Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Teorie Partea 01 02 PDF
Teorie Partea 01 02 PDF
125
construită ca un produs asociat maşinilor cu comandănumerică în timp ce maşinile deveneau
din ce în ce mai automatizate.
În 1962, tot Ferranti a introdus măsurarea pe axa Z Astfel a fost deschisă în lumea
industrială o piaţă largă pornind de la acele două maşinişi a dus la dezvoltarea altor tipuri
similare de maşini cu capacităţi mai mari şi a fost îmbunătăţită acurateţea şi rezoluţia.
În 1962, prima companie ce produce maşini de măsurat în coordonate a fost înfiinţată:
DEA SpA în localitatea Turin din Italia.
În 1970, DDEA SpA montează un calculator pe o
maşină de măsurat în coordonate.
În 1972, au fost inventate capetele cu senzor de
atingere şi, mai mult, a fost fondată firma Renishaw plc,
Marea Britanie care a dezvoltat aceste capete.
În 1973, DEA SpA a livrat prima maşină de măsurat
în coordonate cu comandă în întregime numerică şi cu
schimbare automată a capului.
În 1973, Carl Zeiss Inc. Din Germania a lansat prima
maşină universală de măsurat în coordonate cu cap de măsură
pe trei axe. Cu acest cap a fost făcută posibilă scanarea. Fig.2.3 Zeiss UMM 500
În 1978, Ernst Leitz Wetzlar Ltd. a introdus o maşină cu cap de măsură 3D.
În 1985, Carl Zeiss Inc. şi Sheffield Measurement Inc. au introdus maşina de măsurat
în coordonate cu corecţia erorii prin software.
În 1985, Leitz a introdus prima maşină cu arhitectură deschisă.
De atunci, mai multe dezvoltări au dus la îmbunătăţirea funcţionării MMC. A fost
mărită considerabil viteza maşinilor şi au fost dezvoltate software-uri pentru modelarea
pieselor şi pentru analiză de date şi capabilităţile spaţiului de lucru. Noile MMC sunt
îmbunătăţite în ceea ce priveşte acurateţea şi uşurinţa în exploatare.
În principiu, o maşină de măsurat în coordonate este un dispozitiv format din trei axe
dispuse ortogonal unele faţă de altele. Fiecare axă este echipată cu un sistem de măsură.
Aceste trei axe reprezintă sistemul de coordonate 3D. Forma piesei sau a subansamblelor ei
sunt determinate punct cu punct într-un sistem de coordonate de referinţă. Valorile
coordonatelor unui punct de pe piesă sunt determinate cu ajutorul unui cap de măsură
Maşina de măsurat în coordonate (MMC): sistem de măsură cu posibilitatea de a
deplasa un cap de măsură şi capabilitatea de a determina coordonatele spaţiale ale
suprafeţei piesei de măsurat.[ISO 10360-1:2000]
Aceste puncte de pe piesă pot fi determinate printr-o procedură cu contact sau fără
contact şi sunt procesate de o unitate de evaluare.
Principalele componente ale unei MMC sunt:
baza maşinii
masa de lucru
driverele
sistemele de măsură şi etaloane
Capetele de măsură
unitatea de control şi computerulşi
dispozitive adiţionale cum ar fi mese rotative, sisteme de schimbare a capului de citire
şi capete articulate:
126
Traductoare de
masurare
Unitatea de
comanda
Masa
Cap de
masurare
Suportul
Actionarea
127
densitate mai mică decât a oţelului
deformaţii mici la fluctuaţii de temperatură
materialul este nemagnetic
nu are conductivitate electrică
este mai ieftin decât oţelul
Un dezavantaj este proprietatea lui de a-şi modifica forma prin absorbţie de apă Din acest
motiv, lichidele trebuie ţinute la distanţă de această placă de granit.
2.3.3 Ghidaje
Elementele aflate in miscare de translatie sunt sustinute de sisteme portante care pot
afecta mult incertitudinea măsurării şi din acest motiv sunt foarte importante. Ghidajele
sistemelor portante pot fi ghidaje cu aer sau ghidaje cu role. Primele sunt construite din din
granit sunt usor de construit cu acurateţe şi nu presupun frecare sau uzare. Un mare avantaj al
acestor ghidaje este faptul că nu apare efectul de agăţare, iar abaterile mici de planeitate a
128
2.3.4 Sistemul de masura
Sistemele de măsură ale unei maşini de măsurat în coordonate sunt de regulă
incrementale. Din acest motiv, maşina trebuie adusă în poziţia de zero a maşinii care se
comportă ca referinţă la iniţializarea maşinii după secvenţa de pornire. In poziţia de bază este
montat un microîntrerupător pentru fiecare axă, unde este detectat punctul zero al maşinii.
Pentru maşinile cu volum de măsură mic este folosit sistemul de măsură absolut. Sistemele de
măsură absolute au avantajul de a nu fi necesară poziţia de bază la iniţializare a maşinii.
Valoarea măsurată este imediat disponibilă după pornire. Valoarea măsurată este determinată
prin citirea informaţiei de pe scală, fără contorizare. Comparată cu metoda incrementală, nu
poate apărea eroare la contorizare, ex: datorită murdăriei. Din acest motiv, măsurătorile
absolute sunt cele mai de încredere.
Riglele optice sunt utilizate mai des fiind formate dintr-un etalon de măsură şi un
dispozitiv de citire. Una dintre aceste componente este montată pe axa purtată şi cealaltă pe
partea fixă. Distanţa dintre două puncte pe o axă este determinată prin contorizarea
incrementelor citite pe etalonul de măsură în timpul mişcării. Codificatoarele liniare 9riglele
optice) funcţionează fără contact mecanic între capul de scanare şi scală. Aceasta elimină
orice histerezis sau joc. Etaloanele de măsură pentru codificatoare liniare sunt formate dintr-
un strat subţire aplicat sub formă de grilaj pe o tijă de sticlă sau oţel. Etaloanele de sticlă sunt
folosite pentru măsurări ale lungimilor de până la 3 metri. Lungimi de până la 30 de metri sau
mai mult sunt posibile cu scale de oţel. codificatoarele liniare funcţionează pe principiul
scanării fotoelectrice a unui grilaj foarte fin. Scanarea fotoelectrică implică o detectare a
schimbării intensităţii de lumină printr-un senzor de lumină. Când scală cu grila se deplasează
relativ faţă de o altă grilă cu acelaşi model - grila index - liniile şi golurile se suprapun
succesiv. Modulaţia dintre contrast închis-deschis produsă este detectată prin celule foto-
voltaice.
129
variază, iar distanţa pe care a fost efectuată deplasarea se determină prin contorizarea
tranziţiilor închis/deschis.
Lungimea unei lini din scala variază de la câţiva microni până la sute de microni.
Semnalul de ieşire al riglei de sticlă este interpolat, astfel încât poate fi atinsă o rezoluţie mai
mare decât grila în sine. Rezoluţia care se poate atinge este de 0,1µm. Direcţia de mişcare
poate fi înregistrată prin folosirea unui al doilea receptor şi o a două grilă rotită la 90º
Materialul din care sunt confectionate riglele este la la maşinile moderne Zerodur
(material ceramic sticlos) care are un coeficient de dilatare foarte redus (10-6 la un interval
între 0º şi 50º). Comportarea termică a codificatoarelor liniare este un criteriu esenţial pentru
acurateţea maşinii. Ca o regulă generală, comportamentul termic al unui codificator liniar
trebuie să fie acelaşi cu al obiectului sau piesei măsurate. În timpul schimbărilor de
temperatură, aceste codificatoare trebuie să se dilate şi contracte în acelaşi mod de fiecare
dată.
Potrivit legii lui Abbe, sistemele de măsură trebuie să fie aliniate cu elementul ce
trebuie măsurat. Acest lucru poate fi atins doar la maşinile care fac măsurări speciale, ex:
pentru detectarea lungimii unui bloc de cale în
funcţie de arhitectura maşinii.
130
- capete cu senzor tactil (de atingere) sunt sisteme ce necesită contact fizic cu suprafaţa
măsurată pentru a funcţiona. Cind palpatorul atinge piesa, capul de masurare da un semnal
care comanda frinarea si oprirea deplasarilor pe cele trei axe si citirea riglelor optice de pe
cele trei axe. Capete de masurat tactile sunt articulate în trei puncte. Punctele de contact
materializează un contact electric care in momentul atingerii piesei de catre palpator se
deschide. Când se utilizează un astfel de cap cel puţin una dintre axe trebuie să fie în mişcare
pentru a detecta punctul. Aceste sisteme funcţionează în principiu dinamic, deoarece o axă
trebuie să fie
La capetele de masurat prin scanare palpatorul este articulat prin trei paralelograme
arcuite aranjate ortogonal localizate pe fiecare axă. Pentru fiecare paralelogram există un
senzor de măsurare (de cele mai multe ori un senzor inductiv de lungime). Deplasarea
palpatorului din cauza contactului cu piesa este convertită într-un semnal proporţional cu
deplasarea Alinierea ortogonală permite determinarea deplasării dimensionale a capului de
măsură. Această deplasare este adunată cu poziţia maşinii pe axe pentru a găsi punctul scanat.
La masurarea tactila a unui punct fiecare punct măsurat este atins în mod individual.
Există două posibilităţi de achiziţie a punctelor măsurate în funcţie de sistemul de măsură:
131
- Static - Axele se opresc brusc după palpare şi dacă palpatorul este controlat din poziţia
mediană a paralelogramului. atunci, punctul măsurat este achiziţionat prin oprirea definitivă a
dispozitivului
- Dinamic Achiziţia punctului se face în timpul mişcării. După detectarea atingerii sunt
citite sistemele de măsură a capului şi a celor de pe riglele optice în mod continuu pe tot
parcursul mişcării spre sau dinspre piesă. Coordonatele care au fost determinate cu o anumită
forţă de atingere sau intr-o poziţia neutră a palpatorului sunt salvate ca puncte măsurate.
La scanare funcţii speciale de control permit sistemului de palpare să urmărească suprafaţa
piesei în mod continuu. Punctele scanate sunt achiziţionate în timpul mişcării de-a lungul
liniei de scanare. Procedura de scanare permite sa se achiziţioneze multe puncte într-un timp
foarte scurt (sute de puncte într-o secundă). Scanarea poate fi făcută într-un plan sau într-un
cerc, pe o spirală (pentru măsurarea unui cilindru) sau pe orice altă linie sau plan curb în orice
orientare.
- capete cu senzor fără contact: nu au nevoie de un contact fizic cu suprafaţa măsurată
pentru a funcţiona. Ex: sistemul optic de măsurare nu necesită nici un contact fizic cu piesa
- capete multisenzor: acestea conţin mai multi s
enzori de masurare
132
Stilet cu bila goala pentru Utilizarea unui stilet cu Stilet cilindric in Stiletul ascutit (sursa:
masurarea unei piese cu disc (sursa: Renishaw) masuratoarea unei Renishaw)
rugozitate mare (sursa: gauri intr-o placa
Renishaw) subtire
Fig.2.10 Palpatoare si sisteme de palpatoare
133
In unele cazuri (ex.: masurarea adancimii santurilor scarii vernierului unui subler), se
utilizeaza stiletul cu varf ascutit. Stiletele ascutite disponibile la firma Renishaw au raza
varfului de 0.05 sau 0.1 mm si unghiul conului de 30°. Stiletele de acest tip pot fi de
asemenea folosite la verificarea centrului alezajelor foarte mici.
Se poate realiza un sistem de stilete din mai multe palpatoare. Un astfel de sistem obisnuit
este realizat din pana la 4 stilete cu varfuri sferice de acelasi diametru si lungime, montate
rigid pe centrul aditional al unui stilet. Un astfel de sistem este numit stilet stea
Stiletele ste a ofera posibilitatea masurarii elementelor complexe, inclusiv a degajarilor
din gauri, (Fig.2.12)
In constructia sistemelor de palpatoare se utilizeaza cuburi, extensii, articulatii, pirghii
si dispozitive de protectie la impact.
- Uneori sunt necesare stilete lungi pentru a ajunge la suprafata piesei, astfel incat se folsesc
extensii pentru acestea. Extensiile stiletelor sunt realizate din otel, ceramica, sau fibra de
carbon. Extensiile mai lungi (pana la 400 mm) sunt de obicei realizate din fibra de carbon. La
alegerea unui material pentru elementele unui sistem de stilete trebuie luate in considerare
urmatoarele aspecte: masa sistemului, rigiditatea si expansiunea termica.
- articulatia unui stilet permite ajustarea deplina pe doua axe, astfel stiletul orientandu-se
potrivit unghiului elementului masurat. Ajustarea este folositarea mai ales cand palpatorul nu
poate fi orientat corect de catre sistem, sau cand accesul este limitat.
- parghiile pot fi folosite pentru a avea acces la elemente mai dificil de atins. Componentele
pentru realizarea sistemelor de stilete sunt disponibile in diferite seturi, dar pot fi si
achizitionate si individual;
- dispozitivele de protectie sunt proiectate pentru a se rupe in cazul unui impact pentru
protejarea stiletului si a senzorului de masurare.
Un sistem de masurare articulat este un sistem care poate fi orientat in diverse pozitii in
spatiu cu ajutorul unui dispozitiv manual sau automatizat cu un motor. Astfel de sisteme sunt:
sisteme articulate manuale ne-repetabile,
sisteme articulate manuale repetabile,
sisteme articulate motorizate cu indexare,
sisteme articulate motorizate continuu.
Sistemul articulat manual ne-repetabil se fixeaza intr-o pozitie la o anumita sarcina de masurare in
functie de configuratia piesei. Dupa rigidizarea sistemului urmeazaoperatia de calibrare a
134
palpatorului. In Fig.2.14 se observa ca poate fi obtinuta orice pozitionare in gama de locatii
unghiulare posibile ale unui sistem (±115°) (sursa: Renishaw)
Fig.2.14 Sistem articulat manual ne-repetabil Fig.2.15 Sistem articulat manual repetabil
Sistemul articulat manual repetabil permite definirea mai multor orientari unghiulare pentru o
anumita sarcina de masurare. Rotatia in jurul celor doua axe este comandata manual in timpul
masurarii. Calibrarea trebuie efectuata in toate pozitiile fiind verificata pozitia unghiulara a
palpatorului. In Fig.2.15 se observa ca poate fi obtinuta orice pozitie unghiulara repetabila a
sistemului in gama unghiulara de locatii ale sistemului in jurul axei verticale de 300°, iar in
jurul axei orizontale ±93° (sursa: Renishaw)
La sistemele articulate motorizate cu indexare pentru o anumita sarcina de masurare se
fixeaza pozitiile unghiulare, iar apoi in toate pozitiile fixate se face calibrarea palpatorului. In
timpul masuratorii schimbarea pozitiei unghiulare a sistemului de masurare este facuta in mod
CNC prin rotirea comandata de doua motoare electrice, in jurul unei axe verticale cu 3600 si-n
jurul unei axe orizontale cu ±900
Sistemele articulate motorizate continuu au un sistem incorporat de codificatoare
unghiulare. Miscarea de rotatie a palpatoarelor este comandata de servomotoare a caror
precizie depinde de codificatorul utilizat (de regula rezoluţia este de 0,2 arc sec). Calibrarea se
face intr-o singura pozitie unghiulara 3D.
Indiferent de tipul lor articulatiile influenteaza negativ incertitudinea de masurare.
135
2.3.7 Dispozitive aditionale
Dispozitive aditionale pot fi sistemele de schimbare a palpatoarelor si mesele
rotative, (Fig.2.18).
Sistemele de schimbare a stilusurilor poate fi folosit pentru a preveni utilizarea
configuraţiilor de palpatoare complexe pentru măsurări dificile. Sistemele de palpare sunt
schimbate dacă sunt necesare diferite modalităţi de măsurare sau sunt aplicate diferite
palpatoare. Aceste sisteme pot fi schimbate automat în timpul rulării programului CNC. Nu
este necesară o recalibrare după schimbareasistemului de palpatoare.
Procesul de măsurare poate fi simplificat prin adaptarea unei noi axe sub forma unei
mese rotative. Aceasta se aplică în deosebi pentru piese simetrice. Masa rotativă poate să
rotească piesa într-o poziţie de măsură adecvată, în aşa fel încât în multe cazuri se pot folosi
configuraţii mai simple ale stilusurilor. Mai mult, mesele rotative pot simplifica măsurarea
sau pot extinde volumul de măsură. Pentru a beneficia de toate avantajele masa rotativă
trebuie să fie integrată complet.
136
varietate mare de programe inteligente şi computere de ultimă generaţie sunt disponibile
pentru a răspunde
acestor cerinţe ce acoperă un domeniu larg de funcţii. Unele maşini au soft-uri diferite de
operare, evaluare şi analizare a datelor măsurate. Principalele functii ale programelor de
masurare sunt:
- Evaluarea: suprafaţa piesei este mai mult sau mai puţin perfectă. Pentru a avea o evaluare
bună, in calcule este utilizat un numar de puncte mai mare decit minimul de puncte necesar
pentru definirea elementului. Programele de calcul fosesc algoritmi ce aproximează poziţia
elementelor în funcţie de diferitele puncte extrase. Elementele extrase trebuie să fie corelate
mai departe pentru a evalua un obiect examinat, ex: distanţe, unghiuri sau poziţii. Afirmaţii de
conformitate pot fi desprinse din comparaţia valorilor specificate şi a valorilor măsurate
- Corectia este necesara compensarilor imperfecţiunilor maşinii cum ar fi rectilinitatea axelor,
perpendicularitatea axelor etc. Aceste corecţii sunt realizate la fiecare masurare de punct
pentru a elimina toate erorile sistematice cunoscute
- Transformarile sunt necesare pentru calculul coordonatelor punctele masurate de pe piesa de
lucru in sistemul de coordonate al maşinii. Deobicei se utilizează unul sau mai multe sisteme
de coordonate ale piesei diferite faţă de cel al maşinii. Aşadar punctele de pe piesă trebuie
transformate într-un sistem initial de coordonate al piesei, care a fost definit prin măsurarea
elementelor de pe piesa respectivă.
Multe măsurători necesită utilizarea mai multor palpatoare care sunt deplasate faţă de centrul
lor unele faţă de celelalte. Prin urmare puncte prelevate cu diferite stilete vor trebuie
transformate intr-un sistem de coordonate comun. Aceeaşi situaţie este întâlnită la capetele
articulate.
Transformarile sunt necesare si datorita necesitatii utilizarii dispozitivelor adiţionale precum
mese rotative si/sau articulatii care lucreaza in sisteme de coordonate cilindrice sau sferice
fiind necesara transformarea informatiilor obtinute prin masurare in sisteme carteziene .
- Raportarea este in sarcina calculatorului care genereaza rapoarte necesare analizai si luarii
decizilor. Aceste rapoarte pot fi comparaţii nominale sau actuale, rapoarte de date, date
statistice sau date pentru a fi procesate mai târziu.
- Controlul este efectuat de catre calculator prin softuri specifice in cazul etalonarii si
calibrarii periodice a masinilor la intervale de timp bine precizate.
Modul de programare este specific fiecarei firme existind diferite aplicaţii pentru maşinile de
măsurat în coordonate de pe piaţă. Cele mai multe dintre ele sunt realizate de producătorii
maşinii însă sunt şi unele independente. Operatorul trebuie să dea informaţie softului despre
ce vrea să măsoare (ce fel de element geometric; cerc, cilindru etc.). În mod automat,
137
programul trebuie să aproximeze poziţia valorile-parametri ale elementului măsurat. După
măsurare, programul poate să determine parametri-valoare a elementului în discuţie.
Exista mai multe moduri de programare:
- Programarea manulala: operatorul generează coduri într-un limbaj de programare adecvat.
Fiecare poziţie şi traiectorie trebuie specificată manual. Această programare este în ziua de azi
utilizată doar pentru modificarea programelor de măsură;
- Programarea teach-in: operatorul deplaseaza palpatorul pe diverse traiectorii si atinge
elementele prin intermediul unui joystick. Coordonatele masurate, direcţiile de palpare şi căile
de transfer sunt memorate si înregistrate. Programul este scris automat pe masura ce
operatorul manevreaza masina de masurat in coordonate de-a lungul procedurii de masurare.
Numele elementelor si pozitiile punctelor de masurare sunt inregistrate. Programele pot fi
editate si rulate ulterior fie asistate de operator, fie cu ajutorul CDC (control direct al
calculatorului), astfel crescand viteza, consistenta si acuratetea (puncte de masurare
repetabile, calea de masurare optimizata si un numar crescut de puncte luate).
- Programare orientată pe maşină: tot mediul de programare al maşinii poate fi folosit pentru
altfel de programare. Avantajul este acela că toate funcţiile maşinii şi dispozitivele adiţionale
sunt valabile. Producătorul specifică limbajul de programare pe care îl foloseşte pentru o
astfel de programare.
- Programare off-line: se desfasoara fara a utiliza masina de masurat in coordonate. Acest
lucru poate fi făcut manual, prin scrierea unui cod sursă sau de exemplu prin folosirea
funcţionalităţii CAD. Aici programul de măsură poate fi generat pe baza unui model CAD al
piesei. workpiece.
La scrierea programului CNC, MMC utilizeaza direct model 3D. Transferul
geometriei CAD catre sisteme de programare offline ale masinii poate fi facuta fie cu ajutorul
unor anumite rutine specifice, sau, mai comun, prin formate standard de schimb de fisiere,
cum ar fi IGESsau VDA (in functie de aplicatia offline). In acest caz in loc ca definirea
punctelor sa se faca manual, sistemul utilizeaza datele din modelul CAD ca referinta.
Comenzile specifice din programe variaza considerabil, dar generarea programului offline
este similara cu cea online, cu avantajul simularii offline a procedurii de masurare
(Masina de masurat virtuala, fapt ce ofera o buna evitare a coliziunilor. Rezultatele
masuratorilor pot fi exportate ca date CAD (in numeroase formate in functie de aplicatia
MMC) pentru a se putea profita de capabilitatile avansate ale aplicatiilor (cum ar fi generarea
de forme libere).
Cele mai utilizate pachete de aplicatii sunt: PCDMIS, Quindos, Calypso,COSMOSsi
Metrolog.
138
La MMC cu CNC masurarea se poate realiza în mod automat. O astfel de maşină
poate fi controlată în mai multe moduri. Operatorul poate atinge punctele de pe suprafaţa de
măsurare printr-un panou de control. Există posibilitatea unor măsurători automate, spre
deosebire de MMC manuale. Domeniile de măsură ale acestor maşini sunt foarte variate,
iar incertitudinea măsurării este de la medie la mică. Ele pot fi folosite în camere de măsură
sau unităţi de producţie. Dezavantajul acestor maşini este operaţia complicată comparată cu
cea a maşinilor manuale.
Maşinile de măsurat în coordonate carteziene 3D sunt disponibile în diferite tipuri
arhitecturale. Decizia unui model convenabil unei anumite operaţii de măsurare depinde de
domeniul de măsurare, acurateţea, domeniul de operaţii şi altele. Cele mai importante tipuri
arhitecturale de MMC sunt cele cu aranjare carteziană a axelor dar există şi maşini de măsurat
în coordonate cilindrice sau sferice. Cele mai des folosite arhitecturi sunt
MMC în consolă
Cu braţ orizontal
MMC în punte
MMC cu pod rulant
Acest tip de MMC presupune utilizarea a trei Acest tip de maşină de măsurat în coordonate
componente mobile, ce se mişcă de-a lungul are trei componente în mişcare pe trei ghidaje
unor ghidaje perpendiculare între ele, având perpendiculare între ele. Palpatorul este ataşat
palpatorul ataşat de prima componentă, care de prima componentă care se mişcă vertical în
este purtată şi se mişcă vertical relativ faţă de relaţie cu cea de-a doua. A două componentă
a doua componentă. Acest ansamblu format este suportată la un singur capăt în consolă şi
din prima şi cea de-a două componentă se se mişcă orizontal în raport cu batiul maşinii.
mişcă orizontal relativ faţă de a treia. Cea de- Cea de-a treia componentă se mişcă orizontal
a treia componentă este încastrată într-un în raport cu batiul maşinii şi tot ea suportă
singur punct, în formă de consolă,şi se mişcă piesa.
orizontal faţă de baza maşinii, care suportă
piesa.
AVANTAJE AVANTAJE
- Din motiv că masa nu are ghidaje, pot fi - Accesibilitate bună în raport cu domeniul de
plasate piese mai grele pe masă fără a afecta măsurare
139
acurateţea măsurării. - Piesa este foarte accesibilă
- Masa maşinii este relativ mică,comparativ - Piesa poate fi încărcată şi descărcată foarte
cu volumul uşor
- Are tot timpul viteze de măsurare marişi - Construcţia este mai rigidă
acceleraţii mari - Incertitudinile măsurării sunt foarte mici
- Accesibilitate este bunăcomparativ cu DEZAVANTAJE
domeniul de măsurare - Domeniul de măsurare este mic
- Piesele pot fi uşor încărcate şi descărcate - Poate apărea încovoierea din cauza
- Accesul la piesăeste facil construcţiei în consolă
DEZAVANTAJE - Când căruciorul se mişcă spre poziţiile
- Din cauza consolei, este posibilă extreme, încovoierea se amplifică
încovoierea
- Pe măsură ce căruciorul se mişcă spre
capătul nerezemat, încovoierea creşte
Acest tip de maşină are trei componente în mişcare relativă una faţă de cealaltă, iar palpatorul
se află ataşat de prima componentă, ce se mişcă orizontal în raport cu a doua. Ansamblul
format din prima şi a doua componentă se mişcă vertical în raport cu a treia, iar aceasta din
urmă se deplasează în plan orizontal faţă de batiul maşinii pe care este montată piesa.
AVANTAJE DEZAVANTAJE
- Domenii de măsură vaste (braţul mobil al - Incertitudini mari ale măsurării
maşinii poate să atingă puncte aflate la 25m - Rigiditate slabă
de la punctul de referinţă) - Erori mari din cauză nerespectării legii lui
- Acces liber la volumul de măsură Abbe
- Mase mici
- Cursă la viteză mare
140
mişcare verticală în raport cu cea de-a doua de-a doua componentă. Ansamblul format
componentă. Cele două componente se mişcă din prima şi a doua componentă se mişcă
într-un plan orizontal relativ cu a treia. Cea de-a orizontal pe structura în punte, rezemată
treia componentă este rezemată pe doi stâlpi rigid pe batiul maşinii. Piesa se află
dispuşi de-o parte şi alta a batiului maşinii pe montată pe cel de-al treilea element
care este montată piesa
AVANTAJE AVANTAJE
- Pot fi încărcate piese grele, fără a mişca masa - Domenii de măsurare medii şi mari
- Incertitudinea este mică din cauza unei - Rigiditate mare
rigidităţi mari - Incertitudini mici
DEZAVANTAJE - Accesibilitate la piesa de măsurat
- Cele două picioare se pot mişca în poziţii - Este ergonomică
diferite şi din acest motiv poate apărea o rotire a DEZAVANTAJE
punţii. Pentru a reduce acest efect se folosesc - Viteza de măsurare este redusă deoarece
două motoare pentru fiecare picior şi sisteme este necesară mişcarea mesei cu tot cu
electronice de corectare a acestei deviaţii. piesa grea în timpul operaţiei.
- Greutatea componentelor este limitată
din cauza mesei în mişcare pe rulmenţi
Acest tip de MMC are trei componente în mişcare, ce culisează pe trei ghidaje
perpendiculare între ele, având palpatorul fixat de primul element. Acesta este purtat într-o
mişcare verticală în raport cu ce-a de-a doua componentă. Ansamblul format din prima şi a
doua componentă se mişcă orizontal pe structura în punte, rezemată rigid pe batiul maşinii.
Piesa se află montată pe cel de-al treilea element
141
AVANTAJE DEZAVANTAJE
- Volum de măsurare foarte mare - Din cauza dimensiunilor mari ale maşinii,
- Acces al operatorului la întreg volumul sunt posibile abateri de temperatură ce pot
maşinii afecta calitatea măsurării.
- Incertitudini medii ale maşinii
La modul general, pentru o utilizare largă, toate tipurile cu excepţia celui cu pod
rulant, pot fi folosite pentru o măsurare precisă. Dacă sunt necesare precizii mari de măsurare
şi incertitudini mici, este recomandată maşina de măsurat în coordonate cu cu pinola si masa
fixa. Cea cu pinola si masa mobila este şi ea o alegere bună pentru măsurători îndeosebi cu
incertitudini mici. Dacă sunt necesară măsurarea unor piese mari, alegerea este de obicei o
MMC cu consolă, cu braţe orizontale sau chiar cu braţ rulant pentru piese foarte mari
142
Fig.2.21 Echipamente de masurat in coordonate
Scan Max
Scan Max este un sistem aparţinând Zeiss Inc. Si este un sistem portabil operat prin module
de mână. Aceste aparate sunt utilizate pentru măsurători în coordonate cilindrice). Cu acest
dispozitiv, toate măsurătorile sunt efectuate în modul scanare. Scan Max este creat pentru a
face măsurări la faţa locului î condiţii de mediu foarte grele. Ele sunt folosite în special pentru
operaţii uşoare.
Sisteme optice
Maşina de măsurat în coordonate de la Leica este o MMC ce poartă manual un aşa-numit
palpator T, împreună cu un dispozitiv laser ce urmăreşte poziţia senzorului. Sistemul de
măsurare poate fi folosit pentru măsurători uşoare şi foarte flexibile pentru orice geometrie în
spaţii mari de măsurare. Există zece diode incluse în palpatorul T. Ele sunt astfel distribuite
spaţial încât camera poate determina poziţia palpatorului. Această poziţie este determinată cu
sistemul laser. Sistemul are un volum sferic cu un diametru de 14mm. Producătorul specifică
o incertitudine de ±100µm pentru un domeniu de măsurare de până la 7m
Masurarea cu masini unelte
În locul unei scule se poate folosi un palpator. Sistemul de palpare este similar cu cele folosite
în MMC convenţionale însă trebuie să reziste la mediul de lucru dur. Măsurarea în
coordonate poate fi făcută prin folosirea unei axe şi un sistem de măsură al unei maşini
unelte. Incertitudinile tipice unei MMC convenţionale nu se pot atinge din cauza mediului
ambiant dur şi pentru că maşina unealtă nu este optimizată pentru măsurări. Avantajul unui
astfel de sistem este scurtarea timpului de la măsurare până la primirea protocolului de
măsurare
143
geometrice care trebuie masurate cu MMC. Fiecare element identificat va fi numerotat sau
codificat. Suplimentar la analiza informatiilor primare se indentifica: tipul de senzori ce
urmeaza sa fie utilizati (cu sau fara contact), existenta modelelor 3D, cerintele beneficiarului
in ce priveste documentarea rezultatelor (buletin de masurare si/sau protocoale) si in functie
de numarul de piese se estimeaza volumul de munca si necesarul de personal.
Operatia de analiza trebuie sa tina cont de modul de proiectare in care a fost stabilit rolul
functional al piesei si de modul de executie stabilit prin tehnologia de prelucrare, Fig.2.24.
In urma analizei se defineste sarcina de masurare care reprezinta o problema tehnica care
poate fi rezolvata cu ajutorul masinilor de masinilor de masurat in coordonate. Sarcina de
masurare este redactata si constituie documentul in baza careia se accepta comanda de
executie a masuratorii.
Avind in vederea ca sarcina de masurare include specificatiile geometrice care sunt
determinate aplicind principiul metrologiei in coordonate se acorda prioritate urmatoarelor
aspecte:
Marea majoritate a elementelor geometrice masurabile sunt independente
Unele elemente geometrice sunt entitati inseparabile ale unei piese (asa – numitele
elemente derivate, ex. la masurarea filetelor, sau a rotilor dintate)
Elementele geometrice 2D nu pot fi direct probate
Punctele de inspectare nu trebuie sa se afle pe muchiile sau colturile pieselor, astfel ca
elementul masurat sa reprezinte acelasi tip ca si elementul real
Uneori un element masurat poate fi intersectat de alt element masurat, iar intersectia lor sa
formeze un element geometric. Astfel, elementul geometric poate fi constituit din cateva
elemente masurate.
Estimarea incertitudinii de masurare.
Indeplinirea sarcinii de masurare da raspuns urmatoarelor intrebari:
La ce este utilizat rezultatul masurarii?
o Calitatea produsului sau testul de conformanta - pentru testarea calitatii sau conformantei
este necesara o comparatie intre valorile masurate si specificatiile din documentatie
o Controlul unui proces de fabricatie - pentru a controla un proces de fabricatie, trebuie
extrase din valorile masurate diversi parametrii statistici care dau informatii privind
comportarea procesului;
o Digitizarea: - digitizarea formei unei piese cunoscute poate conduce la determinarea
preciziei de executie in timp ce digitizarea formei unei piese necunoscute conduce la
construirea unui model 3D prin Reverse Engineering
144
Cui ii este destinat rezultatul masurarii?
o Intern sau extern - un beneficiar intern poate cere documentatia completa a masurarii – cu
informatii despre strategia de masurare si rezultate detaliate, pe cand un beneficiar extern va
cere doar rezultatele masurarii
o Nivelul de cunostinte - beneficiarul va trebui sa fie capabil sa interpreteze documentatia
livrata, spre exemplu departamentul de productie va putea lua decizia de-a monta piesele in
timp ce departamentul de management va putea sa foloseasca documentatia pentru a elabora
declaratia de conformitate
.
2.5.2 Proiectarea tehnologiei de masurare
Elementele unei tehnologii de masurare pe MMC sunt:
alegerea masinii de masurat si a senzorului de masurare
alegerea echipamentelor aditionale,
alegerea palpatoarelor,
alegerea metodei de fixare a piesei,
definirea sistemului de coordonate al piesei,
determinarea pozitiei si orientarii piesei pe masa de masurare a masinii de masurat,
Alegerea MMC este importanta deoarece trebuie sa se foloseasca o masina de masurat
potrivita sarcinii de masurare identificate prin analiza. Citeva criterii stau la baza alegerii
MMC:
- Precizia masinii vs. tolerantele piesei este primul criteriu care determina alegerea masinii. -
- Viteza, deci timpul de masurare si productivitatea;
- Forma si materialul piesei (poate fi mai eficienta alegerea unei masini cu masa rotativa)
- Softul MMC (posibilitatea utilizarii unui model CAD).
De exemplu un brat de masurat in coordonate, chiar daca este o masina de masurat manuala,
ofera un mare avantaj din punct de vedere al timpului pentru piese care au nevoie de
schimbari frecvente ale sistemelor de palpatoare. Acest lucru se intampla deoarece bratul de
masura nu are nevoie de verificarea fiecarei orientari a palpatorului.
Alegerea echipamentelor aditionale Echipamente aditionale ale masinilor de masurat in
coordonate (sistem de scanare, sistem optic, schimbator automat de palpatoare, masa rotativa,
susteme de prindere, optiuni software, etc.) influenteaza frecvent aplicatiile si pot simplifica
foarte mult o masuratoare.
Fig.2.25 Folosirea mesei rotative pentru masu- Fig.2.26 Stativul unui sistem de schimbare a
rarea 3D a unei roti dintate(sursa: Watteeuw) palpatoarelor (sursa: Leitz)
Un exemplu al utilizarii unei mese rotative este aratat in Fig. 2.25. Piesa fixata pe masa
rotativa si executa o miscare de rotatie, palpatorul se misca doar in directie radiala fata de
cama masurata. Masuratoarea este efectuata intr-un singur plan – perpendicular pe axa camei.
Pentru piese mai complexe un palpator poate sa nu fie suficient. In acest caz este foarte util un
sistem de schimbare a palpatoarelor, Fig.2.26.
Alegerea palpatoarelor se face avind in vedere sarcina de masurare. In ce priveste lungimea
palpatorului principiul care trebuie respectat este: stiletul trebuie sa fie cat mai scurt si mai
145
rigid cu putinta. Din aceasta cauza trebuie respectate limitele maxime pentru masa si
lungime, date de producator.
La alegerea razei palpatorului trebuie tinut cont de miscarile pe care le face palpatorul
inainte de atingerea piesei precum si de comportarea filtranta a acestuia ceea ce inseamna ca
la palparea unei suprafete, profilul real acesteia este „netezit” de catre mica sfera din varf.
Acest lucru se numeste filtrare, care creste odata cu marirea diametrului varfului.
Urmatoarele figuri arata cu rosu palparea cu un varf mic, iar cu albastru, palparea cu un stilet
avand raza mai mare la varf. Cand cele doua profile sunt suprapuse, mai jos, se poate observa
cu usurinta ca la un diametru mai mare la varful stiletului da un profil rezultant mai neted.
Suprafata Suprafata
„netezita” reala
Fixarea piesei care urmeaza a fi masurata se realizeaza intr-un mod stabil, dar trebuie evitata
o metoda de fixare care ar putea deforma piesa. Fig.2.27 prezinta o piesa montata in blocuri V
si fixata cu cleme elastice. Aceasta metoda ofera acces usor pentru toate elementele masurate.
Daca masuratorile au loc la extremitati, piesa este fixata in zona din mijloc. Daca trebuie
masurate mai multe piese identice se recomanda ca metoda de fixare sa permita pozitionarea
piselor in exact aceeasi pozitie si orientare – in acest fel nu mai este necesara alinierea
manuala a pieselor dupa finalizarea unei masurari. Este bine sa se fotografieze metoda de
fixare pentru a se tine minte orientarea piesei acest lucru usurind activitatea in cazul repetarii
comenzii. La alegerea unei metode de prindere utilizatorul trebuie sa cunoasca efectul fortei
de apasare a palpatorului. Masinile de masurat in coordonate lucreaza cu forte foarte mici, de
ordinul a 0.05 – 0.2 N. Dar aceasta forta este cea din timpul masuratorii. Masina poate
provoca o forta asupra piesei chiar si de 3N. Daca piesa este suficient de grea este posibil sa
se aseze pe masa fara sa se fixeze (doar pentru MMC cu masa fixa). Utilizatorul trebuie sa
tina cont ca masuratoarea libera (fara fixarea piesei) este uneori o cerinta pentru unele
146
standarde de dimensionari geometrice si tolerante. Oricum, utilizatorii trebuie sa stie ca
piesele grele distorsioneaza geometria masinii. Pentru piese mici, usoare, plastilina sau lutul
pentru modelat pot fi folosite ca material de fixare. Pot fi folosite de asemenea dispozitive
magnetice sau vacuumatice. In cazul fixarii mecanice utilizatorul trebuie sa tina cont ca
fortele de apasare pot provoca deformatii ale formei adevarate a piesei, dar pe de alta parte
trebuie sa se aiba grija sa nu fie nici prea mici. Este recomandata folosirea unui material
moale intre cleme si piesa. Pentru fixari mai complexe se pot folosi sisteme de fixare
modulare (gen Allufix), Fig.2.28.
147
(xM,yM,zM), Fig. 2.29. Pozitia originii sistemului de coordonate al masinii este definita de
punctele de zero ale sistemelor de masurare a lungimii. Imediat dupa pornirea MMC toate
valorile coordonatelor se raporteaza la sistemul de coordonate al masinii.
Forma pieselor este prezentata pe un desen tehnic intr-un anumit numar de proiectii iar
dimensiunile sunt, in cele mai multe cazuri, de-a lungul axei unui anumit sistem de
coordonate al piesei. Un astfel de exemplu este aratat in Fig.2.26.
Toate dimensiunile (distantele) sunt date pe directiile“orizontale” si “verticale” care evident
sugereaza folosirea unui sistem de coordonate in concordanta cu aceste directii. Rezultatele
masuratorii pot fi comparate direct cu dimensiunile de pe desenul tehnic daca sunt raportate la
sistemul de coordonate al piesei (X,Y,Z).
Fig.2.26 Desenul unei piese si sistemul de Fig.2.27 Desenul unei piese si sistemul de
coordonate corespunzator (Exemplul 1) coordonate corespunzator (Exemplul 2)
148
Pentru definirea sistemului de coordonate al
piesei sunt folosite 3 planuri. Dupa cum se va
arata mai tarziu in acest capitol, cand se folosesc
3 planuri pentru definirea sistemului de
coordonate al piesei, trebuie sa se cunoasca
ordinea importantei acestor planuri. Daca desenul
nu mentioneaza ordinea, de obicei marimea
fiecarui plan dicteaza importanta lui. Metoda
aratata de a determina sistemul de coordonate al
piesei nu este singura. In Fig.2.27 este aratat un
exemplu al uneia din multele posibilitati. In acest
caz exista cateva posibilitati pentru alegerea
elementelor geometrice necesare pentru definirea
sistemului de coordonate al piesei:
trei planuri: planul xy este planul superior al
placii de baza iar celelalte doua (xz si yx) sunt
planurile care contin axele celor doua gauri
corespunzatoare,
un plan si doua drepte: planul xy este planul
superior al placii de baza, axa x se afla in planul
xy si este definita de centrele celor doua gauri si
similar pentru axa y,
un plan, o dreapta si un punct: planul xy este
planul superior al placii de baza, axa x se afla in
planul xy si este definita de centrele celor doua
gauri si axa y este perpendiculara pe celelalte
doua prin centrul primei gauri,
etc.
Numarul de posibilitati ingreuneaza decizia
operatorului de a face o alegere, iar fiecare Fig.2.8 Piesa cu doua sisteme de
posibilitate determina rezultate diferite. coordonate
Piesa de masurat este fixata pe masa MMC astfel incat axele sistemului de coordonate sa fie
paralele cu axele masinii. Initial se masoara citeva elemente si se defineste sistemul de
cordonate din Exemplul 1. Dupa masurarea altor elemente exista posibilitatea de a defini
celalalt sistem de coordonate (Exemplul 2) in concordanta cu sistemul de coordonate din
Exemplul 1. Acest nou sistem de coordonate este translatat si rotit in functie de cel de
dinainte.
Pentru piese mai complexe este bine uneori sa se defineasca mai multe sisteme de coordonate
diferite. Pot fi ambele carteziene sau de alte tipuri (polare, cilindrice, sferice). In Fig.2.28 este
prezentata o piesa cu doua planuri cu unghiul dintre ele de 60º. Primul sistem de coordonate
(x1, y1, z1) poate fi aliniat in functie de desen: planul flansei inferioare este planul x1y1 axa z
este orientata vertical (cu sensul in sus), axa x1 este orientata spre partea dreapta iar originea
este in mijlocul flansei. Punctul care defineste pozitia celeilalte flanse in sistemul de
coordonate mentionat mai sus are coordonatele x1 = -35, y1 = 0, z1 = 54 care reies din
dimensiunile 35 mm si 54 mm. Gaurile din flansa superioara sunt distribuite in sistemul de
coordonate desemnate ca x2, y2, z2; axa z2 este perpendiculara pe planul flansei iar originea
este in mijlocul ei. Deseori pe desenele tehnice se folosesc referinte sau sisteme de
referinta. In Fig.2.29 este aratat un sistem de referinta tipic format din 3 planuri
149
Contrar fata de Fig. 2.26-27
importanta planurilor de baza folosite
pentru definirea unui sistem de
coordonate este specificate pe desen.
Planul principal este planul A, cel
secundar B iar cel tertiar C.
Pentru definirea sistemului de
coordonate al piesei programul CNC
de masurare a unei MMC are nevoie
de urmatoarele elemente geometrice:
un element pentru definirea axei
principale (sau plan), al sistemului de
coordonate,
un element pentru definirea axei
secundare, si
unul, doua sau trei elemente pentru
definirea originii (punctele de zero pentru Fig.2.29 Sistem de coordonate al unei
fiecara axa). piese bazat pe sisteme de referinte
AXA PRINCIPALA
Pentru a defini axa principala (axa pentru alinierea spatiala) a unui sistem de coordonate se
pot folosi elementele care contin un vector in definitia lor. Astfel, axa principala se poate
defini prin: o dreapta (axa), un cilindru, un con, un plan, sau tor, deoarece vectorul din
definitia acestor elemente va deveni axa sistemului de coordonate. Sistemul de coordonate
anterior (acum activ) va fi rotit astfel incat axa noului sistem de coordonate va fi paralela cu
vectorul acestui element.
AXA SECUNDARA
Pentru definirea axei secundare (axa pentru alinierea planara) a unui sistem de coordonate,
elementele care contin un vector in definitia lor pot fi deasemenea folosite. Proiectia
perpendiculara a acestui vector fata de planul perpendicular pe axa principala arata directia
axei secundare a sistemului de coordonate. Sistemul de coordonate anterior va fi rotit in jurul
axei principale astfel incat axa secundara a noului sistem de coordonate va fi paralela cu
vectorul definitoriu.
AXA TERTIARA
Axa tertiara este perpendiculara pe ambele axe definite anterior si impreuna formeaza
sistemul de coordonate desemnat.
PUNCTUL DE ZERO
Elementele pentru definirea originii pe fiecare axa pot fi de orice fel, deoarece fiecare element
contine in definitia sa punctul. Acest punct (dupa proiectia sa pe o axa) defineste punctul de
zero. Acelasi element poate fi folosit pentru a defini punctul de zero a una, doua sau trei axe.
Determinarea pozitiei si orientarii piesei pe masa de masurare a masinii de masurat,
Determinarea pozitiei se face tinind cont de asigurarea accesibilitatii palpatoarelor la
suprafetele si elementele care trebuie masurate si-n special la elementele de referinta. Este
necesara evitarea coliziunii palpatoarelor cu piesa, cu masa si cu elementele de fixare
Orientarea piesei trebuie efectuata in concordanta cu dimensiunilee si orientarea volumului de
masurare. Este indicat ca tehnologul sa cunoasca functionarea piesei si este recomandabil ca
elementele critice sa fie masurate de-a lungul unei axe eliminindu-se erorile care pot sa apara
prin folosirea mai multor axe. Cind se alege pozitia piesei pe masa MMC trebuie sa se aiba in
vedere orientarea axelor sistemului de masurare, fiind indicata o aliniere a axelor masinii cu
axele pe care sunt asezate elementele masurate. Uneori sfera de calibrare trebuie sa ramana in
volumul de masurare in timpul masuratorii. Este deasemenea uzual, mai ales pentru masinile
150
de masurat mai mari, sa se determine la calibrare care parte din volumul de masurat ofera o
precizie mai mare. Daca acea parte este cunoscuta, piesele mai mici se pot masura in acest
volum pentru o acuratete mai mare.
151
este data prin desen, iar in cel de-al doilea pas, piesa este divizarea in mai multe elemente
geometrice nominale. Elementele specificate, pot fi apoi controlate, ca de exemplu diametrul
si forma unui arbore sau alezaj, unde elementul corespondent este un cilindru.
In plus, trebuie clarificat ce caracteristici trebuie masurate. In metrologia in
coordonate, cei mai uzuali parametrii testati sunt:
Marimea, pozitia;
Distanta, unghiul plan, simetria, intersectia
Abaterea de forma (abateri singulare);
Abateri de pozitie (abateri corelate cu o baza de toleranta)
Marimea si pozitia principalelor elemente geometrice nominale sunt:
Punctul se defineste doar prin coordonatele lui: xs, ys and zs. Aceste coordonate pot sa aiba
semnul plus sau minus sau pot fi egale cu zero (Fig. 2.23).
Sfera este definita unic de coordonatele centrului sau P0(x, y, z) si de raza r (sau diametrul D)
(Fig. 2.24).
Fig.2.23 Parametri pentru descrierea unui Fig. 2.24 Parametri pentru descrierea unei
punct in acord cu ISO 10360-2 sfere in acord cu ISO 10360-2
Dreapta este definita unic de coordonatele unui punct ce se afla pe traiectoria linie precum si
de coordonatele u, v si w ale unui vector N (cu unitate de regula egala cu 1) ce defineste
orientarea dreptei in spatiu (Fig. 2.25). In cazul parametrizarii in acord cu ISO, punctul de
definitie este deobicei centrul de greutate al tuturor punctelor de palpare inspectate pentru
definirea dreptei. In Fig. 2.26 sunt aratate doua drepte paralele si vectorii sai directori. acesti
vectori sunt identici insa punctele prin care trec dreptele sunt diferite. In exemplul mentionat
se poate verifica faptul ca lungimea vectorului este egala cu unitatea
Fig.2.25 Parametri pentru descrierea dreptei Fig.2.26 Doua drepte paralele definite prin
(axei) in acord cu ISO 10360-2 vectori directori si punct dat
152
Dreapta in spatiu poate avea diferite orientari si pozitii insa lungimea ei este infinita. Pentru a
determina orientarea unei drepte se utilizeaza vectorii. Sensul vectorului ce defineste dreapta
nu prezinta importanta in majoritatea cazurilor. Directia acestuia devine importanta daca acea
dreapta este utilizata pentru definirea unui sistem de coordonate. Sensul unui vector ce
defineste dreapta este de obicei determinat de secventa primului si celui de-al doilea punct de
palpare in timpul inspectarii. Lungimea acestui vector nu este deloc importanta. De regula se
folosesc vectori unitari – cu lungimi egale cu unitatea. In sens matematic un vector nu este
localizat, ci poate fi plasat oriunde in sistemul de coordonate. Din acest motiv el defineste
doar orientarea dreptei.
Planul este unic definit de coordonatele unui punct continut in plan si coordonatele u, v si w
al vectorului sau normal. (Fig. 2.27) In mod curent vectorul normal este indreptat in afara
materialului. Parametrizarea in acord cu ISO 10360-2 presupune ca punctul de definitie al
planului este centrul de greutate al tuturor punctelor de inspectare sau punctul cel mai apropiat
planului.
Fig.2.27 Parametri pentru descrierea unui Fig.2.28 Doua plane paralele si vectorii sai
plan in acord cu ISO 10360-2 normali impreuna cu punctele prin care trec
acestea.
Cercul este o curba 2D ceea ce inseamna ca aceasta este continuta intr-un plan, motiv pentru
care pentru a definii un cerc este intai necesara definirea planului ce il contine. Centrul
cercului poate fi utilizat pentru a definii punctul din plan. Pentru a definii complet cercul mai
este necesara definirea razei acestuia sau a diametrului. Cercul este unic definit de
coordonatele centrului sau P(x,y,z), vectorul normal la planul cercului si raza sa r sau
diametrul D (Fig. 2.29).
Cilindrul presupune intai definirea axei directoare (definita prin punct si vector director ca in
cazul dreptei) si de raza sa r (sau diametrul D) (Fig. 14). In cazul parametrizarii in acord cu
ISO 10360-2 punctul de definitie al axei este punctul pe axa cel mai apropiat centrului de
greutate al tuturor punctelor de inspectare din timpul masurarii cilindrului. In metrologia in
coordonate cilindrul are o lungime infinita.
Fig. 2.29. Parametri pentru descrierea unui Fig.2.30. Parametri pentru descrierea
cerc in acord cu ISO 10360-3. cilindrului in acord cu ISO 10360-2
153
Conul Pentru definirea unui con este necesara specificarea, spre exemplu, a urmatorilor
parametri (Fig.2.31): axa conului (materializata prin punct si vector director ca in cazul
dreptei), unghiul planar la varf si un parametru ce defineste pozitia conului pe axa. pozitia
unui con de-a lungul axei sale poate fi determinata de coordonatele varfului sau (dezavantajul
acestei parametrizari poate fi faptul ca un con ce are un unghi foarte ascutit la varf poate avea
varful foarte departe de volumul de masurare a masinii) si raza r sau diametru D a conului
intr-o sectiune indicata de un punct ales pe axa. Acest punct este de regula punctul de definitie
pe axa. in cazul parametrizarii in acord cu ISO, definirea punctului este de obicei luata ca
fiind punctul pe axa cel mai apropiat centrului de greutate al tuturor punctelor de inspectare la
masurarea conului. Pentru un con este necesara definirea directiei vectorului director al axei.
In mod normal vectorul director se presupune ca se afla pe directia varfului. In metrologia in
coordonate un con nu este limitat in lungime.
Torul Pentru definirea unui tor este necesara definirea centrului sau precum si a orientarii si a
celor doua raze r si R sau diametre d si D. Vectorul desenat in Fig. 16 poate fi interpretat ca
un vector ce defineste directia axei torului sau un vector normal la planul de simetrie al
torului.
Fig. 2.31. Parametri pentru descrierea unui Fig.2.32. Parametri pentru descrierea unui tor
con in acord cu ISO 10360-2. in acord cu ISO 10360-2
Numarul gradelor de libertate reprezinta numarul parametrilor ce pot fi variati independent.
Numarul gradelor de libertate pentru un element in parte este calculat ca suma urmatoarelor
componente:
daca punctul este inclus in definitia elementului atunci acesta are trei grade de libertate
(trei coordonate),
daca exista un vector in definitie, acesta va da doua grade de libertate (trei coordonate
vectoriale minus o suprimare pentru lungimea vectorului, de exemplu radical din suma
patratelor coordonatelor este 1) si
fiecare scalar (raza sau unghi) da un grad de libertate.
Numarul gradelor de libertate pentru un element geometric standard sunt date in urmatorul
tabel:
Pozitia (x,y,z) Orientarea (u,v,w) Marimea (r,R,angle) Gradele de libertate
Punctul x,y,z 3
Sfera x,y,z r 4
Dreapta x,y,z u,v,w 5
Planul x,y,z u,v,w 5
Cilindrul x,y,z u,v,w r 6
Cercul x,y,z u,v,w r 6
Conul x,y,z u,v,w r, unghiul 7
Torul x,y,z u,v,w r,R 7
154
Distantele uzuale ce pot fi intalnite intr-un desen tehnic sunt:
punct – punct
punct – dreapta
punct –plan
dreapta - dreapta
dreapta – plan
plan– plan
Termenul de punct contine in primul rand toate centrele cercurilor ale sferelor sau torurilor,
insa poate fi uneori punctul de definitie al unei drepte, cilindru, plan sau con. Termenul de
dreapta inglobeaza axa unui cilindru, con sau tor. In lista de mai sus termenul de punct este de
regula inteles ca:
centrul unui cerc, sfera sau tor
varful unui con
punctul de intersectie al elementelor (de exemplu doua drepte, dreapta si cerc, linie si
sfera, trei plane, etc.)
In mod similar dreapta poate fi inteleasa ca:
axa unui cilindru, con sau tor
linia de intersectie dintre doua plane
Distanta dintre doua puncte poate fi calculata din binecunoscuta formula geometrica:
155
Fig.2.33 Distanta dintre doua drepte in plan Fig.2.34Distanta dintre drepte paralele pentru
functional (fp) un plan functional aflat la jumatatea cotei
Dreptele nominale paralele nu vor fi in realitate niciodata paralele dupa masurare. Din
acest motiv definitia data mai sus pentru distanta dintre doua drepte ca fiind distanta minima
dintre punctele acestor linii, nu poate fi folosita. In cazul dreptelor nominal paralele
programul de masurare poate calcula distanta unui punct ales de pe o dreapta pana la cealalta
dreapta (vezi distanta punct dreapta). In aceste cazuri programul calculeaza distanta de la
punctul de definitie al primei drepte pana la cea de-a doua linie.
Pentru a elimina confuziile se recomanda a fi incluse informatii in plus in desen pentru
a face posibila o interpretare unica. In acest scop se poate definii asa numitul „plan
functional”. Acesta este planul nominal perpendicular pe dreapta unde trebuie masurata
distanta ceruta. (Fig. 2.23). In acest desen dimensiunea 3 reprezinta cota la planul functional
si de aici dreapta de referinta. Din acest motiv distanta dintre doua drepte paralele trebuie
definita ca distanta dintre un punct si o dreapta. Daca punctul median a dreptei, ce nu este o
dreapta de referinta este intr-un plan functional, nu este necesara indicarea pozitiei planului pe
desen. Faptul ca dimensiunea este o distanta dintre punct si plan poate fi subliniat prin
scrierea simbolului pd (distanta la punct) (Fig. 2.34) dupa valoarea dimensiunii. In acest caz
distanta dintre drepte este definita ca distanta intre punctul median al dreptei pana la dreapta
de referinta. Daca dreapta de referinta nu este indicata poate fi utilizata orice dreapta. Daca
nu exista nici una dintre specificatiile de mai sus pentru pozitie a planului functional inseamna
ca cerintele din desen se refera la distanta prin fiecare punct de la o dreapta la cealalta.
Distanta dintre dreapta si plan poate fi calculata doar daca dreapta e paralela cu planul.
Aceasta este distanta dintre dreapta si proiectia sa pe plan (Fig. 23).
156
obicei functiile ce permit rezolvarea problemelor sus mentionate. In situatii similare,
operatorul masinii trebuie sa foloseasca aceste functii ale programului pentru a determina
relatiile corecte.
Simetria
Calculul unui element de simetrie se refera la:
doua punte
doua drepte coplanare
doua plane
In lista de mai sus termenul de punct se refera de regula la:
centrul unui cerc sfera sau tor
157
intersectia a doua elemente (de exemplu doua drepte, dreapta si cerc, linie si sfera, trei
plane, etc.).
In mod similar dreapta poate fi inteleasa ca:
axa unui cilindru, con sau tor
linia de intersectie a doua plane
Intersectii
Din punct de vedere teoretic se pot calcula intersectiile dintre oricare doua elemente
geometrice. Datorita naturii tehnicilor de masurat in coordonate, nu toate posibilitatile pot fi
incluse in programul masinilor. mai mult, definirea operatiei de intersectie este de multe ori
foarte diferita decat cea arhicunoscuta din geometrie. Mai jos vor fi descrise cateva intersectii
posibile.
Intersectia dintre doua drepte este posibila doar daca ele sunt coplanare si neparalele
Intersectia dintre o dreapta si un cerc este posibila doar pentru elemente coplanare.
rezultatele intersectiei sunt materializate prin doua punct
Intersectia dintre o dreapta si un plan este posibila doar pentru elemente neparalele.
Rezultatul intersectiei este materializat printr-un punct
Intersectia dintre o dreapta si suprafata unui cilindru este posibila doar cand dreapta si
axa cilindrului nu sunt paralele. Rezultatul acestei intersectii reprezinta de regula doua puncte.
Intersectia dintre o dreapta si suprafata unui con este posibila in orice conditii, fara orice
restrictie asupra orientarii elementelor. Rezultatul intersectiei se traduce de regula prin doua
puncte.
Intersectia dintre o dreapta si sfera este materializat de regula prin doua puncte
Intersectia dintre doua cercuri se realizeaza pentru doua cercuri coplanare. Rezultatul
intersectiei este reprezentat de doua puncte.
Intersecta dintre un cerc si un plan e posibila doar cand cercul si planul nu sunt nici
paralele si nici coplanare. Din intersectie vor rezulta doua punte
Intersectia dintre doua plane e posibila doar cand planele nu sunt paralele. Rezultatul
intersectiei este o dreapta
Intersectia dintre un plan si suprafata cilindrului este posibila doar cand planul si axa
cilindrului nu sunt paralele. Rezultatul acestei intersectii poate sa fie un cerc sau la modul
general o elipsa
Intersectia dintre un plan si suprafata unui con este oricand posibila, fara nici o restrictie
asupra orientarii elementelor. rezultatul intersectiei, in functie de orientarea elementelor, poate
fi un cerc, o elipsa si teoretic, o hiperbola sau parabola
Intersectia dintre un plan si o sfera este de regula un cerc
Intersectia intre un cilindru si un con cand cilindrul si conul sunt coaxiali este un cerc.
Deoarece din masurari reale nu se vor obtine niciodata elemente coaxiale, in programul de
masurare, inaintea calcularii intersectiei, unul dintre elemente este transformat (deplasat sau
rotit) pentru a fi coaxial cu celalalt element.
Intersectia dintre un cilindru si o sfera - In cel mai simplu caz, cand centrul sferei se afla pe
traiectoria axei cilindrului si raza sferei este mai mare decat raza cilindrului, rezultatul
intersectiei il reprezinta doua cercuri. Deoarece din masurari reale nu se pot obtine elemente
coaxiale, programul de masurare deplaseaza sfera perpendicular pe axa cilindrului astfel incat
centrul sferei sa fie pe axa acestuia, inaintea calcularii intersectiei.
Intersectia dintre doua conuri. - In cel mai simplu cand conurile sunt axiale rezultatul
intersectiei este un cerc. Deoarece din masurari reale nu se vor obtine niciodata elemente
coaxiale, in programul de masurare unul dintre elemente este transformat (deplasat sau rotit)
pentru a fi coaxial cu celalalt element, inaintea calcularii intersectiei. Intersectia unui con cu
un alt con poate fi generat in urmatoarea maniera: conul cu unghiul la varf mai deschis este
158
adus coaxial pe celalalt con. Varful noului con rezulta ca proiectie a vechiului varf pe axa
conului ce are unghiul de deschidere mai ascutit.
Intersectia dintre un con si o sfera - In
cel mai simplu caz, cand centrul sferei se
afla pe axa conului rezultatul intersectiei il
reprezinta doua cercuri. Deoarece din
masurari reale nu se pot obtine elemente
coaxiale, programul de masurare
deplaseaza sfera perpendicular pe axa con
astfel incat centrul sferei sa fie pe axa
acestuia, inaintea calcularii intersectiei,
Intersectia dintre doua sfere - Intersectia
a doua sfere este un cerc
Vectorul normal la orice suprafata este un
vector de lungime unitara indreptat inafara
materialului piesei si este perpendicular pe
suprafata intr-un punct dat.
Tipurile abaterilor pieselor afecteaza alegerea strategiei de inspectare. Din acest motiv,
trebuie luat in considerare ca fiecare proces de fabricatie da nastere unor abateri tipice ale
piesei.
159
Pe langa geometria stiletului, rezultatele masurarii pot fi influentate de forta de
palpare, viteza si orientarea. Sageata tijei stiletului introduce mari erori in rezultatele
masurarii daca nu este efectuata o calificare a acestuia pentru a compensa aceste abateri.
Calibrarea palpatorului este un pas obligatoriu la executarea unei masurari.
Alegerea modului de masurare Modurile de masurare ce se pot deosebi sunt palpare prin
puncte singulare, scanare (automata) si auto-centrare (automata). Mai mult, se pot evidentia
palpari interioare si palpari exterioare
Definirea strategiei de palpare (numarul de puncte, distanta dintre acestea, etc)
Pentru a inregistra o geometrie reala corecta, numarul si distributia punctelor de palpare
trebuie sa fie corect selectate. O masurare corecta se executa prin palparea intregii suprafete,
punctele trebuind sa fie uniform distribuite,
Achizitie corecta Achizitie incorecta
a geometriei reale a geometriei reale
160
de puncte.
MZLI-Linia de referinta din zona minima MZCI - Cercul din zona minima
Linia de referinţă din zona minimă dă o Prin definiţie, zona minimă presupune
aproximare folosind calculul unui element aranjarea celor două cercuri concentrice în
geometric astfel încât să se obţină cea mai aşa fel încât distanţa radială dintre ele să fie
mică abatere maximă între linia ideală şi ceea minimă.
măsurată. Centrul celor două cercuri concentrice este
Se construiesc două linii paralele la o distanţă deplasat şi diametrele variate în aşa fel încât
minimă incluzând toate punctele. Linia de sus distanţa radială f, dintre aceste cercuri este
trece prin două puncte, iar cea de jos printr- minimă. Toate punctele măsurate sunt incluse
unul. Între cele două este trasată o linie şi pe cercurile concentrice stau cel puţin trei
simetrică ce aproximează conturul. În acest puncte măsurate. Punctele extreme se gasesc
fel, valorile extreme ale palpării au un impact la distanta egala fata de elementul de
asupra rezultatelor calculului. Rezultatul este inlocuire
îmbunătăţit pentru un număr mare de puncte
măsurate. In functie de cerintele masurarii
este recomandat să se elimine punctele
izolate.
161
masurate. Această metodă necesită un număr
mare de puncte, indispensabile pentru
definirea şi documentarea condiţiei de
măsurare şi evaluare
Metoda OPLI determină linia ce trece prin
punctele măsurate de sus şi toate celelalte
puncte sunt sub ea.
Metoda LOLI determină linia care trece prin
punctele măsurate de jos şi toate celelalte
puncte sunt deasupra ei.
162
elementele tolerate si bazele de toleranta, acestea trebuie masurate in ordine cronologica
directa
traiectoriile de miscare principale (paralele cu axele de coordonate a masinii);
cat mai putine schimbari, rotiri si inclinari ale stiletului cu putinta;
toate elementele trebuie masurate intr-un numar minim de pozitii.
163
Fig.2.31 Prinderea pieselor in dispozitive de fixare
Daca se evalueaza procesul de productie, piesa se va masura in acelasi cuib in care a fost
obtinuta. Demontarile repetate pentru executarea masurarilor vor fi evitate. De asemenea,
trebuie acordata atentie la fixarea piesei cu magneti sau adezivi. Magnetismul poate influenta
comportarea masinii si adezivii pot falsifica rezultatele atunci cand acestia acopera punctele
inspectate
pornirea masinii de masurat: initializarea masinii si calibrarea palpatoarelor
Initializarea masinii de masurat in coordonate consta in deplasarea in spatiu a senzorului
pina intr-un punct care va ficonsiderat ca origine a sistemului de coordonate, XM=0; YM=0;
ZM=0; (Fig.2.25)
Calibrarea palpatoarelor
Strategia de calibrare trebuie aleasa in in functie de sarcina
si strategia de masurare , de exemplu daca masurarea se face
prin masurare discontinua, palparea se poate face prin puncte
dar in cazul in care masurarea se face prin scanare este corect
ca si calibrarea sa se faca la fel. In cazul ideal directia si viteza
de apropiere a stiletului ar trebui sa fie identice la calibrare si
masurare. Prin cresterea numarului de puncte folosite la
calibrarea varfului stiletului se obtine o acuratete mai mare a
valoarii diametrului efectiv. Daca mediul de programare nu-i
permite, utilizatorul trebui sa tina evidenta scrisa a datelor
folosite la calibrarea sistemului de masurare si sa se asigure ca
in timpul masurarii sferei de referinta se face o comparatie intre
datele rezultate si cele din evidenta.
Calibrarea se executa cu ajutorul unui calibru de forma
sferica, (Fig.2.32) a carei raza este cunoscuta si tolerata intr-un
cimp de ± 0,1 μm. Materialul din care este executata prezinta
un coeficient de variatie foarte mic si rezistenta la uzura. Periodic sfera trebuie verificata.
In functie de sarcina de masurare sistemele de palpatoare au lungimi, diametre si numere
de componente diferite. Astfel incovoierea stiletului la contactul cu piesa variaza de la sistem
la sistem. In cea mai simpla interpretare stiletul este incarcat cu o sarcina doar intr-un plan (xy
in Fig.2.33 a). Daca tija stiletului este cilindrica si de rezistenta constanta in toate directiile,
atunci incovoierea ei este independenta de directia fortei. In partea stanga a figurii este
prezentata incovoierea tijei la o incarcare de-a lungul axei x. Sageata va fi aceeasi oricare ar
fi directia incarcarii in planul xy. In figura din partea dreapta este aratat un grafic al valorii
incovoierii si are forma unui cerc. Fig.2.32 Sfera de calibrare
Intr-un astfel de caz calibrarea poate fi facuta prin masurarea unei sfere in 4 puncte
164
a) b) c)
Fig.2.33 Incovoierea tijei palpatorului la contactul cu sfera de calibrare
In Fig.2.33 b este aratat un exemplu mai complex. Configuratia sistemului de stilete consta
intr-o extensie verticala, un element de conectare si un stilet orizontal. Stiletul este incarcat in
planul xy. In exemplu se presupune ca extensia are o rigiditate foarte mare, astfel nu este
supusa incovoierii, dar rigiditatea la incovoiere si torsiune ale stiletului sunt mici. In acest
exemplu sarcina verticala provoaca indoirea stiletului, iar sarcina orizontala provoaca indoirea
stiletului si torsiunea extensiei. Se observa ca sageata pe axa y este mai mare decat cea pe axa
z, astfel graficul caracteristicii are forma eliptica. Pentru a tine cont de caracteristica eliptica a
incovoierii stiletului, in procedura de calibrare, strategia de masurare trebuie sa includa
masurarea sferei de referinta in puncte opuse pe ecuatorul acesteia. Pentru o identificare
corecta a centrului sferei este nevoie de inca doua masurari (pe langa cele ale polilor). In plus,
daca presupunem ca rigiditatea la incovoiere a extensiei este mica, aceasta transforma
caracteristica intr-un elipsoid, (Fig.2.33 c). In acest caz strategia de masurare consta in 5
puncte distribuite uniform in poli si ecuator si 15 puncte distribuite intamplator pe sfera de
calificare.
Calibrarea unui stilet cu varf conic polul Calibrarea unui stilet cu varf cilindric se
sferei de referinta este masurat cu varful masoara polul sferei de referinta cu planul de
conului iar pe urma se masoara de doua ori baza al cilindrului iar pe urma de doua ori
cate patru puncte (in doua sectiuni ale cate patru puncte (in doua sectiuni ale
conului). Masurarea este efectuata in cilindrului). Masurarea se efectueaza la
apropierea ecuatorului pe paralela pe care ecuator, unde suprafata laterala a cilindrului
suprafata laterala a conului este tangenta cu este tangenta cu sfera de referinta, pentru a
sfera de referinta, pentru a evita contactul evita contactul muchiei cilindrului cu aceasta.
muchiei conului cu aceasta.
165
VARIANTA 1 VARIANTA 2
Calibrarea unui stilet cu varf-disc poate fi Masurarea polului sferei de referinta in cinci
facuta prin masurarea polul sferei de referinta puncte: trei puncte langa ecuator, de-a lungul
in cinci puncte – odata cu centrul planului de unui meridian (pentru a localiza ecuatorul
baza al discului si in patru puncte aproape de discului) si patru puncte pe ecuatorul sferei
muchia discului – apoi in patru puncte in de referinta.
doua sau trei sectiuni pe langa ecuator, pe Daca un stilet cu varf-disc se foloseste doar la
paralelele unde suprafata sferica a discului masuratori 2D poate fi calibrat doar pentru
este tangenta cu sfera de referinta, pentru a diametrul sau cu un calibru inel
evita contactul acesteia cu muchia discului
Calibrarea unui stilet cu varf-plan; polul Calibrarea unui stilet cu varf ascutit; se
sferei de referinta se masoara de cinci ori cu masoara polul sferei de referinta si cel putin
planul de baza al stiletului, langa centrul trei puncte in apropierea acestuia. Varful
planului. Pentru a determina centrul stiletului- stiletului ascutit este deasemenea sferic, cu o
plan se masoara patru puncte pe ecuator in raza foarte mica, deci trebuie masurate
mijlocul partii laterale a acestuia. fragmente mici ale acesteia pentru a evita
contactul cu partea sa conica.
166
Fig.2.34 Modificarea pozitiei calibrului sferic de referinta
167