APLICAŢII REZOLVATE

Aplicaţia nr. 1
Un produs este aprovizionat de către o societate comercială cu ridicata direct de la
producător. Care va fi preţul plătit de către beneficiarii societăţii respective dacă preţul de
vânzare al producătorului este 300 lei (preţ de factură), iar adaosul de gros este de 5%? Care este
cuantumul TVA datorată la bugetul statului de unitatea comercială cu ridicata?

Rezolvare:

Preţul cu ridicata negociat cu producătorul fără TVA: 300 lei

TVA aferentă preţului cu ridicata: 300 lei · 19% = 57 lei
Preţ (inclusiv TVA) care se plăteşte producătorului de către 300 lei + 57 lei = 357 lei
societatea comercială cu ridicata:
Adaosul comercial al societăţii cu ridicata: 300 lei · 5% = 15 lei
Preţ cu ridicata negociat de către societatea comercială cu 300 lei + 15 lei = 315 lei
ridicata clienţilor săi (fără TVA):
TVA colectată de către societatea comercială cu ridicata: 315 lei · 19% = 59,85 lei
- suma de vărsat la bugetul statului: 59,85 lei – 57 lei = 2,85 lei
Preţ (inclusiv TVA) care se plăteşte de beneficiarii 315 lei + 59,85 lei = 374,85 lei
societăţii cu ridicata:

Aplicaţia nr. 2
Un magazin de materiale de construcţii se poate aproviziona cu produsul X, fie direct de
la producător, fie de la o societate comercială cu ridicata. Pornind de la acelaşi nivel al preţului
unitar de cumpărare facturat - egal cu 120 lei – să se determine preţul cu amănuntul şi TVA
datorată bugetului de stat în cele două situaţii. Se cunosc marja de adaos a societăţii cu ridicata
(10%) şi adaosul comercial al magazinului cu amănuntul (20%).

Rezolvare:

Direct de la De la societatea
producător comercială cu
(lei) ridicata (lei)
Preţ cu ridicata negociat cu 120 120
producătorul (fără TVA)
TVA aferentă preţului cu ridicata: 120 · 19%= 22,8 22,8
Preţ inclusiv TVA care se achită
producătorului de către:
- societatea comerc. cu ridicata: 120 + 22,8 = 142,8
- magazinul cu amănuntul: 120 + 22,8 = 142,8
Adaosul comerc. al societ. comerc. cu 120 · 10% = 12
ridicata
TVA facturată de societatea (120+12) · 19% = 25,08
comercială cu ridicata:
Preţ (inclusiv TVA) practicat de soc. 157,08
com. cu ridicata către clienţii săi:
 Adaosul comercial al magazinului cu
amănuntul:
- direct de la producător: 120 · 20% = 24
- de la societatea comerc. cu ridicata: 132 · 20% = 26,4
Preţul magazinului cu amănuntul (fără 144 158,4
TVA)
TVA aferentă adaosului comercial: 24 · 19% = 4,56
26,4 · 19% = 5,02
Preţ cu amănuntul maxim 120+24+22,8+4,56= 171,36
132+26,4+25,08+5,02= 188,50
TVA datorată bugetului de stat de 171,36 · 19/119-22,8= 4,56
către magazinul cu amănuntul: = 27,36-22,8=
TVA datorată bugetului de stat de 25,08 -22,8 = 2,28
către societ. comercială cu ridicata:
TVA datorată bugetului de stat de 188,5 ·19/119-25,08= 5,02
către magazinul cu amănuntul:

Aplicaţia nr. 3
Un produs parcurge în circuitul său de la materia primă la consumatorul final 5 stadii. În
tabelul de mai jos se prezintă datele necesare pentru stabilirea preţurilor negociate şi a celor
facturate:
- lei -
Stadiul Preţ de Din care PC fără Valoarea PV TVA TVA Preţ de
cumpărare TVA TVA adăugată negociat colectată datorată vânzare
facturat facturat
I 251 100
II 150
III 120
IV 80

Se cere completarea tabelului determinând următorii indicatori:

a) preţurile de vânzare negociate;
b) preţurile de vânzare facturate;
c) TVA pe stadii şi TVA datorată bugetului de stat.

Rezolvare:

TVA colectată = 40,08 + 19 + 28,5 + 22,80 + 15,19 = 125,57 lei

Total valoare adăugată = 210,92 + 100 + 150 + 120 + 80 = 660,92 lei
Total TVA: 660,92 · 19% = 125,57 lei
Numărul de etape parcurse: 5
Număr de plătitori de TVA: 5 (0, I, II, III, IV)
Stadiul I:
PV negociat = PC fără TVA + VA
TVA din preţul de cumpărare = 251 · 19/119 = 40,08 lei
PC fără TVA = 251- 40,08 = 210,92 lei
PV negociat = 210,92 + 100 = 310,92 lei
TVA colectată = 310,92 · 19% = 59,08 lei
PV facturat = 310,92 + 59,08 = 370 lei
 TVA datorată la buget = 59,08 – 40,08 = 19 lei
Stadiul al II-lea:
TVA din preţul de cumpărare = 370 · 19/119 = 59,08 lei
PC fără TVA = 370 – 59,08 = 310,92 lei
PV negociat = 310,92 + 150 = 460,92 lei
TVA colectată = 460,92 · 19% = 87,58 lei
PV facturat = 460,92 + 87,58 = 548,50 lei
TVA datorată la buget = 87,58 – 59,08 = 28,5 lei

Stadiul al III-lea:
TVA din preţul de cumpărare = 548,5· 19/119 = 87,58 lei
PC fără TVA = 548,5– 87,58 = 460,92 lei
PV negociat = 460,92 + 120 = 580,92 lei
TVA colectată = 580,92 · 19% = 110,38 lei
PV facturat = 580,92 + 110,38 = 691,30 lei
TVA datorată la buget = 110,38 – 87,58 = 22,8 lei

Stadiul al IV-lea:
TVA din preţul de cumpărare = 691,30 · 19/119 = 110,38 lei
PC fără TVA = 691,3 – 110,38 = 580,92 lei
PV negociat = 580,92 + 80 = 660,92 lei
TVA colectată = 660,92 · 19% = 125,57 lei
PV facturat = 660,92 + 125,57 = 786,49 lei
TVA datorată la buget = 125,57 – 110,38 = 15,19 lei

Tabelul iniţial se completează cu valorile rezultate din calcule:

Stadiul Preţ de Din care PC fără Valoarea PV TVA TVA Preţ de

cumpărare TVA TVA adăugată negociat colectată datorată vânzare
facturat facturat
I 251 40,08 210,92 100 310,92 59,08 19 370
II 370 59,08 310,92 150 460,92 87,58 28,5 548,5
III 548,5 87,58 460,92 120 580,92 110,38 22,80 691,3
IV 691,3 110,38 580,92 80 660,92 125,57 15,19 786,49

Determinarea TVA este mai facilă dacă se aplică procedeul sutei majorate:
Cota TVA
TVA  PV 
(100  Cota TVA)
Dacă vom considera, de exemplu, stadiul al III-lea TVA se calculează astfel:
TVA aferentă preţului de vânzare:
19
691 ,3× =110, 38 lei
119
TVA aferentă preţului de cumpărare:
19
548 ,5× =87 , 58 lei
119
TVA datorată la buget = 110,38 – 87,58 = 22,80 lei
Aplicaţia nr. 4
Preţul cu ridicata negociat al unui produs destinat consumului populaţiei este de 2.000
u.m./buc. Acesta se vinde unui comerciant en gros, care îşi formează preţul în vederea negocierii
incluzând un adaos comercial în proporţie de 10% la preţul de aprovizionare. Detailistul acceptă
acest nivel de preţ şi afişează preţul cu amănuntul stabilit, pe seama unei marje de adaos de 12%,
la preţul de aprovizionare.
Se cere să se calculeze:
- preţurile la care se negociază tranzacţiile între agenţii economici;
- preţurile înscrise pe facturi, inclusiv TVA;
- nivelul preţului plătit de consumatorul final;
- TVA de încasat la bugetul statului,
- TVA cuprins în preţul cu amănuntul.

Rezolvare:

Preţul cu ridicata al producătorului:

PR fără TVA = 2.000 u.m.
PR cu TVA = 2.000 + 2.000 x 19% = 2.380 u.m.

Preţul en gros:
PG fără TVA = 2.000 + 2.000 x 10% = 2.200 u.m.
PG cu TVA = 2.200 + 2.200 x 19% = 2.618 u.m.

Preţul cu amănuntul:
PA fără TVA = 2.200 + 2.200 x 12% = 2.464 u.m.
PA cu TVA = 2.464 + 2.464 x 19% = 2932,16 u.m.

Total încasat la buget = 2.464 x 19% = 468,16 u.m.

2.932,16 x191/119 = 468,16 u.m.

Plătitorii: 1 = 2.000 x 19% = 380 u.m.

2 = 2.200 x 19% – 380 = 38 u.m.
3 = 2.464 x 19% – (380+38) = 50,16 u.m.
Total: = 468,16 u.m.

Aplicaţia nr. 5

Un importator din România întocmeşte declaraţia vamală din care rezultă că valoarea în
vamă a produsului importat este de 0,5 $/buc.
Regimul fiscal la frontieră cuprinde:
- Taxa vamală = 20%
- Accize = 185%
- TVA = 19%
- Marja importatorului care este de 10% la valoarea în vamă.
 Importatorul vinde cantitatea importată – 1.000 bucăţi – la doi angrosişti. Unul dintre ei
(A) a declarat adaosul comercial de 5% la preţul de aprovizionare, iar celălalt (B) a declarat
adaosul comercial de 7% la acelaşi preţ.
Engrosistul A are un magazin propriu de desfacere, iar preţul afişat se stabileşte cu o
marjă de adaos de 3% la preţul de gros.
Engrosistul B vinde produsul la un detailist (C). Pentru a – şi vinde marfa, va stabili un
preţ şi o marja de adaos astfel ca nivelul preţului cu amănuntul să fie acelaşi cu cel al
angrosistului A, prin magazinul său propriu. Care este acest nivel de preţ? Care este marja de
adaos a detailistului C?

Rezolvare:

Importatorul:
Preţul de import: valoarea în vamă = 1.000 buc x 0,5 $/buc = 500 $
Taxa vamală (TV)
Acciza (A)
Preţul de import fără TVA
Preţul de import cu TVA
Marja importatorului
Deci
Preţul importatorului fără TVA
Preţul importatorului cu TVA
= 500 $ x 20% = 100 $
= 600 $ x 185% = 1.110 $
= 500 + 100 + 1.110 = 1.710 $
= 1.710 + 1.710 x 19% = 2.034,90 $
= 500$ x 10% = 50 $
= 1.710 + 50 = 1.760 $
= 1.760 + 1.760 x 19% = 2.094,40 $

Engrosistul A (1.760 $ ¿ 1.000 buc = 1,76 $/buc)
700 buc
Preţ de gros
buc
- fără TVA = 1,76 + 1,76 x 5% = 1,85 $/buc
- cu TVA = 1,85 + 1,85 x 19% = 2,20 $/buc
Preţul de detaliu
- fără TVA = 1,85 + 1,85 x 3% = 1,9 $/buc
- cu TVA = 1,9 + 1,9 x 19% = 2,26 $/buc
EX: 1.000 buc – A 700 buc – mag.
- B 300 buc – C 300
- 1,85 $/buc x 700 buc = 1.295 $
- 2,20 $/buc x 700 buc = 1.540 $
- 1,9 $/buc x 700 buc = 1.330 $
- 2,26 $/buc x 700 buc = 1.582 $

Engrosistul B
Preţ de gros
- fără TVA = 1,76 +1,76 x 7% = 1,88 $/buc - 1,88 $/buc x 300 buc = 564 $
- cu TVA = 1,88 + 1,88 x 19% = 2,24 $/buc - 2,24 $/buc x 300 buc = 672 $

Preţul detailistului C
- fără TVA = 1,9 $/buc - 1,9 $/buc x 300 buc = 570 $
- cu TVA = 1,9 + 1,9 x 19% = 2,26 $/buc - 2,26 $/buc x 300 buc = 678 $

Marja detailistului C Marja:

1,9 – 1,88 = 0,02 $/buc 570 – 564 = 6 $
1,9−1,88 570−564
×100=1,06% ×100=1 , 06 %
1,88 564
 Aplicaţia nr. 6
Să se stabilească preţul de vânzare pe piaţa internă al unui bun de consum din import,
importat de agentul economic A şi revândut detailistului B, pentru desfacerea către populaţie.
În documentele vamale sunt înregistrate următoarele date privind preţul şi alte cheltuieli
pe parcurs extern, condiţiile de livrare fiind în clauza CIF:
- preţul extern/buc. = 50 $
- cheltuieli de transport facturate = 1 $/buc.
- cheltuieli de asigurare = 0,75 $/buc.
- cheltuieli de încărcare – descărcare = 0,25 $/buc.
Comisionul vamal este de 1% la valoarea în vamă.
Taxa vamală conform Regulamentului Vamal al României este de 20% la valoarea în
vamă.
Produsul nu figurează pe lista accizelor.
În vederea revânzării către detailist, importatorul aplică o marjă procentuală la valoarea
în vamă de 10%. Cursul de schimb valutar 1$ = 4 lei.
Detailistul stabileşte preţul cu amănuntul de 400 lei/buc.
Se cere:
a) Preţurile de import, respectiv ale importatorului.
b) Adaosul comercial al detailistului şi proporţia acestuia la preţul importatorului.
c) Total încasat la bugetul statului şi pe etape ale plăţi:
- în vamă;
- la revânzarea către detailist;
- la desfacerea către populaţie.
Dacă cheltuielile de circulaţie reprezintă 70% din adaosul comercial, care este profitul şi
rata rentabilităţii?

Rezolvare:

a) Prețul de import: valoarea în vamă:

50 $/buc + 1 $/buc + 0,75 $/buc + 0,25 $/buc = 52 $/buc
52 $/buc x 4 lei/$ = 208 lei/buc
Comisionul vamal: 208 x 1% = 2,08 lei/buc
Taxa vamală: 208 x 20% = 41,60 lei/buc
Preţ de import fără TVA: 208 + 2,08 + 41,60 = 251,68 lei/buc
Preţul de import cu TVA : 251,68 + 251,68 x 19% = 299,50 lei/buc
Marja importatorului : 251,686 x 10% = 25,17 lei/buc
Deci preţul importatorului fără TVA: 251,68 + 25,17 = 276,85 lei/buc
preţul importatorului cu TVA: 276,85 + 276,85 x 19% = 329,45 lei/buc

b) Preţul cu amănuntul: 400 (dat din datele problemei)

19
400× =63 , 88 lei/buc
- TVA din preţul cu amănuntul: 119 (
Cota TVA
TVA din PAM  PAM 
100  Cota TVA )
- Preţul cu amănuntul fără TVA: 400 – 63,88 = 336,12 lei/buc
- Adaosul comercial: 336,12 – 276,85 = 59,27 lei/buc
59,27
x100=21, 41%
- Adaos în procente: 276 ,85
- cheltuieli de circulaţie: 59,27 x 70% = 41,49 lei
- profit: 59,27 x 30% = 17,78 lei
17,78
×100=42 ,86 %
- rata rentabilităţii: 41,49
c) Total TVA de încasat
- vamă: 251,68 x 19% = 47,82 lei/buc
- revânzare importator: 276,85 x 19% - 47,82= 4,78 lei/buc
- detaliu: 63,88 – 47,82 – 4,78 = 11,28 lei/buc
Total TVA de încasat: 47,82+ 4,78 +11,28 = 63,88 lei/buc

Capitolul II CONCURENŢA
Aplicaţia nr. 7
Considerăm o întreprindere a cărei funcţie de cost total este dată de relaţia:
CT(Q) = 0,1.Q3 – 0,6.Q2 + 2Q
Curba cererii pe piaţă pentru produsul oferit de întreprindere este dată de relaţia:
1
Q=12−2 p ⇒ p=6− Q
2
Se cere să se determine oferta întreprinderii, dacă aceasta acţionează în condiţii de
monopol şi de concurenţă pură şi perfectă, evidenţiindu-se diferenţa în situaţia de monopol faţă
de situaţia concurenţei perfecte.
Rezolvare:
A) În situaţia monopolului:
Costul total mediu este dat de relaţia:
CT(Q )
CTM(Q )= =0,1⋅Q2 −0,6⋅Q+2
Q
Costul marginal este:
C m(Q )=0,3⋅Q 2−1,2⋅Q+2.
Venitul total al întreprinderii în condiţiile de monopol va fi:
1 1
( )
VT M ( Q)=Q⋅p=Q⋅ 6− ⋅Q =− ⋅Q2 +6⋅Q .
2 2
Venitul mediu al întreprinderii aflată în situaţia de monopol va fi:
1
VTM M (Q)=− ⋅Q+6 .
2
Venitul marginal:
Vm M (Q)=(VT (Q))' =−Q+6

Grafic, cele prezentate sunt redate în figura nr. 1.

 VTMM Cm (Q) – (costul marginal)
C,P,V
VmM (Q)
CTM – (costul total mediu)

4 EM
3,5 EM – punctul de echilibru al monopolului
ECPP ECPP – punctul de echilibru în condiţiile concurenţei pure şi perfecte

0 2 3 4 5 6 12 Q

Figura nr.1: Echilibrul întreprinderii aflată în situaţia de monopol

comparativ cu situaţia de concurenţă perfectă.

Profitul firmei va fi dat de relaţia:

Π (Q)=VT M (Q)−CT(Q )
1
( )
Π (Q)=Q⋅ 6− ⋅Q −0,1⋅Q 3 + 0,6⋅Q2 −2⋅Q
2
Punem condiţia ca profitul să fie maxim: Cmg = Vmg
0,3Q2-1,2Q + 2 = - Q + 6 => 0,3Q2 – 0,2Q – 4 = 0
2
Δ=0,2 −4⋅(−4 )⋅0,3=4 , 84 √ Δ=2,2
0,2+2,2
Q1= =4
0,6
Q2 nu convine din punct de vedere economic.
1
p=6− ⋅4=6−2=4
Dacă Q = 4 => 2
În această situaţie profitul monopolului este:
1
Π ( Q)=6⋅Q− ⋅Q 2 −0,1⋅Q 3 + 0,6⋅Q 2 −2⋅Q=−0,1⋅Q 3 + 0,1⋅Q 2 + 4⋅Q
2
Π (4 )=−0,1⋅64+ 0,1⋅16+4⋅4=−6,4+1,6+16=11 ,2 (unităţi monetare)

B) Concurenţa perfectă
Dacă întreprinderea acţionează în condiţiile concurenţei perfecte, atunci condiţia de
maximizare a profitului devine:
1
p=Cmg ⇔6− ⋅Q=0,3⋅Q 2−1,2⋅Q +2
2
1
0,3⋅Q 2 −0,7⋅Q−4=0 ⇒Q1 =5⇒ p=6− ⋅5=3,5
2
Profitul întreprinderii va fi în acest caz:
Π (Q)=−0,1⋅Q3 + 0,1⋅Q 2 +4⋅Q
 Π (3)=−0,1⋅125+0,1⋅25+4⋅5=−12, 5+2,5+20=10
Rezultă că profitul firmei în situaţia de monopol este mai mare decât profitul firmei în
situaţia de concurenţă perfectă.
M >CPP
Δ∏=11,2-10 = 1,2 unitate monetară.
Observăm, de asemenea, că în situaţia de monopol întreprinderea produce şi vinde o
cantitate mai mică decât în situaţia de concurenţă perfectă şi obţine şi un profit superior. Acest
fapt demonstrează şi justifică tendinţa întreprinderilor de a obţine o situaţie concurenţială
apropiată de cea a monopolului.
CAPITOLUL III. FORMAREA PREŢURILOR
Aplicaţia nr. 8
O fabrică realizează hârtie de ambalaj. Se estimează de către conducerea întreprinderii că
costul marginal al unei tone de hârtie poate fi aproximat de o dreaptă de ecuaţie:
Cmg = 60 + 2 · Q,
unde: Q = cantitatea produsă (tone).
Funcţia cererii pentru hârtia de ambalaj este de forma:
p = 100 – Q
unde: p – este preţul pe tonă
Care este combinaţia preţ – producţie ce maximizează:
a) profitul?
b) cifra de afaceri a întreprinderii?
Rezolvare:
Venitul total al fabricii va fi:
VT(Q) = p · Q = 100 · Q – Q2
şi venitul marginal:
Vmg(Q) = 100 – 2 · Q
a) maximizarea profitului presupune egalarea costului marginal cu venitul marginal:
60 + 2 ·Q = 100 – 2 ·Q
4· Q = 40,
de unde: Q = 10 (tone) şi p = 100 – Q = 100 – 10 = 90 (u.m.)
b) maximizarea cifrei de afaceri presupune un venit marginal nul:
100 – 2· Q = 0
unde Q = 50 tone
p = 100 – 50 = 50 u.m.

Aplicaţia nr. 9
O întreprindere produce colaci de salvare pentru a-i vinde unor cluburi de nataţie situate
în regiuni diferite. Experienţa demonstrează că curba cererii clubului numărul 1 are ecuaţia:
p1 = 40 – 2 · q1
iar a clubului numărul 2 este
p2 = 92 – 4 · q2
unde q1 şi q2 sunt cantităţile cumpărate de fiecare club
Întreprinzătorul estimează că funcţia costului total este dată de relaţia:
CT( Q ) = 22 + 4 · Q
unde Q este producţia totală fabricată ( Q = q1 + q2 )
 a) care este preţul practicat pentru fiecare club ?
b) care este profitul său total ?

Rezolvare:
Teoria discriminării indică faptul că întreprinderea care caută să maximizeze profitul său
egalează pentru fiecare piaţă venitul marginal cu costul marginal al producţiei sale totale.
Venitul total obţinut de la clubul nr.1 este:
VT1 = p1· q1 = 40 · q1 – 2 · q21
iar de la clubul nr.2 :
VT2 = p2· q2 = 92 · q2 – 4 · q22
Veniturile marginale sunt:
Vmg1 = 40 – 4q1 şi respective, Vmg2 = 92 – 8q2
Deoarece costul marginal al producţiei de colaci de salvare este Cmg = 4, cantităţile
optimale sunt date de:
4 = 40 – 4q1 = 92 – 8q2,
40 – 4 · q1 = 4
4 ·q1 = 36
de unde:
q1 = 9
şi
92 – 8 · q2 = 4
8 · q2 = 88
q2 = 11

Vom introduce aceste cantităţi în funcţiile cererii. Preţurile care maximizează profitul
sunt:
p1 = 40 – 18 = 22
p2 = 92 – 44 = 48
b) Profitul total este :

∏(Q) = VT(Q) – CT(Q) = p1q1 + p2q2 – 22 – 4Q =

= 22.9 + 48.11 – 22 – 4.(9+11) = 198 + 528 – 22 – 80 = 624 u.m.

Aplicaţia nr. 10
O mare întreprindere de ciment posedă două uzine, deoarece a fuzionat cu o altă
întreprindere, pentru asigurarea unui monopol regional al cimentului, raţiunea fiind reducerea
costurilor de transport suportate de concurenţii independenţi .
Conducerea tehnică a estimat ca funcţii ale costului total pentru fiecare uzină, pe baza
producţiilor lor, următoarele:
C1 = 5,85 + 1,5q1 + 0,005q12
C2 = 6,25 + 1,2q2 + 0,003q22
unde q1şi q2 reprezintă numărul de saci a 50 kg ciment realizat de fiecare uzină.
Compartimentul de marketing a stabilit funcţia cererii regionale de ciment:
p = 68,5 – 0,005Q
unde: p = preţul de vânzare unui sac;
 Q = q1 + q2 – cantitatea totală oferită ( producţia totală )
a) Care va fi volumul producţiei ce va permite maximizarea profitului total şi cum se va
repartiza această producţie între cele două uzine ?
b) Care este preţul de vânzare optim al unui sac de ciment şi totalul profitului realizat la
acest preţ?

Rezolvare:
a) Maximizarea profitului presupune verificarea egalităţii:
Vmg = Cmg1 = Cmg2
Deoarece cimentul este un produs omogen, este clar că producţia totală a întreprinderii
este:
Q = q 1 + q2
Din funcţiile costului total se deduc cele ale costului marginal:
Cmg1 = 1,5 + 0,010 q1
Cmg2 = 1,2 + 0,006 q2
Venitul total al întreprinderii se scrie:
VT(Q) = p · Q = 68,5 · Q – 0,005 · Q2
şi venitul marginal
Vmg = 68,5 – 0,010Q = 68,5 – 0,010∙(q1 + q2)
Vmg = 68,5 – 0,010q1 – 0,01q2
Condiţia maximizării profitului se reduce al un sistem de două ecuaţii cu două
necunoscute:
Vmg = Cmg1
68,5 – 0,010q1 – 0,01q2 = 1,5 + 0,010q1
67 – 0,020q1 = 0,010q2
şi
Vmg = Cmg2
68,5 - 0,010q1 – 0,010q2 = 1,2 + 0,006q2
67,3 – 0,010q1 = 0,016q2
Din rezolvarea sistemului rezultă:
67 – 0,020q1 = 0,010q2
67,3 – 0,010q1 = 0,016q2
Multiplicând a doua ecuaţie cu -2 şi scăzând din ea prima, obţinem:
134,6 – 0,020q1 = 0,032q2
-67 + 0,020q1 = - 0,010q2
67,6 = 0,022q2
De unde: q2 ¿ 3073 saci.
Introducem această valoare în funcţia costului marginal al uzinei 2:
Cmg2 = 1,2 + 0,006 · (3073) ¿ 19,6 (u.m.)
Prin urmare, costurile marginale ale celor două uzine devin egale:
Cmg1 = 1,5 + 0,010q1 = 19,6 (u.m.)
18 ,1
⇒q 1 = =1810
0 , 01 (saci) şi
Q = q1 + q2 = 4883 (saci)
Se verifică faptul că:
 Vmg = 68,5 – 0,010 · Q = 68,5 – 0,010 · (4883) ¿ 19,6 (u.m.)

b) Înlocuind în funcţia cererii vom avea:

p = 68,5 – 0,005 · Q = 68,5 – 0,005 · (4883) ¿ 44 (u.m.)
Profitul total:
∏ = VT – CT = VT – ( CT1 + CT2 )
∏= 44 · (4883) – [ 5,85 + 1,5·(1810) + 0,005·(1810) 2 + 6,25 + 1,2·(3073) +
0,003·(3073)2]
∏= 214852 – 51125 = 163727 (u.m.)

Aplicaţia nr. 11
Două firme A şi B împart piaţa pentru un produs omogen. Firma A produce cantitatea q A
având funcţia costului total:
CTA(qA) = 20qA2 + 50qA + 100
Firma B produce cantitatea qB având funcţia costului total dată de relaţia:
5
CT B ( qB )=− q 2 +140q B +200
2 B
Funcţia cererii pentru produsul oferit pe piaţă:
1
Q=40− p ,
5
unde: p – preţul produsului;
Q = qA + qb – cantitatea totală oferită.

a) Cele două firme încheie un acord de împărţire egală a pieţei (q A = qB) şi în această
situaţie firma A reuşeşte să-şi maximizeze profitul. Se cere:
- producţia oferită de fiecare firmă;
- preţul de vânzare al produsului;
- profitul sau deficitul fiecărei firme;
- precizaţi care dintre firme apare ca fiind dominantă.

b) Firma B decide să rupă acordul de împărţire a pieţei. Fiind prudentă ea se comportă ca

un satelit al firmei A (firma A este dominantă, iar firma B dominată) pentru a-şi modifica
volumul producţiei. Se cere:
- funcţia de reacţie a firmei B la cantităţile oferite de firma A;
- dacă firma A va continua să producă aceeaşi cantitate ca la punctul a)
determinaţi:
- cantitatea oferită de firma B;
- preţul de vânzare al produsului;
- profiturile celor două firme;

c) Sesizând modificările intervenite firma A decide să renunţe la poziţia de firmă

dominantă şi, prudentă, se comportă ca un satelit al firmei B (firma B este dominantă, iar firma A
dominată). Se cere:
- curba de reacţie a firmei A la cantităţile oferite de firma B;
 - cantitatea oferită de A dacă firma B va continua să ofere cantitatea de la punctul b);
- preţul de vânzare al produsului;
- profiturile celor două firme.

Rezolvare:
a) qA = qB
CTA(qA) = 20qA2 + 50qA + 100
CmgA(qA) = 40qA + 50
p = 200 – 5Q

Rezultă:
p = 200 – 5 · (qA +qB)
Dar qA=qB ⇒ p = 200 – 10qA
Venitul total al firmei A va fi:
VTA(qA) = qA[200 – 5(qA + qB)] = qA(200 –10qA) = 200qA – 10qA2
Condiţia de maximizare a profitului firmei A este:
VmgA(qA) = CmgA(qA)
VmgA(qA) = (200qA – 10qA2)’ = 200 – 20qA

Rezultă:
200 – 20qA = 40qA + 50,
de unde 6qA = 150
qA* = 2,5 (buc.)
p* = 200-10qA =200 – 25 = 175 (u.m.)
A= VTA(qA)-CTA(qA) = 200qA-10qA2-20qA2-50qA-100 = -30qA2 + 150qA-100
A(2,5) = -187,5 + 375 -100 = 87,5 (u.m.)
B= VTB(qB)-CTB(qB) = 200qB-10qB2 + 2,5qB2-140qB - 200 = -7,5qB2 + 60qB - 200
B(2,5) = -46,875+150-200 = -96,875 (u.m.)
Observăm că în acest caz firma B pierde. Firma A apare ca dominantă şi firma B ca
dominată.

b) Constatând că pierde în situaţia descrisă la punctul a), este normal ca firma B să rupă
acordul de împărţire egală a pieţei şi să încerce să producă acea cantitate care-i maximizează
profitul. Vom avea, deci:
5
CT B (q B )=− q 2 +140q B +200
2 B
Cmg B (q B )=−5⋅q B +140
VTB(qB) = qB [200 – 5(qA + qB)]
2
VT B ( qB )=200q B−5q A q B −5q B
Vmg B (q B )=200−5q A −10q B
VmgB(qB) = CmgB(qB)
200 -5qA -10qB = -5qB + 140
-5qB = 5qA - 60
qB = 12 - qA relaţie care reprezintă funcţia de reacţie a firmei B la cantităţile oferite de
firma A.
 Este normal să presupunem că firma A va produce cantitatea care-i maximizează profitul,
obţinută la punctul a). Deci:
qA = 2,5 =>
qB = 12 – 2,5 = 9,5
p = 200 – 5 · (qA +qB)
p* = 200 – 5 · (2,5 + 9,5) = 140
Observăm că faţă de situaţia de la punctul a) când cantitatea oferită pe piaţă era
Q* = 2,5 + 2,5 = 5,
prin ruperea acordului, creşte la
Q* = 2,5 + 9,5 = 12, fapt ce conduce la reducerea preţului.
În această situaţie:
VTA = qA · p = 140 · 2,5 = 350 (u.m.)
CTA = 20 ·2,52 + 50 · 2,5 + 100 = 350 (u.m.)
A(qA) = 0
VTB = qB · p = 140 ·9,5 = 1330 (u.m.)
CTB = -2,5 · 9,52 + 140 · 9,5 + 200 = -225,625 + 1330 + 200 = 1304,37 (u.m.)
B(qB) = 25,63 u.m.
Prin reducerea preţului de echilibru observăm că profitul firmei A a devenit nul, în timp ce
profitul firmei B, a devenit pozitiv, ca urmare a creşterii cantităţilor oferite.

c) Este normal ca firma A, constatând modificările de la punctul b) să încerce să-şi

maximizeze şi ea profitul. Vom avea, deci:
VmgA(qA) = CmgA(qA)
VTA(qA) = qA[200 – 5(qA + qB)]
VTA(qA) = 200qA – 5qA2– 5qB
VmgA(qA) = 200 –10qA – 5qB
CmgA(qA) = 40qA + 50
de unde:
200 – 10qA – 5qB = 40qA + 50
50qA = 150 – 5qB =>qA = 3 – 0,1∙qB care este funcţia de reacţie a firmei A la cantităţile
oferite de B.
Este normal să presupunem că firma B va produce:
qB = 9,5
Rezultă:
qA = 3 – 0,1 ∙ 9,5 = 2,05 (buc.)
Q* = qA + qB = 2,05 + 9,5 = 11,55 (buc.)
p* = 200 – 5 · 11,55 = 142,25 (u.m.)
VTA(qA) = 142,25 · 2,05 = 291,6125 (u.m.)
CTA(qA) = 20 · 2,052 + 50 · 2,05 +100 = 286,55 (u.m.)
A(qA) = 5,0625 (u.m.)
VTB(qB) = 142,25 · 9,5 = 1351,375 (u.m.)
CTB(qB) = -2,5 · 9,52 + 140 · 9,5 + 200 = - 225,62 +1330 + 200 =1304,38 (u.m.)
B(qB) = 46,99 (u.m.)

Se observă că firma A operează deasupra pragului de rentabilitate, obţinând un profit

pozitiv ca urmare a reducerii producţiei oferite, concomitent cu creşterea preţului de vânzare.
Aplicaţia nr. 12
Un monopol are curba costurilor totale de forma:
CT = 0,1x Q3 – 0,6 x Q2 + 2 x Q

Q - cantitatea de produse fabricate

Q
P=6−
Curba cererii are forma: 2

a) Determinați pentru această firmă costurile totale medii, costul marginal, veniturile totale
și medii şi venitul marginal;
b) Calculaţi cantităţile vândute şi preţul cerut atunci când monopolul doreşte să-şi
maximizeze profitul. Care este acest profit?
c) Statul impune firmei stabilirea preţului la nivelul costului marginal. Determinaţi
cantitatea vândută şi preţul cerut în această situaţie. Care este profitul realizat?
d) Statul impune firmei gestiunea la echilibru. Determinaţi în această situaţie preţul şi
cantitatea vândută.

Rezolvare:
a) CT = 0,1x Q3 – 0,6 x Q2 + 2 x Q
3 2
CT 0,1×Q −0,6×Q +2×Q
CM = = =0,1×Q 2 −0,6×Q+2×Q
Q Q
Cmg = (CT)’ = 0,3 x Q2 – 1,2 x Q + 2
2
Q Q
2 ( )
VT= p×Q= 6− ×Q=6×Q−
2
VT P×Q Q
VM = = =P=6−
Q Q 2
Vmg = (VT)’ = 6 – Q

b) Condiţia de maximizare a profitului presupune respectarea restricţiei:

Vmg = Cmg (deoarece π = VT – CT,
πmax = (VT - CT)’ = 0
(VT)’ = (CT)’
Vmg = Cmg)
6 – Q = 0,3 x Q2 – 1,2 x Q + 2
0,3 x Q2 – 0,2 x Q – 4 = 0
3 x Q2 – 2 x Q – 40 = 0
Δ = 4 – 4 x (– 40) x 3 = 4 + 480 = 484; √ Δ=22
2−22 −20
Q2 = =
6 6 < 0 -> nu convine d.p.d.v. economic
 2+22 24
Q1= = =4
6 4 (buc)
Q = 4 buc
Q 4
p=6− =6− =4
2 2 (u m )
2
Q
=VT −CT =6×Q− −0,1×Q3 +0,6×Q2 −2×Q=−0,1×Q3 + 0,1×Q2 +4×Q=
π 2
3
= −0,1×4 +0,1×16+4×−0,1×64+1,6+1,6=11 ,2 (u.m.)

c)Stabilirea preţului la nivelul costului marginal se aplică atunci când se urmăreşte ca prin preţ să
se acopere şi costul creşterii producţiei sau când monopolul este administrat de către stat.

Restricţia este:
VM = p = Cmg
Q
6− =0,3×Q 2 −1,2×Q+2
2
0,3 x Q2 – 0,7 x Q – 4 = 0

3 x Q2 – 7 x Q – 40 = 0

Δ = 49 – 4 x (– 40) x3 = 49 + 480 = 529

7+23 30
Q= = =5
6 6
Q
p = 6 – 2 = 6 – 2,5 = 3,5
π = - 0,1 x Q3 + 0,1 x Q2 + 4 x Q = - 0,1 x 125 + 0,1 x 25 + 4 x 5 = 10 (u m )

d) Gestiunea la echilibru este aplicată când producătorul urmăreşte obţinerea poziţiei

dominante pe piaţă, eliminarea concurenţei prin sporirea producţiei, fără a se expune însă la
pierderi:
VT CT
=
π = 0 => Q Q => VM = CM
Q
6− =0,1×Q 2 −0,6×Q+ 2
2

0,1 x Q2 – 0,1 x Q – 4 = 0

Q2 – Q – 40 = 0

Δ = 1 + 4 x 40 = 161

1+12 ,7
Q= =6 , 81
2 (buc)
 Q 6 , 81
p=6− =6− =2,6
6– 2 2 (u m )

Aplicaţia nr. 13
Industria de instalaţii de încălzire se compune din două întreprinderi. Caracteristicile
pieţei sunt asemenea că, deciziile unei întreprinderi afectează profiturile alteia; mai precis,
funcţiile profitului celor doi concurenţi sunt următoarele:
2 2
π 1=5 q 1 −q1 −0,5 q 2 +12
π 2=9 q2 −1,5 q22 −q 21 +20
în care :
π = profitul ;
q = producţia în mii bucăţi.
a) Dacă se presupune că fiecare firmă crede că cealaltă nu va acţiona niciodată la
propriile sale decizii, care vor fi producţia şi profiturile fiecăreia şi care vor fi producţia şi
profiturile globale ale industriei considerate?
b) Dar dacă cele două firme au decis să se înţeleagă?

Rezolvare:
Este vorba despre duopolul de tip Cournot. Fiecare firmă doreşte să-şi maximizeze
profitul.
a) se formează derivatele parţiale ale funcţiilor profitului în raport cu q1 şi q2 şi le anulăm:
dπ 1 5
=5−2×q 1=0⇒ q 1= =2,5
dq 1 2 (mii buc.)
dπ 2 9
=9−3×q2 =0 ⇒ q2 = =3
dq 2 3 (mii buc.)
Producţia totală atinge: q1+q2=5,5 mii buc.
Profiturile:
2
π 1=5×2,5−2,5−0,5×3 +12=13 ,75 (mii lei)
2
π 2=9×3−1,5×3−2,5 +20=27 ,25 (mii lei)

b) Înţelegerea vizează maximizarea profitului total comun:

π =π 1 + π 2
2 2
π =5×q1 −2×q1 +9×q2 −2×q2 +32
dπ 5
=5−4×q1 =0 ⇒ q1 = =1 , 25
dq1 4 (mii buc.)
dπ 9
=9−4×q2 =0 ⇒ q2 = =2 , 25
dq 2 4 (mii buc.)
de unde: q1+q2= 3,5 (mii buc.)
de unde:
π=5×1,25−2×1,252+9×2,25−2×2,252+32=45 ,25 (mii lei)
 Înţelegerea are sens dacă întreprinderile reuşesc să extindă repartiţia producţiei şi asupra
profitului comun.

Aplicaţia nr. 14
În legătură cu relaţia dintre producţia unui bun economic şi costurile sale se cunosc
următoarele date:

Producţia Q (buc) Costurile totale (u m )

0 50 000
1 100 000
2 140 000
3 170 000
4 190 000
5 200 000
6 220 000
7 240 000
8 280 000
9 320 000
10 420 000

Să se calculeze: costurile fixe, costurile variabile şi marginale

Rezolvare:
Q CT CF CV Cmg
0 50 000 50 000 0 -
1 100 000 50 000 50 000 50 000
2 140 000 50 000 90 000 40 000
3 170 000 50 000 120 000 30 000
4 190 000 50 000 140 000 20 000
5 200 000 50 000 150 000 10 000
6 220 000 50 000 170 000 20 000
7 240 000 50 000 190 000 20 000
8 280 000 50 000 230 000 40 000
9 320 000 50 000 270 000 40 000
10 420 000 50 000 370 000 100 000

Aplicaţia nr. 15
În t1, costul mediu total este de 1600 um/buc, din care 20% reprezintă costul fix mediu, iar
volumul producţiei obţinute este de 800 de bucăţi. În t 2, în condiţiile aceluiaşi cost fix global,
producţia fizică sporeşte cu 25%. Cunoscând că nivelul costului marginal este de 240 u m, să se
determine:
a) costul fix global şi pe unitatea de produs, în cele două perioade;
b) costurile variabile globale şi pe unitatea de produs în t1 şi t2 ;
c) sporul total al costurilor variabile, antrenat de evoluţia producţiei în intervalul t1 – t2
 Rezolvare:
a) - pentru perioada t1 :
CM1 = 1 600 u m
Q1 = 800 buc
CMf1 = 20% x 1 600 = 320 (u m / buc )
Cfg1 = CMf1 x Q1 = 320 x 800 = 256 000 (u m )
- pentru perioada t2 :
Cfg2 = 256 000 u m = Cfg1
Q2 = Q1 + 0,25 x Q1 = 1,25 x Q1 = 1,25 x 800 = 1000 (buc )
Cfg 2 256000
Cmf 2 = = =256 ( u . m/buc . )
Q2 1000
b) - pentru perioada t1 :
CTg1 = CM1 x Q = 1 600 x 800 = 1 280 000 (buc )
Cvg1 = 80 % x CTg1 = 80% x 1 280 000 = 1 024 000 (buc )
1024000
CMv 1= =1280 ( u .m ./buc . )
800
- pentru perioada t2 :
Δ CT CTg 2 −CTg 1
Cmg= =
ΔQ Q 2−Q 1
Cmg x (Q2 - Q1) = CTg2 – CTg1
CTg2 = CTg1 + Cmg x (Q2 – Q1) = 1 280 000 + 240 200 = 1 328 000 (u m )
Cvg2 = CTg2 – Cfg2 = 1 328 000 – 256 000 = 1 072 000 (u m )
Cvg2 1072000
CMv 2= = =1072 ( u. m . /buc. )
Q 1000
c) ΔCvg = Cvg2 – Cvg1 = 1 072 000 – 1 024 000 = 48 000 (u m )

Aplicaţia nr. 16
Funcţia costului total al unei firme este:
CT = 182 + 56 x Q
în care CT – costul anual total global (mii lei)
Q – producţia (mii tone)

a) Care este nivelul costurilor fixe?

b) Determinaţi costul mediu fix, costul total mediu şi costul variabil mediu, atunci când
producţia atinge 10 mii tone
c) Care este costul marginal?
d) Care este preţul de vânzare practicat de firmă dacă rata marjei convenţionale asupra
costului variabil este de 40%? Care este profitul net al firmei dacă producţia de 10 mii
tone se desface la acest preţ?

Rezolvare:
a) Pt Q = 0 => CT = CF
Q = 0 => Ctg = 182 (milioane lei) => CF = 182 (milioane lei)
 CF 182
CMf = = =18 ,2
b) Q 10 (lei/t)
CT = 182 + 56 x10 = 182 + 560 = 742 (milioane lei)
CT 742
CMT = = =74 , 2
Q 10 (lei / buc)
CMV = CMt – CMf = 74,2 – 18,2 = 56 (lei/t)
ΔCT CT 1 −CT 0 742−182
Cmg= = = =56
c) ΔQ Q1 −Q 0 10 (lei)
d) Marja asupra costurilor variabile este destinată acoperirii cheltuielilor fixe şi asigurării
unui profit. Deci:
CF + π
m=
CV sau CF + π = CV x m
Preţul de ofertă: CV + CF + π = CV + m x CV = CV x (1 + m)
pret  CV  (1  m)
Pr = 560 x(1 + 0,4) = 560 x 1,4 = 784 (lei)
Pr 784
Pru    78, 4 (lei)
Preţul unitar este : Q 10
  CV  m  CF  0, 4  560  182  42 (milioane lei)
sau:
π = VT – CT
VT = Pru x Q = 78,4 x 10 = 784 (milioane lei)
CT = 182 + 56 x 10 = 742 (milioane lei)
π = 784 – 742 = 42 (milioane lei)

CAPITOLUL V
Aplicaţia nr. 17
Un agent economic care produce un bun omogen realizează la nivelul unei luni următorii
indicatori:

Cantitatea vândută (bucăţi) 3.500

Costuri totale, din care: 15.050
Materii prime directe (lei) 5.200
Salarii directe (lei) 2.100
Alte costuri variabile (lei) 1.300
Amortizare (lei) 4.800
Cheltuieli de întreţinere şi iluminat (lei) 700
Cheltuieli de desfacere (lei) 950

Preţul de vânzare este iniţial stabilit prin adăugarea unei marje de 35% asupra costului
total. Studiile de prospectare a pieţei evidenţiază o elasticitate de arc a cererii în raport cu preţul
de -2,25. Agentul economic îşi propune să utilizeze o metodă de stabilire a preţului care să ţină
cont şi de elasticitatea cererii, în paralel cu maximizarea contribuţiei produsului la acoperirea
costurilor fixe şi la obţinerea profitului. Se cere să se calculeze:
a) Nivelul preţului unitar şi profitul realizat în cazul în care se aplică metoda de fixare a preţului
„mark-up pricing”;
b) Preţul unitar care permite maximizarea contribuţiei asupra costurilor fixe şi a profitului
utilizând tehnica „direct costing” de calcul al preţului;
c) Ce cantitate de produse va fi vândută în condiţiile în care s-ar utiliza nivelul preţului
determinat la punctul b)?
d) Ce avantaje are metoda propusă la punctul b) în raport cu vechea tehnică de fixare a preţului?

Rezolvare:
a) Costul total mediu (CTM) al firmei se determină ca raport între costul total (CT) şi
volumul producţiei (Q):
CT 15050
CTM    4,3
Q 3500 (lei/bucată)
Preţul unitar se determină cu relaţia:
p  CTM(1  R)  4,3  (1  0,35)  5,80 (lei/bucată)
Profitul obţinut de firmă se va calcula ca diferenţă între venitul total şi costul total:
  VT  CT
Venitul total este:
VT = p · Q = 5,80 · 3500 = 20300 (lei)
CT  CF  CV  (C amortizare  Cint retinere  C desfacere )  (C mat.pr.  Csal.dir.  C altele ) 
 6450  8600  15050 (lei)
  20300  15050  5250 (lei)

b) Preţul optim care permite maximizarea contribuţiei producţiei asupra costurilor fixe şi
profitului se poate calcula pornind de la formula:
p=CMV⋅(1+m)
în care:
m – reprezintă marja brută asupra costului variabil (exprimată procentual);
m·CMV – reprezintă contribuţia fiecărei unităţi de produs la acoperirea cheltuielilor fixe şi
asigurarea profitului firmei.
Marja asupra costului variabil poate fi calculată pornind de la relaţia:
1 e+ 1
=
1+ m e
Unde:
e – elasticitatea cererii în raport cu preţul.
Pentru e = -2,5 vom avea:
1
 0,55
1 m sau m = 0,8
Costul variabil mediu a fost:
5200  2100  1300 8600
CMV    2, 46
3500 3500 (lei/bucată)
p=CMV⋅(1+m)
Deci, p = 2,46 ∙ ( 1 + 0,8) ¿ 4,43 (lei/bucată)
 c) Pentru că variaţia preţului unitar de la 5,8 lei/bucată la 4,43 lei /bucată este
semnificativă, se va utiliza formula elasticităţii de arc:
Q p 0  p1 Q1  Q 0 p 0  p1
e   
p Q0  Q1 p1  p0 Q 0  Q1
unde: Q1 – producţia vândută în condiţiile în care preţul este calculat după metoda „direct-
costing”;
Q0 – producţia iniţială în condiţiile fixării preţului după metoda „mark-up pricing”;
p0 – preţul iniţial;
p1 – preţul calculat după metoda „direct-costing”.

Dar e = -2,25 şi rezultă:

Q  3500 4, 43  5,8
2, 25  1 
4, 43  5,8 Q1  3500
de unde:
Q1= 6519 bucăţi

c) La preţul de 4,43 lei/bucată, venitul total este:

VT = p·Q = 4,43 · 6519 =28879 (lei)
iar costul total:
CT = CF + CV= CF  CMV  Q
CT = (4800 + 700 +950) + 2,46 · 6519 = 22487 (lei)
Prin urmare:
  28879  22487  6392 (lei) , ceea ce reprezintă un câştig de 1142 lei lunar, în raport
cu vechea tehnică de fixare a preţului.

CAPITOLUL VI. SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL PRETURILOR ŞI TARIFELOR

Aplicaţia nr. 18
Se dau următoarele informaţii:
Valoarea prod. consumate în per. de
Denumire bunuri şi servicii Indicele preţurilor
bază exprimată în preţ. anului de bază
- bunuri alimentare 105
grupa 1 60 130%
grupa 2 30 115%
grupa 3 15 135%
- bunuri nealimentare 210
grupa 1 120 180%
grupa 2 90 165%
- servicii 15
grupa 1 6 190%
grupa 2 9 140%
Total 330

a) determinaţi indicii de preţ pe categorii de bunuri şi servicii şi indicele general;

 b) în perioada de bază veniturile totale sunt de 300 lei; în anul curent, veniturile
cresc cu 12%, iar pentru creşterea de preţ la grupele 1 se acordă compensaţie;
determinaţi valoarea compensaţiei şi veniturile curente;
c) calculaţi indicele veniturile reale şi interpretaţi rezultatele.

Rezolvare:
Valoarea prod.
Indicele Valoarea prod. consumate în
Denumire bunuri şi consumate în per. de
preţurilor per. de bază exprimată în
servicii bază exprimată în preţ.
(p1/p0) preţ. anului de bază (p0q0)
anului curent (p1q0)
- bunuri alimentare 105 126,43% 132,75
grupa 1 60 130% 78
grupa 2 30 115% 34,5
grupa 3 15 135% 20,25
- bunuri nealimentare 210 173,57% 364,5
grupa 1 120 180% 216
grupa 2 90 165% 148,5
- servicii 15 160% 24
grupa 1 6 190% 11,4
grupa 2 9 140% 12,6
Total 330 157,95% 521,25

I Lp(1 /0 )=
∑ p1 q0 =521, 25 =157 , 95 %
a) ∑ p0 q0 330
L ∑b .a lim . p1 q0 132, 75
I p(1
b . a lim .
/0 ) = = =126 , 43 %
∑b .a lim . p0 q0 105
L ∑b .nea lim . p1 q 0 364 ,5
I p(1
b . nea lim.
/0 ) = = =173 ,57 %
∑b .nea lim . p0 q 0 210
L
servicii
∑servicii p1 q 0 24
I p(1 /0 ) = = =160 %
∑servicii p0 q 0 15

b) veniturile nominale
VN0 = 300 lei
VN1 = 300 + 300 x 12% + compensaţie
Compensaţia acordându-se pentru bunurile şi serviciile din grupa 1, trebuie calculat
indicele mediu al preţurilor pentru produsele şi serviciile din această grupă:
∑grupa 1 p1 q 0 78+ 216+11 , 4
L = =164 ,19 %
I p = ∑grupa1 p0 q 0 60+120+6

Compensaţie grupa 1 = ∑grupa1 p 0 q 0⋅ΔI Lp (pentru grupa 1) = 186 × (164,19% - 1) =

119,4
sau
 Compensaţie grupa 1 = ∑ p1 q 0 −∑ p0 q 0 = 305,4 – 186 = 119,4
VN1 = 300 + 300×12% + 119,4 = 455,4

c) indicele veniturilor nominale

VR I VN ( 1/0) VN 1 /VN 0 151 , 8 %
I VN (1/0 )= 1 = = = =96 , 1%
VR0 I p( 1/0) I p (1/0 ) 157 ,95 %
ceea ce exprimă o scădere a volumului fizic al consumului, compensaţia şi creşterea de salariu
nefiind suficiente pentru menţinerea consumului din perioada precedentă.