DOINA POPULARĂ

Definiție : Folclorul reprezintă o componentă fundamentală a culturii unui popor fiind prima sa formă de manifestare artistică. Una
dintre speciile reprezentative este doina, creație lirică, în versuri, prin intermediul căreia este transmisă o gamă variată de sentimente
puternice, în mod direct și discret, cu ajutorul eului liric.

Trăsături :

 are caracter anonim, autorul fiind necunoscut

 are caracter colectiv și oral, fiind transmisă prin viu grai, din cele mai vechi timpuri
 are caracter sincretic, întrucât este însoțită de obicei de acompaniament muzical
 se deschide cu o formula tipică, ce se poate relua pe parcursul textului ( de ex. : ” foaie verde măr rotat ”)
 cuprinde motive literare folclorice, precum : comuniunea om-natură ; motivul codrului ; motivul haiducului, al dorului
 elementele prozodice contribuie la crearea muzicalității ; ritmul este trohic, rima, de obicei, împerecheată sau monorimă și
măsura versurilor de 7-8 silabe
 la nivelul structurii, apare simetria compozițională, ca rezultat al paralelismului sintactic
 oralitatea textului este redată de : vocative, interogații și exclamații retorice, începutul unor versuri cu conjuncția ” să / și ”
 în funcție de sentimentele dominante, doinele se clasifică în : doine de haiducie, de cătănie, de dragoste, de dor, de jale, de
înstrăinare, de noroc etc.

MODEL ARGUMENTARE – DOINĂ POPULARĂ

Folclorul reprezintă o componentă fundamentală a culturii unui popor fiind prima sa formă de manifestare artistică. Una
dintre speciile reprezentative este doina, creație lirică, în versuri, prin intermediul căreia este transmisă o gamă variată de sentimente
puternice, în mod direct și discret, prin intermediul eului liric. Opera literară … se încadrează în această specie, întrucât prezintă
toate particularitățile sale la nivel formal și de conținut.

În primul rând, textul are un caracter anonim și colectiv, fiind transmis prin viu grai, din cele mai vechi timpuri.
Oralitatea textului este creată cu ajutorul unor elemente, precum : construcțiile în cazul vocativ … ( exemple ), interjecțiile ….
( exemple ), interogațiile și exclamațiile retorice …( exemple ), expresiile populare … ( exemple ) etc. De asemenea, opera prezintă și
un caracter sincretic, fiind adesea însoțită de acompaniament muzical. În plus, modul principal de expunere este monologul liric de
tip

confesiv / adresativ , care se îmbină cu descrierea, redusă la câteva elemente .

În al doilea rând, eul liric, aflat în ipostaza …. , își exteriorizează sentimentele puternice de … generate de … , trădându-
se în text prin … ( mărci ale eului liric ) . Astfel, opera literară …este o doină de … ( dor, dragoste, haiducie etc. ). Mesajul poetic
este redat la nivel compozițional în … strofe / într-o formă astrofică , cu rimă … , ritm … și măsura de … .

În concluzie, ținând cont de caracterul popular, profunzime sentimentelor exprimate, eleméntele de prozodie și modalitățile
de realizare artisitcă, putem afirma că opera literară … este o doină populară.

Redactează o compunere, de 15-25 de rânduri în care să demonstrezi că opera literară ” Dragoste ” de Vasile Alecsandri aparține
speciei : doină populară .

REZOLVARE :

Folclorul reprezintă o componentă fundamentală a culturii unui popor fiind prima sa formă de manifestare artistică. Una
dintre speciile reprezentative este doina, creație lirică, în versuri, prin intermediul căreia este transmisă o gamă variată de sentimente
puternice, în mod direct și discret, prin intermediul eului liric. Opera literară ” Dragoste ” culeasă de V. Alescsandri se încadrează în
această specie, întrucât prezintă toate particularitățile sale la nivel formal și de conținut.

În primul rând, textul are un caracter anonim și colectiv, fiind transmis prin viu grai, din cele mai vechi timpuri. Oralitatea
textului este creată cu ajutorul unor elemente, precum : construcțiile în cazul vocativ ( ” frățioare, Constantine ! ” ), interjecțiile
( ” alelei ! ”, ” alei ! ” etc. ) și enunțurile exclamative ( ” Mai rele-s dragostele! ” , ” Vai de mine! ” ). De asemenea, opera
prezintă și un caracter sincretic, fiind adesea însoțită de acompaniament muzical. În plus, modul principal de expunere este
monologul liric de tip confesiv , care se îmbină cu descrierea, redusă la câteva elemente.

În al doilea rând, eul liric, aflat în ipostaza îndrăgostitului își exteriorizează sentimentele puternice de dragoste, care și-au
pus amprenta asupra ființei poetice ( ” Dragostele te-amețesc / Și te-aprind, te scot din minte ” ), trădându-se în text prin: formele
verbale și pronominale de persoana I ( ” mine ” , ” m-au… ” , ” mă trec ” , ” mă doare ” etc. ) și exclamații. Mesajul poetic este
redat la nivel compozițional într-o formă astrofică, cu rimă împerecheată, ritm trohaic și măsura versurilor de 8 silabe.
 În concluzie, ținând cont de caracterul popular, profunzime sentimentelor exprimate, elementele de prozodie și modalitățile
de realizare artisitcă, putem afirma că opera literară Dragoste de Vasile Alecsandri este o doină populară.