Biofizicd

Curs 5 - Arhitectura si proprietatile membranelor celulare

Dr. Ionu! Topall

semestrul 12014-2015,
Speci al i zarea B al neofi zioki netoterapi e si recuperare
Cuprins
1 Arhitectura si proprietatile memtrranelor celulare 4
l. I Introducere 4
1.2 Lipide membranare 5
1.3 Proteinemembranare 8
1.4 Carbohidrati membranari 9
1.5 Proprietati electrice ale membranelor celulare l0
1.6 Rezistenta bistraturilor lipidice ll
1.1 Capacitatea bistraturilor lipidice 12
1.8 Bibliosrafie
 Arhitectura si proprietatile membranelor celulare
1.1 lntroducere
Consideratii generale despre biomembrane
o Membranele celulelor biologice sunt structuri supramolectllare ce izoleaza fiecare
celula vie de mediul inconjurator, definind astfel compozitia moleculara intracelu-
lara si mentinand diferente esentiale intre compozitia mediului intracelular si cel
extracelular.
o In anii 50 erau cunoscute doar doua tipuri de biomembrane: cea celulara si cea
tot
nucleara. In cursul anilor 60 au fost evidentiate si studiate in detaliu un numar
mai mare de structuri membranare, corespunzatoare organitelor celulare perma-
nente (e.g. reticul endoplasmic, mitocondrii, complex Golgi) cit si structurilor
cu

viata limitata (e.g. vezicule de condensare si lizozomi)'

l1

Consideratii generale despre biomembrane

Biomembranele sunt alcatuite in principal din lipide si proteine' Membranele bio-
logice sint indispensabile vietii, ele reprezintand:
intre
o bariere cle permeabilitate inalt selective, controland schimburile permanente
mediul extracelular si intracelu lar
r sisteme capabile sa asigure curgerea informatiei si reglarea compozitiei
ionice si
moleculare a mediului intracelular
o granita intie organitele intracelulare (tip mitocondrii' lizozomi) si mediul intrace-
lular
bio-
elemente generatoare de semnale electrice si chimice, cu rol in comunicarea
logica
foto-
elemente cu rol in procesele de conversie de energie (fosforilare oxidativa,
sinteza)
t.z

Caracteristicile membranelor biologice

for-
o sunt structuri fluide stratificate formate din proteirre si lipide orientate; ele
meaza delimitari clare intre diferite compartimente biologice' au grosime intre

60-100 A
proportia lipide/proteine variazaintre 4/l-l/4, la care se adauga si molecule
de
r
hidrocarbonati
hidrofi-
o moleculele lipidice de membrana sunt relativ mici, prezentind proprietati
pot forma spontan bistraturi mole-
lice si hidrofobe; in mediu apos, aceste lipide
culare dense, cu rol de bariere (filtru) pentru trecerea moleculelor polare
o proteinele sunt organizate in domenii cu caracter de insule stratul lipidic; ele in-
deplinesc functii de pompe, de porti, receptori, transductori de energie
si functii
enzimatice
t.J

Caracteristicile membranelor biologice

o in ansamblul supramolecular membranar, proteinele si lipidele sint tinute impre-
una prin legaturi necovalente (forte Van der Waals' interactiunile electrostatice'
interactiuni hidrofobe si legaturi de hidrogen);
ele cotl-
o membranele stnt asimetrice (cele doua fete ale membranei fiind dif-erite'
tinind componenti diferiti si avind functii enzimatice diferite)
o suprafata membranelor este hidrofila, iar miezul este hidrofob
 sunt structuri fluide; moleculele iipidice si proteinele constituente difuzeaza rapid
in planul membraneil trebuie retinut insa ca rotatia lipidelor sau proteinelor in
planuri perpendiculare pe planul membranei este aproape absenta

Organizarea tipica a membranelor biologice

glicoproteine protelna
.ili
glicoliPide
--;,
Jy ]i', l,it,"',
'ri or..

fosfolipide
domeniu hidrofob colesterol
al proteinelor
1.5

1.2 Lipide membranare

Modelul mozaicului fluid

In ultimii 50 de ani au fost concepute numeroase modele membranare care se

potriveau, mai mult sau mai putin, cu determinarile experimentale.
Singurul model de membrana, care satisface atat datele experimentale cat si cerin-
tele termodinamice, este cel care presupune structura de tip mozaic a proteinelor,
glicoproteinelor si proteinelor globulare, intr-un bistrat de Lipide.
S-a demonstrat ca acest mozaic stuctural nu este complet rigid, ci fluid, considerat
ca o solutie vascoasa bidimensionala, orientata: de aici a aparut denumirea de
"mozaic fluid". .1.6

Caracterul amfifatic al lipidelor membranare

Caracterul biochimic cornun lipidelor membranare, factor determinant al modr"rlui de
autoorganizare a biomembranelor, este cel de amfifaticitate; altfel spus, lipidele au un
capat stralctural cu proprietati hidrofile si un capat cu proprietati hidrofobe (compus din
acizi grasi).

G.,N(tr2F
'cap'
vp
G2
o
o-f-o hidrofil
st3-ct! -sr2
oo
C{ C'O
q2 g?
G2 S2
'cozi'
G'G hidrofobe
G2 C-l
G2 s:
)-.
f;
;"
G:
oE
orr
frr , $,,,.j;..,.y
&! . '
,.:.:lX;'.
 Clase de lipide membranare
Lipidele sint insolubile in apa, dar extreme de solubile in solventi organici (de ex.
cloroform).
Ele constituie :rproximativ 50 % din masa membranelor celulelor animale. Cele mai
importante clase ,:,: lipide intalnite in constituirea biomembranelor sunt:

o glicerof'rstolipide: 2 acizi grasi (capatul hidrofob) legati de o grupare glicerol

(capatu l hidrofil)
o galactolipide si sulfolipide 2 acizi grasi (capatul hidrofob) esterificati cu o grupare
glicerol (capatul hidrofil), dar fara sa contina fosfor
. sfingolipide: l acid gras (capatul hidrofob) este legat de o amina grasa (capatul
hidrofil)
o steroli (foarte rar la procariote, foarte frecvent la eucariote, in cantitati foarte mari
in membrane si organite celulare).
1.8

Clase de lipide membranare

caracterul hidrofil al capatului polar poate fi asigurat de o grupare OH, cum este
cazul sterolilor, sau de grupari mult mai complexe
in cazul glicerofosfolipidelor si a unor sfingolipide, capatul polar este lagat de
cozile hidrofobe prin grupari fosfoesterice: aceste lipide membranare se numesc
fosfolipide
r in cazul altor clase de lipide lipseste fosforul din capatul polar, dar in schimb se
gaseste un zahar simplu sau oligazaharide: aceste lipide membranare se numesc
glicolipide

-1.9 Fosfolipide membranare

o Fosfolipidele sunt fie derivati ai glicerolului (alcool simplu), fie ai sfingosinei (al-
cool complex).
o O molecula tipica fosfolipidica are un capat polar si doua 'cozi' hidrofobe hidro-
carbonatet cozile hidrocarbonate dif'era in lungime (contin intre l4 si 24 atomi de
carbon), iar una din ele este nesaturata (are una sau mai multe legaturi duble cis).
e Lungimea precum si caracterul saturat (sau nesaturat) al lipidelor biomembranelor
sunt factori ce determina, nemijlocit, abilitatea lipidelor de a interactiona intre ele,
influentand deci fluiditatea membranelor.
r Membrana celulelor eucariote contine trei tipuri majore de fosfolipide: fbsfatidil-
colina, fosfatidilserina si fosfatidiletanolamina.
t.tu

Fosfolipide membranare

Acid gras saturat

Acld gras nesa&ral

Hifli"iL"on*o'o Nare or s Frnn'ra or x T:: $i?T

- cH1*cHr-NacHrlq

- i-rH,*.cH.-N11,
i
a(xl
Sf ingolipide membranare
r exista trei clase de sfingolipide membranare, delimitate astfel dupa capatul polar:
sfingomielina, glicolipide si gangliozide
r sfingomielina este intalnita in membrana multistrat care protejeaza unii axoni
o glicotipidele sunt intalnite exclusiv in partea externa a membranelor cu gruparea
de zahar expusa pe suprafata celulara; in membrana celulara a procariotelor si
eucariotelor sunt intalnite mai ales glicolipide neutre, al caror capat polar contine
de la I la l5 molecule de zahar neutre
r gangliozide contin in capatul polar una sau mai multe reziduuri de acid sialic (acid
N-acetil-neuraminic) care le confera caracter electric net negativ. 1.12

Sf ingolipide membranare

ui"tt*- *"-'*i*'-*' i'il) nr

"n
*,n*".,,,,,,,
:il:$- 'i"-f,r , , '." \,\/...,,'..''.."^, V'.,/'.
'tn,-o-r
Nandotiphih*nlipjd Suls "fX n,mulait I

Crr{r'd.r - -rlt

Sphr,^iln r clu ---*---Olrrpha-!,,-r i-.

l
')
1'-,i - ,*,--,, u.-n,, t' t,
"
,!

cll"otl
l--o
Gl{dDrlur.h".rdt 'r'h
Nt3i4
fi oll

r.a.,j,.F-iii.. rn.Ln. j <TJ'r-:i],

,., *t.r,.-, ,. tdlrsdcchJllr i.J r*t

,, ,{l}il
c.,h'k,id,,i]'z '".lilill,^r*.. .,-,, ):{ ,,
:',l,:,.-,. ^.
1_,-l]:,,
1.13

Steroli membranari
r sterolii sunt structuri biochimice bazate pe patru inele aromatice, trei dintre ele cu
6 legaturi si unul cu 5 legaturi

a nucleul aromatic este relativ rigid si toti atomii se afla aproximativ in acelasi plan
a nu este posibila niciun fel de rotatie in jurul legaturii C-C
,_:11

Steroli membranari
o Colesterolul este cel mai raspandit sterol intalnit in membranele celulare, cunos-
cut pentru caracterul sau determinant in stabilirea fluiditatii membranelor celulare.
o Colesterolul se orienteaza in biomembrane cu gruparile hidroxil din structura ine-
lara steroida in vecinatatea capetelor polare ale fosfolipidelor. In acest fel, struc-
tura steroida interactioneaza si imobilizeaza partial acele grupari hidrocarbonate
din cozile fosfolipidelor mai apropiate de capatul lor polar.
r Efectele principale ale acestei interactiuni sunt: scaderea fluiditatii biomembra-
nelor, diminuarea permeabilitatii biomembranelor pentru molecule hidrosolubile
mici. cresterea flexibilitatii si a stabilitatii mecanice a biomembranelor. t.t3
 Colesterolul

,'t7':=.
[6:$&1
E{"
.
.,tL - - cH.
(rH- L'H'
,.{''i -,
',' -(iili
* *yJ,
; .. ,,* q'H, chsin

,o.i' - '('u,
, .,
&d,
+"
,
'o ...
cH-
svl,"
CH.'

"wE i'
.,*.,i . , 1.,n
,,-'11."'r
i-{lB.l
P,rlar
oa-i"... i"'.. -
'sreroid
]lead ''- DuLlfu!

1.16

Modelul de bistrat liPidic

sau frag-
Experimente de microscopie electronica fip freeZe fracture, in care celule
prin
mente membranare sunt racite rapid la temperature azotului lichid si apoi fracturate
biologice se
coliziunea membranei cu un cutit de microtom, au aratat ca membranele
dand nas-
despica in lungul planului membranar, exact la mijlocut grosimii membranei,
tere la doua monostraturi lipidice.

1.17
Mi
Modelul de bistrat liPidic
r Datorita faptului ca permitivitatea electrica relativa a regiunii interne a unui bistrat
|ipidicestefoartemica(-2)incomparatiecupermitivitatearelativaaapei(-
nu
80), ionii, precum si alte molecule incarcate electric (sau cu caracter dipolar),
penetreaza membrana celulara.
o Exceptie de la aceasta regula fac moleculele de apa, care datorita dimensiunii
penetre aza facil bistraturile lipidice prin zonele poroase ale acestora'
relativ mici,
e Transportul moleculelor de apa prin bistraturile lipidice infaza fluida este foarte
aproxi-
eficient, astfel incat intr-o secunda, printr-o arie egala cu 1cm2, difuzeaza
de
mativ 10-3 grame de apa, ceea ce corespunde unui coeficient de permeabilitate
P - I0-3cmls.
1.18

1.3 Proteinemembranare
Organizarea proteinelor membranare
o Desi Structura debaza a biomembranelor este conferita de organizarea ordonata'
bidimensionala a moleculelor lipidice, marea majoritate a functiilor membranelor
biologice este indeplinita de proteinele membranare'
 Pentru marea majoritate a celulelor, membrana bilipidica contine aproximativ 50
% proteine.
Multe proteine membranare sunt profund inserate in bistratul lipidic, traversandu-
I dintr.o parte in alta; aces[e proteine au caracter amfifatic, in sensul ca regiunile
ce traverseaza membrana sunt hidrofobe, iar regiunile expuse mediului apos (din
ambele parti ale membranei) au caracter hidrofil.
1.19

Organizarea proteinelor membranare

acest tip de proteine, care au regiuni structural ce interactioneaza direct cu regiu-

nea interna, hidrofoba, a unui bistrat lipidic, se numesc proteine integrale
exista si o alta categorie de proteine membranare care nu interactioneaza cu mediul
intern al bistratului lipidic, si care sunt atasate de o parte sau alta a membranei
prin intermediul interactiunilor electrostatice sau de hidrogen; aceste proteine se
numesc proteine membranare periferice
_ 1.20

1.4 Carbohidrati membranari

Organizarea carbohidratilor membranari
. toate celulele eucariote au lanturi carbohidratate la suprafata externa, constitute ca
structuri de oligozaharide sau poiizaharide legate covaient de proteineie membra-
nare (glicoproteine) sau ca structuri de oligozaharide legate covalent de lipidele
biomembranei (glicolipide)
e totalul moleculelor de carbohidrati reprezinta intre 2 si l0 % din masa totala a
biomembranelor
o biomembranele au caracter de asimetricitate in ceea ce priveste distributia claselor
de lipide in cele doua monostraturi; suplimentar, acest caracter este mentinut si in
privinta distributiei de lanturi de carbohidrati atasate de lipide sau proteine care
sunt distribute exclusiv in partea ne-citoplasmatica a unei celule unde formeaza o
zona specifica, numita glicocalix
1.21

Organizarea carbohidratilor membranari

in mare parte glicoczrlixul este format din lanturi de carbohidrati,.atasati pe protei-

nele membranare sau pe lipidele biomernbranelor, el poate contine si alte structuri
glicoproteice adsorbite pe partea externa a membranei celulare
 . complexitatr' r structurala :.i fnnctionala a glicocalixului si localizarea lor exclusiva
pe partea l Lracelulara confera un rol esentialjucat de glicocalix: cel de recunoas-
tere celtr;lrra
|,az

Tipuri de miscari ale componentelor membranare

r stabilitatea structurilor membranare este rezultatul interactiunilor ce se exercita
intre difeli,'le sisteme de sarcini electrice, caracterizate si de o mare mobilitate
spatiala
r c& urrtor, .t acestor interactiuni, se stabileste un echilibru dinamic complex intre
diferitei, .-omponente membranare care au diferite grade de mobilitate, executand
miscalr Je translatie, rotatie si vibratie precum si miscari mai complexe, toate
acesl!a conf-erind caracterul de fluiditate al biomembranelor

Miscarile lipidelor membranare

r rotatiile se executa in jurul axului longitudinal al moleculei
o vibratiile reprezinta departarea catenelor hidrofobe fata de axul moleculei si re-
venirea lor in pozitie paralela cu acesta (asa-numitele flexii)
r translatiile laterale prin care o molecula lipidica isi schimba locul cu o molecula
vecina se concretizeaza in difuzii rapide cu coeficienti de difuzie de 108crn')f s.
Astfel, o lipida poate migra pe intreaga lungime a unei celule bacteriene mari
(circa2 pm) in timp de numai o secunda
. translatiile dintr-un strat lipi<tic in celalalt (translatii de inversie) sunt mult mai
lente, realizandu-se prin asa numitele miscari de flip - flop, care dureaza mai multe
ztle
1.24

Miscarile proteinelor membranare

o dif'uzia in planul memtrranei a proteinelor sau unitatilor proteice din structura
unor receptori membranari si canale ionice este o miscare laterala relativ rapida,
favorizata de fluiditatea bistratului lipidic
o difuzia de-a lungul axului proteinelor intrinseci
o miscare rotationala relativ rapida, perpendiculara pe planul membranei
1.25

1.5 Proprietati electrice ale membranelor celulare

Bistratul lipidic - comportament electric
Ptaci sonducloar€
Arie

,i.., ntot'*
1I ..
{r (ni
d
Eistrat lipldic
Dielsctric

Element€ echivaleJ*e de circuit

.rj,'..1-
-&L-- a{ia sectiunii
-i.f ,

u; I

"$ t" A

t.zo

10
Bistratul lipidic - comportament electric
Valorile tipice ale rezistentei si capacitatii membranei pentru o celula sferica (dia-
metrul de ordinul a 20 prru) sunt :

r rezistenta specifica a bistraturilor lipide este de

- 104f,)cm2 deci
. Rspec.ifica : R^ * A,ia 4 R^: #: *#k : H
R-=800.106Q:800/l/Q
o capacitatea specifica a bistraturilor lipide este de - I p,F I crnz deci
. Cspeci.fica: fh 1 C*: 1 . 10-6 .4r(I0 .n-4)2

c- = 1,25 . 10 rrf' - r2,5pF

1.27

Circuitul electric echivalent al biomembranelor

Avand in vedere detaliile structurale ale unei membrane biologice, din punct de ve-
dere electric, un asemenea sistem se poate reprezenta cu ajutorul unor elemente pasive
de circuit ca un rezistor (R.-) cuplat in paralel cu un capacitor (C,)'.

Bistrar lipidic

1.28

1.6 Rezistenta bistraturilor lipidice

Determinarea proprietatilor electrice ale unui bistrat lipidic
La aplicarea din exterior a unei diferente de potential transmembranare AV,r, de
forma treapta, in acest circuit se stabileste un curent electric care variaza in timp (cores-
punzator incarcarii condensatorului):

rt Vo,

| [*l - .""i a"

r>
J L*u

Din analiza numerica a acestui curent electric se pot determina experimental valorile
rezistentei echivalente fir, si a capacitatii electrice C, a unei biomembrane. 1.29

Determinarea rezistentei electrice a unui bistrat lipidic

ll
 curentul electric L,I^ reprezinta valoarea componentei de curent care se scurge
potential
prin ramura rezistiva a biomembranei, in conditiile in care diferenta de
aplicata este AV-
de potential
. efectuund repetitiv experimentul pentru diferite valori ale diferentei
treapta LV-, se pot determina diferite valori corespunzatoare ale componentei
AI*
1.30

Deteminarea rezistentei electrice a unui bistrat lipidic

utilizand reprezentarea grafica a dependentei L,Ir, = f(LV*), se poate deduce,
uti-
echivalente
lizand fitarea acestor date experimentale cu o dreapta, valoarea rezistentei
R- a biomembranel:

l1",. aI'u

't .31

1.7 Capacitatea bistraturilor lipidice

Valoarea teoretica a capacitatii electrice a unui bistrat lipidic

r in prezenta unei diferente de potential A%,, - v, - vi (unde v.siv reprezinta

poientialele din solutie, de o parte si de cealalta a bistratului lipidic)' acest bistrat
lipidic se va comporta ca un condensator, facilitand existenta unor sarcini
nete

diferite de zero de o parte si de cealalta a bistratului

r in cazul cel mai geneial, in care lipidele constituente ale bistratului au capetele po-
ionilor negativi
lare incarcate electric la pH-ul solutiei electrolitice, concentratiile
si pozitivi in imediata vecinatate a interfetei bistrat lipidic - solutie electrolitica
vor fi diferite de valorile lor in solutie
o astfel capacitatea electrica teoretica a bistratului lipidic este mai mica decat valoa-
electrolitica este
rea sa geometrica: in cazul in care concentratia ionilor in solutia
valoarea geometrica
foarte mare, capacitatea teoretica devine egala cu sa

1.32

Determinarea capacitatii electice a unui bistrat lipidic

o capacitatea electrica a unui sistem este data de relatia:

c:g
uncle Q reprezinta sarcina electrica ce este stocata in acel
sistem in urma aplicarii
din exterior a diferentei de potential [/
electric total prin condensatorul asociat biomembranei este dat
de
r curentul
,da
'- (it
124

t2
 lipidic
Determinarea capacitatii electice a unui bistrat de timp
biomembranei intre intervalul
Prin integrarea curentului electric din circuitul
intial t = 0, cand se aplica din exterior diferenta de potential treapta AV*' si un timp t

(dupaincarcareacompletacondensatorului),sepoatedeterminasarcinatotalascursa
prin circuitut biomembranei in acel interval temporal
At:

e t, : .fi t 1t1at

lipidic
Determtnarea capacitatii electice a unui bistrat
intre intervalul de timp
Prin integrarea curentului electric din circuitul biomembranei
potential treapta AV-' si un timp t
intial t = 0, cand se aplica din exterior diferenta de
(dupaincarcareacompletacondensatorului),sepoatedeterminasarcinatotalascursa
orincircuitulbiomembraneiinacelintervaltemporalAt:

Qu: fi r(t)dt I aq

lipidic
Determinarea capacitatii electice a unui bistrat
biomembranei trebuie scazuta
Din valoarea sarcinii electrice scursa prin circuitul
prin rezistorul echivalent bistratului
algebric contributia sarcinii electrice care se scurge
lipidic.

AS=Qo,

1.36

1.8 Bibliografie
Bibliografie
1,994
A|1, Bucuresti,
l. Aurel Popescu, Fundamentele biofizicii medicale'Etlitura
celulara, Editura Universita-
2. Tudor Luchian, Introdttcere in bifizica mttleculara si
tii Alexandru loan Cuza, Iasi, 2001
3'Anca-Michaelalsrail,Biologiemtlleculara,EdituraHumanitas,Bucuresti,2000
4.lonNeacsu,DorinaCreanga,Proprietatielectricealemembranelorceltllare,Edi.
tura Universitatii Alexandru Ioan Cuza' Iasi'
2003 1.37

IJ