ROMANŢA CELOR TREI CORABII Iahturile albe ancorară-n dreapta,

ION MINULESCU Iahturile roşii ancorară-n stânga,

Iahturile negre ancorară-n mijloc.
Porniră cele trei corăbii...
Spre care țărm le-o duce vântul?... Iahturile albe aduceau cu ele
Ce porturi tainice, Cântece şi-ovaţii,
Ascunse cercetătoarelor priviri, Marşuri triumfale,
Le vor vedea sosind mânate de dorul Pilde de-ndrăzneală şi de vitejie,
tristei pribegiri?... Toată chintesenţa unei generaţii,
Ce valuri nemiloase, Tot ce cântă glonţul,
Mâine, Tot ce scrie spada ―
Le vor deschide-n drum mormântul?... Clipa ce-nfrăţeşte
Sângele cu ploaia,
Porniră cele trei corăbii, purtând în Rana cu zăpada.
pântecele lor Iahturile roşii aduceau cu ele
Grămezi de aur, Vaiete şi lacrimi,
Chihlimbare, Flamuri sfâşiate,
Smaralde verzi Scuturi găurite,
Și-opale blonde; Săbii ruginite
Iar sus, pe bord, Şi armuri pătate
Tristețea-acelor romanțe veșnic De noroi şi sânge,
vagabonde, Şi figuri schiloade,
Cântate, Mute[…]
Azi, în drum spre Poluri,
Iar mâine-n drum spre-Ecuator!... Dar după trei zile
Şi după trei nopţi,
Porniră cele trei corăbii... După trei apusuri
Și-abia se mai zăresc ― Şi trei răsărituri
Se-ngroapă Iahturile negre morţii-şi debarcară;
În golul zărilor pătate de violetul înserării; Pe când cele albe
Iar albul pânzelor întinse, Şi cu cele roşii
În cenușiul depărtării, Ancorele grele greu le ridicară
Zidește trei mausoleuri în care dorm cei Şi din port plecară
duși pe apă. Dimineaţa-n clipa când cântau
cocoşii.
Porniră cele trei corăbii... Încotro?
Și-n urma lor rămase portul, Spre care ţărmuri depărtate?
Mai trist ca muntele Golgotei însângerat Încotro?
de-un asfințit, Spre care zări însângerate?...
Și-n urma lor, Încotro?
Pe cheiul umed, Spre care lupte-apropiate?...
Un singur albatros rănit Unele spre dreapta,
Mai stă de pază, Altele spre stânga,
Ca Maria, Iahturile vieţii iarăşi au pornit...
Venită să-și vegheze mortul!...
Dar în largul mării
Iahturile albe
Şi cu cele roşii,
Iahturile celor înfrăţiţi cu marea,
ROMANŢA IAHTURILOR Înfrăţiţi cu vântul
ION MINULESCU Şi cu resemnarea ―
Iahturile vieţii
Iahturile albe, Naufragiară
Iahturile roşii, Dimineaţa-n clipa când cântau
Iahturile negre, cocoşii!…
Iahturile celor înfrăţiţi cu marea,
Înfrăţiţi cu vântul
Şi cu resemnarea ― (Flacăra, 1, nr. 38, 7 iulie 1912)
Iahturile vieţii
Ancorară-n port
Dimineaţa-n clipa când cântau
cocoşii.