În caz de urgențe,

ie 2020
–25 mart
u l X I, N r . 12 (521), 19
An l ei
Pre ţ: 3,0o
16 pagini,

în special tuse
www.kam
ikazeonlin
e.ro

și febră, apelați
cu încredere la vecinii
din nord-vest
Ucraina

UNGARIA Moldova

Am î n c h is
pent ru
de z in t o x ic are
Semnat: țara lui
„nu ne mai fac em bine“

Serbia

Bulgaria
Revista noastră nu va mai apărea în varianta print pentru o perioadă. Prin urmare, sărbătorirea pe hârtie tipărită
a celor 10 ani de existență se amână puțin. Cel mai probabil până la redeschiderea barurilor.
 Nr. 12 ● 19–25 martie 2020 KAMIKAZE

2 Din lumea
celor care
nu cu Vântu

Editorial Kamikaze

La început, a fost cu Vântu

Pământul era netocmit şi gol; peste faţa
adâncului de ape era întuneric şi duhul lui Pe-
sedeu se purta pe deasupra apelor. Apoi s‑a
despărţit lumina de întuneric. Astfel, a fost o
seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost
ziua întâi de Kamikaze, hăăăt, acum zece ani.
Poate că aveţi azi în jur de 30 de ani şi nu
mai ţineţi minte Geneza: Chiar şi în curcubeul
de ziare şi reviste apărute după cenuşiu‑căcă‑
niul presei ceauşiste, revista Caţavencu, lansa‑
tă în 1991, era fără egal. Avea de toate: entu‑
ziasm, colaboratori talentaţi, o combinaţie de
bună‑credinţă şi umor. Şi bani gârlă. Pentru ro‑
mânii inteligenţi şi ireverenţioşi, săptămâna
începea abia marţi, când apărea revista. Apoi,
banii s‑au înmulţit iar entuziasmul şi buna‑cre‑
dinţă s‑au mai subţiat. Un oarecare Vântu, su‑ Homo Kamikazens
pranumit la Bacău „haiducul gogoşilor“ pentru
talentul cu care făcea matrapazlâcuri prin go‑ îmi pot face eu şmenurile. Doruleţu’, nu mai Trecem sub tăcere faptul că caţavencii ră‑ Dragnea, prin toate mizeriile politice, juridice,
goşeriile locale, ieşit în anii 80 din puşcărie cu vreau de acuma să‑mi spui că nu ai putut să maşi în urmă după ce Kamikaze s‑a desprins medicale ale deceniului ăsta. I‑am pişcat pe cei
numele conspirativ de turnător la Securitate struneşti organizaţia, că nu ştii cine ce a zis, din Academia Caţavencu au avut mai mult noroc mai ticăloşi dintre cei aflaţi pe scenă dar, mai
„Nuş“, a ajuns să întoarcă banii cu lopata prin că nu ai putut să‑l ţii pe ăla să nu facă scandal. decât patronii lor succesivi. Cu tot zidul pe care ales, ne‑am pişcat pe noi, în speranţa că totul
2000 şi şi‑a cumpărat în 2006 trustul de presă Mă doare în pulă, îl dai afară. În momentul în l‑au făcut cu piepturile de alamă în jurul lui, pa‑ era doar un vis urât, din care nu reuşeam să ne
din care făcea parte Academia Caţavencu. care unul îşi permite să încalce strategia gru‑ tronul Vântu a intrat la puşcărie. Următorul lor trezim. Uneori am evadat din tomberonul poli‑
La suprafaţă, patronul zicea că nu se implică pului de presă Realitatea Caţavencu, ăla plea‑ patron, Patriciu, a fentat puşcăria, intrând di‑ tic, vorbind cu câte o personalitate luminoasă
în politica editorială. În realitate, discuţiile cu că acasă fără niciun fel de altă dispensă, de rect în mormânt. Apoi Dragnea, edulcorat prin sau despre un film ori o carte.
redactorul‑şef erau aşa (cum apar în stenogra‑ intervenţii, de rugăminţi, de stai, domnule, că faţă şi consiliat pe din dos, contra cost, a luat De fapt, greşesc, avem patron. Sunteţi voi,
mele de la Parchet): se potoleşte… mi se rupe pula! Ăia când îşi lan‑ şi el calea Rahovei. cititorii noştri, cei care aţi rămas, la fel ca în
„Eu nu mai concep niciun fel de dizident în sează ziarul?“ În schimb, neavând patron, oamenii de la prima zi de Caţavencu, mai puţini şi mult mai
Academia Caţavencu. Academia Caţavencu, ca ori‑ Păi, ăia, neacceptând botniţa, şi‑au lansat Kamikaze şi‑au luat soarta în mâini. Sau, în deştepţi decât cititorii lor. Poate că n‑am reuşit
ce instituţie de presă din trustul meu, răspun‑ Kamikaze pe 17 martie 2010. Relansând spiritul mână, după caz. Şi soarta ne‑a luat în mână să vă schimbăm, eraţi deja isteţi de la început.
de intereselor patronatului. Punct! Cui îi place, iniţial al săptămânalului Caţavencu: bună‑cre‑ pe unii dintre noi. Am trecut împreună cu voi, Poate că nici noi nu ne‑am schimbat în bine.
rămâne, cui nu‑i place, pleacă. S‑a terminat cu dinţă şi umor. Sau, măcar, bună‑credinţă şi zâmbind mai degrabă amar, prin criza eco‑ Dar ceva sigur am reuşit: să vă cernem pe voi
glumele de genul independenţa editorială, să umoare. nomică, prin tentativa de puci din 2012, prin şi să ne cernem pe noi. (N.D.)

Proştii ar trebui izolaţi primii

Am prins Cernobîl aproape de graniţa cu protecţie dând prin casă cu dezinfectant atât de când vor veni băieţii să facă revizia, conform şi faianţa jos de pe pereţi. În timp ce ei sunt în
URSS. Aveam cinci ani. Ţin minte că se făceau puternic încât s‑a declanşat aparatul de detectat procedurii. Sunt vremuri speciale. Şi proştii sunt tranşee, noi aşteptăm cu emoţie să vedem când
provizii de apă şi cam atât. Erau nişte cişmele scurgerile de gaze. Care s‑au şi închis. Peste tot, speciali în perioada asta. Ca să scape de viruşi vom rămâne şi fără apă şi lumină. Şansele ca ei
unde venea lumea cu bidoane mari, de 10‑15 li‑ în toate apartamentele. S‑a întâmplat duminică. sunt în stare să se omoare, săracii. În lupta lor să încerce ceva nou pe partea de instalaţii sunt
tri. Nu se punea problema de golit rafturile ma‑ Azi, când scriu asta, eu şi vecinii mei suntem crâncenă de dezinfecţie sunt dispuşi să folo‑ mari. Cu Dumnezeu înainte.
gazinelor, pentru că ele erau deja goale. Eram încă pe fierbătoare şi plite electrice. Nu se ştie sească substanţe puternice şi rare, cu care dai
pregătiţi, cum ar veni. La televizor era linişte,
la radio cânta Corina Chiriac. Social media nu
prea se găsea, aşa că nici isterie nu prea era. Redacţia Kamikaze
Astăzi, când mai am puţin şi fac patruzeci Alexandru Hâncu Bogdan Baghiu Distribuţie, abonamente:
de ani, pandemia de panică mă găseşte în Bu‑ Domnul Atsushi Andrei Manţog Cezar Manu Alexandru Filcu
cureşti. E mult mai rea decât aia de COVID 19. Silviu Brizu (Chicago) Alina Moscalu distributie@kamikazeonline.ro
Vorba aia, de boală te mai vindeci, dar de prostie Alexandru Căutiş Dragoş Muşat Concept grafic: Octavian Cociş alexandru.filcu@kamikazeonline.ro
Răzvan Cucui Nicu Damaschin DTP: F lorin Paraschiv
şi idioţenie ba. Un caz extrem de periculos a fost
Nicolae R. Dărămuş Adrian‑Nicolae Spîrchez Tipar: Design Print
semnalat la mine în bloc. Cuprinsă de psihoza Gabriel Drogeanu Publicaţie auditată
Mircea Toma Tel. 0786.958.267
viruşilor, o familie a decis să crească nivelul de Alexandru Duţu – Bărbosu
pe perioada
Marian Turosu iulie 2009 – martie 2010
 KAMIKAZE Nr. 12 ● 19–25 martie 2020

Cu
minţile 3
curbate

Kim Jong Un atacă SUA (ep. 135)

În
partea aia vreau să
Aaaa, voi
sunteți vânătorii de munte?
Păi, ziceți așa, tovarăși. De mâine vă dotez
mai puneți o reclamă la cu capace de weceu, că alunecă mai repede decât
partid. schiurile astea din lemn, chit că sunt ele
ultima generație.

Ia uite,
bă, incredibil, ne-au Am și eu
copiat chinezii până și pantofii acordeon acasă, dar e puțin
noștri originali Lewys Vuy modificat. I-am pus butonul roșu jos
Ton. acolo, la degetul mic.

Ăsta e
noul model de uraniu,
tovarășe. E uraniu de ăla
proletar, nu de ăla îmbogățit Care ai,
cum au capitaliștii. bă, un creion, să dau și
eu like?
 Nr. 12 ● 19–25 martie 2020 KAMIKAZE

4 Cu creonul
prin
scaieţi

Natura are oroare de covid

Primul lucru pe care va trebui să‑l facem noi,
ca umanitate, după încetarea pandemiei CO‑
VID‑19 este să găsim un teren întins, drept, so‑
lid, pe care să construim Monumentul Prostiei
Umane.
Mai degrabă un ansamblu sculptural decât o
lucrare individuală, Monumentul Prostiei Umane
va avea forma unei cozi de oameni care se în‑
ghesuie să cumpere hârtie igienică. Death before
dishonor va scrie pe steagul pătrăţos triplustrat
cu parfum de piersici înfipt într‑un raft gol de
cumpărătorii încrâncenaţi.
Printre personalităţile imortalizate în această
coadă reprezentativă pentru umanitate ar trebui
să se numere atât jucătorul de baschet american
care a atins în glumă toate microfoanele de la
conferinţa de presă şi care a fost confirmat pozi‑
tiv a doua zi, de a trebuit să se închidă tot NBA‑ul
din cauza lui, precum şi miliţianul român care
a minţit doctorii că n‑a călătorit ca să nu se afle
că a fost cu amanta în străinătate şi care a îm‑
bolnăvit o gaşcă de doctori şi angajaţi ai statului
doar ca să‑şi ascundă futaiul.
Între ei, încape şi o statuie mai mică a lui Lu‑ precum Donald Trump, care nu va fi inclus în Facebook jură că Vitamina C face minuni (pen‑ news. Nu există aşa ceva. Concubina s‑a întors
dovic Orban, care a făcut o conferinţă de presă Monument pentru o ispravă anume, ci pentru tru producătorii de vitamina C, zic eu), asta în cu trei plase pline. A luat un ananas, o pungă de
şi a adunat jurnaliştii în jurul lui ca să le spună întreaga activitate. timp ce un şofer de taxi e sceptic şi nu crede că covoraşe absorbante pentru căţeluşa Luna, care
de aproape „Hei, cred că m‑am îmbolnăvit. Da, Între timp, în miez de pandemie, oamenii fac a murit cineva de coronavirus pentru că el n‑a încă nu reuşeşte să se ţină până iese afară, două
da. Şi sunt tare fericit. Simt că‑mi bate inima“. şi ei ce pot, iar majoritatea nu pot decât să răs‑ văzut nici un mort. sticle de cola, snacks‑uri Pom Bear, chipsuri făcu‑
Apoi a pecetluit târgul făcut cu Iohannis scu‑ pândească panica. Vânzătoarea de la magazinul Precaut, am trimis şi eu concubina să cum‑ te la cuptor, ingrediente pentru salam de biscuiţi,
pându‑şi în palmă şi întinzând mâna. Din feri‑ de mâncare de câini m‑a sfătuit să pun deoparte pere mai multe de‑ale gurii, asta pentru că ur‑ cârnăciori picanţi, o cutie de bomboane cu cafea
cire, Iohannis s‑a făcut nevăzut încă din primul cash, în caz că pică băncile, un domn a cumpărat mează să stau mai mult în casă şi Netflixul fără şi o cutie de Ben&Jerry. Cică apocalipsa încetează
mandat. Coada va conţine şi membri onorifici tot spirtul de la alimentara de jos, o tanti de pe ronţăieli e ca o mătuşă care nu dă share la fake dacă te vede că o sfidezi. (Tibi Codorean)

Veniţi de luaţi tulpină

A existat o vreme în istoria zborului comer‑
cial în care al doilea cel mai rău lucru care ţi se
putea întâmplă într‑un avion, primul fiind pră‑
buşirea, era să stai lângă un copil mic care să‑ţi
urle într‑una în urechi, de să nu‑ţi pice bine nici
berea aia luată cu 5 euro, plătită contactless, nici
sandwich‑ul ăla uscat. Acum, după ce am aflat
de românaşul care, deşi ştia că e purtător de
coronavirus, a venit în ţară cu avionul, copilul
plângăcios pare parfum. Unul finuţ, cumpărat
tot din avion.
Trecem printr‑un culoar plin de turbulenţe
şi ne îndreptăm către un viitor în care măştile
de oxigen din avion vor coborî automat la pri‑
mul semn de tuse. Un viitor în care însoţitorii
de zbor vor trece pe culoar împărţind sticluţe de
dezinfectant în loc de cafea, ceai sau crănţăne‑
le. Un viitor în care treci de poarta de îmbarcare
doar după ce ai trecut de poarta de îmbăiere.
Un viitor în care glumele de genul acesta vor fi
considerate de prost gust, pentru că unul dintre
efectele pandemiei care evoluează atât de rapid
e şi scurtarea vieţii glumelor.
Au expirat deja glumele despre cum corona‑
virusul nu va avea spor în România din cauza
concurenţei oferite de bacteriile nosocomiale din
spitale. Urmează să expire glumele despre izo‑
larea la domiciliu.
Deocamdată e amuzant să râd de iubita mea
care are un dezinfectant cu care dezinfectează
celelalte sticle cu dezinfectant. E amuzant să fac
speculaţii despre cât de mult o să mă îngraş în
condiţiile în care nu fac altceva decât să mănânc
şi să trag pui de somn. E amuzant să‑i întreb pe
câini cum e să fii arestat la domiciliu şi să nu
ieşi afară decât ca să‑i satisfaci nişte nevoi de
bază. E amuzant să mă holbez la acvariu şi să le
spun peştilor: încep să înţeleg cum e pentru voi. tot cu avionul e adusă. Coincidenţă? Cred că da. Iar când glumele despre izolare nu vor mai
E amuzant pentru că deocamdată am pierdut N‑o să mai fie amuzant pentru că există miliţi‑ fi amuzante, vom face altele. Jocuri de cuvinte,
puţin: biletele de avion pentru showul lui Ricky eni tâmpiţi cu apucături primitive care scuipă observaţii, meme, videoclipuri şi insta story‑uri.
Gervais din Viena (s‑a amânat pe noiembrie), ba‑ doctorii care lucrează să‑i vindece. N‑o să mai Probabil unele despre cum crematoriile lucrează
nii pe mai multe materiale video la care trebuia fie amuzant din cauza celor care văd conspiraţii la foc continuu. Sau despre cum e ciudat că sunt
să lucrez în perioada viitoare şi vreo 10% din peste tot (cum vede acel amalgam de steroizi şi oameni pe patul de moarte, dar nu şi pe cana‑
preţul vacanţei din Grecia, pe care o cumpăra‑ hâtz numit Dorian Popa), a celor care refuză să peaua de moarte.
sem deja. Dar în curând n‑o să mai fie amuzant. respecte protocoalele prin care s‑ar putea limita Că doar ce altceva să şi faci, dacă nu glume?
N‑o să mai fie amuzant din cauza unor ro‑ efectele epidemiei (cum fac acei săraci cu duhul
mânaşi care împart cu generozitate boala, de care insită să vâre acelaşi tacâm în gura a sute Tibi Codorean
parcă ar fi lumina sfântă de Paşte. Apropo, şi aia de credincioşi), sau a altor inconştienţi.
 KAMIKAZE
România
călcată
în picioare
Curul bate gura (hârtia salvează economia)!
Încurcate şi nebănuite sunt căile crizei!
Dacă până acum prinţii comerţului erau cei
care controlau pieţele cu petrol, aur, diamante
şi arme, după apariţia COVID‑19 economia glo‑
bală (sau ce va mai rămâne din ea) pare că va
intra inevitabil în stăpânirea producătorilor de
hârtie igienică!
Dacă ar vedea bătrânii din vremea războiu‑
lui cu armata de ceasornicari a tătucului Stalin
ce se întâmplă în zilele noastre, probabil că ar
scuipa în sân şi ar fugi încotro ar vedea cu ochii!
Unde e bunicul acum, carele încercând să mă
pregătească pentru viaţa din lagărul comunist
îmi îmbogăţea bagajul materialist‑dialectic cu
zicale precum „Gura bate curul, nepoate, lua‑i‑ar
molima de bolşevici împuţiţi!“?
Tare aş vrea să aud ce ar avea de spus acum,
când molima ne‑a ajuns din urmă pe toţi, porni‑
tă chiar din interiorul lagărului marxisto‑maoist,
iar hârtia de şters în partea dorsală a ajuns să
valoreze mai mult decât acţiunile Google. Pro‑
babil că mi‑ar ţine o cuvântare despre semnele
apocaplipsei, cu toate că nici măcar în viziunea
lăsată moştenire de Sf. Ioan Teologul nu se regă‑
sesc elemente care să indice că în zilele din urmă
segmentul final al aparatului digestiv va deveni
un fel de pol magnetic al societăţii.
E drept că influenţa crescândă a dosului în
toate domeniile vieţii sociale, de la politica înaltă
până la presa din ce în ce mai măruntă, ar putea
justifica întrucâtva actuala stare de fapt.
De altfel inversiunea s‑a produs cu ceva timp
în urmă, aşa că geniile capitalismului de de cu‑
metrie cu China comunistă au avut destul timp
să‑şi pregătească lovitura finală, pe care probabil
Nr. 12 ● 19–25 martie 2020
o aplică în aceste zile deţinătorii de stocuri de
hărtie de budă. În atari condiţiuni nu ar fi deloc
de mirare ca bursele internaţionale să fie resus‑
citate prin procedeul respiraţiei cur la gură, iar
marii jucători de pe piaţa IT, par egzamplu, să
se trezească peste noapte pupând dosurile acţi‑
onarilor Zewa sau Le Papier.
În altă dezordine de idei, care ne caracteri‑
zează încă de la prima apariţie a revistei noastre
(tocmai am împlinit 10 ani, aşa că scuze se pot
găsi din abundenţă) salutăm gestul eroic al ce‑
tăţeanului din Buzău, cel care şi‑a salvat urbea
de la un sfârşit iminent reclamându‑şi nevasta
la 112, după ce nenorocita fiinţă a dat semne de
boală cauzată de COVID‑19.
Fapta cea infamă ori bună, depinde pe ce po‑
ziţiune ne situăm, de un eroism poate desuet
5
(nu se mai fabrică bărbaţi ca altădată), merită
o recompensă pe măsură (statuie la primărie,
10 ani de beut pe subvenţie etc.), mai ales că re‑
spectivul locuitor al Crângului s‑a introdus şi pe
sine în carantina de rigoare, în secunda fatidică
în care a luat decizia de a da duşmanul pe mâna
organului. Ca să nu mai vorbim despre faptul că
cei doi soţi s‑ar putea reîntâlni în aceeaşi locaţie
pe durata bolii/carantinei.
Un sacrificiu necesar, am putea spune. Dacă
vrei să scapi lumea de influenţa nefastă a con‑
soartei trebuie să fii pregătit oricând pentru jert‑
fa supremă!
Aşa se construieşte civilizaţia, cu sacrificii
grele şi înaltă conştiinţă civică!
Ing. Manole Turnău
 Nr. 12 ● 19–25 martie 2020
6 Cu
Just another manic Sunday, I wish it was Monday
Iată că se poate. Probabil că nu sunt singurul
care am visat în ăştia treizeci de ani să cadă un
meteorit pe parlament, guvern, primărie şi mi‑
liţie. Sau să intre acolo un grup de muiahedini
hotărâţi, să facă treaba despre care noi doar
făceam vorbire în Piaţa Victoriei. N‑a fost ne‑
voie de asta. Sistemul tâmpit compus din oa‑
meni tâmpiţi s‑a automuit. Un caraliu pensionar
a contaminat cu coronavirus prin fiu, noră, soţie
şi amantă SRI‑ul, primăria Bucureştiului, poli‑
clinica miliţiei, spitalul miliţiei şi administraţia
domeniului public din sectorul 4.
Asta, după ce contaminase aceleaşi şase in‑
stituţii printr‑un virus mult mai nociv, anume
prin membrii familiei sale.
De remarcat, niciun membru al familiei ex‑
tinse a imbecilului, pensionat în urma unui
scandal de corupţie cu o pensie de 15.000 lei pe
lună, nu lucra la multinaţională, la o firmuliţă
privată, la şaibă, la cârcă. Toţi sunt, fără excep‑
ţie abonaţi prin naştere, prin alianţă sau prin
amantlâc să sugă de la ţâţa statului.
Dar poate că e de bine. Poate că şirul ăsta
de duminici intitulate în mod eronat în calen‑
dar luni, marţi, miercuri etc. ne‑a fost dat cu un
scop. Ca să stăm mai mult cu familia, să gân‑
dim mai mult, să citim cărţi şi să vedem filme
de care nu aveam timp. Eventual, să mâncăm
mai puţin. Faptul că s‑a dat lege de murături, că
nimeni nu mai are voie să‑şi plătească dările la
stat e un bonus suplimentar.
În locul lui Iohannis, aş fi numit starea asta
de urgenţă drept stare de lentoare. Nimeni nu se
mai grăbeşte, străzile şi tramvaiele sunt libere,
rafturile sunt goale, parcă am trăi în anii opt‑
zeci. Îţi evocă tinereţea, coaie‑creţea. Fiorul ero‑
tic de odinioară renaşte. Oricum, altceva nu mai
avem de făcut, aşteptăm să facă statul treaba.
Ca angajat, nu mai trebuie să te stresezi la birou
nici măcar să‑ţi cauţi city‑break‑uri sau oferte
KAMIKAZE
minţile
curbate
la all‑inclusive. Ca elev, începi să regreţi până şi
mărţişorul amărât dat învăţătoarei, care acum
nu mai are nicio putere asupra ta, deşi părinţi ce
n‑au scăpat de reflexul condiţionat al sclaviei tot
trimit compulsiv pe WhatsApp link‑uri cu lecţii
online. Ăştia sunt ca ţiganul ăla care, eliberat din
robie de Vasile Alecsandri, a început să plângă şi
să‑l implore să fie lăsat sclav la moşie.
Însă, oricât de roz e situaţia acum, oricât de
nepoluat e aerul, ceva nori se adună la orizon‑
tul primei zile de după virus. Să presupunem
că epidemia se termină înaintea stocurilor de
hârtie igienică şi că scăpăm şi de plimbarea cu
izoleta. Că ne fereşte soarta şi de contactul cu
asistentele medicale – fiinţe fioroase chiar şi vor prinde damf politicienii antieuropeni, anti‑
când le îndeşi în buzunar, chiar şi în vremuri americani şi cu înclinaţii autoritare. Din pande‑
normale, chiar când nu sunt ameninţate ele în‑ mie, aproape nimeni dintre noi nu vom scăpa cu
sele de boală sau carantină. Asta nu înseamnă penele întregi. Depinde însă de noi să nu‑i lăsăm
că nu vom plăti. Cu cât suferinţele şi greutăţile pe mizerabili să speculeze momentul, să‑şi facă
cauzate de pandemie vor fi mai multe, cu atât tribună din victime. (N.D.)
 KAMIKAZE Nr. 12 ● 19–25 martie 2020

Fondul
Naţional 7
de Iradiaţii

Ne pare rău că v‑am uitat

Sorry We Missed You (dramă, 2019; regia: Ken Loach;
scenariul: Paul Laverty; cu: Kris Hitchen, Debbie
Honeywood, Rhys Stone, Katie Proctor)

Ken Loach este ceea ce orice thatcherist sau

reaganist sau capitalist (inclusiv român) ar numi,
în cel mai bun caz şi nu fără o doză considera‑
bilă de scârbă în glas, „un mare socialist“, dacă
nu cumva direct „comunist“. În cei 58 de ani de
când e activ pe piaţa muncii, Kenneth Charles
Loach nu a făcut niciodată rabat de la principiul
lui de căpătâi: grija reală faţă de cei vulnerabili,
în special faţă de săraci. A refuzat inclusiv pre‑
mii venite din partea unor entităţi care îi încăl‑
cau principiile, cum a fost cazul în 2012, când a
refuzat un premiu venit de la Festivalul de Film
de la Torino, după ce a aflat că organizatorii şi‑au
concediat lucrătorii în curăţenie şi i‑au hărţuit
apoi pentru a‑i împiedica să‑şi ceară drepturile.
Acum 4 ani, Loach a făcut superbul I, Daniel
Blake, despre un bărbat din Newcastle căruia i se
interzice de către stat atât dreptul la muncă, cât
şi cel la ajutor social. Cu Daniel Blake, Loach a dat
lovitura şi pe plan internaţional: Palme d’Or‑ul
câştigat la Cannes şi o avalanşă de critici pozitive
din toate colţurile lumii, care l‑au adus inclusiv
în atenţia publicului român.
Acum, în cinematografele din Bucureşti, ru‑
lează Sorry We Missed You. Filmul continuă buna
tradiţie activistă în artă a lui Loach, prezentând
de data aceasta viaţa aşa cum e ea a unei familii
de patru: soţul, curier pe care firma de curierat îl
minte că ar fi „self employed“, dar de fapt îl ex‑
ploatează teribil; soţia, asistentă socială căreia
chiar îi pasă de pacienţi şi plânge des din cauză
că statul nu se poate ocupa cum trebuie de ei (dar
nu mai des decât plânge că ea însăşi nu se poate
ocupa de propria familie); plus cei doi copii, un
adolescent cu tot felul de probleme şi traume şi
o pre‑adolescentă care tocmai suportă şi ea, as
they speak, aceleaşi traume pe care, cel mai pro‑
babil, le‑a suportat şi frate‑su.
Când vorbeşte despre săraci, lui Loach îi vine
foarte greu să‑şi găsească umorul sau optimis‑
mul. Sorry We Missed You (ca şi predecesorul său,
I, Daniel Blake) este un film sufocat de angoasă şi
de durere. Micile raze de speranţă care se între‑
văd uneori (o după‑amiază minunată a tatălui
şi‑a fetiţei la el la serviciu, o cină amuzantă şi
frumoasă în familie ori mici momente de altru‑
ism şi afecţiune din partea adolescentului Seb
faţă de părinţi ori faţă de soră‑sa) par că apar (mai rar, există şi freeze). Adică ar putea să te greu şi meritaţi tot luxul pe care vi‑l permiteţi. zi sau să cedeze total.
doar ca să fie înecate apoi într‑un ocean de întu‑ doară atât de tare încât să spui că pur şi simplu Doar că realitatea va rămâne cea care este, Speranţă? Da, speranţa există. Dar deseori
neric şi mocirlă. Pe măsură ce realizezi că pentru nu mai vrei să te uiţi (flight, adică fugă, aşa cum de fapt: aceea că familia Turner, la fel ca atâ‑ până şi ea este, în mare parte, un lux pe care
aceşti oameni speranţa e ceva periculos şi viaţa părea să i se întâmple prietenei mele când am tea altele, munceşte de fapt mult mai mult decât ni‑l permitem doar unii dintre noi. Atâta timp
e de fapt un chin perpetuu, reacţiile la ceea ce se intrat în ultimul sfert de film, deşi a rezistat în muncesc bogaţii, deşi au aproape nimic. Mun‑ cât aveţi luxul de a putea vedea măcar un film
petrece pe ecran devin tot mai viscerale. Şi când cele din urmă cu stoicism până la sfâşietorul ca‑ cesc atât de mult încât pur şi simplu nu mai au pe săptămână în oraş sau chiar în familie, aşa‑
emoţia se mută în viscere, modul tău de răspuns dru final) sau ar putea să îţi provoace o reacţie de timp să trăiască cu adevărat. Nu mai au timp de dar, aţi putea să‑l vedeţi pe ăsta. Este minimul
devine imprevizibil, nestăpânit şi în esenţă ani‑ furie (fight), caz în care îţi vei băga toate alea în nimic din ce‑i frumos, bun, liniştitor, relaxant, pe care‑l putem face.
malic. Ca de obicei, variaţiunea de reacţii posibile socialişti, cu săracii lor cu tot care vor să vă facă încurajator sau terapeutic. Au timp doar să se
e destul de restrânsă: în general, e fight or flight pe voi să vă simţiţi prost cu faptul că munciţi din lupte pentru supravieţuire în fiecare secundă din Andrei ManţoG
 Nr. 12 ● 19–25 martie 2020 KAMIKAZE

8 Un microfon
pe cerul
gurii

Cei ce decid
În sediul central al celor ce conduc planeta
din umbră, spune‑le masoni, iluminaţi, reptili‑
eni, evrei, bilderbergi, spune‑le cum vrei că tot
nu vei avea dreptate, ei bine, acolo în sediul lor,
într‑o sală de şedinţe înghesuită, întunecată, în
care aerul e saturat de un fum de ţigară acru şi
înecăcios, pentru că evident că la ei se fumează
în spaţii închise şi evident că oamenii de calibrul
acela nu fumează mentoale slim, acolo, în sub‑
teranele pământului şi ale cunoaşterii umane,
acolo se ţine acum, în timp ce noi dăm like‑uri
la glumiţe despre hârtie igienică şi sfârşitul lu‑
mii pe internet, o şedinţă de maximă urgenţă.
Românii – culmea! – au descoperit trenurile
cu care s‑a transportat coronavirusul şi acum iau
măsuri drastice împotriva răspândirii lui. Gre‑
şeala e a lor, a conducătorilor supremi, pentru
că au pus numele virusului direct pe vagoane,
dar acum nu e momentul să arătăm cu degetul
către vinovaţi. E momentul să se acţioneze ţintit.
Cumva, e de înţeles lauda lor. După ce petreci
atât de mult timp într‑un anonimat ermetic, îţi
vine să faci puţin branding şi să‑ţi afişezi numele
pe o firmă luminoasă, chiar dacă e doar numele
unui virus clocit de tine în laboratoarele secrete
din Wuhan.
Reacţia promptă a românilor e analizată şi
întoarsă pe toate părţile de Departamentul de
Intervenţii Rapide pentru Reducerea Populaţi‑
ilor Umane, unul dintre multele departamente
ale Celor ce Decid. Distanţarea socială şi limita‑
rea interacţiunilor dintre români s‑ar putea să
le încurce grav planurile. Succesul operaţiunii
depinde de păstrarea obiceiurilor tradiţionale,
de ieşitul la piaţă, de statul la coadă la o dis‑
tanţă ce sfidează conceptul de spaţiu personal,
de atingerile lungi şi pupatul pe ambii obraji, de
spălatul sporadic pe mâini şi de igiena relativ
aproximativă.
Se aruncă cu idei care mai care mai fantezis‑
te. Se activează protocoale antice doar pentru a
se dezactiva în secunda doi, când unul dintre cei
prezenţi ţine să reamintească participanţilor că
„la români ca la nimenea“ şi că graficele, anali‑
zele şi prognozele bazate extrapolări statistice
nu funcţionează în cazul celui mai viteaz şi mai
treaz dintre popoare.
Se sugerează suplimentarea supermarketu‑
rilor cu tigăi, pentru că nimic nu‑i face pe ro‑
mâni să se înfigă unii în alţii mai eficient de‑
cât o promoţie de cel puţin 15% la nişte produse
non‑esenţiale. Se propun proceduri care să agite
subliminal poporul, la nivel de mândrie patrio‑
tică, pentru a se stârni un recul ideologic faţă de
măsurile de siguranţă indicate de celelalte ţări,
cele care au căzut deja în faţa asaltului epide‑
miologic al celor ce vor să cureţe de planeta de
exact oamenii de care depind pentru a‑şi păstra
bogăţia şi privilegiile.
Un domn ale cărui trăsături nu se remarcă
prin absolut nimic, perfect anonim după vorbă,
după port, îşi striveşte frustrat ţigareta într‑o
farfuriuţă ce ţine loc de scrumieră. Se ridică în‑
cet şi, fără a‑şi anunţa intenţiile, loveşte cu am‑
bii pumni în masa de tablă în jurul căreia s‑au
adunat în pripă unele dintre cele mai influente
persoane pe care le‑a găzduit vreodată planeta.
– Futu‑i maica mă‑sii de treabă! Nu se poa‑
te aşa ceva, domnilor! Şi doamnă, se corectează
el rapid. Totul decurgea conform planului până
când acea mătuşă a dat share pozei cu marfa‑
rul nostru de contaminare terestră. Apoi, totul
s‑a dus dracului când poza a apărut pe un grup
de mămici, de unde o casnică a distribuit‑o pe
Whatsapp. Cum se poate aşa ceva? Nu permit
un asemenea amatorism! Am reuşit să nu lă‑
săm nici o dovadă concretă a existenţei noa‑
tre timp de sute de ani, i‑am stropit în cap cu
chemtrail‑uri, i‑am albit la dinţi cu fluorul din
apă, i‑am manipulat prin cântece pop şi prin
TikTok‑uri şi acum riscăm să pierdem tot din ca‑
uza unei fucking mătuşi care are un cont de Fa‑
cebook cu nici două sute de prieteni? De unde are
poza? De unde ştie de noi? De ce mai trăieşte?
Domnul a cărui o faţă o uiţi imediat după
ce ai întrerupt contactul vizual cu ea se aşter‑
ne vlăguit înapoi în scaun. Colegii de şedinţă îl
privesc scurt, transmiţând prin lipsa gesturilor
imposibilitatea de a‑i răspunde la întrebări. At‑
mosfera e tensionată, ca atunci când profesorul
întreabă elevii dacă mai sunt întrebări şi elevii
nu au întrebări, dar profesorul continuă să pre‑
lugească cringe‑ul şi refuză să treacă mai de‑
parte cu lecţia.
Cu mişcări lente, de parcă le‑ar face pe sub
apă, un tip uscăţiv îşi scoate din buzunarul sa‑
coului un pachet de ţigări. Îl bate de masă, îl în‑
vârte între degete, îl mai scutură puţin şi, într‑un
final, îl desface pentru a scoate din el o ţigară pe
care şi‑o atârnă cumva doar de buza de jos. Fără
succes şi fără să se sinchisească de privirile scor‑
monitoare ale celorlaţi, îşi caută bricheta prin
toate locurile prin care ai putea să ţii o brichetă.
Primeşte un foc de la doamna de lângă el, mulţă‑
meşte frumos, adică mulţumeşte într‑o manieră
specifică exclusiv bărbaţilor care au fost crescuţi
bine de mamele lor, şi risipeşte tăcerea cu voce
în care aproape că poţi desluşi vechi cicatrici.
– Soluţia, domnilor, şi doamnă, e destul de
simplă. Recunosc, românii s‑au comportat mai
bine decât au estimat analiştii noştri. Unii şi‑au
suspendat afacerile, alţii au ştiut să stea în casă
şi să reducă contactul cu oameni şi suprafeţe,
mulţi au refuzat să se lase pradă panicii. Au fost
şi destui care, vorba aceea, s‑au haladit, dar ei
sunt mai degrabă excepţiile. Ăăă, „a te haladi“ e
o expresie cvasiintraductibilă, vă explic eu mai
târziu. Dar eu îi cunosc de mult pe români. Sunt
unul dintre ei. Ştiu cum gândesc, ştiu ce le lipseş‑
te cel mai mult şi ştiu cum să le satisfac aceas‑
tă lipsă. O să îmi pun oamenii în mişcare şi, în
câteva zile, coronavirusul va reveni în forţă. Nu
mă credeţi?
– Ba da, spun toţi cu voci neconvingătoare.
Cel ce vorbise mai devreme, domnul cu pum‑
nii, întreabă sfios:
– Dar cine, mai exact, sunt oamenii tăi? Cine
sunt cei ce pot asigura o evoluţie lină a infecţiei?
Cine poate alimenta discret nesupunerea civică?
Expirând lung fumul, omul răspunde:
– Preoţii, evident.
Tibi Codorean

Nu există‑n lumea asta patron ca al meu

Românul în general dacă e să râdă, râde şi
dacă e să ajute, să o facă alţii. Sunt vremuri na‑
soale, ştim, iar unii compatrioţi au înţeles că în
vremuri ca astea pot face şi ei un ban în plus.
Cum a făcut patronul magazinului de la blocul
meu, care a încercat să îmi vândă o sticlă de
spirt de 3 lei cu 10. L‑am anunţat politicos că de
azi, şi dacă trebuie să mă duc până la Suceava
după o pâine, mă duc numai ca să nu mai iau
ceva vreodată de la el.
Din fericire, există şi români care au înţe‑
les cam cum stă treaba cu criza asta şi grija
faţă de aproape. O mână de instalatori, băieţii
ăia de care râdem noi intelectualii, au anunţat
pe toţi clienţii firmei că stau la dispoziţia lor
nu numai pentru gaze, ci şi pentru cumpără‑
turi sau alte probleme cauzate de coronaviru‑
sul lumii. Un mail la contact@energoinstalgaze.
ro cu adresă, telefon şi o listă de cumpărături
le poate salva chiar viaţa celor în vârstă sau
celor cu dificultăţi de deplasare. Nu îi costă în
plus decât un zâmbet şi un mulţumesc. Vor primi
la schimb produsele cerute şi poate şi câteva
glume. Pe instalatorii ăştia îi cunosc personal
şi sunt băieţi haioşi, vă garantez. Poate nu vor
reuşi să onoreze toate comenzile la timp, căci
nah, mai şi lucrează, dar gesturile astea sunt
mereu binevenite.
În ce‑l priveşte pe vecinul cu magazinul,
îi doresc îmbogăţire rapidă şi poate se mută
într‑un cartier mai nou, conform statutului său
de îmbogăţit peste noapte. Dar tare mi‑e că după
criza asta rămâne şi fără magazin şi fără prie‑
teni.
 KAMIKAZE
Am făcut 10 ani cu executare
Pe 17 martie 2010, în plină criză, câțiva nebuni au făcut Kamikaze. O sinucidere de presă, repetată în fiecare
săptămână, care împlinește 10 ani în altă criză. Am făcut-o mai bine sau mai rău, în funcție de posibilități. Ne-am
încăpățânat să rezistăm pe barba noastră, fără bani de la partide, fără moguli interesați politic. De cele mai multe
ori am fost naivi și sinceri. Ne-am contrazis între noi, ne-am certat, ne-am împăcat. Și am rămas la fel de săraci
ca la primul număr. Ce-i drept, se putea și mai rău. Cu puțin noroc, râdem până la capăt și în următorii 10 ani.
SĂMÎNŢĂ DE SCANDAL,
BĂIEŢI!
KAMIKAZE • NR. 1, 1723 MARTIE 2010
Și în politică cea mai bună apărare e atacul: sindicaliștii l-au atacat pe Boc cu bulgări,
Olguţa Vasilescu a fost atacată de Udrea cu o jalbă la tribunal, iar Bolcaș a scăpat de
atacurile de panică ale lui Vadim.
Și zi, Olguțo, umbli cu vrăjeli că l-am băgat eu pe Solomon în pîrnaie
fiindcă mi-a respins niște firme de la licitație?! Ei, pentru asta o să-ți
cer în instanță o sută de mii. Și dacă, Doamne ferește, chiar nu prind
nici o lucrare în Craiova, să-nnebunesc de nu-ți cer un milion!
Lia Olguţa karatista și Elena Nuţi biciclista, două doamne hotărîte să se tăvălească prin instanţe
chiar și cu riscul de a se umple de ciocolată în faţa spectatorilor
Bre, nea Nicule, bine că te-am prins o secundă treaz… Hai să-ți spun de ce
l-am dat afară pe Bolcaș din PRM! Stătea cam mult pe la televizor, dom’le!
Inițial, nu m-a deranjat, dar în ultima vreme prea o luase razna: vorbea coerent
și argumentat, nu țipa la moderator, nu se spurca cu invitații, nu tu spume la
gură… Păi, de asemenea circari avem noi nevoie în partid?
Văcăroiu, Bolcaș și Vadim, trei politicieni loviţi de criză: care de cat, care de legitimitate,
care de nervi
Am muncit de mic la pădure, nu mi-e rușine! Din treizeci de lovituri
de lamă de ras doboram ciuperca oricît de mare ar fi fost! Nici de fiarele
sălbatice nu mi-era frică! Țin minte că într-o dimineață mi-a sărit în față
o dihanie roșie cu picățele negre absolut înfiorătoare. Pînă nu i-am cîntat
„gărgăriță-riță, zboară-n poieniță“ nu s-a dat jos de pe mine.
După ce a tăiat toate bugetele ministerelor, premierul Boc s-a apucat să lucreze și în lemn.
Pentru început, și-a propus să facă o sapă.
CRITICA
FICŢIUNII PURE
KAMIKAZE • NR. 1, 1723 MARTIE 2010
JURNALUL MAFIEI
Unirea Basarabiei cu România,
minut cu minut
Viaţa e frumoasă, viaţa e teribilă, viaţa e pentru talentaţi.
Urmează un secol frumos împreună, bazat numai pe talent.
Limbincuricii se vor stinge trist, încet, încet, în timp ce armata
celor curajoși va dela voioasă peste Patrie. Pariu?
3
august 2017, ora 11 și 20, Ungheni
– Republica Moldova. Vitali stri-
gă către Maricica: „Marișică
hăi, adă hăi mortasînca1!“ Pe PRO TV
Chișinău, reluarea emisiunii „MOLDO-
VA GOT TALENT“, sezonul 2, fu gătată
de anunțul unei spicherițe moldovene
cu sînii ca două morve2: „Bună zîua,
dragi telespectatori, întrerupiem emi-
siunea MOLDOVA GOT TALENT pen-
tru a transmite pe viu din Parlamentul
de la Chișinău ședința solemnă! Sî pari
cî zurgălăul3 despre hotărîrea Adună-
rii Naționale a Republicii cu priviri
la uniri s-o brodit conform
cu agențiili internaționali
Asoșietid Pres șî Novosti!“
Vitali se opri din țurluit4, ciu-
lind urechile. „Piei dracu’ de
motîrlău5, tu n-auzi ci fapti
internaționali sî pitreci?!“
– țipă Vitali, ușchind cu
șpițul piciorului în dosul
lui Snegur, care trecea leneș prin fața
măsîcii6 din dreptul pișătorii.
3 august 2017, ora 11 și 20. Galați, Ro-
mânia. Președintele Băsescu aștepta
calm în Mercedes-ul său Pulmann ne-
gru cu șase uși, care fusese cumpărat de
PD-L – Aripa Sever Voinescu de la Hugh
Heffner7 cu 70.000 de euro special pen-
tru acest moment. Mbela Nzuzi, acum
slabă și albă după operația de schim-
bare a culorii pielii, transmite pentru
VOX NEWS: „Peste o mie de moldoveni
așteaptă să-l salute pe fostul președinte
român Traian Băsescu, care urmează să
treacă prin punctul de frontieră Oancea
din Galați, care va  desințat în mod
automat imediat după raticarea actu-
lui de unire a Basarabiei cu...“
3 august 2017, ora 11 și 21, Chișinău.
„’Tu-i șleapa8 mă-sii di treabî!“ – înjură
Vasil Teleucă, prapalog9 la Poliția din
Chișinău, suboțer pe singurul GAZ de
teren rămas în slujba Poliției metropo-
litane din capitala republicii. „Și acum-
șa, și fașim? Vini românii și ni dă jos
din funcții, a?!“ – se întrebă stuchind
pe jos Vasil, tăburcind10 o canistră de
motorină către GAZ.
3 august 2017, ora 11 și 22, Chișinău.
„Undi pleși?!“ – întrebă Coroban, direc-
torul Teatrului Mare din Chișinău. „Ni-
carulea11!“ – răspunse Tatiana Vasilie-
va, dansatoare la Teatrul Mare, simțind
o neticneală12 în piept. Tatiana îi găbji13
mîna lui Coroban, care îi cotrobăia în
chiloți în timp ce televizorul din ca-
SCRISOARE
PENTRU FILIPINE I
Fantastic! Am intrat în posesia unei scrisori trimise
de bona familiei Ponta către sora ei rămasă în Fili-
pine!! Va lăsăm să o citiţi cu atenţie, ca să aaţi to-
tul despre exotica îngrijitoare a familiei Daciana și
Victor Ponta și, mai ales, ce a înţeles ea din politica
românească! Lectură placută și daţi mai departe!
Draga mea soră, am auzit că ţi-ai făcut schim-
bare de sex și ţi-ai pus penis. Cum este? Cum
Pe surse umane
Departamentul „Pe surse umane“ vă furnizează
săptămînal scurte rapoarte despre angajaţii voștri
de la stat și nu numai – pe unde umblă cînd nu sînt
la serviciu, de ce nu-și merită salariul și cum folosesc
ţara în interes personal.
Avion cu motor, ia-mă la gunoi
contractor!
Acum vreo două săptămîni, Sorin de la
București a anunțat că se gîndește serios să
treacă serviciile de curățenie și deszăpezire la
Primăria Capitalei. Asta înseamnă că PMB va
trebui să organizeze licitații noi pentru aceste
contracte. Iar planul este să pună contractele
în brațele lui Bogdan Buzăianu. B.B. negocia-
ză, în timpul ăsta, cumpărarea unui pachet
de acțiuni la Romprest, rma care strînge gu-
noaiele în sectorul 1. Din bube, mucegaiuri și
gunoi, Buzăianu vrea să producă energii noi,
cu care să alimenteze Bucureștiul. Poate-i iese
și un pic de kerosen, să aibă cu ce alimenta și
avionul cu care-l plimbă pe Oprescu prin văz-
duh, spre țări străine.
Rușanu a dormit o noapte
pe preșul PNL
„Rușanu? Care Rușanu? Nu am nici un
Rușanu aici!“ Vorbele dintre ghilimele i-au
fost adresate de secretara organizației PNL sec-
tor 5 băiatului trimis de senator să-i plătească
cotizația. Cu care întîrziase o zi. Sucient de
mult pentru ca șeful de la PNL sector 5, Dan
Meran, să-l excludă din partid. Inconștiență
soldată cu alegeri pentru un nou președinte de
organizație.
Fîntîna dorinţelor lui Oprescu
Apropo de Oprinho, acest Ronaldinho din-
țos al edililor țării: la ultima ședință de consi-
liu general, el a încercat să-i convingă pe con-
Miniștrii Orban și Pogea
au plătit de la buget
o damă de companie de stat
Liliana Trifu și-a început cariera profesională ca damă de
antecameră. În antecamera Ministerului Transporturilor, în
mandatul pedelistului Gheorghe Dobre, începând cu 2005.
Nu făcea coadă la bilete de tren, consiliile de administraţie ale altor
ci, din contră, era secretară. companii de stat. Viaţa acestor
Competenţele ei pe linie de fax au efemeride, damele de companie,
ţinut-o în cabinetul ministrului ar trebui să e scurtă. Se știe asta
Transporturilor și în mandatele din vechime, de pe vremurile când
următorilor doi șe, Radu Bercea- strămoșii noștri desenau în peșteri
nu și Ludovic Orban. Iubitorul de capre, nu comisioane și sutiene.
frumos Ludovic a văzut însă în ea Însă Liliana Trifu, posedând talent
ceva mai mult decât o secretară. nativ, a reușit contrariul, adică un
S-a uitat la dânsa și și-a zis: „Uăi, rapid și nou salt evolutiv – și asta
ce fată! Icoană-ntr-un CA s-o pui, chiar după ce protectorul ei, Lu-
la încasat“. dovic, a intrat în opoziţie: la înce-
putul lui 2009, a fost numită consi-
Așa a suferit secretara Trifu un liera personală a ministrului de
salt spectaculos în carieră: de la Finanţe Gheorghe Pogea. Și asta
statutul de damă de antecameră nu e nimic: la pachet cu funcţia de
la cel de damă de companie de consilier personal, Trifu a bifat și o
stat. În vremea mandatului său, numire în AGA (Adunarea Generală
Șică Orban a angajat-o la Aero- a Acţionarilor) băncii de stat CEC.
portul Otopeni și a montat-o în Deci, da, fosta damă de anteca-
meră mergea cu sonorul întredeschis
pe PRO TV Chișinău. „Hăi! Tu înțelegi
cî o sî ni unim cu România?!“ – întrebă
Tatiana, stuchind către Coroban. „’Tu-ți
ibovnișeala14 de boșorog nenorocit! Pîi
hăi, moșnege, dacî ni unim cu Româ-
nia, cu țara, s-o gătat de-amu: am plecat
la București! La PRO TV! O sî merg la
Dansez pentru tine!, o sî plec din huzu-
nia15 asta, așa sî știi! Cî m-am săturat
sî mă surghiunesc în Capitala asta! O
sî mî fac pop-star moldovinesc acolo!
Ci credeai, cî o să mă chizdui tu toatî
viața?! Gata, michimaos16, sînt liberî sî
mî mîndresc în Capitalî! La București!
Pa!“ – spuse Tatiana în timp ce ieșea ho-
tărîtă pe ușa cabinei de machiaj.
3 august 2017, ora 11 și 25. La sediul PD-L
– Aripa Videanu – care conducea coaliția
de guvernare formată din partidul
menționat, la care se adăugau PSD – Ari-
pa Ponta și UDMR –, Videanu sorbea din
cafea și vorbea cu Corina Drăgotescu, co-
respondentul la București al site-ului de
anunțuri matrimoniale și vînzări auto
second-hand publica.md: „Să-mi bag pi-
cioarele, Chioru’ lucrează masiv! Și io ce
să fac? Cu bou' ăsta de Ponta președinte
e vremea la Manila? Eu vreau să îţi zic că mă
simt foarte bine aici la familia de oameni albi
la care m-am angajat în București – familia
Ponta se numesc și am înţeles de la televizor
ori că el e ceva important, ori că îl arestează,
deoarece l-au dat foarte des în ultima vreme
la televizor, dar eu nu știu nici un cuvînt în ro-
mână. De fapt, mint, am învăţat cîteva cuvin-
te: „m*ie“ și „statuie“, dar nu știu ce înseamnă,
deși mi le tot zic băieţii care vînd CD-uri-pirat
cu jocuri de lîngă bazinul unde o duc eu la înot
pe aia mică a lui domnul Ponta.
Vreau să îţi zic despre București că este un
oraș de căcat, plin de gropi și rahat de cîine. A,
Nr. 12 ● 19–25 martie 2020
Un microfon
pe cerul
9
gurii
8 NUMĂRUL 1, 1723 MARTIE 2010
15 SENTIMENTUL
ROMÂNESC AL FIŢEI
KAMIKAZE • NR. 1, 1723 MARTIE 2010
PREŢ: 2,5 LEI WWW.KAMIKAZEONLINE.RO CARNEA DE PE NOPTIERĂ Între Tudor Chirilă, despre care se spune că a furat luni de zile cîntecele de la Vama Veche,
și Pepe, acuzat că i-ar  furat blănurile soacră-sii, Simona Sensual este singura care a
(catalogul femeilor întreţinute)
numai în Argeș ne va  cel mai bine / cîștigat un ban cinstit, la pariuri sportive.
Iulia
să treci din nou cu bluza descheiată
/ al casieriei prag, s-o facem cît mai Deci,
Deci,șefu`,
șefu’, stai
stai puțin
puțin să
să văd
văd dac-am
dac-am înțeles
înțeles bine…
bine… Tu Tu vrei
vrei un
un autograf
autograf cu
cu „Tudor
„Tudor
lată“. În timp ce își cîntă amarul, Chirilă
Chirilă de
de lala Vama
Vama Veche“?
Veche“? Îmi
Îmi pare
pare rău,
rău, dar,
dar, de
de cînd
cînd am am pierdut
pierdut procesul
procesul cu
cu foștii
foștii
Tăbăcaru Cristian Tănase este trist, fo-
arte trist, Dan Diaconescu
colegi,
colegi, am
dar
am mai
dar plătești
plătești tu
mai rămas
rămas cucu două
tu drepturile
două variante
drepturile de
variante ca
de autor
ca să
să te
autor înîn instanță,
te servesc:
instanță, ori
servesc: ori
ori semnez
semnez cu
ori semnez
semnez așa
cu Tudor
așa cum
cum vrei,
Tudor Gheorghe
Gheorghe de
vrei,
de lala
Fo
varsă o lacrimă direct Vaca
Vaca Veche,
Veche, caz
caz înîn care
care chiar
chiar nu
nu mai
mai aiai nici
nici oo problemă.
problemă.
to
:S
po
Să presupunem, prin absurd, că din ochi, OTV-ul
rt.r
așa-zisa bombă sexy Iulia Tăbăcaru
o
face 24 de puncte de
îl părăsește pe fotbalistul Cristian rating, iar pechin-
silieri că Bucureștiul are nevoie să cheltuiască Tănase de la Steaua pentru, să zicem, ezul lui Marian Nistor
vreo zece milioane de euro pentru a repara Lionel Messi de la Barcelona. Ce face plînge cu fruntea lipită de
mai multe fîntîni arteziene. Propunerea i-a Tănase? Se duce la OTV și plînge. Plînge strunele harpei.
fost respinsă. Ceea ce înseamnă că lui Adrian senzaţional și cîntă direct. Marian Nis- Întîmplarea face ca Messi și
Cobzacu (prieten al ului primarului, pentru tor și pechinezul său îl acompaniază pe Iulia să urmărească emisiunea
care se pregătea hidroșmenul) nu i-a mai mers Cristian Tănase: fostul lider al formaţiei pe OTV Internaţional, și Messi,
ulciorul cu bani la apă. Cum i-a mers, de exem- Savoy, la acordeon, iar pechinezul la om cu frica lui Dumnezeu, îi pro-
plu, contractul de pază pentru parcurile din harpă electrică. Iată ce cîntă fotbalistul, la pune Iuliei următorul tîr: el se va
București, în valoare de două milioane de euro. Dan Diaconescu Direct: „Fantoma din odaie transfera la Steaua, iar Tănase, va
/ și-o carne ce-ai lăsat-o pe noptieră / o ultimă veni, în locul lui, la Barcelona. Messi o
Berceanu, dosarele și adrieanii ţipare / uitată într-un colţ pe etajeră / și cardul întreabă pe Iulia: „Tu pe cine alegi?“. „Eu
Prietenia din ce în ce mai strînsă a lui Ber- din fereastră / chitanţa ce-a rămas de-atunci aleg Barcelona“, îi răspunde Iulia.
ceanu cu DIP-ul PD-L-ului, Adriean, și cele pa- pe masă / toate te-așteaptă să te întorci acasă. /
tru dosare cu șină de la DNA îl trag din ce în Te-aștept să vii / lasă-l pe Messi pentru mine / KAMIKA ZETA DE PERETE
Dinţii lui Oprescu
ce mai evident pe o linie în partid mai moartă
BD: AVENTURILE Oana Lis a luat-o pe ulei de pectorali
decît erecția celor zece mii de ceferiști dați afa-
ră recent. Masa și dansul aferente, la următorul Tudor Chirilă, fericit că la bordel nu e obligat să folosească brandul care l-a consacrat, ci doar să
congres al PD-L. marce niște branduri de care are toată lumea în buzunar: euro, dolari, lei sau bonuri de masă
De zilele femeii de la începutul lunii, Oana
Fă,
Fă, mă-ta
mă-ta s-a
s-a sclintit
sclintit de
de lala melopauză?
melopauză? AdicăAdică eueu
Oprea, de la Intendenţă Lis a primit, din partea soțului, cel mai frumos
LUI MIRCEA BADEA
cadou cu putință. Nu un pupic, nu un ursuleț de
de blănurile
blănurile eiei aveam
aveam nevoie
nevoie să să lele vînd?
vînd? Păi,
Păi, fame-
fame-
la Independenţă nanciară de pluș, nici măcar unul matematician. A lia
lia mea
mea umblă
umblă de de secole
secole cucu blănurile
blănurile direct
direct pe
pe urs!
urs!
zboară cu avionul
După ce s-a rodat în misiuni speciale (ca primit cea mai bună dovadă a afecțiunii con- Ce,
Ce, noi
noi eram
eram tîmpiți
tîmpiți să
să ne
ne jupuim
jupuim utilajul
utilajul dupe
dupe care
care
ținutul evidenței borcanelor cu compot sau a jugale, adică niște bani să-și facă de cap. Și nu mîncam
mîncam înîn gură?!
gură?!
LA IKEA
șosetelor din armata română), Gabi Oprea de numai de cap, pentru că trupul Oanei nu se
la intendență a primit pe mînă, după ’89, Ho- rezumă nici pe departe la asta. Oana fostului
telul Agat din Cap Aurora. Afacerea mergea ca
unsă și Găbiță apuca să pună deoparte azi de-o
Pagina 11 edil al Capitalei s-a prezentat cu cadoul de la soț
direct la un show de strip-tease masculin, unde
casă și mîine de-o scară de bloc. Sucient pen- s-a imortalizat cu domnul uleios din imaginea
privat
tru niște invidioși de la Corpul de Control și alăturată. Lăsați, domnule Lis, acum nu vă
UNIREA BASARABIEI
de la Direcția de Informații a Armatei să scrie supărați degeaba, toate soțiile gospodine merg
un raport, iar pentru Oprea să scrie o cerere de în oraș după ulei. Unele chiar și prin vecini.
retragere în rezervă.
KAMIKAZE DIN CHILOŢI
CU ROMÂNIA, MINUT Cum se înţeleg ţăranii din Dorobanţi
KAMIKAZE SUB ACOPERIRE
Un băiat de bani-gata vine la masa unei plătești! – Ce să plătesc? – Știi tu ce. – Pentru ce?
piţipoance și-i bate cu inelul în paharul cu gin – Pentru sumă? – Cît? – Ce cît? – Cît să plătesc
S-a găsit formula de succes în CU MINUT Pagina 12
tonic. Se încinge o conversaţie: – Hei, tu! – Cine
tu? – Tu! – Eu? – Păi, cine? – Ce-i? – Cum ce-i?
– Păi, ce-i? – Ai 500 de euro de la mine! – Cine,
pentru cît? – Pentru 500. – Plătesc o dată? – Nu
știu. – Ce nu știi? – Dacă doar o dată pentru 500.
– Dar cît? – O dată și încă o dată. – Bine, dă suma.
Pepe și Oana, acești Rromeo și Julita moderni care nu reușesc să pună cruce (de marmură
sau lemn, la comandă) vechiului scandal dintre Capuleţii cu Pălărie și Monteschiorii Florari
afaceri și eșec în stomatologie.
mă? – Tu. – Eu? – Păi, cine? – Dă-i încoa’! – Ce? – Ce sumă? – Suma de 500. – N-am adus-o. – Păi,
– Suma. – Ce sumă? – Suma de 500. – Păi, trebuie cum? – Nu-i la mine. – Dar unde? – La mine. – La
să plătești. – Ce, mă? – Cum ce? – Ce să plătesc? tine? – Da. – Hai! – Unde? – La tine. – Bine.
meră, apoi damă de companie de – Trebuie să plătești pentru sumă. – Cine?
stat, a ajuns să ia decizii la mari
companii de stat.
Al cui este avionul cu care – Tu. – Eu? – Păi, tu. – Cum așa? – Suma costă.
– Ehei. – Cum ehei? – Uite-așa, ehei. – Trebuie să KAMIKA ZE DE BANIGATA
Sincer să vă spun,
a zburat Oprescu la Lisabona
În 2007, se lăuda la CV-ul eu nu mă pricep
educaţional cu un liceu profesi- AM COPILĂRIT CU O VEDETĂ sesem pe Monica Iordache, cea mai deșteaptă fată prea bine la pariuri.
onal: Grupul Industrial „Dimi- din clasă, care fusese comandant de detașament din Am mers și cu 1
trie Gusti“. Un an mai târziu, a
Mircea Badea clasa întîi și pînă-ntr-a doua. Dar asta numai pentru
să-și pună dinți, citește în
solist, și cu 2 curați
reușit să termine Facultatea de că avusesem hepatită și pierdusem startul. E, și în și, ca să-mi mai
Administraţie Publică de la SNSPA, În clasa a treia, în sumbrii ani ‘80, îl văzusem deja pe acest context, mă cheamă într-o zi la comandament, crească cota, am
forma de învăţământ la distanţă. Mircea Badea de un milion de ori. Era vedeta Școlii 92, într-o pauză, la etajul nu știu care, că e mare ședinţă băgat și trei de X.
pagina 9
Dar a meritat: numai pentru din Sălăjan, și, încă de atunci, toţi voiam să ajungem cu toţi comandanţii de detașament. Mă duc și ce văd?
prezenţa în AGA la CEC, în 2009, ca el. Nu ne-a fost dat, din fericire. Cînd a apărut la Mircea Badea, comandantul de unitate al pionieri-
dama a încasat 145.827 RON. postul Tele7 ABC, pot să spun că l-am recunoscut ime- lor din Școala 92, în faţa micuţilor comandanţi de
MADE IN JNAPAN
Asta este o evoluţie ce va rămâne diat. Era Mircea Badea, fostul nostru comandant de detașament înghesuiţi în băncuţe, într-un show de
în analele administraţiei de stat, unitate. El apărea lîngă directori, el rostea discursuri, zile mari cu o tovarășă de la partid care îl ruga, dar
dar și în istoria numerologiei. În dădeam de el la deschiderea anului școlar. Ca să zic de fapt îl implora de-a binelea, să rămînă în cadrul
2005, Liliana Trifu se ocupa, ca așa, se învîrtea în cercuri semiînalte de mic. organizaţiei pe nu știu ce funcţie și să nu se ducă
secretară, să ţină minte zeci de nu știu unde. Iar el, nu și nu. Și tovarășa îi promi-
numere de telefon. Astăzi, nu mai Nici cu mine nu-mi era rușine: uneltisem, luasem tea funcţii din ce în ce mai mari și avantaje. Asta-i
trebuie să reţină decât un număr, note mari, reușisem să mă fac simpatic doamnei amintirea mea cu Mircea Badea. Nu cereţi mai mult de
cel al contului personal. Soroceanu, învăţătoarea noastră de la clasa a III-a K, la mine, că eram abia în clasa a III-a!
și, iată, eram comandant de detașament, pe funcţia
Simona Sensual, o fată talentată care poate să facă și 10.000 de euro pe noapte cu unșpe băieţi,
SILVIU APOSTOL mult rîvnită, cu noul șnur galben pe piept. O învin- A.V.
dacă sînt în formă și bat acasă la ei (sau la ea)
Ne-am întors acasă din Japonia cu capul sus. Am luat
deja prima tranșă din ajutorul nipon. Dacă sîntem serioși
12 13
și n-o frecăm, în 2011 vin și celelalte două sume, mai
mici, ce-i drept, dar mai rotunde. CU MINŢILE
CURBATE
KAMIKAZE • NR. 1, 1723 MARTIE 2010
ZĂ DRUGS CAM L., un student de 20 de ani, a luat opiu,
hașiș, iarbă, codeină, semințe de zorele
și nucșoară. „Eram și sunt creștin. Unii
FROM ZĂ TRACS au impresia că, dacă se droghează, devin
mai creativi sau mai spirituali ori că o
să-l găsească pe Dumnezeu. De cele mai
cum să mă bat io cu Chioru’?! Cu Față- O teorie spune că, pe la începuturile umanităţii, omul culegător mergea prin pădure, multe ori sunt idioți.“
de-copil ăsta?! Hai să m serioși!“ după fragi, când a dat peste o ciupercă roșie cu buline albe, ca-n desene animate.
3 august 2017, ora 11 și 27. J., un artist de 30 și ceva de ani, a luat o
A mâncat-o, a văzut cai verzi pe pereţi și-a crezut c-a dat peste Dumnezeu.
Spicherița de la PRO TV singură dată LSD: „Cel puțin trei luni
Chișinău vorbește din ce în am fost într-o stare de refresh, am în-
ce mai precipitat: „Stimați ceput să-mi schimb preocupările, să
telespectatori, draji moldo- înțeleg mai adânc ce văd și să dau alte
veni cari acum sînteți pi interpretări“.
recepții, momentul mult
așteptat di tăți românii cari C., care a trecut prin hașiș, heroină, LSD,
si simt așa a venit poponeț17 ciuperci și multe altele, îmi scrie de pe
peste conștiința noastrî naționalî: mai multe adrese de e-mail: „Am crezut
chiar în acest moment aviem rezultatili puternic în Dumnezeu, aproape mesi-
votului pentru Unirea Republicii Mol- anic, fără să consum nimic. Ba chiar
dova cu patria-mamă, România! Extra- pentru o vreme am renunţat la ţigări și
ordinar! Citesc de pe tabela din camera la masturbare și am practicat dăruirea
superioară a Parlamentului nostru reu- totală faţă de ceilalţi, așa cum o
nit în ședință comună: 212 voturi pen- înţelegeam eu, urmându-l însă pe Iisus.
tru, 34 împotrivă, 12 abțineri! În acest Eram de părere, alături de Sf. Augustin,
moment, practic, Republica Moldova că dacă iubești poţi face ce vrei, indcă
este alipită la România!!“ iubirea te împiedică să greșești la nivel
3 august 2017, ora 11, 27 de minute și 34 spiritual. În primii ani de facultate am
de secunde. Ungheni, Republica Moldova. simţit că totul se năruie și că nu găsesc
Auzind cuvintele de la televizor, Mari- sens raţionalităţii autodizolvante.
cica – nevasta lui Vitali – se propti în M-am tot gândit la sinucidere. M-am
popîrțac18 și duse mîna la gură: „Mui- angajat, mi-a trecut. Apoi am desco-
căăă! Cini s-o pomăzui19 președinte?!“ Instantaneu din Gara de Nord cu un nostalgic al Epocii de Bronz perit o lume absolut minunată, de oa-
– gîndi Marișica. meni care mi s-au părut snţi cinici –
O
3 august 2017, ora 11 și 28, punctul de mul e un animal ratat. În- în droguri. Sau dacă l-au pierdut. Sau artiștii vizuali“.
trecere a frontierei Oancea, judeţul Galaţi. tr-un stabiliment cultural de dacă au luat-o razna cu totul.
Mircea Geoană, care asculta transmisia pe strada Plantelor, la nr. 21,
TV la o cască, îi făcu semn oțerului istoricul Andrei Oișteanu povestește* S., un șomer absolvent de filosofie, Experienţele lor nu sunt foarte de-
SPP Cătălin Zmărăndescu că culoarul cum se drogau strămoșii noștri, tracii, povestește cum l-a schimbat dependența parte de ritualurile mistice ale tracilor.
e liber și poate să îl scoată pe Traian și cum întreaga civilizație umană a de ketamină: „Eu sunt dintotdeauna Cel mai bine a exprimat asta însuși Ion
Băsescu din mașină. Chiar înainte să pornit de la niște drogălăi care ne-au mai degrabă ateu/agnostic. După Iliescu, care, dorind să facă un comenta-
iasă, Băsescu t rase un pîrț și rămase scos din regulile naturalului. În stânga primele experiențe pe K, am trecut spre riu despre tracul de droguri cu cami-
două-trei secunde în mașină, pentru a-l mea stă încruntat Andrei Pleșu, în spa- un fel de misticism. Apoi, peste câțiva oanele, a sintetizat originile poporului
mirosi. Zmărăndescu ridică din mîini, te e o ceată de tineri suspecți, ancați ani și după ce ajunsesem dependent, român: „Ză dacs cam from ză tracs“.
așteptînd: „Domnule președinte?“ de o mulțime de oameni la costum, s-a întâmplat invers – am revenit la un
„Bere cu mămăligă…“ – își aduse amin- șușotind cu ritm, pătrunși de spiritul ateism hardcore. De multe ori, impresia
te Băsescu de ce se răzvrătiră mațele. narcotic al serii. Se servesc covrigi cu subiectivă e că mori, adică pierzi com- O explicație mai puțin reușită oferă
3 august 2017, ora 11 și 29, București,
sediul PD-L – Aripa Videanu. Patriciu intră Eu zic că trebuie să ținem și cu dinții de mac și pahare cu vin. plet orice percepție a propriului corp și
rămâi și fără eu. Nu e o abstractizare, e
Herodot, care a făcut o expediție prin
teritoriile nord-dunărene și a găsit un
aproape spărgînd ușa, ținînd în mînă
un Adevărul cu volumul Critica rațiunii ajutorul ăsta, șefu’! Pînă una-alta, eu fac CUM MIAM RATAT CARIERA DE ANIMAL
ONORABIL
o experiență trăită, chiar așa, la limita
conștienței“.
trib de traco-sciți care folosea canabis
în ritualurile funerare. Se strângeau
pure de Immanuel Kant: „Îl sparg pe
Băsescu de data asta!“. ce-am învățat: țin socoteala la galbeni. O teorie spune că, pe la începutu-
rile umanității, omul culegător mergea La o masă dintr-un bistro rupt din anii
în jurul unui cort în care se încingeau
pietre peste care se aruncau semințe de
(va urma) prin pădure, după fragi, când a dat peste ‘90, T. mă percheziționează din priviri cânepă. Intrau pe rând în cort, apoi chi-
o ciupercă roșie cu buline albe, ca-n de- după reportofoane, fire, microfoane. uiau și dansau. Cam același lucru face
ASDFSSFG
sene animate. Fiind, conform teoriei, Are vreo 25 de ani, iar acum trei ani a acum tineretul prin băile cluburilor.
doar o maimuță mai intelectuală, omul participat la un ritual amerindian într-o Lipsește doar mortul.
Șefu’, sper să nu mă înlocuiești cu vreun roboțel de ăsta japo-
1) smalţ cu care se curăţă oalele, recipiente- nu se uita la desene animate și nici nu biserică din Amsterdam a cultului San-
le; 2) dude, agude; 3) zvonul; 4) urinat; 5) pisică; știa că planta se numește „amanita to Daime. „Se cântă și se ia ayahuasca,
nez. O dată că-s de două ori mai înalt (uite, c-am trăit s-o zic și
6) măsuţă; 7) fondatorul Playboy; 8) pălărie; 9) om muscaria“ și provoacă halucinații. A planta vieții. Nu e o experiență plăcută, KAMIKAZEN
venit cu traiul din alt loc; 10) cărînd; 11) nicăieri; mâncat-o, a văzut cai verzi pe pereți și-a îți ies la iveală amintiri reprimate și e
pe asta!) și p’ormă nu vă mai înșir aci toate atuurile mele: 1) sînt
12) tulburare; 13) a lua cu repeziciune; 14) dra- crezut c-a dat peste Dumnezeu. o luptă, îți vezi părțile pe care în mod * Andrei Oișteanu, conferinţa „Religie și nar-
gostea; 15) peșteră; 16) michiduţă, drac; 17) a veni Câteva mii de ani mai târziu, se găsesc normal nu le accepți la tine și asta te cotice“ susţinută la Colegiul Noua Europă, 4
neașteptat; 18) proptea la frînghia de rufe; 19) a se
anti-șoc, că doar ați văzut cum am căzut la Gheorghe în emisiune;
oameni care validează teoria. I-am căutat sperie. Pare foarte real, nu-ți dai seama martie.
unge, a se alege. să-i întreb dacă și-au găsit și ei dumnezeul că-i halucinație.“
2) sînt rezistent la apă, spre deosebire de dumneavoastră, care n-o
suportați decît în cuburi de gheață.
să nu uit: am văzut prima oară zăpadă aici la Bucureștiul este un mare canal de scurgere – cu penis, că vreau să-mi păstrez ţîţele, că îmi cu came în chiulasă, scaune reglabile, bena de
București! Dacă ai ști ce frumos este… aici zăpada se transformă în apă, apoi din apă place de ele. Sau îmi plac de ele? În ne. Chiar, gunoi capacitate 400.000 de centimetri cubi,
Problema e că, din cauza programului foarte în noroi și din noroi în rahat de cîine!!! Nu am cum e să îţi atîrne ceva între picioare? Și cum ajustabilă pe înălţime, șoferul are un penis de
aglomerat (Ponta ăla marele nu vine nicio- mai văzut așa ceva în toată viaţa mea. e cînd faci pipi? Cum e cînd ţii în mînă ceva? E 19 centimetri și e ţigan).
dată pe acasă, stă toată ziua la televiziuni), Așa. Planul meu e simplu: vreau să stau doi- mișto? Și, te întreb, așa, la ureche: cum e cînd Hai, te pup, îţi promit că îţi mai scriu, că de cînd
nu am timp să îmi fac un prieten. De altfel, trei ani la familia asta, ca să îmi strîng și eu se scoală? ăsta marele cu faţă de copil stă mai mult pe la
Ponta mi-a zis că nu am voie să mă împrie-
tenesc cu nimeni aici, deoarece nu am voie
Veniţi dintr-un stat cu bulină roșie pe steag în ţara cu bulină roșie pe economie, politicienii români plimbă prin întreprindere un vesel car alegoric niște bani deoparte, pentru zile negre. Și
pentru un penis. Știi că visul meu cel mai mare
Ah, Doamne, mai am trei ani și o să-mi pun
și eu! De abia aștept să te văd, să alergăm pe
TV, am și eu mai mult timp liber pentru mine,
păcat că nu am voie să ies din casă. Și să-ţi
să pun în pericol viaţa lui aia mică. De aceea
mi-o trag cu gunoierii cînd nu sînt ei acasă, cu
băiatul cu vermorelul care stropește copacii
cu care speră să astupe găurile din buget este să îmi pun penis – dar asta e viaţa, e grea,
trebuie să strîng cureaua și să muncesc ca un
cîine ca să-mi realizez visul. Draga mea, dacă
plaja aia de cînd eram noi două mici și să ni
se bălăngăne coiţele în vînt! Ah, visez și eu, ce
proastă sînt… mai e trei ani și eu vorbesc de
trimit niște poze cu asta mică, cînd se trezește
le fac și ţi le trimit. Nu-ţi pui și tu net să vorbim
pe mess? Și să îmi arăţi și mie puţa! Hi, hi, rîd
din faţa casei unde stăm și cu oamenii care ai ști, strîng din dinţi, șterg rahatul de la cur în parcă ar  mîine. Hai, că te las, că cred că trec singură… Hai, pup, pup, pup!
desfundă canalizările de pe strada noastră, că ecare zi, dar înghit în sec și îmi zic: „Doamne, gunoierii – m-am obișnuit să recunosc moto- A ta soră,
vreau să îţi zic că e o mizerie infectă aici, tot într-o zi o să u bărbat!“. Sau, mă rog, femeie rul (e un camion Mercedes, 180 de cai, ax clasic Lisa Phengian
 Nr. 12 ● 19–25 martie 2020
10 Cablul
troian
Observaţii de biciclist cotidian #6:
Despre pericolele de afară şi iresponsabilii
noştri cei de toate zilele
Merg zilnic cu bicicleta măcar 10 kilometri, prin Bucureşti. Făcând asta, mi‑am redescoperit vâna de reporter. Nu sunt un reporter în sensul cel mai propriu
al cuvântului, evident, pentru că de cele mai multe ori trec în goană pe lângă subiectele mele. Sunt un reporter superficial şi grăbit al mileniului 3.
Nu ştiu câţi aţi avut timp şi nervi să obser‑
vaţi, dar în România a venit nu doar covidu, ci şi
primăvara. Drept pentru care mi‑am reînceput
şi eu, cu destul de mare angajament, călătoriile
cu bicicleta.
Cum nu am avut deloc simptome de răcea‑
lă anul ăsta, am ignorat şi sfatul guvernului (al‑
tfel corect) cu autoizolarea şi m‑am bucurat din
plin de mirosul de tei, de aerul curat din oraş
(toate cifrele de poluare s‑au dus în cap, avem
practic aer de munte de vreo 10 zile) şi, desigur,
de pericolul mortal de a merge cu bicicleta prin
Bucureşti.
Poate ştiţi, Elon Musk le‑a zis acest adevăr
greu de suportat angajaţilor lui şi lumii largi, iar
acţiunile Tesla (nu ştim câtă legătură a fost între
cele două) au plonjat în cap, fix în ziua următoa‑
re. Da, chiar este mult mai probabil (cel puţin
momentan) să mori într‑un accident de maşină
decât de la un virus din familia corona.
Dar ştiţi ce este chiar şi mai periculos? Să
mergi cu bicicleta în Bucureşti, asta e! Pentru că,
dacă tot am prins acum perioada asta când s‑a
trezit fibra responsabilităţii în români, aş vrea
să vă zic că iresponsabilitatea şoferilor care mâ‑
nuiesc telefoane mobile în timp ce conduc e, pe
lângă şocantă, şi cu foarte mare potenţial cri‑
minal. De pe bicicletă îi vezi cel mai bine, că îi
şi depăşeşti cu viteză mică (ei săracii de obicei
sunt captivi în trafic) şi eşti şi poziţionat sufici‑
ent de sus cât să‑ţi dai seama cu ce dracului se
ocupă ei în maşină acolo, de merg cu 5‑10 la oră
şi totuşi baleiază maşina pe carosabil ca pişatul
boului, punând în pericol orice biciclist şi chiar
pietonii. Şi vă zic eu ce fac: dintr‑o statistică per‑
sonală, cel puţin unul din trei are telefonul în
KAMIKAZE
mână în timp ce conduce. Unii chiar scriu la el
cu două mâini, complet absorbiţi, cu maşina în
uşoară mişcare. Şi mie îmi trece viaţa prin faţa
ochilor de fiecare dată când îmi văd calea tăiată
de câte un din ăsta.
Vreţi să vă daţi responsabili, deci? Ce‑ar fi să
începeţi de la comportamentul vostru de zi cu
zi, care chiar punea în pericol mulţi oameni şi,
implicit, şi pe voi înşivă?
Mantzy
 KAMIKAZE
Reclame care ne
enervează / obsedează / amuză
Atenţie, text scârbos,
interzis sub 18 minute de
la ultima masă
Ah, detoxifierea. Acel proces idiot de a te au‑
todetermina să te caci urât şi nu te ajută în nici
un fel ştiinţific demonstrat. Şi totuşi mulţi îl fă‑
ceau, dar detoxifierea e atât de alatăieri. Noua
detoxifiere sunt măştile, pe care le poartă toată
lumea deşi toţi specialiştii spun că purtarea se
justifică doar la cei bolnavi sau cu simptome.
Deşi pare trecută, detoxifierea încă şi‑a făcut
loc (bleah!) în calupul de reclame auzit la radio,
în era pandemiei. În acest spot, mai exact, mi se
spunea despre respectivul tratament de detoxi‑
fiere că „îmbunătăţeşte bunăstarea organismu‑
lui dumneavoastră“. Stai, ce? Ce face?
Bunăstare s.f. Situaţie materială bună, pros-
peră; prosperitate (după germ. Wohlstand).
Am lăsat Dex‑u să vorbească. Aţi înţeles,
deci? Din moment ce respectivul tratament vă
„îmbunătăţeşte bunăstarea organismului“, în‑
seamnă că‑l îmbogăţeşte, corect? Dacă îl îmbo‑
găţeşte, înseamnă că aduce ceva în plus. Dacă
aduce ceva în plus, înseamnă că nu curăţă ni‑
mic. La dracu, detoxifierea ar trebui să însem‑
ne CEVA ÎN MINUS! Dacă îţi aduce ceva în plus,
e ţeapă, fraierilor! Vă îmbogăţeşte rahatul ăla
întărit pe intestine cu nişte substanţe noi. Răs‑
punsul este un medicament care vă aduce in‑
testinul gros la sapă de lemn. Sau să nu vă mai
detoxifiaţi, eventual, că‑i foarte scârbos şi foar‑
te inutil.
Legendele Olympusului
Olympus e o firmă de lactate, ştiţi? Face lap‑
te, brânză, iaurturi, d‑astea. Laptele, din per‑
Critica
ficţiunii
pure
spectiva vegană (uşor animistă, şi totuşi perfect
validă din punct de vedere logic) este rezulta‑
tul unui viol (inseminare artificială cu mâna în
vagin). Vacile, oile şi caprele sunt violate, co‑
piii le sunt furaţi şi majoritatea omorâţi şi ele
sunt obligate să rămână la lactaţie. Iar secreţiile
corpului acelor animale nu neapărat curate sau
omeneşti sunt folosite de noi pentru băgat în
organism. Perversiunea asta e, sincer vorbind,
atât de nenaturală încât mare parte din omeni‑
re are intoleranţă la lactoză. Nu vrem să reve‑
nim la tăria scaunului, dar câţi dintre voi nu au
avut probleme de înmuiere îngrijorătoare din
cauza laptelui?
Aşa, deci Olympus în domeniul ăsta îşi des‑
făşoară activitatea. Fură secreţiile unor animale
şi ni le vinde nouă, cu văcuţe fericite pe amba‑
laj. Nu produc nimic, de fapt. Exploatează nişte
vaci. Doar că acum, major plot twist, Olympus
a scos o variantă de lapte de ăsta pe bază de
plante, pasămite că de migdale. Şi ştiţi cum se
promovează, bagabonţii? Cică „Din natura noas‑
tră de a dărui ce e mai bun din noi“. DIN CINE
MĂĂĂ?! DIN VOI?! Faceţi voi migdala cum fac
Nr. 12 ● 19–25 martie 2020
caprele măslinele? Scoateţi voi laptele din ţâţe?
De unde, bă, din voi?!
Ce‑i mai bun din voi şi trebuie scos mi‑e tea‑
mă că‑şi găseşte răspunsul în cele două texte
anterioare.
Atenţie, text şi mai
scârbos decât primul,
interzis pentru toată
lumea care a mâncat sau
are de gând să mănânce
astăzi
Am fost suficient de scârboşi în primul text?
Probabil. Dar nu suntem noi, de fapt, să ştiţi.
Sunt reclamele de la televizor. Şi nici măcar nu
v‑o vom povesti azi pe aia la vaginul urât miro‑
sitor. Nici nu e nevoie. Mai sunt atâtea domenii
scârboase extrem de bine acoperite de reclame,
iar modul cum, când şi cu câtă lejeritate te caci
este unul dintre ele.
Însă dacă credeţi că medicamentele pentru
căcare s‑au păstrat pe aceleaşi coordonate cla‑
11
sice (pentru constipaţi / pentru ăia cu diaree),
vă înşelaţi amarnic. Pentru că marea companie
Dulcolax (îmi imaginez că despre ei e vorba, nici
măcar nu mă voi obosi să caut) a scos produsul
revoluţionar Dulcosoft.
Ştiţi cum se promovează Dulcosoft? Cu ge‑
nialul slogan „În sfârşit, am găsit soluţia pentru
scaunul tare“. Vă daţi seama, oameni buni? Asta
era una dintre priorităţile omenirii. Au existat
nişte cercetători care s‑au gândit ce vor să facă
în facultate şi şi‑au zis „eh, leacul pentru cancer
sau covid e un mizilic, toată lumea face asta, eu
o să ţintesc către stele, însă: eu o să găsesc so‑
luţia pentru rahatul tare!“.
Câţi, oameni buni? Câţi dintre voi aţi fost
chinuiţi în viaţă că aveaţi rahatul prea tare? Şi
de ce? Nu se ducea cu apa? Spărgea emailul la
veceu? Vă‑nţepa în cur după a treia încordare?
DE CE?!
Încheiem (cum altfel?)
cu hârtie igienică
Ar trebui date nişte decoraţii pentru curieri,
zilele astea. Sau hai, măcar nişte măriri să le dea
oamenilor. Fără ei am muri în case şi‑am face
rădăcini. Ne‑ar mânca pisicile şi copiii înfome‑
taţi şi open minded ai vecinilor. Doar că noi nu
vom lăsa firmele de curierat să scape vigilenţei
în materie de promovare pe televizor.
Unul dintre cele mai amuzante (nu volun‑
tar, din păcate) spoturi din domeniu este cel la
Food Panda, care ne întreabă candid: „Aripioa‑
re, sushi, pizza sau burgeri?“. Ridicol şi totuşi
corect. Sunt exact singurele patru variante de
meniu la care s‑ar gândi un bucureştean mediu
care îşi comandă mâncarea prin aplicaţii.
Totul e să ai hârtie igienică acasă. În rest se
ocupă firmele de curierat, adevăraţii salvatori ai
zilelor noastre. De aia nici nu mai găseşti hârtie
igienică în magazine, dar mâncarea e în general
acolo, bine mersi.
 Nr. 12 ● 19–25 martie 2020 KAMIKAZE

12 Citeşte
şi dă mai
aproape

Mugur Stroe
procentual, vom a
morți din lume!“ Mugur Stroe, fostul şef al unei direcţii mai puţin cunoscute din cadrul SIE Ilfov, între 2008 şi 2014, astăzi
retras într‑o ţară europeană, îşi continuă interviul‑fluviu acordat în exclusivitate revistei tipărite Kamikaze.
În acest episod ne vorbește despre cauzele impactului diferit al virozei covid-19 asupra diverselor populații
europene, despre rezistența românească în fața bolii și lansează o ipoteză inedită despre polițistul care a
îmbolnăvit 50 de persoane.

Kamikaze: Am trecut de 200 de pozitivi...
Mugur Stroe: Stăm bine! Comparativ cu Irlan‑
da sau Polonia... La celași număr de îmbolnăviri,
ei au deja 2, 3 morți. Exact ce îți spuneam! Noi,
generațiile de risc, de la 50 de ani în sus, avem
imunitate căpătată pe vremea comnunismului.
Păi, noi am avut toate alea: rujeolă, rubeolă, văr‑
sat de vînt, oreion, gripe too much! La ce frig era în
apartamente, toți eram răciți din noiembrie până
în martie! Ne încălzeam la câte un BCA... Și ce
mâncam? Pâine goală și cartofi! Tetanos, rabie,
scabie? Toți am trecut pe lângă ele fluierând! Păi,
numai io știu de câte ori m-am zgăriat în sârmă
ghimpată ruginită! Sau câți câini m-au mușcat!
La furat caise... Sau corcodușe. Crezi că m-am
dus la dispensar să îmi facă injecții? Aiurea! Am
pus praf pe rană, luat din mijlocul uliței, încins
de soare. Sterilizat! Ha, ha! Și la păduchi m-am
imunizat. Te opera frizerul de mătreață imediat
cum dădea de un crab! Nici nu te întreba! Bijjjj!
Ambrea mașina. Avea ordin.
K.: Și de ăia lați cum scăpați? Am auzit de
benzină...
M.S.: Numai fraierii dădeau cu benzină. Us‑
tura aia ca dracii. Io am scăpat că știam fizică...
M-am dezbrăcat pe la unu-două noaptea la intra‑
rea în parc la Obor. Știi că era statuia aia sinistră
a țăranului cu capu’ mare de la 1907...Ei și m-am
dezbrăcat la pielea goală și am luat-o la fugă spre
statuie. Băi, da’ fugeam de mâncam pământu’!
Și, când eram la juma’ de metru de soclu’ statuii,
brusc, da’ brusc, am virat la dreapta! Păduchii, pe
principiul inerției, s-au dus înainte. S-au zdro‑
bit de soclu’!
K.: Mă luați la mișto...
M.S.: Ha, ha, ha! Să ne mai descrețim și noi,
un pic, frunțile... Nu. Fii atent cum am scăpat...
Am luat o bucată de cărămidă, că era un șantier
pe acolo... Am pisat-o în mojar și am presărat-o în
părul pubian. Apoi am turnat cinzeci de grame
de coniac Bis-Brandy sau Bastion, nu mai știu...
Nu, Calypso am turnat! Era cel mai bun! După
rețeta Metaxa scria... Așa, și păduchii s-au îmbă‑
tat și s-au luat la omor cu cărămizile!
K.: Ha, ha, ha! Iar faceți mișto!
M.S.: Normal! Cum făceau și golanii ăia mari
de noi. Chiar am încercat cu alergatu’. N-a mers!
M-am bărbierit complet și am dat cu gaz. Că ben‑
zină nu-ți dădea nimeni. Gaz de sobă din aia...
Dar uităm esențialul! Generația mea e imună.
Ce rahat se mânca în armată! Orez cu resturi de
grăsime de oaie stricată, balast.... Macaroane cu
slănină, conducte... Pâine pe care jucau leapșa
șobolanii în magazie. Păi ce foame au făcut bă‑
trânii noștri după război, cei mai vulnerabili la
coronavirus, cică...
K.: Și bătrânii italieni nu au făcut foamea
după război?!
M.S.: Pardon! Portocalele, lămâile, măslinele
nu le-au lipsit niciodată! Cresc pe marginea dru‑
mului la ei! Nu le-a colectivizat nimeni parmegi-
ano și jamonu’ serrano. Și foie grasu’ Și-au revenit
repede la traiul bun și păpica fină! Curățenie pes‑
te tot, la muncă, acasă, săpun, detergenți. Păi, la
noi, cu un deodorant Intim și un spun Lux des‑
chideai orice ușă! Când trăiești în curățenie, un
virus din ăsta te ia pe nepregătitelea! Fac pariu
că, procentual, vom avea cei mai puțini morți
din lume! Nici redegiștii, nici polacii, nici ungurii
sau rușii nu am trăit mizeria pe care am trăit-o
noi. Până și la bulgari te duceai să aduci suc de
grapefruit și caramele bulgărești. Aveau de toate!
Lasă țigările BT, Stewardesse sau Luna! Aveau și
americane la chioșc. Toți aveau! Numai noi ne
rupeam bojocii cu Carpați și Mărășești! Da’ cum
am rezistat atunci, rezistăm și acuma...
K.: Și țările nordice rezistă bine. Sub 1% mor‑
talitate...
M.S.: Normal! Acolo s-a îmbolnăvit populația
activă, tânără, cea care călătorește în interes de
serviciu. În Italia, Spania, Franța s-au îmbolnă‑
vit bătrînii, ăia pe care îi vedeai la terase că-și
comandau o formulă întreagă de mâncare și
turnau în ei și o carafă de vinul casei. La de‑
sert, brânză împuțită... Gemeau terasele de ei!
Plus că, na, sunt latini! Giovani! Alfonso! Și dă-i
îmbrățișări și pupături! Toți locuiesc unii într-
alții... Nordicii au un vecin la 2 kilometri, altul la
3! Se salută din mașină! Chestiune de distanță
socială!
K.: Polițistul ăla inconștient a îmbolnăvit zeci
de persoane. Practic, 25% din cei îmbolnăviți i
se datorează. Că trebuia el să-și ducă amanta
în Israel!
M.S.: Acuma, nu știu dacă s-a dus cu amanta
în excursie, sau a fost în misiune. Că nu a stat
în Israel, am auzit că a fost în Cis-Iordania. Nu
este exclus să fi fost trimis acolo și să nu poată
să recunoască în fața civililor din spital.
K.: Adică, vreți să spuneți că nu era pe
amantlâc, era pe interes național!
 KAMIKAZE Nr. 12 ● 19–25 martie 2020

Trădători
de elită
13

e: „Fac pariu că,

avea cei mai puțini

M.S.: Și amantlâcul poate fi în interes

național. Dacă partenera de misiune trebuie să
treacă drept soția lui acolo, face și dragoste cu ea
la hotel. Pentru veridicitate! Nu știi ce mijloace
de monitorizare ți-au montat agențiile inamice
în camera de hotel! Nu mă întreba câte relații
sexuale de serviciu am avut eu de-a lungul cari‑
erei! Unele au fost mișto, altele au fost în silă, că
trebuia. Și da, și eu și partenera eram căsătoriți
cu civili. Datoria e datorie! Asta mă gândesc. Că
poate nici nu se plăceau unul pe altul și uite ce
vorbe le-au ieșit! Meseria asta a noastră e tare
păcătoasă! Poate că s-au dus într-o misiune chiar
legată de corona-virus! Habar n-am! Poate era
o negiciere cu cei care lansează atacurile bio‑
logice, poate era vorba de un vaccin chinezesc.
Sau poate din contră, se pusese în slujba unei
puteri inamice, sau chiar era exploatat în orb,
cum zicem noi și a fost folosit exact ca vector
de contaminare a României... Nu știu! Și nu mă
grăbesc să judec... Ceva e ciudat cu virusul ăsta.
Ceva straniu se întâmplă. Mi-e clar că unii știu
mai mult decât alții.

(va urma)
 Nr. 12 ● 19–25 martie 2020 KAMIKAZE

14 Fondul
Naţional
de Iradiaţii

Covid‑19 în România
 KAMIKAZE Nr. 12 ● 19–25 martie 2020

Sala
de lectură
r
15
a sporturilo

Gigi Becali, patron în Premier League (31)

V‑am zis că mă doare‑n pluă că trebuia să chetarilor! Da’ nu vă e un pic ruşine obrazului să
vină Abramovici cu Celsi cu tot la Bărminghem? îi faceţi una ca asta unui fost europarlamentar?
Io zic că v‑am zis. Ei bine, nu a mai venit. Că cică (aici l‑am citat pe nebunul de Vadim, simpatic
a amânat federaţia englejească de fotbal cam‑ mai era, bagi în pchizda mă‑sii!)
pionatul. Că covid, că c‑o păţi, că sanchi, bam, Iar cu coroană virusul, mă duc la tratament
bam, bam, mă‑nţelegi, l‑au închis. Mie nu îmi la biserică, pun popa să bage citire non stop pe
pare rău să ştiţi, că m‑au scăpat de o nouă bătaie. Sfânta Liturghie şi scap io şi de data asta. Nu am
Îi simţeam aşa pe băieţi, întimoraţi, că le‑am şi luat eu beteseuri la pârnaie, nu iau nici coroa‑
zis: „Băbăieţi, vă simt întimoraţi“. În fine, acum năvirus. Şi credeţi‑mă, probabilitatea să iei un
e linişte în Anglea cu fotbalul, s‑a mai calmat beteseu de la un băiat mare cu tatuaje aproape
dracii în ei, că prea o luaseră razna. Prea câşti‑ şterse la pârnaie e muuult mai mare decât să
ga Livărpul ăia la foc continuu şi magica FCAVB iau io coroanăvirus, bag în pchizda mă‑sii şi pe
şi‑o tot fura. Asta nu e democraţie, tată, asta e ăsta. Mi‑am luat măşti de protecţie să‑mi pun
dictatură curată. Şi George Becali nu a murit la şi‑n cap, adică deja mi‑am pus, după cum puteţi
revoluţie ca să scape o ţară de dictatură şi să se vedea, hă, hă, hă…
mute în alta. Aşa că, bravo la federaţia engle‑ Aşa că, până scăpaţi, rugăciune, post, rugă‑
jească de fotbal şi multă multă mu.e la heitări. ciune, post, rugăciune, bam, bam, bam, tocană,
Am văzut cu ochii lu’ Meme şi urechile lu’ tocană, tocană. Pac, post la cap, gol. Pac, rugăciu‑
Luţu la televizor că e cam belită treaba în Româ‑ ne la cap, gol. Deci 4‑3‑3, cu focul la ei şi pe ei, pe
nia cu coroanăvirusul ăla. Bine, e belită şi aici, ei, pe mama lor, au, au, au! Forza FCAVB, mu.e la
dar englejii cică a pus la cale un plan. Dacă mă coroanăvirus, hei, hei, hei! Amin.
întrebaţi pe mine, sunt cretini de‑a dreptul. Cică, Aşa să vă ajute Dumnezeu pe voi, săracilor şi
sanchi, lasă coroanăvirusul aşa la liber pe stradă proştilor care sunteţi proşti. Care nu, nu.
să prindă tot ce poate, că cică, sanchi bam bam
bam, imunizare colectivă. Ei cred că nu a auzit ce
s‑a întâmplat la Colectiv în România, de vrea ei
să meargă iar pe drumul ăsta cu colective. Ştiţi
cine mai credea în colective? Nu ştiţi, că nu sun‑
teţi deştepţi ca George Becali. Da’ vă spun: comu‑
niştii. Ei credea în colective şi în puterea celor
mulţi. Cum era cântecelul? Unde‑s mulţi puterea
creşte şi corona nu răzbeşte.
De când am râs acum zece ani de boscheta‑
rii de Boanchiş şi Cartianu la emisiune la Horia
Ivanovici, nu am mai râs aşa bine. Ah, ce dor îmi
e de vremurile alea. Aveai cu cine face caterin‑
că, domnule. Ăştia aicea în Anglea, vai de plua
lor. Numai săr, numai senchiu, pliz, m‑a spart cu
politeţurile lor greţoase.
Da’ io am dat liber la toată echipa şi la toţi
oamenii care oricum nu ştiu ce dracu’ făceau
pe aici pe la club, să stea acasă şi care i‑a căcat.
Nu să‑mi vină mie la birou cu muci şi tuse şi ce
naiba or mai lua ei de la colectiv. Să fie sănătoşi!
Bine, adică nu prea or să fie, da’ nah, am zis şi eu
aşa, sanchi, mă‑nţelegi?
Eu o să fac o excursie în Pipera, stau 14 minu‑
te pe carantină să nu zică iar DNA‑ul că Becali,
c‑o fi, c‑o păţi, că iar fură George Becali, că vai
ce pericol pentru biata ţară e Becali şi apoi îmi
bag plua în gura lor şi ies cu fetele la o plimbare
pe bulevard. Le scot la masă, le dau să mănân‑
ce bio, salată verde şi apoi ne întoarcem pe jos,
uşor acasă. Eu la maică‑mea, la nevastă‑mea şi
la fiice, ele la stâna lor.
Citeşte Luţu acum că cică a propus englejii
că să votăm noi cluburile toate douăzeci dacă
să mai continuăm campionatul sau nu. Păi eu
zic să nu mai continuăm, ce plm?! Începem de
la început. Aşa e corect. Adică cum? Continuăm
şi George Becali retrogradează? Băi, eşti nebun?
Sau ne oprim de tot şi gata, George Becali a retro‑
gradat deja? Vă bag plua puncte puncte în gură
de nu vă vedeţi băi, hahalerelor, zdrenţelor, bos‑
 Adevărata teorie a conspiraţiei nu o
spune nimeni, aşa că am făcut‑o eu
Bă, s‑a cam belit situaţia. COVID‑19 a pus ochii pe noi şi ne loveşte din ce în ce mai hotărât. E drept că şi primeşte ajutor de la imbecili,
vezi cazul fostului miliţian cu 30 (treizeci, oameni buni!) de infectaţi sau a celor din Hunedoara contaminaţi de o tută mincinoasă,
inconştientă şi iresponsabilă. Dar chiar şi fără idioţii ăştia doi nu scăpam, e drept. Acum nu ne rămâne decât să fim megaprecauţi şi să
Între timp, pe lângă #staţiacasă şi spălat pe mâini, vă rog mult de tot nu mai puneţi botul la toate cretinătăţile conspiraţioniste care
sunt mai contagioase chiar şi decât virusul ăsta. Şi ca să vă fie mai uşor, vă ajut puţin cu demontarea lor, pe rând. Le‑am ales pe cele
care au ajuns la ochii şi urechile mele, dar e bine să fiţi sceptici cu orice teorie fantezistă şi să verificaţi la sânge veridicitatea acesteia.
1. Bill Gates se află în spatele actualei
pandemii
Pe scurt, teoria aceasta susţine nici mai mult
nici mai puţin că Bill Gates, faimosul şef al Mi‑
crosoft, a plătit crearea acestui virus în labora‑
toarele proprii de malefic şi ticălos ce e el. Pen‑
tru a da veridicitate acestor aberaţii, ele sunt
însoţite de fotografii cu miliardarul îmbrăcat în
echipamente de protecţie medicală, seringi sau
fiole în mâini, etc.
În realitate, Bill Gates şi soţia sa Melinda pa‑
tronează o fundaţie care le poartă numele şi
care investeşte sute de milioane de dolari în
cercetarea de tratamente pentru mai multe boli,
cea mai celebră dintre ele fiind poliomielita. De
aici pozele de care vorbeam mai sus. Pentru un
om care are nevoie de cât mai mulţi clienţi pen‑
tru Windows şi X‑box, ar fi o idioţenie să vrei
să‑ţi extermini sursa banilor, nu credeţi?
2. COVID‑19 este o boală creată în
laborator
Unii spun că au creat‑o americanii, alţii că
e un experiment chinezesc scăpat de sub con‑
trol, alţii că e făcut de evrei, cu siguranţă sunt
şi câţiva daci liberi care cred că virusul ăsta a
fost creat de unguri, nu m‑ar mira.
De fapt, apariţia acestui virus este una per‑
fect normal pe o scară a evoluţiei, lucru evi‑
denţiat de sute, dacă nu mii, de cercetători din
întreaga lume: americani, britanici, japonezi, ca‑
nadieni, chinezi, francezi, australieni, germani,
israelieni, chiar şi cubanezi. Ca orice formă de
viaţă, şi viruşii suferă mutaţii genetice pentru
supravieţuire, şi deoarece medicina, inamicul
lor numărul 1, astăzi este mai evoluată ca ori‑
când, şi ei devin din ce în ce mai puternici şi
mai greu de ucis.
3. Americanii vor să distrugă China cu boli
Conform acestei teorii, americanii au pornit
un război biologic cu China, cel mai mare peri‑
col la adresa supremaţiei economice americane.
izolăm naibii cât mai repede boala asta căcăcioasă.
Dacă ajungi să crezi asta, eşti retardat, cre‑
de‑mă. Nu ai voie pur şi simplu să crezi că ci‑
neva cheltuieşte miliarde de dolari să creeze
un virus care ucide vreo 3.500 de oameni din‑
tr‑un miliard jumate şi, în plus, determină mii
de cercetători să caute şi în cele din urmă să şi
găsească leacul pentru boala aia. Asta înseam‑
nă că trebuie să o iei de la capăt cu cheltuitul
miliardelor. Nu aşa distrugi economic o ţară.
Mai bine nu mai faci afaceri cu ea sau pui taxe
aberante pentru importurile din ţara respectivă.
Ştiţi ceva? Trump a făcut‑o deja, de vreo doi ani.
4. Oculta mondială s‑a decis iar să ne
extermine/înrobească
Marile familii (după unii 12, după alţii 13 sau
14) care conduc lumea din umbră vor să facă
din toţi oamenii nişte sclavi. Ce vor face ei după
asta, nu se ştie prea clar, dar pentru idioţi nici
nu mai contează.
Ca să urmăm logica cretinilor, pe planetă
sunt câteva familii foarte puternice (Rockefeller,
Habsburg, Rothschild, Morgan, DuPont şi chiar
familia Bush) care nu vor altceva decât să fie niş‑
te împăraţi ai lumii toţi odată, nu înţeleg exact.
Deci ei conduc lumea din umbră, dar acum vor
să iasă la soare, ceva de genul de ăsta. Şi atunci
ce fac ei? Complotează, de câteva sute de ani tot
complotează. Dacă mă întrebaţi pe mine, sunt
cam incompetenţi şi tind să cred că s‑au îmbo‑
găţit nefiresc, cam ca Gigi Becali. Au nevoie de
o schimbare în managementul comploturilor,
că nu le iese mai nici unul. De unde ştiu că nu
le iese? Păi voi nu vedeţi că tanti Maricica de la
scara 4 şi Nelu, băiatul de la spălătoria auto s‑au
prins deja de planul lor şi nu mai pun botul?
5. De fapt COVID‑19 e cauzat de
tehnologia 5G
Această teorie susţine că există o legătură în‑
tre răspândirea tehnologiei 5G şi noul coronavi‑
rus. Ea se bazează pe faptul că Wuhan a fost pri‑
mul oraş din China care a introdus reţeaua 5G.
Eu unul nu îmi pot imagina cum naiba poţi
răci de la radiaţii. Că nu e precum curentul care
când te trage, te trage până te răceşte. Eu ştiu că
de la radiaţii îţi cad părul, dinţii, eventual nasul
(vezi cazul Michael Jackson), că dezvolţi tot fe‑
lul de tumori, sau că înnebuneşti pur şi simplu.
Dar să răceşti, mă? Păi dacă e aşa, în România
să se bage 8G direct, că pentru răceală noi avem
tratamentul ăla strămoşesc de la daci, cei mai
mari medici şi farmacişti ai antichităţii care nu
ştiau să scrie.
6. Totul e o schemă menită să ne vaccineze
pe toţi obligatoriu
Zic adepţii acestei teorii că de fapt, crearea
artificială a acestui virus nu e decât o manevră
de a determina vaccinarea întregii populaţii a
planetei.
Care e răul în vaccinare? Vă explică tot creti‑
nii: abia prin vaccinul ăla vom fi toţi infectaţi cu
o boală mortală şi aia e. Vor rămâne pe pământ
numai câţiva, ăia puternici. Ce‑or mai f..e ei, cine
le‑o aduce cafeaua la pat şi le va face curăţenie
nu mai contează pentru idioţi.
Ca să fiţi liniştiţi şi pe partea asta, trebuie să
ştiţi că vaccinurile sunt cu siguranţă cea mai
mare invenţie a medicinei. Nu aparatura, nu
tratamentele, vaccinurile, oameni buni. Pentru
că datorită lor au dispărut complet nişte boli şi
tot datorită lor, aparatura şi tratamentele dese‑
ori nu mai sunt necesare.
În plus, trăim încă într‑o epocă în care bom‑
bele şi gloanţele sunt mult mai eficiente şi mai
ieftine decât orice virus. Adică americanii au
bombe să omoare întreaga populaţie a plantetei
de vreo zece ori, dar ei se chinuiesc să creeze
boli. Puţin cam ciudat, nu?
7. Se ştie despre acest virus de mulţi ani
Zic tâmpiţii că existenţa acestui virus era cu‑
noscută în anumite cercuri (!) de ceva vreme şi
că nu ne‑au zis şi nouă, fraierilor.
Adevărul este că familia coronavirusurilor
este una destul de numeroasă şi este cunoscută
cercetătorilor de ani de zile. Dar acesta este cu
siguranţă un virus nou.
Totodată, teoria conform căreia unii oameni
de ştiinţă au prezis izbucnirea acestei pandemii
este corectă. Dar asta nu înseamnă că acest fapt
a fost ţinut ascuns. Toate interviurile şi discur‑
surile respective sunt publice de la momentul
producerii lor. Doar că ele nu prevăd o pande‑
mie cu un virus exact, ci o pandemie în general.
Acest lucru se poate predetermina cu ajutorul
unor modele de previzionare, teorii ale reţele‑
lor, etc. Dar asta nu înseamnă că o şi poţi stopa.
Asta pentru simplul fapt că nu ştii cum se va
manifesta, cum va arăta virusul, etc. Abia după
izbucnirea ei şi urmărirea modurilor sale de
manifestare poţi lua măsuri şi porni cercetarea
pentru un tratament şi vaccinul corespunzător.
În loc de concluzie, vă prezint şi eu teoria
conspiraţiei „proprie şi personală“, cu siguran‑
ţă la fel de apropiată de adevăr ca cele de mai
sus: virusul ăsta nu e decât rezultatul luptei de
la malul Dunării de Jos dintre Brăila şi Galaţi.
Poate nu ştiaţi, dar Galaţiul este oraş înfrăţit cu
Wuhan. Aşa că gălăţenii, în secret, i‑au rugat pe
fraţii chinezi din Wuhan să facă un virus care
să le dea muci brăilenilor şi să‑i poată striga pe
stradă „băi, mucoşilor!“. Cu ce incompetenţi or
fi negociat ei, naiba ştie. Cert este că chinezii
au cam dat‑o în bară şi, din exces de zel, din
neatenţie, au scăpat mai multe picături nocive
decât trebuia în soluţia finală.
Predarea recipientului s‑a făcut către cântă‑
reţul Florin Ristei, în timpul participării aces‑
tuia la Asia Express. Acesta a şi fost singurul
motiv pentru care Ristei a acceptat să se facă
de căcat într‑o asemenea emisiune: jurământul
făcut faţă de Galaţi că va lupta cu orice mijloa‑
ce împotriva brăilenilor. Dar fiindcă e împiedi‑
cat ca orice gălăţean, a scăpat pe jos borcanul
cu otravă chiar în Piaţa Mare din Wuhan peste
nişte peşte pregătit de saramură şi de aici ştiţi
toată povestea. Iată deci cum o luptă între două
oraşe „pescăreşti“ a dus la o pandemie. Să vă fie
ruşine, băi moldovenilor! (C.M.)