Suport de curs

Plan:
1. Noţiune de stări terminale. Fazele clinice. Manifestările clinice.
2. Lanţul supraveţuirii.
3. Verificarea stării de conştienţă.
4. Suportul vital bazal. Resuscitarea cardiorespiratorie şi cerebrală. Protocolul ABC.
5. Resuscitarea cardiorespiratorie şi cerebrală la copil. Protocolul ABC.

STĂRILE TERMINALE
Starea terminală este considerată un proces de moarte a organismului, trecerea de la viață la moarte, care se
caracterizează prin schimbări ireversibile în țesuturile SNC, cu disfuncții severe a bilanțului de gaze și a
metabolismului în urma hipoxiei din cauza scăderii catastrofale a PA.
În timpul stărilor terminale are loc dereglarea sistemului cardiovascular, respirator, SNC, rinichilor,
ficatului, sistemului hormonal și a metabolizmului. Cel mai semnificativ este dereglarea SNC, cu creșterea
hipoxiei și anoxiei ulterioare în celulele creierului (în special în cortexul cerebral), au loc modificări
distructive. În principiu aceste schimbări sunt reversibile, însă în anoxia continuă se petrec modificări
degenerative-iriversibile, care sunt însoțite de hidroliza proteinelor după care se dezvoltă – autoliza. Pentru
ca să survină aceste schimbări ireversibile este nevoie de 4 - 6 minute de anoxie în cortexul cerebral, un pic
mai mult poate funcționa regiunea subcorticală și măduva spinării. Intensitatea stărilor terminale și durata lor
depinde de gravitatea și rapiditatea de dezvoltare a hipoxiei și anoxiei.
Semnele vieţii :
Prezenţa respiraţiei
Prezenţa contracţiilor cardiace
Prezenţa conştiinţei
Prezenţa reacţiei pupilei la lumină
Semnele morţii :
Absenţa pulsului la arteriile mari, absenţa contracţiilor cardiac.
Absenţa respiraţiei
Tegumente palide, cianotice.
Midriază pupilară.
Hipotonie musculară.
Extremităţile reci.
Absenţa reflexului fotomotor
Semnele morţii biologice:
Pupile dilatate maximal bilateral
Corneneea uscată
Globul ocular flasc, semnul ,,ochiului de pisică”.
Temperatura corpului corespunde cu temperatura mediului extern.
Prezenţa petelor cadaverice.
La stările terminale se includ:
- șocurile de gr.IV
- coma ireversibilă
- colapsul
- starea preagonală
- agonia
- moartea clinică
Fazele stărilor terminale:
- starea preagonală
- pauza terminală
- agonia
- moartea clinică
- moartea biologică
Starea preagonală - Se caracterizează prin dereglări profunde ale SNC, manifestată prin inhibarea
pacientului în urma căderii catastrofale a PA, conștiința lipsește, tegumentele devin cianotice, palide, sau
piele marmorată, respirația este fregventă tahipnee. Această stare poate dura destul timp, mai ales în
condițiile acordării asistenței medicale. Tensiunea este joasă și pulsul nu se determină. La această etapă se
instalează o Pauză terminală, care se caracterizează prin stop respirator, lipsa reflexului cornean, se poate
determina și un stop cardiac de scurtă durată, durează această pauză de la cîteva secunde pînă la 4 min., după
care urmează etapa următoare.
Agonia – este o stare profundă a procesului morții. Se caracterizează prin următoarele manifestări:
1. Din partea SNC. La primele etape ale agonie are loc activarea mai multor structuri ale creerului.
Pupilele se dilată, Ps.fiind accelerat, agitație psihomotorie, din cauza spasmului vascular TA se poate
ridica, apar convulsii, micție involuntară
2. Din partea SCV, TA scade, bătăile cordului incetinesc și nu se determină, pulsul lipsește.
3. Din partea SR, respirația fiind rară și profundă însă pe măsură ce crește hipoxia respirația devine
neregulată și superficială apoi urmează o pauză după care respirația se reține la expir, respirație
agonală. Se finisează această stare cu moartea clinică.
Moartea clinică prezintă starea organizmului în condițiile opririi complete a circulației, respirației și a
activității funcționale ale SNC. Dureaza această perioadă 5-6min.
Următoarea etapă este moartea biologică
Moartea biologică – se mai numește moartea cordului, deces biologic – este considerată oprirea activității
organizmului, este stadiul final al existenței sistemului viu.
Semnele obiective ale decesului biologic
- Lipsa conștiinței
- Stop cardiorespirator
- pupilele dilatate
- reflex fotomotor și cornean absent
- opacifierea pupililor
- semnul ochilor de pisică
- globul ocular flasc, schimbă forma la compresiunea degetală
- atonie generalizată
- micșorarea temperaturii corpului pănă la temperatura mediului
- rigiditatea cadaverică a mușchilor
- prezența lividităților cadaverice în părțile declive ale corpului
- traseu izoelectric pe ECG și pe EEG.
Moartea subită – este moartea survenită în prezența unor martori, apărută instantaneu sau în decursul a 6
ore de la debutul accesului anginos la o persoană practic sănătoasă sau la un bolnav în stare generală relativ
satisfăcătoare.
NB!! Dacă în urma manevrelor de reanimare, nu se restabilește respirația spontană și bătăile cordului se
prelungește timpul morții clinice, astfel îndepărtînd moartea biologică.
Cauzele morții subite:
I. Maladiile cardiace (80% din totalul morții subite)
- IMA
- Șoc cardiogen
- Aritmiile
II. Maladiile pulmonare
- Tromboenbolizmul pulmonar masiv
- Astm bronșic
- Pneumoniile totale
III. Maladii extracardiace
- disecția de aortă
- hemoragii cerebrale
- meningoencifalite
- hemoragii masive, gastrointenstinale
 IV. Cauze medicamntoase
1. digitalicele
2. antiaritmecele
3. antidepresantele
4. narcoticele
V. Cauze metabolice
1. hipopotatesemia
2. hiperpotasemia
3. hipercalcemia
4. hipomagnezemia
VI. Consumul acut de alcool

Suportul vital bazal - reprezintă măsurile de reanimare cardiorespiratorie, care formeaza un tot unitar,
scopul fiind reluarea respirației și a circulației pentru a menține viabil SNC.
SUPORTUL vital bazal include:
Treapta 1 – asigurați securitatea salvatorului și a victimei
Treapta 2 – controlați reacția victimei
Terapta 3 – dacă observați o mișcare sau reacție din partea victimei, atunci nu mișcați victima dacă
nu se află în pericol, examinați condițiile în jurul victimei, regulat și continuu.
Exemplu: dacă victima nu reacționează chemați ajutor, dacă sînteți singur telefonați *903*.
Avem 10sec., la dispoziție pînă a începe RCR și C.
 Victima trebue să fie culcată pe un loc drept
 Determinați prezența respirației PAS (privind, ascultînd, simțind)
 Determinarea pulsului la artera carotidă
 Se deschid căile respiratorii superioare, efectuînd hiperextensia capului cu mișcarea mandibulei
înainte.
o Puneți mîna pe frunte și ușor dați capul înapoi lăsînd libere degetele pentru a pensa nasul
(dacă este nevoie de respirație artificială).
 Se efectuiază o expirație profundă și se urmărește cu atenție spre cutia toracică dacă se mișcă, astfel
ne asigurăm că aerul expirat de către salvator a patruns in căile aeriene, apoi mai efectuăm o a doua
expirație
 Trecem nemijlocit la compresiunile sternale în cazul unui stop cardiac, gasind procesul xifoid al
sternului plasăm 2 degete orizontal, peste care vom plasa podul palmei al mîinii drepte, iar cu
degetele mîinei stîngi vom cuprinde în lacăt degetele mîinei drepte. Astfel efectuînd 30 compresiuni
Protocolul ABC – reprezintă un algoritm
Respectarea regulei ABCD în tratamentul urgențelor critice
A-aer- asigurăm permiabilitatea căilor respiratorii și le menținem permiabile, prin triple manevră
Saffar, Hemlic.
B – respirație - realizarea respirației artificiale gură la gură, gură la nas, gură – mască.
C – circulația – o asigurăm prin Masaj cardiac extern

Etapa A:
 aprecierea permiabilității căilor respiratorii,
 eliberarea căilor respiratorii superioare
Etapa B:
 intubarea endotrahială și ventilația mecanică, (în cazul pacientului inconștient sau respirație
patologică)
 fluxul de oxigen 2-12 litri pe minut.
Etapa C:
 examenul vaselor periferice
 colectarea sîngelui pentru investigațiile de rutină
  examenul ECG
 monitorizarea parametrilor ritmului cardiac, presiunii arteriale, presiunii venoase centrale, debitul
cardiac, gazele sîngelui arterial, electroliții, caliu, magneziu, calciu, debitul urinar.
Etapa D:
 administraea drogurilor în dependență de bolile de bază sau complicațiilor lor

Indicații pentru RCR și C

- Oprirea respirației și activității cardiace
- Moartea subită nontraumatică
- În submersie
- În electrocutare electrică și prin fulger
- În politraumatzm
- Pe fon de supradozaj medicamentos
Contraindicațiile pentru RCR și C:
- Pacientul are ordin de a nu efectua resurcitarea
- Pacientul are semne de moarte ireversibilă
- Prezența lividităților cadaverice clare
- Este contraindicată resuscitarea în sala de naștere în caz de naștrere prematură sub 22 săptămini ,
sau greutatea nou născutului sub 400gr

Semnele de resuscitare efectivă:

 Apariţia pulsului la artera carotidă.
 Restabilirea reflexului pupilar.
 Regresul cianozei.
 Restabilirea respiraţiei spontane şi a mişcărilor active.
NB! Se continuă resuscitarea pînă cînd:
 Apare pulsul şi respiraţia spontană → poziţie de siguranţă.
 Soseşte personalul calificat care va institui suportul vital avansat
 Pînă la epuizarea forțelor salvatorului

Complicaţiile resuscitării (dacă tehnica este incorectă):

 Fracturi costale.
 Fractura sternului.
 Leziuni traumatice ale ficatului, ale plămînilor, ale inimii.
Metode de reanimare:
 Respirația artificială realizată prin gură la gură
 Gură la nas
 gura-masca-gura
 gura tub sau pipa buco-faringiana
 masajul cardiac extern
 Masajul cardiac extern:

Triunghiul evaluării în pediatrie. Evaluarea ABCDE.

Evaluarea copilului critic se începe cu examenul inițial general.
Examenul inițial general va determina dacă starea copilului e considerată:
 Amenințătoare pentru viață
 Fără pericol imediat

Problemele amenințătoare pentru viață sint:

- respirția agonală
- detresa respiratorie
- cianoza
 - dereglări de conștiință
Componentele triunghiului evaluării:
Conștiința
- nivelul de conștiință - alert, inconștient, iritabil.
Respirația
- efort respirator - absent,deminuat, respirație patologică auzită la distanță
Culoarea tegumentelor- palide, cianotice, peteșiale.
Evaluare primară 10 sec. – ABCDE
A – calea aeriană –
B – respiraţia
C – circulaţia
D – nivel de conştienţă
E – ECG
Stopul cardiorespirator la copil – Majoritatea copiilor se nasc cu cordul sănătos, excepție sunt copii cu
malformații congenitale ale cordului. La copii se atestă stop respirator cauzele fiind diverse:
o Asfixia;
o Sufocarea;
o Submersia;
o Electrocutarea electrică sau prin fulger;
o Șocul anafilactic;
o Unele infecții cum ar fi pneumoniile, meningita, tetanos;
Resuscitarea cardiopulmanară la sugar și copil:
Sugar se referă la orice pacient având vârsta aproximativă sub 1 an.
Copil se referă la orice pacient având vârsta aproximativă cuprinsă între 1 an și pubertate. Pentru o
bună reușită a resuscitării cardio-respiratorii trebuie parcurse în timp cît mai scurt următoarele etape:
 Recunoașterea stopului cardio-respirator (SCR) sau a iminenţei de SCR, PS la sugar se va lua
la a. brahială din cauza gătului scurt si gros, la copil la a. carotidă.
 Respirația artificială la sugar se realizează cu gura salvatorului se cuprinde nasul și gura
sugarului fără hiperextensia capului
 Respirația artificială la copil se efectuiază prin pensarea nasului gură la gură cu
hipererextensia capului în lipsa traumatismului regiunii cervicale și a traumatismului
oromaxilofacial.
Masajul cardiac extern se efectuează:
 La sugar: la nivelul sternului, cu 2 degete (degetele 2 și 3), imediat sub linia mamelonară (se
evită compresiunea apendicelui xifoid), sau cu ambele police, ţinând sugarul între palme.
 La copil: cu podul palmei, pe linia mamelonară,
 Fiecare apăsare trebuie să comprime toracele cu cel puţin 1,5 cm la sugar și 3-4 cm la copil.
 Se va permite toracelui să revină după fiecare compresiune.
 Se începe cu 30 de compresiuni, urmate de 2 respiraţii (gură la gură, cu masca de resuscitare
sau cu balonul Ambu atașat la o mască corespunzătoare feţei pacientului) la copil
 La sugar raportul dintre respirații și compresiuni sternale este de 2:15
 Când există un singur reanimator, raportul compresie/ respiraţie se recomandă a fi 30/2.
 Când resuscitarea se efectuează de către 2 persoane, raportul compresie/respiraţie se
recomandă a fi 15/2
 Verificarea pulsului se va efectua la fiecare aproximativ 2 minute (cinci cicluri
compresie/respiraţi
NB! Dacă în timpul resuscitării toracele nu se expansionează odată cu administrarea inspirului:
 poziţionarea capului nu este corespunzătoare.
 este posibilă existenţa unei obstrucţii a căilor aeriene prin corp străin (se încearcă efectuarea
manevrei Heimlich).
Bibliografia la specialitate:
1. Gudumac E., Benea T., Golovin B., Creţu E., Chirurgie, Î.S.F.E.”Tipogr. Centrală”, Chişinău
2009.
2. Golovin B., Bedicov E., Creţu E., Chirurgie generală.- Ghid pentru lecţii practice, Î.I.
“Angela Levinţa”, Chişinău, 2004.
3. Bedicov E.,Ignatenco S., Chirurgie - Compendiul deprinderilor practice, Chişinău, 2004.
4. Spînu A., Chirurgie generală şi semiologie chirurgicală, CEP Medicina, Chişinău, 2008.
5. Strucicov V.I., Chirurgia generală, traducere G. Ghidirim, Lumina, Chişinău, 1992.
6. Daşchevici S.,Mihăilescu M., Chirurgie, editura Medicală, Bucureşti, 1998.
7. Anghelescu N., Patologie şi nursing chirugical, editura Medicală, Bucureşti,1998.
8. Vasile D. Grigoriu M., Chirurgie şi specialităţi înrudite, ed. Didactică şi pedagogică, R.A.,
Bucureşti 1995.
9. CNMF, Standarde/Protocoale de proces, Ch.: S.n.(Tipog.-3 SRL), Chişinău, 2008.