Gimnaziul ,, Vasile Alecsandri”

Proiect

Satul meu
Taraclia de
Salcie
A realizat: Maxim Rusalina,
eleva clasei a V-a
 Taraclia de Salcie este un sat în raionul Cahul, Republica Moldova.
Satul are o suprafaţă de circa 1.82 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 9.01
km. Taraclia de Salcie este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Localitatea se
află la distanța de 39 km de orașul Cahul și la 161 km de Chișinău. Satul Taraclia
de Salcie a fost menționat documentar în anul 1800
Populația
Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1724
de oameni, dintre care 50.58% - bărbaţi și 49.42% - femei. Structura etnică a
populaţiei în cadrul satului: 98.26% - moldoveni, 0.23% - ucraineni, 0.46% - ruşi,
0.58% - găgăuzi, 0.46% - bulgari.
În satul Taraclia de Salcie au fost înregistrate 510 gospodării casnice la
recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.4
persoane.
Istoria localitaţii
Satul Taraclia de Salcie a fost menționat documentar în anul 1800. Etimologia
denumirii Taraclia de Salcie se explică prin influențele tătare asupra toponimiei din
sudul Moldovei. Numărul așezărilor tătărești în Bugeac crește din a doua jumătate
a secolului al XVI-lea. În secolul al XVIII-lea în partea de sud a Basarabiei existau
circa 300 de așezări tătărești.
Găgăuzii, populație turcică care a venit de la sud de Dunăre a dat denumiri noi
vechilor așezări, printre care și Taraclia de Salcie.
 Satul meu
Satul în care m-am născut
Şi-atâţia ani mi-am petrecut,
Multe amintiri mă leagă
Din viaţa mea întreagă.
Mult iubesc acest pământ
Pe care primii paşi am făcut,
De-aş trece şi peste hotare
Nu-i găsesc asemănare.
Sat frumos şi renumit
În livezi, grădinărit,
Oameni harnici, gospodari
Moşteniri de la romani.
Cine vine-n Chişcăreni
În anotimp de primăveri,
Când tot satul parcă-i nins
De floare ca-n paradis.
Se duce la el acasă
C-o impresie aleasă,
Mulţi rămân şi nu mai pleacă
Toată viaţa lor întreagă.
(Elena Andries)
 SATUL MEU
Autor: Aurelia Oancă
Cu gândul m-am întors acasă,
În satul meu cu oameni buni
Și cu iubirea mea aleasă
De locul meu cel din străbuni.
Am colindat în lumea mare,
Am căutat un trai mai bun,
Dar viața-i un vapor pe care
Nu poți urca doar cu un pumn,
De dragoste dosită-n traistă,
Nici cu bilet de călător,
Ea este inima ta tristă
Când e cuprinsă de mult dor.
Pe drumul care duce-acasă,
Chiar dacă merg în pas desculț,
Eu știu că mama nu mă lasă,
Doar sunt al ei iubit pruncuț.
Aici, e locul meu sub soare,
Aici, în satul românesc,
Aici, alin tot ce mă doare,
Aici, eu vreau ca să trăiesc !