1.

UNITATEA ATOMICĂ DE MASĂ (u)

1
1u  m , [u]SI = kg
12 0,12 C
6
u = 1,66 · 10-27 kg

2. MASA MOLECULARĂ (m0)

= masa unui atom (unei molecule)
[m0] SI=kg

3. CANTITATEA (MASA) DE SUBSTANŢĂ (υ)

m
ν  , unde m = masa totală de substanţă,
μ
µ = masa molară, [υ] SI = moli ⇒[υ] = kmol

4. MASA MOLARĂ (µ)

g kg
μ  mr ( )  mr ( ), [µ] SI = kg/mol ⇒[µ] = kg/kmol
mol kmol

5. VOLUMUL MOLAR (Vµ)

V
Vμ  , unde V = volumul total de substanţă
ν
m3 m3
υ = numărul de moli, [Vµ] SI = ⇒[Vµ] =
mol kmol
natura substanţei
OBS. Vµ depinde de temperatură
presiune
m3
pentru gaze, în condiţii normale: Vµ = 22,4
kmol
p = 1 atm

T = 273,15 K

6. NUMĂRUL LUI AVOGADRO

= numărul de entităţi elementare dintr-un mol de substanţă, indiferent de natura substanţei
N
N A  , unde N = numărul total de entităţi elementare
ν
υ = numărul de moli, [NA] SI = moli-1 ⇒[υ] = kmoli-1
NA = 6,023 · 1026 kmoli-1

7. POSTULATUL ECHILIBRULUI TERMODINAMIC

Un sistem termodinamic izolat evoluează în mod spontan şi ireversibil spre o stare de echilibru
termodinamic.

8. ECHILIBRU TERMIC
= la contactul termic dintre A şi B nu există schimb de căldură între cele două

9. PRINCIPIUL 0 AL TERMODINAMICII
Există un parametru de stare numit temperatura empirică, astfel încât:
e parametru intensiv
are aceeaşi valoare pentru sistemele termodinamice aflate în echilibru termodinamic între ele
 10. SCARA CELSIUS
0ºC → gheaţa se topeşte
100ºC → apa fierbe

11. SCARA KELVIN

T(K) = t(ºC) + 273,15
[T]SI = K (kelvin)
OBS. T  t

12. FORMULA FUNDAMENTALĂ A TEORIEI CINETICOMOLECULARE

1 2
p   n  m 0  v , unde p = presiunea
3
N
n  = numărul volumic
V
m0 = masa unei molecule
2
v = valoarea medie a pătratului vitezei

13. ENERGIA CINETICĂ MEDIE DE TRANSLAŢIE A UNEI MOLECULE

m 0  v T2
E c, tr 
2

3 J
E c, tr   k  T , unde k = 1,38 ·10-23 (constanta lui Bolzmann)
2 K

14. VITEZA TERMICĂ

v12  v 22  ...  v 2N 3 R  T m
vT  v  2
 , [vT]SI =
N μ s

15. ECUAŢIA TERMICĂ DE STARE A GAZELOR IDEALE

2
2 m v
p  n 0
3 2
2
⇒ p  n  E c ,tr
3
m 0  v T2
E c, tr  ⇒ p  n  k  T ecuaţia termică de stare
2
3
E c, tr  k T
2
p  nkT
N
n ⇒ p  V  ν  NA  k  T
V
N  ν  NA ⇒ p  V  ν  R  T ecuaţia termică de stare
R  NA  k
16. ECUAŢIA CALORICĂ DE STARE (ENERGIA INTERNĂ A GAZULUI IDEAL
MONOATOMIC)
U  N  E c, tr
3
N  ν  NA ⇒ U  ν  NA   k  T
2
3 3
E c, tr   k  T ⇒ U   νR T
2 2
R  NA  k

17. COEFICIENŢI CALORICI

a) căldura specifică (c)
Q
Q  m  c  ΔT ⇒ c  , unde Q = căldura schimbată
m  ΔT
ΔT = variaţia de temperatură
m = masa de substanţă
J
[c]SI =
kg  K
R
c p   c v relaţia lui Robert Mayer pentru călduri specifice
μ

b) capacitatea calorică (C)

Q  m  c  ΔT
Q
⇒ Q  C  T ⇒ C  , unde Q = căldura schimbată
T
mc  C ΔT = variaţia de temperatură
J
[C]SI =
K
căldura molară
Q  m  c  ΔT
⇒ Q      c  ΔT
Q
m  ν μ ⇒ Q    C  ΔT ⇒ C 
  T
C  cμ
J
[C]SI =
mol  K
Cazuri particulare:
i2
- căldura molară la presiune constantă (Cp): C p  R
2
i
- căldura molară la volum constant (Cv): C v  R
2
Cp
γ exponentul adiabatic
Cv
C p  C v  R relaţia lui Robert Mayer pentru călduri molare

18. PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII

ΔU  Q  L ⇔ Q  L  ΔU , unde Q = căldura schimbată
L = lucrul mecanic schimbat
ΔU = variaţia energiei interne [Q]SI = [L]SI = [U]SI = J
 19. TRANSFORMĂRI ALE GAZULUI IDEAL

Variaţia
Transfor Căldura
Def Legea Lucrul mecanic energiei Reprezentare grafică
marea schimbată
interne

υ = ct p Q  ν  C v  ΔT
Izocoră  ct L=0 ΔU  ν  C v  ΔT
V = ct T Q  ν  c v  ΔT

υ = ct Q  ν  C p  ΔT L  p  ΔV
V
Izobară  ct ΔU  ν  C v  ΔT
p = ct T Q  ν  c p  ΔT L  ν  R  ΔT

V2
Q  ν  R  T  ln V2
V1 L  ν  R  T  ln
υ = ct V1
Izotermă p  V  ct p ΔU = 0
T = ct Q  ν  R  T  ln 2 p
p1 L  ν  R  T  ln 2
p1

p  V γ  ct L  ΔU ΔU  ν  C v  ΔT
Adiabată - Q=0
TV γ -1
 ct L   ν  C v  ΔT
 CICLUL CARNOT

1 → 2 destindere izotermă
2 → 3 destindere adiabatică
3 → 4 compresie izotermă
4 → 1 compresie adiabatică

Q1  Q 2 Q2
η  1
Q1 Q1
V2
1 → 2 Q1  Q12  ν  R  T1  ln
V1
V3
T2  ln
V4
2 → 3 Q 23  0 ⇒ η  1
V
T1  ln 2
V1
V3
3 → 4 Q 2  Q 34  ν  R  T2  ln
V4
4 → 1 Q 41  0

V3 V2
demonstrez că 
V4 V1
2 → 3 ⇒ T  V γ-1  ct ⇒ T1  V2γ-1  T2  V3γ 1
4 → 1 ⇒ T  V γ-1  ct ⇒ T1  V1γ-1  T2  V4γ 1
____________________/
γ 1 γ 1
 V3  V  V3 V2
    2  ⇒ 
 V4   V1  V4 V1
Τmin
⇒ η  1 , în care Tmin este temperatura sursei reci
Τmax
Tmax este temperatura sursei calde
OBSERVAŢII
1. Randamentul ciclului nu depinde de natura substanţei de lucru, ci doar de raportul temperaturilor
extreme între care are loc transformarea ciclică.
2. randamentul nu poate fi supraunitar, iar valoarea „1” este posibilă dacă şi numai dacă
temperatura sursei reci este T2=0.
3. randamentul oricărui ciclu nu poate depăşi randamentul ciclului Carnot reversibil, care
funcţionează între aceleaşi temperaturi extreme.

RELAŢIA LUI CLAUSIUS

Într-o transformare ciclică în care un sistem termodinamic schimbă căldurile Qi ( i  1, n ) cu un număr n
n
Q
de surse de căldură termostate la temperaturile Ti ( i  1, n ):  i  0 , în care „=” este pentru procese
i 1 Ti

ciclice reversibile, iar „<” este pentru procese ciclice ireversibile.

 MOTORUL OTTO

1 → 2 încălzire adiabatică
2 → 3 încălzire izocoră
3 → 4 răcire adiabatică
4 → 1 răcire izocoră

SA = supapa de admisie
SE = supapa de evacuare
B = bujie
PMS= punct mortem superior
PMI = punct mortem inferior

Vmax
fie ε 
Vmin

Q1  Q 2 Q2
η  1
Q1 Q1
1 → 2 Q12  0
T4  T1
2 → 3 Q 23  ν  C v  (T3  T2 ) ⇒ η  1
T3  T2
3 → 4 Q 34  0
4 → 1 Q 41  ν  C v  (T1  T4 )
γ 1
V 
1 → 2 ⇒ TV γ -1
 ct ⇒ T1  V
1
γ -1 γ 1
 T2  V
2 ⇒ T2  T1   1  ⇒ T2  T1  ε γ 1
 V2 
γ 1
V 
3 → 4 ⇒ T  V  ct ⇒ T3  V  T4  V ⇒ T3  T4   1 
γ -1 γ -1
2 1
γ 1
⇒ T3  T4  ε γ 1
 2
V
T4  T1 T4  T1 1
⇒ η  1 ⇒ η  1 ⇒η  1
ε γ 1
γ 1 γ 1 γ 1
T4  ε  T1  ε (T4  T1 )  ε
Randamentul mecanic efectiv al unui motor Otto modern este de circa 20-25%
Motorul Otto standard este un motor în 4 timpi, în care pistonul face 4 curse:
Timpul 1. Admisia. Pistonul porneşte de la capătul superior al cilindrului şi în cilindru este aspirat
amestecul de aer şi benzina, deoarece supapa de admisie este deschisă. La sfârşitul acestui timp pistonul
ajunge la capătul inferior şi supapa de admisie este închisă.
Timpul 2: Compresia adiabatică. Amestecul se încălzeşte pana când pistonul ajunge la capătul
superior.
Timpul 3:Arderea şi destinderea adiabatică. O descărcare electrica a bujiei aprinde amestecul
carburant a cărui ardere are loc rapid, ca o explozie. De aici provine şi denumirea alternativă de motor
cu explozie. Presiunea şi temperatura în cilindru cresc brusc şi pistonul este împins. Timpul 3 este timpul
motor, în care se efectuează lucru mecanic asupra pistonului. La sfârşitul acestui timp se deschide
supapa de evacuare.
Timpul 4: Evacuarea gazelor arse în atmosferă. Evacuarea gazelor arse în atmosferă începe printr-un
proces de răcire izocoră, până când gazele ajung la presiunea atmosferică. Pistonul se ridică şi gazele
sunt evacuate, supapa de evacuare fiind deschisă. La capătul ciclului supapa de evacuare se închide,
supapa de admisie se deschide şi începe un nou ciclu.
 MOTORUL DIESEL

0 → 1 destindere izobară
1 → 2 compresie adiabatică
2 → 3 destindere izobară
3 → 4 destindere adiabatică
4 → 1 răcire izocoră
1 → 0 comprimare izobară

Vmax V
fie ε  şi α  3
Vmin V2

Q1  Q 2 Q2
η  1
Q1 Q1
1 → 2 Q12  0
C v  (T4  T1 )
2 → 3 Q 23  ν  C p  (T3  T2 ) ⇒ η  1
C p  (T3  T2 )
T4  T1
3 → 4 Q 34  0 ⇒ η  1
γ  (T3  T2 )
Cp 1 Cv
4 → 1 Q 41  ν  C v  (T1  T4 ) γ ⇒ 
Cv γ Cp
γ 1
V 
1 → 2 ⇒ TV γ -1
 ct ⇒ T1  V
1
γ -1 γ 1
 T2  V
2 ⇒ T2  T1   1  ⇒ T2  T1  ε γ 1
 V2 
V2 V3 V
2→3⇒  ⇒ T3  3  T2 ⇒ T3  T2  α ⇒ T4  T1  α γ
T2 T3 V2
γ 1
V 
3 → 4 ⇒ TV γ -1
 ct ⇒ T3  V γ -1
2  T4  V
1
γ 1
⇒ T3  T4   1  ⇒ T3  T4  ε γ 1
 V2 
T1  α γ  T1 α 1 γ
⇒ η  1 ⇒ η  1
γ  (α  ε γ1  ε γ 1 )
γ 1 γ 1
γ  (T1  α  ε  T1  ε )

Principala diferenţă dintre un motor diesel în 4 timpi şi un motor pe benzină în 4 timpi e faptul că
combustibilul e injectat în cilindru şi nu intră în amestec cu aerul prin supapa de admisie.
Timpul 1: Admisia. Prin deschiderea supapei de admisie, pistonul se duce în jos, deplasându-se de la
punctul mort superior în punctul mort inferior şi se introduce aer în cilindru.
Timpul 2: Compresia. După închiderea supapelor, pistonul începe să se deplaseze dinspre punctul mort
inferior spre cel superior, comprimând aerul din piston. La un anumit moment al compresiei, prin
injector este introdus, în cilindru, combustibilul pulverizat.
Timpul 3: Arderea şi detenta. Amestecul de aer cu vapori de motorina, comprimat într-un timp foarte
scurt, explodează, împingând pistonul din punctul mort superior în punctul mort inferior.
Timpul 4: Evacuarea. Supapa de evacuare se deschide, iar cea de admisie rămâne închisă şi, prin
deplasarea pistonului din punctul mort inferior în cel superior, sunt evacuate gazele arse din cilindru.