ANUL I . — No. 7.

20 BANI NUMĂRUL * D U M I N I C Ă , 31 O C T O M B E E 1904

FURNICA
• n/MuiMFMTr
ABONAMENTE:
A P A R E O D A T Ă PE S Ă P T Ă M Â N A
Pe
r, un luni
! pase . an - 10o »lei
K
G. RANETTI — N. D. ŢÂRANU
ANUNŢURILE SE PUIMtSC DUPĂ ÎNVOIALĂ

Revista
a d r e s a :
„FURNICA" Bucureşti
Plata abonamentului înainte.

Desen de N. Mantu

CONU IANCU KALINDERU

 IN JURUL I C I DUEL MEDICO SP1ŢĂRESC
D. dr. Sion, prin „Voinţa Naţională",
a pledat pentru înfiinţarea depozitu­
lui central de medicamente, în care
d-sa vede o adevărată binefacere şi
o idee genială a d-luî dr. Manolescu,
directorul serviciului sanitar.
Tot în coloanele „Voinţei", însă, d.
dr. N. Angelescu, preşedintele socie­
tăţii farmaciştilor, demonstrează că d.
dr. Sion e victima unei iluzii optice
şi că, deci, ar avea nevoie de cura o-
culistuluî Manolescu.
Admirăm imparţialitatea „Voinţei"
care 'şi-a oferit vastele sale coloane
ca teren pentru duelul dintre ceî douî
doctori. Dacă va merge înnainte cu
imparţialitatea asta, vom citi mîine în
„Voinţa" un articol în care d. Nădejde
va taxa pe liberali de „infami bur­
ghezi", iar poimîine un altul în care
d. Ferechide va califica pe socialişti
de „escroci", reeditîndu-şî fie-care o-
piniunile de erî.
Nu avem onoarea să cunoaştem per­
sonal nicî pe d. dr. Sion, nicî pe d.
dr. Angelescu. De aceea, nu putem fi
acuzaţi de părtinire cînd, noî martorii,
vom declara că duelul acesta trebuie
să înceteze, de oare-co d. dr. Sion a
primit cîte va lovituri carî îl pun în
imposibilitate să maî continue lupta.
Cerem transportarea combatantului la
cea maî apropiată farmacie ca să i se
panseze rănile şi, nu ne îndoim, că
spiţerii, deşi d dr. Sion a vrut să-î
desfiinţeze, vor avea caritatea sâ-î dea
pe preţul de fabrică vata fenicată ne­
cesară.
Dacă însă duelul Sion-Angelescu
s'a terminat, asta nu însemnează că
în ceea-ce priveşte pe d. dr. Mano -
lescu oncarea a fost satisfăcută. D .
dr. Manolescu, care în acest moment
— ca şi profetul Eremia odinioară —
trebue să plîngă amar pa ruinile Sio-
nuluî, a fost dat în vileag de preşe­
dintele farmaciştilor că într'o anu­
mită împrejurare a brodit-o maî rău
ca Eremia, nu ca profetul, ci ca a-
cela care a dat cu oiştea'n gard. E s t e
vorba de cazul cînd celebrul Dostru
oculist a făcut unui bolnav injecţii cu
accid acetic în loc de atropină.
Errare humanum est, spune îngăduitor
d. dr. Angelescu, povestind acest caz.
Aşa zicem şi noî, dar—din păcate —
acest errare nu e rar, căci d. dr. Ma­
nolescu oculistul — să nu-î fie de de­
ochi ! — a maî păţit-o odată.
Intîmplarea ne-a fost comunicată
confidenţial de un medic şi o împăr­
tăşim la rîndul nostru cititorilor, ru-
gîndu-î s'o ţie secret, căci nu e fru­
mos să se ştie în străinătate cum ne
categorisim savanţii noştri.
D. dr. S , care profesează acum la
Ploeştî, era pe atunci la doctoratul al
cincilea. într'o zi vine la spitalul Col-
ţea un turc, bolnav de ochi.
— I a examinează-1, d-le S., zice e-
minentul profesor, şi stabileşte-î diag­
nosticul.
— Conjuctivită granuloasă, dom­
nule profesor, răspunde doctorandul,
după ce a cercetat pe pacient.
— Nu e conjuctivită granuloasă,
domnule ! Nu vezî că e glaucom ? R e ­
gret că sunt nevoit să te resping la
examen !
D. S., foarte necăjit, maî ales că era
convins că ilustrul său profesor se în­
şeală, se hotărî să-I facă o farsă. E l
convinse pe turc, în schimbul unuî
mic subsidiu (ceea-ce probează că nu
tot-d'a-una ourcul plăteşte), ca să vie
din nou la spital. Turcul se înfăţi­
şează a doua oară, de data aceasta
însă complectamente transformat: în
loc de fes purta pălărie, în loc de şal­
vari pantaloni nemţeşti, numai boala
luî de ochi rămăsese aceeaşi.
— I a stabiieşte-î diagnoza, d-le S.
spuse d. dr. Manolescu.
— Suferă de glaucom, domnule pro­
fesor, răspunse doctorandul examinînd
pe bolnav.
Ascultaţi replica d-luî dr. Mano­
lescu.
— Vezî domnule, d'aia te trîntesc
eu la examen! Cînd e glaucom spui
că e conjuctivită granuloasă, şi cînd
e conjuctivită granuloasă zici că e
glaucom!
— Apoi să mă ertaţî, domnule pro­
fesor, dumnealui e tot turcul care a
venit deunăzi!
V ă închipuiţi ce cap a făcut d. dr.
Manolescu!. .
Din parte-ne nu tragem din acest
fapt nicî o concluzie defavorabilă pen­
tru reputaţia de mare oculist a direc­
torului serviciului sanitar. Poţi să fiî
un foarte bun oculist şi să nu vezî
just în anumită împrejurare. Aşa s'a
întîmplat şi în chestia depozitului cen­
tral de medicamente : să recunoască
deci distinsul oculist că punctul d-sale
de vedere e greşit şi să cruţe farma­
ciştilor acest hap amar, pe care nu
vor să'l înghită cu nicî un preţ, —
nicî chiar cu preţurile fantastice pe
carî d. dr. Sion le-a calculat pentru
chinină.
P R O V E R B SÎRBESC*)
Se zice: câ pe Petre' cînd î'au încoronat,
Cu o şabracă verde tot calul l'a'mbrâcat.
Ş'atuncî Regele sirb, înconjurat de flinte,
Striga' : «Calul e verde si eu Rege cuminte !»•
Delabuştenî
*) Cal verde şi sirb cuminte.
MESERII DISTRACTIVE
Fie care meserie îşi are distracţiile eî.
A m văzut cismarî cari pun clienţilor
surzi scîrţiitorî la ghete aşa de tari, că
de cîte ori umblă prin salon, toţi şoa­
recii din cămară fug speriaţi. Ceî carî
spoesc faţadele caselor, cînd aiî chef şi
aî . haine sau pălărie nouă, de acolo,
din vîrful scăreî pe care stă lipit, scu­
tură bidineaua, răspîndind vopseaua găl-
bue 15 metrii împrejur. Peste cîte-va
minute, cînd culoarea s'a uscat, de ai
nefericirea să te sgîeştî în vr'o oglindă
de pe la magazinele - mari, te convingi
mirat, că aî plecat cu alte haine de a-
casă : aşa eşti de pestriţ. Cam acelaşi
lucru fac şi muscaliî-birjarî cînd te văd
prins după ploae şi în mijlocul stradeî:
în goana mare, doar că nu te ating roatele,
trece pe lingă tine împroşcîndu-te de sus
pînă jos cu noroi. — C a c a n a ş . . . dobitoc
(asta maî î n c e t ) . . . ce nu vezî ? îţi zbiară
spînul de pe capră.
— O n o r a b i l u l slujbaş al primăriei, care
stropeşte străzile tîrînd după el un şearpe
lung de cauciuc, gol pe dinăunrru, un
altul îl strigă de'la spate, de pe cel-l'alt
trotuar. O n o r a b i l u l întoarce capul ca să
vază cine-î, mişcare ce, i n v o l u n t a r , îî
ridică braţele în sus cu maţ cu tot...
Vai de ceî carî, în m o m e n t u l acela, trec
pe trotuarul din faţă : un duş rece, gra­
t i s . . . şi o scuză din partea donatorului.
Cel cu sacaua care are în coadă o stropi­
toare vîrtej, cînd vede o trăsură de casă
închide «robinetul» cu 1 0 — 1 5 metrii
înainte. Şi aşa, treptat, cu toate vechi-
culele ce plimbă lenevia locuitorului
bucureştean. Numai pe tramcar nu '1
iartă. D e cum l'a zărit, dă drumul cailor
la trap... stropitoarea-vîrtej, iii legă­
tura cu roate din'napoî, svîrle apa pînă
în mijlocul trotuarelor... rade :o mar­
gine a tramcaruluî... Vizitiul înjură ..
cocoanele aiî ridicat picioarele în sus
strîngîndu-şî rochiile î n t r e g e n u c h î . . . con­
ductorul îî strigă mînios : sacagiule !...
Şi el, mulţumit, opreşte caii la pas,
nicî nu se uită înapoi.—Pasageri de 10
bani c u r s a ! . . . Ce maî pricopseală! re­
flectează el despreţuitor.
Şi ca să nu ne încurcăm la vorbă,
am să vă povestesc una cu farmaciştii.
— D-le farmacist, erî mi-aţî dat în
locul reţetei mele doctoriile altuia : în
loc de morfină am luat un pachet cu
magnezie.
— Posibil, d-le... posibil : omul gre­
şeşte cîte odată... Dar nu-î [nimic : o
să vă servim un altul.
— V ă r o g . . . dar morfina cine o fi
luat-o ?
— Că bine z i c i ! fadresîndu-se «asis­
t e n t u l u i » ) . D-le l o n e s c u , cine a murit
erî în mahalaua noastră ?
Nae
 AGITAŢIA LĂUTARILOR
D. prefect al poliţiei Capi­
talei a dat o ordonanţă prin
care lăutarii sunt opriţi de
a maî cînta după orele 12
noapte chiar în cabine par­
ticulare. Peste patru sute de
lăutari s'au întrunit în c a ­
feneaua din str. Sfinţi, sub
preşedinţia artistului Cio-
Jae, şi au protestat contra
măsurii d-lui Saita.
Erau o sumă 'n sala plină,
Păreau un negru stol de ciori,
Şi Strigau tare nu'n surdină,
;
picături, să te serveşti ca de O lecţie de [
cele păţite de alţii, cum de exemplu Tă-
ţania lui [Dumitrache; şi cîte Epigrame
maî piperate ca nişte Anecdote militare nu'ţi
pol inspira"pâţaniile acestea, şi cîte versuri
'Duioase rupte Din inimă, prin urmare Sin-
Cdre, nu poţi scrie, chiar cînd sufletul 'ţî-e
Fără iubire, cu alte cuvinte cînd n'aî citit
Cartea dragostei, privind cum răsare Steaua,
sau cum vîntul spulberă 'n văzduh Foi de
toamnă, foile Cele din urmă!..
Cele din urmă a fost titlul precedentului
volum de versuri al luî Radu Rosetti. To­
tuşi, poetul nu 'şî-a spînzurat lira 'n euiu, j
ci — maî recidivist "de cît [toţî clienţii săi
tf
E de sigur vorba de răzbunarea vic-uncî
inculpate. Totuşî, suflet mărinimos, Radu
Rosetti nu e aspru în rechizitoriul său, nu
se constituie parte civilă cerind despă­
gubiri pentru rana care i-a cauzat incapa­
citate de lucru, ci spre a-î găsi agresoare"!
ci-cumstanţe atenuante invoacâ antecedentele
ei şi arată că, de obiceiu, autoarea aten­
tatului e o fată bună.
Într'o altă poezie, poetul-procuror caută
să elucideze următoarea controversă:
Eu cînd mă duc Ja Teatru, seara,
Mă duc cu gîndul să p e t r e c ;
Par c i n e poate să mă ţină,
Cind nu mi-o maî plăcea să plec'.'

de la parchetul de Prahova — a maî ti­ Cu toate că nu există nici o jurisprudenţă

Ţambale, cobze şi viori. părit acum volumul pe care l ' a m anunţat a Curţeî de Casaţie în această privinţă, cre­
la începutul acestei eminente critici literare. dem lotuşi câ putem asigura pe poet că,
— Ce facem noî d'acuma oare ? Foarte u*or s ă scrii versuri cînd eşti pro­ în cazul cînd nu-î place piesa, poate foarte
Ne-atinse (răsună un glas) curor: dacă nu'ţ' vine inspiraţia, spu' unuî bine să părăsească sala şi să se ducă Ia
Taman la coarda simţitoare! jandarm să'ncalece pe Pegas şi-î daî un Gambrinus să b e a o b e r e . Banii înnapoî,
—Morrr...morr...gemu uncontrabas. mandat de aducere ! Şi este de asemenea însă, nu-î poate c e r c . Şi opinia noas'râ nu
uşor să faci joeziî magistrale cîn.d eşti m a ­ se mărgineşte numai la reprezentaţiile de
— Să'l fluerăm pe don Saita! gistrat ! seară, dur şi la matîneurl.
Radu Rosetti, însă, nu e azi numa" poet, La pagina 1 0 3 , poetul face iarăş' o decla­
Propuse un muscalagiu.
dar şi pro uror, şi opera s a poetică se re­ raţie foarte stranie din partea unui procu or :
Părerea hasta de-î primita, simte de această nouă profesiune, precum Şi bunul lumeî tot nu l'am găsit...
Io'l fluer iac'aşa : chiu... chiu... vom dovedi o îndată. De azî 'nainte o s i mă fac bandit!
Ast-fel, la pagina 1 4 , poetul scrie : Foarte proastă carieră vreî să 'fi alegi,
— Ba maî cu tact şi cu măsură,
O altă"(*pasăre d'atuncea dragi Badule, maî bine rămîî procuror la
Fraţi vioriştî, să procedăm, Mi e'n inimă încarcerată, Plo-^şt', şi la maî mare !
Să-î punem un căluş la gură, Şi orî ce-aş face, dcacolo Taraseon
N'o să maî sboare niciodată.
Să joace cum o să-I cîntăm! M M —
Cu alte cuvinte, procurorul a condamnat
pasărea cu pricina la muncă silnică pe viaţă
— Saita să'şi păzească pielea,
şi, în loc s'o înch'dă la Doftana, a în­
Scrîşni un chitarist din dinţi, carcerat-o îa propria s a inimă, penitenciar
Pentru că pîn'la Dumnezelea ceva maî confortabil şi fără celule, ştiut
Ho să'l mâncăm noî liăî din Sfinţi! fiind că inima nu arc celule ca creerul.
La pagina 15, Radu Rosetti mărturi­
...Au mai vorbit mulţî buni de clanţă, seşte c\ a comis un delict, ceea-ce, fie zis
Ş'apol la miezul nopţii fix, în paranteză, nu e p rmis în special unuî
Conform cu zisa ordonanţă magistrat:

Consfătuirea dete kix. Insă iată că aseară,

Cînd tăcuţi şi trişti visam,
Kiriak N a p a d a r j a n Inima, ce i-o cerşisem,
l-am furat-o... şi o am.

Atragem atenţia parchetului de Prahova

asupra acestui procuror care, cu atîta ci­
POEZIILE PnillillllRII.1! RADU ROSETTI nism, recunoaşte că a săvîrşit un furt şi
cerem s â i se seefestreze obiectul şterpelit
Amicul meii, poetul Radu Rosetti, pro­ care poate fi de valoare, o inimă de aur
curor la Ploeştî, a dat la lumină un nou spre exemplu.
volum de versuri : Din toate. Cu acesta De altminteri, Radu Rosetti duce o viaţă
Radu Rosetti are nicî maî mult nicî maî foarte puţin compatibilă cu funcţiunea cc
puţin de cît două-zecî şi unu de volume. UNEI DOMNIŞOARE
ocupă. El continuă existenţa desorjonată a
Fecunditatea asta e excepţională. In ade­ boemului, probă această strofă :
văr, considerînd că poetul e în vîrstă de D'abia fşit-aî, domnişoară,
într'un elan de fericire, De la Notre Dame de Sion
cel mult 28 anî şi câ pentru făptuirea unuî
Mi-am pus paltonul amanet,
volum d'abia e de ajuns un an şi ceva, Şi-am plecat, uşor şi vesel, Şi svăpăiatul Cupidon
rezultă că Radu Rosetti a început săTacă Să-î duc iubitei un buchet. Te-a şi rănit la inimioară.
poezii încă de pe rind sugea la biberon, Ruşine, domnule ! Un magistrat nu trebue Dar vr'o Ursulâ saii vr'o Clară
ceea-ee însemnează că nu numai vinul poate r
să facă datori , chiar pe amanet, în'oraşul La pension mereu 'ţi-afl spus
sâ inspire pe cine-va, ci şi laptele sterilizat. unde e chemat să împartă justiţia I Că eşti mireasa luî Isus,
Primul volum al luî Radu Rosetti e în­ Răsfoind înainte volumul Din toate, maî C'amoru î fap'ă de ocară.
titulat Poeziî-'^n viaţă el a făcut însă, ca vedem câ Radu Rosetti se plinge că a fost
orî-ce om, şi Tro^ă, ba chiar "Păcate, căcî victima unuî atentat, tot a ş a de odios c a Insă te ştiu fată cu doxă...
n'a trăit izolat într'o insulă ca un nou Ro- acel comis de Mărăcineanu la Casaţie : Să n'asculţî sfatul papistaş,
binson Crusoe, ci a umblat pretut'ndenî, a Ci-ascultă îndemnul drăgălaş
văzut ş\. Veneţia cu ale sale frumoase Va­ O r a n ă adincă 'mî-aî făcut, Al inimeî... Fii ortodoxă !
şi-acuma plîngî c a o nebună, Romeo
luri şi rîte învăţăminte utile nu se poate
Să mă loveşti cum aî putut,
scoate Din largul lumii cînd ştiî, Printre Tu c a r e eşti aşa do bună !
 droae de prieteni, zece ceasuri în şir Juncan are aerul că s'a ruşinat ; ne
«gustase» din toate bufonele, orbit de pofteşte s'o luăm încet înainte, «pînă
lumina crudă a soarelui la amiazi, a în­ să 'şî cumpere o ţigare».
trebat nedumerit : «Ce serbare populară Numaî pe o stradă a intrat în patru
e astăzi, de au iluminat oraşul ?». Prie­ prăvălii. Şi din fie-care a eşit cu o «ţi­
tenii, convinşi că glumeşte, drept răs­ gare de damă» în gură, pe care o as-
puns aii rîs prosteşte. Nu era actor virlea după cîte-va fumuri.
comic ? — Prost tutun ! se plîngea el scui­
Toţî îî ziceau Juncan. Posibil să '1 fi pi nd greţos.
chemat alt-fel : dar e maî cuviincios să La a şeasea ţigare, Juncan pîşia ca un
porţi numele ce se dă unuî bou, de cît cal împiedicat la picioarele din'nainte.
să fii boii cu nume de om. De alt-fel, — Ce dracu maî fumezi, îl dojenesc
şi d-voastră o ştiţi, toarte des, numele eu. Nu vezi că 'ţi face răii?
pompoase sunt ca firmele luxoase : scump Prietenul lui, un tip cu care poţi face
şi marfă proastă. Ceî carî tîrguesc în a- j ocolul pămîntuluî fără ca să scoată o
semenea magazine, au o scuză : membrii j vorbă, mi s'a părut că a mormăit ceva,
unei familii, fie ea cît de numeroasă, ! ceva ce n'am înţeles.
sunt datori ca să se ajute între dînşiî. Şi ne am văzut de drum.
Eu am văzut —d-voastre, sunt convins, La o răspîntie, dintr'o prăvălie cu o-
de asemenea—am văzut pomi gălbejiţi, bloanele lăsate, vine pînă la noi sgomot
cu trunchiul morfolit ca un carîmb vechiu vesel de lăutari şi ropote înăbuşite de
de ciorap de damă, în vîrful cărora, cai neastîmpăraţî în grajd.
pierdut printre frunzele ofticoase, un Juncan dispare pe o portiţă, ne face
fruct splendid stă ţanţoş, are aerul că 'şi semn că are să ne ajungă.
bate joc de privitori. Cum toată viaţa Săturîndu-ne de aşteptare, ne am în­
pomului a ajuns pînă acolo, fără ca cele­ tors pe urme, dispărem în circiuma cu
lalte crăci să se folosească în treacăt, lăutari.
F l o r i c a , [fotografie după tabloul c u i pentru mine totdeauna a fost un mis­ Juncan, rezemat de o bancă lipită de
acest nume al pictorului lp. Strâmbulescu,"i ter. In creerul ameţit de băutură al lui zid, bătea cu picioarele măsura dansului
a cărui reputaţie de excelent artist nu e Juncan, un grăunte de bun simţ plutea ce trei indivizi ţopăiau prinşi de umeri.
strâmbă de loc, ci foarte dreaptă şi me­ trutaş, sigur ca un individ ce doarme Ţiganii îî încurajau chiuind, duşumeaua
ritată. cu zăvorul tras la uşe şi revolverul pitit sălta trosnind, cîrciumarul supraveghea ca
sub pernă. Un exemplu. într'o seară, pe „să se plătească după fie-care comandă."
stradă, o haită de copii desculţi, unii — Ca să nu se încurce socotelile, îţi
J U N C A N numaî în cămaşe, s'ati luat după el, l-aii răspunde el, de protestezi.
petrecut urlînd cît îî răbda pieptul : — Bine, neică Juncane, aî înţepenit
Ceî carî se culcă de vreme, îl credeau «Piliiî!... Piliiî! (pe graiul lor: pilit, aicea ?
om de treabă : Juncan niciodată nu se beat de nu maî simte pămîntul). Jun­ Juncan îşi bălăngăne capul cu figura
întorcea acasă înainte de miezul nopţeî can s'a răsucit pe călcîe, căsnindu-se ca aprinsă de un zîmbet şiret... întinde
şi fără ca să fie beat pînă în măduva să fie cît maî demn, i-a sfătuit priete­ braţul drept, împăciuitor:
oaselor. A merge cotiş, pentru el era neşte: «Copii, fiţi cuminte. Nu-î des­ — Scumpii mei companioni... fraţi­
exerciţiul saltimbancului de circ care, la tul că sînt eu de rls ; maî vă faceţi şi lor ! Nu vedeţi că am cumpărat un pa­
fie-care 24 de ore, îşi repetă «numărul» voî ?» Cîţî din politicianiî carî conduc chet ?. Hohotind într'un rîs spart de om
ca să nu'şî piardă îndemînarea.—La în­ manifestaţiile în stradă, sunt în stare să răguşit, Juncan apleacă braţul, ne arată
ceput a băut de plăcere ; în urmă s'a judece sănătos ca Juncan? cu degetul o sticlă de o jumătate litru,
obişnuit, otrăvindu-se cu voinţă, ca bol­ plină cu vin, şi un sifon mare.
nava ce îşi injectează morfină. Spre sfîrşitul representaţieî am dat de L-am lăsat acolo.
Primele chefuri i-au făcut rări : a fă­ el în fundul gradinei, la o masă cu un ... Din spre prietenul lui Juncan, care
găduit să lea dea dracului. «Prietenii», altul. Lumina felinarului cu globul lăp­ pînă aproape de casă, mut îmi ţinuse
mereu la pîndă, l-au încurcat din noii — tos îî descompunea figura, albind-o ca pereche în dreapta, porneşte o hîrîitură
«ca să maî petreacă»—o seară, două... la cadavrele ţinute în ghiaţă. Fără exa- ca de ceasornic stricat... aud ceva des­
mai multe în şir. Şi totdeauna, a doua geraţie : focul şi frigul prea mare pro­ luşit :
zi, 'şi-a promis că nu va maî reîncepe. duc aceleaşi senzaţii. El era ars de alcol. — D-ta, începe el ca şi cum ar mo­
Jurămînt de beţiv ! M'am aşezat la masă; şi tot admirînd nologa, d-ta crezi că intra în cîrciumî
La răstimpuri, simţea cum şuviţe de jocul actorilor, fără să vreau am exclamat: ca să 'şî cumpere numaî ţigări ?... Asta
vînt rece îî străpungeau încheeturile, — Foarte frumos! a fost un pretext : de fie-care ţigare a
scuturîndu'î corpul in lung şi lat j ca­ — Pe scenă, da. Dar după ce pleci băut un pahar mare cu «şpriţ».
pul i-a huuit nedesluşit de par'că ar fi d'acolo, mori de foame.
fost înfăşurat într'o rogojină bătută cu — Asta a maî spus-o şi alţii, Juncane. Juncan a murit acuma cîte-va luni.
băţul. A avut momente cînd vederea i — Ce sunt eu de vină dacă lucrurile Nae D. Ţftranu
s'a întunecat subit — cine-va par'că îi nu s'au schimbat ?
storcea creerul... apoi îl întindea ca pe Juncan încă nu se îmbătase. Şi ca
un balon elastic, desumflat ; nu odată să mă conving de poate ţine pînă acasă, CATREN
s'a crezut nebun de-a-binele. Pînă s'a eu, el şi prietenul lui am plecat îm­
învăţat. învinse, organele au pierdut orî Părintelui Iordan
preună.
ce scîrbă, au devenit nepăsătoare ca o T o ţ î p o p i i aii n u m a î u n clar,
Trecem prin faţa unei băcănii gata să
pîlnie pe care se toarnă alcol într'un închiză. Juncan se opreşte ca să ne pof­ A u darul preoţiei.
vas spart. tească : D a r c a sfinţia t a m a î r a r :
Actor, din cauza meseriei trăia maî — Dacă am bea cîte un vin cu sifon ? A î şi d a r u l b e ţ i e i !
mult noapea. Des i s'a întîmplat să piardă — Ce om ! îi răspund eii, făcînd pe Delabuţtenl
chiar noţiunea zilei. O dată, eşind din- supăratul. Mori de te-oî culca şi tu o-
tr'o pimniţă întunecoasă, în care, cu o dată treaz ? «să**
 1904
DE GUSTIBUS NON DISPUTANDUM
! Regret c ă nu-î pot întreba,
Primind o maro moştenire
De la un unchiu c e 'mî-a murit,
EB, djntr'o nobilă pornire,
I,a c e crede(î c ă m'am gîndit?!...
Să 'mpart c e am cu toţî aî mei..
Ce ziceţi IIei! ?...
Ca să le fac la toţî plăcere
Staţi să vedeţi c e 'mî-am zis eu :
«Ca să ştii inima ce-I c e r e
«La fie-care 'î lucru greu,
«De-aceea să-î întreb pe rînd
«Cit de curind».
Deunăzi stind cu toţî la masă
'.\lî-am întrebat şi eu nevasta,
Frate, nepojî, veri, ceî din casă,
Cam c e preferă 'n lumea asta,
Şi ascultaţi cam c e doreaîi,
Ce gusturi aii.
Uecî, cum şedeam aşa cu toţii
'l-am luat pe rind (dar nu de chică)
'Mî-am întrebat iutii nepoţii:
Ţie ce-ţî place, Mişulieă'.'
«Mie-mî plac, unchiule, covrigii
«Şi bigi-bigiî».
Dar tu, Lenuţo, c e doreşti'.'
(O 'ntreb luând'o 'ncet de guşă)
- «Eu'.' Dar să nu rră păcăleşti...
Să-mî cumperi, n e n e , o pâpuşe,
O pălărie cu zorzoane
Şi bomboane'».
Dar tu, Ionel, ruşinea lasă,
Spune-mî ce-ţî place, fără teamă...
- Ochiadele f i tii din casă
Şi ţigaretele de damă,
£i de Ia şcoală, negreşit,
Când trag la fit.
O verişoară din pension
Cu glasul el c e l subţirel
Imî zise pe un galeş ton :
— 0 scrisorică de la «El»,
Un tur de vals... şi de s e poate
Ilustrate.
Vere-student!... — E u ? Ce d o r e s c ?
Să-mî dai 3 lei pe-un cod, îţî cer...
Pe Marioara s'o 'ntălnesc
Când e s e din atelier...
Să-mî daî la reparat galoşii
şi... bile roşii.
Dar, tu, nevastă, de astă-dată
Cam c e doreşti ? — S ă l e l a n s e z î ! . . .
Să nu plăteşti s e c , nicî-odată
Iar eîî ce-oiu r e l a n s a , să v e z i ;
Şi... apoî cred c ă mi-e destul :
Carre şi F o u l e .
F U R N I C A
Mari (o ! Adu-inî o dulceaţă...
Stai. să le 'ntreb c e v a : Ce-ţî place
Maî m u l t ? ' -- Cînd m ă întorc din piaţă
Cu socoteala să-mî daî pace,
Şi seara, c'un gardist de noapte
Să stau la:., şoapte.
Ianoş ! la spune-mî tu îndată
Cam c e vrei tu .' — ECi, c o c o n a ş
Se serutem Iuliş odate,
Se spui se fake-un popricas,
Se nu duci caii la plimbare
Şi... un pipe mare...
Maî am un cîine şi-o pisică...
Dar văd cum cîinele de chică
'Mî-a înhăţat pisica m e a ,
Că-mî m î n c ă laptele de mîine
Fără cîine...
Pe m a m a - s o a c r a a m lăşat-o
De-o parte... Nu mă j u d e c a ţ i
Prea răii, că n'am maî întrebat'o.
Vă las pe voî s'o întrebaţi,..
Şi când v'o trage un perdaf
P,ămînelî: P a f !
Ceping.
ŞEDINŢELE COMITETULUI «FURNICEλ
— Şedinţa de J o i 28 Octombre —
D-nii Directori, înnainto de a deschide
şedinţa, o suspendă pentru cinci minute,
in semn de omagiu adus lui Mitică, fai­
mosului Mitici, eroul maestrului Caragiale,
care şi-a serbat, onomastica în ziua de sf.
Dumitru.
Toţi membrii comitetului beau cîte un
ţap de bere în sănătatea luî Mitică, spiri-
tuelul colaborator al revistelor «Panamaua»,
«Veselia» şi «Belgia Orientului», şi pentru
prosperitatea părintelui său intelectual Ca­
ragiale.
La redeschiderea şedinţei :
D. Administrator cere scuze că este silit
sâ tulbure veselia generală ca un cioclu
care pătrunde prin contrabanda în mijlocul
unui voios ospăţ.
D. Ionescu. Ce, nu cumva vrei să ne
anunţi câ luna viitoare nu poţî să ne plă­
teşti chenzinele ?
D. Administrator. Din contră domnii
mei, situaţia financiară a «Furniceî» este
aşa de înllonloare, încît mi-aş putea per­
mite luxul să vă achit lefurile pe întregul
exerciţiu bugetar 1 9 0 5 — 1 9 0 6 . Voiam însă
să vă aduc la cunoştinţă un mic fapt des­
tul de urîcios care. .
Voci. Mai iepede! Nu ne plictisi!
D. Administrator. E vorba de d. Lud-
wig profesor de chimie om Ploeşti care a
a găsit cu cale să refuze ziarul nostru
după ce a primit şease numere pe care
nu le-a achitat.
D Niculescu. Bine ţi-a făcut! Cine \
te-a pus să-î trimeţi «Furnica» 1 Nu ştieai j
că revista noastră e scrisă numai pentru j
oamenii intelegenţî şi de ispravă!
D. Administrator: Cer să fie dat în ju­
decată dimpreună cu alţi doi domnî
au comis aceeaşi meschinărie !
s
D. Topescu. L a ă domnule oamenii în pace
să citească «Steaua Olteniei» dacă le face
maî multă plăcere !
1). Constantinescu. Mă raliez şi eu la
părerea onoratului preo pinent. De altmin­
teri, ţ î abonamente maî puţin n'au ab­
r e
solut nici o importanţă, dat fiind că nu­
mărul abonaţilor «.Furniceî» a atins deja
formidabila ţifră de 7 8 5 .
Se trece la ordinea zileî.
D-luî L S. i se răspunde să trimeată
cele-l'alte «tipuri», căcî «Doctorul» nu pre­
zintă destul interes, deşi schitu posedă re­
marcabile calităţi.
Poezia d-luî Prometeâ promite câ autorul
va fi maî norocos poate cu alte bucăţi pe
carî le va mai scrie cînd va fi maî bine
inspirat.
Cîrnatul scris de d. Alfons Stincescu,
de şi e un mititel... articol, nu merge.
Dincă al d luî Emiliu G. Brăila ar fi
publicabil, dacă autorul ar accepta sâ se
sfîrşească bucata acolo unde a pus semne
de suspensiune, suprimînd adică partea cu
pelerina care n'are haz, şi modificînd restul.
Darea de seamă despre bal din Roşiorii
de Vede semnată Ionică Stan nu se pu­
blică : 1°) pentru că «Furnica» nu vrea să
încurajeze claymorismul, şi 2°) pentru că
nu-î scrisă cu schepsis. Aşteptam alte mofturi.
Cele două epigrame ale d-luî Cridiu sunt
prea pornografice.
D. Ui-mitu este rugat să ia pe altcineva
în întreprindere, vre-un tip maî cunoscut,
căcî acel Mitu de la Olt nu merită onoarea
ce vrea sâ—î facă dîndu'l în stambă prin
«Furnica».
Abonatului din laş', care ne scrie o carte
poştală cu iscălitura indescifrabilă, i se răs­
punde, că nu ştim de ce manuscrise ne în­
treabă. In tot cazul e încunoştiinţat că a-
bonaţiî cari ne trimet ceva spre publicare
n'au nici o precădere asupra altor colabo­
ratori. Odată cu plata unuî abonament de
10 orî 5 lei, cititorul nu cumpără de la
noi şi un certificat de talent, singurul titlu
care dă drept de intrare în coloanele «Fur­
niceî».
D. Geneş e încunoştiinţat că s'au mai
făcut o sumedenie de parodii în genul poe­
c
zelei « lSLoî vrem acont» ; alt-fel, versurile
d-sale nu sunt din cale-afarâ slabe.
D. Ion Ştefănescu-Enric e rugat să scuze,
dar vesela noastră revistă nu consumă ins­
piraţii macabre ca :
O c a n d e l ă cu ochiul verde moare...
Iar Scalzi, din cobzî b a r b a r e ,
Ingînă elegia c e a din urmă
Şi-o curmă. .
Şi-o c u r m ă 'n corzi de cobzî b a r b a r e ,
Iar candela cu ochiul verde moare...
D. T)elabran n'a nemerit-o cu bucata
d-sale intitulată: « E sinceră». O fi sinceră,
nu ne îndoim de sinceritatea autorului, dar
nu e bună, i o spunem sincer.
D. D. Krisl-Focşani, idem.
Şedinţa se ridică.
Dar şi maî mult decît şedinţa, se ridică
pe fie-care sSptămînă tirajul «.Furniceî».
Stenograf.
carî
 SCENE DUPĂ NATURA LA TEATRU DE VARIETĂŢI

SERVICIUL E X T E R I O R î

Domnul Feştelescu, şef de birou în minis­

terul... soseşte acasă foarte radios, intră ca o
furtună, ia de gît pe d-na Feştelescu, o tînără
nurlie, «apetisantă» ca nişte «caviar frais», o
sărută pe amîndoî obrajii, apoi se trînteşte pe
scaun fără măcar să-şî fi scos pălăria din cap.
D-na Feştelescu (Stergîndu-şi obrajii
cu batista). — Dar ce aî Iancule azî, ce te-a
apucat ?
D. Feştelescu (Fâcindu-se comod).—•
Ma chete, sunt în al noulea cer. Directo­
rul nostru...
D-na Feştelescu. —Cum al nostru?
D. Feştelescu.—Adică al meii, şi tu
fiind soţia mea... înţelegi...
D-na Feştelescu. (Zîmbind). — Mersi
de explicaţie. Eî, ce e cu e l !
D. Feştelescu. (Frecîndu-şi palmele),—
Este un om de inimă, un caracter nobil,
un şef ideal şi maî presus de toate un
bărbat de cuvint!
D-na Feştelescu (C u un zimbet mai
accentuat).—Bine, o fi, da ce rost are!...
D. Feştelescu. —Stai să vezi. Ţi-aducî
aminte la serata de la sub-director, cîad
ne-a făcut onoarea să vorbească aproape
numaî cu tine toată seara? (D-na Feştelescu
se roşeşte uşor). Ia spune ce ţî-a zis de mine?..
D-na Feştelescu (Muşcîndu-şi bubele).
Mi se pare că ţî-am spus!... Că eşti un
funcţionar excelent, că este păcat să-ţî perzî
vremea la birou, că ar avea în tine un U n buchet noii ? . . . Ce-aţî făcut cu cel d'aseară ?
auxiliar preţios în serviciul exterior... aşa
D . director l'a trimes soacrei sale dc ziua eî.
îmi pare... „
D. Feştelescu — ...Şi tu i-aî răspuns
că te-ar supăra grozav dacă aş intra în merită nicî un reproş din parte-ţî, din contra, aurirea sliret). — Nu, ră azî aî căpiat.
serviciul exterior, pentru că aî fi condam - la prima ocazie, te rog (apâsînd tonul) î | î Unde pleci, ce misiune ? Vorbeşte desluşit,
nată să rămîî singură foarte des, că te-ar cer chiar, să-î mulţumeşti căldu.os... El, nu trînti vorbele aşa !
plictisi, ba încă (zîmbes.le) te-ar nelinişti gîn- cînd m ' a chemat, m i - a zis : Dragă Feştc- D. Feştelescu (Cu un aer important).
dul că eu aş face... ştrengării (Işî răsu­ lescule, este păcat să te epuizezi aici : ade­ Păi dacă nu-mî dai pas ! (Trec în sufra­
ceşte mustaţa cu un aer de' cuceritor). vărata ta carieră este în serviciul exterior. gerie ; după cîte-va momente de tăcere).
D-na Feştelescu (Abia ţinîndu-şl rt- Te-am avansat controlor ; la prima vacanţă S'a primit la minister o denunţare gravă,
sul). — De unde ştiî, mă rog, toate astea 1 eştî inspector... Şi cum eu îî mulţumeam privind administraţia din oraşul X . Sunt însă
D. Feştelescu. — Eî, mi le-a spus di­ cu efusiune : Staî, d-na Feştelescu are să la mijloc influenţe politice. Chestia este foarte
rectorul azî... Ce maî încolo, m'a avansat fie supărată — şi mi-a repetat ce'ţî spusei delicată. Directorul mi-a zis : Dragă Feş-
pe ziua de azî controlor în serviciul exte­ maî sus — sper însă că o veî convinge că telescule — aşa vorbeşte cu mine ! — este o
rior ! (Nouă frecare de palme). este în interesul d-voastră şi c ă eu nu misiune de încredere pe care numaî tu o
D-na Feştelescu (Ridicîndu-se repede şi vreau de cît să vă dovedesc prietenia mea. . poţi îndeplini cu succes ; ţi-o încredinţez.
făcînd pe indignata). — C u m ? A maî avut O să aî destulă libertate să staî în Bucu­ De la tactul şi discreţia pe care o veî a-
şi obrazul să-ţî repete observaţiile mele reşti... Iţî place o m ! De zahăr ! râta depinde norocul şi cariera ta. Pleacă
tocmai atunci cînd dovedea cît a ţinut de diseară, anchetează şi telegrafiază-mî ime­
puţin cont de ele ? Oh ! (După o pauză) D-na F e ş t e l e s c u işî m u ş c ă buzele pînă la
sînge pentru c a să păstreze a c e e a ş i figură se­ diat ce sl'irşeştî... A ! ştiî, regula generală :
Aşa dar eştî satisfăcut ! Domnul arc să veră, cînd conversaţia este întreruptă de a- să nu părăseşti nicî odată localitatea în care
bată pietrile ! Domnul, cînd îl veî căuta, pariţia unuî aprod de la minister, care aduce te veî afla înainte d'a mă înştiinţa telegrafic.
are să fie pe drumuri! Control icî, inspecţie d-luî «controlor» o scrisoare de la d. director.
Scrisoarea solicită pe d. controlor să vie nu­ In lipsa ta se poate vr'o afacere în­
dincolo, bilet de liber-parcurs, diurnă la bu­
maî de cît a c a s ă la d director pentru o afa­ tr'un oraş apropiat de acea localitate şi să-ţî
zunar, plimbări şi chiolhanuri şi cir să mă c e r e urgentă. D. Feştelescu pleacă imediat pe comunic, aşa că să nu maî vii pe la Bu­
prăpădesc aici de urît, de plictiseală', de u r m e l e aprodului, asigurind c ă se va întoarce
numaî de cît. D-na F e ş t e l e s c u , roşie la faţă, cureşti de prisos...
singurătate! O h ! bărbaţii! Ce egoişti, ce
coprinsă de o agitaţie nervoasă, se plimbă de (D-na Feştelescu ne mai putîndu-se retine
falşi, ce pacoste pentru noî bietele femei.
colo pînă colo ; ochii sticlesc c a la pisică, bu-
(Se plimbă foarte agitată) Veî refuza ! Scurt! zele-î tremură nervos. Faţa însă îî exprimă o
isbucneşte într'un rîs sgomotos)... Ce ai ?
D. Feştelescu (Te care vehementa a- mulţumire foarte vie. După o jumătate de oră Ce te face să- rîzi ? Zău nu şti îi cum eştî azî.
postrofare a soţiei sale l'a făcut mai ra­ o trăsură se opreşte la poartă. Este F e ş t e l e s c u . D-na Feştelescu (Reculegîndu-se). —
Doamna îşî reia figura de maî înainte.
dios ) . —- Asta nu se poate, ma chere, a Apoi bine dragă, dacă te-aî apucat să facî
refusa înseamnă a-mî sfărîma cariera, căcî D. Feştelescu (Intrînd cu aceeaşi viteză, pe fonograful directorului d-tale ! Ce-mî pasă
directorul s'ar supăra şi n'aş putea să maî ca la început).— Plec diseară ! Misiune im­ mie de instrucţiile pe carî ţi le dă. Mi-aî
rămîî nicî în serviciul interior. Ş'apoî nicî portantă ! Aideţt la masă ! Mor de foame ! spus de ce trebue să plecî. Foarte bine.
nu m'aî lăsat să sfîrşesc. Bietu director nu D-na Feştelescu ' (Care a tresărit la Diseară veî avea totul gata. Umblă sănătos !
(Face iarăşi pe îmbufnata şi părăseşte su­ „VIITOAREA GENERAŢIE"
frageria).
D. Feştelescu (Monologînd). Ce li-e
d-le, cu femeile astea ! Vorba este să ştii
cum s i le ieî... Hm ! Aş face din A neta
tot ce aş vrea! Ei ! Am dreptate eu cînd
spui că nu s'a născut femeea care să mă
j o a c e pe mine
II
După o săplămînă. Nouă ore s e a r a . Camera
de culcare a d-neî F e ş t e l e s c u . O veilleusă
răspîndeşte o lumină roză. O u ş o a r ă bătae
în uşe.
Două e x c l a m a ţ i i .
D-na Feştelescu.—Dragă Jorj !
G"Orge. —Dragă Aneto .'
D-na Feştelescu. — De ee ai întîrziat.
astă seară ştrengarule ? Fie-care minut nu
este oare o comoară de fericire pentru noî !
Cît fe iubesc !
George. — Dar eu ? (Sărutări, etc.) In-
chipue?te-ţî că dobitocul de Feştelescu nu
maî dă semn de viaţă. I am telegrafia! adi­
neauri ca imediat ce termină la X , — să
plece la Z. — Zăboveşte şi acolo o săptă-
mînâ şi să-mi prezinţi ambele rapoarte
odată. Ultima telegramă, de acum trei zile,
mă înştiinţa că peste trei zile termină. Mi-c
ca să nu facă vre-o prostie...
D-na Feştelescu (PJ^ind) D-le director,
eşlî (tun şef ideal». Vai, iubitule, eîte aî făcut
şi faci tu pentru amorul nostru ! De aceea
te adoră Ancta ta. Ce idee aî avut cu ser­
viciul exterior ! Eşti un geniii !
George (cu orgoliu). — Geniiî nu, dar
pentru tine ce n'aş fi făcut ? Feştelescu în
ori ce caz are tot dreptul să fie mul­
ţumit. Nu se maî întîlnea el eu situaţia
de azi.
D-na Feştelescu. — Orî-cum, nu eîte
bine ce fac eu I Cîţî-va Fasonelî minori la cafeneaua High-Lil'e, Sîmbsta seara, după ce li s'a dat
George (luînd-o în braţe cu patimă).— drumul din liceul-pensionat.
Lasă regretele pentru altă dată... (săru-
tînd-o). S ă profităm maî bine...
eu ? Dar bine nenorocitule, se poate să vorba ca rezultatul, fiind confidenţial, să'l
Linişte relativă c a r e ţine două ore aproape
părăseşti localitatea fără să anunţi că pleci. aduc chiar eiî, în un raport.
şi asupra c ă r e i a nu insistăm. Pendula bate
un-spre-zece. O trăsură se opreşte ia p o a r t ă ; Aşa respecţi ordinile! D-na F e ş t e l e s c u (Cu tărie).—Mă rog,
se aud ciocăniturî în uşea de la antreu. D. Feştelescu (Lovindu-se cu palma aî telegrafiat că pleci ? Al primit telegrama
Apoi, v o c e a luî F e ş t e l e s c u c a r e răspunde peste frunte). — Hait! Aşa e ! Tiii! Mi-a de astă-seară ?
interpelatiuneî servitoarei': — Eu sînt, cine s ă luat dracu minţile! Am uitat! M'am com­
fie?... Ce să spui c'oniţci... Ce-ai înebunit.' D. Feştelescu (Pierdut).—Cum să pri­
Cc trebue s ă intru anunţat acum a c a s ă . ' promis ! Şi d'abia am început! (Cade de­ mesc, dragă, dacă ani plecat? Trebue să fie
Al deschide mal repede c& sparg uşa ! zolat pe un scaun)... Dar de unde ştii A- acolo acum. Cine ştie ce-o fi coprin.zînd.
In c a m e r a conjugală ceî douî amanţî aii în­ nişoară ? Ordine d« la ministru, de sigur! A ! cap
gheţat : Aneta t r e m u r ă c a varga ; d. director
D-na Feştelescu (Gravă). — Cum de sec şi afurisit! Cum uitai eu să telegrafiez !
îşî recapătă însă r e p e d e sîngele r e c e . A sărit
din pat; îşî ia în braţe toate hainele, pe cînd, unde ştiu ? Dar tiată ziua erî a venit apro­ h a ! h a ! {îşi dă cu pumnii în cap). Sînt
încet, pe şoptite, învaţă pe d-na F e ş t e l e s c u ce dul din partea directorului să întrebe dacă prăpădit acum !
să facă, apoî, pe cînd soţul intră pe o uşă, am primit eu ceva de la line, căcî de trei D-na Feştelescu (Ca mal sus).— Aî fi,
dînsul dispare pe cea-l'altă în sufragerie.
zile n'aî dat semne de vieafă ! A fost che­ dacă n'aş fi eu ! Uite cum stă acolo ca un
D. Feştelescu (supărat, către servi­ mat de ministru care i-a dat instrucţiuni paralitic! Ce rmî perzî timpul? E 11 şi
toare).— Ei drăcia dracului! Mă [ii afară ca nouî ce trebuiau s-ă-ţî fie comunicate azî un sfert. Peste 2 0 minut» aî un Iren care
otoants. Bună seara Anişoară, te-aî culcat ? chiar. Şi tu nicî nu visezi ! Află, domnule, pleacă înapoi la X . Aleargă la gara; te
D-i a Feştelescu (cu o pelerină pe li­ că însu-şî directorul d-tale, foarte supărat, întorci la X ; vezî telegrama, şi miine ştiî
nierii gol, în picioare, numai în cămaşă, s'a ostenit să vie pe scară, după biurou, ce faci! Veî găsi apoi un pretext pentru
cu braţele încrucişate, cu un aer tragic).— aici, să mă întrebe ce este cu d-la, căcî tăcerea de două zile. Iţi salvezi situaţia şi
Nenorocitule ! Ce-aî făcut ! 1-a pus ministru pe foc. Mi-a spus chiar onoarea, d-le, căci nu trădezi încrederea
D. Feştelescu {interzis). — Cum ? .. A î ? că ţi-a telegrafiat astă-seară la X , întrebînd directorului d-tale.
D-na Feştelescu (şi maî tragică) — ce aî făcut şi comunieîndu-fî nouî ordine. D. Feştelescu (Ridicîndu-se renăscut
Uite cum calci încrederea unui om de inimă! Aî primit telegrama? A ş ! D-ta viî în Bu­ parca). •—• Aşa e dragă ! Eu nicî nu mă
Te-aî perdut, — şi mă perzî şi pe mine ! cureşti aşa hodoronc-lronc ! gîndeam ! A ! vin'o să te sărut Anişoaro
Mă tirăştî în prăpastie ! D. Feştelescu (Coprins ca de o adevă­ căcî mi-a venit inima la loc. De data asta
D. Feştelescu (în culmea uimiră) — Ano, rată spaimă). — Ce spuî ? A venit chiar mi-al dat o sută înainte. Aşa femee zic şi
,nu cum-va aî înebunit ? Ce sînt astea ! directorul ? Apoî atunci e groasă ! Mă dă eu ! Alerg ; vorba ta, să ne salvăm onoa­
D-na Feştelescu (violentă). — Nebună afară ! (După o pausă). Stal frate, dar era rea ! (Ese Vesel). Graur

Milone L u g o m i r e s C U , prim r e d a c t o r Inal ţara r o m î n e . ' s c ă , din n e n o r o c i r e , un
ziarului « V r e m e a » . Dâ z e c e î n n a i n t e , în
chestii b i s e r i c e ş t i , s i n o a d e l o r din B u c u r e ş t î , c o n d a m n a t să s e h r ă n e a s c ă n u m a i cu c u ­
N i c e e a şi G a p a d o k i a . D a c ă d e s p r e unii s e
s p u n e c ă sunt m a î catolici de cît P a p a ,
d e s p r e confratele M i l o n e se poate z ' c e că
e m a î o r t o d o x de cît î n s u ş i Ţ a r u l tuturor
R u s i i l o r pentru c a r e are o d e o s e b i ţ i a f e c ­
ţiune ; fără a fi un roublard c u m zice fran­
cezul, a d i c ă pe r o m î n e ş t e — î n t r a d u c e r e li­
b e r ă — unul de a ' e i a cari se h r ă n e ş t e cu
ruble muscăleştî.
DIN A L E VINĂTORILOR
Cînd au intrat pe uşa vagonului toate
privirile se aţintiră asupra lor. Dacă "nu-î
vedeam că sunt vînătorî aş fî crezut că
sunt soldaţi liberaţi sau liceeni carî pleacă
acasă în vacanţă.
Atîta gălăgie făceau, de şi erau numai
trei. Unul se aşeză pe un cap de bancă
lîngă un. ţăran bătrin, iar ceilalţi douî pe
banca din faţă, după ce au avut maî întîî
grijă să-şî ascundă bine dinii sub bănci,
ca să nu-î vadă conductorul. Chestie de
e c o n o m i e . P e n t r u transportul unuî cîine
se plăteşte costul a o jumătate de bilet
pentru p e r s o a n ă ; clinii sunt deci asimi­
laţi cu copiii şi cu ofiţerii.
Abia aşezaţi la locurile lor şi începură
să-şî povestească aventurile de vînătoare.
— La o vînătoare de urşi — spune
unul — eram aşezat într'un loc pe unde
trebuia negreşit să treacă ursul.
Nici n'am aşteptat mult şi îl văd ve­
nind.
A m tras. G l o n ţ u l i-a intrat prin un
picior de dinainte. De odată ursul rănit
se ridică pe picioarele dinnapoî şi vine
F U R N I C A 1904
îmi iasă dihania înainte. Era un urs cit
un viţel de mare. Cînd era aşa ca la
20 de paşi de mine am tras. N ' a m avut
norocul să nimeresc bine. Şi unde să
ia ursul după mine. Eu o iau la tugă,
ursul după mine. Dacă ursul n'ar fi
iost lovit m'ar fi prins numai decit.
Norocul meu că nu putea iugi maî tare
decit mine. Alt-fel pe acolo îmi rămineau
ciolanele. In fuga mea ajung la m a r ­
ginea unei prăpăstii. Să sar în prăpastie
nu se putea, să mă întorc înapoi punea
ursul laba pe mine.
Pe cînd îmi frătnîntam mintea c u m
să scap din încurcătura asta, găsesc un
copac trîntit de vijelii peste prăpastie.
Era aşa ca un fel de punte. Pară să
pierd vremea mă aşez călare pe copac
şi încerc să trec dincolo. D r u m u l ăsta
călare abia l-am făcut pe j u m ă t a t e , cînd
îmi a r u n c ochii înapoi văd ursul la
spatele m e u . Venea şi el pe copac după
m i n e . Eu zoresc de mama focului, ur­
sul după m i n e . Cînd eram aproape să
ajung dincolo, ce să vedeţi d o m n i ş o ­
rilor ? Douî urşi mă aşteptau cu gurile
căscate.
— Eî şi ce aî făcut 1
— Ce era să mai fac ? M'au m î n c a t .
Vînătoriî au înţeles ironia moşului
şi n'au maî continuat cu palavrele lău-
dăroase despre isprăvile lor vînătoreştî.
A. P e t r a
publicist, şi maî ales unul o r t o d o x , e s t e
vîntul Iui D u m n e z e u .
In alte împrejurări şi în altă ţară, c o n ­
fratele Milone ar fi ajuns un e x c e l e n t Mi­
tropolit.
i n R o m î n i a a ajuns g a z e t a r , cu alte c u ­
vinte unde daî şi u n d e crapă : în l o c sâ
fii primul m i n i s t r u al luî D u m n e z e i i , să a-
j u n g î să tragi pe dracul de c o a d ă !
Caiafa
spre mine. II las să se apropie şi cînd
era la distanţă de douî paşi, mă aplec Si im -jtc «.-r. vtteCicL
puţin, mă reped ca o săgeată şi îî î m - 1
Of *. ciucur n t i cu wîuiit*
plint cuţitul în burtă. Ursul a căzut la
moment.
— E u , de dte-orî vreau să împuşc
urs — începu alt vînător — duc în pă­
dure un cal sau o oaie moartă, îmi
(_C>MK flJW căin-i MiitJ.
fac un patul pe vre-un brad din apro­
piere şi stau la pîndă. Anul trecut am
împuşcat aşa douî urşi. C u unul am pă­
I r C e ^afriue^Zf ' o icat^
ţit-o lată de tot. II rănisem numai şi |
Cu. ^K-mS-in. tnutt: mai" cui'f-a.
el începu să se urce în copac la m i n e .
L'am lăsat pînă a ajuns aproape de t o t .
Atunci arh luat cuţitul şi i-am tăiat o labă Sa W«2*WifW! ^Uthuca l
de dinainte, tocmai laba cu care voia sa
mă sfâşie. Ursul â alunecat şi a căzut. Din
căzătura asta a rămas mort pe loc. Ţ ă ­
ranul de alăturî, care ascultase toate
aceste povestiri, se amestecă în vorbă.
— H e i , domnişorilor, păţaniile dv.
sunt n i m i c pe lîngă ceea-ce am păţit eu.
A m şi eu o rugină de puşcă, dar de
alea proaste, nu ca a d-voastră. Plec
î n t r ' o zi, aşa î n t r ' o doară, prin pădure.
Dintre nişte rugi de smeură numai ce

General Mânu. — Orî cîte cusururi pot
găsi uniî d-luî general Mânu, i se cuvine o
deosebită stimă şi consideraţiune. In mij­
locul atîtor politicianî cu caractere de caş­
caval, nu este un merit mic să aî un ca­
BUCUREŞTII
(Studiu nesubvenţionat de Societatea Geografică)
Bucureşti\ capitala «Belgiei Orientului»,
are o populaţie de 2 5 0 , 0 0 0 de locuitori.
Această cifră, — după ultima statistică —
trebue puţin rotunjită, dacă ţinem socoteală
de dispoziţia luată de domnul Saila, de a
expulza pe servitorii suprimaţi.
înainte de a intra în descripţia «Metro­
polei», (se numeşte Metropolă ori ce oraş
reşedinţă de Mitropolie) cred necesar să re­
latez motivele pentru care Romînia a fost
supranumită «Belgia Orientului».
Porecla i-a fost dată, nu pentru că R o ­
mînia seamănă atît de mult cu Belgia, ci
din cauza stocului considerabil de licenţiaţi
şi doctori ce ne-a furnizat această «Ţaţă
minune», care a întrecut în ciudăţenii chiar
pe America.
La noi un moştenitor, ajuns pe drojdii,
pleacă cu ultimele sfărămăturî la Bruxelles,
pentru a'şî face o carieră.
— Vous savez mon cher, c'est embetant
chez nous.
«Chez nous» trebue să îmbatrîneşti în
şcoală, ne fiind încă convinşî că «:dans la
monde d'aujourdhui» trebue să aî accelerate.
într'o bună zi îşi ia geamantanul cu
rîte-va plicuri roze - - romane de dragoste
plătite cam scump — se sue în tren şi
pleacă.
Abia aştepţi să primeşti vre-o c. p. ilus­
racter de bronz ca d. general Manu.
O slăbiciune caracteristică a d-luî general
Manu este că, deşi îl chiamă Gogu Manu,
nu poate să sufere pe aşa zişiî «gogomani».
trată de la Predeal, cînd te pomeneşti cu
el întors cu «Patalamaua».
E din cale afară de surprinzător, totuşi
în secolul radiumuluî, telegrafiei fără sîrmă
etc. etc. nu trebue să ne mal mire aşa de
mult descoperirea uneî maşini în care bagi
porcul viu şi scoţi cîrnaţl fripţî gata.
«Belgia Orientului» şi «Belgia Occiden­
tului», din punct de vedere al civilizaţiei,
sunt ca două fiice ale uneî femei de o
moralitate îndoioasă, de oare-ce fetele nu
seamănă de loc între ele.
Deşi foarte depărtate una de alta, totuşi
din pun't de vedere al moravurilor—uşoare
— par două gemene â la Rodica şi Dodica.
Mulţi chirurgi aî stăreî noastre sociale au
tentat să-şi încerce bisturiile pentru a face
o operaţie, dar au întîmpinat rezistenţe pu­
ternice.
De alt-fel acest lucru e pe atît de na­
tural pe cît de prudent. N'aţî văzut ce chix
a dat operaţia celor două s u r o r i ? ! Una din
ele, maî slabă in balamale, a dat ortu popi
imediat după operaţie ; c e i de a doua a
imitat o, puţin maî tîrziu.
Bucureşti', dat fiind întinderea lui enormă,
ca să poată fi bine studiat, s'a împărţit ca
şi globul terestru în zone.
Zona tropicală ocupă regiunea centrală
a oraşului. Ea e străbătută prin mijloc de
ecuator — Calea Victoriei — unde, în timpul
vereî, se înregistrează călduri extra-tropicale.
Vai de ceî cari nu 'şî pot procura bani,
ca în timpul vereî să'şi permită luxul S i -
naeî sau Constanţei. Şi vai de ceî cari pro-
curîndu-şî fără pror-ură, ajung pe mina pro­
curorului şi apoî la Văcăreşti — la răcoare.
Locuitorii acestei r* giunî expuşi la căl­
duri excesive, cauţi să se răcorească bă­
lăcind în apă tulbure şi făcînd dese aba­
teri la legea d-luî Anlipa.
Zona temperată ocupă regiunea grădi­
nilor.
Aci domneşte o climă temperată din cauza
vegetaţiilor.
Ia această zonă fiecare casă are grădina
eî, ceea ce face că Bucureştii oraş, cu po­
pulaţie mică, să se întindă ca o caracatiţă,
atingînd dimensiunile Londrei şi New-
Yorkuluî.
Am întrebat odată pe un american :
— De ce vă faceţi casele aşa de înalte ?
— Pentru că nu suntem proşti ca voi
europenii...
Noi ne întindem încotro e loc mal mult
şi maî eftin.
Grădinile Bucureştilor cultivate după un
metod raţional întocmit^de d Kalenderu,
ar putea produce o cantitate suficientă pen­
tru a hrăni jumătate Europa.
Avînd în vedere acest lucru şi citind te­
legramele cu succesele ruşilor în Extremul-
Orient, poţi judeca ce farsă proastă e «Go­
goriţa suprapopulaţieî».
Zona glacială sau polară, ocupă pe­
riferia oraşuluî, cu mahalalele luî exotice.
In această zonă dacă nu e frig ca la poli,
domnesc totuş" nopţi adevărat polare. Ziua
nu se vede din cauza prafului, iar noap­
tea pentru simplul motiv că primăria nu
aprinde felinarele.
In loc de urşi albi, găseşti oameni ne­
g r i — la suflet — de profesie «bătăuşi la
alegeri».
Ca minuni, Bucureştii posedă :
Antichităţi : Muzeul central, Biserica luî
Bucur, Hala vechiturilor* şi Senatul.
tKuZ/e de monede vechi : Alcazar, Odeon,
S'nger şi alte cafeurî şantane. Romînul e
mare amator de numismatică. In special
monedele vechi şi găurite îl atrag.
'Pictura religioasă, representată prin i-
coane ruseşti, cu care guvernul de la Pe-
tersburg face propagandă muscălească. Pînă
la clădirea unuî local propriu, se află ex­
puse sub cerul liber, pe bulevarde. Un mare
stoc a fost expediat în «Extremul Orient»
pentru bisericile ambulante.
'Pictura naţională.
? ţ _
Neexistenţa acestui sport, nu se poate
explica de cît prin lipsa de talent a na-
ţiuneî.
Romînul e născut «poet»g nu «pictor».
Străzi istorice: Dealul Spirei, rămas me­
morabil în lupta pompierilor cu turcii, şi
strada Eneî unde s'a dat bătălia pentru cu­
cerirea «Plevnei interne».
Oameni mari de Stat: Ilie Ghiţă, jan­
darm călare, 2 m. 0 4 cm. Domnu Barză-
nescu student 1 m. 9 8 cm. Sunt persoa­
nele cele maî bine crescute din Bucureşti.
Scriitori celebri: Madam Smara, Albu-
lescu şi Nicu Metz.
Claps
 10 F T J R N I C A 1904

AMATORII DE MUZ CA

P e strada Schitul M ă g u r e a n u , de cîte

ori t r e c e a m d i m i n e a ţ a , un individ e o c o l o ş
la r ă d ă c i n a unui gard î m i făcea semne
d e s p e r a t e de departe, întindea m î n a r u ­
gător. T o t - d e - a u n a i-am dat un gologan
de z e c e . E r a un c e r ş e t o r s u r d o - m u t .
A c u m a cîte-va zile, din nou trecînd pe
a c o l o , mirat, în locul c e r ş e t o r u l u i z ă r e s c
un altul ţapăn, subţire, proptea în largul
gardului. Cînd a m a j u n s în dreptul luî,
întinde mîna...
— C e aî ? îl întreb eu, c u r i o s . (Indivi­
dul a v e a î n f ă ţ i ş a r e a m a î voinică de cît a m e a )
— E u s'nt s u r d o - m u t .
— C u m ? ! . . . şi v o r b e ş t i ?
Individul a lăsat braţul în j o s , î n c e p e
să b î l b î e , î n c u r c a t :
— V o i a m să zir... că ţin locul c e r ş e ­
torului surdo m u t .
— S u p l i n i t o r , h a i ! . . Şi unde-î c e l l ' a l t ?
Felul cum Fasonel întrevede «o bună partidă de î n s u r ă t o a r e » . — S ' a dus la operă ca s ' a s c u l t e Tra-
viaia.
Lepaysan
EPIGRAMĂ — O s'ajungă departe !
Răsfoind deunăzi «Monitorul Oficial»,
Craiului X . . . dădui peste n u m e l e băiatului m o d e l : era
X... a fost erî la «randevh» n u m i t a j u t o r de j u d e c ă t o r la D a r a b a n i . DIN ALE ALTORA
Să nu vă prindă deci mirarea Maî d e p a r t e ^ d e c î t la D a r a b a n i nu putea
Cînd vă voiu spune că acu s'ajungă ! Intre douî p r i e t e n i .
îşi pipăe mereu spinarea. * ** — Mă p r i n l c ă s o r ă - t a , după c e a m
Geping. O D o a m n ă are trei fete, dintre carî u n a p l e c a t de Ia m a s ă , iar a vorbit răii de m i n e .
e măritată. î n t r ' o s e r a t ă m u s i c a l ă un tînăr — Din c o n t r ă . C î n d a susţinut c ă eşti
nostim se arată foarte a m a b i l ' p e lingă un m ă g a r , papa i-a r ă s p u n s c ă « n u t r e b u e
d o a m n a ; la un m o m e n t dat. ea îî p u n e să j u d e c i o a m e n i i de p e î n f ă ţ i ş a r e » .
MOFTURI următoarea întrebare :
— C a r e din fetele m e l e îţi p l a c e maî
Un student s e prezintă la P r i m ă r i e : mult ?
-— C e a măritată ( r ă s p u n s e el)
— A ş dori două certificate de p a u p e r ­ SCRISORI DIN PROVINCIE
— ?!? !
tate, unul pentru m i n e şi altul p e n t r u p ă ­
rinţii m e i , spre a dovedi c ă nu pot plăti *
Parnasul Bîrlădean
t a x e l e de e x a m e n e . * *
— î n t r ' u n c e r c se v o r b e ş t e de artişti. «Visătorului' *)
— C o s t ă cîte 4 leî şi 5 0 unul, in total
Un fol de acrostih... poetuluî-medie
9 leî. Un d o m n bătrîn îşî dă p ă r e r e a : C u n o s c
— Dar n ' a m nicî c i n c i parale ! Nu se mulţi, carî sunt m o d e ş t i şi au t a l e n t ; c u - Din fruntea î n c a d r a t ă în mîndri cîrlionţî
poate s ă le fac gratis ? no-'c iarăşî mulţi carî au talent şi nu sunt O rază g e n i a l ă s'asvîrlă ca un glonţ.
— D a . . . dar t r e b u e să aî un certificat m o d e ş t i ; dar niciodată n'am cunoscut C e r e a s c a inspirare cu n i m b de a u r o r e
de paupertate probezi că t r e b u e să vre-unul c a r e să n ' a i b ă talent şi să fie T o t u r c ă pîn'la tronul poetuluî G r i g o r c .
fiî scutit de t a x a certificatului de p a u p e r t a t e . modest. O tristă a m e n i n ţ a r e pe gloria luî c a d e :
* * R a r i s s i m b a r d ! de astăzi c h i a r gloria ta s c a d e !
i * j.
— Doctore — spunea o c l i e n t ă — dv.
D. I. L . Caragiale va părăsi ţara r o m î - c a r e p o s ° d a ţ î pe deplin arta de a î n s ă n ă ­ F e r i c e visătorul c e ' n a c r o s t i h u r i cîntă
n e a s c ă pentru a se stabili la B e r l i n . toşi, spuneţi mî ce faceţi cînd aveţi gu- R e t o r i c e avînturî ce muza înspăimîntă.
In sfirşit, pe lîngă j u d e c ă t o r i , se va putea turaiu ? I d e e a j o a c ă danturi m a î vii ca t a r a n t e l a :
s p u n e şi c ă : m a î sunt o a m e n i de spirit — Eu ? Strănut, doamna mea. E firma c a r e c h i a m ă m a î iute c l i e n t e ! ? .
la B e r l i n ! Jorj Delamidii Din d e s i n t e r e s a t e şi faine c o m b i n a ţ i i
* * -; * • Iau n a ş t e r e la tine a tale inspiraţii,
La .circiumă. Copiii noştri. Muind în c ă l i m a r ă p e n i ţ a aurie
— Măî bâeţî, d a c ' a ş avea e ă a c u m banii A p a r e toată viaţa a ş a trandafirie !
carî i - a m cheltuit pe b ă u t u r ă !.., O d o a m n ă urîtă s e j o a c ă cu copilul eî, Nou A r h i m e d al prozeî tu « E v r i c a » n e cînţî !
— Eî ! în vîrstă de 9 a n ' , î: face e d u c a ţ i a e x p l i -
— Aş trage m i î o b e ţ i e să se d u c ă p o ­ c î n f u - î o b i e c t e l e de artă atîrnate pe prreţî Nu ! visător de bunur- de g e a b a te frămînţî,
mina ! sau c a r t o n a t e în a l b u m e . Arătînd cu d e ­ Căcî n ' a î găsit n i m i c a . Z a d a r n i c eşti s ă r m a n e
* * getul o fotografie l u x o s î n c a d r a t ă : U n b a r d de lire sterlingî, orî lire o t o m a n e ;
B â i a t m o d e l . In l i c e u , premiul înlîiu eu — Asta este portretul m e u cînd tată-tău In sunetul lor versul lău n'are eleganţă
c u n u n ă ; la U n i v e r s i t a t e , bile a b e . mi-a făcut c u n o ş t i n ţ a . T u nu ştiî c e ' i i u b i r e a d i n c o l o de s p e r a n ţ ă :

B u n i i săî părinţi erau îneîntaţî : Copilul, după c e 1-a privit lung, s e n ­

— O s'ajungă departe ! spuneau
turor eu m î n d r i e .
Iar r u d e l e , prietenii şi toţi
n o ş t e a u s p u n e a u de a s e m e n e a :
eî tu­ t e n ţ i o s . — Mare zestre t r e b u e să fiî avut. Această poesie a fost refuzată de d-1 Caţafani,
c ă te-a luat de n e v a s t ă ! ca re a uitat regula elementară a dreptului de apă­
ra re al aceleia care a fost atacată cu acrosticurţ
cîţî il cu­ în ziarul dumisale.
Mandolina
 Societatea Cooperativă a M E R C U R »
Orî-ce bună gospodină se aprovisionează de la renumitul ma­
gazin de Coloniale, Delicatese şi Băuturi „MERCUR", din Calea
Victoriei, No. 5 2 .
Eftin şi bun l
Comande se pot face şi prin .. . allo! alld!

141
T Ă R I A „ U N I R E A
. •••••••••••
BOMBOŞtlE % TE. DM
IT
IRESCU | THEOFL
IESHU • diferite lioleriri | Boale i n t e r n e şi sifilitice

PATISERIE • 58, STRADA CAROL, 58 l Vinuri streine % (PIEPT, STOMAC, GENITO-URINARE)

FINĂ • (Sub Hotel Central)

l şi indigene * SPECIALIST

Chocolaterîe * • €HAMPAGI\E % Dr. Eracli Sterian

diferite m ă r c i •
PREŢURI MODERATE Vechiu intern şi medic al Eforiei Spitalelor Civile

Consultaţii pentru bărbaţi, femei şi

P r i m e ş t e c o m a n d e din provincie c o n t r a ramburs copii de la 10—12 şi de la 5 — 7
Str. Bibeseu-Vodă 2 2 , colţ Ş e r b a n - V o d â

••••••••••••••••••••
R e s t a u r a n t u l F r a s c a t i % Contra tusei, bronşitei, la-
• ringitei, cereţi:
AL DOMNULUI

HJ. S - K fft ES A l î PASTILE SENEGAL

este localul preferat al tuturor cari doresc mâncări de cali­ • CUTIA 1 LEU
•
tate superioară, vinuri excelente, serviciu prompt şi elegant • De vânzare la farmacii şi
şi preţuri din cele maî moderate. O admirabilă orchestră de­
• la depozitul general Drogueria
lectează pe clienţi în timpul mesei.
• Stoenescu, Strada Academiei.
• • • • • • • • • • • • • • • • • • • a

LA RESTAURANTUL

NIŢA DUMITRESCU Dr. George D. Fischer Societate Cooperativă de

— OCULIST — Manufactură, Confecţiuni, Mode, Mărun­
Calea Griviţa, 1 3 3
ţf S e mătiîncă bine, eftin şi curat
STA. M U T A T ţişuri şi articole de Menagiu.
S t r a d a Doamnei No. 2 7
9 L E I CARTELA Bucureşti Bulevardul Carol 5
Consultatiuni 1 1 - 1 2 a. m. 4 — 6 d. a.
Vis-ă-vis de Ministerul de Domenii
Biuroul Avocaţilor Asociat! Admirabile lucrări
Dinţi pană la i o , cinci
lei u n u l ; ce trece peste Aduce la cunoştinţa distinsei sale clien­
Dir. ctiunca d-lor a v o c a t M i h a l ţ P . R ă d u - io, 4 lei unul. Dentura complectă 2 8 5 dintele. tele şi O n o r . Public că au sosit :
l e s o u , fost ]>rocuror şi j u d e c ă t o r de tribunal Scosul 2 lei. Plumbatul dc la 4 Ici in sus.

N I C O L A E M A R I E S C U Lenajuri şi Postavuri
!ş M i r c e a G. P e t r o s c u , fost j u d e c ă t o r şi
drimar. La a c e s t biuroii se plasează cu ipotecă
5 0 0 . 0 0 0 lei, în total sau în parte. Pentru confecţiuni de danie şi de bărbaţi
DENTIST de Ia F a c u l t a t e a din P a r i s
Strada Armenească, 2 4 unice şi neîntrecute în calitate
11 bis, STRADA REGALA 11 bis şi desemn

Hotel Constantinopol NITAIONESCU Monopol exclusiv

- C I S M A R -
CALEA GRIVIŢEI 1 8 3 Pentru Romînia
10 Calea Şerban-Vodâ 10 Asemenea a sosit un bogat asortiment de :
lipit cu grădina Gareî de jtord Primeşte comande de ori-ce soiţi de
STOFE, DE MOBILE ŞI P E R D E L E
Trecând sub o no^ă administraţie s'a ghete şi pantofi, lucraţi elegant.
de tot felul
înzestrat cu mobilă şi lingerie nouă. Preţuri convenabile. Viii la domi­
Re recomandă ca retras, curat şi ieftin ciliu, chemat printr'o carte poştală. Zilnic s o s e s c noutăţi