În lumea modernă, diversitatea în sens larg – indiferent dacă este

de natură culturală sau lingvistică – poate fi pusă pe seama a doi factori esenţiali:
intensificarea migraţiei şi noile tehnologii de informare şi comunicare.

Globalizarea vieţii economice, sociale şi politice devine din ce în ce mai

evidentă. Din această perspectivă se observă creşterea mobilităţii oamenilor de
pretutindeni, inclusiv creşterea numărului de migranţi de diferite credinţe şi origini
care trăiesc şi lucrează în Europa. În ultimii zece ani în Europa se constată o
creştere numerica a unor comunităţi din punct de vedere multicultural, fără însă a
le fi recunoscută şi valoarea competenţelor interculturale, fiindu-le refuzată
participarea la dezvoltarea vieţii sociale şi politice.

Diversitatea culturală nu mai este un prejudiciu, ci o realitate care trebuie

fructificată în mediul şcolar. Pluralitatea culturală pune nu numai problema apărării
diferenţelor, ci a dialogului cultural, care recunoaşte că fiecare trebuie să contribuie
la îmbogăţirea experienţei umane şi că fiecare dintre ele este un efort de
universalizare a unei experienţe particulare. Multiculturalitatea nu este adversarul
universalismului european, ci o altă formă a lui.

Interculturalismul implică înţelegerea, aprecierea şi valorizarea culturii

proprii la care se adaugă respectul bazat pe o informare autentică şi pe construirea
curiozităţii faţă de cultura etnică a celuilalt. Interculturalitatea este un proces ce se
produce la intersecţia dintre culturi, nefiind un scop în sine, dar care poate deveni o
finalitate atunci când sunt sesizate transformările nefireşti sau comportamentele
nefaste la acest nivel de intersectare a culturilor.

CE ESTE CULTURA?

In declaratia universala privind DIVERSITATEA CULTURALA adoptata

de UNESCO in 2001, cultura este definita ca,,ansamblu de elemente distinctive, de
ordin spiritual,material,intelectual si emotional ale unei societati sau grup social,ce
include ,pe langa arta si literatura ,stiluri de viata,moduri de copvietuire,sisteme de
valori,traditii si credinte”

CE ÎNSEAMNĂ EDUCAŢIA INTERCULTURALĂ?

* Deschide noi piste de manifestare a diversităţii şi diferenţelor şi cultivă atitudini

de respect şi de deschidere faţă de diversitate;

* Este şi un răspuns specific, pedagogic la încercarea de soluţionare a unor

consecinţe socio-culturale impuse de amploarea fenomenelor migraţioniste;

* Este o modalitate de prevenire şi atenuare a conflictelor;

* Presupune educaţie socială şi civică, învăţarea drepturilor omului, pregătirea şi

participarea la viaţa socială, formarea formatorilor în perspectiva interacţiunii
culturale, educaţia şi dezvoltarea culturală a imigranţilor, educaţia într-o societate
multiculturală.

*Presupune o noua abordare a orizontului valorilor.

CUM ESTE O ŞCOALĂ INTERCULTURALĂ?

*Are ca obiective păstrarea şi apărarea diversităţii culturale a populaţiei şi

prezervarea unităţii şcolii;

*Realizează un proces de integrare prin preluarea preachiziţiilor culturale pe care

le posedă elevii;

* Invită profesorii să înţeleagă şi să valorifice potenţialurile culturale ale elevilor;

*Presupune o nouă manieră de concepere şi implementare a curriculum-urilor

şcolare şi o nouă atitudine relaţională între profesori, elevi, părinţi;

Societatea noastră devine din ce în ce mai complexă. Explozia

circulaţiei oamenilor şi a ideilor, multiplicarea contactelor, dispariţia frontierelor
sunt realităţi evidente. Problema identităţii culturale este complexă şi presupune
rezolvarea de comun acord. Trebuie să învăţăm modalităţi de convieţuire în această
pluralitate a culturilor. Ca membrii ai Uniunii Europene trebuie să înţelegem
interculturalismul ca „ un instrument pentru ameliorarea egalizării şanselor şi a
inserţiei optimale a populaţiilor străine, europene sau nu, în viaţa economică şi
socială, punând în practică dorinţa de întărire a drepturilor pentru toţi şi, de aici,
chiar dezvoltarea democraţiei” (Eric Bouchez, Andre de Peretti, 1990).

Educaţia interculturală constituie „o opţiune ideologică în societăţile

democratice şi vizează pregătirea viitorilor cetăţeni în aşa fel încât ei să facă cea
mai bună alegere şi să se orienteze în contextele multiplicării sistemelor de valori”
(Constantin Cucoş, 1996). Atât „minorităţile” cât şi „majoritatea” sunt puse în
situaţia de a se adapta la mutaţia şi diversitatea culturală . În funcţie de multiple
perspective de referinţă, toţi indivizii pot fi minoritari, racordându-se la subcoduri
culturale oarecum diferite. (Constantin Cucoş, 1996).

Perspectiva interculturală de concepere a educaţiei conduce la evitarea

conflictelor şi eradicarea violenţei. Încă de la vârsta preşcolară, copilul este
sprijinit să-şi formeze deprinderea de a comunica (a asculta şi a vorbi), de a lua
decizii în mod democratic în cadrul grupului, de a se implica în rezolvarea
problemelor interpersonale. Educatoarea trebuie să acorde o atenţie deosebită
educării copiilor pentru a-şi stăpâni emoţiile primare şi a evita altercaţiile, educării
respectului de sine şi al altora, toleranţa faţă de opiniile diferite.Toleranţa
înseamnă cunoaşterea, recunoaşterea şi acceptarea modului de a fi al persoanelor şi
grupurilor. Aceasta presupune alegerea deliberată de a nu interzice, a nu împiedica,
a nu interveni în comportamentul unei persoane sau al unui grup chiar dacă noi
dezaprobăm acea purtare şi avem şi cunoştinţe şi puterea de a interzice sau
împiedica.

Este cunoscut faptul că toleranţa cere să acceptăm diferenţele individuale,

oricât de diferite ar fi de valorile noastre, presupune să-i ascultăm pe cei care au
opinii diferite şi să analizăm cu obiectivitate argumentele acestora, .Să nu
considerăm că cei care au opinii diferite sunt duşmanii noştri, să ne susţinem
propriile opinii cu argumente solide, să acceptăm că, uneori, opiniile noastre pot fi
greşite, să acceptăm că, uneori, opiniile celorlalţi pot fi valoroase. Încă de mici,
copiii trebuie „antrenaţi” să asculte „povestea” altui copil fără să emită judecăţi, să-
şi prezinte propria „poveste” nealterată şi fără frica de a fi judecat de ceilalţi.
Pentru a fi evitate neînţelegerile copiii vor fi sprijiniţi să adreseze întrebări, să
compare propriile convingeri cu ale colegilor, să identifice similitudinile şi
diferenţele între acestea.

Educaţia interculturală vizează dezvoltarea unei educaţii pentru toţi în

spiritul recunoaşterii deosebirilor ce există în sânul aceleiaşi societăţi. Educatoarea
va continua munca cu preşcolarii şi în rândul părinţilor subliniind faptul că
grădiniţa, şcoala în general, se călăuzeşte pe principii precum toleranţa, respectul
mutual, egalitatea sau complementaritatea valorilor, exploatează diferenţele
spirituale şi valorile locale. Orice valoare locală autentică trebuie păstrată de cei ce
aspiră la apropierea de cultura mondială. Copiii trebuie învăţaţi de mici să evite
tendinţele de dispreţ a unor culturi minoritare, deosebit de interesante pentru
zestrea culturală a umanităţii.

Cunoaşterea şi înţelegerea celuilalt este un proces progresiv şi complex.

Primele contacte între oameni de culturi diferite sunt însoţite de sentimentul de
insecuritate, de frică, de adversitate deschisă faţă de celălalt.

Pentru cadrele didactice este esenţial să creeze relaţii pozitive în

interacţiunea dintre semeni, să favorizeze dezvoltarea persoanei cât şi a relaţiilor
constructive în grup, pentru a trăi sentimentul propriei identităţi.

Tot modul de învăţare din grădiniţă este organizat din perspectivă

interculturală, permiţând învăţarea prin colaborare, comunicare şi nicidecum de
marginalizare a unor copii. Deschiderea spaţiului grădiniţei către comunitate şi
specificul ei, organizarea unor întâlniri, excursii, serbări cu specific intercultural
dar nu în detrimentul majorităţii, urmăreşte realizarea obiectivelor de egalizare a
şanselor în educaţie.
 E.Cory, în studiul,,Talking about differences children notice”( a vorbi despre
diferenţele pe care le observă copiii), sugerează:

- răspundeţi prompt întrebărilor copiilor , dacă ocolim răspunsurile ,

aceştia vor deduce că ceva nu este bine în ceea ce priveşte întrebarea sau persoana
la care se referă aceasta;

- răspunsurile să fie simple, legate de experienţa copiilor şi nivelul

lor de cunoaştere;

Exemple de mijloace de realizare a obiectivelor propuse prin:

I.ADE

1.Cunoasterea mediului(DS)

a.Observari-,,Drapelul Romaniei si drapelele tarilor lumii”; ,,Prieteni de

pretutindeni”; ,,Costumul popular romanesc”.

b.Lectura dupa imagini:,,Sa cunoastem continentele”

c.Convorbiri:,,Despre preparatele culuinare ale unor popoare”

d.Joc didactic:,,Aseaza imaginea la locul potrivit”(Obiective turistice)

2.Dezvoltarea limbajului(DLC)

a.Jocuri didactice:,,Al cui este portul?”; ,,Suntem egali,suntem diferiti”(acceptarea

nondiscriminarii); ,, Ne intelegem unul cu altul”etc.

b.Lectura dupa imaginii:,,Copilul si patria”;,,Toti suntem romani”

c.Povestiri create:,,Copilul care si-a gasit mama”, ,, O insula in mijlocul

oceanului”; ,, Calatori in jurul lumii”

d.Memorizari:,,Hora pacii”; ,,Pacea” ; ,,Limba romaneasca”

e.Convorbiri:,,Sa invatam sa traim impreuna”; ,,Martisorul” ; ,,Craciunul,Pastele in
lume”

3.Educati pentru societate(DOS)

a.Joc didactic,,Popoarele lumii se prezinta”

b.Povestiri create:,, Poveste despre tara mea”; ,, Despre drepturile copiilor”

c.Convorbiri:,,Cum ar fi lumea fara razboaie”; ,,Toti diferiti, toti egali!”; ,,Cum ne

comportam?”

Educatie practica:Confectii-Daruri pentru copiii refugiati”

Decupare, insirare,lipire ,,Costume populare”; ,,Drapele”

4. Domeniu estetic si creativ(DEC)

a.Activitatea artistico-plastica:,,Decoram obiecte de cult”;Desene, Picturi:,,Hora

copiilor de pe glob”; ,, Costume populare”

Concurs de desene:,,Vis de copil”; ,, Desenam drumul spre pace”

b. Educatie muzicala:Cantece:,, Romanasul”; ,,Sa fie pace in lume”;,, Imnul

Europei”; ,,Sunt pe lume milioane de copii”

5.Domeniulpsiho-motric:Educatiefizicaans ardelenesc,dobrogean ,banatean

,,Ole”-dans spaniol; ,,Samba”-dans brazilian;dans tematic tiganesc etc

Didactica contemporană promovează concepte şi atitudini educaţionale noi,

menite să determine forme variate de comunicare, cooperare şi colaborare în
sprijinul copiilor.

Diversitatea culturală este o realitate necesară a fi fructificată şi în mediul

preşcolar. Pentru a satisface cu succes scopurile unei educaţii interculturale la
nivelul vârstei preşcolare, curriculumul trebuie să asigure un loc cert diversităţii în
structurile sale, să-i facă vizibili pe minoritari şi să dezvolte capacităţi
interculturale în rândul tuturor. În acest demers, noi, educatoarele trebuie să
apelăm la diverse strategii de redimensioare interculturală a unităţii noastre de
învăţământ.
 În învăţământul preşcolar, familiarizarea majorităţii cu limba, cultura,
tradiţiile minorităţilor, revine educatoarelor. Ele trebuie să fie persoane deschise
spre toţi copiii, indiferent din ce familii provin aceştia din punct de vedere etnic,
religios, social, etc. În atingerea obiectivelor propuse apelăm la metode specifice
educaţiei moderne bazate pe cooperare, comunicare, echitate.

Este bine ca toţi copiii să vină în contact şi să cunoască şi aspecte legate de

alte culturi, dar pentru o bună convieţuire, pentru a se preveni şi evita conflictele
interetnice şi de altă natură este necesară implementarea educaţiei interculturale
încă de la grădiniţă, prin promovarea toleranţei, a bunei înţelegeri şi egalităţii de
şanse între membrii aceleiaşi comunităţi. În acest context sunt tot mai numeroase
ocaziile de implementare şi derulare a proiectelor, prin care grupuri de copii, dar şi
educatori se implică în acţiuni specifice, bine structurate, bazate pe principii
pedagogice, temeinic studiate, elaborate şi îndeajuns experimentate şi aplicate în
timp.

Necesitatea unei abilitări adecvate în rândul educatoarelor în sensul preţuirii

şi valorificării diversităţii culturale este evidentă.

Respectarea principiilor interculturalităţii în grupa de copii:

 ne va ajuta să răspundem nevoilor fiecărui copil, să le recunoaştem aptitudinile,

să le asigurăm medierea de care aceştia au nevoie şi să veghem ca fiecare să fie
recunoscut în cadrul grupului;
 să descoperim, să apreciem şi să ajutăm la valorificarea aptitudinilor copiilor
născuţi în medii defavorizate;
 ne va iniţia în învăţarea care pune bazele pe cooperare, în organizarea de
proiecte colective, în desfăşurarea unor jocuri de simulare, a unor interpretări de
roluri;
 ne va obişnui să mediem conflictele, să descoperim prejudecăţile şi
stereotipurile şi să percepem cunoaşterea din mai multe puncte de vedere;
 ne va atenţiona asupra neînţelegerilor care pot surveni între persoanele de limbi,
culturi sau religii diferite şi ne va ajuta să le depăşim;
 ne va ajuta să dezvoltăm strategii inovatoare în faţa problemelor interculturale
care pot apărea şi să cooperam cu ceilalţi parteneri din comunitate.

În realitatea zilnică din grădiniţă, a principiilor interculturalităţii se poate

porni de la o afirmaţie de bază: diferenţele dintre copii, culturi şi comportamentele
lor sunt fireşti. Copiii sunt egali nu pentru că ar fi toţi la fel, ci pentru că sunt
diferiţi. De aceea, ei nu trebuie să fie forţaţi să devină copii ale unui model
predefinit din perspectiva unei optici dominate de stereotipuri şi prejudecăţi
culturale, purtate de adulţi. Cadrele didactice, bine intenţionate, convinse pe drept
că toţi copiii sunt egali, ignoră diferenţele dintre copii, stabilind perspectiva
majoritară ca normă aplicabilă tuturor şi fără negociere.

Sugestia Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a aborda « noile educaţii »

ca teme de studiu în învăţământul preşcolar, ne determină să aducem în practică, la
grupă proiecte şi activităţi care să ducă în viitor la rezolvarea câte puţin din
problemele lumii contemporane. Un obiectiv important al « noilor
educaţii »constă în pregătirea copiilor pentru acceptarea diversităţii în cadrul unui
grup. Recunoaşterea şi acceptarea diversităţii stau la baza democraţiei. Copilul nu
se naşte cu predispoziţia de a-i detesta pe cei diferiţi, ci el preia din familie
prejudecăţile faţă de anumite grupuri (« să nu te joci cu ţiganii »). De aceea
educatorii trebuie să încurajeze cooperarea, lucrul în perechi, cunoaşterea şi
discutarea diverselor tradiţii, obiceiuri, valori, etc. Deosebit de importantă am
considerat că este găsirea unor modalităţi de schimbare a atitudinii părinţilor
referitoare la unele aspecte ce le par deosebite sau le consideră neplăcute pentru
copiii lor. Astfel am luat unele măsuri ca :

- purtarea discuţiilor individuale ori de câte ori apar probleme ;

- antrenarea părinţilor în activităţile şi proiectele realizate la grupă ;

- familiarizarea părinţilor cu : drepturile copiilor, responsabilităţile părinţilor,

normele de comportare, prin intermediul lectoratelor cu părinţii, etc.
 Preşcolarii nu posedă informaţii suficiente referitoare la apartenenţa etnică şi
socială, religie, naţionalitate, rasă, limbă, etc., dar ceea ce ştiu ei se concretizează
în comportamentul lor prin a-l respinge pe copilul care este « altfel » decât ei (de
obicei rrom). Pentru a-i informa în acest sens am urmărit, în primul rând, ca prin
diferite activităţi să-i familiarizez cu viaţa copiilor din alte ţări. Prin intermediul
revistelor, planşelor, albumelor, al emisiunilor T.V. copiii au cunoscut diversitatea
oamenilor(de culoare, aspect), în general. Povestindu-le şi relatându-le întâmplări,
preocupări ale copiilor şi adulţilor din ţara noastră şi din alte ţări, au putut trage
concluzia că mai mult ne asemănăm unii cu alţii decât ne deosebim. Deci în fiecare
ţară copiii au aceleaşi preocupări : se joacă, dansează, cântă, desenează, chiar dacă
după aspectul fizic, ei par diferiţi. Activităţile artistico – plastice au scos cel mai
bine în evidenţă reprezentările pe care şi le-au format referitor la copiii lumii. Am
observat că deşi îi colorează diferit, aşa cum sunt ei în realitate, totuşi toţi sunt
integraţi în aceleaşi peisaje cu soare, flori, fluturi, baloane, etc.

Activităţile pe care ni le planificăm în preajma unor evenimente cum ar fi :1

Iunie, Spring Day in Europe, etc. au rolul de a-i sensibiliza pe copii asupra
îndemnurilor la prietenie, ajutor, toleranţă. Integrarea României în U.E. face ca
unul dintre obiectivele majore la preşcolari să fie « a învăţa să trăim împreună, a
învăţa să trăim cu ceilalţi ». Evenimentele şi acţiunile ce au avut loc şi continuăm
să le desfăşurăm cu copiii au menirea de a-i familiariza pe aceştia cu U.E. şi cu
ceea ce înseamnă sau reprezintă această uniune.

Cu ocazia Zilei Europei - 9 mai – ne-am propus să organizăm în grupă un

« Colţ al Europei » în care să fie expuse materiale (imagini, pliante, postere, lucrări
ale copiilor) prin intermediul cărora copiii să cunoască şi mai multe aspecte legate
de tradiţii, obiceiuri, port, artă culinară, religie, preocupări, modul în care
sărbătoresc anumite evenimente, etc. popoarele europene. În funcţie de demersurile
noastre didactice copiii vor reuşi să înţeleagă totul şi să-şi reprezinte, deoarece
puterea lor de a surprinde esenţialul este mare, ideile sunt ingenioase, manifestă
profunzime, spontaneitate şi naivitate în dorinţa de a găsi explicaţii pentru
fenomenele şi evenimentele ce apar în jurul lor.
 Prin intermediul calculatorului am « citit » cu copiii imagini de pe Internet
ce reliefau aspecte din activitatea copiilor, din diferite grădiniţe ale Europei. Am
observat care sunt preocupările acestora, activităţile pe care le desfăşoară, cum
arată grădiniţele din alte ţări, etc. Astfel au putut ajunge la concluzia că toţi copiii
Europei ca şi ai lumii întregi au aceleaşi vise : prietenie, pace, iubire, înţelegere,
speranţă într-o viaţă mai bună, mai frumoasă.

Dispunând şi de alte căi de comunicare, cum sunt : desenul, jocul, dansul,

cântecele, copiii posedă o bogăţie de imagini şi de idei pe care adulţii ar putea-o
invidia. Astfel, încercăm să comunicăm cu copiii Europei prin desene şi picturi. Şi
pe parcursul acestui an şcolar am continuat să trimitem lucrări de artă plastică la
diferite concursuri internaţionale .

Prin vizitele la biserica din sat,copiiii au fost familiarizaţi cu o instituţie de

cult,locaţie pe care marea majoritatea copiilor o cunosc,urmărind prin aceasta
cultivarea respectului,educarea răbdării copiilor,formarea unei atitudini de respect
faţă de locul de rugăciune-biserica şi faţă de locaşurile de cult în general şi faţă de
reprezentanţii acestora.

Accesul la educaţie pentru grupurile dezavantajate constituie o

preocupare, atât în lume cât şi în ţara noastră. Educaţia interculturală trebuie
să devină o constantă a pregătirii cadrelor didactice. Ea constituie o prioritate
educativă încurajând comunicarea între indivizi, comunităţi şi popoare. Având în
vedere faptul că vor fi mereu contacte între cei aparţinând populaţiei majoritare şi
cei ce aparţin minorităţilor, educaţia interculturală derulată prin acţiuni la nivelul
unităţilor şcolare şi preşcolare sau al comunităţii trebuie să vizeze :

- transmiterea de cunoştinţe despre propria cultură şi despre alte culturi

aparţinând altor etnii ;
- promovarea unei atitudini tolerante, deschise, de acceptare şi înţelegere
firească a raporturilor dintre români şi minorităţi ;
- recunoaşterea şi respectarea diferenţelor culturale prin valorificarea pozitivă a
relaţiilor de egalitate dintre oameni ;
 - promovarea unei politici şcolare care să favorizeze egalizarea şanselor în
educaţie ;
- demararea unor strategii de valorificare a diferenţelor culturale pentru a le
transforma în resurse pedagogice;
- iniţierea în demersuri pentru cunoaşterea culturii etniilor şi pentru tratarea cu
tact şi înţelegere a aspectelor vieţii culturale şi sociale ;
- promovarea unor relaţii de cunoaştere şi de bună înţelegere între etnii ;
- lupta împotriva prejudecăţilor etnice.

Convieţuirea împreună cu alte etnii ne dă posibilitatea să ne cunoaştem şi să

ne obişnuim unii cu alţii, să luăm ce e mai bun de la fiecare şi să ne ajutăm
reciproc. În acest spirit trebuie să creştem copiii şi să-i învăţăm că toţi suntem
cetăţeni ai Europei şi ai lumii. Această nevoie tot mai presantă de interculturalitate
nu înseamnă negarea sau eliminarea propriei culturi, ci doar lărgirea perspectivei
spre modele culturale şi valorile proprii ale altor culturi.

Sentimentul apartenentei la o comunitate multiculturala se formeaza din primii

ani ai vietii, altfel spus, in cei ,,sapte ani de acasa”, care includ, firesc, anii
petrecuti in gradinita. Iata de ce revine educatoarelor, in ansamblu, misiunea de a
dezvolta in forme si continut activitati de educare si formare multiculturala a
copiilor. Interculturalitatea trebuie considerata o parte componenta a realitatii
zilnice din gradinita, si nu o tema sau activitate adaugata.

Experienta de zi cu zi ma determina sa afirm ca noua cadrelor didactice ne

revine un rol deosebit de important in crearea unei atmosfere prietenoase, plina de
respect intre copii si intre parinti pentru a se evita unele neintelegeri sau conflicte
interrasiale.

In activitatea mea m-am confruntat cu situatii cand au venit copii din medii
total diferite : familii foarte sarace, familii de religii diferite, copii din medii
profesional diferite, cu culturi diferite sau de etnii diferite, situatii in care
obiectivul meu principal a fost acela de a-i determina pe acesti copii sa nu simta
sau sa simta cat mai putin felul provenientei lor, ferindu-i de fenomenul frustarii
care ar putea avea repercursiuni asupra personalitatii in formare a copilului mic.

In gradinita noastra pe copii nu-i deranjeaza ca unii sunt altfel, ceea ce este
un fapt imbucurator. Ei se bucura sa fie impreuna, sa participe la jocuri si activitati
impreuna, sa participe la serbari si diferite concursuri unii alaturi de altii. Datinile,
obiceiurile si traditiile au rolul lor in permanenta culturala a unui popor, a unui
neam. Copiii canta si danseaza impreuna cu ocazia serbarilor organizate dandu-le
posibilitatea de a se simti mai aproape unii de altii, de a-si respecta portul,
obiceiurile si traditiile indiferent de limba pe care o vorbesc.
Educatia interculturala se poate realiza atat in cadrul activitatilor curriculare
obligatorii cat si in cadrul activitatilor extracurriculare. Activitatile alese si jocurile
liber creative desfasurate pe arii de stimulare ( joc de rol, biblioteca, jocuri de
constructii, arta si jocuri de masa), cu o diversitate de materiale dau posibilitatea
copiilor sa-si promoveze diversitatea culturala pregatind mancaruri specifice,
colectand obiecte de artizanat etc. In cadrul activitatilor de educarea limbajului
copiii au prilejul sa invete versuri populare intelegand graiul zonei respective, sa-si
povesteasca intamplari. Activitatile extracurriculare dau posibilitatea sa se
manifeste liber si sa se cunoasca intre ei prin organizarea de vizite, excursii,
intalniri cu reprezentanti ai comunitatii si sa organizeze jocuri distractive. Este
foarte important ca obiectivele, strategiile si procedeele utilizate la activitatile de
educatie interculturala sa reflecte practici si principii care promoveaza diversitatea
culturala si ca finalitatile sa-i faca pe copii sa se bucure de ei insisi si de ceea ce
fac. Cadrele didactice au un rol important in crearea unei atmosfere prietenoase,
plina de respect intre copii si parinti pentru reusita unei educatii interculturale.
Formarea noastra, a cadrelor didactice, pentru interculturalitate ne va ajuta : sa
raspundem nevoilor fiecarui copil, sa le recunoastem aptitudinile, sa le asiguram
medierea de care acestia au nevoie si sa veghem ca fiecare sa fie recunoscut in
cadrul grupului ; sa descoperim, sa apreciem si sa ajutam la valorificarea
aptitudinilor copiilor nascuti in medii defavorizate
A invata de la altii care sunt altfel decat tine nu inseamna decat sa inveti ca
om, ca roman, ca maghiar sau ca rrom. Nu se poate vorbi de o cultura diferita decat
cunoscand-o. Iar cel mai bun mod de a face aceasta este sa cunosti oamenii din
aceasta cultura, sa impartasesti gandurile lor, trairile, conflictele care ar putea sa
apara dintr-un motiv sau altul. Toleranta si capacitatea de detasare de propriile idei
si valori sunt esentiale in acest sens. De aceea este foarte greu sa reusesti in acest
domeniu daca se porneste de la idei preconcepute. Termeni ca majoritar, minoritar,
nu trebuie sa aiba un sens peiorativ, nu trebuie sa fie o arma impotriva noastra, nu
trebuie sa aruncam unul asupra celulilalt povara identitatii, nu trebuie sa fim
,,mono” ci trebuie sa fim ,,inter”, nu trebuie sa fim ,,eu si celalat” ci ,,eu
impreuna cu celalat”.

Prof.inv.presc. Nitoi Minodora Loredana

Gradinita Nr.3 Ticleni