7.1.5.

Modelarea structurii fondului de producţie normal

pentru o unitate de gospodărire şi mijloace amenajistice de
asigurare a realizării ei

7.1.5.1. Aspecte generale

• pentru a stabilii condiţiile structurale ale fondului de producţie normal al

unei păduri se porneşte de la ţelul de gospodărire, definit de regulă
printr-un sortiment sau grup de sortimente;

• structura normală a fondului de producţie reflectă starea căreia îi

corespund recolte lemnoase în care sortimentul sau grupul de
sortimente-ţel sunt reprezentate în proporţia cea mai convenabilă.
Această stare trebuie definită prin amenajament.

• problema stării normale a pădurilor se pune numai în cazul pădurilor

destinate producţiei de lemn.

• la codru regulat, structura fondului de producţie se exprimă pe clase de

vârstă, deci trebuie fixate mărimea şi numărul acestor clase. În practică
se indică numărul de ani în care se încadrează clasele: 100 de ani
pentru 5 clase, 120 de ani pentru 6 clase ...; 140 de ani pentru 7 clase.
• Numărul de ani care condiţionează structura fondului de producţie
normal pe clase de vârstă se numeşte ciclu.

• Pe baza ciclului se calculează mărimea (volumul) fondului de producţie

normal, care împreună cu schema claselor de vârstă servesc ca termeni
de comparaţie la aprecirea stării reale a pădurii, în vederea stabilirii
măsurilor de aplicat pentru normalizarea ei (vezi referat II).

• Normalizarea fondului de producţie se organizează pe perioade,

întocmindu-se noi planuri, de regula din 10 în 10 ani.

• Mijlocul prin care se acţionează asupra fondului de producţie pentru a-l

conduce spre starea normală este posibilitatea.

• Posibilitatea este cantitatea de material lemnos ce trebuie extras anual

sau periodic din pădure în vederea normalizării fondului de producţie.
 7.1.5.2. Ciclul

• În 1820, Cotta defineşte ciclul ca fiind „timpul în care parcurge o pădure

(unitate de gospodărire) cu tăieri şi parchete, astfel calculat încât, atunci
când şi cel din urmă parchet va fi exploatat, pe cel dintâi pădurea să fi
ajuns din nou la vârsta exploatabilităţii”. (Ca număr de ani, ciclul se
confundă cu vârsta de tăiere a arboretelor, fixată prin amenajament).

• Judeich, spune că ciclul este „timpul ce se scurge de la întemeierea unui

arboret până la exploatarea şi regenerarea lui”. (deci ciclul = vârsta
exploatabilităţii).

• Motovilov (1954) – „perioada de timp stabilită prin plan, necesară pentru

creşterea pădurii, în vederea satisfacerii multilaterale de material lemnos”
(ciclul = vârsta exploatabilităţii).

După Leahu (2001) ciclul este „indicatorul prin care se exprimă structura
pe clase de vârstă a fondului de producţie normal al unei păduri de codru
regulat sau crâng şi, totodată, norma de timp stabilită de amenajament
pentru menţinerea în producţie a arboretelor într-o astfel de pădure”.
• La stabilirea ciclului se pleacă întotdeauna de la vârsta medie a
exploatabilităţii arboretelor, care se determină (se calculează).

• Ciclul de producţie se fixează, la un număr de ani apropiat de vârsta

medie a exploatabilitatii tehnice rezultată din calcul, prin rotunjirea în plus
sau în minus a acesteia, la un multiplu de 10 sau 20 de ani la codru şi de 5
sau 10 ani la crâng.

• Dacă la vârsta medie calculată, arboretele sunt ameninţate de doborâturi,

putregai, înţelenire sau alţi factori perturbatori care duc la scăderea
productivităţii, se impune fixarea ciclului prin rotunjirea lui la o vârstă mai
mică.

• În cazul în care există o schimbare de destinaţie a pădurii respective,

dacă noul ciclu este mai scurt, exploatările se vor intensifica sau, se pot
întrerupe până când arboretele cele mai bătrâne vor devenii exploatabile
(se adoptă o perioadă de aşteptare).

• Odată fixat, ciclul constituie o bază de calcul pentru determinarea

posibilităţii.
 7.1.5.3. Perioada

Exploatarea pădurilor, fie că se face pe arborete, fie că se face pe arbori,

descoperă întotdeauna, prin tăiere, o suprafaţă oarecare de teren.
Cât de mare poate fi această suprafaţă într-o anumită pădure pentru a
putea asigura continuitatea?

S s – suprafaţa ce se exploatează anual (ha/an)

s r – ciclul de producţie (ani)
S – suprafaţa totală a pădurii (ha)
r
• Tăierile nu se pot face oriunde, trebuind să alegem spre exploatare
arboretele cele mai indicate pentru acest scop, adică trebuie stabilită o
ordine de recoltare, adică un plan de recoltare. Planurile de recoltare se
întocmesc pe o perioadă de timp mai mică decât ciclul de producţie. Acest
timp se numeşte perioadă de amenajament sau simplu, perioadă. Într-o
perioadă urmează să se recolteze pădurea de pe o suprafaţă periodică, a
cărei mărime este egală cu atâtea cote anuale (S/r), câţi ani (n) are
perioada (adică S/r x n).

• Se disting : o perioadă de planificare de 10 ani şi o perioadă de calcul de

20 ani.
• În prima suprafaţă periodică se includ numai arboretele în care se pot executa
lucrări de regenerare, iar localizarea tăierilor se poate face în orice punct al
suprafeţei s în funcţie de nevoia de instalare sau luminare a seminţişului.

s – suprafaţă periodică (ha)

S S – suprafaţa pădurii (ha)
s p p – lungimea perioadei (ani)
r r – ciclul (ani)

• La codru regulat exploatările într-o perioadă se concentrează numai pe o

parte de pădure.
• La codru grădinărit exploatările se întind pe toată suprafaţa, extrăgându-
se, de fiecare dată, o parte din arbori. Deoarece aici tăierile revin în fiecare
perioadă pe un anumit loc, perioada de amenajament s-a numit rotaţie
(timpul după care se revine în medie cu tăierile pe aceeaşi suprafaţă).
Rotaţia variază între 5 şi 10 ani, în funcţie de condiţiile de vegetaţie ale
arboretului.
• Perioada specială de regenerare – numărul de ani în care se realizează
regenerarea naturală completă într-un anumit punct (ochi, loc) de
regenerare a arboretului (3-6 ani la speciile de lumină; 10-15 ani la speciile
de umbră).

• Perioada generală de regenerare – intervalul de timp în care urmează să

se realizeze în mod efectiv şi integral regenerarea unui arboret (tratamentul
tăierilor progresive şi succesive – 20-30 de ani, tratamentul tăierilor
cvasigrădinărite – 40-60 de ani).
7.1.5.4. Posibilitatea

Posibilitatea - volumul de material lemnos ce urmează a fi recoltat dintr-o

pădure în baza amenajamentului.

- posibilitate anuală - volumul de recoltat anual (m3/an)

- posibilitate periodică - volumul de recoltat într-o perioadă (20, 30, 40 ani)

• Posibilitatea reprezintă, în acelaşi timp, producţia pădurii şi mijlocul de

îndrumare a acesteia spre structura normală.

1. Codru regulat şi crâng:

- posibilitatea se stabileşte pe fel de produse: posibilitate pentru produse

principale, posibilitate pentru produse secundare, care însumate dau
posibilitatea totală.
Pt  Pp  Ps
2. Codru grădinărit:

- se stabileşte o posibilitate unică, globală (Pt)

• După modul de exprimare deosebim:

- posibilitate pe suprafaţă (posibilitate periodică pe

suprafaţă) - parchet anual (suprafaţă periodică);
- posibilitate pe volum – recoltă
- posibilitate pe număr de arbori
 A. Posibilitatea pe suprafaţă (P)

S S- suprafaţa pădurii (ha)

P , r – ciclul (ani)
r
• acest raport exprimă mărimea parchetului anual;
• parchetele anuale pot sau nu pot fi egale ca suprafaţă (volumul recoltat
poate sau nu poate fi egal de la an la an). Vor fi egale când avem condiţii
omogene de producţie (aceeasi clasa de productie), exploatarea se face prin
tăieri rase şi arboretele ce se exploatează au aceaşi vârstă.
• în caz de condiţii neomogene, posibilitatea se stabileşte pe parchete neegale
(pe suprafaţă cu control pe volum):

S Q - suprafaţa stabilită în funcţie de structura fondului de

P   Q, producţie şi starea generală a arboretelor;
r
 B. Posibilitate pe volum:
- exprimă direct cantitatea de material ce urmează a se recolta;

- se determină pe baza creşterii pădurii (C);

- dacă Fondul real (Fr) = Fondul normal (Fn), atunci P=C (posibilitatea este
echivalentă cu creşterea);

- dacă Fr > Fn, atunci P > C;

- dacă Fr < Fn, atunci P < C;

Formula generală a posibilităţii pe volum se poate scrie:

PC X X- diferenţă pozitivă sau negativă, funcţie de starea Fr

Fr  Fn
PC a - numărul de ani în care s-ar lichida diferenţele
a dintre Fr şi Fn fără a ameninţa continuitatea şi
fără a micşora creşterea.
B1. La codru regulat posibilitatea nu se stabileşte numai pe suprafaţă sau
numai pe volum, ci pe suprafaţă şi volum, respectiv pe volum cu control pe
suprafaţă.
• se stabileşte mai întâi o posibilitate periodică pe suprafaţă, iar apoi o
posibilitate anuală pe volum, astfel posibilitatea anuală pe volum este
condiţionată de posibilitatea periodică pe suprafaţă şi constituie un control al
continuităţii de-a lungul ciclului.

- posibilitatea periodică, pe suprafaţă (s):

S S - suprafaţa pădurii (ha)

s , n - numărul perioadelor din ciclu
n
- posibilitatea anuală pe volum (P):

p V - volumul real al arboretelor din suprafaţa periodică în rând,

V C constituită după criteriul claselor de vârstă;
P 2 , C – creşterea anuală a arboretelor incluse în suprafaţa periodică
p în rând în ordinea urgenţei de regenerare;
p – numărul de ani din perioadă (10, 20 sau 30 ani).
B2. La codru grădinărit posibilitatea se stabileşte de regulă pe volum, care
împărţită la volumul mediu al arborilor exploatabili ne dă şi posibilitatea pe
număr de arbori.
expresie ce ne dă numărul de arbori ce urmează a se recolta dintr-
Pn  kC , un arboret grădinărit pe categorii (clase) de diametre.
Pn – numărul de arbori de extras din categoria de diametre n, pentru o creştere curentă în volum
determinată;
k – coeficient care variază cu specia, clasa de producţie şi categoria de diametre.

Procedeul de stabilirea a posibilităţii pe număr de arbori s-a extins şi la codru regulat:

nj - numărul de arbori de extras din categoria de

diameter medii j pentru o creştere medie anuală în
volum la exploatabilitate C a producţiei totale pentru
întreaga pădure, pe specii şi clase de producţie;
n  K C  S ,
j j

K – coeficient care variază cu specia, clasa de producţie şi

categoria de diametre;
Sj - suprafaţa redusă a arboretelor dintr-o categorie de
diametre medii j
7.1.5.5. Fondul de rezervă

Fondul de rezervă - parte a fondului de producţie care nu este

luată în considerare la calculul posibilităţii, destinată fie să
substituie eventuale pierderi din fondul de producţie în caz de
calamităţi, fie să prevină atacarea fondului de producţie când
nevoile sporite de lemn ar impune tăieri peste mărimea
posibilităţii.

F. de rezervă are caracter :

- tehnic - prin asigurarea continuităţii producţiei;

- economic - în cazul unor conjuncturi favorabile economic;

După modul de constituire, poate fi:

• fix - constituit din arborete exploatabile care nu vor fi

incluse în planul de tăieri, urmând a fi exploatate numai în
caz de nevoie (neindicat a se constituii acest tip);
• mobil - se constituie prin calcul, odată cu posibilitatea,
fixându-se pentru aceasta o cotă mai mică decât cea care
s-ar putea admite în mod normal (cu câteva procente mai
mică).

- fondul de rezervă apare ca surplus de volum în fondul de

producţie, peste cel normal;
- se poate constituii şi prin adoptarea unui ciclu de producţie
mai lung decât cel corespunzător vârstei medii a
exploatabilităţii arboretelor respective;
 Fie o unitate de producţie în care s-a hotărât formarea unui
fond de rezervă egal cu n posibilităţi. Atunci volumul existent la un
moment dat în pădure este:

Fn  Fn  nP
1

Dar când Fr=Fn, atunci P=C, deci:

Fn  Fn  nC
1

Dacă admitem că, creşterea pădurii rămâne aceeaşi (C) la ciclul r1, atunci
putem scrie că:
r r
1
C  C  nC  r C  rC  2 nC  r  r  2 n
1 1
2 2

, ceea ce înseamnă că rotunjind totdeauna vârsta exploatabilităţii

în plus pentru a fixa ciclul, se crează un fond de rezervă mobil.
 CAP 8 METODE DE AMENAJARE
Metoda de amenajare - Sistem de acţiuni, condiţii, mijloace şi modalităţi de
organizare, de modelare şi de urmărire a stabilităţii, a fiabilităţii şi a mentenabilităţii,
precum şi de optimizare, conducere şi reglare structural-funcţională a pădurilor în scopul
realizării şi menţinerii lor în starea de maximă eficacitate în exercitarea funcţiilor
complexe social ecologice şi economice ce li s-au atribuit.

O metodă de amenajare cuprinde:

- stabilirea posibilităţii;
- planificarea în timp şi spaţiu a tăierilor.

Sistematizarea metodelor de amenajare a fost făcută, la noi, de prof. Nicolae

Rucăreanu, în tratatele de amenajare a pădurilor din 1962 şi 1967.
 Concepţii care stau la baza metodelor de amenajare:

1. Pădurea este un ansamblu de arbori în care este stocată sub formă de creşteri o
cantitate de masă lemnoasă regenerabilă după exploatare într-un ritm bine determinat
fixat prin amenajament.
Pădurea se împarte (repartizează) pentru exploatare sau regenerare pe ani
sau perioade astfel încât să asigure de-a lungul timpului recolte egale de la an la an, iar
timpul (ciclul) în care se va parcurge cu tăieri toată suprafaţa să fie cât mai mare, încât,
după tăiere, pădurea să se poată reface în fiecare loc şi să devină, pe parchetele cele
mai vechi, din nou exploatabilă. Metodele de amenajare bazate pe acest concept se
numesc metode de amenajare bazate pe repartiţie.
a. Repartiţie pe ani – suprafaţa ce se exploatează într-un an se numeşte
parchet anual. Divizarea pădurii în parchete se numeşte parchetaţie, iar metoda de
amenajare, metoda parchetaţiei.
b. Repartiţie pe perioade – suprafaţa ce se exploatează într-o perioadă se
numeşte afectaţie, iar metodele, metode bazate pe afectaţii.

Împărţirea pădurii în parchete anuale sau în afectaţii se poate face în funcţie de:
- volumul ce se poate obţine prin exploatare (perioade egale → volume egale; perioade
inegale → volume proporţionale cu lungimea perioadelor );
- suprafaţa acestora (perioade egale → suprafeţe egale; perioade inegale → suprafeţe
proporţionale cu lungimea perioadelor);
- ambele în acelaşi timp (la perioade egale → volume şi suprafeţe cât mai egale între ele
).
 2. Pădurea este mijloc de producţie care trebuie să fie păstrat, îngrijit, ameliorat
urmând a se recolta în permanenţă doar producţia lui. Ameliorarea urmăreşte
îndrumarea spre starea normală, adică normalizarea fondului de producţie şi mărirea
productivităţii pădurii.
Metodele care stau la baza acestei concepţii sunt metode bazate pe
normalizarea fondului de producţie.
Posibilitatea este produs al pădurii dar şi mijloc (instrument) de normalizare.

3. Pădurea este considerată (d.p.d.v economic) capital producător de rente,

amenajamentul având rolul de a asigura realizarea şi menţinerea unui fond de producţie
capabil să asigure rente continue şi cât mai mari (anuale sau periodice).
Metodele care se bazează pe această concepţie au fost numite metode de
amenajare bazate pe teoria rentei . Au caracter artificial şi antiecologic, implicînd exces
de lucrări de planificare şi multă birocraţie.
 Sistematizarea metodelor de amenajare după criteriile amintite mai sus:

I. METODE BAZATE PE REPARTIŢIE

A. Repartizarea pădurii pe ani: metoda parchetaţiei

1.Criteriu de repartizare suprafaţa: parchetaţia simplă
2. Criteriu de repartizare volumul: parchetaţia proporţională sau pe volum

B. Repartizarea pădurii pe perioade: metode bazate pe afectaţii

1. Criteriul de repartizare, volumul : metoda afectaţiilor pe volum
2. Criteriul de repartizare, suprafaţa:

a. Repartizare definitivă pe toate perioadele ciclului şi orânduirea tăierilor în vederea

realizării protecţiei prin acoperire: metoda afectaţiilor pe suprafaţă (metoda Cotta);

b. Repartizarea definitivă, pe toate perioadele ciclului şi concentrarea tăierilor pe

afectaţii formate din părţi unitare de pădure: metoda afectaţiilor permanente;

c. Repartizarea provizorie, pe toate perioadele ciclului şi concentrarea tăierilor în

limite admisibile din punct de vedere economic: metoda afectaţiilor revocabile;

d. Constituirea unei singure afectaţii la începutul fiecărei perioade: metoda afectaţiei

unice.
 II. METODE BAZATE PE NORMALIZAREA FONDULUI DE PRODUCŢIE

A. Prin normalizarea structurii fondului de producţie: metode de normalizare a fondului

de producţie prin normalizarea structurii lui.
1. Posibilitatea rezultă dintr-un compromis între interesul exploatării arboretelor la
vârsta exploatabilităţii lor şi acela al asigurării continuităţii: metoda claselor de vârstă.
2. Posibilitatea se calculează pe baza creşterii indicatoare: metoda creşterii
indicatoare

B. Prin normalizarea mărimii fondului de producţie: metode de normalizare a fondului de

producţie prin normalizarea mărimii lui.
1. Posibilitatea se calculează pe baza creşterii medii la exploatabilitate, ţinându-
se seama de diferenţa dintre mărimea reală şi cea normală a fondului de producţie :
metoda cameralistă
2. Posibilitatea se calculează cu ajutorul factorului de recoltare: metoda raţională
3. Posibilitatea se calculează prin asimilarea fondului de producţie real cu cel
normal: metoda Masson- Mantel

C. Prin normalizarea mărimii fondului de producţie pe clase de vârstă sau de diametre:

metoda Melard.

D. Prin normalizarea mărimii şi structurii fondului de producţie în funcţie de creşterea lui

în volum: metoda controlului.
 III. METODE BAZATE PE IDEEA REALIZĂRII ŞI MENŢINERII UNUI FOND DE
PRODUCŢIE CAPABIL SĂ ASIGURE RENTE CONTINUE ŞI CÂT MAI MARI:

- metoda Ostwald;
- metoda Krieger.
 8.1 METODE BAZATE PE REPARTIŢIE

8.1.1 Repartizarea pădurii pe ani: metoda parchetaţiei

- cele mai vechi metode de amenajare;

- continuitatea producţiei este asigurată prin împărţirea suprafeţei pădurii (S) în
parchete anuale (în cazul parchetaţiei) sau în afectaţii (suprafeţe de pădure ce sunt
exploatate în perioade de timp bine precizate);
- structura normală pe clase de vârstă se obţine după un ciclu de producţie (dacă nu
apar perturbaţii în structura fondului de producţie-doborâturi, uscări masive, incendii).

8.1.1.1 Criteriu de repartizare suprafaţa: parchetaţia simplă

- mărimea parchetelor anuale rezultă din:

S S - suprafaţa în ha;
s , r - numărul de ani ai rotaţiei (ciclului)
r
- metoda alocă în timp arboretele, nu şi în spaţiu;
- metoda nu asigură totdeauna recolte egale, volumul parchetelor anuale diferă de la o
parcelă la alta datorită diferenţelor de productivitate;
- metoda se aplică astăzi numai la crâng;
 8.1.1.2 Criteriu de repartizare volumul: parchetaţia proporţională (pe volum)

- aplicabilă în pădurile constituite din arborete de productivitate diferită;

- metoda presupune întâi determinarea productivităţii arboretelor în raport cu producţia
lor la exploatabilitate, apoi gruparea arboretelor pe categorii (clase) de productivitate şi
calculul mărimii parchetelor după raţionamentul:
♣ fie S suprafaţa pădurii (ha) şi S1, S2, S3 părţile componente de pe care se
obţin la vârsta exploatabilităţii, în medie, m1, m2, m3 metri cubi la hectar. Numărul
parchetelor este egal cu numărul anilor din ciclu (r). Mărimea parchetelor P1, P2, P3
corespunzătoare lui S1, S2, S3, trebuie astfel determinată încât să existe relaţia :

P1m1  P2 m2  P3m3 1 care exprimă condiţia ca volumele ce se

recoltează să fie egale.

- dar numărul total de parchete este egal cu r, şi rezultă din suma parchetelor din S1,
S2, S3, deci: S S S
1
 2
 3
 r 2
P1 P2 P3
- din (1) rezultă:

P1m1 P1m1
P2  3 P3  4
m2 m3
 - înlocuind în (2) rezultă:

S1m1  S 2 m2  S 3 m3 S1m1  S 2 m2  S 3 m3
 r , din care P1 
P1m1 r  m1
- valorile P2 şi P3 se determină analog sau când ştim P1 din relaţiile (3) şi (4).
- dacă avem n suprafeţe de productivitate diferită S1…Sn, atunci:

S1m1  S 2 m2  ...  S n mn
P1  (5)
r  m1
- Practic S1, S2, …, Sn reprezintă suprefeţele parcelelor şi subparcelelor, iar m1, m2, ...,
mn, cantităţile de lemn respective, la vârsta exploatării, pe hectar. Acestea se
determină folosind tabelele de producţie, pe specii, clase de producţie şi consistenţă.
Se determină suprafaţa unui parchet cu relaţia (5), iar marimea celorlalte se determină
cu ajutorul relaţiilor (3) şi (4).

- metoda este aplicabilă doar la crâng unde se poate aplica tratamentul tăierilor rase
pe parchete;
 8.1.2 Repartizarea pădurii pe perioade: metode bazate pe afectaţii

8.1.2.1. Criteriul de repartizare, volumul : metoda afectaţiilor pe volum

8.1.2.1.1. Metoda afectaţiilor pe volum

- Hartig, 1795, spune: ”din pădurile statului nu terbuie să se extragă anual sau periodic
nici mai mult nici mai puţin lemn decât atât cât rezultă din condiţia ca volumul respectiv
de material lemnos să se poată recolta în mod permanent şi susţinut, adică în cantităţi
egale de la an la an”
- suprafaţa pădurii este împărţită în parcele mari, de 35-50 ha, pe care urmează să se
creeze arborete uniforme;
- subparcelele nu sunt necesare pentru reglementare, ci doar pentru a calcula volumul
exact;
Etape:
♣ se fixează ciclul şi se împarte în perioade egale de 20 ani;
♣ arboretele se grupează pe clase de vârstă, iar acestea se repartizează corespunzător
pe perioade, după care se determină vârsta la care urmează să fie exploatat fiecare
arboret:
Tex – vârsta exploatabilităţii;
Ta – vârsta actuală;
Tex  Ta  20n  m   10 n – numărul perioadelor în care este împărţit ciclul;
m – numărul de ordine al clasei de vârstă din care face parte
arboretul (arboretele ce se vor recolta în prima perioadă vor avea
la exploatere cu 10 ani mai mult decât la întocmirea
amenajamentului).
♣ pe baza vârstelor şi a caracteristicilor fiecărui arboret se calculează volumul la
exploatabilitate, adăugând la volumul iniţial şi creşterea corespunzătoare;

♣ volumele se totalizează pe perioade şi se compara între ele;

♣ datorită distribuţiei neuniforme pe clase de vârstă, volumele astfel obţinute nu pot fi

egale;

♣ se întocmeşte un plan general de recoltare, astfel încât fiecare perioadă să furnizeze

un volum recoltabil relativ constant (diferenţele nu trebuie să depăşească 20%).

Astfel modificând repartizarea iniţială pe perioade se fac inevitabil sacrificii de

exploatabilitate în plus sau în minus (se exploatează arboretul înainte de a atinge vârsta
exploatabilităţii sau se amână exploatarea lui).
-dificultatea metodei rezultă din faptul că mutând parcele dintr-o afectaţie în alta se
schimbă şi volumele recoltabile la exploatabilitate, ceea ce înseamnă că procesul de
căutare a soluţiei optime se reia, dar totdeauna de la o soluţie mai apropiată de cea
optimă.

-posibilitatea anuală se obţine împărţind volumul de exploatat într-o afectaţie la

numărul anilor dintr-o perioadă;

-pe baza planului general de recoltare se întocmeşte un plan special de recoltare la

începutul fiecărui deceniu, în care se indică arboretele din care urmeză să se recolteze
posibilitatea;

-metoda afectaţiilor nu se mai aplică astăzi, studiul ei folsind la o mai bună înţelegere a
celorlalte metode;

- a fost gândită pentru pădurile de molid (regenerate prin tăieri rase, urmate de
împăduriri, astfel intervalul alocat regenerării nu depăşeşte o perioadă).
 Exemplul 1: Plan general de recoltare – metoda afectaţiilor pe volum(după Drăgoi, 2004)
Volum Volum recoltabil în perioada......
Parcela Ta Tex la
exploatare I II III IV V
1 30 100 500 0 0 0 500 0
2 40 100 650 0 0 650 0 0
3 50 100 300 0 0 300 0 0
4 20 100 500 0 0 0 500 0
... ... ... ... ... .... ... ... ...
11 20 110 800 0 0 0 0 800
12 60 120 230 0 0 230 0 0
13 40 100 540 0 0 540 0 0
14 80 120 300 0 300 0 0 0
15 80 100 700 700 0 0 0 0
16 100 110 800 800 0 0 0 0
Volum recoltabil pe perioadă (mc) 2170 300 2020 2160 1900
Difernţă faţă de volumul mediu (1710) (mc) 460 -1410 310 450 190

În ultima linie a tabelului sunt prezentate diferenţele faţă de volumul mediu pe perioade. Soluţia
iniţială s-ar îmbunătăţii dacă parcela 3, planificată în afectaţia III, s-ar exploata în afectaţia II.
Volumele s-ar echilibra în continuare dacă parcela 15 ar fi replanificată perioada II.
Mutând parcelele dintr-o afectaţie în alta, se schimbă şi volumele recoltabile la exploatabilitate ceea ce
înseamnă că procesul de căutare a soluţiei optime se reia, dar întotdeauna de la o soluţie mai apropiată
de cea optimă.
Exemplul 2: Plan general de recoltare – metoda afectaţiilor pe volum (după Leahu,
2001)

Volum pe Volum recoltabil în perioada......

Supraf. ha
Parcela Ta Tex
ha la I II III IV V
exploatare

1 26 30 100 500 0 0 0 130000 0

2 30 75 105 510 0 15300 0 0 0
3 17 15 105 650 0 0 0 0 11050
4 16 65 115 580 0 0 9280 0 0
5 12 90 100 480 5760 0 0 0 0
... ... ... ... ... ... ... ... ... ...

Total 1200 - - - 124500 124420 124850 124480 125500

 8.1.2.2. Criteriul de repartizare: suprafaţa

8.1.2.2.1. Metoda afectaţiilor pe suprafaţă (metoda Cotta, 1804)

În cazul aplicării tratamentului tăierilor progresive (care presupune extragerea
eşalonată, pe o perioadă mai mare de timp) intervalul regenerării depăşeşte o perioadă.
Metoda urmăreşte normalizarea structurii pădurii şi amplasării spaţiale a
parchetelor potrivit unei gradaţii normale de clase de vârstă, pe parcursul unui singur
ciclu.
Repartizarea definitivă a arboretelor pe toate perioadele ciclului nu se face doar
în raport cu vârsta şi starea acestora, ci şi în funcţie de amplasarea lor în spaţiu,
urmărindu-se realizarea protecţiei prin acoperire (contra vânturilor).
Etape:
- stabilirea parcelarului pădurii (15-20 ha/parcelă);
- fixarea ciclului şi împărţirea în perioade de 20 ani;
- întocmirea planului general de exploatare (similar metodei afectaţiilor pe volum)
diferenţa fiind că se urmăreşte egalitatea dintre suprafeţele afectaţiilor, nu egalitatea
volumelor;
- în funcţie de amplasarea pe hartă a parcelelor se fac compensaţii între afectaţii (aici
apar sacrificii de exploatabilitate);
- pentru afectaţia în rând se stabileşte posibilitatea anuală pe suprafaţă;
- se întocmeşte un plan special de exploatere pentru perioada curentă.
- pădurea se considera normală atunci când fiecare parcelă avea să conţină un arboret
uniform, iar vârstele arboretelor se distribuiau pe parcele în mod sistematic, făcând
succesiuni normale de vârste.
 Întocmirea planului presupune stabilirea prealabilă a
situaţiei la care trebuie să se ajungă (B).
În fiecare parcelă se scrie numărul de ordine a
perioadei în care urmează să fie regenerată (A), iar
după aceea se reprezintă schema distribuţiei
arboretelor pe clase de vârstă, care va trebuii să se
realizeze până la sfârşitul ciclului.
Se vede în plan că pentru a evita sacrificiile de
exploatabilitate prea mari, u.a. 4 şi 11a, care după
schemă s-ar tăia în ultima perioadă, au fost înscrise
de două ori (în prima şi ultima perioadă).
Alte u.a.-uri, cum ar fi 17b şi 24b, cu arborete în
stadiul de seminţiş şi care figurează pe schemă în
perioada I, fiind deja regenerate, nu s-au mai înscris
în plan. La totalul suprafeţelor pe perioade, în prima
perioadă apare un minus de 22 ha faţă de suprafaţa
normală de 80 ha, adică exact cât reprezintă
vânt suprafeţele neânscrise. În schimb în perioada VI apar
3 ha peste normal, din cauză că arboretele dublu
înscrise reprezintă 25 ha, respectiv cu 3 ha mai mult
decât cele neânscrise.
Din ultima coloană, care arată volumul de extras în
prima perioadă, reprezentând volumul actual plus
creşterea pe 10 ani, rezultă posibilitatea anuală, ca
raport între suma volumelor şi numărul de ani din
perioadă.
 Vârsta Suprafaţa de exploatat în perioadele...
Volum de extras
Suprafaţa La
Actuală I II III IV V VI nerepartizat în prima perioadă
Parcela sau exploatare
subparcela
pe
ha ani ha total
ha
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
1a 13 68 118 - - 13 - - - -
1b 7 85 135 - - 7 - - - -
2 20 85 115 - 20 - - - - -
3 20 90 100 20 - - - - - - 470 9400
4 20 95 105/100 20 - - - - 20 - 480 9600
5 20 50 140 - - - - 20 - -
6a 11 53 123 - - - 11 - - -
6b 9 15 85 - - - 9 - - -
..... .... .... .... .... ... ... ... ... ... ....
11a 5 110 120/100 5 - - - - 5 -
.... ... .... .... ... ... ... ... ... ... ....
17a 14 115 125 14 - - - - - - 520 7280
17b 6 10 - - - - - - - 6
18 20 10 125 - - - - - 20 -
.... .... .... .... .... ... ... ... ... ... ....
24a 4 120 130 4 - - - - - - 500 2000
24b 16 5 - - - - - - - 16
Total 480 - - 58 80 80 80 80 83 22
 8.1.2.2.2 Metoda afectaţiilor permanente ( Louis Parade 1802-1865)

Metoda presupune repartizarea definitivă, pe toate perioadele ciclului şi

concentrarea tăierilor pe afectaţii formate din părţi unitare de pădure precum şi
reducerea sacrificiilor de exploatabilitate.
- autorul renunţă la obiectivul normalizării structurii pădurii după primul ciclu de
producţie;
- metoda impune reducerea gradului de dispersare a tăierilor crescând astfel
eficienţa lucrărilor de exploatare, regenerare, îngrijire a seminţişurilor, conducere,
reducându-se costurile de organizare a lucrărilor (principiul eficienţei în amenajarea
pădurilor).
Etape:
- împărţirea ciclului în perioade;
- împărţirea pădurii în atâtea părţi egale în câte perioade se împarte ciclul, iar
delimitarea acestora să fie permanentă;
- planul general de recoltare urmăreşte să asigure o repartiţie a arboretelor pe
perioade care să necesite sacrificii de exploatabilitate cât mai mici, urmărindu-se ca
suprafeţele periodice care rezultă din plan să fie cât mai egale între ele, respectiv egale
cu mărimea afectaţiilor de pe teren;
- metoda s-a aplicat în România până după primul război mondial, posibilitatea
stabilindu-se pentru prima perioadă pe suprafaţă ceea ce a dus la degradarea multor
păduri de stejar şi de gorun.
8.1.2.2.3 Metoda afectaţiilor revocabile (revocabil - care se poate anula)

- metoda provine din metoda afectaţiilor permanente, schimbându-se condiţiile de

constituire a afectaţiilor;
- afectaţile nu mai au caracter permanent nefiind necesar să fie constituite dintr-o
singură parte de pădure ci pot fi formate din oricâte părţi (parcele, subparcele);
- parcelele şi subparcelele se repartizează pe perioade după vârsta şi starea
arboretelor;
- la sfârşitul fiecărei perioade, afectaţiile urmează să fie revizuite putându-se modifica
după situaţia din acel moment;
- metoda admite afectaţii inegale, dar atunci şi perioadele trebuie să fie neegale,
respectând raportul:
S- suprafaţa pădurii;
S r s- suprafaţa afectaţiei;
 r- ciclul;
s p p- lungimea perioadei (ani).

- metoda asigură continuitatea cu sacrificii de exploatabilitate mult mai mici decât

metoda afectaţiilor permanente, dar acordă puţină atenţie problemei ridicării
productivităţii pădurilor.
 8.1.2.2.4 Metoda afectaţiei unice

- metoda presupune constituirea unei singure afectaţii, aceea care urmează să fie
exploatată şi regenerată în prima perioadă, numită afectaţie sau suprafaţă periodică
în rând (de exploatare).

- continuitatea se asigură dacă într-o perioadă dată p, se exploatează o suprafaţă

de pădure dată de relaţia :
S
s p
r
- pentru constituirea afectaţiei se pleacă fie de la suprafaţa arboretelor exploatabile,
caz în care se determină p, fie de la stabilirea anticipată a perioadei p, când se
determină s, din formula de mai sus , urmând ca în această suprafaţă să fie incluse
arborete ajunse sau care vor ajunge la vârsta exploatabilităţii în cei p ani, cât durează
perioada.

- în celelalte arborete ( neincluse în suprafaţa periodică în rând) se vor face doar

operaţiuni culturale
 8.1.2.3. Criteriul de repartizare: suprafaţa şi volumul

8.1.2.3.1 Metoda afectaţiilor mixte

Metoda a rezultat din nevoia de a combina avantajele afectaţiilor pe volum

(asigură continuitatea) cu cele ale afectaţiilor pe suprafaţă (asigură ordinea normală în
spaţiu şi realizarea raportului normal al claselor de vârstă). Metoda urmăreşte să
reglementeze exploatarea pădurilor şi să asigure continuitatea astfel încât diferitele
perioade să fie dotate atât cu suprafeţe, cât şi cu volume cât mai egale.

Etape:
- arboretele se repartizează pe perioade, în funcţie de vârstă, formîndu-se afectaţii
egale ca suprafaţă;
- se determină volumul producţiei pe perioade (calculele se limitează la 2-3
perioade ceea ce corespunde unei continuităţi de 60 ani);
- dacă volumele nu diferă prea mult (se admit diferenţe de până la 20%) se
păstrează repartiţia iniţială, iar dacă se constată diferenţe mari, se fac deplasări de
parcele de la o perioadă la alta până când se obţine o situaţie convenabilă.
 8.2 Metode bazate pe normalizarea fondului de producţie

8.2.1. Metode de normalizare a fondului de producţie prin normalizarea structurii

lui
8.2.1.1. Metoda claselor de vârstă (varianta românească)

Particularităţi:

- metoda are caracter analitic: se realizează o analiză detaliată a structurii actuale şi a

modalităţilor de a îndruma această structură spre una normală;
- metoda are caracter cultural: îndrumarea spre structura normală se realizează în
funcţie de posibilităţile silviculturale de aplicare a tratamentelor prin care se realizează
structurile ţel;

Etape:
- se stabilesc structura reală şi normală pe clase de vârstă;
- se stabilesc suprafaţa periodică normală, Sn, cu formula:

S unde:
Sn   p, p- nr. de ani din perioadă;
r r- ciclul de producţie;
S- suprafaţa pădurii.
- se constituie suprafaţa periodică în rând, prin încadrarea arboretelor pe urgenţe de
regenerare şi se stabileşte dacă există excedent de arborete exploatabile sau deficit (de
aici rezultă posibilitatea periodică pe suprafaţă);

- se verifică dacă diferenţa dintre SP2 (a doua suprafaţă periodică) şi SP1 (suprafaţa
periodică în rând) este mai mică de 20%. Dacă nu, se mută câteva u.a.-uri din SP1 în
SP2 sau invers (ţinând cont de urgenţa de regenerare), astfel încât să fie realizată
condiţia de echilibru între cele două suprafeţe periodice.
Determinarea excedentului de arborete exploatabile în funcţie de mărimea
perioadei (Giurgiu, 1998)

Perioadă de 30 ani Perioadă de 20 ani

Condiţia Formula de calcul Condiţia Formula de calcul
S1>Sn; S2>Sn E= S1- Sn S1>Sn; S2>Sn E= S1- Sn
S1>Sn; E= S1+S2-2Sn S1>Sn; S2<Sn; E= S1+S2-2Sn
S1+S2>2Sn S3>Sn;
S1+S2>2Sn
S1 > Sn; S3 < Sn; E= S1+S2+S3 -3Sn
S1+S2+S3 > 3Sn
Dacă există excedent, se corectează Sp după formula:

S a – numărul de ani ai perioadei curente;

Sp  a k k – factor modificator stabilit prin normele tehnice după mărimea
r excedentului , exprimată procentual, faţă de distribuţia normală

Excedent 1-10 11-30 31-50 51-70 71-90 91-110 111-130 131-150 Peste
(%) 151

k 1,02 1,04 1,08 1,11 1,14 1,16 1,18 1,19 1,20

Încadrarea arboretelor însuprafeţe periodice trebuie făcută astfel încât

posibilitatea pe suprafaţă în S 2 să nu scadă cu mai mult de 20% faţă de posibilitatea
din S 1.
În cazul în care avem deficit de arborete exploatabile (adică perioada I este mai
mică decât Sn) în perioada I vor fi încadrate toate arboretele din urgenţa I, iar pentru a
verifica se foloseşte şi procedeul suprafeţei minime de exploatabilitate (Giurgiu 1988),
după care suprafaţa periodică I este minima din sirul:

S1 S1  S 2 S1  S 2  S 3  Si
; ; ;
a1 a1  a 2 a1  a 2  a3  ai
 Scopul metodei este normalizarea fondului de producţie în ansamblul lui, iar
pentru aceasta se compară situaţia reală a pădurii cu cea normală pentru a se deduce
cât şi ce se va exploata.
Fondul de producţie se consideră normal când toate clasele de vîrstă, în limita
ciclului, sunt egale ca suprafaţă.
Prin compararea stării reale cu cea normală se ajunge, pe baza unei analize, la
suprafeţe de exploatat pe următorii 20 de ani, apoi se întocmeşte planul de recoltare şi
se calculează posibilitatea anuală.

Stabilirea posibilităţii prin metoda claselor de vârstă

a. După procedeul inductiv (analitic) indicele de posibilitate se obţine pe baza

însumării volumelor posibil de extras în primul deceniu, stabilite pe teren (cu ocazia
descrierii parcelare) prin aproximarea indicelui de recoltare (%) separat pentru fiecare
arboret exploatabil inclus în planul decenal; ceea ce rezultă din însumarea volumelor
recoltabile este posibilitatea decenală, care împărţită la 10 (ani, cât are deceniul) dă
posibilitatea anuală.
b. După procedeul deductiv cu relaţia:
m

V i m, Vj
P i 1

ni j 1 nj
Vi – volumul arboretelor exploatabile, incluse în suprafaţa periodică în rând, neparcurse cu tăieri,
volum majorat cu jumătate din creşterea lor decenală (i =1,2,....,m)

Vj – volumul arboretelor exploatabile, incluse în suprafaţa periodică în rând, parcurse cu tăieri,

volum majorat cu jumătate din creşterea lor decenală (j =1,2,....,m’)

m şi m’ – numărul arboretelor corespunzătoare lui Vi, respectiv Vj

ni – numărul de ani ai perioadei de regenerare adoptată, (ni=30 sau 25, se ia Vi; cînd ni=20, Vi=Vk)

nj – numărul de ani considerat ca optim pentru regenerarea arboretelor, parcurse cu tăieri (nj=10,
Vj=V’j; când nj=20 sau 15, Vj=Vj”), în condiţiile restricţiei 10≤nj<ni.
8.2.1.2. Metoda creşterii indicatoare (Filimon Carcea, 1959)

- apare în 1959, fiind prima metodă românească de amenajare a pădurilor

- din 1969 a fost oficializată ca metodă de referinţă pentru determinarea posibilităţii în România
Creşterea indicatoare „este creşterea curentă a unei păduri (subunitate de gospodărire) constituite din
arborete de aceeaşi compoziţie, aceleaşi clase de producţie şi aceleaşi densităţi ca şi cele reale, dar având
clase de vârstă egale ca întindere”.
Într-o astfel de pădure, mai precis un model structural al pădurii pe care o reprezintă, în fiecare perioadă
de 20 de ani ajunge la exploatabilitate o clasă de vârstă, deci în fiecare an devine exploatabil un parchet egal cu
S/r şi un volum egal cu creşterea anuală a pădurii, adică cu creşterea indicatoare.
Comparat cu modelul pădurii normale, care are temporar caracter static, modelul corespunzător creşterii
indicatoare are caracter dinamic, adaptativ.

Stabilirea posibilităţii prin intermediul creşterii indicatoare – varianta 2000

Un inconvenient al variantei 1986 este faptul că, la calculul posibilităţii, se iau în considerare volume de
material lemnos stabilite în raport cu perioade de 20 ani. Acest aspect conduce la variaţii ale posibilităţii pe
decenile intervalului de 60 ani mai ales în deceniile 3 şi 5.
Problema s-a rezolvat prin înlocuirea perioadelor de 20 ani cu perioade de 10 ani, adică seria de rapoarte

Vde V1e V2e V3e V V V V

( ; ; ; ) a fost înlocuită cu ( 1 ; 2 ; 3 ;...; 6 )
10 20 40 60 10 20 30 60
unde V1, V2, V3,..., V6 reprezintă volumele de recoltat în deceniile 1,2,3,...,6.
Această soluţie asigură mai bine continuitatea pe cei 60 ani.

Potrivit metodei posibilitatea se calculează astfel:

P  m ,Ci , dacă Q≥1

 V 
P  min  k  , dacă Q<1
10  k  k 1...6
Unde:
Ci – creşterea indicatoare, adică creşterea curentă a producţiei principale, calculată în raport cu compoziţia,
clasele de producţie şi consistenţele reale ale arboretelor componente şi cu luarea în considerare a unei
structuri caracterizate prin clase de vârstă egale ca mărime;
Q – indicator al existenţei excedentului de arborete exploatabile.

10Ci  Dm
Q
10Ci
unde DM  minVk  10  k  Ci k 1...6

Vk- volumul de material lemnos care ar putea fi recoltat, în limita sacrificiilor de exploatabilitate admise, în
primii (10.k), ţinând seama de arboretele care pot fi exploatate în intervalele de timp respective, de volumul
lor de la începutul intervalului în care devin exploatabile, precum şi de perioadele de regenerare adoptate în
cadrul tratamentelor alese.
DM1 = V1 - 10 Ci
DM2 = V2 - 20 Ci
DM3 = V3 - 30 Ci
DM4 = V4 - 40 Ci
DM5 = V5 - 50 Ci
DM6 = V6 - 60 Ci

Corespunzător principiului de asigurare a continuităţii mărimii recoltelor pe cel puţin 60 ani Vk se stabileşte
prin relaţia:
 k
Vk   VDi , k  1...6
i 1
VDi – volumul de material lemnos care ar putea fi recoltat, în condiţiile precizate la Vk în deceniul „i”
(i=1...6, deceniul 1 se consideră a fi deceniul de aplicare al amenajamentului în curs de elaborare)
Astfel pentru k=1 se obţine V1=VD1, adică volumul ce se poate recolta din arboretele exploatabile în primii
10 ani;
pentru k=2 se obţine V2=VD1+VD2, adică volumul ce se poate recolta din arboretele exploatabile în primii
20 ani;
pentru k=6 se obţine V6=VD1+VD2+VD3+VD4+VD5+VD6, adică volumul ce se poate recolta din
arboretele exploatabile în primii 60 ani;

Pentru a stabilii mărimea celor 6 valori ale lui VDi, se identifică arboretele ce devin exploatabile, în limita
sacrificiilor admise, în următoarele 6 decenii. Încadrarea unui arboret în una dintre cele 6 mulţimi se rezumă
la stabilirea valorii indicelui „i” (numărul deceniului în care un arboret devine exploatabil) şi va fi egală cu
cea mai mică dintre valorile „j” pentru care este adevărată relaţia:
TA  10  j  TE  0.5  PRM
unde:
TA – vârsta actuală;
TE – vârsta exploatabilităţii;
PRM – mărimea perioadei de regenerare adoptată în raport cu stadiul de aplicare a tratamentului adoptat.
Exemplul 1: TA=110, TE=160, PRM=20
j  1  110  10  1  160  0.5  20  120  150 NU
j  2  110  10  2  160  0.5  20  130  150 NU
j  3  110  10  3  160  0.5  20  140  150 NU
j  4  110  10  4  160  0.5  20  150  150 NU
j  5  110  10  5  160  0.5  20  160  150 DA
Deci, arboretul devine exploatabil în deceniul 5

Exemplul 2:
Exemplul 1: TA=70, TE=100, PRM=20
j  1  70  10  1  100  0.5  20  80  90 NU
j  2  70  10  2  100  0.5  20  90  90 NU
j  3  70  10  3  100  0.5  20  100  90 DA
Deci, arboretul devine exploatabil în deceniul 3.

Arboretele exploatabile pe parcursul fiecărui deceniu din cele 6 (VD1,..., VD6) se grupează în 3 categorii:

N1i – mulţimea arboretelor ce devin exploatabile în deceniul „i” şi al căror volum se impune a fi recoltat, în
raport cu stadiul de aplicare a tratamentelor adoptate, într-o perioadă de 10 ani (i=1...6; N11, N12, ..., N16
reprezintă mulţimea arboretelor exploatabile în deceniul 1,2,...,6). Notând cu mi-card N1i (numărul de
arborete pe care il conţine mulţimea N1i), atunci m1, m2,..., m6 reprezintă numărul de arborete exploatabile,
incluse în mulţimile N11, N12,..., N16;

N2i – mulţimea arboretelor ce devin exploatabile în deceniul „i” şi al căror volum se impune a fi recoltat,
în raport cu stadiul de aplicare a tratamentelor adoptate, într-o perioadă de 20 ani (i=1...6; N21, N22, ...,
N26 reprezintă mulţimea arboretelor exploatabile în deceniul 1,2,...,6). Notând cu n i-card N2i (numărul de
arborete pe care il conţine mulţimea N2i), atunci n 1, n2,..., n6 reprezintă numărul de arborete exploatabile,
incluse în mulţimile N21, N22,..., N26;

N3i – mulţimea arboretelor ce devin exploatabile în deceniul „i” şi al căror volum se impune a fi recoltat, în
raport cu stadiul de aplicare a tratamentelor adoptate, într-o perioadă de 30 ani (i=1...6; N31, N32, ..., N36
reprezintă mulţimea arboretelor exploatabile în deceniul 1,2,...,6). Notând cu ri-card N3i (numărul de
 arborete pe care il conţine mulţimea N3i), atunci r1, r2,..., r6 reprezintă numărul de arborete exploatabile,
incluse în mulţimile N31, N32,..., N36;

Atunci, valorile VDi se determină cu relaţia:

mi

 V
 R
( TA ) J i  C
 VTA C
 12 V
10 i 1 J i  VTA  J i 
C
TA 10 i J i
C
 VTA  
10 i 1 J i  
J I 1 
1 ni  R 1 C 

2 K I 1 
V V C
 V C
 V  V  
C
 (TA ) K i TA 10 i 1K i TA K i 2 TA 10 i 1K i TA 10 i 1K i  
  
1 ri  R 1 C 
 C
 C
  C
V(TA ) Li  VTA 10 i 1 Li  VTA Li  VTA 10 i  2 Li  VTA 10 i 1Li  
3 LI 1  2


1 ni 1  R 1 C 
 V
 (TA ) K i 1
2 K I 1 1 
 V C

TA 10 i 1 K i 1  V C
TA K i 1 
2
  C
VTA 10 i 1K i 1  VTA 10 i 1 K i 1   

1 ri  2  R 1 C 
 C
 C
  C
V(TA ) Li  2  VTA 10 i 1 Li  2  VTA Li  2  VTA 10 i  2 Li  2  VTA 10 i 1Li  2 
3 LI  2 1  2



pentru i=1,...,6
unde:
Ji, Ki, Li – reprezintă indicii arboretelor exploatabile în deceniul „i”, ale căror volume se impun a fi recoltate
într-o perioadă de 10, 20, ..., 30 ani.(Ji=1,...,mi; Ki=1,...,n i; Li=1,...,ri; mulţimile arboretelor exploatabile
corespunzătoare indicilor K0, L0 şi L-1 din ultimele trei acolade ale relaţiei sunt vide-n0=0, r0=0, r-1=0;
R R R
V(TA ) J i , V( TA ) K i , V( TA ) Li - volumele reale (R) stabilite pe bază de măsurători în teren, la vârsta actuală (TA), ale

arboretelor exploatabile în deceniul “i”, ce se impun a fi recoltate într-o perioadă de 10, 20 respectiv 30 de
ani;
V(CTA) J i ,V(CTA ) K i ,V(CTA) Li - volumele calculate (C) prin intermediul unor ecuaţii de regresie ca expresie a tabelelor
de producţie, la vârsta actuală ale arboretelor exploatabile în deceniul “i”, ce se impun a fi recoltate într-o
perioadă de 10, 20, respectiv 30 ani;
C C C
VTA 10  i 1J i , VTA 10 i 1K i , VTA 10 i 1Li - volumele calculate (C) prin intermediul unor ecuaţii de regresie ca

expresie a tabelelor de producţie, la vârsta TA+10(i-1) ale arboretelor exploatabile în deceniul “i”, ce se
impun a fi recoltate într-o perioadă de 10, 20, respectiv 30 ani;
C C C
VTA 10 i  J i , VTA10 i 1K i , VTA10 i  2 Li - volumele calculate (C) prin intermediul unor ecuaţii de regresie ca expresie

a tabelelor de producţie, la vârsta TA+10i, TA+10(i+1), TA+10(i+2), ale arboretelor exploatabile în deceniul
“i”, ce se impun a fi recoltate într-o perioadă de 10, 20, respectiv 30 ani;
Modul de calcul al volumelor V1...V6 care ar putea fi recoltate în primii 10, 20, 30, 40, 50 şi 60 ani şi a volumelor care ar putea fi recoltate în deceniul
1...6 (VD1, VD2, VD3, VD4, VD5, VD6)

u.a Vol Vârsta Vârsta Exploatabil Perioada Perioada Volum la Volume recoltabile (m3) în deceniile.....
actual actuală exploatabilitați în deceniul pe care se de exploatabilitae
estimează regenerare
creşterea

m3 ani ani 1 2 3 4 5 6 7
86A 1776 140 110 1 5 10 1876 1876 - - - - - -
89B 1088 100 110 1 15 30 1323 441 441 441 - - - -
89C 1817 100 110 1 15 30 2229 743 743 743 - - - -
91A 908 140 110 1 10 20 1010 505 505 - - - - -
91D 3662 130 110 1 10 20 4020 2010 2010 - - - - -
91E 2081 150 110 1 10 20 2304 1152 1152 - - - - -
91F 348 150 110 1 10 20 384 192 192 - - - - -
94 1345 110 110 1 10 20 1550 775 775 - - - - -
95C 318 120 110 1 5 10 338 338 - - - - - -
95D 720 150 110 1 5 10 775 775 - - - - - -
95F 201 150 100 1 5 10 211 211 - - - - - -
96 308 150 100 1 5 10 328 328 - - - - - -
97 1653 115 100 1 5 10 1718 1718 - - - - - -
98D 695 100 100 1 5 10 740 740 - - - - - -
99B 6961 90 100 1 15 30 8259 2753 2753 2753 - - - -
102B 4956 100 100 1 10 20 5708 2854 2854 - - - - -
105B 6938 100 100 1 10 20 7812 3906 3906 - - - - -
106B 11081 90 100 1 10 20 12806 6403 6403 - - - - -
139A 1675 130 100 1 5 10 1750 1750 - - - - - -
145A 1770 90 100 1 15 30 2130 710 710 710 - - - -
145B 4674 115 100 1 5 10 4939 4939 - - - - - -
145H 213 90 100 1 15 30 261 87 87 87 - - - -
150D 2402 105 100 1 10 20 2818 1409 1409 - - - - -
153A 4371 100 100 1 10 20 5072 2536 2536 - - - - -
153B 3190 100 100 1 10 20 3602 1801 1801 - - - - -
155E 275 130 100 1 5 10 290 290 - - - - - -
159E 1106 90 100 1 15 30 1326 442 442 442 - - - -
161B 1001 100 110 1 10 20 1162 581 581 - - - - -
161C 963 100 100 1 10 20 1108 554 554 - - - - -
167A 2430 125 100 1 10 20 2696 1348 1348 - - - - -
167B 8506 100 100 1 10 20 9642 4821 4821 - - - - -
169A 2512 90 100 1 15 20 3032 1516 1516 - - - - -
169B 10452 95 100 1 10 20 11786 5893 5893 - - - - -
170A 1116 140 100 1 5 10 1166 1166 - - - - - -
V1 =VD1= 57563 57563 43432 5176 - - - -
93 900 80 100 2 20 20 1250 - 625 625 - - - -
107B 3203 85 100 2 20 20 4180 - 2090 2090 - - - -
124A 11590 85 100 2 20 20 15042 - 7521 7521 - - - -
125A 9024 80 100 2 20 20 12174 - 6087 6087 - - - -
139C 4296 80 100 2 20 20 6018 - 3009 3009 - - - -
140B 439 85 100 2 20 20 626 - 313 313 - - - -
140D 434 85 100 2 20 20 628 - 314 314 - - - -
141B 4610 85 100 2 20 20 6464 - 3232 3232 - - - -
143E 2386 80 100 2 20 20 3360 - 1680 1680 - - - -
145D 1443 80 100 2 20 20 2052 - 1026 1026 - - - -
146E 790 80 100 2 20 20 1008 - 504 504 - - - -
146G 83 80 100 2 20 20 108 - 54 54 - - - -
150B 4680 80 100 2 20 20 6280 - 3140 3140 - - - -
241B 2659 80 100 2 20 20 3504 - 1752 1752 - - - -
V2= VD1+VD2= 57563 + (43432 + 31347) = 132342 31347 31347
92B 1650 70 100 3 40 20 2928 - - 1464 1464 - - -
142C 4757 70 100 3 40 20 9024 - - 4512 4512 - - -
146B 2995 75 100 3 30 20 4682 - - 2341 2341 - - -
147E 6635 70 100 3 40 20 11894 - - 5947 5947 - - -
149A 3579 75 100 3 30 20 6316 - - 3158 3158 - - -
155F 575 70 100 3 40 20 5924 - - 2962 2962 - - -
V3= VD1+VD2+VD3= 57563+74779+(5176+31347+18102) = 186967 18102 18102
102A 203 60 100 4 50 20 434 - - - 217 217 - -
124C 62 60 100 4 50 20 148 - - - 74 74 - -
139D 1483 60 100 4 50 20 3282 - - - 1641 1641 - -
143B 2828 60 100 4 50 20 6818 - - - 3409 3409 - -
147A 4543 60 100 4 50 20 9602 - - - 4801 4801 - -
149C 4131 60 100 4 50 20 8380 - - - 4190 4190 - -
156A 5818 60 100 4 50 20 13234 - - - 6617 6617 - -
157B 2597 60 100 4 50 20 6444 - - - 3222 3222 - -
155D 3778 65 100 4 40 20 6618 - - - 3309 3309 - -
159D 754 65 100 4 40 20 1634 - - - 817 817 - -
161A 1950 65 100 4 40 20 3446 - - - 1723 1723 - -
V4= VD1+VD2+VD3+VD4=57563+74779+54625+(18102 + 30020) = 235089 30020 30020 - -
148A 12351 55 100 5 50 20 28828 - - - - 14414 14414 -
170B 759 50 100 5 60 20 2124 - - - - 1062 1062 -
V5= VD1+VD2+VD3+VD4+VD5=57563+74779+54625+48122+(30020 + 16300) = 281409 16300 16300 -
125B 266 40 100 6 70 20 910 - - - - - 455 455
140A 6378 45 100 6 60 20 23638 - - - - - 11819 11819
141A 4299 40 100 6 70 20 19056 - - - - - 9528 9528
142D 1168 40 100 6 70 20 4784 - - - - - 2392 2392
143A 1762 40 100 6 70 20 7536 - - - - - 3768 3768
143D 658 40 100 6 70 20 2702 - - - - - 1351 1351
144 1141 40 100 6 70 20 3774 - - - - - 1887 1887
146D 1725 45 100 6 60 20 5362 - - - - - 2681 2681
145F 328 40 100 6 70 20 1378 - - - - - 689 689
150C 816 40 100 6 70 20 2818 - - - - - 1409 1409
153C 297 40 100 6 70 20 964 - - - - - 482 482
156B 254 40 100 6 70 20 1044 - - - - - 522 522
156C 3584 45 100 6 60 20 9452 - - - - - 4726 4726
157A 2597 40 100 6 70 20 17624 - - - - - 8812 8812
167C 958 45 100 6 60 20 2872 - - - - - 1436 1436
167F 1258 45 100 6 60 20 4662 - - - - - 2331 2331
168B 429 45 100 6 60 20 1590 - - - - - 795 795
169D 485 45 100 6 60 20 1316 - - - - - 658 658
142A 2871 45 100 6 60 20 9620 - - - - - 4810 4810
147B 126 45 100 6 60 20 398 - - - - - 199 199
139B 1448 50 110 6 70 20 4948 - - - - - 2474 2474
V6 = VD1+VD2+VD3+VD4+VD5+VD6=57563+74779+54625+48122+46320 + (16300 + 63224) = 360933 63224 63224
 Factorul modificator m se stabileşte în funcţie de ciclul de producţie şi mărimea excedentului de
arborete exploatabile,

1. Dacă Q≥1 (unităţi de gospodărire cu excedent de arborete exploatabile sau normal reprezentate; P≥Ci),
posibilitatea se calculează în funcţie de creşterea indicatoare şi factorul modificator m.
P  m  Ci
m  max1, a  bQ , 
a, b- coeficienţi în funcţie de mărimea ciclului de producţie

Coeficient Mărimea ciclului, în ani

80 90 100 110 120 130 140 150 160
a 0,651 0,756 0,825 0,867 0,895 0,916 0,931 0,942 0,951
b 0,349 0,244 1,175 0,133 0,105 0,084 0,069 0,058 0,049

Q’ – indicator al mărimii corectate a excedentului de arborete exploatabile

10Ci  DM '
Q' 
10Ci
unde

DM '  min V ' k  10  k  Ci 
k 1...6
k
'
Vk   VDi  VD1' , k  1...6
i 1

VD1' - volumul de material lemnos ce s-ar putea recolta din arboretele exploatabile în primii 10 ani, cu
structură stabilă (plurienă sau relativ plurienă), stare de vegetaţie cel puţin normală şi consistenţă plină
(urgenţa a patra de regenerare).

2. Dacă Q<1 (unităţi de gospodărire cu deficit de arborete exploatabile; P<Ci), posibilitatea este egală cu
posibilitatea anuală minimă, pe următorii 60 ani, ţinând cont de mărimea perioadei de regenerare, volumul
arboretelor şi creşterea medie a acestora la jumătatea intervalului în care vor fi exploatate.

VD1 VD 2 VD3 VD 4 VD5 VD 6 

P  min  , , , , , 
 10 20 30 40 50 60 

Cazuri particulare de aplicare a metodei creşterii indicatoare pentru stabilirea posibilităţii

Există unităţi de gospodărire cu participarea peste normal a unor arborete din urgenţa I şi din urgenţa
II.1, a căror stare de sănătate impune exploatarea lor, integrală sau parţială, într-un ritm mai accelerat decât
cel corespunzător cerinţelor privind normalizarea fondului de producţie. În aceste cazuri posibilitatea se
obţine din relaţia
 V VDu 2.1 
P  m  Ci,  u1  
  10 10 
mCi – posibilitatea obţinută prin aplicarea relaţiei P=mCi;
Vu1 – volumul arboretelor încadrate în urgenţa 1 de regenerare;
VDu2 - volumul de material lemnos de recoltat în primul deceniu din arboretele încadrate în urgenţa de
regenerare 2.1
 8.2.2. Metode de normalizare a fondului de producţie prin normalizarea
mărimii lui
8.2.2.1 Metoda cameralistă (metoda austriaca, 1881)

Cameralistica – ramură a învăţământului economic în Austria şi Germania care

constă în ansamblul regulilor practice de comportament, lipsite de o idee directoare,
menite să asigure un tratament îngrijit pădurilor, domeniilor, minelor,
manufacturierilor.
Pădurea trebuie să cuprindă atâtea parchete câţi ani are ciclul, iar vârsta
arboretelor respective, să se succeadă din an în an neântrerupt, de la 1 la r. O
pădure astfel structurată este cunoscută în literatura de specialitate sub numele de
pădure normală.
Metoda presupune îndrumarea volumului fondului de producţie real (Fr) spre
mărimea normală (Fn) şi apoi menţinerea lui în această stare. Mijlocul de îndrumare
folosit este posibilitatea:

Fr  Fn
PC
a
C – creşterea anuală a pădurii;
a – timpul în care urmează să se lichideze diferenţa dintre mărimea fondului real şi a celui
normal.
Creşterea C se determină prin calcule în funcţie de creşterea medie la exploatabilitate pe hectar
(c):
deci,
C  S c S – suprafaţa pădurii

r C
Fn 
2

Fr  e1c1 s1  e2 c 2 s 2  e3 c3 s3  .......

e1, e2, e3 – vârstele diferitelor arborete

c1, c2, c3 – creşterea medie la exploatabilitate a acestora pe hectar (funcţie de ciclu,
compoziţie, consistenţă, clasă de producţie – se determină cu ajutorul tabelelor de
producţie pentru arborete neexploatabile şi direct pt. cele exploatabile;
s1, s2, s3 – suprafaţa arboretelor.
a – timpul de lichidare (variază cu starea pădurii; după unii autori, este egal cu r).
 8.2.2.1 Metoda raţională (Hundeshagen, 1826)

Autorul pleacă de la premisa că pădurea este mijloc de producţie, iar lemnul

este produs. Prin analogie, pădurea este un capital natural, care fructifică ca şi un
capital depus intr-o bancă, aducând o rentă anuală egală cu creşterea. La fel cum renta
creată de un capital depus în bancă este aceeaşi cu dobânda şi procentul de recoltare
poate fi exprimat ca raport dintre creşterea normală şi fondul de producţie normal.
Dacă notăm Cn şi Fn, creşterea şi mărimea fondului de producţie pentru situaţia
normală a unei păduri (la ciclul dat) şi se calculează valorile lor cu tabelele de producţie,
raportul Cn/Fn rămâne constant.

Cn P – posibilitatea
P  Fr 
Fn Fr – fondul real

Posibilitatea astfel calculată duce automat la normalizarea fondului de producţie.

Raportul Cn/Fn este numit procent de recoltare (factor de recoltare, raport de

recoltare). Înmulţind raportul cu volumul fondului de producţie real, se obţine
posibilitatea, fără să fie nevoie de cunoaşterea creşterii reale a pădurii şi a repartiţiei
arboretelor pe clase de vârstă.
Dacă Fr≠Fn şi Fr-Fn = q, atunci Fr=Fn+q

Cn Fn  Cn qCn Cn
P  ( Fn  q )    Cn  q
Fn Fn Fn Fn
Când q>0, deci Fr>Fn, atunci P>Cn
Când q<0, deci Fr<Fn, atunci P<Cn

r  Cn Fn Cn 1
Fn   krCn   kr  
2 Cn Fn kr
1 Fr  Fn
atunci P  Cn  q  Cn 
kr kr
formulă identică cu metoda cameralistă, dar timpul de lichidare a diferenţei dintre Fr
şi Fn este kr.

k=0.5....0.6, deci diferenţa dintre Fr-Fn se va lichida într-un interval cel puţin egal cu
jumătatea ciclului.
 8.2.2.3 Metoda Masson-Mantel

Pentru a putea recolta cantităţi constante, pădurea trebuie să fie constituită

dintr-o gradaţie continuă de arborete de vârste diferite, dar de suprafeţe egale.
Pădurea normală presupune o serie de arborete a căror vârste formează o progresie
aritmetică cu raţia 1, egale ca suprafaţă. Deci, Fn este suma volumelor acestor
arborete.
r  Cn Cn 2
Fn  c  2c  3c  4c  ....rc Fn  
2 Fn r
Dar, Cn/Fn este factorul de recoltare şi înlocuind în Cn
P  Fr  rezultă
Fn
2
P  Fr
r
Dacă şi aici (la fel ca la metoda raţională) notăm Fr-Fn=q, deci Fr=q+Fn, şi înlocuim în
2 2 r  Cn
P  Fr avem P  ( q  Fn) Dar Fn  şi, înlocuind, obţinem:
r r 2
2 r 2q  rCn q 2( Fr  Fn) Fr  Fn
P  ( q  Cn)   Cn  2  Cn   Cn 
r 2 r r r r
2
adică formula cameralistă, în care a=r/2 (jumătatea ciclului).
 Pentru determinarea posibilităţii trebuie determinat factorul de recoltare
Cn/Fn (cu ajutorul tabelelor de producţie) şi Fr (prin măsurători în teren).

Pentru simplificare, la determinarea posibilităţii se foloseşte factorul de

recoltare parţial Cn/F`n, unde

F`n este volumul arboretelor de la r/2 în sus, calculat tot cu ajutorul tabelelor de
producţie. Corespunzător se ia şi pentru Fr numai volumul arboretelor mai bătrâne de
r/2, formula posibilităţii devenind

,Cn
P  F r ,
Fn
 8.2.3. Metode de normalizare a fondului de producţie prin normalizarea
mărimii lui pe clase de vârstă sau de diametre

8.2.3.1. Metoda Melard

Metoda a fost gândită iniţial numai pentru codrul grădinărit, dar a fost extinsă apoi şi
la codrul regulat.
Se stabileşte întâi ciclul, care apoi se împarte în trei perioade egale, cărora le
corespund 3 clase de vârstă, fiecare cu r/3 ani, respectiv 3 clase de diametre:
- clasa arborilor subţiri (cu diametrul de bază până la d/3, d fiind diametrul
corespunzător vârstei r);
- clasa arborilor mijlocii (cu diametrul cuprins între d/3 şi 2d/3);
- clasa arborilor groşi (cu diametrul cuprins între 2d/3 şi d);
Pentru situaţia normală se admite că, între volumul arborilor groşi (V3) şi volumul
arborilor mijlocii (V2) există raportul:

V3 5

V2 3
 V1 V 2 V 3
 
1 3 5
A. Pentru pădurile în care clasele de vârstă sau de diametre sunt echilibrate se
consideră că în decursul unei perioade de r/3 ani, se exploatează de fiecare dată
arboretele din ultima clasă de vârstă.
a) când nu se includ creşterile pe timpul perioadei:

V 3 3 V 3
P 
r r
3
b) când se iau în considerare şi creşterile pe durata perioadei:
V 3 5V 3  V 3
V 3  C3 V3
P
r , dar C 3  V 3 , deci P 5  5 
18  V 3
5 r r 5r
3
3 3
Deci, în acest caz, posibilitatea s-a stabilit numai în funcţie de volumul arborilor groşi
(V3).
B. Pentru pădurile în care clasele de vârstă sau de diametre sunt neechilibrate, pentru
asigurarea continuităţii, tăierile urmează să se extindă şi în clasa arborilor mijlocii, iar
dacă aceştia sunt deficitari, să nu se lichideze arborii groşi într-o perioadă, spre a se
putea acoperii deficitul respectiv. Deci, posibilitatea va trebuii determinată şi în funcţie
de V2.
V 2  V 3  8V 1 V3 5(V 2  V 3)
V 2 V3  8  V3 
V3 5 8
V1 
5
a) când nu se includ creşterile pe timpul perioadei:
3  V 3 15(V 2  V 3)
P 
r 8r
b) când se iau în considerare şi creşterile pe durata perioadei:

18  V 3 9(V 2  V 3)
P 
5r 4r
♣ Dacă pentru V2 şi V3 se iau mărimile reale, aşa cum sunt ele în pădurea ce se
amenajează, posibilitatea P, care reprezintă totdeauna cota normală din volumul
existent, variază odată cu acesta (la fel ca şi în cazul Masson-Mantel sau al metodei
raţionale). Adică:
V 1 V 2 V 3 V 1  V 2  V 3 Fn 5Fn
    V3 
1 3 5 9 9 9

Înlocuind V3 în 18  V 3 2 Fn
P P , adică exact formula Masson-Mantel.
5r r

r  Cn
♣ După metoda raţională Fn 
2
, şi considerând factorul de recoltare de la r/3 în sus (în loc de r/2, ca în cazul metodei
raţionale), deducem pe
8 1 Cn
, , Cn 9F ,r
F , n   r  Cn Atunci, P  F r ,  F r 
Fn 8 1 4r
9 2  r  Cn
9 2
Deoarece F,r este considerat de la r/3 în sus, deci F,r=V2+V3 se poate scrie că :
9(V 2  V 3)
P adică exact formula posibilităţii Melard.
4r
 8.2.4. Metode de normalizare a mărimii şi structurii fondului de producţie în
funcţie de creşterea lui în volum

8.2.4.1. Metoda controlului

1. Principiul metodei

Într-o structură plurienă, orice extragere de arbori modifică relaţiile dintre

arborii rămaşi: unii vor valorifica spaţiul de nutriţie şi vor creşte mai mult, alţii mai puţin.
Deci, orice extragere duce la modificări ale mărimii şi structurii fondului de producţie.
Această modificare influenţează mediul şi prin el creşterea arboretului astfel că între
creşterea arboretului şi mărimea şi structura fondului de producţie există o strânsă
legătură. Datorită acestei corelaţii se poate recunoaşte calitatea intervenţiilor,
urmărindu-se variaţia creşterii ca efect al modificărilor structurale produse în urma
efectuării lor.
La noi în ţară metoda se aplică la codrul grădinărit.
 Dacă inventariem periodic aceeaşi suprafaţă se obţin volume diferite V2 şi V1.
Fie E volumul extras între cele două inventarieri.
Atunci, creşterea C dintre cele două intervenţii, va fi:

C  V 2  V1  E

Dând diverse valori lui E, adică extrăgând în mod diferit, în suprafeţe

experimentale permanente, se poate stabilii aceea intensitate a extragerilor E căreia îi
corespunde o creştere C maximă a fondului de producţie.
 Exemplu:
Un arboret grădinărit se inventariază din 6 în 6 ani. La prima inventariere s-a
găsit un volum iniţial de 350 m3/ha, iar după 6 ani 330 m3/ha. Între timp s-au extras 50
m 3.
Creşterea C1=330-350+50=30 m3, deci 30/6=5 m3/an ha.
În perioada a doua:
Volum iniţial: V2=330 m3
Extracţii: E= 50 m3
Volum final: V3=322 m3
Creşterea C2= 322-330+50=42, deci 7 m3/an ha;
În perioada a treia:
Volum iniţial: V3=322 m3
Extracţii: E= 50 m3
Volum final: V3=314 m3
Creşterea C2= 314-322+50=42, deci 7 m3/an ha;
În perioada a patra:
Volum iniţial: V2=314 m3
Extracţii: E= 50 m3
Volum final: V3=303 m3
Creşterea C2= 303-314+50=39, deci 6,5 m3/an ha;

Deci mărimea cea mai eficientă a fondului de producţie, respectiv mărimea normală
(optimă) este cuprinsă între 322 şi 330 m3.
 2. Descrierea metodei

- suprafaţa pădurii se împarte în parcele de 15-20 ha, omogene staţional, fiecare

parcelă fiind o unitate independentă de cercetare şi control;
- fiecare parcelă se inventariază înaintea oricărei intervenţii în timpul repaosului
vegetativ; în practică atât inventarierea cât şi calculul creşterii se fac deodată pentru o
întreagă unitate de gospodărire şi anume la începutul (sfârşitul) fiecărei perioade
(rotaţii), când se întocmeşte şi planul de recoltare pentru perioada următoare.
- Cubajul se face cu ajutorul tarifelor de cubaj, folosindu-se totdeauna aceleaşi tarife
sau serii de volume de la o inventariere la alta.
- Posibiliatea se fixează pe parcele, pe baza creşterii calculate anterior. Aceasta
poate fi mai mare sau mai mică decât creştere, după cum este necesară mărirea sau
micşorarea fondului de producţie.
- Rotaţia se fixează între 5 şi 10 ani. O rotaţie mai lungă presupune tăieri mai intense,
iar una mai scurtă, tăieri de intensitate redusă.
- Planul de recoltare constă în eşalonarea parcelelor pe anii rotaţiei, după urgenţa
intervenţiei, urmărindu-se recolte cât mai egale de la an la an.
 3. Stabilirea posibilităţii

Posibilitatea se stabileşte pe parcele, suma posibilităţilor pe parcele constituie

posibilitatea pădurii.
Posibilitatea nu se recoltează în fiecare an din toată pădurea, ci de fiecare dată dintr-
un număr limitat de parcele (1/6-1/10 din suprafaţa pădurii) care formează un cupon. De
aceea posibilitatea se stabileşte pentru o perioadă egală cu numărul anilor din rotaţie.
Pentru fiecare parcelă, pentru stabilirea posibilităţii este necesar să se determine:
- mărimea şi structura fondului de producţie normal;
- mărimea şi structura fondului de producţie real;
- creşterea arboretului.
 a) Determinarea fondului de producţie normal
- se exprimă prin volumul lui la ha sau prin numărul de arbori la ha şi repartiţia
acestora pe categorii de diametre, pe specii. Din distribuţie rezultă volumul şi suprafaţa
de bază la ha. În amenajamentul românesc distribuţiile tip care urmează să fie luate în
considerare sunt stabilite prin normele tehnice pentru amenajarea pădurilor, pe specii,
clase de producţie şi funcţii.

Diametre limită orientative pentru arboretele de tip grădinărit

(Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor)
Grupa şi Specia Clasa de bonitate (productie)
subgrupa I II III IV V
funcţională
Diametre limită (cm)
I/1 Br, (Mo) 76 72 64 60 56
Fa 68 64 60 56 52
I/2 (3) Br, (Mo) 68 64 60 56 52
Fa 64 60 56 52 48
I/4 (5) Br, (Mo) 100 90 80 70 60
Fa 92 94 76 68 60
II Br, (Mo) 92 84 76 68 60
Fa 84 76 68 60 52
Valorile maximale ale mărimii fondului de producţie normal (optim) în codru grădinărit
Clase de bonitate
Specia I II III IV V
Mărimea fondului de producţie normal (m3/ha)
Brad 610 510 420 320 240
Molid 710 590 460 340 230
Fag 500 400 310 230 170

Structuri optime pentru arborete cu funcţii speciale de protecţie. Categorii funcţionale 1a, 1b

Caracteristici structurale ale arboretelor de tip

Formaţia (100)
grădinărit
Clasa de nL
productivita Structura Compoziţia Numărul de q
te (10) dL
arbori în parametrul
diametrul limită
Grupa ecologică categoria Liocourt
(1) limită
3. Făgete
311 Plurienă 8-9 Fa 1-2 alte specii 68 3,0 1,31
321 Plurienă 7-8 Fa 2-3 alte specii 64 2,8 1,36
322 Plurienă 7-8 Fa 2-3 alte specii 62 2,8 1,36
331 Plurienă 6-8 Fa 2-4 alte specii 56 2,2 1,55
 b) Determinarea fondului de producţie real
- se determină prin inventariere (începând cu categ. de diam. 16, din 4 în 4 cm) în
suprafeţe de probă permanente uniform distribuite (suprafata lor totală este de cel
puţin 3 ha).
- Cubajul se face cu ajutorul tarifelor de cubaj, intrarea în tarife făcându-se pe baza
înălţimii indicatoare (înălţimea arborilor la diametrul dat - 50 cm, în funcţie de care se
determină clasa de bonitate-producţia).

Înălţimile indicatoare Hi pe clase de bonitate

Hi, pe clase de bonitate, în m
Specia
I II III IV V
Brad 36 32 28 24 20
Molid 40 35,5 31 26,5 22
Fag 35 31 27 23 19
 c) Determinarea creşterii în volum
- se determină în funcţie de creşterea arborilor, determinată prin sondaje făcute cu
burghiul Pressler;
- se stabileşte întâi, procentul creşterii, pe categorii de diametre
V  v 200
p 
V v n
V- volumul unui arbore din categoria pentru care se calculează;
v – volumul unui arbore din categoria imediat inferioară, ambele din aceeaşi serie de
volume;
n – timpul de trecere, adică nr. de ani necesari, în medie, pentru ca un arbore să treacă
de la o categorie la alta, determinat prin sondaje cu ajutorul burghiului (cresterea în
diametru cu un nr. de centimetrii egal cu amplitudinea unei categorii de diametre).

Cu ajutorul procentelor creşterii se calculează apoi creşterea în volum a arboretului, pe

categorii de diametre, care însumate dau creşterea totală:
Vp
C
100
V – volumul categoriei de diametre
La a doua inventariere creşterea se calculează prin diferenţa de volume, după
metoda controlului.
d) Determinarea posibilităţii şi a rotaţiei

P  Cp  Q
Cp  V 2  V 1  E

P- posibilitatea
Cp- creşterea arboretului pe timpul unei rotaţii
V2- volumul arboretului la sfârşitul rotaţiei
V1- volumul arboretului la începutul rotaţiei
E- volumul extras în timpul rotaţiei
Q- diferenţă pozitivă sau negativă funcţie de raportul dintre Fr şi Fn şi de intensitatea
maximă admisibilă a tăierilor.

Într-o pădure în care metoda controlului se aplică pentru prima dată, creşterea
în volum se determină pe probe de creşteri radiare aşa cum s-a arătat mai sus.

Fr  Fn  0  Q  0  P  C
Fr  Fn  0  Q  0  P  C
 Fr  Fn
Dacă într-un caz concret, diferenţa Fr  Fn  0 , atunci Q
T
, unde T este intervalul de timp, exprimat prin numărul (n) de rotaţii (R) necesare pentru
normalizarea mărimii fondului de producţie. Numărul de rotaţii T = nR, se stabileşte în
funcţie de diferenţa procentuală dintre fondul de producţie real şi cel normal conform
tabelului:

(Fr-Fn/Fn)100 1-25% 26-50% 51-75% 76-100% >100%

T = nR (ani) 2R 3R 4R 5R 6-7R

Intensitatea tăierilor nu trebuie să depăşească, la o tăiere, 1/6 din volumul

arboretului, deci posibilitatea poate fi P = V/6. Această intensitate s-ar putea admite, de
exemplu, la prima tăiere într-un arboret foarte des, lipsit de tineret în care acesta suferă
de lipsă de lumină. Intensitatea obişnuită este de aproximativ 1/7, adică 13-14% din
volum.
 Exemplu:

Fie volumul normal de 450 m3/ha şi creşterea lui de 9 m3/an ha.

Pentru o rotaţie de 10 ani, intensitatea tăierilor ar fi de 90/540=1/6 sau 16,7%,
iar la o rotaţie de 7 ani ar fi numai de 63/513=1/8, sau 12,3%.
Dacă arboretul ar avea la început 630 m3/ha, posibilitatea iniţială ar fi
P=630/6=105 m3/ha.
După extragerea ei, volumul rămas (525 m3) este încă mai mare decât cel
normal, cu 75 m3. Pentru a lichida surplusul trebuie ca şi în perioadele următoare
posibilitatea să fie mai mare decât creşterea.

Deci,
1. mărimea posibilităţii depinde de rotaţie (pt. stabilirea posibilităţii este necesară
cunoaşterea rotaţiei)
2. mărimea posibilităţii depinde de intensitatea tăierilor i = P/Fr
3. rotaţia nu este numai o condiţie a posibilităţii ci şi o consecinţă a ei.
Dacă c este creşterea anuală a arboretului şi R- rotaţia, în cazul normal P  cR
P cR Fr  i
i  R
Fr Fr c
Fr
Dacă i = 1/7 (ca intensitate normală) , R
7c
care dă mărimea rotaţiei funcţie de Fr şi creştere (posibilitate).

Exemplu:

Fn pentru un arboret este 300 m3/ha şi c=7 m3/an ha.

Atunci 7c = 49 m3 (rotunjit 50 m3).
Fr= 300+50=350 m3 şi R = 350/50 = 7 ani.

Fr  i
Cu formula R
c
se determină rotaţia pentru fiecare parcelă în parte şi dacă
rezultatele diferă se adoptă pentru întreaga unitate de gospodărire lungimea cea mai
convenabilă.
După normele tehnice româneşti, rotaţia s-a fixat la 10 ani.
e) Concluzii

- la codru grădinărit posibilitatea se stabileşte pe parcele după formula

P  Cp  Q
- pentru determinarea Cp (creşterea periodică) trebuie stabilită întâi rotaţia;
- când fondul de producţie trebuie micşorat, P>Cp (dar nu mai mare de 1/6 din volum);
- când fondul de producţie trebuie mărit, P<Cp.
 f) Planul de recoltare a produselor principale

- Se întocmeşte pe unităţi de gospodărire pe o perioadă de 10 ani cu referiri

la fiecare arboret tratat în codru grădinărit;
- Se structurează pe cupoane, în ordinea cronologică a parcurgerii lor cu
tăieri, fiecare cupon grupând arboretele ce urmează a se parcurge cu tăieri în acelaşi
an;

Condiţii la constituirea cupoanelor:

- să aibă suprafeţe echilibrate şi să fie formate din subparcele întregi;
- mărimea optimă a cupoanelor să fie de 50-100 ha;
- să fie formate pe cât posibil din arborete alăturate pentru a evita răspândirea
tăierilor;
- se urmăreşte constituirea de cupoane permanente
- în planul decenal se indică posibilitatea atât pe cupon cât şi pe fiecare parcelă
sau subparcelă
Bazele de amenajare
1. Regimul
2. Compozitia tel
3. Tratamentul
4. Exploatabilitatea
5. Ciclul
1. Regimul= modul general prin care se asigura regenerarea unei paduri
–regimul codru- prin samanta sau pe cale vegetativ la ce urmareste conservarea
genofondului si realizarea de arboreta de calitate superioara si realizarea unor arboreta
de calitate superioara si continuitatea exercitarii functiilor de protectie a mediului.
-Regimul crangului- cu regenerare din lastari si drajoni – permis doar la arboretele de
plopi indigeni si salcie, salcam si zavoaie.
2. Compozitia tel
Stabilita pt. fiecare arboret – reprez. Asocierea si proportia speciilor astfel incat sa se
indeplineasca cel mai favorabil exigentele biologice ale padurii, cu cele ecologice,
economice si sociale.
- Compozitia tel la exploatabilitate – pt.arboretele existente. = cea mai favorabila
compozitie la care ajung arboretele la varsta exploatabilitatii in raport cu compozitia
lor actual si cu posibilitatile de ameliorare a acestora prin interventii ce duc la
realizarea compozitiei optime.
- Compozitia tel la regenerare –numai pt. arboretele exploatabile in present si cele ce
devin exploatabile in cursul primei perioade de amenejament in fct. De compozitia
tel optima si de sistemul de cultura aplicat. =compozitie tel de etapa –ce urmareste
atingerea compozitiei tel optime deci a celei ce corespunde conditiilor ecologice
datesi telurilor majore urmarite prin gospodarire.
- Mai pot fi si compozitii tel intermediare.
- La structurile gradina rite se stabileste NUMAI o compozitie tel optima NU de
regenerare sau de exploatabilitate!
- OBS: Prin amenajament se vor PROMOVA cu precadere compozitii tel
corespunzatoare tipului natural fundamental de padure.
- Se urmareste promovarea de specii valoroase, dpdv economic, estectic, cultural, pt.
cresterea eficientizarii functionale a arboretelor.
- Sunt promovate speciile autohtone valoroase (20%)! Se interzice cultivarea
coniferelor in afara arealului si a plopilor si a salcamului in arealul stejarilor!
- Se urmareste alegerea compozitiei tel in functie de:
- Comp. coresp. Fiecarui tip natural fundamental de padure
- Conservarea biodiversitatii
- Cond. Stationale dominante
- Functiile ecologice, economice si sociale atribuite.
- Starea actuala.
3. Tratamentul= structura arboretului dpdv al repartitiei arborilor pe categorii
dimensionale si al etajarii de arbori si arbusti.
- Se alege tinand cont de cond. Stationale si de cerintele ecologice si
economice astfel incat padurile sa fie conduse spre structure
diverisificate amestecate, pluriene, naturale capabile sa isi indeplineasca
functiile.
- La padurile din tipul functional I-lucr. de ocrotire integrala.
- Arboretele din tipul functional II =lucrari special de conservare.
- La codru gradinarit in molidisuri echiene se tine cont de protectia
antivant. Plus lucrari in margine de masiv pt. instalarea si dezv.
Semintisului.
- La taieri progressive si successive se tine cont de PRM (cf. normelor).
- La CRang la taieri rase parchetele sa aiba max. 3 hectare/5 ha doar la
plopi euroamericani.
- Norme tehnice!

4. Exploatabilitatea (exprimata prin varsta exploatabilitatii/codru regulat sI

crang si diametrul limita la codru gradinarit).
Diametrul limita – diametrul la care trebuie sa ajunga arborii dintr-un
arboret gradinarit. Sa fie minim 1/hectar in fct. de specie si clase de
bonitate (tabelar).
Varsta exploatabilitatii – tehnice – in fct. de cresterea medie
corespunzatoare sortimentului tel atunci cand cresterea este maxima. In
fct. de specie.
Varsta exploatabilitatii de protectie - corespunde scaderii mediei
maximului efectelor protectoare ale arboretelor. pt. padurile cu fct. de
protectie. Trebuie sa nu fie mai mica decat varsta exploatabilitatii
absolute.
5. Ciclu= NR. De an ice conditioneaza structura fondului de productie normal pe
clase de varsta! in fct. de speciile forestiere, de fct ecologice si economice, GF
si sortimentul tel principal. prin rotunjirea varstei medii a exploatabilitatii pana
la cea mai apropiata valoare multiplu de 10 la codru si 5 la crang si codru
conventional cu expluderea arboretelor derivate slabproductive, artificial cu
varsta a exploatabilitatii mult diferita fata de cea normal.
Bazele de amenajament