TRAFICUL DE PERSOANE

Articolul 3 al Protocolului dă o definiţie a infracţiunii de trafic:

3(A) „Traficul cu persoane” înseamnă recrutarea, transportul, transferul, ascunderea şi primirea de
persoane, prin ameninţarea sau folosirea forţei ori altor forme de coerciţie, prin deturnare, fraudă, decepţie,
abuz de putere sau de o poziţie vulnerabilă, prin darea sau primirea de plăţi sau beneficii în vederea
obţinerii consimţământului unei persoane ce deţine controlul asupra unei alte persoane, în scopul
exploatării.„Exploatarea” va include cel puţin exploatarea prostituţiei altora sau alte forme de exploatare
sexuală, munca forţată, sclavia sau practicile similare sclaviei, servitutea sau prelevarea de organe.
3(B) Consimţământul victimei traficului cu persoane în vederea exploatării intenţionate, conform
subparagrafului 3A al acestui articol, nu va avea relevanţă acolo unde se folosesc mijloacele menţionate în
subparagraful 3A.
3(C) Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea uni copil în scopul exploatării va fi
considerat „trafic cu persoane”, chiar dacă acesta nu include nici unul din mijloacele de la subparagraful 3A
al acestui articol.
3(D) Prin „copil” se înţelege orice persoană care are vârsta sub 18 ani.
Traficul de fiinţe umane este acum afacerea criminală cu cea mai mare rată de creştere. Conform unor
estimări recente, mai mult de 700.000 de fiinţe umane sunt traficate anual în lume, pentru motive de
exploatare sexuală şi muncă forţată. Aceste persoane sunt transportate peste graniţă şi vânduţi ca sclavi.
Din Himalaya până în oraşele din Estul Europei, oamenii, în special femeile şi fetele, sunt atrase de
perspectiva unui loc de muncă, peste graniţă, bine plătit, ca chelneriţe, servitoare sau lucrători în fabrică.
Traficanţii recrutează victimele prin reclame false, prin anunţuri publicitare, sau prin intermediul unor
cunoştinţe întâmplătoare. După ajungerea victimelor la destinaţie, documentele acestora sunt de obicei
luate, victimele ajungând să fie exploatate, forţate să plătească datorii sub teroarea violenţei. Majoritatea
victimelor sunt apoi forţate să muncească, în majoritatea cazurilor incluzând exploatarea sexuală.
Traficul de fiinţe umane nu se limitează numai la industria sexului. Copii sunt traficaţi pentru a munci
forţat, iar adulţii pentru munca “3D” – (dirty, difficult and dangerous) murdară, dificilă şi periculoasă.
În ultima perioadă, traficanţii de droguri s-au “convertit profesional” îndreptând-uşi atenţia spre traficul
de fiinţe umane acesta fiind mult mai sigur şi mult mai benefic pentru buzunarele proprii.
Chiar dacă reţelele de traficanţi sunt dezmembrate prin eforturile agenţiilor de aplicare a legii, este foarte
dificil să convingi victimele să depună mărturie împotriva traficanţilor. Acestea sunt de-a dreptul îngrozite
la gândul că cei de acasă pot suferi consecinţele denunţului, aceasta pe lângă ruşinea de a se înapoia în
condiţiile absenţei unor programe reale de protecţie a martorilor.
Deşi cifrele sunt seci, trebuie totuşi sa prezentam o imagine generala privind traficul de persoane in
România.
Anul 2003 a însemnat in primul rând o activitate susţinută din partea organelor de aplicarea legii ,
reuşindu-se destructurarea a peste 300 grupuri si reţele de trafic de persoane, inculparea a 318 persoane si
condamnarea a 50 de persoane pentru trafic de persoane sau infracţiuni conexe. Au fost asistate
aproximativ 500 victime, dintre care peste 200 au depus mărturie in instanţa.
În noiembrie 2000, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a luat iniţiativa în coordonarea răspunsului
internaţional împotriva traficului de fiinţe umane şi a adoptat Convenţia împotriva crimei organizate trans-
naţionale împreună cu Protocoalele adiţionale ONU.
De la 1 Ianuarie 2002, Convenţia Naţiunilor Unite în problema Crimei Organizate Transnaţionale a fost
semnată de 140 de state. 101 state au semnat şi Protocolul adiţional de prevenire, suprimare şi pedepsire a
traficului de persoane, în special femei şi copii.
La un an de activitate Grupul Interministerial de lucru a acţionat în mod consecvent pentru monitorizarea
activităţilor desfăşurate de instituţiile statului în conformitate cu Planul Naţional de acţiune pentru
prevenirea şi combaterea traficului cu fiinţe umane.
S-a elaborat Proiectul Planului Naţional de Acţiune pentru Combaterea Traficului de Persoane.
Planul stabilea obiective concrete pe trei direcţii strategice de acţiune, respectiv : prevenire, urmărire în
justiţie şi protecţie a victimelor traficului de persoane, fiind în concordanţă cu recomandările
reprezentanţilor Pactului de Stabilitate pentru sud-estul Europei, care şi-au asumat la acea dată
responsabilitatea unui răspuns consistent în implementarea Convenţiei Naţiunilor privind crima organizată
şi a Protocoalele adiţionale.

Traficul de fiinte umane, afacere mai mult decat profitabila, a castigat "teren" si in tara noastra. Romania a
ocupat, in ultimii ani, un loc fruntas in topul tarilor care exporta peste granite carne vie. Din cauza saraciei,
mii de romance aleg sa devina sclave sexuale in strainatate pentru a-si asigura existenta. Retelele mafiote
care le racoleaza si le transporta in Grecia, Italia, Albania si Macedonia au creat o adevarata industrie a
sexului pe bani.

Zeci de mii de femei din estul Europei cad, anual, victime ale retelelor de trafic de fiinte umane. O
ancheta realizata in opt tari balcanice, ofera in premiera o perspectiva asupra acestui fenomen. Organizatia
pentru Securitate si Cooperare in Europa (OSCE) estima ca aproximativ 200.000 de femei au fost trimise
peste granite sa se prostitueze. Date ale Organizatiei Internationale pentru Migratie (OIM) arata ca cei mai
importanti exportatori de carne vie inspre Occident sunt Moldova, Romania, Ucraina si Rusia, urmate de
Bulgaria. Romania este centrul acestui gen de comert, in principal, din doua motive: pozitia sa geografica
(tara de tranzit) si existenta unui numar mare de persoane sarace, dispuse sa faca aproape orice pentru bani.

Cele mai importante rute de trafic incep in Romania. Una dintre ele merge spre nord catre Albania, cu
ramificatie spre sud-vest, inspre fosta Iugoslavie si Albania, apoi spre Marea Adriatica, in Italia. Celalalt
traseu merge direct inspre sud, prin Bulgaria catre Grecia. In cadrul primei rute, fetele sunt racolate
indeosebi in Bucuresti si Timisoara, apoi vandute retelelor sarbesti, care le duc mai departe, fiind puse sa se
prostitueze pe strazile Belgradului ori revandute in Bosnia, Kosovo sau Muntenegru. Unele ajung in Albania
si apoi, via Italia, in tari din vestul continentului.

Comert cu droguri, arme si... fete

Bandele de trafic de persoane reprezinta grupari de interese bine organizate care au colaborat intre ele,
facand chiar comert cu droguri sau cu arme. Razboaiele din ultimul deceniu au facut din Balcani un adevarat
rai pentru traficanti. Controalele la granite au devenit superficiale, iar comunitati intregi au fost saracite sau
nevoite sa se confrunte cu renuntarea la codurile morale rigide, caracteristice regimurilor comuniste. In
intreaga regiune balcanica, punctele de control vamal sunt cel mai adesea prost echipate, iar functionarii
usor de corupt. La fel de lesne se pot obtine pasapoarte false ori pot fi contrafacute vize de calatorie.
Conflictele balcanice au contribuit, totodata, si la crearea unei piete a prostitutiei. Deloc surprinzator, la
acest lucru a contribuit si influxul masiv de bani, o data cu venirea in zona a diferitelor misiuni
internationale de mentinere a pacii. Surse din cadrul Misiunii Natiunilor Unite in Kosovo (UNMIK) a
declarat ca piata e atat de dezvoltata aici, incat multe fete prefera acum sa lucreze ca prostituate, fiind bine
platite, tratate decent de "pestii" lor si "traind oricum mult mai bine decat in tarile de origine".

Infractorii fenteaza elegant autoritatile

Din cele 826 de fete ajutate de OIM, in intervalul mai 2001 - decembrie 2002, 590 (circa 77%) se aflau in
Kosovo, Bosnia si Muntenegru. Pentru obtinerea unei imagini cat mai clare a acestui fenomen, reporteri
IWPR din opt tari balcanice au urmat rutele retelelor de trafic de persoane, incepand din Romania, spre
sudul Bulgariei, continuand cu Grecia, Albania si apoi intorcandu-se spre nord, prin fostele republici
iugoslave. Au fost vizitate cluburi de noapte, baruri, hoteluri si bordeluri, s-a stat de vorba cu fetele
implicate, cu traficantii sau "pestii", dar si cu autoritatile ori oficialitatile locale.
Traficantii se organizeaza atat de bine, incat actiunile lor nu prea dau gres. Ei verifica intotdeauna
identitatea clientilor, pentru a evita astfel capcanele politistilor, au in dotare echipament performant care le
permite sa evite ascultarea de catre autoritati a convorbirilor telefonice si, nu in ultimul rand, conduc posturi
TV ilegale, unde se difuzeaza filme porno sau se prezinta adresele unor bordeluri.

Politisti "vanduti" lumii interlope

In Albania, rapirile de persoane sunt atat de raspandite si datorita faptului ca politia este corupta. In primele
cinci luni ale anului trecut, la insistentele comunitatii internationale, s-a desfasurat o campanie de prevenire
a traficului de persoane.
102 ofiteri de politie au fost descoperiti ca avand legaturi cu lumea interlopa, dintre care 16 au fost inchisi,
12 transferati, iar alti 15 au primit pedepse minore. Un raport secret al Guvernului de la Tirana, document
vazut de IWPR, arata ca peste 100.000 de albanezi au cazut victime traficului de persoane, in intervalul
1993-2001. Daca Romania este punctul de plecare al retelelor mafiote, iar Albania capatul, Macedonia se
afla undeva la mijloc. Aceasta tara are cele mai numeroase granite comune dintre toate statele balcanice, iar
in plus relieful muntos si punctele de vama prost echipate fac din Macedonia locul ideal pentru traficantii de
carne vie. Se spune ca granita dintre Kosovo si Macedonia este cea mai permeabila din spatiul est-european.
O posibila legalizare a prostitutiei in statele din sud-estul Europei ar avea ca efect incurajarea traficului de
fiinte umane in aceasta zona a continentului. Aceasta a fost una din ideile asupra careia s-au pus de acord
multi dintre studentii europeni care au participat zilele trecute la conferinta privind "Traficul de femei si
copii in sud-estul Europei".
Astfel, pentru a lupta cu eficienta impotriva traficului de persoane in sud-estul Europei, este necesar nu
numai ca statele europene sa controleze cauzele acestui flagel, ci simultan sa incerce sa elimine pe cat
posibil cererea pentru exploatare sexuala comerciala, deoarece aceasta alimenteaza "piata" traficului de
fiinte umane, a amintit reprezentantul ZIUA in discursul sau.
Prin urmare, o teoretica legalizare a prostitutiei in tarile sud-est-europene ar oferi practic o piata legala
uriasa pentru traficantii de fiinte umane.

O astfel de situatie este prezenta in tarile vest-europene care au legalizat prostitutia, si unde, conform
statisticilor organizatiilor de protejare a drepturilor omului, majoritatea prostituatelor sunt in realitate femei
est-europene traficate de retele de trafic de fiinte umane.

Prin urmare, majoritatea prostituatelor din tarile vest-europene "presteaza" servicii sexuale impotriva vointei
lor, si nici macar nu beneficiaza de banii incasati pentru aceste servicii, acesti bani ajungand la retelele de
trafic de persoane care le retin prizoniere - retele formate in principal din cetateni ai statelor est-europene.