SINTRODUCERE

ocialism utopic, ansamblul concepţiilor socialiste care se referă la instaurarea orînduirii

socialiste ca o cerinţă a raţiunii, ca o concretizare a unui ideal moral; ansamblul concepţiilor
socialiste şi comuniste care preced constituirea teoriei socialiste ca ştiinţă. 
Primele teorii comunist-utopice închegate apar în perioada formării capitalismului, ca o
expresie a aspiraţiilor maselor ţărăneşti şi ale sărăcimii oraşelor către o societate echitabilă,
dreaptă şi lipsită de exploatare. Principalii socialişti şi comunişti utopici au fost, în perioada
Renaşterii, Th. Morus (termenul socialism utopic provine de la titlul cărţii Utopia, în care Th.
Morus descria viitoarea societate ideală) şi Campanella, în sec. 17-18, Meslier, Mably, Morelly,
Babeuf în Franţa, Winstanley în Anglia.
După revoluţiile burgheze, în perioada postrevoluţionară, a evidenţierii contradicţiilor
capitalismului, s-au afirmat cei trei mari socialişti utopişti: Saint-Simon, Charles
Fourier şi Robert Owen, precum şi Dézamy, Cabet etc. Socialiştii şi comuniştii utopişti au făcut
o critică pătrunzătoare societăţii bazate pe exploatare şi au prevăzut unele dintre trăsăturile
viitoarei societăţi socialiste şi comuniste: desfiinţarea proprietăţii private asupra mijloacelor de
producţie, organizarea planificată a producţiei, desfiinţarea opoziţiei dintre oraş şi sat, a opoziţiei
dintre munca fizică şi cea intelectuală, obligaţia tuturor membrilor societăţii de a munci şi
repartiţia produsului social după muncă, respectiv după nevoi, emanciparea femeii, răspunderea
societăţii pentru libera dezvoltare a individului, dispariţia claselor etc.
Ei au conceput socialismul în mod idealist, nu ca un rezultat necesar al dezvoltării istorice,
impus de cerinţele vieţii materiale a societăţii ci, după cum a spus Engels, ca o întruchipare a
„adevărului absolut, a raţiunii şi a dreptăţii eterne“; ei au elaborat proiecte fictive despre
societatea viitoare şi au crezut că socialismul se va putea instaura prin simpla propagare a ideilor
socialiste, prin reformele generoase ale claselor posedante sau ale conducătorilor de stat,
respectiv prin forţa exemplului unor colonii comuniste pe care au încercat să le întemeieze. 
Întemeietorii socialismului ştiinţific au prelucrat în mod critic şi au preluat elementele
valoroase ale socialismului utopic, care a devenit astfel unul dintre izvoarele concepţiei Iui Marx.
În ţările române, ideile socialismului utopic au fost răspîndite în prima jumătate a sec. 19 de
către Teodor Diamant, organizatorul falansterului de la Scăieni (1835-1836). Ideile socialismului
utopic au influenţat şi pe unii revoluţionari paşoptişti, ca Ion Heliade-Rădulescu, Cezar Bolliac
etc.

1. RViața și activitatea
1
obert Owen sa nascut in Newtown, Montgomeryshire (Ţara Galilor) la 14 mai 1771, al şaselea
din şapte copii. Tatăl său era șelar şi negustor de fierărie; mama lui provine dintr-o familie de
fermieri prosperi din Newtown.Owen a participat la şcoala din
localitate, unde a dezvoltat o pasiune puternică pentru lectură. La varsta de zece ani a fost
trimis să-şi caute norocul în Londra cu fratele sau cel mare, William. După câteva
săptămâni, Owen a găsit o poziţie într-o fabrica de manufactura mare în Stamford (Lincolnshire),
unde a servit ca un ucenic. După trei ani sa întors la Londra, unde a lucrat ca negustor de
textile. Apoi, în 1787 sau 1788, sa mutat la Manchester , unde a lucrat ca comerciant de draperie.
În timp ce Owen lucra în Manchester, a auzit de succesul lui Richard  Arkwright cu fabrica
lui de textile din Cromford. Fiind impresionat de potentialul fabricii de textile, deşi el avea doar
nouăsprezece ani, a împrumutat 100 de lire sterline şi a înfiinţat o afacere ca un
producător de filare catâri cu John Jones, un inginer. În 1792 parteneriat cu Jones a ajuns
la capăt şi Owen a gasit de lucru ca manager al lui Petru Drinkwater o mare fabrică de filare, în
Manchester.
Ca manager al fabricii Drinkwater , Owen a întâlnit o mulţime de oameni de afaceri
implicaţi în industria textilă. Printre acestia era si David Dale, proprietarul companiei Twist
Chorton în New Lanark, Scoţia, cel mai mare business de filare a bumbacului din Marea
Britanie. Cei doi bărbaţi au devenit prieteni apropiati si in 1799 Robert  sa căsătorit cu fiica lui
Dale, Caroline.
Cu sprijinul financiar al mai multor oameni de afaceri din Manchester, Owen cumparat patru
dintre fabricile de textile ale lui Dale din New Lanark pentru 60.000 de lire sterline. Sub
controlul lui Owen, Compania Twist Chorton sa extins rapid. Cu toate acestea, Robert
Owen nu a fost preocupat numai de a face bani, el a fost, de asemenea, interesat de crearea
unui nou tip de comunitate la New Lanark. Owen credea că caracterul unei persoane este
format de efectele mediului care îl înconjoară. Owen a fost convins că, dacă el ar crea un mediu
propice, el ar putea produce oamenii rationali, buni şi umaniști. Owen a susţinut că oamenii au
fost buni de la natură, dar acestea au fost corupţi de modul dur în care au fost
trataţi. De exemplu, Owen a fost un oponent puternic de pedepse fizice în şcoli şi fabrici şi
a interzis imediat utilizarea acesteia în New Lanark.
Anii 1824–1829 sunt remarcabili în viaţa şi activitatea lui Robert .Owen prin încercările lui
de punere în practică a planului de organizare a unei asociaţii comuniste muncitoreşti. Pentru
aceasta el pleacă în America de Nord şi înfiinţează – în 1824 – la Hampshire (statul Indiana)

2
colonia muncitorească „New Harmony”. Experimentul nu reuşeşte din cauza unor fricţiuni legate
de probleme religioase, naţionale, tendinţe individualiste, depăşirea producţiei de către consum
etc. şi după cinci ani – în 1829 – Community s-a destrămat, iar Robert Owen a sărăcit. În anul
1832 organizează la Londra „Banca de Schimb”, unde urma ca banii să fie înlocuiţi cu „bonurile
de muncă”.
În anul 1833 va prezida primul Congres al Sindicatelor Britanice şi va contribui la
unificarea mişcării sindicale la nivel naţional.
Din anul 1834, până la sfârşitul vieţii (survenit în anul 1858), se va dedica mai ales
activităţii de propagare a noului său sistem societar, va susţine numeroase conferinţe, va scrie
articole, studii şi cărţi.
După natura preocupărilor sale, putem împărţi această activitate în două etape diferite:
1. În primele trei decenii are loc formarea concepţiilor, elaborarea planului general
de reorganizare a vieţii sociale şi prima încercare de a-l înfăptui, încheiată cu eşec.
2. În următoarele două decenii Robert Owen desfăşoară o bogată şi intensă activitate de
propagandă a ideilor lui. Acum va ţine nenumărate conferinţe, va scrie studii,
broşuri şi cărţi. Tot în această etapă va elabora şi publica principala sa lucrare Noua ordine
morală (1836–1844).
Idei fundamentale care stau la baza doctrine lui Robert Owen:
 Societatea burgheză prezentă este profund inechitabilă;
 Pentru a schimba societatea trebuie schimbate ideile şi moravurile oamenilor,
iar pentru aceasta se impune modificarea radicală a condiţiilor de viaţă.
2. GÂNDIREA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ

Omul este integral produsul mediului social, cum mediul social este creat exclusiv de
oameni, apreciază Owen. Astfel, pe de o parte, omul este integrat unui mediu social care-i
determină viaţa şi evoluţia. Pe de altă parte,mediul social este creat de oameni, care-l pot
configura în propriul interes Omul se poate perfecţiona pe sine şi-şi poate organiza mediul
social în concordanţă cu obiectivul echităţii şi prosperităţii ,iar o modalitatea certă şi exclusivă
educaţia ştiinţifică permanentă.

3
 „Observând cu scrupulozitate natura umană şi studiind istoria neamului omenesc, eu am stabilit
că societatea a pornit chiar de la început de la un principiu fals în ceea ce priveşte natura umană
1
şi că această rătăcire a dus la denaturarea caracterului oamenilor şi popoarelor”.
Acest „principiu fals” se manifestă prin:
 Credinţa religioasă, care afirmă că omul este păcătos şi că în timpul vieţii el nu face
altceva decât să ispăşească „păcatul originar”. De aceea Robert Owen s-a demonstrat un
adversar neînduplecat al superstiţiilor şi religiei teologice. El a apreciat că acestea sunt
2
expresia ignoranţei şi cauza rătăcirii fiinţei umane.
 Ideea individualismului egoist, conform căreia omul poate să-şi formeze caracterul în
mod liber, independent de mediul social în care trăieşte.
Toate aceste observări ale lui Robert Owen au format iderea faptului că repartiţia este
nedreaptă adâncind prăpastia dintre bogaţi şi săraci, iar aceasta se va menţine şi în viitor.
Oamenii au trecut de la schimbul direct de produse la schimbul prin intermediul banilor,
înlocuind – fără să-şi dea seama – măsura reală a lucrurilor (care este munca) cu o măsură
artificială, banii. Comerţul actual „al cărui principiu constă în producerea sau dobândirea tuturor
obiectelor cu muncă cât mai puţină şi în obţinerea în schimbul lor a unei cantităţi cât mai mari de
muncă”3 este de neconceput fără bani ca mijloc de schimb. La început – apreciază Owen – banii
au jucat un rol pozitiv, stimulând hărnicia şi inventivitatea oamenilor, însă dând naştere la
„egoism, ură, escrocherie, violenţă, jaf şi crimă”, l-a indreptat pe om într-o direcţie greşită şi într-
o stare în care el vede în toţi semenii săi duşmani. Aceasta a făcut ca relaţiile dintre oameni să fie
reglementate pe calea violenţei, cu ajutorul constrângerii. Justiţia şi legile elaborate de oameni în
societatea actuală îi ajută pe cei puternici să-i exploateze pe cei slabi şi deci sunt în contradicţie
cu legile naturii.
Schimbul prin intermediul banilor contribuie la acumularea unei imense bogăţii în mâinile
unei minorităţi infime, prin exploatarea maselor largi ale populaţiei. Toate aceste rele ale
societăţii decurg din principiul interesului individual, care generează concurenţa sălbatică,
semănând discordia şi vrajba nu numai între indivizi, ci şi între popoare. Aceste condiții
determină excluderea instrucţiei şi educaţiei pe baza adevărului. Pe de o parte, un număr restrâns

1
Ioan Cernea, Saint-Simon, Fourier, Owen, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1957, p. 255.
2
Dacă la început s-a situat pe o poziţie ateistă, cu timpul Robert Owen evoluează treptat spre deism, încercând să
dea religiei un temei raţional. Punctul de plecare în această direcţie a fost ideea că omul nu cunoaşte natura lui
Dumnezeu, deşi îşi dă seama de existenţa lui. Natura a devenit pentru Owen întruchiparea lui Dumnezeu, iar cultul
faţă de Dumnezeu un cult al naturii.
3
După Ioan Cernea, Saint-Simon, Fourier, Owen, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1957, p. 258.

4
de oameni (aflaţi în poziţie de monopol) deţin ştiinţa, bogăţia şi puterea. Pe de altă parte, masa
covârşitoare a populaţiei se află în stare de ignoranţă, sărăcie şi revoltă. Această stare conduce
societatea spre dezastru şi destructurare. Societatea trebuie să treacă de la starea în care „este
condusă de împrejurări”, la starea în care va învăţa „să conducă împrejurările”. Societatea actual
generează inegalitate între munca fizică şi cea intelectuală, exploatare între indivizi şi popoare,
contradicţii sociale tot mai mari, care se agravează continuu. Şi în pofida adevărului, această
stare de lucruri este declarată singura raţională, de însăşi ştiinţa socială, în care un loc central
(dacă nu chiar de frunte) ocupă Economia politică.
Owen apreciază că în societatea viitoare munca fizică va trebui ridicată la nivelul celei
intelectuale, iar omul să fie eliberat de constrângerea diviziunii sociale a muncii. Interesele
particulare vor coincide cu cele sociale, iar popoarele (prin educaţie şi cu ajutorul noilor
principii morale) se vor pătrunde de conştiinţa că fericirea şi prosperitatea fiecăruia este
condiţionată de a tuturor celorlalte.
La întrebarea „cu cine trebuie începută reorganizarea societăţii?” Owen răspunde
fără echivoc: cu sărăcimea şi cu şomerii, care reprezintă o plagă pentru societate, atât prin
impozitul perceput în folosul lor de la clasele avute şi de la muncitorii activi, cât şi prin
perpetuarea trândăviei, viciilor şi imoralităţii, care se transmit – prin intermediul copiilor –
generaţiilor viitoare.
La întrebarea „cine poate înfăptui planul de reorganizare socială?” Owen răspunde
că există mai multe posibilităţi:
1. Condiţiile noi de muncă şi viaţă pot fi create de persoane izolate, mari bogătaşi,
proprietari de pământ sau capitalişti, de societăţi care dispun de capitaluri mari în scop de
binefacere, de parohii, de asociaţiile claselor mijlocii, fermieri, muncitori, negustori, meseriaşi
etc. Se pare că în această apreciere îşi găseşte originile „mişcarea cooperatistă” engleză.
2. Cel mai indicat ar fi însă ca această mare operă de transformare revoluţionară a
societăţii să fie ferită de eventualele abuzuri ale iniţiativei particulare şi să treacă în puterea
Statului.

3. REORGANIZAREA SOCIETĂŢII VIITOARE

3.1 Experimentul din New Lanark
Acest eveniment reprezintă punctul de cotitură în cariera lui Owen. Succesul sau
deosebit de rapid l-a ajutat sa fie  într-o poziţie câştigătoare si i-a asigurat un viitor frumos inca

5
de mic copil. A început la 1 ianuarie 1816 şi s-a desfăşurat pe durata a 30 de ani. Din iniţiativa şi
sub îndrumarea lui Robert Owen, o populaţie care se urcase cu timpul la 2500 de oameni,
bărbaţi, femei, copii, de diferite vârste, provenită din diverse colţuri ale ţării, săracă, ignorantă,
plină de vicii, decăzută moral, a fost organizată, disciplinată, educată şi constituită într-o
adevărată colonie muncitorească. Atenţia a fost îndreptată – de la început – asupra copiilor,
deoarece educaţia lor ştiinţifică, aprecia Owen, constituie chezăşia viitoarei societăţi raţionale.
Măsurile promovate de Robert Owen în fabrica din New Lanark au fost – printre
altele – şi următoarele:
 reducerea duratei zilei de muncă a adulţilor la 10 ore şi jumătate;
 interzicerea muncii copiilor sub vârsta de 10 ani;
 asigurarea unei locuinţe pentru fiecare familie;
 ridicarea salariilor muncitorilor;
 înfiinţarea unei creşe;
 organizarea unei grădiniţe;
 crearea de şcoli pentru copiii de vârstă şcolară;
 construirea unui spital;
 amenajarea de locuri de recreaţie pentru populaţia coloniei;
 deschiderea de magazine pentru populaţia muncitorească.
Toate acestea au fost înfăptuite în decurs de 15 ani.
Rezultatele obţinute de Owen în urma experienţei din New Lanark au fost pozitive.
„Caracterul populaţiei s-a schimbat: dintr-o populaţie leneşă, murdară, beţivă, proastă şi
imorală, ea a devenit foarte sârguincioasă, trează, activă, curată şi morală. Din toate punctele de
vedere, ea a atins un nivel mai înalt decât se putea aştepta chiar în cadrul îmbunătăţirii condiţiilor
în care a fost pusă în ultima vreme, ... în cel mai bun caz nesatisfăcătoare, dacă leam compara cu
cele în care trebuie să trăiască oamenii, fapt care demonstrează că omenirea are calităţi naturale
pozitive dacă comportarea faţă de ea este cea cuvenită” 4. După calculele sale, cei 2500 lucrători
produceau în noile condiţii „tot atâta avuţie cât ar fi putut produce, cu abia o jumătate de secol
înainte, o populaţie de 600.000 de oameni”5.
În aceeaşi perioadă redactează proiectele de lege gândite, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de
muncă şi viaţă ale populaţiei sărace, totodată propune reglementarea pe cale legală durata zilei de

4
Ioan Cernea, Saint-Simon, Fourier, Owen, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1957, p. 279.
5
Friedrich Engels, Anti-Dühring, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1955, p. 290.

6
muncă şi limitarea muncii femeilor şi copiilor, care au fost dezbătute în parlamentul britanic în
anul 1818, când s-au adoptat primele acte normative în acest domeniu, considerate, însă,
nesatisfăcătoare faţă de propunerile iniţiatorului lor.
Adept al industrialismului, Robert Owen a considerat că fabrica reprezintă adevărata
bază a societăţii. A studiat avantajele care le-ar putea avea societatea dacă s-ar organiza în
întregime pe baza principiilor propuse prin propriul experiment. Dar societatea timpului său era
iraţională şi inechitabilă. Cu toate acestea, a venit timpul „căutării căilor adevărului şi dreptăţii”,
pentru că „s-au copt toate semnele stării iraţionale ale omenirii”.
Iată care sunt aceste „semne”:
1. Noile forţe productive perfecţionate prin intermediul ştiinţei au sporit considerabil
bogăţia materială a naţiunilor, dar – în acelaşi timp – i-a îndepărtat pe muncitori din producţie,
iar celor ocupaţi le-a depreciat continuu valoarea forţei de muncă.
2. Ca urmare, numărul săracilor şi şomerilor creşte mereu, nu pentru că societatea ar
duce lipsă de resurse noi care să fie adăugate la cele vechi, ci din cauză că modul de repartiţie a
bogăţiilor este nedrept.
Robert Owen a contribuit la acreditarea a două idei importante:
 Societatea poate fi reformată, dacă se porneşte de la comunitatea exemplară
asupra bunurilor.
 Reforma socială este independentă de acţiunea politică şi de preluarea puterii
în stat.

3.2 ORGANIZAREA COMUNITĂŢILOR MUNCITOREŞTI

Robert Owen a considerat că societatea viitoare – fără exploatare – se poate organiza sub
forma unor comunităţi muncitoreşti, a căror bază să o constituie activitatea agricolă 6. „Să se
creeze societăţi agricole care să înglobeze minimum 300 de bărbaţi, femei şi copii, într-un raport
normal şi maximum 2000 de oameni folosiţi la munci suplimentare, care să poată fi anexaţi în
7
mod avantajos agriculturii”.
Clădirile necesare acestei asociaţii vor fi construite după un plan special pe o suprafaţă
având forma unui pătrat. Ele vor cuprinde edificii de interes obştesc: bucătărie, sufragerie, şcoli
pentru copii de diferite vârste, săli de lectură, bibliotecă, o încăpere specială pentru slujbe
religioase, alta pentru organul de conducere etc., toate urmând să fie aşezate în interiorul acestei

6
Ioan Cernea, Saint-Simon, Fourier, Owen, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1957, p. 279
7
Friedrich Engels, Anti-Dühring, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1955, p. 290.

7
suprafeţe pătrate, după un plan stabilit. Pe partea interioară fiind construite camere, biblioteci,
bucatarie, bai ,școli etc. .
Pe partea exterioară a pătratului, de-a lungul laturilor, se vor amenaja grădini legate
printr-o reţea de drumuri. Dincolo de aceste grădini, pe partea fiecărei laturi, vor fi construite
clădiri destinate scopurilor productive, altele pentru spălătorie, uscătorie, moară etc.
După aceste clădiri se vor afla loturile de pământ cultivabil pentru agricultură,
păşuni, pomi fructiferi. Suprafaţa de pământ cultivabil care urmează să fie repartizată pentru
fiecare asociaţie în parte va depinde de calitatea solului şi de alte condiţii locale.

Aceast fel de comunitate va forma nucleul de bază al viitoarei societăţi. Prin modul ei de
activitate, toate elementele sistemului social existent urmează să fie revoluţionate.

8
 Astfel, prin stabilirea unui raport just între munca agricolă şi cea industrială (a doua fiind o
completare a celei dintâi) va fi lichidată ruptura care s-a ivit între ele în sistemul capitalist şi – o
dată cu ea – şi nesiguranţa aprovizionării maselor muncitoare de la oraşe cu produsele
alimentare necesare. Condiţiile create muncii de progresele tehnicii moderne vor duce, într-o
asemenea asociaţie, la o astfel de creştere a productivităţii muncii, încât trebuinţele variate ale
oamenilor vor fi satisfăcute pe deplin, iar munca va deveni atât de uşoară şi atât de plăcută, încât
se va transforma dintr-o povară într-o distracţie şi într-o necesitate absolută a vieţii.
În aceste forme de organizare va apărea pentru prima dată posibilitatea înlocuirii măsurătorii
artificiale a valorii, banii, cu măsurătoarea lor naturală, timpul de muncă. La obiecţiunea că
puterea şi cantitatea de muncă omenească este atât de diferită, încât nu se poate stabili o valoare
medie aei, trebuie răspuns – după Owen – că aşa cum forţa fizică medie a calului a fost calculată
în scopuri ştiinţifice şi folosită apoi pentru măsurarea forţelor neînsufleţite, tot aşa poate fi
stabilită şi cantitatea medie a muncii omeneşti. O dată stabilită cantitatea medie a muncii
omeneşti prin reducerea timpului de muncă cheltuit de un muncitor – care este foarte variat – la
un timp de muncă mediu, urmează să fie determinată valoarea ei, care va apărea tot ca o medie a
valorii forţei de muncă existente, cu deosebirea că nu mai este exprimată în bani, ci în oremuncă.
Această măsură va reface dintr-o dată echilibrul întregului mecanism economic atât de
zdruncinat şi viciat în sistemul social capitalist. Anarhia producţiei va fi înlăturată, valoarea
produselor nu va mai fi supusă efectelor dăunătoare ale cererii şi ofertei, muncitorul nu va mai
putea fi înşelat, deoarece salariul va fi desfiinţat. Sistemul comercial existent – bazat pe
escrocherie şi înşelăciune – va fi lichidat. Bogăţia de produse depăşind în mod considerabil
nevoile oamenilor, va dispărea orice tendinţă de acumulare individuală, va fi asigurat echilibrul
pieţei interne şi externe. Societatea va asigura muncitorilor posibilitatea de a-şi însuşi produsul
muncii lor, din care o parte va fi folosit pentru întreţinerea şi educarea copiilor, a bătrânilor şi a
celor inapţi. Se va putea trece la lichidarea sărăciei şi ignoranţei.
Astfel reorganizarea economică, socială şi politică a societăţii va fi înfăptuită de comunitățile
muncitorești,. Din punct de vedere social, ea va constitui temelia unui nou sistem de instrucţie şi
educaţie, bazat pe ştiinţă şi a unui nou tip de familie, bazat pe egalitatea în drepturi a femeii cu
bărbatul. Din punct de vedere politic, “communities” vor alcătui pe întreg Pământul un sistem
federal, iar treburile obşteşti vor fi conduse pe baza unei constituţii raţionale, întemeiată pe legile
imuabile ale naturii.

9
Pornind de la un punct de vedere idealist pune problema instrucţiei şi educaţiei, care
caracterizează întreaga lui concepţie istorică. El acuză biserica de a fi sădit în oameni ideea că –
la origine – sunt păcătoşi şi le-a răpit astfel credinţa că fericirea lor depinde de ei şi de modul
cum muncesc şi cum îşi organizează viaţa în societate. Dogmele religiei – aprecia Owen – nu
sunt numai nefolositoare, ci profund dăunătoare, deoarece speculează ignoranţa oamenilor şi
răspândesc obscurantismul.
Owen considera că îndreptarea poate fi adusă numai pe calea iluminării oamenilor. Pentru
aceasta, educaţia şi instrucţia trebuiau eliberate de ideea de supranatural şi întemeiate pe
cercetarea nemijlocită a legilor naturii, bazată pe experienţă, singura în măsură să ducă la o
cunoaştere ştiinţifică a lumii şi la eliberarea ei din întunericul superstiţiilor. Robert Owen
considera că societatea este obligată să asigure tuturor membrilor ei – în mod egal – educaţia şi
instrucţia ştiinţifică, în care cunoştinţele profesionale, educaţia fizică şi cea morală să se îmbine
armonios şi să formeze un om multilateral, eliberat de constrângerile diviziunii sociale a muncii.
În constituţia pe care Owen o aşează la temelia federaţiei mondiale comunitare, ideile lui
comuniste reformatoare sunt date – de asemenea – ca o cerinţă a raţiunii, în concordanţă cu legile
naturii. Astfel, găsim aici formulată ideea înlăturării proprietăţii private şi înlocuirea ei cu
proprietatea socială asupra mijloacelor de producţie, desfiinţarea bisericii tradiţionale şi a
influenţei clerului, a familiei capitaliste, a instrucţiei şi educaţiei burgheze şi – în sfârşit – a
statului. Este drept că toate aceste idei urmează să fie rezultatul noii educaţii morale a omenirii,
dar din această cauză ele nu rămân mai puţin comuniste. Întrebat în 1841 „Ce este socialismul?”,
Robert Owen a răspuns: „Sistemul raţional al societăţii fondate pe Natură”.8
„Trecerea la comunism – aprecia F. Engels – a fost punctul de cotitură în viaţa lui Owen. Câtă
vreme se manifestase numai ca filantrop, recoltase bogăţii, aplauze, onoruri şi glorie ... Dar de
îndată ce veni cu teoriile lui comuniste, se întoarse foaia. Trei mari piedici păreau că-i închid,
înainte de toate, drumul spre reforma socială: proprietatea privată, religia şi forma actuală a
căsătoriei. El ştia ce-l aşteaptă dacă le atacă: proscriere generală din partea societăţii oficiale,
pierderea întregii sale situaţii sociale. Dar el n-a ezitat să le atace fără cruţare şi ceea ce
prevăzuse se întâmplă.”9

8
În partea finală a vieţii, în lucrarea New Moral World (Noua lume morală), Owen anunţa „apropierea unei ere a
virtuţii şi fericirii”, când Dumnezeu va domni pe Pământ.
9
Friedrich Engels, Anti-Dühring, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1955, p. 391.

10
3.3 BANCA DE SCHIMB („THE EQUITABLE BANK OF EXCHANGE”)
Tot sub conducerea lui Robert Owen s-a organizat la Londra – în 1832 şi a funcţionat
până în 1834 – „Banca de schimb”, în care produsele urmau să se schimbe „prin intermediul
muncii”, adică printr-o monedă de hârtie a cărei unitate de măsură era ora de muncă. „Locul ales
pentru strângerea producţiei (producătorilor din community – n. ns. ) se va numi Banca de
schimb (s. ns.), care acţionează pe baza echităţii. O instituţie de acest gen nu poate înflori atunci
când sunt atrase în această acţiune numai câteva ramuri ale producţiei; pentru a fi perfectă, ea
trebuie să posede mărfurile cele mai variate care se pot găsi pe piaţă, iar când Banca va ajunge
aici, participanţii la această acţiune vor spune adio sărăciei şi necazurilor”.
„Orice bogăţie decurge din muncă şi din cunoştinţe. Munca şi cunoştinţele sunt în
mod obişnuit răsplătite corespunzător cu timpul cheltuit. De aceea noi propunem să facem din
10
timp un standard sau o măsură a valorii”.
În scopul introducerii timpului de muncă drept unitate de măsură a valorii, Robert
Owen consideră că trebuie îndeplinite două condiţii:
 Durata zilei de muncă să fie aceeaşi (10 ore) pe întreg teritoriul Marii Britanii;
 Salariul zilnic să fie acelaşi pentru toate persoanele şi toate felurile de activităţi
desfăşurate (5 şilingi/zi).
De aici rezultă că o oră de muncă ar valora 6 pence.
Prin urmare, Owen apreciază că adevărata şi unica sursă de formare, cauză şi substanţă a
valorii mărfurilor este munca omenească. Mai departe, el propune drept unitate de măsură a
valorii, timpul de muncă.
Pentru atingerea scopului său, aşa cum se observă, Robert Owen uniformizează şi
simplifică toate condiţiile specifice ale muncii, şterge orice deosebire dintre diferitele feluri de
muncă şi activitate. Pentru el, o persoană produce, într-o oră de muncă, aceeaşi cantitate de
valoare, în toate genurile de activitate, indiferent de condiţiile specifice ale muncii (fizică-
intelectuală, grea-uşoară, calificată-necalificată, simplă-complexă etc.).
Deci, valoarea produsă într-o oră de o persoană este egală cu a oricărei alteia (indiferent de
genul activităţii şi condiţiile concrete ale desfăşurării muncii)!!! Acesta este temeiul pentru care
salariul orar va fi acelaşi pentru fiecare persoană ocupat. Timpul de muncă va fi – astfel –
singurul mijloc de schimb şi va întruni trei însuşiri:
„Uşurinţa măririi cantităţii lui în corespondenţă exactă cu creşterea bogăţiei

10
Robert Owen, Banks of exchange ... , în „Crisis”, nr. 15–16, London, 30 iunie, 1832.

11
reale”. „Uşurinţa micşorării cantităţii lui în corespondenţă exactă cu micşorarea
bogăţiei reale”. „Invariabilitatea valorii lui”.
„Deoarece numai Munca sau Timpul care se cheltuieşte pot sluji ca o măsură justă a
valorii, numai aceste bunuri pot poseda cele trei însuşiri enumerate mai sus”. Sau, şi mai
explicit: „Valoarea intrinsecă a oricărui produs este determinată de cantitatea de muncăsau de
timp necesară pentru producerea sau obţinerea lui”, afirma Robert Owen. Iată, în mod clar,
exprimată la Robert Owen, ideea centrală în jurul căreia îşi va clădi – în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea – Karl Marx faimoasa teorie a valorii-muncă, precum şi unitatea de măsură
a cantităţii de muncă încorporată în marfă.
Pentru evaluarea cât mai exactă a bunurilor se impune ca fiecare muncitor, în momentul
predării lor la depozitul comunităţii, să prezinte „date cu privire la preţul de cost al materiei
prime şi la timpul cheltuit pentru producerea mărfii”. La depunerea mărfurilor înDepozitul
comunităţii, fiecare producător va primi „bonuri evaluate în unităţi de timp” pentru suma la care
a fost evaluată marfa „calculându-se o oră pentru 6 pence”.
„Mijlocul de schimb va consta din bonuri exprimate în unităţi de timp şi egale cu
1,2,5,10,20,50 şi 100 ore”. Banii astfel constituiţi vor servi numai ca mijloc de schimb. În
cazul economisirii se vor primi în schimbul lor „bonuri cu numărul indicat de unităţi de timp pe
aceeaşi bază ca şi la depunerea oricărui produs, calculându-se o oră pentru 6 pence”.
„Socotelile societăţii (community – n. ns.) trebuie efectuate în fiecare seară. Toate bonurile
obţinute în cursul zilei în schimbul mărfurilor trebuie vărsate în aceeaşi seară băncii pentru ca a
doua zi să fie puse din nou în circulaţie în schimbul unor mărfuri noi. Suma bonurilor în
circulaţie va corespunde întotdeauna valorii mărfurilor propuse pentru schimb”.
Prin intermediul „Băncii Schimbului” şi a „bonurilor exprimate în unităţi de timp”,
„cerinţele tuturor părţilor pot fi satisfăcute imediat pe baza justă a schimbului unui produs al
muncii cu alt produs al muncii cu o valoare egală”(s. ns.). Iată cum, prin promovarea proiectului
lui Owen, se credea că pe piaţă vor avea loc numai schimburi de echivalente şi condiţiile
exploatării vor dispărea, stabilindu-se egalitatea între indivizi şi popoare! În felul acesta Robert
Owen anticipase „Banca muncii”, înfiinţată de Pierre Joseph Proudhon, în luna februarie a
anului 1849.

Dinamica gândirii lui Robert Owen este următoarea:

12
Credinţa religioasă Inechitate socială Iluminarea Comunitatea
Individualismul egoist şi exploatarea poporului mijloacelor
Proprietatea privată săracilor prin educaţie de producţie

Echilibrul Desfiinţarea Echivalenţa Banca muncii

şi armonia exploatării schimburilor şi banii
socială sociale de mărfuri „ore-muncă”

4. CONCLUZII
Este dificil în câteva cuvinte să rezumăm cariera şi personalitatea lui Robert Owen.  
Importanţa vieţii lui Owen şi învăţătura sa nu se află în lucrarea sa filosofia socială, dar în
practica de succes, experimentele sale şi în flash-uri de intuiție și de inspiraţie care l-au făcut sa
vadă nevoile timpului său și măsurile necesare îmbunătățirii condițiilor de muncă și viață.
 Owen vedea şi acţiona mult mai bine decât putea gândi, şi opiniile sale au fost
justificate . „Viaţa Lui”, de Frank Podmore, este o carte mare, una dintre cele mai fascinante .
Această lucrare justifică și oferă claritatea asupra importanței laturei umane în economie, ceea ce
a demonstrat și Owen în practicile sale de reorganizare socială apoi și rezultatele obținute care au
fost expuse în cărțile sale.
Robert Owen a fondat Marea Uniune Naționala Comercială ; o încercare de a mobiliza toți
muncitorii britanici într-o organizație unică. Scopul acestei organizații era declanșarea unei greve
generale a muncitorilor care ar obliga agenții economici să se conformeze cerințelor primilor
socialiști. În acestă perioadă apare denumirea de “socialism”, folosită inițial de Owen, care a
evidențiat importanța relațiilor umane în procesul de producție. Multe
dintre ideile prezentate în o nouă viziune a societăţii erau prea progresive pentru timpul lor, şi
încep abia acum să fie puse în aplicare în secolul al XX-lea. Unele dintre acestea sunt  încă în
curs de desfăşurare.
Astfel toate progresele reale care s-au realizat în Anglia în folosul muncitorilor , sunt legate de
numele lui Owen , un mare gânditor al secolului XVIII-XIX-lea.

13
Bibliografie:
1. Gheorghe Popescu, EVOLUŢIA GÂNDIRII ECONOMICE, (Ediţia a III-a revăzută,
adăugită şi actualizată) 2004, LUCRARE DISTINSA DE ACADEMIA ROMANA CU
PREMIUL „PETRE S. AURELIAN” , EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE , EDITURA
CARTIMPEX CLUJ
2. Ioan Cernea, Saint-Simon, Fourier, Owen, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1957
3. Friedrich Engels, Anti-Dühring, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1955
4. Robert Owen, Banks of exchange ... , în „Crisis”, nr. 15–16, London, 30 iunie, 1832,
Book of the New Moral World

Traduceri din limba engleză :

1. http://www.historyguide.org/intellect/owen.html
2. http://www.spartacus.schoolnet.co.uk/IRowen.htm
3. http://faculty.evansville.edu/ck6/bstud/robtowen.html
4. http://www.marxists.org/romana/dictionar/s/Socialism_utopic.htm
5. Robert Owen. By LESLIE STEPHEN. Dictionary of National Biography.
6. Robert Owen : a Biography. By FRANK PODMORE. Two vols. Hutchinson. 1906.
(By far the most important work on the subject.)
7. “ROBERT OWEN SOCIAL REFORMER” BY B. L. HUTCHINS , PUBLISHED AND
SOLD BY THE FABIAN SOCIETY
http://lib-161.lse.ac.uk/archives/fabian_tracts/166.pdf

14
Cuprins
Introducere ……………………………………………… 1
1. Viața și activitatea ……………………………………2
2. Gîndirea Economică ……………………………….. 3
3. Reorganizarea societăţii viitoare …………………. 5
3.1 Experimentul New Lanark …………………………….. 5
3.2 Organizarea comunităţilor muncitoreşti …………….. 7
3.3 Banca de schimb („The equitable bank of exchange”) 10
4. Concluzii ……………………………………………….13
5. Bibliografie …………………………………………….14

15