Munca forțată: sclavia și traficul de ființe umane

I. Abstract

Sclavia modernă şi traficul de persoane sunt fenomene mult mai răspândite decât se

considera până acum, în condiţiile în care bandele internaţionale au înţeles că pot face profituri

semnificative de pe urma lor.

Traficul de persoane este un fenomen care prinde proportii din ce in ce mai mari, atat la

nivel european, cat si mondial. Femeile si copiii sunt principalele victime ale traficului de

persoane. De cele mai multe ori, acestia sunt transportati peste granita pentru a practica

prostitutia sau pentru a presta munca fortata. De asemenea, copiii sunt fortati sa cerseasca sau

sa desfasoare activitati ilegale, de exemplu sa fure.

Cuvinte cheie: Sclavie, trafic de ființe umane, muncă forțată, lipsă de drepturi, exploatare.

 Sclavia

II. Noțiuni conceptuale

Sclavia (din lat. sclavus <slavus) desemnează condiția umană a persoanelor (sclavii) care

lucrează pentru un stăpân fără remunerație și ce nu dispun de drepturi asupra propriei persoane.

Sclavii trebuie să îndeplinească toate ordinele stăpânului de la naștere sau capturare (trecerea de

la libertate la sclavie) până la moarte sau eliberare (trecererea de la sclavie la libertate). Din

punct de vedere istoric, sclavia înseamnă, prin definiție, negarea egalității între oameni,

iar filosofic sclavii erau considerați o specie aparte și inferioară. Sclavia poate fi definită și ca o
„stare de totală dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o categorie

socială, un individ”

Rapoartele Natiunilor Unite și ale organizatiilor de aparare a drepturilor omului sustin ca

27 milioane de oameni de pe glob se afla in aceasta situatie. „Sclavia" este un cuvant care, de

cele mai multe ori, trezeste amintiri intunecate dintr-o epoca apusa. Lui ii sunt asociate chipuri

chinuite de negri si scene crude de pe plantatiile de bumbac din sudul Statelor Unite. Sau scene

din filme istorice cu prizonieri ai vreunui tiran antic, tragand inlantuiti la galere.

Pentru cei mai multi, comertul cu sclavi de pe continentul african reprezinta cea mai

apropiata definitie pentru fenomenul sclaviei. Din pacate, realitatea lumii in care traim contrazice

aceste reprezentari traditionale. Din ce in ce mai multe organizatii umanitare sau de aparare a

drepturilor omului denunta sclavia moderna, o "boala" de pe urma careia unii sufera, iar altii fac

averi.

Rapoartele organizatiilor de aparare a drepturilor omului definesc sclavii moderni drept

contemporani ai nostri care muncesc fara a fi platiti, sunt tinuti captivi sub amenintarea violentei

si sunt obligati sa duca o viata de mizerie. Desi, oficial, sclavia este interzisa in toate tarile,

numarul sclavilor la nivel mondial este ingrijorator: se estimeaza ca este vorba despre 27

milioane de oameni cu acest nedorit statut. Numarul real nu este insa cunoscut cu exactitate.

UNICEF (United Nations Childrens Fund) estimeaza ca aproximativ 218 milioane de copii sunt

exploatati anual pe glob, la care se adauga in jur de 300.000 de copii-soldat, unii cu varste sub 10

ani, folositi in peste 30 de zone de conflict de pe glob.

III. Asia, patria sclaviei moderne

 Majoritatea sclavilor zilelor noastre provin din Asia de Sud, in special din India, Pakistan,

Bangladesh si Nepal. Milioane de copii indieni sunt "donati" chiar de familiile lor, pentru a

deveni "sclavi domestici". Sunt copii care, sub pretextul ca vor primi educatie si o viata mai

buna, ajung sa lucreze de dimineata pana seara in gospodariile "binefacatorilor" lor.

Desi exista o lege care interzice indienilor sa-si trimita la munca copiii sub 14 ani,

ministrul de resort apreciaza ca, la momentul actual, 12,6 milioane de minori cu varste intre 5 si

14 ani lucreaza in aceasta tara - o cifra-record la nivel mondial. Un raport al Organizatiei

Internationale a Muncii (OIM), numit "Alianta Globala impotriva Muncii Fortate", subliniaza ca,

desi cel mai mare numar de sclavi provine din tarile sarace din Asia si America Latina, exista

mai mult de 350.000 de cazuri înregistrate în lumea industrializată.

IV. O practică regăsită și in Europa

Sclavia moderna nu reprezinta o necunoscuta nici pentru Europa. O serie de cercetari

finantate de guvernul britanic, de pilda, arata ca, in 2003, in aceasta tara erau traficate pentru

prostitutie 4.000 de persoane. Recent, publicatia " The Independent" scria ca sute de copii din

Africa sunt adusi ilegal in Marea Britanie pentru a fi folositi apoi ca sclavi.

Primul caz facut public al unui copil adus ilegal in Marea Britanie a fost cel al unei fetite

nigeriene, in anul 1995. Desi au trecut 12 ani de atunci, nimeni nu a fost inculpat in cazul

copiilor traficati de pe Continentul Negru. Statisticile recente demonstreaza ca sute de copii au

fost adusi din Nigeria, Ghana si Uganda de traficanti profesionisti. in cele mai multe cazuri,

copiilor li se promit conditii mai bune de trai si acces la educatie. Dupa sosirea in Marea

Britanie, sunt tinuti ascunsi si fortati sa devina servitori sau, mai rau, sa se prostitueze.
 Copiii lucreaza fara a fi platiti si sunt batuti daca nu isi fac treaba. Vernon Coaker,

secretar de stat in Ministerul de Interne britanic, a recunoscut ca guvernul mai are multe de facut

in aceasta problema. "Studiile arata ca traficul de copii nu se diminueaza.

Este un semnal negativ ca exista cazuri de copii folositi in sclavia moderna." Romania si

Bulgaria se numara printre "sursele principale" ale traficului de persoane, potrivit unei liste

intocmite de Natiunile Unite. Un aspect care nu trebuie ignorat este insa ca pentru fiecare

fata/femeie traficata exista si un barbat, un client gata sa plateasca pentru servicii sexuale, fara sa

puna prea multe intrebari.

V. Pepiniera africană

Estimarile arata ca intre 200 si 800.000 de oameni sunt traficati anual de pe continentul

african. Tara cea mai afectata este Mauritania unde, desi sclavia a fost interzisa oficial in 1981 si

in ciuda legilor care pedepsesc aspru negustorii de sclavi, fenomenul nu a fost eradicat. in

conditiile in care populatia acestei tari este in majoritate nomada, este destul de greu sa se tina

evidenta persoanelor care "dispar".

Nici in Nigeria lucrurile nu sunt mai roz. Din datele organizatiei "Anti-Slavery

International" reiese ca 43.000 de persoane au statut de sclavi in Nigeria. Reprezentantii Human

Rights Watch dau ca exemplu tarile vest-africane, unde copiii-sclavi sunt obligati sa lucreze in

mine, ajung pe strazi sau sunt "expediati" in Europa, unde multi ajung sclavi sexuali.

Copiii saraci din mediul rural sunt trimisi sa "locuiasca" la rude mai bogate, la oras.

Specialistii comenteaza ca, desi exista si exemple de copii care au avut parte de experiente

pozitive, in general, sistemul este unul de exploatare si abuz. Raportul HRW citeaza cazul unei

fete de 15 ani, trimisa sa lucreze ca ajutor in gospodaria unei rude, in capitala statului Guineea.
Fata a marturisit cum era violata de sotul femeii, de fiecare data cand sotia lipsea de acasa.

Numeroase sunt si cazurile copiilor care ajung slugi in casele celor mai avuti, unde se ocupa de

treburile gospodariei.

V. Statistici

Un studiu din 2016, realizat de Organizaţia Mondială a Muncii, Organizaţia

Internaţională pentru Migraţie și grupul de apărare a drepturilor omului Walk Free Foundation,

dezvăluia faptul că 40 de milioane de persoane cad astăzi victime sclaviei moderne, iar un sfert

dintre acestea sunt copii. Pentru comparaţie, în anul 1860 se estimează că existau 25 de milioane

de sclavi, trei sferturi dintre ei având acest statut reglementat prin lege.

India deţine recordul în ce privește numărul de sclavi pe care-i găzduiește (peste 18

milioane), iar împreună cu China, Pakistanul, Bangladeshul și Uzbekistanul alcătuiește un top 5

al ţărilor care însumează 58% dintre robii lumii.

Cifrele, deși descurajante prin mărimea lor, nici măcar nu sunt exacte, pentru că o

inventariere completă a situaţiilor în care este implicată o formă de sclavie rămâne o sarcină

foarte dificilă. Astfel, Indexul Sclaviei Globale din 2016 semnala cu 28% mai mulţi sclavi decât

în 2014, deoarece metodele mai bune de colectare a datelor au reușit să surprindă mai fidel

amploarea problemei. Raportul stabilește aria conceptului de sclavie modernă, distingându-i

laturile: munca forţată, robia datoriilor, căsătoria forţată și traficul de fiinţe umane – toate acestea

fiind forme ale exploatării căreia o persoană nu i se poate sustrage, din cauza ameninţărilor,

violenţei, coerciţiei sau înșelăciunii.

 Datele arată că sclavia modernă este mai răspândită în Africa (7,6 victime la 1.000 de

persoane), urmată de Asia și Pacific (6,1 la 1.000). Europa și Asia Centrală sunt și ele afectate de

acest flagel, 3,9 persoane din 1.000 căzându-i victime.

Dintre cele 40.300.000 de victime ale sclaviei moderne, 71% sunt de sex feminin.

Femeile și fetele reprezintă 99% din totalul persoanelor cooptate în industria sexului comercial.

Ele alcătuiesc 58% din proporţia oamenilor forţaţi să muncească în alte sectoare și 84% din

proporţia celor forţaţi să se căsătorească.

Copiii reprezintă o categorie deosebit de vulnerabilă: 37% dintre cei forţaţi să se

căsătorească, 18% dintre victimele forţei de muncă forţate și 21% dintre victimele exploatării

sexuale sunt minori. De altfel, un raport al OIM, The 2017 Global Estimates of Child Labor,

estima că, la nivel mondial, 152 de milioane de copii sunt nevoiţi să muncească, iar 73 de

milioane dintre aceștia prestează o muncă prin care „sănătatea, siguranţa și dezvoltarea lor

morală” sunt periclitate. În timp ce nu orice muncă pe care o prestează un copil este etichetată ca

exploatare, caracterul riscant al muncii depuse, numărul mare de ore de lucru și vârsta prea mică

a copilului sunt elemente definitorii ale exploatării.

Raportul menţionează că 90% din totalul copiilor care lucrează se află în regiunea Africii,

Asiei și Pacificului. Nu este o problemă asociată exclusiv sărăciei ţărilor de origine – peste

jumătate dintre copiii afectaţi trăiesc în ţări cu venituri medii și superioare. Nevoiţi să

muncească, mulţi copii ratează orice șansă la educaţie. Chiar atunci când frecventează cursurile,

capacitatea lor de învăţare este afectată de timpul investit în activităţi lucrative. De altfel, 6,1%

dintre copiii din grupa de vârstă 5-11 ani și 63,6% dintre copiii de 15-17 ani muncesc peste 43 de
ore pe săptămână. O treime dintre copiii care lucrează sunt complet în afara sistemului de

învăţământ.

VI. Cât mai costă o viaţă de om?

„Viaţa umană a devenit mai consumabilă decât oricând. Sclavii pot fi cumpăraţi,

exploataţi și eliminaţi în perioade relativ scurte și să ofere totuși profituri imense exploatatorilor

lor”, scrie în cartea sa, Modern Slavery. A Global Perspective, Siddharth Kara, expert în

probleme de sclavie modernă și membru al Centrului pentru Drepturile Omului din cadrul

Harvard Kennedy School.

Sclavii moderni au două caracteristici principale, punctează un articol de pe site-

ul freetheslave.net: sunt ieftini și (în consecinţă) pot fi chiar de unică folosinţă. Dacă în 1850

preţul mediu al unui sclav din sudul Statelor Unite se ridica la 40.000 de dolari, la valoarea de

astăzi a dolarului un sclav costă în prezent în medie 90 de dolari, afirmă Kevin Bales în

cartea Disposable People.

„Viaţa a devenit mai ieftină decât câteva sticle de vin”, este remarca amară a lui Dane

Atkinson, director executiv al Fundaţiei SumAll. Costul incredibil cu care este achiziţionat un

sclav nu demonstrează doar cât de neglijabilă a devenit valoarea unei vieţi, dar este un predictor

al tratamentului care i se va aplica sclavului, în calitate de marfă ușor înlocuibilă.

 Un sclav rămâne, în ciuda preţului său ridicol, foarte profitabil pentru cei care îl

exploatează. Profitulpe care îl aduce în timpul vieţii sale un muncitor care face cărămizi este de

8.700 de dolari, în Brazilia, și de 2.000 de dolari, în India. Sclavii sexuali sunt, de departe, o

investiţie mai bună: livrează în buzunarul stăpânilor 18.000 de dolari în Thailanda și 49.000 de

dolari în Los Angeles. Un studiu realizat în 2003 în Tările de Jos arăta că, în medie, exploatarea

sexuală îi aduce proxenetului 250.000 de dolari de la fiecare victimă.

Deși sumele câștigate de pe urma muncii forţate variază de la ţară la ţară, totuși profitul

anual total pe care îl aduc sclavii moderni este estimat la 150 de miliarde de dolari. O sumă

uriașă, care explică letargia cu care este combătut acest flagel.

Și totuși, Kevin Bale, citat de un articol din The Guardian, susţine că sclavia ar putea fi

eradicată, printr-un efort susţinut. Coautorul Indexului Sclaviei Globale crede că acest proces ar

dura două decenii și ar necesita aproximativ 23 de miliarde de dolari. Adică aproximativ 15% din

profitul care le revine beneficiarilor muncii forţate într-un singur an. Și de două ori suma

anuală cheltuită de americani pe covrigi și chipsuri.

 Traficul de ființe umane

I. Introducere

Traficul de persoane înseamnă recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau

primirea persoanelor prin ameninţare cu forţa sau prin folosirea forţei sau a altor forme de
constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de putere sau situaţie de vulnerabilitate, sau
prin oferirea sau acceptarea de plăţi sau foloase pentru obţinerea consimţământului unei persoane
care deţine controlul asupra altei persoane în scop de exploatare. Exploatarea va include, la nivel
minim, exploatarea prostituţiei altora sau alte forme de exploatare sexuală, muncă sau servicii
forţate, sclavie sau practici similare sclaviei, servitute sau prelevare de organe.
Traficul de persoane este o problemă globală şi una dintre cele mai ruşinoase infracţiuni
care există, deoarece privează de demnitatea lor milioane de oameni din întreaga lume.
Traficanţii înşală femei, bărbaţi şi copii din toate colţurile planetei şi le exploatează zilnic prin
diferite forme.
În timp ce cea mai cunoscută formă a traficului de persoane este exploatarea sexuală, sute
de mii de victime sunt exploatate pentru muncă forţată, aservire domestică, cerşetorie sau
prelevare de organe. Cu toate că este distribuit inegal între centrele și periferiile economiei
mondiale, traficul de persoane afectează, practic, toate țările, fie ca stat de origine, de tranzit sau
de destinaţie a victimelor traficului de persoane și constituie un sistem agresiv de control, de a
profita în mod abuziv de avantajele și de exercitarea puterii asupra oamenilor.
Traficul de persoane este o infracțiune gravă asupra drepturilor fundamentale ale omului
și a demnității umane. Acesta implică exploatarea şi comercializarea victimelor de către
infractori ca mărfuri în unicul scop de a obține un câștig financiar, fiind considerate de traficanţi
doar „o afacere” ce, în schimb, afectează grav sănătatea, bunăstarea și securitatea victimelor sale.
Această infracţiune are adesea un caracter transnaţional şi implică victime de toate
vârstele si genurile şi, datorită naturii sale clandestine, este greu de descoperit şi investigat.
Vulnerabilitatea cetăţenilor români în faţa acestei infracţiuni a condus la favorizarea şi
răspândirea traficului de persoane, aducând un impact social negativ.

II. Factorii care contribuie la fenomenul traficului

Expansiunea traficului de persoane care, în prezent, se află pe locul doi ca şi sursă ilegală
de venit la nivel mondial, este acționată de un amestec în ceea ce privește circumstanțele sociale.
Aceste circumstanțe, numite determinanți sociali, sunt condițiile sociale, economice, politice și
de mediu care modelează modul în care oamenii trăiesc, cresc și muncesc. Acestea afectează, în
cele din urmă, vulnerabilitatea oamenilor în faţa traficanţilor.
Există o serie de factori de risc sociali și economici, recunoscuţi de organizaţiile cu
atribuţii în domeniu, ce influențează acțiunile atât ale victimelor, cât și ale traficanţilor și care
generează și susțin fenomenul traficului de persoane. 6 Printre acestea, o serie de astfel de factori
se găsesc atât în mediul local al victimelor, cât și al traficanților, întrucât aceştia au, de multe ori,
același fond cultural și național.
Un factor important care contribuie la creşterea proporţiilor traficului este globalizarea.
Dezvoltarea tehnologică facilitează comunicarea, rezultând, spre exemplu, în abundenţa de
spoturi publicitare TV dar şi o utilizare tot mai frecventă a telefoanelor mobile. În aceste
circumstanţe, şi călătoriile peste hotare au devenit mult mai uşor şi rapid de organizat decât în
anii precedenţi. Mai mult decât atât, globalizarea a sporit standardele de trai în ţările dezvoltate,
astfel această situaţie fiind însoţită de creşterea inegalităţii atat la nivel global, cât şi naţional.
Globalizarea a contribuit la reducerea barierelor în procesul de circulaţie a bunurilor şi
capitalurilor la nivel internaţional. Aceste schimbări, însă, nu au fost însoţite de acţiuni politice
similare în vederea înlăturării restricţiilor în procesul de circulaţie a persoanelor.

Factorii care contribuie la trafic:

a. Din punct de vedere al ofertei

- Climatul în care prosperă activităţile traficanţilor - datorită unei guvernări ineficiente
caracterizată printr-o administraţie publică coruptă sau absent;
- Ineficienţa sistemului legal şi juridic;
- Discriminarea bazată pe diferenţa genurilor persistentă în procesul de angajare, educaţie
şi informaţii. Spre exemplu, oportunităţi de angajare peste hotare sunt oferite în
preponderenţă bărbaţilor, astfel femeile devenind mult mai vulnerabile pentru traficanţi;
- Ineficienţa sau lipsa căilor legale de migrare, precum şi lipsa de informaţie cu privire la
mijloacele existente pentru a obţine o muncă peste hotare;
- Analfabetismul şi nivelul scăzut de educaţie;
- Lipsa de cunoştinţe cu privire la riscurile migraţie;
- Traficul este o crimă care implică riscuri minime şi profituri maxime.

b. Din punct de vedere al cererii

 - Concurenţa în ţările dezvoltate generează reducerea constantă a costurilor prin sub-
contractarea lucrătorilor, scăderea salariilor;
- Tendinţa rezidenţilor de a refuza anumite categorii de munci manuale, datorită nivelului
sporit de educaţie şi a extinderii programelor de asistenţă socială (compensaţii pentru
şomeri, alocaţii pentru familii, salariu minim);
- Sporirea participării feminine pe piaţa muncii generează necesitatea lucrătorilor casnici,
bonelor, supraveghetorilor pentru bătrani etc;
- Cererea consumatorului pentru produse şi servicii la un preţ scăzut şi oferite rapid;
- Dezvoltarea industriei sexuale şi de agrement – a generat cererea pentru servicii sexual;
- Absenţa unui cadru de reglementare efi cient şi lipsa sancţiunilor;
- Lipsa de respect pentru şi/sau incălcarea drepturile omului;
- Riscuri minime, profit inalt – caracteristici ale afacerii de traffic;
- Lipsa de conştientizare;
- Corupţia oficialilor din sistemul de migraţie şi vamal.

III. Procesul recrutarii. Profilul recrutorilor

Traficul de persoane trebuie privit ca un proces, mai degrabă decât ca o singură

infracțiune. Acesta începe, de obicei, cu un acord consensual între traficant și potențiala victimă
și apoi se termină într-un labirint din ce în ce mai restrâns întrucât alegerile sunt foarte limitate
sau sunt percepute astfel de către victimă. Infracţiunea de trafic de persoane este una complexă
ce include trei etape esenţiale:
 recrutarea;
 transportarea;
 exploatarea.
Procesul traficului de persoane începe cu răpirea sau recrutarea unei persoane. Acesta
continuă cu transportarea de la locul de origine la locul de destinație, în cazul traficului
transnațional, procesul include intrarea individului într-o altă țară, cazarea victimei şi, într-un
final, faza de exploatare.
 Recrutarea. Recrutarea reprezintă prima etapă a traficului de persoane şi, de asemenea,
cea mai importantă întrucât recrutorul trebuie să câştige încrederea potenţialei victime.
Majoritatea victimelor sunt abordate direct de către traficant.
În general, în această etapă nu se folosesc metode agresive sau violente, traficanţii preferă
să recuteze victimele prin promisiuni sau înşelăciune, speculându-le vulnerabilităţile, însă există
şi situaţia în care victimele sunt răpite şi exploatate.
În scopul traficării, recrutarea are următorul înţeles: oferirea unui candidat oportunitățile
de angajare în țara de origine sau într-o altă ţară, selectarea solicitantului şi transferarea
solicitantului selectat spre locul de muncă.
Recrutarea implică nu doar constrangere şi convingere, dar şi inşelăciune, ultimul fiind
un element cheie al traficului. Inşelăciunea poate avea loc la toate etapele trafi cului: prima dată,
în momentul atragerii potenţialelor victime în relaţia de muncă, apoi în etapa transportării, iar
mai târziu prin minţirea că toate aranjamentele pentru obţinerea postului de muncă sunt în
pregătire sau progresează. Inşelătoria nu se face doar de către agentul privat de recrutare, dar de
multe ori şi prin intermediul agenţiilor deghizate de transport, au-pair, matrimoniale, de modele,
care incearcă să atragă vicitmele în condiţii de exploatare. Uneori recrutarea implică o relaţie
contractuală directă prin care se reglementează relaţia dintre angajator şi recrutor.
Transportul. Transportul victimelor pare a fi ales în funcție de posibilitățile traficanților
și distanța ce trebuie parcursă. Transportul poate implica deplasarea victimelor în interiorul ţării
(trafic intern) ori deplasarea victimelor peste graniţele ţării, în ţara de destinaţie (trafic
transfrontalier).
Exploatarea. Aceasta este cea mai importantă etapă a traficului de persoane. Odată
ajunse în ţara de destinaţie, victimele sunt cazate în case puse la dispoziţie de traficanţi sau de
complicii acestora ori în hoteluri, moteluri sau pensiuni şi exploatate. Unii traficanţi vând
victimele unor grupuri organizate din ţara de destinaţie în scopul exploatării de către aceştia.
În această etapă, victima realizează situaţia în care se află şi adevărata natură a muncii ce
urmează a o presta, astfel, traficanții își dezvăluie adevăratele intenții și încep să trateze
persoanele traficate în moduri dure și coercitive.
Stadiul de exploatare implică cea mai mare parte a coerciției și a violenței. Este etapa în
care se realizează profit, de aceea traficanții, în încercarea lor de a- și îndeplini scopurile, aplică
orice mijloace pe care le consideră necesare.
 a. Profilul recrutorilor

Recrutorii pot fi divizaţi in 2 categorii:

 Intermediari. Un recrutor individual care lucrează pe cont propriu dar deseori este în
legătură directă cu o reţea de traficanţi.
Intermediarii pot opera sub diferite forme mascate:
- Prieten al prietenului;
- Membru de familie;
- Iubit/Iubită, logodnic/logodnică;
- Persoane respectabile din comunităţi.

 Agenţii. Un recrutor individual sau o organizaţie de recrutori care lucrează legal, semi-
legal sau ilicit.
Agenţiile private de recrutare pot opera sub diverse forme:
- Agenţiile private pentru ocuparea forţei de muncă (AP);
- Agenţiile de turism;
- Agenţiile de modele şi modă;
- Agenţiile de dans;
- Firmele de impresariat artistic;
- Agenţiile matrimonial;
- Agenţii care nu au ca activitate angajarea persoanelor;
- Cluburi

b. Metode de recrutare
Metodele și tehnicile de recrutare diferă în funcție de gradul de vulnerabilitate al victimei,
nivelul de educație, mediul economic şi social, lipsa experienței sau naivitatea unei persoane.
Toate acestea sunt aspecte speculate de traficanți pentru a înșela potențială victimă.
De asemenea, metodele de recrutare diferă şi în funcţie de forma de exploatare în scopul
cărora se desfăşoară. Astfel, cele mai comune metode de recrutare sunt:
 Prin forţă, constrângere, complicitate şi ignoranţă
 Recrutorii pot atrage victimele, promiţandu-le locuri de muncă bine remunerate în statele
de destinaţie. De asemenea, aceştia pot face uz de violenţă şi constrangere. Unele victime sunt
răpite, dar în cele mai multe cazuri, la etapa recrutării, există o anumită înţelegere între traficant
şi potenţiala victimă.
 Prin recrutare voluntară a victimelor care nu suspectă consecinţele
Atraşi de promisiunea unei vieţi mai bune, mulţi migranţi pleacă voluntar cu recrutorii,
unii chiar căutandu-i, dornici fiind să le plătească taxele solicitate şi acceptând să se îndatoreze
faţă de recrutor, astfel riscând să devină într-o situaţie de servitute, în care datoriile sunt de cele
mai dese ori sporite de cateva ori.
 Prostituţie şi trafic
Femeile care lucrează în industria sexuală a ţării de origine sunt supuse unui risc sporit de
a deveni trafi cate. Aceasta are loc deoarece proxeneţii sunt, în mare parte, membri ai reţelelor
criminale, iar femeile au fost deja trafi cate în ţara sa, vândute sau re-vandute etc.
 Documente false
Migranţii ar putea primi acte false – paşapoarte şi vize, contracte de muncă, certifi cate de
căsătorie etc.
 Prin aplicarea anumitor proceduri
Înainte de plecare, traficanţii ar putea să-i oblige pe migranţi şi familiile lor să plătească
integral sau în parte cheltuielile de călătorie, în bani cash sau sub alte forme. Traficanţii, la fel,
le-ar putea impune migranţilor condiţii clare, precum:
- Să accepte tutela oferită de către un reprezentant al reţelei criminale în ţara de destinaţie;
- Angajarea obligatorie în ţara de destinaţie în condiţiile dictate de către traficant;
- Angajarea în sectoarele selectate de către traficanţi, fără a avea dreptul de a depune
plangere;
- Un „jurămant al tăcerii” care, dacă nu este respectat, va genera arestarea migrantului de
către poliţie şi deportarea lui.

IV. Forme de abuz exercitate de catre traficanti

O caracteristică specifică comportamentului traficanţilor este impunerea unei dominaţii

permanente asupra victimei şi lipsa oricăror posibilităţi de eliberare. Această sclavie crudă şi
inumană uneori poate avea loc şi la etapele incipiente ale transferului, dar, de regulă, întotdeauna
la etapa de repartizare a locurilor de muncă. Cele mai comune căi de impunere a acestei
dependenţe sunt:
 Confiscarea actelor de identitate astfel incat migranţii să nu aibă posibilitatea de a călători
inapoi;
 Ameninţarea cu denunţarea la autorităţile ţării de destinaţie;
 Ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice;
 Ameninţarea cu aplicarea violenţei asupra membrilor familiei migrantului;
 Izolare sociala;
 Închiderea într-un anumit spaţiu;
 Servitute;
 Reţinerea salariului sau reducerea excesivă a salariului.
După ce migrantul ajunge în ţara de destinaţie, traficanţii deseori îşi dau în vileag
metodele abuzive, de constrangere şi exploatare. Acolo, aceştia îşi lasă victimele în condiţii de
dependenţă si înăbuşă orice încercare de rebeliune. Astfel, ceea ce pare la inceput contrabandă,
în realitate,poate deveni trafic.
Forme de exploatare ale victimelor traficului de persoane
Traficul de persoane poate lua forme diferite, acesta este dinamic şi adaptabil şi, la fel ca
alte forme de activitate infracţională, este în continuă schimbare, în funcţie de cerinţele pieţei şi
de eforturile de prevenire depuse de către organele de punere în aplicare a legii.
Un aspect unic al traficului de persoane şi, de asemenea, principalul aspect ce îi atrage pe
traficanţi este posibilitatea exploatării sau vânzării unei persoane până ce aceasta nu mai produce
profit. Totodată, faptul că o persoană este iniţial traficată pentru o anumită formă de exploatare,
nu exclude supunerea acesteia altei forme de exploatare atunci când nu mai produce profit sau
când există o cerere mai mare pentru altă formă de exploatare.
Exploatarea victimelor traficului de persoane poate lua diferite forme, astfel, ea poate fi:
- sexuală;
- prin muncă forţată;
- pentru obligarea la cerşetorie;
- pentru prelevarea de organe;
- pentru obligarea la săvârşirea de infracţiuni.
 V. Măsuri de siguranta. Cunoasterea procesului de recrutare legală a candidatilor

De la momentul anunţării posturilor vacante şi pană la momentul completării acestora,

recrutarea trece printr-un proces constituit din 11 trepte. Este util de rememorat cele 11 trepte in
ordinea în care acestea au loc:
a. Un post de muncă sau un grup de oportunităţi de angajare sunt aduse la cunoştinţa
agenţiei private care le publică în mijloacele mass-media sau la sediul acesteia;
b. Solicitantul postului de muncă este înregistrat şi i se comunică informaţia cu privire la
postul de muncă propus, caracterul muncii, remunerare şi condiţii generale de muncă;
c. În timp ce sunt informaţi despre postul vacant, solicitantul este intervievat şi in baza
interviului este pre-selectat;
d. Este completat formularul candidatului pre-selectat;
e. Candidaţii pre-selectaţi sunt supuşi unui test de evaluare a aptitudinilor şi abilităţilor pe
care le posedă şi cei care au trecut cu succes această probă sunt incluşi în lista scurtă;
f. Lista scurtă cu numele candidaţilor este propusă spre examinare angajatorului de peste
hotare care ia decizia finală;
g. Candidaţii selectaţi de către patronul de peste hotare sunt informaţi cu privire la
conţinutul detaliat al muncii ce urmează să o presteze, condiţiile de trai şi muncă,
condiţiile de călătorie şi taxele ce urmează a fi achitate;
h. Candidaţilor selectaţi li se arată şi li se cere să semneze un contract de muncă provizoriu
sau final;
i. Candidaţilor selectaţi li se oferă documentele de călătorie şi biletele necesare;
j. Candidaţii selectaţi sunt transferaţi spre ţara de destinaţie şi primiţi de către un
reprezentant al agenţiei sau de către angajator;
k. Candidaţii selectaţi se incadrează in campul muncii, iar agenţia intermediară primeşte
suma convenită pentru acordarea serviciilor.