Introducere

Viata in perioada ceausista era plina de restrictii. Alimentele de baza (carne, oua, lactate, fructe exotice
cum ar fi bananele sau portocalele etc) se aducea doar la anumite ore sau in anumite zile si se epuizau
intr-o ora doua. Pentru a fi sigur ca prinzi ceva trebuia sa stai la coada inca de la 3-4 dimieata. Painea era
la liber doar in Bucuresti, in provincie dandu-se pe baza de cartela (o paine de adult si jumatate de paine
de copil).

Seara de cele mai multe ori ramaneai fara curent, deoarece se facea economie. Apa calda aveai doar
sambata si duminica. Programul la televizor dura doar cateva ore, dedicate Telejurnalului si unui film
(asta in ultimii ani de dictatura).

Votul nu era liber, apoi nici nu aveai pe cine vota ca exista un singur partid - Partidul Comunist Roman.

Pe strada nu puteai sa mergi in grup, erai oprit imediat de militie si legitimat. Nu aveai voie sa vorbesti de
rau regimul, puteai fi oricand turnat.

Nu prea existau multe posibilitati de relaxare sau de distractie ca acum. In lipsa calculatoarelor sau a
programelor la televizor (care de multe ori era doar de decor pentru ca nu aveai ce urmari) copiii se
jucau mai mult prin fata curtii sau a blocului.

Elevii aveau uniforme, iar pe piept o ,,matricola'' unde era scris la ce scoala esti. Nu puteai chiuli de la
scoala. Daca politia te vedea pe strada te oprea si te ducea de manuta la Director. Daca nu invatai
profesorii aveau dreptul sa te urecheze, sa-ti dea ,,castane'', sau bete la palme, sa te puna la colt sau sa
stai in picioare toata ora.

Second Headline Here

Psihologia cozii

Motivul cozii a dominat conversaţiile cotidiene, îndeosebi în timpul dictaturii luiCeauşescu. În

preocupările actorilor sociali, aşteptatul la coada juca un rol important.Pentru societăţile de care ne
ocupăm, coada reprezintă simbolul alinierii , al transformăriiindividului în ‘insectă umana’, a renunţării la
individualitate şi al cufundării în anonimat.

Contextul social

Şi în România colectivizarea s-a realizat, cel puţin pe alocuri, cu ajutorulfoametei. Cotele impuse ţăranilor
independenţi erau atât de mari, încât nu permiteau păstrarea de produse pentru uzul familial şi
satisfacerea nevoilor de gospodărie proprii.Evident că folosirea foamei ca instrument de dominare în anii
’80, când majoritatea populaţiei acceptase regimul comunist, pare mai dificil de acceptat. Mai ales ca
primafază a regimului Ceauşeascu adusese o anumită doză de relaxare şi de confort material.Oricum
arma foametei a fost folosită de o manieră diferită – ceea ce a funcţionat a fostmai ales pericolul foamei.
Absenţa victimelor este pozitivă, dar ea nu diminua dificultatea procurării alimentelor

Existenta cotidiana

O alta dificultate a perioadei respective, la fel de greu de şters din memorie, a fostfrigul din apartamente,
începând mai ales cu iarna anilor 1984-1985. De fapt, a fost şimomentul cel mai dificil al confruntării cu
frigul. Pe de o parte, a fost o iarnă grea, pe dealta parte, până la momentul respectiv, încălzirea
apartamentelor din blocurile de locuinţefusese cel puţin acceptabil. Daca penuria alimentară se instalase
relativ treptat,confruntarea cu frigul din case a fost ca un şoc. În pofida spiritului de „descurcăreală”
puţină lume a găsit soluţii cu adevărateficiente la această dificultate.Recursul la folosirea gazelor
naturale,destiante doar bucătăriilor în unele blocuri, era foarte raspândit, aşa încâtnimeni nu mai avea
presiunea necesară pentru folosirea acestui conbustibil.

Consumul de curent electric era şi elexcesiv in pofida costului ridicat. Dar întreruperile în furnizarea
sacomplicau şi mai mult lucrurile.Secundar, apa caldă, igiena personală,gatitul mancâncarii erau afectate
delipsa de caldură. Efectul asuprasănătaţii personale fragile a fostimportant. Se vorbea de creşterea
alarmantă a mortalitaţii persoanelor în varstă pe durataiernii. Unele categorii de bolnavi somatici
plăteau, de asemenea, un greu tribut pentruacelaşi motiv. În anii ce au urmat, preocuparea pentru
asigurarea încălzirii locuinţelor agenerat soluţii mai eficiente. Ele nu funcţionau decât din punct de
vedere individual, nu şicolectiv. Astfel, nesiguranţa mai ocupase durabil un alt segment al vieţii cotidiene.

Concluzie

În concluzie, fica de zi cu zi din ultima perioadă a regimului comunist, deşicumva limitată în proporţii, era
o formă de teroare tipică pentru sistemul totalitar, putândavea consecinţe grave. Prezenţa sa este de
regăsit la nivelul individual, putănd aveaconsecinţe grave. Dar acceptarea capătă mai mult sens prin
luarea în considerare acontextului social deosebit al acestei perioade istorice. Căci fenomenele psihice
colectivenu pot fi înţelese fără o astfel de raportare la caracteristicile sociale.