Sunteți pe pagina 1din 69

VICTIMA DIN PERSPECTIVA

PROTECTIEI

Autor:
Profesor psiholog,

Tatiana SUSANU

Anul 2007

1
CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I VICTIMA SI VICTIMOLOGIE

1.1.Noţiuni introductive:…………………………………………………………………….5
1.2.Definiţia victimei ……………………………………………………………………..9
1.3.Rolul victimei în comiterea infracţinii ………………………………………………….9
1.4.Tipologia victimei ……………………………………………………………………….10
1.5Categorii de victime ……………………………………………………………………..13
1.5.1.Victimizarea copilului
1.5.2.Victimizarea femeii
1.5.3.Victimizarea persoanelor în vârstă
1.5.4.Autovictimizarea
1.6.Aspecte psihologice privind protecţia şi autoprotecţia împotriva victimizării ……… 15
1.7.Prevenirea victimologică………………………………………………………………16

CAPITOLUL II JUSTIŢIA RESTAURATIVĂ


2.1.Scopul medierii …………………………………………………………………………33
2.2.Caracterisricile medierii ………………………………………………………………. 3 3
2.3.Principiile justiţiei restaurative ………………………………………………………… 34
2.4.Formele justiţiei restaurative …………………………………………………………. 34
2.5.Participanţi la la procesul de mediere ………………………………………………...35
2.5.1.Victma în procesul medierii
2.5.2.Infractorul în procesul medierii
2.5.3.Mediatorul în procesul medierii
2.5.4.Comunitatea în procesul medierii

2
2.6.Aspecte practice ale procesului de mediere …………………………………………. 37
2.7.Perspective ale justiţiei restaurative ………………………………………………….. 38

CAPITOLUL III PROTECŢIA VICTIMELOR INFRACŢIUNILOR

3.1.Cadrul legislativ…………………………………………………………………………41
3.2Măsuri de protecţie a victimelor ………………………………………………………..41
3.2.1.Informarea
3.2.2.Asistenţa juridică gratuită
3.2.3.Compensarea financiară
3.2.4.Consilierea psihologică
3.2.5.Protecţia victimei din perpectiva;……………………………………………… 46
3.2.5.1.Leggii628/2001 privind prevenirea şi combaterea treficului de
de persone
3.2.651.1.Definiţia traficului de perosaone
3.2.5.2 Legii 217/2003 privind violenţa în familie
3.3.Rolul consilierului îm procesul de reintegrare socială a victimelor ………………… 48
3.4.Direcţii de acţiune ale unui consilier ……………………………………… 49
3.5.Elemente de etică ale uni consilier de probaţiune …………………………… 50

3.6.Proiect de intervenţie……………………………………………………………… 50
3.7.Managerul de caz …………………………………………………………………. 52
3.8. Sistemul de referire in comunitate ………………………………………………… 52
3.9.Familia victimei traficului de persoane in comunitate …………………………… 52
3.10. Primul interviu…………………………………………………………………….. 52
3.11.Principalii factori de vulnerabilitate ………………………………………………… 52
3.12. Evaluarea psihosocială a victimelor ……………………………………………… 53
CONCLUZII
CAPITOLUL IV
PLAN DE INTERVENTIE SPECIAL PENTRU VICTIMA INFRACŢIUNII
TRAFICULUI DE PERSOANE …………………………………………………………58

3
ARGUMENT

Datorită problemelor sociale,rata criminalităţii a crescut simţitor în ultimul tip.În


România trecerea la economia de piaţă a implicat o serie de de costuri sociale pentru
mare majoritate a populaţiei,ce au favorizat creşterea numarului de victime ale
infracţiunilor,mai ales victime ale traficului de persoane.Dezorganizarea familială
cauzată şi urmată de sărăcie,ca şi insuficienta dezvoltare a sistemului de servicii sociale
comunitare au generat o creştere variată a riscurilor la care sunt expuşi mai ales copii ,
femeile şi batrănii ,violenţa în familie şi în comunitate,abandonul şcolar,consumul de
droguri şi de alcool,traficului de persoaneDe asemenea este cunoscut faptul că atenţia a
fost orientată spre infractor,parte din cuplul penal a infractiunii,insă astăzi atenţia este
centrată şi spre victme.Numeroase persoane devin victime ale infracţiunilor datorită
lipsei unei legislaţii coerente în domeniu şi a eşecului politicilor sociale de a ajuta
persoanele aflate în situaţii de risc şi de criză..Preocuparea faţă de studierea victimei şi
accesului victimelor infracţiunii la asistenţă şi protecţie se datoreaza faptului că
numărul victimelor care apeleaza la Serviciul Romăn de Protecţie şi Integrare Socială
este foarte mic comparativ cu numărul victimelor declarate,deşi numrul lor este mai
mare.In studiul meu am plecat de la următoarele intrebări:
- Care este cauza victimizării?
- Cine devine victimă şi care este partea sa de contribuţie de a fi victimizată?
- Care sunt avantajele justitiei resataurative?
- Care sunt masurile de protectie si preventie a victimelor infractiunilor?

4
CAPITOLUL I
VICTIMĂ ŞI VICTIMOLOGIE

1.1.Notiuni introductive
1.2.Definiţia victimei
1.3.Rolul victimei în comiterea infracţinii
1.4.Tipologia victimei
1.5Categorii de victime

5
1.5.1.Victimizarea copilului
1.5.2.Victimizarea femeii
1.5.3.Victimizarea persoanelor în vârstă
1.5.4.Autovictimizarea
1.6.Aspecte psihologice privind protecţia şi autoprotecţia împotriva victimizării
1.7.Prevenirea victimologică

CAPITOLUL I

VICTIMA SI VICTIMOLOGIE

1.1.NOTIUNI INTRODUCTIVE

Până nu demult victimele au fost “actorul uitat” al sistemelor de justiţie penală dar
astăzi, se poate spune, că în multe ţări au devenit jucătorul cheie în această ecuaţie, prin
interesul pe care guvernele îl acordă intereselor victimelor, prin modificări legislative şi nu în
ultimul rând prin grupurile de presiune alcătuite de victime.
Conceptul de ,,victimologie’’a fost promovat de psihiatrul american Frederick
Wertham (1949) iar un alt perecursor al al acestei noi stiinte este Hans von Hentig- care a
intreprins o serie de studii in care pune in evidenta ca in anumite cazuri,victima actioneaza ca
un precipitator(in sensul de provocare) al infractiunii,estimand la 26% aceasta situaţie in
cazurile de omor.Un alt studiu vorbeste de 19% dintr-un esantion 646 cazuri de viol in care
victima a actionat ca precipitator al infractiunii. Acesta a determinat reactii virulente ale
organizatiilor feministe care au contrestat metodologia de cercetare.
Odata cu cresterea ratei criminalitatii,incepand cu anii 1960,au aparut si numeroase studii
care s-au oprit asupra cercetarii victimelor infractiunilor,cautandu-se definirea cat mai exacta
a reactiei in fata infractionalitatii pentru determinarea dimensiunii fenomenului si
surprinderea conotatiilor sociale asociate victimizarii.
In urma cercetarilor realizate s-au identificat categoriile de populatii vulnerabile relevandu-
se ca tinerii resimt frica de infractiune, de posibilitatea de a fi victime intr-o proportie mai
mica,de asemenea femeile comparativ cu barbatii resimt frica de intunericul noptii in
proportie de 57% fata de barbati cu 12%.La nivelul minoritatilor etnice din occident apar
deosebiri in perceptia fricii :asiaticii resimt cel mai puternic aceasta angoasa iar afro-
caraibienii cel mai putin.
La un nivel mai abstract exista un sentiment de insecuritate fata de necivilitatea urbana,fata
de strazi neiluminate,fata de imigranti etc.

6
Un impact şi mai puternic au infracţiunile asupra persoanei, în cazul cărora victimele resimt
efectele agresiunii, pe termen lung: 75% dintr-un lot de 300 intervievaţi resimţeau încă, la
mai bine de 2,5 ani consecinţele evenimentelor.

Cele mai persistente traume sunt cele suferite de persoanele care au suferit agresiuni sexuale:
anxietate, slabă încredere în sine, insomnii, dificultăţi
Cand ne oprim la studiul victimizarii avem in vedere ceea ce este numit ca fiind ,,fata
neagra a familiei’’ deoarece abuzul sexual asupra ficei de catre tata este in proportie de 80%
fiind locul unei interventii foarte specializate deoarece nu este vorba despre sex,ci despre
lipsa afectiunii,nu de personalitati violente ci despre compensarea lipsei puterii celor excesiv
de timizi.
Impactul victimizarii asupra victimelor furtului prin efractie creaza sentimentul de teama in
propria locuinta,infractiunile asupra persoane in care victimele resimt efectele agresiunii pe
temen lung cele mai persistente traume sunt cele suferite de persoanele care au suferit
agresiuni sexuale ;anxietate,slaba incredere in sine,insomnii,dificultati in relatiile cu
persoanele de sex opus.
Prejudiciile resimtite de victime in urma unor infractiuni sunt : in cazul furtului- costuri
financiare,timp pentru refacerea actelor ;furt prin efractie – soc emotional,sentiment de
insecuritate,pierderi financiare ; abuzul sexual la copii – frica,rusine,sentiment de vina,iar pe
termen lung slaba incredere in propria persoana,diminuarea capacitatii de intelegere,invatare.
Exista o suma de factori care determina ca anumite victime sa fie mai afectate decat altele
chiar daca au suferit acelasi tip de infractiune :
- izolarea – persoanele casre locuiesc singure resimt mai acut consecintele
infractiunii ,stresul,frica ;
- resursele – s-a observat ca foarte putine dintre victime beneficiaza de asigurarea
bunurilor.In conditiile in care nu se recupereaza prejudiciul in cazul infractiunilor
patrimoniale,a saraciei celui afectat,efectele victimizarii sunt de asemenea mai
puternice ;
- vulnerabilitatea – exista categorii de persoane considerate mai
vulnerabile :femei,imigranti,minoritati(etnice,confesionale),batrani,copii acestia din
urma resimt foarte dur agresareaa spatiului care pentru ei este simbolul sigurantei ;
- experientele anterioare – pot amplifica sentimentul de insecuritate ;
- victimele hartuirii rasiale suporta cea mai persistenta agresiune ,resimtita la tot
pasul :grafiti pe ziduri,remarci rasiale la serviciu, discriminare in scoala ;
- cele mai mari traume le resimt victimele a caror ruda a fost ucisa,violata.

Iată rezultatele unui studiu întocmit de British Crime Survey din care reiese percepţia
mult mai puternică a femeilor în faţa posibilităţii de a fi victime ale unei infracţiuni în
stradă:

probabilitatea de a fi Sentiment puternic de


victima unei infracţiuni în nesiguranţă(%)
stradă (%)
Bărbaţi
16-30 7,7 1

7
31-60 1,6 4
61+ 0,6 7
Femei
16-30 2,8 16
31-60 1,4 35
61+ 1,2 37

Tabelulnr.1

probabilitatea de a fi victima unei infracţiuni în stradă (%)

Bărbaţi
8% 0% 16-30
9%
31-60
61+

18% 51% Femei


16-30
0%
10% 31-60
4%
61+

Figura nr.1.Reprezentarea procentuala a probabilitatii de a deveni victima

probabilitatea de a fi victima unei infracţiuni în stradă (%)

31-60
probabilitatea de a fi
Femei victima unei
infracţiuni în stradă
31-60 (%)

Bărbaţi

0 5 10
FRECVENTA

Figura nr.2 Histograma probabilitatii de a deveni victima unei infractiuni in strada

8
probabilitatea de a fi victima unei infracţiuni în stradă (%)

FRECVENTA
10
8 probabilitatea de
6 a fi victima unei
4 infracţiuni în
2 stradă (%)
0 ţi

i
0

0
e
a

-6

-6
m
rb

1
e
ă

3
F
B

Figura nr.3 Poligon de frecventa

Sentiment puternic 0
d%
e nesiguranţă(%)
1% 7% Bărbaţi
4% 0% 16-30
37% 16% 31-60
61+
Femei
16-30
35% 31-60

Figura nr.4,Reprezentarea procentuala a sentimentului de nesiguranta

Sentiment puternic de nesiguranţă(%)


FRECVENTA

40
30
Sentiment puternic
20
de nesiguranţă(%)
10
0
i

ei
0

0

-6

-6
em
b
ăr

31

31
F
B

Figura nr.5.Histograma

9
Sentiment puternic de nesiguranţă(%)

FRECVENTA
40
30
Sentiment
20 puternic de
nesiguranţă(%)
10
0 i

16 i

0
e
+
-3

-6

-3

-6
em
61
b
ăr

31
16

31
F
B

Figura nr.6.Poligon de frecventaa sentimentului de nesiguranta,Barbati.-Femei

• Experienţele anterioare- pot amplifica sentimentul de insecuritate


• S-a observat că victimele hărţuirii rasiale suportă cea mai persistentă agresiune. Este
de cele mai multe ori o agresiune resimţită la tot pasul: grafiti pe ziduri, remarci
rasiste la serviciu, discriminare în şcoală;
• S-a pus în evidenţă de asemenea că cele mai mari traume le resimt victimele a căror
rudă a fost ucisă, violată.

1.2. DEFINITIA VICTIMEI

Prin victima intelegem, « orice persoana umana care sufera direct sau indirect
consecintele fizice,materiale sau morale ale unei actiuni sau inactiuni criminale, fara sa-si
fi asumat constient riscul,deci fara sa vrea,ajunge sa fie »1,(1983,p.93.) Dupa cum reiese
din definitie ,victima inseamna intotdeauna fiinta umana,desi este necesar sa se faca o serie
de precizari si in acest sens.Asfel,daca este clar ca nu pot fi considerate drept victime obiecte
distruse de raufacatori sau institutiile prejudiciate de activitatile acestora,in ceea ce priveste
persoana victimizata,trebuie sa o diferentiem de alte cazuri de persoane care de asemenea,pot
fi lezate in urma unor actiuni infractionale sau de alta natura.Nu pot fi considerate victime
cazuri precum ;- politistii care, in indeplinirea misiunilor,sunt raniti sau isi pierd viata ;
Luptatorii in confruntariule militare ;initiatorul actiunii criminale care isi pierde
viata ;infractorul care isi pierde viata in cazul legitimei aparari.

1.3.ROLUL VICTIMEI IN COMITEREA INFRACTIUNII

Consideram ca locul si rolul victimei in cuplul penologic este reevaluat odata cu afirmatia
careia,, asa cum toti autorii unor acte penale sunt vinovati,tot asa nici toate victimele sunt
inocente’’Exista intrebarea:Daca victimele pot sau nu sa imparta intr-o anumita masura
responsabilitatea cu infractorii ce comit acte de natura antisociala impotriva lor fiind pusa
inca din antichitate in cadrul lucrarilor reprezentantilor scolii pozitiviste
1
Bogdan T. si colab.,Comportamentul uman in procesul judiciar,M.I.,Serviciul editorial si
cinematografic,Buc,1983,p.93.

10
italiene(Lombroso,Garofalo,Ferri). Aceasta problema este pusa intr-un mod clar in lucrarea
lui Hans von Henting,,Criminalul si victima sa’’(1948),in care sunt evidentiate posibilitatile
de interactiune dintre infractor si victima,cu efecte victimizante asupra oricarui a dintre cei
doi parteneri ai cuplului interpersonal.
Introducand notiunea de ,,victima activanta’’.prin care intelege rolul jucat de victima in
declansarea mecanismelor latente ale infratorilor,von Heting ajunge la concluzia ca direct sau
indirect,si victima poarta o parte de vina in desfasurarea actiunii infractionale,aparut sub
conceptul de ,,potential de receptivitate victimala’’ propus de Mendelosohn(1956),care
inseamna gradu de vulnerabilitate victimiala a uni individ,acesta fiind conditionat de o
mutitudine de factori,precum : varsta,sexul,aspect bio-constitutional,pregatire socio-
culturala,QI,caracteristici psihocomportamentale.
De exemplu,neglijenta,suprficialitatea,exagerarea eului etc. pot corela cu valori crescute ale
nivelului vulnerabilitatii victimale
Concluzionam in urma cercetarilor si studiilor efectuate ca raportul victima-infractor este
mult mai complex,fiind necesara analiza mecanismelor si parghiilor de ordin psihologic si si
psihosociala din cadrul relatiei interpersonale,care ajuta mult mai bine la evidentierea situatiei
reale decat operarea disjunctiva din perspectiva strict juridica.
Gradul de vulnerabilitate victimala poate fi precizat prin intermediul a doua categorii de
factori :
a) factori personali- retardatii mintali sau cei anormali dar cu o valoare mai scazuta a
Q.I.,imigrantii noi,indivizii cu achizitii modeste pe linia educationala sau cei cu o redusa
experienta sociala si interactionala pot fi usor victimizati de infractori care folosesc
minciuna si frauda ;indivizii care sunt handicapati fizic,persoanele foarte in varsta sau
fragile,minorii,femeile este posibil ca ei sa fie destul de fracvent tinta atacului
infractorilor violenti ;
b) factori situationali- unii indivizi sunt in mai mare masura susceptibili de a fi
victimizati decat altii in anumite perioade de timp sau cand se afla in anumite situatii.De
exempu ,turistii constituie un grup vulnerabil,infractorii atacandu-i fara teama stiind ca
datorita unor consideratii legate de timp,bani,etc.,putini dintre acestia sunt dispusi sa
participe la rezolvarea cazurilor de catre sistemul judiciar.
1.4.TIPOLOGIA VICTIMEI2

Clasificarea victimelor intampina o serie de dificultati care pot fi sintetizate astfel :


- marea diversitate a infractiunilor si,in consecinta,a catgoriilor de victime ;
- victmele apartin,chiar cu ponderi diferite,tuturor categoriilor de
variabile ;varsta,sex,pregatire socio-profesionala,pregatire culturala,,rol-status
social,rol-status economic etc. ;
- diferente mari interindividuale in grupurile de victime in ceea ce priveste
responsabilitatile si rolul jucat in comiterea infractiunii.
Criterii de clasificare :
a) criteriul categoriei infractionale :
- victime ale infractinii de omor ;
- victime ale infactiunii de vatamare corporala ;
- victime ale infractiunii loviturii cauzatoare de moarte ;
- victime ale infractiunii de viol ;

2
Iacobuţa,I. Al:Elemente de victimologie,Ed.Lumina,Bucureşti,2002,p.279-320.

11
- victime ale infractiunii de talharie ;
- victime ale infractiunii de furt ;
- victime ale infractiunii traficului de persoane etc.
b) dupa gradul de implicare si de responsabilitate al victimelor in comitere infractiunii-
Medelsonhn(1956) :
- complet inocent ;
- avand o vinovatiie minora ;
- la fel de vinovat ca si infractorul ;
- mai vinovat dect infractorul ;
- cel mai vinovat,responsabilitate totala in comiterea infractiunii ;
- simultan sau cofabulator .
Dpa cum putem observa la o extermitate se afla nevinovatia ,iar la cealalta,intreaga
responsabilitate a victimei.
Interesant este faptul ca din punct de vedere psihologic si psihosocial responsabilitatea
victimei este ,,impartita’’ cu cea a infractorului,culminand cu situatia in care ,daca
responsabilitatea apartine in totalitate victinmei,in mod paradoxal,infractorul apare ca
fiind inocent,nevinovat.
• Plecand de la diferentierea victimelor inascute (born vctims) de victimele
societatii (society-made victims) Hans von Henting3 clasifica victimele folosind
drept criterii factorii psihologici, biologici si sociali,conturand 13 categorii de
victime :
1. victimele nevarstnice- constituie o categorie care se pune usor la indemana
agresorilor. Copii pot fi usor victinmizati ,fiind neevoluati fizic,psihic,naivi si
fara experienta.cele mai fracvente forme de victimizare sunt:rapirea lor,mai
ales daca parintii lor sunt boogati sau daca au asigurare de viata,utilizarea lor
de catre infractorii adulti drept complici la diferite infractriuni,maltratarea si
abuzul sexual.
2. femeile ca victima- apar mai ales, in cazul infractiunilor de ordin sexual fiind
vizate cele tinere,iar cele mai in varta dau au si un statut economic
ridicat,devin vctime ale infractiunilor motivate material.
3. varstnicii –pot fi victime ale unor infractori profitandu-se de slabiciunea lor
fizica si de imposibilitatea lor de aprare pe de o parte,iar pe de alta parte sunt
banuit ca au o anumita avere(bani adunati pentru ,,zile negre’’).
4. consumatorii de stupefiante si de alcool –fata de alte categorii de victime
sunt in cea mai mare masura expusi la infractiuni de asasinat talharii,jocuri de
noroc etc.iar cei consumatori de dreoguri sunt expusi in special
autivictimizarii.
5. imigrantii- pot sa cada usor prada victimizarii,deoarece imigratia constituie o
reducere temporara- la un grad extrem de neajutorare – in domenul relatikor
umane vitale.Ignorarea limbii in noua ,,patrie’’ ,lipsa de mijloace materiale,ca
si ostilitatea basitinasilor constituie un complex ce reprezinta oatreactivitate
pentru infractori,care exploateaza starea de mizerie si de credulitate a noului
vernit.

3
Bogdan,T.,Sâantea,I.:Analiza psihologică a victimei.Rolul ei în procesul judiciar.Bucureşti:M.I.,Serv.Editorial
cinematografic,1988,p.137.

12
6. minoritatile etnice – pot aparea in calitate de de victime mai ale datorita
activitatii bazate pe discriminare rasiala.
7. indivizii normali,dar cu o inteligenta redusa, -in conceptia lui Henting sunt
nascuti spre a fi victime,deoarece stupizenia victimelor si nu mintea brilianta a
escrocilor face sa se succeada manevrele lor in fond foarte transparente.
8. indivizii (temporar) deprimati- datorita nivelului scazut al activitatii fizice si
psihice,pot sa cada usor prada victimizarii.
9. indivizii achizitivi – adica cei care,in orice imprejurare,cauta sa profite sa-si
mareasca bunurile.Aceasta tendinta nu duce numai la crima ci, adesea la
victimizare.
10. indivizii destrabalati si desfranati – sunt cei care din pricina indiferentei si
a dispretului fata de legi,devin foarte vulnerabili fata de manevrele iscusite ale
infractorilor.
11. indivizii singuraratici si cu inima zdrobita – sunt vulnerabili la victimizare
deoarece cu greu pot suporta singuratatea si frustrarile,mai ales sentimentale,la
care i-a supus viata.Starea lor psihica generala le confera o credulitate
marita ,expunandu-i la multiple pericole de
victimizare,precum :furturi,fraude,inselatorii si chiar crime.
12. chinuitorii – sunt cei care,in urma chinurior prelungite la care supun unele
persoane,mai ales in cadrul familiei,ajung jertfa reactiilor agresive ale
acestora.De exemplu, un tata,care lacoolic fiind ,isi chinuise familia multa
vreme pana cand in cele din urma a ajuns sa fie asasinat de propriul fiu.
13. indivizii ,,blocati’’ sau cei ,,nesupusi’’ – individul blocat este cel incurcat in
fel de fel de datorii.Este cazul oamenilor de afaceri sau bancherilor care nu
mai pot face fata situatiei lor pe cai legale si foarte usor cad victime unor
,,binevoitori’’care le ,,ofera’’ solutii.
• A.Karmen imparte victimele in doua categorii :4a) victime acuzate ;victime
aparate.
 a)acuzarea victimei poate apare in tripla ipostaza:
a.1. ca o explicare individulista pentru problemele sociale – asa cum criminalii
sunt condamnati pentru incalcarea legii,tot asa si victimele trebuie sa raspunda pentru
comportamentul lor dinaintea si din timpul incidentului.In urma consumarii unui
eveniment,victimele pot fi creditate pentru minimizarea pericolului de vatamare sau invinuite
pentru erorile comise care au dus la consecintele negative.Se poate conchide ca daca intrarea
in ,,bucluc’’este in parte vina victimei,atunci evitarea vatamarii si pericolului revine,de
asemenea,in raspunderea victimei.Fiecare trbuie sa-si ia masuri de prevere pentru a dreduce
la minim riscul victimizarii.
a.2. ca proces psihologic – acuzarea victimei poate rezulta din credinta accentuata
intr-o ,,lume justa’’,adica un loc in care indivizii obtin ceea ce merita si merita ceea ce
obtin.Daca cineva este vatamat de un criminal,acesta trebuie sa fi facut ceva rau
provocativ,din neglijenta sau din gresela de a meritat oasemenea soarta,atragand asupra lor
nesansa,nenorocul ,aceasta atitudine este mai confortabila.
a.3.ca un mod de a vedea al infractorilor- modul in care percep infractorii victimele
joaca un rol principal in privinta selectiei tintelor de atac si producerii suferintei.Se pune
problema lipsei emaptiei la infractori,desigur acestia in mod evident au trecut printr-un
4
Karmen,A:Crime victims.An introduction to victimology,California,1990,p.176.

13
proces de desensibilizare care reduce sau chiar elimina in totalitate sentimentele si starile de
vinovatie,rusine,remuscare,mustrri de constiinta,inhibitii morale.
 b. aparatorii victimei – reprezinta o respingere a conceptiilor privind
acuzarea victimei.
b.1. aparatorii victimei cred ca acuzatorii acesteia tind sa exagereze masura in care
facilitarea,precipitarea, sau provocarea contribuie la comiterea infractiunii.
b.2. aparatorii victimei suspecteaza ca acuzatorii victimelor confunda exceptia cu
regula si supraestimeaza proportia rreala a cazurilor in care facilitarea,precipitarea sau
provocarea au aparut in mod real.Cele mai multe victime sunt complet inocente,iar impartirea
responsabilitatii este neuzuala.
,,Vinovatia’’unui procent relativ mic de victime este raspandita si generalizata,afectand serios
reputatia victimelor unor tipuri particulare de infractiuni.
b.3. aparatorii victimelor argumenteaza ca acuzatorii victimelor cer in mod nerational
ca victimele sa-si schimbe felul lor de a fi,oferind sfaturi care sunt nerealiste,deoarece le trec
cu vederea imperativele culturale si conditiile ambientale care determina conturarea stilurilor
de viata.Celor mai mult indivizi le lipsesc posibilitatile si resursele pentru a-si schimba
mijloacele de calatorie,orele de lucru,scolile frecventate de copii lor sau vecinatatile in care
traiesc.
b.4. aparatorii victimei au serioase obiectii legate de soliditatea conceptelor
fundamentale si logica acuzarii victimei.Fara o evidenta empirica solida ei resping afirmatiile
acuzatorilor victimei ce sustin faptul ca victimele difera semnificativ de nonvictime.
In cadrul apararii victimelor pot fi diferrentiate doua perpective :
a) blamarea criminalului - acuzatorii criminalului sunt nemultumiti de orice incercare
a infractorilor de a schimba intreaga povara a responsabilitatiide sptele lor pe umerii
victimei.
b) blamarea sistemului – nici infractorul si nici victima nu sunt vinovati,ambii,in grade
diferite,sunt ,,victime’’ ale culturii lor si mediului inconjurator.In functie de acest
punct de vedere,radacnile problemei crimei sunt de gasit in instituriile de baza pe care
este construit sistemul social.
Concluzionam ca aparatorii victimei sunt uneori acuzatorii victimei ;indivizii nu isi
mentin o pozitie fixa,rigida de o parte sau de alta,fiecare blameaza anumite victime si le
apara pe altele.
 Dupa gradul de participare si de raspundere a victimei in comiterea
infractiunii Stephen Schafer(1977)5diferentiaza 7 categorii de victime 6:
1.victime care anterior faptului infractional nu a avut nici o legatura cu faptasul –
intalnirea dintre victima si infractor la locul infractiunii este totalmente
intamplatoare.Este cazul functionarului de la ghiseul unei banci care cade victima unui
infractor.
2. victime provocatoare – sunt cele care, anterior victimizarii lor,au comis ceva-
constient sdau inconstient – fata de infractor.Asemenea cazuri pot fi intalnite atunci cand
o persoana (victima ulterioara) se comporta arogant fata de viitorul infractor,sau daca nu-
si tine o promisiune data solemn,ori daca intra in legaturi cu iubita infractorului.
3. victime care precipita declansarea actiunii raufacatorului.Este cazul persoanelor
care,prin conduita lor,influenteaza reufacatorii in a comite infractiuni,desi intre ei nu a

5
Schafer,S.,Victimology.Reston publ.Comp.Reston,Virginia,1977
6
Bogdan,T,Şi colab.Op.cit.,48-51

14
existat niciodata o legatura.Ex. femeia care umbla seara prin loct\uri putin frecventate cu
o costumatie provocatoare,persoana care tranteste portira masinii dar uita s-o incuie etc.
4. victimele slabe sub aspect biologic- este cazul persoanelor ce prezinta slabiciuni din
punct de vedere psihic sau fizic si,dinaceasta cauza,sunt usor victimizate.Daca se pune
totusi problema vinovatiei,raspunderea revine persoanelor care sunt obligate sa le
supravegheze si sa le asigure paza juridica(rude,ingrijitori,surori de caritate etc.).
5. victime slabe sub aspect social- sunt acele persoane care aprtin unor grupuri
minoritare etnice sau care partin unor religii neagreate de de catre comunitate.Fara sa aiba
nici o vina astfel de persoane pot sa cada frecvent victime agresiunii manifestate de catre
reprezentantii comunitatii.
6.victime autovictimizate – sunt acele persoane care oriienteaza agresiunea catre propria
persoana.Siucidul,drogurile,inversiunea sexuala etc. sunt acele acte deviante sau chiar
criminale in care cel lezat joaca atat rolul de criminal cat si cel de victima.
7. victimele politice – sunt persoanele care au suferit din cauza convingerilor
lor,convingeri care nu trebuie sa se materializeze neaparat in actiuni.

1.5. CATEGORII DE VICTIME


5.1.Victimizarea copilului7
Copilul face parte din categoria persoanelor cu o vulnerabilitate victimiala crescuta,datorita
particularitatilor psihocomportamentale si de varsta specifice:lipsiti de aproape complet de
posibilitati fizice si psihice de aparare,capacitatea redusa de anticipare a unor acte
comportamentale proprii sau ale altora,in special a adultilor,capacitatea redusa de intelegere a
efectelor,a consecintelor unor actiuni proprii sau ale altor persoane,capacitatea redusa
empatica,imposibilitatea de a discerne intre intentiile bune si rele ale altor persoane,nivelul
inalt de sugestibilitate si al credulitatii,sinceritatea si puritatea sentimentelor,gandurilor si
intetiilor lor etc.
Fiind uneori in imposibilitatea de a rezista unor promisiuni,recompense etc.,oferite mai ales
de catre persoanele adulte,care aparent le inspira incredere si securizare emotionala,pot sa
cada usor prada unor infractori verosi care nu se abtin de la cel mai abominamile
fapte(furt,jaf,viol asupra fetitelor,crime ,trafic etc.)
Forme foaarte grave de victimizare a copilului se intalnesc in cadrul familiei,cum ar fi
bataia si incestul cu consecinte extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare si
maturizare psihocomportamentala a acestuia.Cresterea in durata si in intensitate a urilizarii
metodelor agresive pot determina :retragerea si evitarea interactiunii sociale cu altii,certuri si
disensiuni frecvente,exprimarea deschisa a agresiunii cand sunt provocati de altii.
5.2.Victimizarea femeii8

Femeia prezinta un grad mare de vulnerabilitate victimiala,date fiind caracteristicilesale bio-


constitutionale si psihocomportamentale.Prin traditie feminitatea desemneaza o serie de
trasaturi de personalitate specifice femeii,precum :sensibilitate,finete,activitate
ordonata,sentimente deosebite,preocupari pentru frumos,emotivitate, inteligenta
analitica,aptitudini educationale.Dar tot prin traditie,imaginea femeii in raport cu cea a
barbatului a fost in general devalorizata,barbatii,mai ales cei casatoriti, avand drepturi
depline,inclusiv de aplicare a sanctiunilor bazate pe agresiunea fizica.
7
Spintea,J.,Rigler,D.,The child-abusing parent,înPsichological Buletin,1972,p.77,296-304
8
Mitrofan,N.,Noi puncte de vedere privind atiologia psihologică a devianţei la femei,M.I.,Buletinul
penitenciarelor,nr. 3-471985.

15
De-a lungul timpului,transformarile sociale si modofocarile in plan etno-cultural
Au actionat profund asupra feminitatii si,respectiv,asupra schimbarii femeii in
societate,precum si a raporturilor dintre feminitate si amsculinitate.Cucerirea unor drepturi
egale cu barbatul,accesul femeilor la scolarizare si cultura,exericitarea de profesii si asumarea
unor roluri care apartinea barbatilor,au redus distantele si divergentele dintre feminitatea si
amsculinitate,in sensul ca feminitatea a castigat si casiga pe linia unor caracteristici
comportamentale :initiativa,independenta,spirit de organizare,indrazneala,forta,atitudini si
aptitudini de conducere etc.
Masculinizarea si emanciparea femeilor a dus la schimbarea structurii spetelor de infractini
comise de femei cum ar fi :infractiuni rutiere,care conduc in stare de ebrietate,infractuini de
fals in acte publice,de participare la actele de terorism de mare violenta si cruzime.
Formele de victimizare a femeilor sunt :pe primul loc violul, maltratarea si uciderea ei de
catre sot,talharia,vatamare corporala grava,omorul,traficare etc.
Traficul de persoane(in legislatia romana)- consta in
recrutarea,transportarea,transferarea,cazarea au primirea unei persoane,prin
amenintare,violenta sau prin alte forme de constrangere,prin rapire,frauda ori
inselaciune,abuz de autoritate sau profitand de de imosibilitatea acelei persoane de a se apara
sau de a-si exprima vointa ori prin oferirea,darea,acceptarea sau primitrea de bani or de alte
foloase,pentru obtinerea consimtamentului persoanei care are autoritate asupra altei
persoane,in scopul exploatarii acestei persoane(conf. Art.12,13 din Legea nr.678/2001
privind prevenirea si combaterea traficului de persoane).
Exploatarea unei persoane inseamna:
a) executarea unei munci sau indeplinirea de servicii, in mod fortat,cu incalcarea
normelor legale privind conditiile de munca,salarizare,sanatate si securitate;
b) tinerea in stare de sclavie sau alte procedee asemanatoare de lipsire de libeertate ori de
aservire;
c) obligarea la practicarea prostitutiei,la reprezentari pornografice in vederea producerii
di difuzarii de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuala ;
d) prelevarea de organe ;
e) efectuarea unor alte asemenea activitati prin care se incalca drepturi si libertati
fundamentale ale omului ( conform art.2 al legii nr.678/2001 privind prevenirea si
combaterea traficului de persoane.
5.3. Victimizarea persoanelor in varsta9
Victimizarea batranilor poate avea loc in cadrul mediului familial de apartenenta,cei
care ii victimizeaza fiind rude sau persoanele streaine ce le poarte de grija,sau in afara
acestuia,initiatorii actiunii vixctimizante fiind de cele mai multe ori infractori.Acestia
,profitand de capacitatea redusa a batranilor de a se apara,precum si de alte caracteristici
psihocomportamentale specifice ale acestora(credulitate,neglijenta,uitare,confuzie etc),pot
comiter acte infractionale grave,inclusiv crime.
In ultimii ani,cercetatorii insista tot maimult privind departajarea a doua categorii de
victimizare a personaleor in varsta :10
a) crime de strada,comise de persoane total straine regasindu-se infractiuni de
furt,talharie,avand ca obiectiv principal jerfuirea persoanei ;

9
Golu,M.,Dictionar de peagogie,Editura Didactica si Pedagogică,Bucuresti,1979.
10
Karmen,A.,op.cit.,p.236.

16
b) maltratarea batranilor de persoane cunoscute in care sunt incluse agresiunea
fizica,agresiunea psihica,exploatarea financiara prin minciuni si furt ilegal ;neglijarea
lor lor prin ignorarea prezentei lor, privarea de hrana si medicamente etc.
5.4. Autovictimizarea
O categorie aparte de victime sutn persoanele care orienteaza procesul victimizarii catre
sine,acestea devenind,de fapt,proces de autovictimizare.Forma tipica,si cea mai grava,o
constituie suicidul11.

1.6.ASPECTE PSIHOLOGICE PRIVIND PROTECTIA SI


AUTOPROTECTIA IMPOTRIVA VICTIMIZARII

Indiferent de statutul social,profesional,economic,pe linia varstei,sexului etc.,ideal ar fi sa


nu existe nici un pericol de victimizare,fiecare individ sa fie pe deplin securizat fiind pus la
adapost de anumite primejdii.Din punct de vedere psihologic si psihosocial,cresterea ratei
criminalitatii determina intesificarea sentimentului de innsecuritate resimtit in general de
catre indivizi,dar,mai ales, de catre cei care prezinta un risc mai mare vctimial sau un grad
mai mare de vulnerabilitate victimiala(copii,femeile,batranii,persoanele cu handicap).
Instinctiv sau deliberat unele persoane isi iau masuri de prevedere pentru a evita orice rsc
de victimizare,insa cu toate acestea in realitate masurile de autoprotectie sunt insuficiente in
raport cu ricul victimal.Motivele sunt multiple si diverse,cele mai multe fiind de natura
psihologica si psihosociala :
a) consumul de alcool dce determina dezinhibarea conduitei si limitarea posibilitatilor de
anticipare a consecintelor unor actiuni ;
b) infatuarea,aroganta,execerbarea eului,trasaturice conduc la supraestimarea imaginii de
sine si a posibilitatilor proprii fizice si mentale,subeevaluand pericolul devenind
astfel,victime ale diferitelor tipuri de agresiune ;
c) neglijenta sau indiferenta,trasaturi ce conduc la ignorarea totala de cele mai multe ori
involuntara,a pericolelor de victimizare ;
d) credulitatea sau nivelul de influentare,trasaturi care permit infractorului stimulrea si
atragerea unei persoane in actiuni victimizante ;
e) starile de izolare,frustratie si complexafe ce pot fi abil exploatate de catre infractori ;
f) nivelul modest sau redus al capacitatilor psihointelectuale,care limiteaza foarte mult
posibilitatile persoanei de a intelege si decodifica intentiile infractorului potential ;
g) nivelul de tulburarare si dezorganozare psihica( forme delirante,halucinatorii
etc.)pot,de asemenea, sa fie speculate de catre infractori.
Masurile cer se pot lua si care trebuie sa fie luate in vederea evitarii riiscurilor pot fi
clasificate in :
1) Masurile de protectie sociala- revin in special organelor judiciare
responsabile socialmente cu prevenirea infractiunilor,sanctionarea infractorilor
si pedepsirea lor.Actiunile de paza,de anticipare si prevenire a infractiunilor
ale organelor de polirtie,promptitudinea si eficienta lor in descoperirea
infractorilor,aplicarea corecta a normelor de drept penal in raport cu situatia
specifica diferitelor infractiuni sunt,direct sau indirect ,masuri sociale de
protectie impotriva victimizarii.

11
Dan,D.,Buda,O.,Contributii la studiul comportamentului agresiv din perspectiva medico-legala,în Revista de
Criminalistică, de Criminologie si de Penologie,nr.271999.

17
2) Masuri de autoprotectie- sunt cele ce revin in sarcina persoanelor particulare
care,defapt,sunt si trebuie sa fie rodul unor influente organizate in vederea
evitarii riscului victimal si al victimizarii.
`

1.7. PREVENIREA VICTIMOLOGICĂ A INFRACŢIUNILOR12

Protecţia impotriva victimizarii este o strategie care duce la consolidarea sentimenului de


securitate al membrilor unor societati.
Masurile de protecţie sociala revin in special compartimentelor juridice responsabile cu
prevenirea infractiunilor,descoperirea infractorilor,şi pedepsirea acestora.Existenţa normelor
juridico-penale,a sistemului de judecata şi pedepsire a infractorilor diminueaza in mare
masura activitatea infracţionala şi creşte nivelul de securizare psihologica a persoanelor.
Actiunea preventiva presupune câteva obiective:
• Educarea moral-juridica a cetatenilor pe baza cunoaşterii legilor şi a formării unor
convingeri ferme cu privire la necesitatea respectarii conştiente a dispoziţiilor
legale.Aceasta activitate complexă se poate realza numai printr-o acţiune
sistematica,cu caracter permanent,la care să contribuie tiţi factorii politici,sociali şi
culturali-educativi cu raspundere in acest domeniu.
• Pregatirea antiinfracţională a populatiei pentru a cunoaşte normele de conviţuire
sociala,cerintele comportamentale generale de evitare a situaţiilor sau circustanţelor în
care persoanele ar putea deveni victime;
• Consilierea şi îndrumarea individuală a cetaţenilor cu privire la conduita ce se
recomanda a fi urmată – in cazuri concret determinate pentru a impiedica evoluţia
negativă a unor sări de fapt şi ajungerea lor în pozitie de victime;
• Identificarea din timp a unor victime potenţiale, indeosebi prin posibilitaţile de
cunoştere specifice organelor judiciare- şi promovarea unor măsuri de protecţie sau
autoprotecţie ale acestora.
Masurile de autoprotecţie revin persoanelor particulare,măsuri care trebuie să aibă
caracter organizat şi de permanenta pentru a evita riscul victimal şi al victimizarii.
In ceea ce priveşte ricul victimal s-a incercat sş se formuleze o serie de
recomandări,integrate in diferite strategii,programe tactici.Toate acestea comporta un
grad ridicat de dificultate, deoarece este foarte greu de identificat toate situaţiile
particulare .In vederea prevenirii victimizarii este necesar să fie luate atît mşsurle de
protecţie socială,cât şi cele de de autoproteţie.
Realitatea din ţara nostră, confirmă faptul că că multe persoane,unele cu un nivel
cultural ridicat şi cu o experienta bogată de viaţă,nu acorda intotdeauna importanţa unor
reguli de prudenţa comportamentală şi ajung cu uşurinţă in postura de victime.
Este necesară pregătirea antiinfracţionala a populaţiei în condiţiile în care rata
criminalitaţii creşte,determinand intensificarea sentimentului sentimentul de insecuritate
resimţit de cştre toate persoanele,mai ales de cei care prezinta un risc victimial mai
mare(copii,femei,persoane în vârstă etc).
12
Gladchi,Gh.,Victimologia şi prevenirea infracţiunilor.Chisinau2004,p.312.

18
Masurile de protecţie impotriva victimizării trebuie să se adreseze publicului larg şi să
vizeze cât mai multe situaţii de posibil risc victimial,punând accent pe următoarele
aspecte:

• evitarea persoanelor cunoscute ca avand manifestări violente,care poartă asupra lor


cuţite ori consumă excesiv bauturi alcoolice şi provoacă scandaluri,trecând chiar din
motive minore la acţiuni violente;
• acordarea unei atenţii sporite selecţiei relaţiilor cu persoanele cunoscute ocazional şi
pe cât posibil evitarea acestora,deoarece din partea unor astfel de indivizi putem avea
oricând surprize neplăcute,chiar suferinţe fizice şi morale.Se vor evita relţiile
ocazionale cu persoanele care cer găzduire,care ofera sau solicita spre vâzare bauturi
alcoolice,bunuri ,valori furate sau inşelarea bunei credinţe a cetaţenilor;
• evitarea frecventării locurilor şi mediilor unde se adună elemente dubioase pentru
consum de băuturi alcoolice,practicarea jocurilor de noroc etc.;evitarea pe cât posibil
a znelor aglomerate(unde se pot comite furturi din buzunare sau poşete)) şi a zonelor
slab circulate sau iluminate(unde pot fi victime ale unor infracţiuni de
tâlharie,viol,vătămare corporală etc.),precum recomandarea ca în asemenea locuri şi
la ore târzii,să nu circule femeile singure,alegâand alte trasee de deplasare mai
sigure,chir dacă acestea sunt mai lungi;
• evitarea de către tineri a unor invitaţii tentante din partea unor necunoscuti,pentru a
merge la discotecă,restaurant sau in excursie(eventual cu autoturismul),ori la diverse
ceaiuri sau onomastice la domiciliul celor în cauza,unde pot deveni victime ale unor
infracţiuni de viol,tâalharii etc.;pentru fete,urmatoarea recomandareŞ să nu poarte
vestimentaţie provocatoare care să nu incite în acostare;
• indrumarea minorilor rămaşi singuri la domiciliu de a nu deschide uşa şi de a nu primi
în locuinţa persoane necunoscute,indiferent de motivul care-l invoca.Instruirea
acestora ca în zonele în care se joacă sau în vecinătatea şcolilor să nu accepte relaţii
ocazionale cu persoane care se comportă binevoitor,le oferă dulciuri,prajituri
,jucării,îi invită la plimbare, în parc sau pădure ori se autoinvită la domiciliul
copiilor sub diverse pretexte(să bea un pahar cu apă,să dea un telefon etc).In astfel de
imprejurări infractorii se informeaza cu privire la programul părintilor,starea
materiala,adeseori din acestă categorie fac parte psihopaţii sexuali periculoşi care
ademenesc copii ideosebi fetiţele.
• Persoanelor în vârstă li se recoandă şi care locuiesc singure,ca în cazul în care vor să
vândă bunuri de valoare,să nu apeleze la mica publicitate sau la anunţurile afişate pe
imobile,deoarece pot fi vizate de infractori;
• Posesorii de autovehicule să nu lase iîn interiorul acestora,bunuri sau valori care pot
incita infractorii.Este indicat să se instaleze sisteme anti-furt atât la autovehiculecât şi
la locuinţe;
• Unităţle din domeniul colectării,transportului şi pastrării valorilor monetare trebuie să
ia măsuri ferme de asigurare a acestora prin grile metalice,sisteme de inchidere
eficiente

19
1) instruirea şi educarea victimologică a cetăţenilor (elaborarea algoritmelor
comportamentului optim în situaţiile victimogene şi antrenamentele speciale);
2) ridicarea gradului de protecţie a persoanelor cu funcţii de răspundere, care se
caracterizează printr-o vulnerabilitate victimală sporită în legătură cu îndeplinirea de către ele
a îndatoririlor de serviciu;
3) reducerea maximă a situaţiilor victimogene; evitarea, neutralizarea şi înlăturarea lor;
informarea cetăţenilor despre situaţiile victimogene tipice, pentru a le evita în măsura
posibilităţilor;
4) protecţia, resocializarea şi reintegrarea socială a victimelor infracţiunilor.
Prevenirea victimilogică, ca parte componentă a sistemului prevenirii criminologice, se
realizează la aceleaşi niveluri ca şi cea din urmă, iar trăsăturile ce permit evidenţierea
tipurilor
acesteia sunt:
1) tipurile obiectelor de influenţă preventivă: populaţia, anumite grupuri, persoanele concrete;
2) caracterul măsurilor de influenţă preventivă destinată grupei sau persoanei concrete;
3) elemente tactico-metodice de reacţionare operativă la situaţiile capabile să producă daune
persoanelor fizice.
1. Prevenirea victimologică specială include trei elemente principale :
1. Prevenirea victimologică generală cuprinde relevarea cauzelor şi condiţiilor săvîrşirii
infracţiunilor, dacă acestea sunt legate de personalitatea sau comportamentul victimelor,
precum şi înlăturarea circumstanţelor date.
2. Prevenirea victimilogică individuală, ce cuprinde:
a) identificarea persoanelor care, după comportamentul sau trăsăturile lor, au probabilitatea
sporită de a deveni victime ale infracţiunilor;
b) organizarea măsurilor instructiv-educative privind asigurarea securităţii acestor persoane.
3. Prevenirea victimologică urgentă cuprinde prevenirea infracţiunilor premeditate inclusiv
în
etapa pregătirii acestora fiind utilizat potenţialul de apărare al victimei, precum şi a
posibilităţilor
tactice care apar în procesul organizării activităţii preventive orientate asupra victimei [158,
p. Pentru asigurarea unei activităţi eficiente de prevenire a criminalităţii este necesară
desăvîrşirea permanentă a sistemului existent de măsuri respective. În acest scop, este
important, în opinia noastră, ca la elaborarea măsurilor de prevenire, paralel cu
particularităţile individuale ale infractorului, să se acorde o atenţie cuvenită şi situaţiei
concrete de viaţă în care a fost săvîrşită infracţiunea. Merită atenţie, în special, cunoaşterea
personalităţii şi comportamentului victimei, care sunt elemente componente ale situaţiei.
Aceasta se explică prin faptul că, într-un şir de cazuri, mai ales la săvîrşirea unor astfel de
infracţiuni grave, deosebit de grave şi excepţional de grave contra persoanei, cum sunt
omorurile intenţionate, vătămările intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi
violurile, acţiunile infractorilor sunt determinate frecvent, într-o anumită măsură, de
comportamentul şi calităţile individuale ale persoanelor vătămate. Petru intelegerea
mecanisului infractiunii, este insuficienta numai cunoasterea si sudierea infractorului . Multe
infracţiuni ne demonstrează contribuţia considerabilă pe care o are persoana vătămată în ceea
ce s-a petrecut cu ea, că infracţiunea se prezintă ca un rezultat al acţiunilor unei perechi
formate din infractor şi victimă.
Practica combaterii criminalităţii confirmă încă un adevăr şi anume că infracţiunea putea să
nu fie săvîrşită, iar cea începută să se termine fără rezultat, dacă victima probabilă ar fi opus o

20
rezistenţă potenţialului infractor.Totodată, menţionăm că procesul de victimizare nu este
determinat doar de factorii personali,ci şi de cei exteriori în raport cu victima, iar
comportamentul persoanei vătămate este un produs al interacţiunii dintre personalitatea ei şi
ansamblul circumstanţelor obiective în care a nimerit.. Pentru estimarea victimologica este
necesara studierea situaţiei psihice a fiecărei părţi, luînd în consideraţie, în primul rînd,
punctul de vedere al victimei şi anume: raportul situaţiei psihice a persoanei vătămate cu
situaţia victimogenă obiectivă; raportul situaţiei psihice a persoanei vătămate cu situaţia
criminogenă reală, creată şi realizată în procesul interacţiunii victimei cu infractorul .
În opinia noastră, o astfel de abordare oferă posibilităţi pentru un studiu mai aprofundat
al mecanismelor interacţiunii şi conduitei victimei în situaţiile tipice care apar la săvîrşirea
anumitor categorii de infracţiuni. De aici – încă un pas spre elaborarea formelor concrete de
aplicare practică a cercetărilor victimologice teoretice şi empirice pentru
prevenireainfracţiunilor.
După cum am mai menţionat relevarea situaţiilor victimogene, tipice anumitor
categorii de infracţiuni, şi descrierea lor ştiinţifică şi ştiinţifico-populară este deosebit de
necesară pentru instruirea victimologică şi educarea juridică a cetăţenilor. Rezultatele
studiilor respective sunt importante la elaborarea diferitelor variante de strategii şi tactici
pentru persoanele care, în virtutea unor factori obiectivi sau subiectivi, pot nimeri în situaţii
victimogene. Un interes vădit pentru prevenirea infracţiunilor prezintă şi pronosticarea
situaţiilor victimogene, precum şi schimbarea evoluării lor în direcţia dorită, restructurînd atît
comportamentul eventualei victime, cît şi al victimizatorului ei probabil. Aşadar, cercetarea
criminologică a personalităţii victimei, a comportamentului ei şi a particularităţilor situaţiilor
victimogene, tipice anumitor categorii de infracţiuni, precum şi utilizarea datelor respective la
elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire, orientate asupra unor grupuri ori persoane
concrete, care se evidenţiază printr-o vulnerabilitate victimală sporită, reprezintă un potenţial
de rezervă al activităţii de prevenire a criminalităţii.
Cele menţionate schimbă în mod radical viziunea asupra sistemului existent de măsuri de
prevenire a criminalităţii, asupra rolului şi locului în acest sistem al victimologiei şi direcţiei
victimologice a prevenirii. Este foarte posibil ca insuccesele noastre în domeniul prevenirii
criminalităţii să fie determinate de faptul că de-a lungul secolelor toată atenţia era concentrată
asupra delictului sau asupra infractorului, iar victimei nu i se acorda atenţia pe care o merită .
Nu există o evidenţă completă a victimelor şi, prin urmare, nu sunt studiate particularităţile
lor personale, uneori fiind organizate măsuri de prevenire victimologică. În general, victima
este considerată, de regulă, o sursă de date despre infractor şi infracţiune ori parte a relaţiilor
procesual-penale.
În literatura de specialitate, prevenirea criminalităţii este considerată drept un sistem social,
un proces integru, care include prevenirea socială generală şi special-criminologică
La nivel social general, prevenirea victimologică a infracţiunilor se realizează prin măsuri cu
caracter economic, politic, ideologic, organizaţional, juridic, care nu sunt orientate nemijlocit
asupra prevenirii şi combaterii criminalităţii. Aceste măsuri asigură însă, în mod obiectiv,
crearea condiţiilor ce reduc riscul săvîrşirii infracţiunilor şi înlătură factorii criminogeni şi
victimogeni.
Prevenirea special-criminologică a infracţiunilor cuprinde măsurile ce sunt îndreptate
nemijlocit spre soluţionarea problemelor profilactice. Aceste măsuri privesc nu numai
infractorii şi persoanele capabile de a săvîrşi infracţiuni, dar şi victimele (reale sau
potenţiale), precum şi situaţiile în care ultimele apar şi acţionează în această calitate.
Elaborarea şi realizarea măsurilor

21
orientate asupra victimelor este condiţionată de apariţia şi dezvoltarea prevenirii
victimologice a infracţiunilor, care spre deosebire de cea criminologică tradiţională este
preponderent îndreptată asupra prevenirii comportamentului victimilogic, şi nu criminal.
În centrul atenţiei victimologiei se află întotdeauna persoana care a suferit în urma
infracţiunii, indiferent de faptul dacă ea a fost sau nu recunoscută, astfel, formal. Victima
este cercetată în contextul adevăratului ei rol în mecanismul infracţiunii şi nu sub aspect
procesual juridic.
În realitate, în unele cazuri persoana devine victimă fără vreo contribuţie din partea ei, iar în
alte cazuri, dimpotrivă, devine victimă provocînd activ infracţiunea. Între aceste extreme sunt
posibile diferite situaţii victimogene, care diferă după impactul lor asupra personalităţii
infractorului. De aceea, sporirea eficacităţii procesului de prevenire a criminalităţii poate fi
asigurată atunci cînd se iau în consideraţie toţi factorii victimogeni (personali şi exteriori),
precum şi îmbinările lor tipice, caracteristice unor sau altor categorii de infracţiuni. Astfel,
victimologia devine un factor deosebit de important al organizării practice a prevenirii şi
combaterii criminalităţii, precum şi al consolidării întregii ordini de drept, deoarece este
chemată să elaboreze măsuri de protecţie pentru cetăţeni, ce ar permite evitarea situaţiilor în
care este posibilă victimizarea lor.
S -a stabilit că riscul transformării persoanelor în victime ale infracţiunilor este diferit, adică
unele grupuri de populaţie sau anumite persoane, comparativ cu altele, devin mai frecvent
victime ale ucigaşilor, violatorilor, hoţilor, jefuitorilor, escrocilor. Aşa, de exemplu, printr-o
vulnerabilitate sporită faţă de atentatele violente se caracterizează femeile, copiii, oamenii de
vîrstă înaintată, persoanele cu deficienţe fizice sau mintale. Persoane vătămate ale
escrocheriilor devin indivizii lacomi şi creduli, iar victime ale infracţiunilor violente de
acaparare – persoanele care se află în tare de ebrietate. Unii cetăţeni pot deveni victime doar
în virtutea statutului şi rolului lor social. De exemplu, încasatorii, casierii, businessmenii,
taximetriştii, colaboratorii organelor de drept,inspectorii fiscali etc.
Victimitatea poate fi determinată atît de comportamentul negativ al persoanei vătămate
(ilegal, imoral, riscant, nesocotit, neprevăzător), cît şi de statutul sau rolul social al victimei
ori de particularităţile psihofizice ale personalităţii ei (copiii, bătrînii, oamenii bolnavi).
Menţionăm, de asemenea, că nu numai persoanele care se caracterizează printr-o
vulnerabilitate victimală sporită, dar şi ceilalţi cetăţeni pot deveni victime ale infracţiunilor.
Deci obiectul prevenirii victimologice este atît victimitatea (reală şi potenţială), cît şi
victimizarea, adică procesul de transformare a persoanelor în victime şi rezultatul acestui
proces. În realitate, aceste procese se manifestă în felul următor: situaţiile victimogene
obiective, situaţiile victimogene care apar, evoluează şi se realizează în urma interacţiunii
circumstanţelor obiective şi subiective; victimele reale înregistrate şi latente; grupuri de risc
şi persoanele concrete care se caracterizează printr-o vulnerabilitate sporită faţă de anumite
categorii de infracţiuni. Prin urmare, în raport cu obiectele respective, este necesară
elaborarea şi realizarea măsurilor de prevenire victimologică, o atenţie deosebită fiind
acordată grupurilor de populaţie care se caracterizează printr-o vulnerabilitate victimală
sporită. Aşadar, devine evidentă necesitatea elaborării şi realizării unor măsuri profilactice în
raport cu victimele potenţiale. Este vorba despre aspectul victimologic al prevenirii
infracţiunilor sau despre prevenirea victimologică [258, p. 52]. Această prevenire trebuie să
includă elaborarea măsurilor orientate spre relevarea potenţialelor persoane vătămate şi
evitarea sau înlăturarea comportamentului neatent, uşuratic sau provocator.
În literatura de specialitate, prevenirea victimologică e definită în mod diferit, însă
esenţa tuturor noţiunilor existente este aceeaşi şi anume: dacă direcţia tradiţională a activităţii

22
de prevenire este orientată spre infractor, atunci direcţia victimologică – spre victimă.
Conţinutul unor noţiuni, în viziunea noastră, are un caracter prea general. Astfel, prevenirea
victimologică e definită de unii autori ca o totalitate de măsuri statale şi obşteşti, orientate
spre prevenirea criminalităţii prin reducerea riscului populaţiei şi al anumitor cetăţeni de a
deveni victime ale atentatelor criminale.
Alte definiţii au un conţinut mult mai detaliat, specificînd obiectivele principale ale
acestei activităţi. De exemplu, prevenirea victimologică este una dintre direcţiile prevenirii
criminalităţii, care nu e realizată pe deplin în societatea noastră. Aceasta este o activitate
specifică a instituţiilor sociale, orientată spre relevarea, înlăturarea sau neutralizarea
factorilor, circumstanţelor, situaţiilor care formează comportamentul victimal, determinînd
săvîrşirea infracţiunilor, relevarea grupurilor de risc şi a persoanelor concrete ce se
caracterizează printr-o victimitate sporită şi influenţa asupra acestora în scopul restabilirii ori
activizării aptitudinilor lor de autoprotecţie, precum şi elaborarea sau desăvîrşirea mijloacelor
speciale existente de protecţie a cetăţenilor împotriva infracţiunilor şi victimizării ulterioare .
Conform acestei noţiuni, în afara sferei de activitate vizînd prevenirea victimologică rămîn
circumstanţele sau situaţiile victimogene în care comportamentul victimei n-a fost victimal,
adică n-a fost ilegal, imoral sau neatent. În opinia noastră, conceptul propus poate fi acceptat
doar cu condiţia ca prima direcţie a activităţii de prevenire victimologică să fie modificată în
felul următor: relevarea, înlăturarea sau neutralizarea factorilor, a situaţiilor victimogene, în
special a situaţiilor create de comportamentul victimal al persoanei vătămate (ilegal, imoral
sau neatent).
Specificul preveniri victimologoice este determinat de obiectul propriu (victimele reale şi
potenţiale), metodele specifice (preponderenţa aparţine metodelor de convingere), utilizarea
largă a ajutorului din partea populaţiei, pregătireacolaboratorilor serviciului profilactic în
problematica victimologică, baza informaţională care include evidenţa victimelor
infracţiunilor etc .
2. Asigurarea organizaţională, informaţională şi tactico-metodologică a
prevenirii victimologice a infracţiunilor
Prevenirea victimologică, în calitate de activitate practică, trebuie organizată în modul
cuvenit şi asigurată informaţional, ceea ce necesită rezolvarea unui şir de probleme:
1) pregătirea specialiştilor în domeniul prevenirii victimologice. Pentru soluţionarea acestui
neajuns este necesară crearea unor instituţii speciale de învăţământ, e de dorit pe baza-
Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Justiţiei;
2) selectarea profesională pentru angajarea în serviciul organelor afacerilor interne,
respectînd trăsăturile psihologice ale candidaţilor, capacitatea acestora de a se orienta adecvat
în diferite circumstanţe. 3) organizarea unui serviciu psihopedagogic unic în cadrul
comisariatelor de poliţie. În general, pot fi evidenţiate două direcţii ale lucrului consultativ:
a) consultaţii cu privire la mijloacele tehnice de pază a patrimoniului;
b) consultaţii cu privire la modalitatea de comportament, dacă este o situaţie victimogenă.
Ţinînd cont de faptul că în timpul acestei activităţi se întîlnesc frecvent situaţii în care este
foarte greu de stabilit contactul cu victima, specialiştii psihologi ar putea să ajute grupul
operativ la lucrul cu aceste persoane şi să organizeze o studiere cuvenită a victimelor;
4) organizarea evidenţei profilactice a persoanelor care au devenit victime sau real pot fi
victimizate. Evidenţa victimologică va permite reducerea numărului persoanelor ce sunt
luate în evidenţă ca potenţiali infractori şi concentrarea atenţiei şi eforturilor asupra
persoanelor ce necesită măsuri de siguranţă personală şi a patrimoniului (pentru persoanele cu
comportament pozitiv această evidenţă trebuie să fie benevolă) . 5) crearea documentelor

23
informaţionale speciale pentru obiectele şi spaţiile cele mai periculoase din punct de vedere
victimologic. Aceste documente ar trebui să reflecte: caracteristicile calitative şi cantitative
ale infracţiunilor săvîrşite în cadrul obiectului sau al spaţiului dat; categoriile tipice ale
infractorilor şi victimelor în corelaţie cu „legăturile” acestora cu obiectul dat sau spaţiu
respectiv; caracterele tipice ale apariţiei şi desfăşurării situaţiei victimogene. Documentele
respective trebuie completate periodic cu date referitoare la infracţiunile, infractorii şi
victimele concrete. Avînd la dispoziţie in acest mod, reprimarea nemijlocită a infracţiunilor
poate fi completată cu ameliorarea stabilă a situaţiei prin schimbarea cantitativă a grupurilor
de persoane ce furnizează victime ale infracţiunilor;
6) organizarea şi realizarea sistematică a interacţiunii dintre serviciile şi direcţiile organelor
afacerilor interne şi dintre alte organe de stat şi organizaţii nonguvernamentale, ceea ce ar
permite
utilizarea mijloacelor şi metodelor activităţii operative de investigaţii atît în plan
informaţional, cît şi în calitate de instrument de influenţă asupra indivizilor vizaţi in vederea
prevenirii victimologice. Prevenirea victimologică se realizează în funcţie de necesitatea
anumitor completări în activitatea informaţional-analitică, a asigurării acumulării de
informaţie victimologică operativă, precum şi a căutării de surse informative suplimentare.
Astfel, problema informaţională apare sub două aspecte: a) cercetarea fenomenelor de masă
şi asigurarea serviciului profilactic cu cunoştinţe referitoare la diferite aspecte ale victimităţii;
b) relevarea practică a obiectelor concrete ale prevenirii victimologice nemijlocit în
activitatea serviciilor organelor afacerilor interne .
O activitate eficientă de prevenire a infracţiunilor trebuie să se bazeze pe informaţia
multilaterală cu caracter criminologic, care este concretizată în fiecare caz aparte pentru a
întreprinde măsuri referitoare la persoane concrete. Asemenea informaţie poate fi obţinută
prin studierea minuţioasă a fiecărei persoane care este obiect al prevenirii victimologice.
Obţinerea unor asemenea date, informaţii ,este posibilă doar cu condiţia organizării adecvate
a cercetării victimologice.
Direcţiile prioritare ale unei asemenea organizări pot fi:
1) cercetarea trăsăturilor personale ale victimei infracţiunii; trebuie studiate toate calităţile,
dar, prioritar, victimitatea la nivel psihologic;
2) studiul comportamentului victimelor în situaţiile tipice anumitor categorii de infracţiuni;
3) analiza relaţiilor infractor-victimă în măsura în care ele determină dinamica şi caracterul
evenimentelor criminale, inclusiv alegerea de către infractor a victimei şi a modalităţii de
săvîrşire a infracţiunii;
4) cercetarea nemijlocită a situaţiilor în care se realizează trăsăturile personale atît ale
victimelor, cît şi ale infractorilor, adică a situaţiilor „care aşteaptă” victima şi infractorul
concret.
Aceste cercetări trebuie să cuprindă situaţiile diferitelor tipuri de infracţiuni şi să ţină cont de
dinamica acestora, analizată în ansamblu cu datele despre unele sau alte victime. Dispunînd
de asemenea informaţie, activitatea preventiva poate fi organizată mult mai eficient faţă de
persoanele ce prezintă interes din punct de vedere victimologic.
Sub aspect practic, utilizarea posibilităţilor victimologice în prevenirea infracţiunilor are loc
în funcţie de faptul cît de multilateral şi la timp sunt relevate potenţialele victime şi
circumstanţele concrete, ce pot favoriza sau determina comiterea infracţiunii.
Relevarea potenţialelor victime reprezintă prin sine o sarcină dificilă, cu atît mai mult dacă
vom ţine cont de faptul că multe persoane care au fost victimizate nu se adresează organelor

24
competente şi, în consecinţă, victimizarea reală este necunoscută statisticii oficiale. După
cum am menţionat, o metodă importantă ce permite stabilirea victimizării în societate sunt
sondajele de victimizare
Descoperirea persoanelor ce se caracterizează printr-o predispoziţie victimală sporită diferă în
funcţie de predispoziţia acestora, fiind individuală sau specifică unui grup întreg. Relativ
uşoară este relevarea persoanelor a căror victimitate este legată de profesia acestora.
Practicienilor le este necesară existenţa unei scheme cu ajutorul căreia să poată determina
spre cine trebuie orientată atenţia şi din ce cauză. În acest plan, considerăm că este mai
reuşită clasificarea victimelor după comportamentul tipic cu includerea unor elemente
tipologice.Totodată,menţionăm că activitatea de prevenire victimologică desfăşurată de
organele afacerilor interne va fi mai eficientă dacă în calitate de schemă a acţiunilor va fi
utilizată clasificarea victimelor după comportamentul tipic în ansamblu cu clasificarea
situaţiilor victimogene. Clasificarea situaţiilor este analogică clasificării victimelor după
comportament, fiind o schemă care permite a releva situaţiile şi a stabili parametrii
criminologici ai împrejurărilor concrete prin prisma acţiunilor persoanelor vătămate. În
genere, aprecierea criminologică definitivă a comportamentului victimei este posibilă numai
în contextul unei situaţii concrete.

În principiu, relevarea potenţialelor victime se poate baza pe trei direcţii:

a) de la situaţii cînd,descoperindu-le şi analizîndu-le, ajungem la persoane concrete,


vulnerabile în cazurile date;
b) de la infractor cînd, analizînd relaţiile acestuia şi comportamentul tipic, stabilim cercul
potenţialelor victime ale lui;
c) de la victimă cînd stabilim calităţile înalte de victimizare a persoanelor concrete.
De fapt, vorbind despre descoperirea potenţialelor victime şi a situaţiilor victimogene,
avem în vedere un proces unic, deoarece, deseori, analiza victimologică concretă se
realizează ţinînd cont de ambele componente.
Ca element al aspectului organizatorico-tactic al prevenirii victimologice, situaţiile se
deosebesc după amploarea acestora, astfel, putem evidenţia micro- şi macrosituaţii. La
primele se
atribuie situaţiile în plan familial, la ultimele - afluxul de turişti, transportarea copiilor în
tabere de odihnă, calamităţile naturale etc. Este evident că în funcţie de tipul situaţiei,
proporţiile mobilizării forţelor şi mijloacelor sunt diverse.
Situaţiile pot fi reale, în care momentul negativ al acestora s-a consumat sau este
aproapeaproape de a se realiza şi, totodată, situaţii potenţiale, adică periculoase în
perspectivă. Intervalul de timp necesar pentru realizarea situaţiilor este important în
determinarea tacticii acţiunilor profilactice.
Analizînd procesul relevării potenţialelor victime şi situaţiilor în care real poate surveni
cauzarea prejudiciului, pot fi deduse următoarele variante în scopul concretizării datelor
iniţiale pentru elaborarea schemelor tactice de organizare a prevenirii victimologice:
1) sunt cunoscuţi potenţialul infractor şi posibila victimă/victime şi, de asemenea, situaţia de
conflict în care schimbul de roluri „infractor-victimă” şi invers este foarte puţin probabil sau
imposibil;
2) sunt cunoscuţi potenţialul infractor şi posibila victimă, dar situaţia „admite” schimbarea
rolurilor.În acest caz, este evident doar elementul agresivităţii primare a uneia din persoane;

25
3) este cunoscut potenţialul infractor şi stabilită situaţia victimogenă, dar nu e determinată
victima (victimele). În cazul dat, probabil nici infractorul „nu s-a oprit” la o persoană
concretă;
4) este cunoscută persoana, comportarea sau calităţile căreia pot să condiţioneze victimizarea
acesteia, sunt cunoscute şi situaţiile în care poate fi adus un prejudiciu, dar nu este stabilit
potenţialul infractor;
5) este cunoscută doar situaţia, într-o oarecare măsură, periculoasă pentru un grup de
persoane, cercul cărora trebuie stabilit.
Utilizarea eficientă a măsurilor de prevenire orientate asupra victimelor potenţiale,
evidenţa detaliată a tuturor elementelor situaţiilor victimogene necesită elaborarea unor
procedee tactice şi scheme metodologice moderne de prevenire a infracţiunilor. Realizarea în
ansamblu a acestor sarcini constituie asigurarea tactico-metodologică a prevenirii
victimologice.Schemele tactice se bazează pe următoarele metode: 1) exceptarea posibilităţii
utilizării condiţiilor ce favorizează comiterea infracţiunilor prin relevarea şi înlăturarea
acestora; 2) acţiunea asupra persoanelor ce intenţionează să comită vreo infracţiune, 3)
împiedicarea realizării intenţiilor criminale şi acţiunilor în infracţiune consumată.
Fiecare dintre aceste metode poate fi realizată şi sub aspect victimologic. Aspectul
victimologic al prevenirii infracţiunilor poate fi realizat prin acţiuni de înlăturare a situaţiilor
în stare să producă prejudicii - aceasta fiind cea mai esenţială variantă a prevenirii, cu
condiţia excluderii recidivei acestor situaţii.
Măsurile de prevenire pot fi reduse la asigurarea securităţii personale a posibilei victime,
cînd situaţia primejdioasă nu poate fi lichidată din cauza unor motive obiective. Pe de altă
parte, prevenirea infracţiunilor poate fi asigurată şi prin activarea victimei potenţiale,
intensificînd posibilităţile de autoapărare a acesteia. Aici poate fi inclusă şi înştiinţarea
persoanei despre pericolul ce o aşteaptă.
Dacă este evidentă comportarea negativă a acesteia, eforturile sunt îndreptate spre
neutralizarea comportamentului, sunt consolidate, astfel, posibilităţile de apărare ale
potenţialei victime şi, prin urmare, scade victimitatea personală.
Măsurile întreprinse într-un caz sau altul, utilizarea posibilităţilor preventive în contracararea
infracţiunilor concrete se realizează în funcţie de numeroase împrejurări:
a) tipul de infracţiune, prin intermediul căreia se cauzează prejudiciul, caracterul
prejudiciului cauzat;
b) capacitatea obiectivă a potenţialei victime de a opune rezistenţă, dorinţa acesteia de a se
apăra; c) locul şi timpul posibilei infracţiuni;
d) comportamentul aşteptat de la victimă (pozitiv, negativ);
e) posibilităţile formale de izolare a participanţilor conflictului;
f) dotarea organelor de stat (în special, organele de poliţie) cu mijloace şi posibilităţi
suficiente pentru reprimarea la timp a evoluţiei evenimentelor criminale.
Raportul dintre diferitele măsuri de prevenire cu caracter victimologic este determinat atît de
posibilitatea survenirii daunei, cît şi de posibilităţile victimei potenţiale de a se împotrivi
infractorului. Prin urmare, este evident că accentul activităţii de prevenire victimologică este
pus pe măsurile de protecţie, întreprinse de organele de poliţie, îndeosebi a copiilor,
persoanelor de vîrstă înaintată, indivizilor cu deficienţe fizice. Analogic se organizează şi
lucrul de combatere a infracţiunilor săvîrşite în grup. Cu alte cuvinte, în aceste cazuri,
măsurile de prevenire nu sunt legatede posibilităţile victimelor, fiindcă, în primul caz,
persoanele nu se pot apăra, iar în al doilea –apărarea, deseori, este inutilă.

26
Iar în cazurile în care creşte gradul de victimitate datorită comportamentului negativ al
victimei potenţiale, atunci pe primul plan sunt promovate măsurile care, practic, sunt identice
cu cele întreprinse faţă de infractorii potenţiali. Printre acestea figurează şi măsurile educative
şi de constrîngere. De exemplu, aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical
alcoolicilor şi narcomanilor sau punerea lor sub curatelă. În asemenea situaţie nu este nimic
paradoxal, deoarece în cazurile cînd comportamentul posibilei victime este periculos pentru
ea însăşi, măsurile tradiţionale şi victimologice de prevenire se realizează concomitent.
Descoperirea victimelor potenţiale şi organizarea activităţilor preventive orientate asupra
acestora trebuie să se bazeze iniţial pe clasificările şi tipologiile persoanelor vătămate care
există în victimologia ştiinţifică, pentru a fi ulterior concretizate în practică. Bineînţeles, în
organizarea activităţilor profilactice este necesar a folosi datele obţinute nu în baza uneia
singure, dar a mai multor clasificări ale victimelor, deoarece posibilitatea şi necesitatea unei
astfel de utilizări complexe se conţine în toate formele de prevenire victimologică: generală,
individuală şi urgentă. Din aceste considerente, suntem de părerea că clasificarea victimelor
conform tipului de infracţiune, deşi este deosebit de potrivită pentru contracararea
infracţiunilor concrete şi desfăşurarea prevenirii generale, nu este cea mai importantă
clasificare pentru realizarea scopurilorprevenirii practice a faptelor antisociale.
Totuşi clasificarea dată, orientîndu-se la caracteristicavictimologico-criminologică a
infracţiunii concrete, poate fi foarte utilă, fiindcă oferă informaţie enormă şi necesară, adică
ceea ce ne pot prezenta multiplele clasificări.
Cunoaştem faptul ca victimele pot fi clasificate după tipul de infracţiune ,dar mai
putem folosi şi alte clasificari şi anume după trăsăturile psihologice, demografice,
gradul de „vinovăţie” al victimei etc. În consecinţă, sinteza datelor acestor clasificări
permite stabilirea unui anumit tip de victimă, crearea unui model generalizat al situaţiei, iar în
baza acestora este posibilă elaborarea soluţiilor tactice.
Cunoscînd ce reprezintă persoana care e în pericol, suplimentar măsurilor îndreptate spre
infractor, e posibil a antrena resursele de apărare ale potenţialei victime, a o înştiinţa despre
pericol, a întreprinde alte măsuri. Dacă comportamentul posibilei victime este negativ, atunci
pot fi întreprinse măsuri cu caracter educativ, profilactic, iar uneori chiar şi măsuri de
constrîngere. În cadrul clasificării victimelor după tipul de infracţiune este necesar a utiliza,
de rînd cu clasificările menţionate, şi clasificarea după comportamentul tipic al victimelor,
deoarece, în cazul organizării măsurilor de prevenire, este nevoie de a se orienta spre
manifestarea exterioară a victimei în diferite situaţii.
Pentru prevenirea reuşită e necesar a ţine cont de comportamentul potenţialei victime în
prezent şi de comportamentul posibil sau aşteptat (în funcţie de situaţia concretă). Cercetarea
potenţialelor victime de pe poziţia comportamentului tipic ar permite intervenirea în
derularea situaţiei de conflict şi influenţa eficientă asupra persoanei supuse pericolului.
Bineînţeles că aceasta nu este de-ajuns, deoarece dacă nu vor fi depistate particularităţile
psihologice ale comportamentului, apare riscul repetării situaţiei victimogene, dar totuşi un
efect particularva fi obţinut - prevenirea infracţiunii şi victimizării concrete. Menţionăm că
chiar şi la acest nivel, pe o bază încă imperfectă, pot fi realizate diverse măsuri profilactice,
deoarece frecvent este important a interveni la timp în situaţie, a stopa derularea criminală a
evenimentelor, iar în viitor, sesizînd aspectele psihologice ale comportamentului părţilor
antrenate în conflict, inclusiv al victimei reale ori potenţiale, a stabili priorităţile acţiunilor
profilactice ulterioare.
Activitatea de contracarare a unei anumite infracţiuni întotdeauna este maximal concretă. În

27
aceste cazuri sunt mai puţin importante măsurile profilactice generale, evidenţa formală a
unor sau altor trăsături ale victimei şi infractorului. Deoarece calităţile analogice ale
personalităţii în diferite situaţii se pot manifesta diferit, trebuie de ţinut cont de situaţia
concretă şi specifică infracţiunii concrete. Deci atunci cînd trebuie prevenită o infracţiune
concretă este deosebit de importantă evidenţa tuturor datelor, inclusiv a celor care par, la
prima vedere, nu atît de necesare, luarea încalcul a tuturor circumstanţelor cu caracter
victimologic. .
3. Prevenirea victimologică generală şi individuală
Metodologic, prevenirea victimologică, ca şi prevenirea tradiţională a criminalităţii, poate fi
divizată în: generală şi individuală. Prevenirea victimologică generală cuprinde relevarea
factorilor victimogeni; elaborarea şi utilizarea măsurilor orientate spre minimalizarea,
neutralizarea şi înlăturarea factorilor respectivi. Prevenirea victimologică individuală include
identificarea persoanelor care se caracterizează printr-o vulnerabilitate victimală sporită şi
promovarea unor măsuri de protecţie sau autoprotecţie a acestora; resocializarea şi
reintegrarea socială a victimelor infracţiunilor în scopul reducerii victimizării lor repetate.
Eficienţa prevenirii victimologice este determinată, în mare parte, de asigurarea
informaţională a activităţii respective. În acest context, o importanţă deosebită revine
evidenţei atît a factorilor criminologici generali, cât şi a cauzelor şi condiţiilor infracţiunilor
concrete. La adoptarea unor decizii raţionale în domeniul prevenirii victimologice sunt
necesare, în special, date despre părţile vătămate şi despre alte victime ale infracţiunilor şi, în
general, date despre consecinţele sociale ale criminalităţii şi ale anumitor categorii de
infracţiuni, despre atitudinea cetăţenilor faţă de consecinţele sociale ale criminalităţii şi ale
unor infracţiuni concrete, despre gradul de vulnerabilitate victimală a diferitelor grupuri de
populaţie, despre gradul fricii şi insecurităţii populaţiei în raport cu criminalitatea.
La organizarea prevenirii victimologice trebuie de orientat măsurile spre grupurile de
persoane care au o probabilitate sporită de victimizare faţă de un anumit tip infracţional şi,
totodată, de stabilit măsurile de neutralizare a circumstanţelor în care se produce victimizarea.
Asfel, măsurile generale de prevenire trebuie să includă acţiuni de înlăturare a
circumstanţelor ce implică victimizarea persoanelor pe calea excluderii sau împiedicării
comportamentului periculos al potenţialelor victime. De regulă, asemenea măsuri sunt
îndreptate spre circumstanţele generale şi de amploare. O orientare importantă a prevenirii
victimologice generale este educarea moral-juridică a cetăţenilor în baza cunoaşterii legilor şi
a formării convingerilor necesare pentru respectarea lor.
Practica judiciară confirma că de cele mai multe ori comiterea unor infracţiuni a fost
posibilă şi din cauza lipsei de educaţie juridică a persoanei vătămate. Este deosebit de
important să se explice populaţiei esenţa legitimei apărări, extremei necesităţi şi însemnătatea
acestora pentru prevenirea infracţiunilor.
Un alt obiectiv al prevenirii victimologice generale este pregătirea antiinfracţională a
populaţiei şi, în special, a grupurilor şi categoriilor de cetăţeni cu o vulnerabilitate victimală
sporită, pentru a cunoaşte normele de convieţuire socială, cerinţele comportamentale generale
de evitare a situaţiilor ori a circumstanţelor în care oamenii ar putea deveni victime ale unor
infracţiuni. În acest scop, este important a utiliza date despre persoanele care au devenit
victime ale infracţiunilor din lipsă de precauţie; a utiliza activ radioul, emisiunile televizate,
presa periodică, gazetele de perete, fotomontajele cu informaţie despre metodele infractorilor
care mizează pe imprudenţa şi credulitatea exagerată a victimelor potenţiale. În timpul
lecţiilor şi convorbirilor, colaboratorii organelor de drept trebuie să acorde o atenţie cuvenită
circumstanţelor cu caracter victimal, să recomande cetăţenilor să fie mai prudenţi, mai

28
precauţi, mai critici faţă de faptele lor şi faţă de alte persoane. Este raţional, după părerea
noastră, de a avea în comisariatele de poliţie funcţionari specializaţi în domeniul prevenirii
victimologice.
În scopul realizării prevenirii victimologice generale, este utilă, în opinia noastră, difuzarea
unor afişe, agende, foi informative ce conţin sfaturi cu privire la evitarea posibilităţilor de a
deveni victimă a unei infracţiuni. Este necesar ca această metodă eficientă să fie folosită
frecvent de organele afacerilor interne, precum şi de alte structuri statale şi
nonguvernamentale specializate în domeniul respectiv.
Realizarea eficientă a posibilităţilor prevenirii victimologice şi, în primul rînd, a
măsurilor de prevenire individuală este determinată de faptul cît de complet şi de oportun
sunt descoperite victimele potenţiale şi situaţiile victimogene concrete. Rezultatele
investigaţiilor victimologice şi analizele ştiinţifice ne permit stabilirea victimelor potenţiale şi
a situaţiilor victimogene, tipice unor categorii de infracţiuni. Totodată, menţionăm că
identificarea victimelor potenţiale este o problemă deosebit de complicată, deoarece o bună
parte din persoanele care au suferit deja în urma acţiunilor criminale nu se adresează
organelor competente. De aceea, organele de poliţie trebuie să utilizeze eficient toate
posibilităţile de colectare a informaţiei victimologice. Relevarea şi estimarea victimizării
latente poate fi realizată parţial şi prin efectuarea unor sondaje sociologice.
În literatura de specialitate sunt elaborate diferite tipologii de victime ale infracţiunilor, care
sunt utile pentru elaborarea măsurilor individuale de prevenire. Un interes deosebit în acest
context prezintă tipologiile victimelor caracteristice anumitor categorii de infracţiuni, care au
fost elaborate în baza comportamentului preinfracţional şi a particularităţilor personalităţii lor
.
În scopul realizării cu succes a prevenirii victimelor potenţiale, este necesar a analiza şi a lua
în consideraţie particularităţile acestor cetăţeni, motivele şi scopul comportamentului posibil.
Pot fi relevate, relativ uşor, persoanele a căror victimitate este determinată, de exemplu, de
profesie şi de genul de activitate: casierii, încasatorii, gestionarii, colaboratorii organelor de
drept, businesmenii etc. De aceea, prevenirea victimologică a acestei categorii de cetăţeni
trebuie să includă, în mod obligatoriu, măsuri sociale de apărare a acestora şi măsuri
individuale informativeducativeşi tehnice, inclusiv protecţia personală în cazurile necesare.
Este mult mai complicată relevarea persoanelor a căror victimitate e determinată de
comportamentul lor. Este important ca identificarea victimelor potenţiale să nu fie efectuată
separat de stabilirea potenţialilor infractori. Deseori, indivizii care se caracterizează prin
vulnerabilitate victimală sporită se caracterizează şi prin orientări negative. De aceea,
identificînd indivizii care po săvîrşi infracţiuni, este necesar de a-i estima şi sub aspectul unei
posibile victimizări. Totodată, studiind personalitatea bănuitului, a învinuitului sau a altui
individ care poate săvîrşi infracţiunea şirelevînd relaţiile acestuia cu alţi cetăţeni, putem
determina cercul victimelor sale posibile.Victimele potenţiale pot fi relevate ca rezultat al
analizei şi aprecierii situaţiilor concrete posibile. Printr-o analiză a situaţiilor concrete sau a
tipurilor de situaţii putem releva atît cercul infractorilor posibili, cît şi al victimelor potenţiale
ale acestora. De asemenea, victimele potenţiale pot fi stabilite direct, fiind estimate trăsăturile
demografice, moral-psihologice şi sociale ale persoanelor care au nimerit în cîmpul vizual al
organelor de ocrotire a normelor de drept.
Pentru organizarea prevenirii victimologice este important nu numai a identifica victimele
potenţiale, dar şi a stabili care poate fi comportamentul lor posibil şi relaţiile dintre
potenţialul infractor şi persoana vătămată în situaţii diferite. Situaţiile victimogene se
deosebesc după comportamentul victimei, tipul şi caracterul relaţiilor dintre victimă şi

29
infractor, caracterul şi gradul de percepere de către persoana vătămată a dinamicii şi
perspectivelor evoluării situaţiilor, atitudinea victimei faţă de circumstanţele iniţiale, spaţiul
ocupat, gradul de dezvoltare şi durata evoluării, timpul realizării etc .
Relevarea şi cercetarea situaţiilor victimogene tipice anumitor categorii de infracţiuni permit
elaborarea şi realizarea măsurilor complexe de prevenire generală şi individuală în raport cu
fiecare tip de situaţie. Important este că la elaborarea acestor măsuri de prevenire se ţine cont
de întregul ansamblu de circumstanţe care formează tipul concret de situaţie victimogenă.
Bineînţeles că una dintre măsurile preventive principale este sfătuirea şi îndrumarea
individuală a cetăţenilor privind comportamentul ce se recomandă a fi urmat – în cazuri
concret determinate – pentru a împiedica evoluţia negativă a unor stări de lucruri şi ajungerea
persoanelor în stare de victime. În ceea ce priveşte prevenirea şi evitarea riscului victimizării,
unii autori au încercat să
formuleze o serie de recomandări integrate în diferite strategii, programe, tactici.
Astfel, strategiile evitării, sunt acţiunile indivizilor care au scopul de a limita expunerea lor
în raport cu persoanele periculoase sau cu situaţiile ameninţătoare. De exemplu: sunt noaptea
acasă, evitarea introducerii străinilor în casă, ignorarea pietonilor ce încearcă să angajeze o
conversaţie, mai ales în locurile retrase.
Tacticele de depăşire a situaţiilor de risc, sunt folosite pentru a minimaliza pericolul de
victimizare, cînd expunerea la risc este de neevitat, de exemplu: plimbarea în compania altora
şi evitarea plimbărilor de unul singur, evitarea implicării neânarmate în anumite situaţii
periculoase.
Practica mărturiseşte că chiar cele mai simple recomandări ale victimologilor, fiind percepute
de cetăţeni, reduc posibilitatea lor de a deveni victime. Astfel, conform unui sondaj, 35% la
sută din victimele diferitelor infracţiuni consideră că dacă li s-ar fi acordat la timp ajutor
victimologic, ar fi reuşit să evite pericolul . Aşadar, estimarea reală a situaţiei victimogene de
către cetăţeni le permite nu numai să aibă un comportament corect în circumstanţele
respective, ci şi, totodată, să fie mai atenţi şi să evite crearea unor astfel de situaţii.
Menţionăm, de asemenea, că esteutil a informa cetăţenii despre motivele sau despre pretextul
iniţierii şi evoluării conflictelor, precum şi despre trăsăturile caracteristice persoanelor
predispuse de a intra în conflict.
Prevenirea infracţiunilor prin proiectarea mediului înconjurător accentuează importanţa
creării
“spaţiului de apărare” prin “îngreunarea atingerii ţintelor” (îmbunătăţirea mijloacelor de
închidere şi asigurare a intrărilor şi ieşirilor, înălţarea gardurilor şi menţinerea supravegherii).
Acţiunile de reducere a riscului sunt fie individuale, fie colective (în colaborare cu alte
persoane)

Utilizarea unor măsuri de prevenire victimologică este determinată de o mulţime de factori şi,
în special, de locul, timpul şi metoda săvîrşirii infracţiunii, de comportamentul victimei, de
raportul ei cu infractorul, de posibilitatea persoanei vătămate de a opune rezistenţă atentatului
criminal, de personalitatea şi comportamentul infractorului, de posibilităţile organelor
competente de a acorda ajutor victimelor etc. De aceea, în fiecare caz concret, totalitatea
măsurilor necesare este determinată în raport cu tipul de situaţie reală. Totodată, menţionăm
că nu întotdeauna strategiile şi tacticile elaborate pot fi evaluate cu uşurinţă privind
eficacitatea lor, deoarece este dificilă identificarea situaţiilor particulare în care acestea ar
putea preveni acţiunile victimizante.
Deseori, activitatea de prevenire trebuie începută neavînd la dispoziţie datele necesare despre

30
personalitatea victimei, în acest caz, clasificarea după comportamentul victimelor este foarte
utilă. Desigur, estimarea comportamentului victimei nu este unica măsură, dar serveşte ca
început pentru măsurile întreprinse ulterior. Pentru elaborarea unui sistem de acţiuni
preventive asupra unui individ este necesar de a avea cunoştinţe despre personalitatea
acestuia. Asemenea cunoştinţe sunt acumulate fiind relevate trăsăturile pozitive şi negative
ale persoanei şi estimată victimitatea generală şi particulară a acesteia, adică cum se pot
manifesta negativ calităţile personale în situaţiile victimogene.
Estimarea persoanei după comportamentul său, este o metodă de stabilire a tipului
psihologic al persoanei. Astfel, elaborarea planului de prevenire individuală a victimizării
poate avea următoarele etape:
1) determinarea unei anumite persoane drept obiect al prevenirii individuale
dupăcomportamentul acesteia şi stabilirea tipului de victime la care aparţine individul dat;
2) realizarea măsurilor primare, orientate spre neutralizarea influenţei negative externe şi a
manifestărilor negative în comportamentul persoanei;
3) studierea individului la nivel psihologic şi stabilirea tipului psiho-social la care aparţine
acesta; 4) elaborarea unei viziuni complete despre
personalitatea celui supus prevenirii şi realizarea măsurilor profilactice, ţinînd cont de
trăsăturile
individuale ale persoanei. Aşa cum am menţionat, prevenirea individuală, întotdeauna, este
orientată spre o persoană concretă. Din acest motiv, clasificarea victimelor după
comportament serveşte drept bază pentru elaborarea unor scheme tactice de prevenire
victimologică. În baza acestei clasificări, poate fi exercitată activitatea de prevenire faţă de
persoanele care pot deveni victime ale atentatelor criminale.
Astfel, prevenirea victimologică individuală, în raport cu victimele agresive, are multe
tangenţe cu măsurile care se întreprind în cazul potenţialilor infractori. Acestea au drept scop
determinarea respectivului să refuze la intenţiile sau acţiunile lui agresive. În calitate de
măsuri practice pot fi aplicate atît influenţa, prin diverse moduri, asupra potenţialei victime,
cît şi măsuri de izolare şi tragere la răspundere a acesteia.
Prevenirea victimologică individuală, în raport cu victimele active, necesită acţiuni în
două direcţii: a) influenţa nemijlocită asupra victimei potenţiale; b) influenţa asupra
potenţialului infractor, evident, în cazul cînd este posibilă depistarea acestuia. Aceste direcţii
sunt evidente în cazul prevenirii unor asemenea infracţiuni ca: automutilarea, avortul
criminal, eutanasia etc. În plan tactic, destul de eficientă s-a dovedit a fi influenţa asupra
potenţialelor victime active prin avertismentul despre posibila tragere la răspundere penală
atît a victimei, cît şi a pricinuitorilor de daune.
Prevenirea victimologică individuală, în raport cu victimele cu iniţiativă, include
preponderente măsuri de instruire. Pe de o parte, este vorba de dotarea acestora cu procedeele
de autoapărare - aceasta se referă mai ales la persoanele care deţin anumite funcţii de risc
victimologic sporit (poliţiştii, paznicii, controlorii etc.). Pe de altă parte, este vorba de
„înarmarea” persoanelor respective cu arsenalul de cunoştinţe privind recunoaşterea
infractorilor, pornind de la caracterul comportamentului acestora, precum şi cultivarea la
aceste persoane a prudenţei, rezonabilităţii comportamentale, a înaltelor calităţi morale.
Prevenirea victimologică individuală, în raport cu victimele pasive, presupune două
niveluri de activitate: a) victimele pasive care obiectiv nu sunt în stare să opună rezistenţă
infractorului; b) victimele pasive care obiectiv sunt în stare să opună rezistenţă infractorului.
În cazul victimelor pasive care obiectiv nu pot opune rezistenţă (bolnavi, bătrîni etc.),

31
măsurile de prevenire au drept scop principal protecţia lor. În cazul victimelor pasive care
obiectiv pot opune rezistenţă, măsurile de prevenire au drept scop „trezirea lor”, formarea
conştiinţei privind necesitatea de a opune rezistenţă infractorului. Activitatea de prevenire
victimologică faţă de victimele pasive din rîndul minorilor are drept scop principal cultivarea
la aceştia a capacităţilor de conştientizare a pericolului situaţiilor în care ei s-au pomenit.
Prevenirea victimologică individuală, în raport cu victimele necritice, este orientată spre
formarea comportamentului critic corespunzător. În cazul cînd comportamentul necritic este
legat de deficienţe psihice, se impune tratamentul acestora, inclusiv în cadrul instituţiilor
medicale specializate .
Specialiştii susţin că la activitatea de prevenire a victimizării pot contribui următoarele
măsuri:
1) Politica penală trebuie să fie orientată spre aplicarea unor măsuri drastice faţă de infractorii
periculoşi şi spre admiterea formelor alternative ale procesului penal pentru infracţiunile cu
gradul prejudiciabil redus, adică lărgirea măsurilor alternative privaţiunii de libertate. Ar fi
binevenit ca, în asemenea cazuri, procedura să fie intentată doar la cererea victimei şi să fie
încetată la orice etapă a procesului în baza cererii victimei/părţii vătămate în caz de împăcare
a părţilor, în caz de restabilire a intereselor legitime ori în caz de reparare a daunei morale şi
materiale În cazurile cînd legislaţia prevede modalităţi alternative de rezolvare a conflictelor
de dreptenal şi posibilităţi de aplicare a măsurilor nereprimative, trebuie ca aceste modalităţi
să se axeze pe personalitatea victimei şi să se restabilească drepturile şi interesele sale legale.
În acest caz, victima va fi sigură că infractorul nu va suporta o pedeapsă prea drastică şi că se
va ţine cont de interesele sale legitime.
2) Modaltăţile de asigurare a securităţii victimei trebuie să fie prevăzute în lege şi realizate de
facto. Aceste prevederi trebuie să fie extinse şi asupra martorilor şi persoanelor ce deţin
informaţii privitor la cauza respectivă. În prezent, măsurile de protecţie sunt doar declarative.
3) Repararea pagubei victimei, trebuie să fie printre indicii principali ai înfăptuirii justiţiei.
Actualmente, repararea daunei, practic în toate cazurile, este tărăgănată timp de luni sau chiar
ani. Ar fi de dorit ca paralel cu restituirea să fie prevăzută şi compensarea. Restituirea trebuie
aplicată în toate cazurile cînd cererea victimei este întemeiată. Compensarea trebuie acordată
de către stat, , acest fapt ar convinge cînd nu este posibilă restituirea persoanele că statul
poartă răspundere în faţa cetăţenilor săi, apără drepturile şi interesele lor.
4) Funcţionarii organelor de ocrotire a ordinii de drept, în special a poliţiei, trebuie să fie
„accesibili” populaţiei. În acest context, este important ca aceşti funcţionari să fie capabili să
acorde ajutor de diferită natură solicitanţilor.
5) Organizarea evidenţei cererilor ce parvin organelor de drept din partea cetăţenilor în aşa
mod ca să se excludă atitudinea sceptică a populaţiei faţă de perspectivele soluţionării
problemelor vizate în adresările respective.-modelul la care se face

32
CAPITOLUL II
JUSTIŢIA RESTAURATIVĂ

33
2.1.Scopul medierii
2.2.Caracterisricile medierii
2.3.Principiile justiţiei restaurative
2.4.Formele justiţiei restaurative
2.5.Participanţi la la procesul de mediere
2.5.1.Victma în procesul medierii
2.5.2.Infractorul în procesul medierii
2.5.3.Mediatorul în procesul medierii
2.5.4.Comunitatea în procesul medierii
2.6.Aspecte practice ale procesului de mediere
2.7.Perspective ale justiţiei restaurative

CAPITOLUL II

JUSTITIA RESTAURATIVA13

Justitia restaurativa este un proces in care toate partile care au legatura cu o anumita
infractiune colaboreaza pentru gasirea unei cai care sa fie inlaturate consecitele nefaste ale
infractiunii si implicatiile sale pentru viitor;prilejul de a reactiona la prejudiciul material si moral
cauzat prin infractiune.
Medierea este destinata solutionarii conflictelor,implicand participarea unei a treia
parti(neutre)in scopul incurajarii unui acord incheiat prin liberul consimtamant al partilor.
In materie penala ,medierea este definita ca un proces intre victima si infrator,parti care au
posibilitatea ca in mod voluntar sa participe activ la rezolvarea problemelor rezultate in urma
comiterii unei infractiuni,beneficiind si de ajutorul unei a treia parti neutre care este un mediator
profesionist sau un membru al comunitatii.
Interventia justitiei restaurative se poate realiza in orice faza a procesului penal(urmarire
penala,etapa judecatii).dar si dupa ce instanta a pronuntat o hotarare definitiva de
condamnare(justitie restaurativa postcondamnatorie),cand justitia restaurativa este un instrument
complementar utilizat in scopul reinsertiei sociale a condamnatilor;in ambele cazuri procesul
restaurativ medierea are scopuri diferite in functie de perioada- antecondamnaorie sau
postcondamnatorie – in care se desfasoara.

13
Caluschi, M., Psihologia conflictelor

34
In materie penala opereaza direct sau indirect,aceasta insemnand ca partile se intalnesc in
prezenta unui mediator sau fiecare separat cu acesta.Procesul de mediere se poate desfasura sub
coordonarea si controlul unei institutii din sistemul de justitie penala sau a unei organizatii
independente.
Partile medierii pot fi; victima si infractorul sau pot fi prezente si rudele lor,reprezentanti ai
comunitatii sau reprezentanti din partea autoritatilorr penale.
Implicarea in procesul de mediere a victimei si a infractorului este oferita fata de procedurile
penale obisnuite unde statul si infractorul sunt actorii principali.
Obiectivul medierii consta in a furniza partilor posibilitatea de a rezolva conflictul in sensul
in care doresc,prin buna intelegere si in beneficul amandurora
2.1.SCOPUL MEDIERII
1. să reducã supraîncărcarea instantelor de judecată;
2. să reducã cheltuielile de judecată;
3. să reducã gradul de strEss si de tensiune pe care îl resimt părtile aflate în dispută;
4. să asigure ajungerea la un rezultat care să vină în întâmpinarea nevoilor ambelor
părti;
5. să asigure părtilor aflate în disputã un cadru în care acestia sã devină mai curând
autorii unui acord decât victimele unei hotărâri impuse.

2.2.CARACTERISTICILE MEDIERII
1. mediatorul să nu aibă nici un interes în raport cu rezultatul medierii;
2. mediatorul sã fie parte neutră;
3. cel putin douã dintre partile aflate în dispută doresc rezolvarea consensuală a
acesteia;
4. mediatorul este pregătit pentru a facilita procesul de mediere si pentru găsirea unei
solutii consensuale la conflictul lor;
5. mediatorul nu dispune de puteri coercitive; telul mediatorului este ajungerea la un
acord bazat pe consens.

2.3. PRINCIPIILE JUSTITIEI RESTAURATIVE14

Justitia restaurativa are la baza un set de principii care cofera specificitate acestui nou model de
prevenire si control al criminalitatii,trasandu-i in acelasi coordonatele generale:
• infractiunea este perceputa ca un prejudiciu;
• activitatea restaurativa este centrata intr-o mai mare masura pe prejudiciul cauzat prin
infractiune decat pe transgresiunea normei penale;
• acorda interes egal victimei si infractorului,implicandu-i in aceeasi masura in infaptuirea
actului de justitie;
• pune accent pe reabilitarea victmelor,acordandu-le sprijin si raspunzand nevoilor
acestora,asa cum sunt ele percerpute de catre victima;
• acorda sprijin infractorilor,incurajandu-i sa inteleaga obligatiile fata de victima si fata de
comunitate;
14
Convenţia Europeană pentru despăgubirea victimelor infracţiunilor violente, încheiată la
Strasbourg la 24 noiembrie 1983. 5 p

35
• punctul de vedere al victimei este esential pentru a decide modalitatea si masura in care se
face repararea prejudiciului cauzat prin infractiune;
• ofera ocazia uneicomunicari,directe sau indirecte,intre victima si infractor;
• comunitatea este un factor esential,incurajand colaborarea partilor,reabilitarea
victimei,reintegrarea infractorilor,deziderate care in anumite cazuri sunt mai greu de atins
prin coercitie si izolare;
• arate respect fata de toate partile implicate – ictima,infraxtor, comunitate;
• rezultatele actului de jutitie sunt coantificate prin gradul in care reparatia morala si
materiala a fost realizata si prin gravitatea pedepsei aplicate.

2.4.FORMELE JUSTITIEI RESTAURATIVE.

Medierea in sistemul penal imbraca mai multe forme,cele mai utilizate sunt:
MEDIEREA INFORMALA- realizata de catre personalul ce lucreaza in sostemul de justitie
penala in cursul activitatii normale,fara a avea pmpregatire de specialitate in acest
sens:procurorul,asiastentul social,ofiterul de politie,judecatorul.
FORMELE TRADITIONALE DE MEDIERE – sunt caracteristice tarilor mai putin
dezvoltate;nu poate fi alicata in societatiel moderne.Hotararile se iau in general in asa fel incat
comunitatea sa obtina maximul de beneficiu.
IN MATERIE PENALA,MEDIEREA VICTIMA-INFRACTORcel mai des referire,implicand
o intanire a partilor in prezenta unui mediator desemnat special(poatre fi voluntar sau
remunerat,profesionist sau membru al comunitatii).Medierea se poate desfasura in prezenta
celor doua parti(medierea directa) sau daca victima nu doreste sa-l intalneasca pe infractor,se
pot organiza intalniri separate cu fiecare dintre arti(medierea indirecta).
Medierea victima- infractor poate fi realizata de catre organizatii sau autoruitati ce desfasoara
o activitate specializata in acest sens la nivrlul:
• politiei;
• sistemului de justitie pentru minori;
• serviciul de reintegrare sociala;
• parchetelor;
• instantelor judecatoresti;organizatiilor comunitare independente.
PROGRAMELE DE NEGOCIERE IN SCOPUL REPARATIEI MATERIALE- destinate
evaluarii compensatiei sau reparatiei ce trebuie platita victimei decatre infractor,de obicei la
initiativa instantei,care va mentiona reparatia in hotararea pronuntata.Programele de acest tip
nu sunt preocupate de reconcilierea dintre parti,ci doar de un angajament in ceea ce priveste
reparatia materiala.
GRUPURILE SAU INSTANTELE COMUNITARE- sunt incluse in programe care
presupun un transfer al cazului penal de la procuror sau instanta catre procedurile comunitare
care sunr mai flexibile,implicand adesea unele elemete ale medierii sau negocierii;autoritatile
locale pot avea propriile lor consilii ce pot desfasura activitati de mediere de acest tip.
REUNIUNI ALE GRUPURILOR FAMILIALE SAU COMUNITARE – dezvoltate in
Australia,Noua Zeilanda,constituie un alt exemplu de implicare a comunitati in sistemul de
justitie penala.
Cercetarea in planul justitiei restaurative are in principal un caracter
criminologic,concentrandu-se asupra aspectelor fundamentale si alicative cu privire la

36
infractiune si la reactia sociala,vizand un orizont interdisciplinar cu implicatii mai ales in
domeniile juridic,socilogic,psihologic.

2.5. PARTICIPANTII LA PROCESULDE MEDIERE

2.5.1.VICTIMA IN PROCESUL DE MEDIERE

Scopul justitiei restaurative este de a acorda victimei rolul central,context in care


infractorul trebhuie sa repare in limitele rezonabile raul facut victimei,atat din punct de
vedere material cat si moral.
Actiunea de reparare a prejudiciului cauzat prin infractiune este realizata in mod obisnuit
de catre infractor,putandu-se cocretiza si in prestarea unei activitati in folosul victimei sau
a comunitatii.Reparatia presupune totusi,in paralel o cooperare a infractorului in cadrul
unor actiovitati de pregatire,consiliere si terapie.
In conceptia promotorilor a acestei noi filosofii penale,nu pedeapsa aplicata
infractorului este importanta pentru victime ,cat mai ales reparatia morala si
materiala;victimele vor sa fie respectate,vor sa li se redea demnitatea.
Participarea la mediere ajuta victima la depasirea fricii si a furiei,constituind o metoda
curativa cu efecte pozitive in timp;victima este pusa in situatia de a se exprima cu privire
la reparatiile materiale si morale ce i se cuvin,intr-un context pe care il intele ge si in
sensul in care obtine rezultate care se potrivesc cel mai bine cu necesitatile sale aparute in
urma comiterii infractiunii.

2.5.2.INFRACTORUL IN PROCESUL DE MEDIERE

In sistemul penal actual infractorul are un rol pasiv,nefiind pus in situatia de a raspunde
direct fata de victima.Modelul restaurativ propune o schimbare de optica:infraxtorul este
confruntar cu consecintele faptelor sale,cerandui-se imbnatatirea conduitei viitoare fata de
victima si fata de comunitate,avand un rol activ in ceea ce priveste repararea
prejudiciului.
Intalnirea fata in fata cu vctima infractorul:
- poate da explicatii cu privire la conduita sa;
- de a-si cere scuze;
- constientizarea raului pe care l-a facut,suferintei pe care a cauzat-ovictimei;
- are posibilitatea de a fi iplicat diret in solutionarea coflictului
- de a accepta o reparatie morala si matriala pentru victime;
- il poate ajuta sa restabileasca relatiile cu comunitatea.

2.5.3. MEDIATORUL IN PROCESUL DE MEDIERE

Un rol important in procesul restaurativ il are mediatorul care trebuie sa posede abilitatile
necesare de a pregati persoanele implicate pentru derularea procedurilor restaurative,de a

37
asigura avansarea discutiilor intr-o maniera sigura si civilizata,de a ghida partile in fazele mai
dificile si de a le incuraja sa se implice total si creativ.In pregatirea mediatorilor se stabilesc
cerinte minime ,abilitati personale.Mediatorii trebuie sa posede:un anumit nivel de cultura
generala,interesand in acelasi timp cunoasterea de catre acestia a mediului social local in care
muncesc si traiesc;un inalt nivel de maturitate psiho-comportamentala.
Aspectele interpersonale si de comunicare sunt foarte importante,mediatorii trebuie sa aiba
o atitudine deschisa,capacitatea de a asculta,de a comunica si de a fi impartiali;acreste
abilitati sunt foarte importante in selectarea si recrutarea personalului pentru mediere.
Pentru pregatirea mediatorilor sunt organizate cursuri atat inainte cat si in paralel cu
desfasurarea activitatii de mediere in vederea dezvoltarii unor calitati de mediere si tehnicilor
necesare rezolvarii conflictelor ,cunoasterii problemelor cu care se confrunta victimele si
infractorii.
2.5.4. COMUNITATEA IN PROCESUL DE MEDIERE

Diferenta dintre justitia penala si cea restaurativa este aceea ca in cazul procesului restaurativ
se recunoaste pimportanta participarii comunitatii alaturi de victima si infractor la
solutionarea raporturilor juridice de conflict..
In acest tipde interventie pot fi identifiocate urmatoarele aspecte:
• implicarea familiei poate fi utila ca factor protectiv si stimulativ care sa contribuie la
reinsertia sociala a infractorului si la scaderea riscului de recidiva;
• programele eficiente abordeaza comportamentul criminal prin prisma psihologiei
cognitiv-comportamentale,individul invata sa-si gestioneze relatiile
coportamentale,fie prin reconsiderarea si restructurarea exigentelor anterioare,fie
pringasirea unui termen pozitiv de comporatie intr-o persoana ce prezinta o anumita
semnificatie pentru el;
• programele efiiciente sunt proiecte cu baza comunitara,deoarece in comunitatede
faciliteaza contactul subiectilor cu realitatea,cu dificultatile curente,iar aplicarea
practica a celor invatate favirizeaza accesul la resurse,la activitati si relatii care pot
determina o schimbare pozitiva.
Atat justitia comunitara,restaurativa cat si informala trateaza fiecare membru ca pe un
partener,ceea ce presupune participarea comunitatii le realizarea urmatoareleor obiective:
• rebilitarea victimelor;
• reinsertia sociala a infractoorilor;
• rezolvarea anumitor probleme legate de de criminalitate.
Caracteristicile comunitatii:
• oamenii implicati in acest sistem au roluri bine defihnite si arii de preocupri
comune,relatiile dintre ei fiind asezate pe o baza solida;
• sistemul are continuitate din punctul de vedere al relatiilor interpersonale si al
scopurilor generale;
• membrii comunitatii depind considerabil de cooperarea voluntara si folosesc un
minim de masuri de sanctiune si de coercitier;
• este multifunctional,corespune diferitelor dimensiuni economico-sociale;
• este dinamic,dispunand de instrumente proprii de relationare;
Avantajele justitiei comunitare:
• promovarea protectiei comunitare;
• preventia criminalitatii si combaterea efectelor acesteia;

38
• repararea prejudiciilor cauate prin infractiune vctimei,cat si
comunitatii;reeducarea si reinsertia sociala a infractorilor.

2.6.ASPECTE PRACTICE ALE PROCESULUI DE MEDIERE15

Partile trebuie sa fie informate de catre autoritatile penale cu privire la situatia lor prezenta
si implicatiile pe care le are angrenarea lor in in procesul de mediere.
Au dreptul la o explicatie completa cu privire la:
• procedura de mediere;
• modul in care se va derula medierea;
• persoana mediatorului;
• consecintele medierii(succes,esc,intelegere partiala);
Autoritatile penale trebuie:
- sa fie sigure ca explicatiile date partilor sunt prezentate in mod obiectiv;
- ca medierea nu se realizeaza sub influenta unor presiuni
- sa se asigure ca nici una dinte parti nu o influenteaza pe cealalta prin amenintare pentru a
participa la procesul de mediere;
- sa existe certitudinea ca nici na dintte parti nu a fost constrandsa sa accepte acordul
rezultat din mediere;
- monitorizarea speciala in prinvinta procedurilor de mediere care implica un minor cu
scopul pararii intereselor minorilor ,garantiile oferite trebuie sa acopere dreptul la:
informare a minorului,de a-si exprima propriile puncte de vedere,de a avea un reprezentant
legal,la o procedura rapida.
Infratorul nu este obligat sa-si recunoasca vinovatia,este suficient sa-si asume
responsabilitatea pentru ceea ce s-a intamplat.;participarea s-a la mediere,recunoasterea
vinovatoiei in contextul medierii nu ar trebui folosite ca proba in rocedurile penale.
In cazul in care partile cad de acord in procesul medierii autoritatile penale accepta
rezultatul,procedurile penale inceteaza(incetarea urmaririi penale,incetarea procesului
penal).Este imposibila anchetarea sau judecarea acelorasi fapte o data cu acordul partilor si a
hotararii penale definitive.Urmarirea penala sau a judecatii este dispusa in cazul in care
medierea esueaza.

2.7.PERSPECTIVE ALE JUSTITIEI RESTAURATIVE IN ROMANIA

Din perspectiva integrarii in Uniunea europeana,o preocupare majora a tarii noastre este
armonizarea legiislatiei romanesti cu normele Comunitatii europene.Justitia restaurativa este
un element nou pentru majoritatea tarilor europene,necesitand o larga acceptare din partea
societatii,cat si din partea sistemului penal cu care trebuie sa conlucreze in scopul cresterii
calitatii actuluinde justitie.

15
Convenţia Europeană pentru despăgubirea victimelor infracţiunilor violente, încheiată la
Strasbourg la 24 noiembrie 1983. 5 p

39
Justitia restaurativa aduce elemente pozitive,complementare procedurilor penale comune,iar
serviciile de mediere se pot bucura de un nivel inalt al copetentei
Justitia restaurativa este eficienta si are un rol deosebit in cazul criminaslitatii
juveniledeoarece asigura evitarea contaminarii minorilor si a tinerilor in mediul
penitenciar,conservarea drepturilor si libertatilor democratice ale individului,reintegrarea
sociala printr-o finalitate pozitiva in cazul probatiunii.
Consiliul Europei a stabilit cateva recomandari vizand regimul aplicabil minorilor
delincventi:

- sa evite,atunci cand nu esdte necesar,contactul minorului cu sistemul judiciar,pentru a nu-l


expune inutil stigmatizarii,sociale ce poatem avea efecte psiho-comportasmentale nefaste;
- sa se stabileasca anumite repre in ceea ce priveste activitatea autoritatilor penale,astfel
incat deciziile in legatura cu infractorii minorii sa fie in concordanta interesele individuale
ale acestora;
- sa se construiasca un sistem de justitie penala pentru minori,axata intr-o mare proportie
pe masuri non-custodiale.
In ce priveste restaurarea sistemului penal in Romania ,organizatiile intrnationale au
recomandat infiintarea tribunalelor pentru minori insistand asupra activitatilor de preventie.
a delincventei juvenile. tariele vest-europene,in comparatie cu Romania ,au un sistem juridic
separat pentru infractorii minori,caracterizat prin moetode specifice de tratament cu impactr
pozitiv asupra succesului reintegrarii lor.
Prin ordin al ministrului justitiei au fost infiintate doua centre experimentale de aplicare a
unor elemente de justitie restaurativa privind unele fapte prevazute de legea penalain Craiova
si Bucuresti.Programul experimental are ca scop oferirea de solutii alternative sistmului
clasic de justitie penala,care sa conduca la reducerea riscului de recidiva a persoanelor pana
la varsta de 21 de ani.
In fiecare dintre cele doua centre functioneaza cate o echipa pluridiscipliunara constituita
din asistenti sociali,psihologi si doi mediatori.
Princialele activitati desfasurate in cele doua centre experimentale in baza ordinului sus
mentionat sunt:
- de a intocmi,la solicitarea procurorului si a instantei de judecata,evaluari psiho-sociale
privind persoana inculpatului;
- de a acorda consultanta victimei infractiunii,infractorului si familiei acestuia;
- de a asigura participarea infractorului,a familiei acestuia si a victimei la programul
centrului experimental;
- de a organiza intrevederi victima-infractor ij vederea medierii conflictului si a repararii
prejudiciului produs prin savarsirea infractiunii;
- de a initia si derula programe specializate de reabilitare a infractorului;
- de a desfasura activitati de promovare a proiectului in comunitatile respective;
- de a facilita implicarea comunitatii in vederea reitegrarii sociale si profesionale a
infractorului.
De asemeni Legea 217/2003 privind prevenirea si combaterea violentei in familie consacra
modalitati specifice de mediere,fiind supuse la cererea partilor implicate,realizata prin
intermediul Consiliului de familie sau al mediatorilor autorizati.

40
Transferul responsabilitatii in manile comunitatii,(familie,Serviciile de reintegrare Sociala
si Supraverghere judetene) in ceea ce priveste reinsertia sociala si controlul asupra membrilor
sai.
Concluzie:
Avantajele justitiei restaurative sunt:
- defineste infractiunea ca fiind un prejudiciu cauzat victimei;
- presupune o interventie orientata pe reparatia morala si materiala;
- victima beneficiaza de o reparatie mai avantajoasa decat in sistemul penal clasic;
- procesul restaurativ se desfasoara de regula cu implicarea comunitatii;
- infractorul are un rol activ,asumandu-si in mod direct raspunderea fata de victima;
- infractorul accepta mai usor sanctiunile,ceea ce faciliteaza procesul de reinsertie sociala
,al carui subiect este.
Limitele procesului rstaurativ sunt:
- in cazul infractiunilor grave si a infractorilor adulti,rezultatele de pana acum nu confirma
eficienta activitatii restaurative;
- exista anumite piedici legate de refuzul de a particiapa la procesdul rstaurativ din partea
victimei cat si a infractorului.
In Romania este posibila justitia restaurativa sub doua forme;
- mediere – aplicata pt. Infractiuni de mica gravitate si pentru infractori minori si tineri;
- justitie restaurativa postcondamnatorie- poate fi aplicata cu succes:
- minorilor aflati in probatiune ca instrument complementar de tratament care sa duca la
reinsrtia sociala completa a acestora;
- pentru infractorii de orice varsta aflati in detentie,in masura in care se coonsidera ca poate
avea un rol educativ semnifiocativ cu rezultate pozitive in ce priveste reisertia sociala
postexecutorie.
Dezvoltarea unei noi forme de interventie trebuie sa se realizeze pe doua niveluri:mocicro-
structural,al relatiilor interpersonale(infractor,victima,comnitate) si macrostructural vizand
structuri institutionalizate care infapturiesc justitia prin acte restaurative.

41
CAPITOLUL III

PROTECŢIA VICTIMELOR INFRACTIUNILOR

3.1.Cadrul legislativ
3.2Masuri de protecţie a victimelor
3.2.1.Informarea
3.2.2.Asistenţa juridica gratuita

42
3.2.3.Compensarea financiarâ
3.2.4.Consilierea psihologica
3.2.5.Protecţia voctimei din perpectiva;
3.2.5.1.Leggii628/2001 privindprevenirea ci combaterea treficului de
De persone
3.2.651.1.Definiţia traficului de perosaone
3.2.5.2 Legii 217/2003 privind violenţa în familie
3.3.Rolul consilierului îm procesul de reintegrare sociala a victimelor
3.4.Directii de actiune ale uni consilier
3.5Elemente de etica ale uni consilier de probaţiune
3.6.Proiect de interventie
3.7.Managerul de caz
3.8. Sistemul de referire in comunitate
3.9.Familia victimei traficului de persoane in comunitate
3.10. Primul interviu
3.11.Principalii factori de vulnerabilitate
3.12. Evaluarea psihosocială a victimelor

CAPITOLUL III

PROTECTIA VICTIMELOR INFRACTIUNILOR

3.1.CADRUL LEGISLATIV

Protectia victimelor infractiuilor,in special protectia victimelor infractiunilor


savarsite cu violenta,constituie o preocupare a organismelor europene si a statelor
Europei,fundamentata pe ratiuni de echitate si solidaritate sociala.
La nivelul Consiliuliului Europei,aceasta preocupare s-a concretizat in adoptarea
Conventiei europene privind compensarea victimelor infractiunilor violente(Strasbourg,24
noiembrie 1983) si a Recomandarii nr.R(85)11 privind pozitia victimei in cadrul dreptului
penal si al procedurii penale.
La nivelul Uniunii Europene,preocuparea pentru a asigura protectia victimelor intr-un
spatiu comun de libertate,securitate si justitie se reflecta in Comunicarea Comisiei
Europene ,,Victimele infractiunilor in Uniunea Europeana – reflectii privind standarde si
actiune’’(14 iulie 1999),in Decizia Cadru a Consiliului European privind pozoitia victimelor
in procedura penala (15 martie 2001),in Cartea verde ,,Compensarea victimelor
infractiunilor’’ a Comisiei europene(28septembrie
2001) si in activitatea desfasurata in prezent pentru definititvarea proiectului de directiva
privind compensarea victimelor infractiunilor.
In Romania, tinanadu-se cont de standardele si pricipiile documentelor europene invocate,
de nevoile actuale de protectie ale victimelor, a fost adoptat proiectul de Lege privind unele
masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor.
Proiectul instituie patru categorii de masuri care se adreseaza in mod direct nevoilor
victimei,si anume informarea victimelor infractiunilor cu privire la drepturile lor,consilierea
psihologica,asistenta juridica gratuita si compensarea financiara de catre stat a victimelor

43
unor infractiuni,fiecare dintre aceste masuri fiind dezvoltate in dipozitiile unor capitole
distincte.
Aceste masuri, care privesc actiuni directe de protectie a victimelor,li se adauga obligatia
generala a Ministerului Justitiei prin Institutul National al Magistraturii si aMinisterului
Administratiei si Internelor de a asigura specializarea personalului care,in exercitarea
atributiilor prevezute de lege,stabileste legaturi directe cu victimele infractiunilor pentru a
putea identifica nevoile victimei,in special a copiilor victime.

3.2. MASURI DE PROTECTIE A VICTIMELOR

3.2.1.INFORMAREA

Prima categorie de masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor privşste


informarea acestora,pornind de la ideea ca o informare corecta si completa a victimei
constituie prima conditie pentru realizarea dreptirilor si pentru ameliorarea situatiei sale.
Informarea se asigura victimelor oricaror infractiuni si se realizeaza,potrivit proiectului,in
doua modalitati :
a) in mod direct- de catre procurorul sau ofiterul de politie la care victima se prezinta ori
de catre judecator,in cazul infractiunilor pentru care plangeea prealabila se adreseaza
instantei de judecata si
b) prin intermediul unei linii telefonoce disponibile permanent pentru informarea
victimelor infractiunilor.
Informatiile care sunt furnizate victimelor infractiunilor,in oricare dintre cele doua
modalitati,prIvesc :
a) serviciile si organizatiile care asigura care asigura consiliere psihologica sau orice
forme de asistenta a victimei in functie de necesitatile acrsteia ;
b) organul de urmarire penala la care poate face plangere ;
c) dreptul la asistenta juridica si unde se poate adresa pentru exercitarea acestui drept ;
d) conditiile si procedua pentrua cordarea asistentei juridice gratuiete ;
e) drepturile procesuale ale persoanei vatamate,ale aprtii vatamate si ale partii civile ;
f) connditiilre si procedura pentru a beneficia de dispozitiile art.86 1 ,art.862,art.865 si
art.865din Codul de procedura penala,precum si de dispozitiile Legiinr. 682/2002
privind protectia martorilor ;
g) conditiile si procedura pentru acordarea compensarii financiare de catre stat.
Toate aceste informatii au rolul de a oferi victimei o imagine completa asupra drepturilor
sale si asupra mijloacelor concrete de realizare a acestor drepturi,atat in cadrul procedurilor
judiciare,cat si in afara acestora.

3.2.2.ASISTENTA JURIDICA GRATUITA

Avand in vedere faptul ca realizarea drepturilor victimelor in cadrul procedurilor judiciare


depinde in mare masura de asistenta juridica ce le este acordata,cea de-a treia categorie de
masuri prevazute in proiect priveste asistenta juridica gratuita a victimelor unor infractiuni.
In conceptia proiectului,asistenta juridica gratuita sae acorda,la cerere,mai multor categorii
de victime,tinand seama, pe de o parte,de gravitateas infractiunii savsarsite,iar,pe de alta
parte,de situatia materiala a victimei.

44
In primul rand ,asistenta nuridica se acorda victimelor directe ale infractiunilor grave
savarsite cu violenta(tentativa la infractiunile de omor,omor calificat si omor deosebit de
grav,vatamarea corporala grava a victimei) sau ale infractiunilor grave provitoare la viata
sexuala(infractiunile de viol,act sexual cu un minor si perversiunea sexuala savarsita asupra
unui minor sau savarsita cu violenta).Asistenta juridica gratuita se acorda si victimelor
indirecte ale unor infractiuni grave(sotul,copii si cei aflati in intretinerea victimelor directe
decedate prin savarsirea infractiunilor).
In al doilea rand,asistenta juridica gratuita se acorda victimelor altor infractiuni decat cele
mentionate,indiferent de natura infractiunii,daca venitul lunar pe membru de familie este de
cel mult egal cu salariul de baza minim brut pe tara stabilit pentru anul in care victima a
formult cererea de asistenta juridica gratuita.
In ambele situatii,acordarea asistentei juridice gratuite este conditionata de savarsirea
infractiunii pe teritoriul Romaniei,sau,in cazulinfractiunilor savarsite in afara teritoriului
romaniei,de calitatea victimei de cetatean roman sau strain care locuieste legal in Romania si
de desfasurarea procersului penal in Romania.
De asemenea ,acordarea asistentei juridice este conditionata de sesizarea organelor de
urmarire penala cu privire la savarsirea infractiunii, in anumite termene prevazute in
proiect.Prin sesizarea organelor de urmarire penala in termen,victima acorda un sprijon in
constatarea la timp a infractiunilor.Victimele care nu au implinit varsta de 18 ani si cel puse
sub interdictie nu au,insa,obligatia de a sesiza organele de urmarire penala cu privire la
savarsirea infractiunii.
Pentru a asigura aplicabilitatea efectiva a dispozitiilor referitoare la asistenta juridica
gratuita,proiectul reglementeaza,in mod detaliat,procedura de acordare a asistentei juridice
gratuite si stabileste limita sumei in care aceasta poate acordata de 2 salarii de baza minime
brute pe tara.
Prin dispozitiile referitoare la acordarea asistentei juridice gratuite si prin dispozitiile care
extind aplicareanormelor privind asistenta juridica gratuitasi la acordarea sumei necesare
punerii in executare a hotararii judecatoresti prin care au foest acordate despagubiri civile
victimei infractiunii,proiectul raspunde unora dintre cerintele Raportului periodic al Comisiei
Europene privind progresul realizat de romania in procesul de aderare la Uniunea europeana
pentru anul 2003.

3.2.3.COMPENSAREA FINANCIARA

Compensarea financiara de catre stat a victimelor unor infractiuni reprezinta mecanismul cel
mai important de protectie a victimelor.
Sistemul de compensare financiara de catre stat a victimelor infractiunilor savarsite cu
violenta are ca fundament principiul echitatii si al solidaritatii sociale si realitatea ca,in
prezent,ori decate ori faptuitorul ramane necunoscut,este insolvabil sau disparut, ,,costurile
infractiunii’’ sunt suportate exclusiv de victima.
Proiectul prin dispozitiile care reglementeaza sistemul de compensare financiaara a
victmelor,permite ratificarea de catre romania a Conventiei europene oprivind compensarea
victimlor infractiunilor violente.De asemenea,proiectul,prin aceleasi dispozitii,aliniaza
legislatia interna la standardele care vor fi prevazute in viitoarea directie privind compensarea
victimelor infractiunilor,standarde ce se regasesc in prezent in legislatia majoritatii statelor
membre ale Uniunii europene(Ex.
austria,Germania,Danemarca,Finlanda,Franta,Luxemburg,Portugalia,Spania,Suedia),cat si in

45
legislatia unora dintre statele care vor deveni membre ale Uniunii Europene in 2004(Ex.
Estonia,Ungaria).
Compensarea financiara se acorda la cerere victimelor directe ale infractiunilor grave
savarsite cu violenta (tentativa la infractiunile de omor,omor calificat si omor deosebit de
grav,vatamarea corporala grava a victimei) sau ale infractiunilor grave privitoare la viata
sexuala savarsita asupra unui minor sau savarsita cu violenta0 si victimelor indirecte ale
infractiunilor de omor si ale infractiunilor intentionate care au avut ca urmare moartea
persoanei(sot,copii si persoane aflate in intretinere).
Conditii pentru acordarea compensarii financiare a victimelor directe sdau indirecte ale
infractiunilor mentionate sunt :
a) O prima categorie de conditii priveste locul savarsirii infractiunii si cetatenia
victimei.Astefel ,compensarea financiara acordata pentruinfractiunile savarsite pe
teritoriul Romaniei,daca victima este cetatean roman sau strain care locuieste legal in
romania.daca victima este strain care nu locuieste in romania,compensarea financiara
pentru infractiunile savarsite pe tritoriul Romaniei se acorda in baza conventiilor
internationale la care romania este parte.o asemenea Conventie ar putea fi,in urma
ratificarii,Conventia europeana privind compensarea victimelor infractiunilor
violente.
b) Cea de-a doua categorie de conditii priveste sesizarea organelorde urmarire penala cu
privire la savarsirea infractiunii,in anumite termene prevazute in sau circumstanta
atenuanta a provocarii prevazuta in art.73 lit.b din Codul penal) proiect,avand in
vedere faptul ca ratiuniide echitate impun compensarea financiara a victimelor care isi
aduc o miima contributie pentru constatarea la timp a infractiunilor.In vederea
obtinerii compensarii financiare,victimele care nu au implinit varsta de 18 ani si cele
puse sub interdictie nu au obligatia de a sesiza organele de urmarire penala cu privire
la sacvarsirea infractiunii.
c) Cea de-a treia categorie de conditii difera dupa cum faptuitorul esta sau nu cunoscut si
releva caracterul subsidiar al sistemului de compensare financiara in raport cu
frepararea prejudiciului victimei de catre fapturitor sau de catre o societate de
asigurare.
In cazul in care faptuitorul este cunoscut,compesarea financiara se acorda daca victima a
introdus cererea de compensare financiara in termen de un an dela data la care s-a realizat
procedura judiciara,victima s-a constituit ca parte civila in cadrul procesului
penal,faptuitorul este insolvabil sau disparut si victima nu a obtinut repararea
prejudiciului suferit de la o societate de asigurare.In acest context,se impune precizarea ca
acordarea compensarii financiare nu este conditionata de existenta unei hotarari definitive
de condamnare,ea putand fi acordata si in unele cazuri in care s-a pronuntat achitarea sau
incetarea procesului penal ori s-a pus scoaterea de sub urmarire penala,incetarea urmaririi
penale.este,de exemplu s,situatia in care a intervenit amnistia sau prescriptia ori fapta a
fost savarsita de o persoana irrsponsabila sau aflata in stare de betie completa involuntara.
In cazul in care faptuitorul este necunoscut,compensarea financiara se acorda daca
victima a introdus cererea de compensare financiara in termen de 3 ani de la data
savarsirii infractiunii si nu a obtinut repararea integrala a prejudiciului de la o societate de
asigurare.
Exista o serie de derogari de la termenele de introducere a cererii de compensare
financiara pentru victimele care nu au implinit varsta de 18 ani si pentru cele care se afla
in imposibilitate de a formula o asemenea cerere.Compensarea financiara nu poate fi

46
acordata in situatiile in care se constata ca fapta nu exista sau nu este prevazuta de legea
penala si nici in acele situatii in care victima a determinat prin atitudinea sa savarsirea
infractiunii(se stabileste ca fapta a fost savarsita in stare de legitima aparare impotriva
actului victimei in conditiile art.44 din Codul penal sau instantaretine in favoarea
faptuitorului circumstanta atenuanta a depasirii limitelor legitimei aparari impotriva
actului actului victimei prevazuta in art.73 lit.a din Codul penal sau in situatiile in care
victima este condamnata definitiv pentru participarea la un grup infractional organizat sau
pentru una dintre infractiunile care dau dreptul la compensare financiara.Excluderea de la
compensarea financiara in situatiile mentionate este prevazuta si de conventia europeana
privind compensarea victimelor infractiunilor violente si de viitoarea Directiva privind
compensarea victimelor infractiunilor.
In ceea ce priveste prejudiciile suferite de victima prin savarsirea infractiunii care sunt
reparate prin compensarea financiara, proiectul circumscrie la urmatoarele categorii : in cazul
victimelor directe,,se compenseaza cheltuielile de spitalizare si alte categorii de cheltuieli
merdicale suportate de victima,prejudiciile materiale rezultate din distrugerea,dgradarea sau
aducerea in stare de neantrebuintare a bunurilor victimei prin savarsirea infractiunii,iar in
cazul victimelor indirecte,se compenseaza cheltuielile de inmormantare si intretinerea de
care victima este lipsita datorita savarsirii infractiunii.
Pentru a evita dubla despagubire a victimei,sumele de bani platite de faptuitor cu titlu de
despagubiri civile si indemnizatia obtinuta de victima de la o societate de asigurare pentru
prejudiciile cauzate prin savarsirea infractiunii se scad din cuantumul compensarii financiare
acordate de catre stat victimei ;statul se subroga in drepturile victimei care a beneficiat de
compensare financiara pentru recuperarea sumelor platite acesteia.
Proiectul reglementeaza,in detaliu,procedura de acordare a compensarii financiare si
posibilitatea acordarii unui avans din compensarea financiara pentru victimele infractiunilor
aflate intr-o situatie financiara precara.Plafonat la echivalentul a 10 salarii de baza minime
brute pe tara,avansul din compensarea financiara are rolul de a raspunde nevoilor acestei
categorii de victime,in special atunci cand prejudiciile judiciare se desfasoara intr- perioada
mai indelungata de timp.In ceea ce priveste mecanismul institutional,urmand modelul
francez, proiectul prevede cererea in cadrtulfiecarui tribunal a unei Comisii pentru
compensarrea finaciara a victimelor infractiunilor ,alcatuita din cel putin 2
judecatori,desemnati pentru o perioada de 3 ani de adunarea generala a judecatorilor
tribunalului.
Competenta de solutionare a cererilor de compensare financiara,a cererilor privind
acordarea unui avans din comensarea financiara,ca si a cererilor pentru acordarea asistentei
juridice gratuite,apartine unui complet format din 2 judecatori dincadrul Comisiei pentru
compensarea financiara a victimelor infractiunilor.
Pe masura ce sistemul de compensare financiara va functiona si va fi consolidat,este
posibila,in viitor,o extindere treptata a categoriilor de victime care sa beneficieze de
compensarea financiara si la victimele altor infractiuni contra persoanei sau la victimele
infractiunilor contra patrimoniului.De asemenea,este posibila,in viitor o extindere treptata
a categoriilor de prejudicii care sunt reparate prin compensare si la prejudiciile morale,dupa
cum este posibila eliminarea caracterului subsidiar al compensarii financiare de catre stat.

3.2.4.CONSILIEREA PSIHOLOGICA

47
Consilierea psihologica se asigura victimelor acelor infractiuni care fiind savarsite cu
violenta sau libertatii sexuale a pesoanei ,produc nu numai o trauma fizica,ci si o truma
psihologica.Aceste infractiuni sut :1 / tentativa la infractiunile de omor,2/omor ,3/omor
calificat si 4/omor deosebit de grav,5/lovirea sau alte violente si 6/vatamarea corporala
savarsite asupra membrilor familiei,7/vatamarea corporala grava a victimei,8/infractiunile de
viol,9/act sexual cu un minor,10/perversiune sexuala savarsita asupra uni minor sau savarsita
cu violenta,11/coruptie sexuala si rele tratamente aplicate mionorului.Consilierea psihologica
sa acorda,de asemenea ,victimelor infractiunilor prevazute la legea nr.678/2001 privind
prevenirea si combaterea traficului de persoane,cu modificarile si completarile
ulterioare.Mecanismul institutional prin care se asigura consilierea psihologica a victimelor
este reprezentat de serviciile de probatiune si protectie a victimelor care functioneaza pe
langa tribunale.In cadrul acestor servicii,consilierea psihologica a victimelor se asigura in
mod gratuit,pentru o perioada de cel mult 3 luni,iar in cazul victimelor care nu au
implinit varsta de 18 ani,pe o perioada de cel mult 6 luni.Serviciile de probatiune si
protectia victimelor se constituie prin reorganizarea serviciilor de reintegrare sociala si
supraveghere de pe langa tribunale.
Serviciile pentru consilierea psihologica a victimelor infractiunilor si pentru asigurarea altor
forme de asistenta a acestora pot fi constituite si de organizatiile
nonguvernamentale,independent sau printr-un parteneriat cu autoritatile administratiei
publice.In acest scop,organizatiile neguvernamentale pot beneficia,in conditiile legii,de
subventii din bugetul de stat.

3.2.5.PROTECTIA VICTIMEI DIN PERSPECTIVA


3.2.5.1LEGII 628/2001 PRIVIND Prevenirea si combaterea traficului de
persoane
Definitia traficului de fiinte umane
Constituie infractiunea de trafic de persoane
recrutarea,transportarea,transferarea,cazarea sau primirea unei alte persoane,prin
amenintare,violenta sau prin alte forme de constrangere,prin rapire,frauda ori
inselaciune,abuz de autoritate sau profitand de imposibilitatea acelei persoane de a se
apara sau de a-si exprima vointa,ori prin oferirea,darea,acceptarea sau primirea de bani
ori de alte foloase pentru obtinerea consimţamantului persoanei care are autoritate asupra
altei persoane,in scopul exploatarii acestei persoane.Exploatarea contine,cel
putin,exploatarea prtin prostituarea unei persoane sau alte forme de exploatare
sexuala,munca sau servicii fortate,sclavia sau practici analoage sclaviei,folosirea sau
prelevarea de organe(Extras din Legea 678/2001)
1. Tipurile de servicii oferite victiemlor traficului de persoane :
In actiunea de prevenire si combatere a traficului de persoane,in mod deosebit a
traficului de femei si copii, se impune o abordare globala internationala,état in ceea ce
priveste stabilirea de masuri pentru prevenirea traficului,pdepsirii traficantilor,cat si
vizand protectia victimelor traficului,respectarea si garantarea drepturilor
fundamentale ale acestora.
Protectia victimelor traficului de persoane trebuie sa se regaseasca in masurile luate in
cursul procesului penal,cat si ulteriort finalizarii acestuia,dat fiind faptul ca urmarile
unor asemenea infractiuni asupra persoanelor-victime sunt grave si se perpetueaza in
tijp.

48
Legislatia romana trebuie sa se alinieze cou legiuslatia statelor comunitare in ce
priveste asistarea victimelor traficului de parsoane prin statuarea de masuri specifice
in dreptul intern,fiecare stat parte trebuind sa protejeze viata privata si identitatea
victimelor,prin asigurarea confidentialitatii procedurilor juridice referitoare la aestea.
State le membre au obligatia sa asigure masuri pentru ca victimele traficului de
persoane sa fie informate asupra procedurilor juridice si administrative
aplicabile,pentru ca victimele sa beneficieze de asistenta de specialitate in diferitele
stadii ale procedurii penale,astfel incat sa nu se aduca prejudicii drepturilor
apararii,pentru ca victimele traficului sa poate fi restabilite din punct de vedere
psihic,psihologic si social.
In cursul procesului peal victimele traficului trebuie sa beneficieze de sfaturi si
informatii privind drepturile pe care legea le recunoaste,de reprezentare si asistare,in
fata organelor de cercetare si in fata instantei de judecata,de acordarea timpului pentru
a-si pregarti apararea,dar si de asistenta medicala,psihilocica si materiala.
Victimele traficcului de persoane au calitatea de parte vatamata in procesul penal,ca
persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica,morala sau
materiala.Pentru a face fata rigorilor de ancheta ,voctima trebuie sa beneficieze de
asistenta de specialitate (juridica,medicala sau psihologica) inca din acest moment.
Persoana intervievata trebuie sa dispuna de un climat de incredere,persoanele cu
care intra in contact sa prezinte integritate profesionala.Comunicarea empatica din
partrea anchtatorilor si colaborare intre celelalte entitati
implicate9medic,psiholog,asistentul social etc.).
Declaratia victimei constituie mijloc de proba si poate fi folosita la aflarea
adevarului,coroborate cou celelalte mijloace de proba.
Toto in cursul procesului penal victime este interpelata cou proivire le prejudiciile
materiale si morale suferite,in vederea solutionarii si a laturii civile a cauzei.
Audierea persoanei vatamate in procesul penal presupune cunoasterea psihologiei
acesteia,pentru a se atinge pe deplin scopul procesului :
- incadrarea juridica a faptei ;
- conturarea laturii subiective a infractiunii ;
- luarea in seama a caracteristicilor fiziologice si emotionale ale victimei ,deoarece de
rusine poate sa ascunda aspecte care pot duce la aflarea adevarului;
Audierera victimei traficului de persoane se realizeaza de o echipa
multidisciplinasra,formata din politist,procuror,psiholog,asisten social.
Interviul victimei se realizeaza prin folosirea de tehnici speciale.
Masuri de protectie speciale ce se impun sunt :
- caracterul nepublic al anchtei si al cercetarii judecatoresti ;
- asigurarea asistentei juridice,medicale ,psihologice a victimei ;
- ocritirea identitatii si a vietii private ;
- protectia fizica a victimei in cursul procesului ;
- asigurarea informarii victimei,dar si a potentialelor victime si a cetatenilor in general
cou privire la drepturile lor in asemenea situatii ;
- cazarea temporara a victimelor,la cerearea acestora,in centre de asistenta si
protectie,infiintate prin lege,cou asigurarea conditiilor necesare ;
- dreptul la informare asupra procedurilor juridice si administrative si dreptul la sistenta
juridica obligatorie.

49
Prevederile legale referitoare la serviciile sociale si drepturile garantate prin lege
pentru victimele traficului de persoane(legea 678/2001) sunt:
• Protectie si o asistenta sociala,fizica,juridica si sociala
• Dreptul la recuperarea fizica,juridica si sociala
• Victimele pot fi cazate,la cerere,temporar,in centrele de asistenta si protectie a
victimelor traficului de persoane;centrele trebuie sa ofere conditii civilizate de cazare
si igiena personala,hrana.asistenta psihologica si medicala
• Victimelor cazate temporar li se asigura de catre asistentii sociali din aparatul
consiliului local in a carui raza teritorisala isi desfasoara activitatea
centrele,informatii si consiliere pentru a beneficia de facilitatile asigurate prin lege
persoanelor marginalizate social
• Agentiile judetene de ocupare a fortei de munca din judetele in care se infiinteaza si
functioneaza centrele organizeaza,daca eter posibil,programe speciale,de scurta durata
pentru initierea sau formarea profesionala a victimelor cazate.De asemenea asigura cu
prioritate victimelor traficului de fiinte persoane servicii de consiliere si mediere a
muncii,in vederea identificarii unui loc de munca;
• Victimelor traficului de persoane,cetateni romani,li se pot acorda locuinte sociale,cu
prioritate,de catre consiliile locale din localitatea de domiciliu.

3.2.5.2 PROTECTIA VICTIMEI DIN PERSPECTIVA Legii 217/2003 PRIVIND


VIOLENTA IN FAMILIE

Avand in vedere cresterea fara predent a violentei in general si in familiei in special,in


prezent preocuparea specialistilor in domeniul social si juridic este indreptata catre
intelegerea si conceptualizarea fenomenului.Legiuitorul roman este preocupat de constituirea
unui cadru juridic in care sa armoinizeze activitatea institutiilor statului cu cea a
organizatiilor private si a organsmelor similare,a organizatiilor internationale in combaterea
fenomenului de violenta domestica.
Legea consacra ca obiectiv de interes national ,,ocrotirea si sprijinirea familiei,dezvoltara si
consolidarea solidaritatii familiale,bazata pe prietenie,afectiune si intrajutorare morala si
materiala a membrilor familiei’’.
In sensul prezentei legi ,,violenta in familie’’ reprezinta orice actiune fizica sau vebala
savarsita cou intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleasi
familii,care provoaca o suferinta fizica,psihica,sexuala sau un prejudiciu material.
Prin ,,membru de familie ‘’ se intelege :
a) sotul ;
b) ruda apropiata,conform art.149 Cod penal,adica ascendentii si
descendentii,fratii si surorile,copii acestora,preuve si persoanele devenite prin
adoptie,potrivit legii,stfel de rude ;
c) asimilate notiunii de ,,membru de familie’’ sunt si persoanele care au stabilit
relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii,doverdite pe
baza anchetei sociale.
Protectia victimelor violentei domestice contituie un obiectiv al Agentiei Nationale de
Protectie a Familiei,ca organ de specialitate in subordinea Ministerului Sanatatii si Familiei
prin :

50
- sprijinirea victimelor prin programe de recuperare a sanatatii si de reinsertie sociala ;
- protejarea victimelor si, in special,a minorilor prin masuri de pasteare a
confidentialitatii lor,preucum si prin masuri de protectie psihologica a acestora,in
timpul instrumentarii cazului ( VEZI L. 211/2004).
-

3. 3. ROLUL CONSILIERULUI IN PROCESUL DE REINTEGRARE


SOCIALA A VICTIMEI

Obiectivul fundamental al consilierului de probatiune este asigurarea pe termen lung a


independentei clientilor- in masura in care este posibil- fata de ofertele de ajutor ale
celorlalti.In acesta privinta,ingrijirea umana trebuie sa vizeze nu numai aspectele fizice-
materiale ale vietii clientilor ci mai curand insusirea formelor, mijloacelor,abilitatilor si a
starilor psihice favorabile asigurarii implinirii aspiratiilor prin forte proprii si pe termen
lung.
Consilierea psihosociala a victimelor traficului de persoane se asigura in vederea
diminuarii impactului psihologic al infractiunii aspra victimei,oferindu-se in acelasi timp
si alte servicii.Consilierea psihosociala se acorda gratuit,la cerere,numai dupa sesizarea
organelor de urmarire penala sau a instantei de judecata cu privire la savarsirea
infractiunii,pentru victimele infractiunilor savarsite cu violenta,traficului de fiinte umane
etc.
Consilerea se ofera de catre serviciile de reintegrare de pe langa tribunalul in a carei
raza domiciliaza victima;se acorda pe o perioada de 3 luni ,iar in cazul victimelor care nu
au implinit 18 ani ,pe o perioasda de 6 luni.
Pentru majoritatea oamenilor autoangrijirea constituie forma fireasca de garantare si
asigurare a conditiilor normale de viata intr-o societate in care funtioneaza normal.Pentru
o minoritate umana insa,formata din indivizi sau grupuri
marginalizate,dependente,vulnerabile sau defavorizate,autoângrijirea nu este posibila si
de aceea protectia comunitara si asistenta sociala specializata devin
idispensabile.Consilierul psihosocial este reprezentantul societatii in aplicarea propriului
sistem de interventie:repartizarea resurselor alocate pana la nivelul victimei,in evaluarea
cazurilor si pargurgerea etapelor proiectului de interverntie.Eficienta activitatii
intreprunse se gaseste in raport cu gradul de implicare si participare al beneficiarilor la
organizarea si realizarea lor
Victima trece prin urmatoarele etape:
- neâncredere,deruta
• Negarea pierderii-faptul ca nu poate fi real
• Doriunta puternica de cautare si regasire a obiectului
pierdut(LIBERTATE,IDENTITATE)
• Mânie,resentiment,vină-se accepta faptul si se cauta vinovaţi
• Disperare,deprimare,retragere in sine
• Acceptarea situaţiei,reorganizarea interioara
• Demersuri practice.

3.4.DIRECTII DE ACTIUNE ALE UNUI CONSILIER

51
• Obtinerea actelor de identitate
In multe cazuri victimele traficului de persoane nu acte de identitate.Fie le-au fost
furate,fie le-au pierdut.Responsabilitatea consilierului este de a consilia clientul cu
privire la etapele ce trebuie parcurse pentru obtinerea actelor de identitate.
• Reintegrarea profesionala
Rolul asistentului /consilierului este sa ofere o minima consiliere vocationala,sa
medieze relatia cu AJOFM sau posibilii angajatori,sa asiste clienbtul in realizarea
dosarului necesar urmarii unui curs de calificare.
• Reintegrare scolara
Rolul consilierului este sa prezinte avantajele integrarii scolare,sa identifice cea
mai potrivita scoala,sa medieze relatia cu directorul scolii si sa asiste clientul in
realizarea dosarului necesar reintegrării scolare.
• Medierea relatiei cu familia
In multe cazuriu teama si prejudecatile sunt cauzele pentru care familia de origine
respinge o victima a traficului de persoane.Familia reprezinta un suport exrem de
important pentru reintegrarea eficienta a clientului.Rolul consilierului este de a
media relatia dintre client si familia sa.
• Medierea cu institutiile din comunitate
Multe dintre victimele traficului de persoane nu-si cunosc drepturile si beneficiile
legale.O mare parte din lel proivin din mediul rural.Rolul consilierului este sa
consilieze clientul cu privire la drepturile sale.(Exp: Legea 416) sa orienteze
clientul spre serviciile aflate in comunitate si,unde este cazul,sa medieze relatia
dintre client si diferite institutii.
Principalele obstacole:
• Financiare
• Intelegerea comportamentului victimei
• Lipsa de motivatie
• Victima minte
• Victima se rasgandeste
• Dependenta clintului
• Prejudecatile din comunitate
Tipuri de clienti:
• Clientul dezorientat
• Clintul mincinos
• Clientul revendicativ
• Clientul necomunicativ
• Clientul model
3.5.ELEMENTE DE ETICA PROFESIONALA PENTRU CONSILIERUL IN
PROBATIUNE:
• Demnitatea si unicitatea persoanei.Consilierul trebuie sa respecte si sa promoveze
demnitatea individului,unicitatea si valoarea fiecarei persoane.Consilierul nu trebuie sa
practice ,sa tolereze, sa faciliteze sau sa colaboreze la nici o forma de discriminare bazate
pe rasa,etnie,sex si orientare sexuala,varsta,convingeri politice sau religioase,statut

52
mariatal,deficienta fizica sau psihica,situatie materiala şi/sau orice alta
preferinta.caracteristica,conditie sau statut.
• Autodeterminarea. Consilierul in probatiune respecta si promoveaza dreptul clientilor la
autodeterminare;asista clientii in eforturile lor de a-si identifica si clarifica scopurile in
vederea alegerii celei mai bune optiuni.
• Confidentialitatea.Consilierul respecta dreptul la viata privata a clientului;nu solicita
informatii despre viata privata a clientului decat in cazul in care acestea sunt relevante
pentru interventie.Odata ce aceste informati au foest obtinute,se pastreaza
confidentialitatea asupra lor.
• Competenta.Toate actiunile consilierului in probatiune trebuie sa se inscrie in limitele de
competenta ale profesiei.Pretatirea profesionala trebuie sa fie un proces continuu de
perfectionare.

3. 6. PROIECTUL DE INTERVENTIE

Evaluarea initiala.
• Stabilirea relatiei de incredere
• Date despre client
• Informatii despre contextul social din care provine clientul
• Scurt istoric al perioadei de trafic
Definirea problemei.
• Inventar de probleme
• Ierarhizare
• Cauze
• Consecinte
Dezvoltarea planului de interventie.
• Obiective
• Activitati
• Metode
• Resurse (materiale/umane)
• Responsabilitati
• Incadrare in timp
Semnarea contractului de consiliere.
• Responsabilizarea clientului
• Incurajarea clientului
Monitorizarea planului de interventie.
• Cand?
• Progrese/Ostacole
• Planificarea urmatoarelor etape
Evaluare finala
• Analiza procesului
• Punctre tari
• Puncte slabe
• Plan de viitor

53
3. 7. MANAGERUL DE CAZ

Interventia in cazurile de victiumizare/ cazurile de trafic, o interventie este eficeinta numai in


cadrul unei echipe multidiscilplinare(psiholog,asistent social,jurist/avocat,politist).Interventia in
echipa presupune divizarea responsabilitatilor,dar si o coordonare a eforturilor. De aceea este
necesar ca echipa sa fie coordonata de un manager de caz care sa monitorizeze intreaga activitate.
Principiile de baza de la care trebuie sa porneasca orice interventie a echipei
multidisciplinare in cazurile de victimizare prin trafic trebuie vizate:
• Interesul persoanei
• Dialogul constructiv cu victima si persoanele de referinta pentru aceasta
• Nediscriminarea religioasa,etnica sau legata de expolatarea sexuala
• Confidentialitatea informatiilor legate de istoria de trafic
• Porotectia si securizarea mediului in care traiesc,atat pe parcursul desfasurarii proocesului
penal impotrivainfractorilor/ traficantilor,cat si pe intreaga durata a implementartii planului de
reintegrare
• Facilitarea recuperarii si reintegrării in familie sau comunitate

3. 8. SISTEMUL DE REFERIRE IN COMUNITATE


Importanta lucrului in retea pentru cazurile de trafic de persoane,este justificata din mai multe
motive:
• Complexitatea cazurilor
• Pericolul la care sunt expuse victimele
• Nevoia de coeziune a interventiei
• Probabilitatea de recidiva
• Impact pe termen lung
Obiectivele retelei:
• Rezolvarea cat mai rapida a cazului
• Evitarea victimizarii
• Protectia victimei
• Rezolvarea complexa a cazului
• Concepe si implementeaza strategia locala de abordare a fenomenului traficului de
fiinte umane
• Se implica in campanii de constientizare la nivelul agentilor din comunitate.
3.9.FAMILIA VCTIMEI TRAFICULUI DE PERSOANE- COMUNITATEA DE
PROVENINETA
Familia joaca rolul determinant in procesul de reintgrare .Sprijinul pe care poate sa-l ofere
familia poate fi:emotional,financiar etc.
Publicul larg are o atitudine negativa asupra fenomenului traficului de persoane,in
Romania,recunoasterea statutului de victima in general,si in special a victimelor abuzurilor
sexuale,reprezinta o problema, majoritatea persoanelor blameaza victimele.
Rolul consilierulu/ofiterului de probatiune:

54
• Responsabilizarea familiei
• Ofera explicatii unde este cazul
• Identificarea persoanelor resursa
• Identificarea persoanelor resursa din comunitate(preot,invatator,asistent social,psiholog)
• Medierea relatiilor cu institutiile din comunitate
3.10. PRIMUL INTERVIU
Relatia de incredere
Una dintre sarcinile pe care le are un ofiter de probatiune este castigatrea increderii
clientului.Acesta trebuie sa se poarte natural si sa fie foarte atent sa nu bruscheze clientul.In
relatia cu clientul conteaza totul,vocea,vestimentatia gesturile,tonul.
Ofiterul de probatiune va prezenta institutia in care lucreaza si care este rolul sau
specific,clietul trebuie sa intelega ca:
• Ofiterul de probatiune nu este persoana care ii va rezolva toate problemele
ci persoan resursa care il va ajuta sa-si clarifice problemele pentru a le putea rezolva
eficient.
In ce priveste culegera datelor ofiterul de probatiune trebuie sa-l asigure pe client pentru
confidentialitatea informatiilor primite.
3.11 .PRINCIPALII FACTORI DE VULNERABILITATE
• Comunitate
Localizare geografica
Rezidenta intr-o asglomerare urbana
• Grupurile de aprtenenta
Locuire intr-un mediu institutional
Abuz si disfunctionalitate familiala
Lipsa de comunicare in familie
Dezintegrare sociala
• Achiziti si aspiratii personale
Nivel scazut de educatie
Dorinta de realizare personala si independenta financiara
• Mobilitate si perceptia succesului
Expunerea la povesti de migratie de succes
Proiectarea succesului instrainatate
Intentie de plecare instrainatate

3.12.EVALUAREA PSIHOSOCIALA A VICTIMELOR

Ancheta sociala este un instrument de evaluare a unui context social,continand informatii


referitoare la momente importante- relevante – din evolutia contextului respectiv.Unul dintre
cele mai utilizate modele – cadru de evaluare a familiei este modelul McMaster (centrarea
pe persoana),ce recomanda urmarirea competentelor familiei in 5 domenii:
1. Realizarea sarcinilor,rezolvarea problemelor,adica:
• Sarcina de baza:asigurarea hranei,educatia,protejarea familiei;
• Sarcini de dezvoltare:adaptare la schimbarile determinate de evolutia
familiei(nasterea copiilor,plecarea lor la o scoala,parasirea caminului);

55
• Sarcini legate de situatia de criza: depasirea unor momente de criza,dificile-
boala,decesul unui membru etc.
2. Comunitatea-se va urmari a se determina daca:
Exista comunicare intre membrii familiei/este aceasta satisfacatoare?
3. Rolurile(contributia fiecarui membru al familiei la functionarea acesteia).
4. Exprimarea afectivitatii si implicare
5. Controlul comportamentului (lipsa unor reguli- explicite sau implicite – si a unor
sanctiuni pentru nerespectarea acestora creeaza probleme in functionarea familiei).McMaster,in
1992,prezinta patru stiluri de control al comportamentului :
- stilul rigid- cou reguli si sanctiuni stricte ;
- stilul flexibil ;
- stilul ,,laisser-faire’’ – controlul si sanctiunile nu sunt reglementate clar,familia
functionand dupa reguli si sanctiuni adoptate din mers.
- Stilul haotic – cou treceri imprevizibile de la stilul rigid la cel ,,laisser-faire’’.
Evaluarea sociala trebuie sa vizez si urmatoarele elemente:
• Nivelul de trai asigurat copilului
• Dezvoltarea copilului
• Gradul actual de functionalitate a familiei
• Semnificatia mediului ambiant trecut si actual

• Experiente abuzive traite deparint

CONCLUZII :
Victima inseamna intotdeauna fiinta umana ; nu pot fi considerate drept victime
obiecte distruse de raufacatori sau institutiile prejudiciate de activitatile acestora,in ceea ce
priveste persoana victimizata,trebuie sa o diferentiem de alte cazuri de persoane care de
asemenea,pot fi lezate in urma unor actiuni infractionale sau de alta natura.
Din categoria victimelor fac parte în general copii,femeile şi bătrânii. Copilul face parte
din categoria persoanelor cu o vulnerabilitate victimiala crescuta,datorita particularitatilor
psihocomportamentale si de varsta specifice:lipsiti aproape complet de posibilitati fizice si
psihice de aparare,capacitatea redusa de anticipare a unor acte comportamentale proprii sau
ale altora,in special a adultilor,capacitatea redusa de intelegere a efectelor,a consecintelor
unor actiuni proprii sau ale altor persoane,capacitatea redusa empatica,imposibilitatea de
discerne intre intentiile bune si rele ale altor persoane,nivelul inalt de sugestibilitate si al
credulitatii,sinceritatea si puritatea sentimentelor,gandurilor si intetiilor lor etc.
Femeia prezinta un grad mare de vulnerabilitate victimiala,date fiind caracteristicilesale bio-
constitutionale si psihocomportamentale.Prin traditie feminitatea desemneaza o serie de
trasaturi de personalitate specifice femeii,precum :sensibilitate,finete,activitate
ordonata,sentimente deosebite,preocupari pentru frumos,emotivitate, inteligenta
analitica,aptitudini educationale.

56
Victimizarea batranilor poate avea loc in cadrul mediului familial de apartenenta,cei care ii
victimizeaza fiind rude sau persoanele străine ce le poartă de grija,sau in afara
acestuia,initiatorii actiunii victimizante fiind de cele mai multe ori infractori.
Ideal ar fi sa nu existe nici un pericol de victimizare,fiecare individ sa fie pe deplin securizat
fiind pus la adapost de pericolul victimizarii.Din punct de vedere psihologic si
psihosocial,cresterea ratei criminalitatii determina intesificarea sentimentului de innsecuritate
resimtit in general de catre indivizi,dar,mai ales, de catre cei care prezinta un risc mai mare
vctimial sau un grad mai mare de vulnerabilitate victimiala(copii,femeile,batranii,persoanele
cu handicap).
Instinctiv sau deliberat unele persoane isi iau masuri de prevedere pentru a evita orice risc
de victimizare,insa cu toate acestea in realitate masurile de autoprotectie sunt insuficiente in
raport cu ricul victimal.
Masurile cer se pot lua si care trebuie sa fie luate in vederea evitarii riiscurilor pot fi
masurile de protectie sociala- ce revin in special organelor judiciare responsabile
socialmente cu prevenirea infractiunilor,sanctionarea infractorilor si pedepsirea lor şi masuri
de autoprotectie- sunt cele ce revin in sarcina persoanelor particulare care,defapt,sunt si
trebuie sa fie rodul unor influente organizate in vederea evitarii riscului victimal si al
victimizarii.
Masurile de prevenire şi protecţie impotriva victimizării trebuie să se adreseze publicului
larg şi să vizeze cât mai multe situaţii de posibil risc victimial,punând accent pe aspecte
cu caractr educativ,inforativ.
Avantajele justitiei restaurative sunt:defineste infractiunea ca fiind un prejudiciu cauzat
victimei;presupune o interventie orientata pe reparatia morala si materiala;victima
beneficiaza de o reparatie mai avantajoasa decat in sistemul penal clasic;procesul
restaurativ se desfasoara de regula cu implicarea comunitatii;infractorul are un rol
activ,asumandu-si in mod direct raspunderea fata de victima;infractorul accepta mai usor
sanctiunile,ceea ce faciliteaza procesul de reinsertie sociala ,al carui subiect este.
Limitele procesului rstaurativ sunt:in cazul infractiunilor grave si a infractorilor
adulti,rezultatele de pana acum nu confirma eficienta activitatii restaurative;exista anumite
piedici legate de refuzul de a particiapa la procesdul rstaurativ din partea victimei cat si a
infractorului.
In Romania este posibila justitia restaurativa sub doua forme;mediere – aplicata pt.
Infractiuni de mica gravitate si pentru infractori minori si tineri;justitie restaurativa
postcondamnatorie- poate fi aplicata cu succes:minorilor aflati in probatiune ca instrument
complementar de tratament care sa duca la reinsrtia sociala completa a acestora;pentru
infractorii de orice varsta aflati in detentie,in masura in care se coonsidera ca poate avea un
rol educativ semnifiocativ cu rezultate pozitive in ce priveste reisertia sociala postexecutorie.
Dezvoltarea unei noi forme de interventie trebuie sa se realizeze pe doua niveluri:mocicro-
structural,al relatiilor interpersonale(infractor,victima,comnitate) si macrostructural vizand
structuri institutionalizate care infapturiesc justitia prin acte restaurative.

In Romania, tinanadu-se cont de standardele si pricipiile documentelor europene invocate,


de nevoile actuale de protectie ale victimelor, a fost adoptat proiectul de Lege 211 din 27-
05-2004 privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor.
Proiectul instituie patru categorii de masuri care se adreseaza in mod direct nevoilor
victimei,si anume informarea victimelor infractiunilor cu privire la drepturile lor,consilierea
psihologica,asistenta juridica gratuita si compensarea financiara de catre stat a victimelor

57
unor infractiuni,fiecare dintre aceste masuri fiind dezvoltate in dipozitiile unor capitole
distincte.
Consilerea se ofera de catre serviciile de reintegrare de pe langa tribunalul in a carei raza
domiciliaza victima;se acorda pe o perioada de 3 luni ,iar in cazul victimelor care nu au implinit
18 ani ,pe o perioasda de 6 luni.Consilierul trebuie sa respecte si sa promoveze demnitatea
individului,unicitatea si valoarea fiecarei persoane.Consilierul nu trebuie sa practice ,sa tolereze,
sa faciliteze sau sa colaboreze la nici o forma de discriminare bazate pe rasa,etnie,sex si orientare
sexuala,varsta,convingeri politice sau religioase,statut mariatal,deficienta fizica sau
psihica,situatie materiala şi/sau orice alta preferinta.caracteristica,conditie sau statut.
Principiile de la care trebuie sa porneasca orice interventie a echipei multidisciplinare in cazurile
de victimizare prin trafic trebuie vizate:interesul persoanei ;dialogul constructiv cu victima si
persoanele de referinta pentru aceasta ;nediscriminarea religioasa,etnica sau legata de expolatarea
sexuala ;confidentialitatea informatiilor legate de istoria de trafic ;porotectia si securizarea
mediului in care traiesc,atat pe parcursul desfasurarii proocesului penal impotrivainfractorilor/
traficantilor,cat si pe intreaga durata a implementartii planului de reintegrare ;facilitarea
recuperarii si reintegrării in familie sau comunitate.
Pentru a se evita excluzinea victimelor infractiunilor de la asistenta si protecţie se recomandă o
colaborare mai strânsă intre organele statului şi alte O.N.G-uri desemnate în identificarea
victimelor,informarea şi acordarea ajutorului în situatii de criza si de risc.Dacă analizăm datele
statistice vom observa că foarte putine victime apeleaza la Serviciul Român de Reintegrare
‫ۥۥ‬
Sociala prin Probatiune comparativ cu victimele declarate .‫ۥۥ‬

58
CAPITOLUL IV

PLAN DE INTERVENTIE SPECIAL PENTRU

VICTIMA INFRACTIUNII

CAPITOLUL IV

PLAN DE INTREVENŢIE SPECIAL PENTRU VICTIMA


INFRACŢIUNII
(consiliere psihologică / asistare victimei infracţiunii)

INTRODUCERE:

Numele şi prenumele victime a infracţiunii:


PLS

Data şi locul naşterii:


1980, Mun.
59
Infracţiunea a cărei victimă este:
Trafic de fiinţe umane (Legea 678/2001)

Nr. dosar penal actual şi instanţa de judecată:


-

Organele judiciare sesizate şi actele de sesizare (tip, nr., dată) până la data formulării cererii:

 Dosar urmărire penală nr.XXXX/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalului ....(DIICOT)


Nu a existat o plângere prealabilă a victimei, Brigada de Combatere a Crimei Organizate- din
informaţiile obţinute de la alte victime audiate au aflat că P. L. a fost victima traficului de persoane,
contactând-o ulterior la domiciliul ei în urma repatrierii.

Data formulării cererii: 2006


Numele şi prenumele consilierului de protecţie a victimelor şi de reintegrare socială a infractorilor:
HMM Durata intervenţiei specializate: 3 luni
Data rezoluţiei: 2006
Data începerii: 2006
Data încheierii: 2006

II. NEVOILE SAU PROBLEMELE IDENTIFICATE ALE PERSOANEI VICTIME A


INFRACŢIUNII:

PLS în vârstă de 25 ani a absolvit 8 clase la Şcoala Specială . Familia victimei a domiciliat în
muninicipiu. , însă din cauza datoriilor pe care nu le puteau acoperi la întreţinere s-au mutat
în mediul rural, mai ales că tatăl victimei ieşise la pensie pe caz de boală. Familia victimei
domiciliază într-o casă primită moştenire de mama victimei, condiţiile de locuit fiind
precare, ca urmare a faptului că aceasta mai trebuie întreţinută însă familia nu are posibilităţi
financiare. În ceea ce priveşte situaţia şcolară, tânăra a urmat cursurile Şcolii Speciale clasele
I-VIII, motivele fiind atât de natură medicală cât şi de natură socială. Anterior traficării sale
aceasta a lucrat cu forme legale la o societate din Bacău si ca îngrijitoare la un hotel din
municipiu.

60
Veniturile familiei sunt formate din pensia mamei în cuantum de 120 RON/lunar. Familia
mai beneficia de pensia de boală a tatălui victimei însă acesta a decedat în cursul lunii
ianuarie 2006. În ceea ce priveşte relaţiile cu membrii familiei, tânăra este sprijinită moral de
către mamă în vederea depăşirii situaţiei, exteriorizând un ataşament puternic faţă de mamă.

O cunoştinţă de-a ei (un vecin de la fostul domiciliu din mun.) i-a propus să meargă în
străinătate la muncă pentru a-şi ajuta părinţii financiar, având în vedere că familia se
confrunta cu reale probleme financiare şi materiale. PS ne-a relatat că a fost nevoită să se
prostitueze în Turcia şi Italia. Ea a fost supusă la abuzuri fizice şi sexuale de către membrii
reţelei, declarând că a suferit patru întreruperi de sarcină, dintre care una într-o lună avansată
(aproximativ 5 luni).

Evaluarea psihologică
Evaluarea psihologică realizată de psihologu a pus în evidenţă faptul că prezintă , ca urmare
a experienţelor traumatice prin care a trecut manifestări ale sindromului de stres
posttraumatic şi anume: nervozitate nejustificată de situaţii, autoagresivitate, activitate sporită
a sistemului nervos vegetativ, reacţii fizice exagerate, depresii, tulburări de somn (insomnii),
tulburări de concentrare a atenţiei, stimă de sine scăzută, toleranţă scăzută la frustrare, nivel
ridicat al anxietatăţii.

Dezvoltarea cognitiv-intelectuală:
Din raportul de evaluare psihologică realizat de psiholog rezultă faptul că tânăra prezintă
deficienţă mintală uşoară(debilitate mintală) QI-67, vocabular sărac în conţinut cu exprimare
greoaie, lentoare în gândire, capacităţi mnezice de nivel slab, distributivitate, atenţie de nivel
slab mai ales la sarcini ce vizează aspecte cognitive. Toate aceste aspecte observate se
datorează, pe de o parte carenţelor instructiv-educative, pe de o parte dar şi traumelor
suferite, pe de altă parte.

Din raportul medico-legal (psihiatric) întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală


rezultă faptul că aceasta prezintă diagnosticul de oligofrenie gr. I (QI-57), cu o diminuare a
capacităţii de discernământ.

Dezvoltare social – relaţională:

Tânăra prezintă o stimă de sine scăzută, încredere în sine şi în ceilalţi scăzută, se adaptează
uşor la situaţii noi, prezintă deschidere spre relaţionare comunicare, capacitate bună de
cooperare. Singura în care are încredere este mama sa, care de altfel o însoţeşte pe tânără la
toate instituţiile la care este fiica sa referită, oferind de cele mai multe ori informaţii în locul
acesteia.

….………………………………………………………………………………………………`

61
III. RISCUL DE A REDEVENI VICTIMA UNOR INFRACŢIUNI / RISCUL DE
SINUCIDERE ŞI AUTOVĂTĂMARE / RISCUL DE A FACE LA
RĂNDUL EI RĂU ALTOR PERSOANE (motivare):

Apreciem riscul de a redeveni victimă a unor infracţiuni (similare celei pentru care se află în
asistenţă) ca fiind relativ crescut, având în vedere faptul că tânăra prezintă o influenţabilitate
crescută, o stimă de sine scăzută, stare de tensiune teamă, iar presiunile exercitate de membrii
reţelei (asupra propriei persoane şi asupra familiei) o pot determina pe aceasta să redevină
victima traficului de fiinţe umane. De asemenea, din informaţiile furnizate de victimă rezultă
faptul că în trecut au mai fost realizate presiuni asupra tinerei de către membrii grupului
infracţional, aceasta ajungând să se prostitueze din nou în străinătate ca urmare a faptului că îi
era ameninţată familia. Victima nu are nici un venit este sprijinită financiar de mama sa,
prezintă deficienţă mintală uşoară şi un discernământ diminuat fiind o ţintă uşoară a unui
asemenea infracţiuni.

Pe de altă parte, tânăra beneficiază de suportul afectiv, moral al mamei în vederea depăşirii
experienţelor traumatice, fiind şi singura persoană în care tânăra are încredere, povestindu-i
despre experienţele suferite. În prezent tânăra este însărcinată (ca urmare a unei relaţii cu un
consătean din comuna) în luna a doua iar mama o sprijină în vederea menţinerii copilului,
angajându-se să o sprijine în depăşirea problemelor cu care se confruntă. Observăm faptul că
tânăra nu conştientizează responsabilităţile pe care le implică creşterea unui copil, însă cea
care este interesată de menţinerea sarcinii este mama sa deoarece fiica sa a avut până în
prezent patru întreruperi de sarcină.

Nu am identificat existenţa pericolului pentru siguranţa publică, având în vedere vârsta


victimei şi problemele post-traumatice.

……………..……………………………………………………………………………………

IV. NATURA ŞI FRECVENŢA ÎNTREVEDERILOR DINTRE CONSILIER ŞI


PERSOANA VICTIMĂ A INFRCAŢIUNII / CU ALTE PERSOANE RESURSĂ:

Întrevederile consilierului de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a


infractorilor responsabil de caz şi persoana victimă a infracţiunii, vor avea
loc o dată la două săptămâni, la sediul directiei ,datele putând a fi
modificate de comun acord.
Durata fiecărei întrevederi va fi de aproximativ 30–40 min; la întrevederile
stabilite pot participa şi membrii familiei sau alţi specialişti cu înştiinţarea
persoanei victime a infracţiunii, în acest caz durata întrevederii poate creşte
până la maxim 1 oră. Pe durata intervenţie specializate (în cadrul
întrevederii) la solicitarea persoanei victime a infracţiunii sau a celorlalţi
participanţi se vor acorda pauze de maxim 10 minute. Intervenţia
specializată pentru victima infracţiuni se va realiza într-o încăpere separată,

62
pentru persoanele minore fiind necesară si permisiunea / participare cel puţin
a unui părinte / rudă apropiată / reprezentantului legal.
Participarea unor specialişti la sesiunile de intrevenţie specializată (psiholog,
medic, asistent social, psihiatru, inspector BCCO etc.) se va face cu
înştiinţara în prealabil a persoanei victime a infracţiunii şi cu acordul şefului
serviciului.
.…………………………………..……………………………………………………………

V. PLAN DE INTERVENŢIE SPECIALIZATĂ:

Scop: Abilitarea victimei în diminuarea impactului infracţiunii săvârşite asupra sa, precum şi
în gestionarea situaţiilor de revictimizare.
Obiective stabilite în procesul de intervenţie specializată:
1. Îngrijirea medicală de urgenţă (examinarea medicală generală, cu atenţie asupra
bolilor specifice victimelor TFU: infecţii cu transmitere sexuală HIV/SIDA, control
ginecologic general).
2. Consiliere pentru depăşirea perioadei de criză prin încurajarea acesteia de a-şi relua
activităţile obişnuite, prin implicarea în activităţi noi şi pentru optimizarea imaginii de
sine.
3. Sprijin în vederea obţinerii actelor de identitate şi a unor ajutoare materiale cu
sprijinul ONG-urilor locale.
4. Creşterea gradului de asertivitate şi dezvoltarea unor strategii de gândire alternativă,
care să diminueze pericolul revictimizării.

Activităţi propuse pentru atingerea obiectivelor:


 Menţinerea colaborării în vederea sprijinirii materiale a tinerei;
 Îngrijirea medicală de urgenţă, examinarea cu atenţie asupra bolilor specifice
victimelor TFU, infecţii cu transmitere sexuală, HIV/SIDA în cadrul Spitalului
Judeţean (DSP)
 Colaborarea cu instituţiile care oferă asistenţă psihologică (Laboratorul de Sănătate
Mintală , si directie) în vederea depăşirii experienţelor traumatice.
 Menţinerea unei legături permanente cu familia în vederea optimizării relaţiilor,
sprijinul afectiv din partea familiei un factor important în vederea depăşirii situaţiei de
criză.

Resurse utilizate:
- umane – specialişti din domeniu – psiholog, consilier, medic etc.

63
Perioada de timp:
3 luni (09.02.2006-08.05.2006)
......................................................................................................................................................

VI. METODELE UTILIZATE PENTRU ASIGURAREA REINTEGRĂRII ÎN


COMUNITATE A PERSOANEI VICTIME A INFRCAŢIUNII:

În realizarea obiectivelor propuse, cel mai frecvent, în cadrul întrevederilor cu


persoana victimă a infracţiunii sau cu alte persoane resursă se va folosi metoda
interviului (faţă în faţă) în vederea culegerii de informaţii pentru realizarea unei
evaluări obiective a situaţiei psiho-sociale în care aceasta se află, a motivaţiei pentru
schimbare, a derulării procesului de intrevenţie specializată şi estimării progresul
realizat. Instrumentele folosite vor fi - chestionarul, ghidul de interviu, fişe de
observaţie alte formulare tipizate. După derularea fiecărei sesiuni de intrevenţie
specializată se va consemnat participarea în cadrul unui proces verbal/raport de
consemnare, document care va fi semnat de persoanele care au participat la
intrevederea stabilită.

Metodele utilizate pentru consiliere psihologică vor avea în vedere o serie de exerciţii de
asertivitate (abilitarea persoanei în a-şi susţine punctul de vedere, a spune „NU”, în situaţiile
care presupun rezolvarea prin refuz); exerciţii de valorificare a propriului potenţial
persuadant (în care ea să fie convinsă de justeţea punctelor sale de vedere şi apoi să poată
convinge interlocutorii imaginari). Instrumentele folosite vor fi – ghidul de interviu,
chestionarul, prezentarea de planşe, fişe/rapoarte de observaţie, brainstorming-ul etc. Se vor
folosi, de asemenea, tehnici „de spargere a gheţii” pentru a facilita comunicarea, elaborarea
de soluţii şi rezolvarea de conflicte (interioare sau exterioare) pe cale contructivă. Implicarea
altor persoane resursă din anturajul victimei dar şi a unor specialişti în procesul de
recuperare şi reechilibrare emoţională şi psihologică se va face specializat, printr-o
programare anterioară a sesiunii.

Formele de asistenţă specializată acordate victimei infracţiunii se vor acorda pe durata


prevăzută de Legea 211/2004. Se va avea în vedere întărirea şi monitorizarea consistenţei
reţelei de suport social, prin discuţii purtate cu resurse din anturajul victimei (persoane
apropiate – părinţi, fraţi, copii, soţ/şoţie, colegi de serviciu, specialişti etc.) şi implicarea lor
în soluţionarea problemei(lor) cu care aceasta se confruntă în vederea reintegrării în
comunitare şi restabilirii echilibrului fizic şi emoţional (realţional, psihic). În această direcţie
se va colabora cu OG-uri şi ONG-uri din comunitate (protocoale) în vederea identificării de
resurse materiale, financiare, relaţionale sau de specialitate pentru soluţionarea în parteneriat
a problemelor cu care persoanele victime ale infracţiunii se confruntă.

64
O altă metoda pe care o vom folosi este documentarea. Se vor ataşa la dosarul de
consiliere psihologică şi asistare al persoanei victime a infracţiunii documente
doveditoare privind domiciliul, situaţia şcolară, calificare, relaţii în familie, progresele
realizate etc. Instrumentele folosite vor fi - formularele tipizate privind evidenta
întâlnirilor, fişe de evaluare, etc. De asemenea, consilierul responsabil de caz va efectua
anchete de teren care va consta în vizite la domiciliul persoanei victime a infracţiunii,
rude sau alte persoane resursă din comunitate care vor avea menirea de a confirma sau
infirma informaţiile obţinute şi de a permite elaborarea unor concluzii şi recomandări
pertinente.
………………………………..………………………………………………………………
Persoana victimă a infrcaţiunii a luat cunoştinţă de conţinutul planului de consiliere
psihologică şi asistare specializată şi înţelege să coopereze în vederea soluţionării
problemelor sesizate şi supuse spre intervenţie.

Data semnării planului de consiliere şi Consilier de protecţie a


victimelor
asistare specializată, şi reintegrare socială a
infractorilor
2006

Am luat la cunoştinţă,
Persoană victimă a infracţiunii,

65
BIBLIOGRAFIE

1. Abraham P., Nicolăescu V., Iaşnic B. – „Poliţia Comunitară”, Editura Expert, Bucureşti,
2002

2. Abraham P. – „Legislaţie în asistenţa socială”, Editura Naţională, Bucureşti, 2000

3. Berger V. – „Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului”, Institutul Român


pentru

4. Dreptu Abraham P., Nicolăescu V., Iaşnic B. – „Poliţia Comunitară”, Editura


rile Omului, Bucureşti, 1998

5. Bocancea N. – „Elemente de asistenţă socială”, Editura Polirom, Iaşi, 1999

6. David D., Holdevici I., Szamoskozi S., Băban A. – „Psihoterapie şi hipnoterapie cognitiv-
comportamentală”, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 1998

7. Dijk J. J. M van, Fiselier, J. P. S. – „Studies in victimology”, Nijmegen Institute of


Criminology, 1974

66
8. Dijk J. J. M. van - „Victims rights: A right to better services or a right to Active
Participation?” Criminal Law in Action, Gouda Quint BV, Arnhem, 1986

9. Dijk J. J. M. van – „Regaining a sense of community and order: General Report and
conclusions of the conference in Research on victimization”, 16th Criminological Research

Conference, Council of Europe, Strasbourg, 1985

10. Dryden W., DiGiuseppe R. – „Ghid de terapie raţional-emotivă şi comportamentală”,


Editura ASCR, 2003

11. Durnescu Ioan -Manualul consilierului de reintegrare sociala si


supraveghere,Ed.THEMIS,Craiova

12. Evans K., Sullivan J. M. – „Treating Addicted Survivors of Trauma”, The Guiford Press,
1995

13. Fattah E. A. – „Towards a Critical Victimology”, Macmillan, London, 1992

14. Fischer G., Riedesser P. – „Tratat de psihotraumatologie”, Editura Trei, Bucureşti, 2001

15. Joutsen M. – „The role of the victim of crime in European Criminal Justice Systems”,
Helsinki, HEUNI, 1987

16. Kelly L. – „Surviving Sexual Violence”, Polity Oxford, 1988

17. Mawby R. I., Walklate S. – „Critical Victimology”, Sage Publications, London, 1994

18. Miclea M. - „Psihologia cognitivă”, ediţia a II-a, revizuită, Editura Polirom

19. Miclea M., Băban A., Lemeni G., Petrovai D., Negru O., Subţirică A., Botiş A., Tiba A.,

20. Ţăran A. – „Tehnici şi abilităţi de consiliere modul I; Evaluarea şi conceptualizarea


cognitiv-comportamentală în consilierea psihologică”, Catedra de psihologie Cluj-Napoca şi
Centrul Expert, Universitatea Babeş – Bolyai, Cluj-Napoca, 2004

21 Miftode V. – „Dimensiuni ale asistenţei sociale”, Editura Eidos, Botoşani, 19 Nistoreanu


Ghe.-Criminologie,Ed. EUROPA –NOVA ,Buc.,2006.

22.Onu Elena,Petrescu Violeta,Traficul de persoane,Asociatia alternativ


e Iasi,2005.

23. Mitrofan,N.(coord),,Psihologie judiciara”,Editura ,,SANSA”S.R.L. ,Bucureşti,2000.

67
24. Palmer S., Dryden W., - „Counselling for Stress Problems”, Sage Publications, London,
1996

25. Wiley and Sons. Ltd., 2004

26.Petrovai D., Negru O. – „Suport de curs: strategii de intervenţie în consilierea psihologică


a victimelor traficului de fiinţe umane”, OIM, Bucureşti, 2003

27. Roberts A. R. – „Helping crime victims”, Newbury Park, CA: Sage, 1990
Wells A. – „A metacognitive model and therapy for generalised anxiety disorder”, Clinical
Psychology and Psychotherapy, 1999

28. Wilson J. P.- „Trauma, transformation and healing. An integrative aproach to theory research
and posttraumatic therapy”, Brunner and Mazel, New York 1989

29. Mc. Nubb F. – „Brief psychotherapy, CMT: an integrative aproach in clinical practice”, John
Wiley and sons ltd, 1993

30. Zamfir E., Zamfir C. – „Politici sociale, România în context european”, Editura Alternative,
Bucureşti, 1995
*** „Ghid de practici şi proceduri privind repatrierea minorilor neînsoţiţi, cetăţeni români, aflaţi
în afara României”, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, 2003

*** „Handbook on Justice for Victims on the use and application of the United Nations
Declaration of Basic Principles of Justice for Victims of Crime and Abuse of Power”, Geneva,
1999

*** „Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale. DSM - IV ediţia a patra”,


American Psychiatric Association, 1994

68
69