Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Minimizarea Cu Diagramelor KV PDF
Minimizarea Cu Diagramelor KV PDF
Exemple: În Fig. 4 sunt prezentate diagrame KV de 2, 3 şi 4 variabile. În Fig. 5 prin arce cu săgeţi sunt unite
câteva perechi de pătrate vecine logic. Se observă că două pătrate pot fi vecine logic chiar dacă nu sunt vecine fizic. Ca
regulă generală, pătratele care au o latură comună ori sunt situate simetric în raport cu una dintre axele de simetrie ale
diagramei KV, sunt pătrate vecine logic. Trecerea de la un tabel de adevăr la o diagramă KV corespunzătoare ca număr
de variabile este prezentată în Fig. 6.
x x
x2 x1 0 x 3 1x x 3 1x
1 x 4 2 00 01 11 10 x 4 2 00 01 11 10
x3
00 00 00
x1
x2 0 1
01 01 01
0
11 11 11
1
10 10 10
u x y z f
0 0 0 0 1
0 0 0 1 1 u
0 0 1 0 1 y x 00 01 11 10
0 0 1 1 0 z
0 1 0 0 1
0 1 0 1 0 00 1 1 1 1
0 1 1 0 x
0 1 1 1 1
1 0 0 0 0 01 1 0 0 0
1 0 0 1 1
1 0 1 0 0
1 0 1 1 0 11 0 1 x 0
1 1 0 0 1
1 1 0 1 0
1 1 1 0 0 10 1 x 0 0
1 1 1 1 x
Fig. 6
12
În Anexa 4 sunt prezentate şabloane pentru diagrame KV de 2, 3, 4 ,5, şi 6 variabile. Pentru
şabloanele cu 4, 5 respectiv 6 variabile, prin linie îngroşată au fost marcate şi axele de simetrie ale
diagramelor.
Exemplu: În Fig. 7 se prezintă suprafeţe elementare corect definite pentru diagrama KV din Fig. 6.
u
y x 00 01 11 10
z
00 1 1 1 1
01 1
11 1 x
10 1 x
Fig. 4
Se spune că două suprafeţe elementare, indiferent de forma lor, sunt egale geometric dacă au
acelaşi număr de pătrate.
Se spune că suprafaţa elementară Si este egală logic cu suprafaţa elementară Sm dacă ambele
suprafeţe, indiferent de forma şi mărimea lor geometrică, conţin exact aceleaşi valori determinate
(0 sau 1).
Exemplu: În Fig. 10 suprafaţa marcată cu linie continuă domină suprafaţele marcate cu linie punctată.
x x x
x 3 1x x 3 1x x 3 1x
x 4 2 00 01 11 10 x 4 2 00 01 11 10 x 4 2 00 01 11 10
00 1 1 1 1 00 1 1 x x 00 x 1 1
01 1 1 01 x x 01 x x
11 11 11
10 1 x 1 10 x 10 x
13
3.2 Determinarea formelor minime disjunctive
Având în vedere cele discutate în capitlul 4, rezultă imediat că fiecarui pătrat care conţine 1 îi
corespunde mintermenul mi (depinzând de aceleaşi variabilele ca şi funcţia dată) al cărui indice
zecimal i este echivalentul zecimal al combinaţiei binare care reprezintă coordonatele pătratului.
Prima teoremă permite ca un pătrat să facă parte din oricâte suprafeţe elementare sunt generate.
Exemplu: Se consideră suprafaţa elementară orizontală de 4 pătrate din diagrama prezentată în Fig. 8.
Termenul corespunzător acestei suprafeţe se determină imediat din relaţia
A= u x yz + ux yz + ux yz + u x yz = u y z( x + x ) + u y z( x + x ) = u yz + u yz = (u + u) y z = yz
Termenul corespunzător unei suprafeţe elementare se poate determina foarte simplu direct din
diagrama KV respectând următoarele reguli:
• dacă pe conturul suprafeţei analizate variabila are numai valoarea 1, variabila apare în
formă directă în termenul corespunzător suprafeţei;
• dacă pe conturul suprafeţei analizate variabila are numai valoarea 0, variabila apare în
formă complementată în termenul corespunzător suprafeţei;
• dacă pe conturul suprafeţei variabila are atât valoarea 0 cât şi valoarea 1, variabila dispare
din termenul corespunzător suprafeţei.
În Fig. 11 sunt prezentaţi toţi termenii corespunzători suprafeţelor elementare din diagrama
KV prezentată anterior în Fig 4.
u
y x 00 01 11 10
z yz
00 1 1 1 1
01 1
uxz
11 1 x
xyz
10 1 x uxy
xz
Fig. 11
14
În esenţă, minimizarea cu ajutorul diagramelor KV presupune determinarea unei forme minime
normal disjunctive ca sumă logică a termenilor obţinuţi prin decodificarea suprafeţelor elementare
şi eliminarea termenilor P redundanţi. Avantajul metodei constă în faptul că şi eliminarea
termenilor redundanţi se poate realiza direct din diagramă. Eliminarea termenilor redundanţi se
poate realiza printr-o simplă inspecţie vizuală prin eliminarea suprafeţelor elementare dominate sau
prin aplicarea algoritmului care va fi prezentat în continuare.
Dezavantajul constă în faptul că metoda este limitată în practică la cel mult 6 variabile.
P8 Se reunesc prin sumă logică toţi termenii obţinuţi în etapele precedente. Expresia obţinută
reprezintă acoperirea minimă disjunctivă a funcţiei.
P9 STOP
Observaţie! Se observă că în cazul general soluţia nu este unică, diverse soluţii putând fi
generate în funcţie de alegerile făcute la pasul P7.
f(u,x,y,z)=Σ(0,4,7,8,10,13,14,15)+Σd(2,5,6,9)
Diagrama KV corespunzătoare funcţiei este prezentată în Fig. 12a iar suprafeţele elementare care pot fi generate
în Fig. 12b. Analizând aceste suprafeţe se observă că nu există pătrate 1 remarcabile dar există suprafeţe dominate
(marcate cu linie punctată) care pot fi eliminate. Diagrama obţinută după eliminarea suprafeţelor dominate este cea din
Fig. 12c.
15
u u u
y x y x y x
z 00 01 11 10 z 00 01 11 10 z 00 01 11 10
00 1 1 1 00 1 1 1 00 1 1 1
01 x 1 x 01 x 1 x 01 x 1 x
11 1 1 11 1 1 11 1 1
10 x x 1 1 10 x x 1 1 10 x x 1 1
a) b) c)
u u u
y x y x y x
z 00 01 11 10 xz z 00 01 11 10 z 00 01 11 10
1 1 1* - 1 - - 1* -
ux
00 00 00
01 x 1* x 01 - - x 01 - - x
xy
11 1 1 xz 11 - - 11 - -
10 x x 1 1 10 - x 1 - 10 - x 1* -
d) e) f)
u u u
y x y x
00 01 11 10 y x 00 01 11 10
z z 00 01 11 10 z
ux
00 - - -
00 - 1 - 00 - 1* -
01 - - x 01 - - x 01 - - x
11 - - 11 - - 11 - -
yz
10 - - - - 10 - x 1 - 10 - x 1* -
g) h) i)
Fig. 9
În Fig. 12.d sunt puse în evidenţă pătratele 1 remarcabile şi suprafeţele aferente acestora sunt decodificate,
obţinându-se implicanţii primi xz şi x z . Aceştia sunt implicanţi primi esenţiali deoarece nu mai există nici o altă
suprafaţă care să acopere pătratele 1 remarcabile conţnute în suprafeţele care i-au generat. Diagrama refăcută după
eliminarea suprafeţelor decodificate anterior este prezentată în Fig. 12e. Se observă că în noua diagramă pot fi puse în
evidenţă două perechi de suprafeţe elementare egale logic şi egale geometric. Cu linie punctată au fost marcate
suprafeţele care au fost alese în mod arbitrar pentru a fi eliminate din fiecare pereche de suprafeţe egale. Se reface
diagrama ca în Fig. 12f şi se decodifică suprafeţele rămase, care acum conţin câte un pătrat 1 remarcabil fiecare. După
eliminarea acestor suprafeţe se obţine diagrama din Fig. 12g care nu conţine nici un 1, deci procesul de minimizare se
încheie. În final rezultă forma minimă disjunctivă:
f(u,x,y,z)= xz + x z + ux + xy
Deoarece alegerea suprafeţelor păstrate pentru decodificare în Fig. 12e a fost arbitrară, soluţia anterioară nu este
unică. În Fig. 12h şi Fig. 12i se prezintă determinarea unei alte variante:
f(u,x,y,z)= xz + x z + ux + y z
16
Exemplu: În Fig. 13 sunt prezentate etapele minimizării cu diagrame KV a funcţiei:
f(u,x,y,z)=Σ(0,2,6,7,8,9,13,15)
u u u
y x y x y x
z 00 01 11 10 z 00 01 11 10 z 00 01 11 10
00 1 1 00 1 1 00 1 1
01 1 1 01 1 1 01 1 1
11 1 1 11 1 1 11 - -
10 1 1 10 1 1 xyz 10 1 1
a) b) c)
u u u
y x y x y x
z 00 01 11 10 z 00 01 11 10 z 00 01 11 10
00 1 1 00 1 1 00 1 1
01 1* 1 01 1* 1 01 - -
uyz
11 - - 11 - - uyz 11 - -
10 1 1* 10 1 1* 10 - -
d) e)
u u
y x y x
z 00 01 11 10 z 00 01 11 10
xyz
00 1* 1* 00 - -
01 - - 01 - -
STOP
11 - - 11 - -
10 - - 10 - -
g) h)
Fig. 13
Reprezentarea funcţiei într-o diagramă KV de 4 variabile şi suprafeţele elementare care se pot forma în această
diagramă sunt prezentate în Fig. 13. Se observă imediat că nu există pătrate 1 remarcabile, suprafeţe dominate sau
suprafeţe egale logic, deci procesul de minimizare este blocat. Deoarece toate suprafeţele elementare sunt egale
geometric, cazul analizat este un caz ciclic. Aceasta implică necesitatea alegerii arbitrare a unei suprafeţe ce urmează
să fie decodificată, ca şi cum ar conţine pătrate 1 remarcabile. Suprafaţa aleasă pentru decodificare şi implicantul
corespunzător acesteia apar în Fig. 13b. În continuare, după eliminarea suprafeţei decodificate procesul de minimizare
nu mai prezintă nici un fel de dificultate deoarece nu mai apar blocaje. În final se va obţine soluţia:
Şi în acest exemplu soluţia nu este unică, deoarece pentru deblocare există opt posibilităţi de alegere a primei
suprafeţe decodificate. Nu toate soluţiile obţinute vor fi însă diferite între ele. Rămâne ca cititorul să determine câte
soluţii distincte există.
17
3.3 Determinarea formelor minime conjunctive
Având în vedere cele discutate în capitlul 4, rezultă imediat că fiecarui pătrat care conţine 0 îi
corespunde maxtermenul Mi (depinzând de aceleaşi variabilele ca şi funcţia dată) al cărui indice
zecimal i este echivalentul zecimal al combinaţiei binare care reprezintă coordonatele pătratului.
Prima teoremă permite ca un pătrat să facă parte din oricâte suprafeţe elementare sunt generate.
Termenul corespunzător unei suprafeţe elementare se poate determina foarte simplu direct din
diagrama KV, respectând următoarele reguli:
• dacă pe conturul suprafeţei analizate variabila are numai valoarea 0, variabila apare în
formă directă în termenul corespunzător suprafeţei;
• dacă pe conturul suprafeţei analizate variabila are numai valoarea 1, variabila apare în
formă complementată în termenul corespunzător suprafeţei;
• dacă pe conturul suprafeţei variabila are atât valoarea 0 cât şi valoarea 1, variabila dispare
din termenul corespunzător suprafeţei.
În Fig. 14 sunt prezentaţi toţi termenii corespunzători suprafeţelor elementare din diagrama
KV prezentată anterior în Fig 7.
u
y x 00 01 11 10
z
00 1 1 1 1 u+y+z
x+y+z
01 1 0 0 0 u+x+y
11 0 1 x 0
u+x+z
x+y+z 10 1 x 0 0
u+y+z
Fig. 14
18
poate realiza printr-o simplă inspecţie vizuală prin eliminarea suprafeţelor elementare dominate sau
prin aplicarea algoritmului care va fi prezentat în continuare.
Dezavantajul constă în faptul că metoda este limitată în practică la cel mult 6 variabile.
P8 Se reunesc prin produs logic toţi termenii S obţinuţi în etapele precedente. Expresia
obţinută reprezintă acoperirea minimă conjunctivă a funcţiei.
P9 STOP
Observaţie! Se observă că în cazul general soluţia nu este unică, diverse soluţii putând fi
generate în funcţie de alegerile făcute la pasul P7.
Exemplu: În Fig. 15 sunt prezintate etapele obţinerii formei minime conjunctive cu ajutorul diagramei KV
pentru funcţia:
f(u,x,y,z)=Σ(0,4,7,8,10,13,14,15)+Σd(2,5,6,9)
Diagrama KV corespunzătoare funcţiei şi suprafeţele elementare care pot fi generate pentru obţinerea formei
minime conjunctive sunt prezentate în Fig. 15a. Analizând aceste suprafeţe, se observă că există pătrate 0 remarcabile
puse în evidenţă în Fig. 15b. Tot în această figură sunt decodificate suprafeţele care conţin pătratele 0 remarcabile.
După refacerea diagramei, aceasta nu mai conţine nici un 0 deci procesul de minimizare a luat sfârşit. Acoperirea
minimă conjunctivă obţinută este unică şi are forma:
f(u,x,y,z)= (x + y + z )( u + x + y + z)
19
u u u
y x y x y x
z 00 01 11 10 z 00 01 11 10 z 00 01 11 10
00 1 1 0 1 00 1 1 0* 1 00 1 1 - 1
01 0 x 1 x 01 0* x 1 x u+x+y+z 01 - x 1 x
11 0 1 1 0
x+y+z 11 0 1 1 0* 11 - 1 1 -
10 x x 1 1 10 x x 1 1 10 x x 1 1
a) b) c)
Fig. 15
n ori
teorema de absorbţie Ax⊕A x =A (6)
Relaţia (5) determină şi unica diferenţă între utilizarea diagramelor KV pentru determinarea
formei minime disjunctive în baza AND, OR, NOT şi utilizarea diagramelor KV pentru
determinarea formei minime disjunctive în baza XOR, AND, 1.
Datorită pseudoidempotenţei un pătrat 1 poate fi introdus într-un număr impar de
suprafeţe elementare iar un pătrat 0 poate fi introdus într-un număr par de suprafeţe
elementare. Valorile nedeterminate pot fi introduse în oricâte suprafeţe elementare este necesar.
Rezultă imediat că, utilizând regulile de mai sus, pot fi generate suprafeţe mixte, care conţin
atât 1 cât şi 0. La decodificare, fiecare dintre suprafeţe va fi considerată ca şi cum ar conţine
numai 1.
Observaţie! Regulile de mai sus pentru formarea suprafeţelor elementare fac uneori mai
dificilă determinarea setului optim de suprafeţe care pot fi generate dar, în multe cazuri practice nu
este neapărat necesară obţinerea soluţiei optime.
Exemplu: Se consideră suprafaţa elementară orizontală de 4 pătrate din diagrama prezentată în Fig.
Termenul corespunzător acestei suprafeţe se determină imediat din relaţia
A= u x yz ⊕ ux yz ⊕ ux yz ⊕ u x yz = u yz( x ⊕ x ) + u yz( x ⊕ x ) = u yz ⊕ u yz = (u ⊕ u) yz = yz
20
Se observă că rezultatul este identic cu cel obţinut în paragraful 2.2.
Termenul corespunzător unei suprafeţe elementare se poate determina foarte simplu, direct din
diagrama KV respectând următoarele reguli:
• dacă pe conturul suprafeţei analizate variabila are numai valoarea 1, variabila apare în
formă directă în termenul corespunzător suprafeţei;
• dacă pe conturul suprafeţei analizate variabila are numai valoarea 0, variabila apare în
formă complementată în termenul corespunzător suprafeţei;
• dacă pe conturul suprafeţei variabila are atât valoarea 0 cât şi valoarea 1, variabila dispare
din termenul corespunzător suprafeţei.
Observaţii! Se observă că în cazul general soluţia nu este unică, diverse soluţii putând fi
generate în funcţie de alegerile făcute la pasul P7.
f(u,x,y,z)=Σ(1,2,3,4,7,15)+Σd(6,10)
21
Diagrama KV corespunzătoare funcţiei şi setul de suprafeţe elementare corect definite ce pot fi definite sunt
prezentate în Fig. 16a. Se observă că fiecare 1 face parte din 1 sau 3 suprafeţe iar fiecare 0 din două suprafeţe.
Suprafaţa de 4 pătrate din colţul stânga jos nu poate fi generată deoarece ar apare pătrate 1 situate în două sau 4
suprafeţe diferite ceea ce nu este admis. Decodificarea suprafeţelor este realizată în diagrama din Fig. 16b.
u u
y x y x
z 00 01 11 10 z 00 01 11 10
00 0 1 0 0 00 0 1* 0 0
01 1 0 0 0 01 1* 0 0 0 ux
11 1 1 1 0 uy 11 1* 1 1* 0 xy
10 1 x 0 x 10 1* x 0 x
yz
a) b)
Fig. 16
Forma minimă disjunctivă în baza XOR, AND, 1 se va obţine în continuare prin reunirea cu ⊕ a termenilor
generaţi în Fig. 16b şi apoi transformarea într-o forma disjunctivă RMJ.
= uy ⊕ y ⊕ yz ⊕ y ⊕ ux ⊕ x ⊕ xy = uy ⊕ yz ⊕ ux ⊕ xy ⊕ x
22