Facultatea de Drept

Studiu de caz

Nume: Moldovan Ioana-Georgiana

Anul: II
Grupa: 209

Cluj-Napoca
-2016-
1. Descrierea situației concrete
1.1 Încadrarea juridică a faptei
 Omor calificat

1.2 Cazul lui Eugen Grigore, poreclit ,,Răzbunarea” a fost mușamalizat

de autoritățile comuniste, tocmai pentru a nu se afla că România anilor
’70 se afla în pragul unui conflict între etnii de proporții.
Eugen Grigore în vârstă de 27 de ani, a lucrat ca șofer de camion la
Autobază în Iași. Acesta era căsătorit și avea o soție și trei copii. El a
fost glorificat de galeria stele, însa nu era nimic eroic în povestea
acestuia, ci doar durere nesfârșită, nebunie, cruzime și 24 de morți.
În primavara lui mai 1974, șoferul ieșean Eugen Grigore, întors acasă
de la muncă, își găsește propria locuință în flăcări. Incendiu în urma
căruia și-a pierdut viața soția sa și toți cei trei copii ai săi. Se pare că
făptașii aparțineau unui grup de țigani nomazi, aflați la marginea Iașului.
Investigațiile efectuate de poliție sunt blocate de teama vecinilor de a
colabora ca martori, deoarece se temeau de răzbunarea romilor.
Indignat de neputința autorităților, dar si de amenințat de romi care au
promis că se vor răzbuna în cazul în care nu renunță la plângere. Astfel
Grigore decide să își faca singur dreptate și ucide singur: intra cu
camionul în corturile nomazilor și ucide la întâmplare 24 de țigani.

2. Analiza cazului din punct de vedere al analizei juridice

2.1 Faza pre-infracțională

Familia Grigore locuia în cartierul Copou. La vârsta de 27 de ani el

este căsătorit și are trei copii.
 Întors într-un suflet de la muncă într-o zi de primăvară, ajunge acasă și
înlemnește: clădirea în care locuia era în flăcări, vecinii au umplut
strada, plângând. Ei au anunțat la poliție și astfel a ajuns vestea și la
Autobaza la care muncește Eugen.
Un grup de țigani provenind din șatra stabilită la marginea Iașului, în
zona Ciurea, mergeau pe străzile Iașului, în căutare de fier vechi, și de
orice ar fi produs bani. Aceștia au crezut că nu e nimeni acasă la familia
Grigore, așadar au intrat în casa acestora să fure. Soția lui Grigore se
părea că se afla cu copii în curtea interioară. Auzind că este cineva în
casă, au intrat să vada cine este și au fost imobilizați. Țiganii i-au încuiat
înauntru și au dat foc locuinței. Se părea că ar fi fost doar femei și copii
între cei care au comis nenorocirea.
Familia lui Grigore a fost ucisă în incendiul provocat de nomazi.
Poliția și Procuratura nu au putut rezolva cazul din cauza lipsei
mărturiilor, deoarece vecinii au renunțat să le depună de frica țiganilor.
Astfel că Grigore datorită unui intens consum lăuntric, ajungând chiar la
un grad înalt de surescitare, datorită faptului că nu s-a rezolvat nimic, și-
a luat camionul și a intrat cu acesta într-o șatră de țigani de la marginea
orașului pentru a se răzbuna pe cei considerați vinovați.

2.2 Faza infracțională propriu-zisă

A intrat cu camionul peste 24 de țigani pe care i-a strivit cu roțile

camionului, totul a fost imediat.
Nimeni nu a putut depune mărturie, pentru ca a fost vorba de
incompetența anchetatorilor sau de lipsa probelor. Cert este că Eugen își
cumpără o jumătate de litru de coniac, pe care il ascunde sub scaunul
camionului și pleacă la muncă. În jurul prânzului, ajunge la marginea
Iașului, lângă șatra de țigani.
 A dat peste cap băutura, apoi a călcat la maximum pedala de
accelerație și a intrat de-a dreptul, la întâmplare, în corturile, căsuțele și
adăposturile improvizate ale țiganilor.
Nu există nici o mărturie că ar fi avut gânduri rele împotriva țiganilor
înainte de nenorocire. ,,Și dacă erau chinezi , tot la fel ar fi făcut. A vrut
să răzbune moartea familiei, pentru ca autoritățile nu-și făceau treabă.”
surse din rândul anchetelor.

2.3 Faza postinfracțională

Poliția ajunge la locul faptei și se îngrozește. Pe o suprafață uriașă,
cadavre, răniți, sânge și urlete. La ceva distanță, în camion, Eugen
Grigore așteaptă. Este arestat. Se constată 24 de decese, femei, copii,
bărbați. Îi preluau pe rând în salvare, câte 2-3 răniți au fost duși la spital
ca să nu iasă scandal.
În 1990 pedeapsa lui Eugen Grigore, închisoare pe viață, este
transformată în 28 de ani de detenție. Între timp, ceva se întâmplase în
lumea lui, și-a pierdut mințile în închisoare. Nu a putut să suporte
regimul, datorită faptului că nu a trecut niciodată peste pierderea familiei
sale. La vârsta de 48 de ani, Grigore este internat la spitalul de
neuropsihiatrie din Botoșani.
În 2001 a ajuns pe străzi și a murit în 2009 călcat de un camion.

3. Tipologia infractorlui

Eugen Grigore poate fi încadrat în categoria infractorilor ocazionali,

deoarece comite o faptă penală datorită unor incitații exterioare, a unor
ocazii speciale, în cazul său moartea familiei sale.
Acest tip de infractor se caracterizează prin: sensibilitate, autocontrol
psihocomportamental scăzut, luare rapidă a deciziilor și agresivitate.

4. Efectul măsurilor înterprinse de cel care a cercetat cazul

 În urma intervenției poliției infractorului Eugen Grigore, a fost prins și
arestat, iar apoi a fost dus la sectia de poliție unde a fost condamnat la
închisoare pe viață, iar după câțiva ani pedeapsa îi este transformată în
28 de ani de închisoare.

Concluzie:

În concluzie, impulsul de a ucide a lui Eugen Grigore, a fost

determinat de moartea membrilor familiei la care ținea foarte mult și în
subsidiar de lipsa autorităților în rezolvarea cazului morții acestora.
Consider că dacă autoritățile ar fi intervenit eficient în soluționarea
uciderii soției și celor trei copii ai săi și i-ar fi pedepsit corespunzător pe
făptuitori, acesta nu ar fi ajuns să comită odioasa crimă.

Bibliografie:

 Tratat de criminalistică, Emilian Stancu, Ed. Universul

juridic, octombrie 2015.
 Psihologie judiciară, Ioan Santea, Ed. Themis Cart, mai
2010.
 Ghidul anchetatorilor de omoruri, Alexandru Bogdan
Georgescu, Radu Gavrish, Remus Budai, Ed. Juris Aressis,
iunie 2007.
 www.descoperă.ro

 www.procuror.ro