13/25 mai 1876

Perechea princiară dă o serbare pentru copii în parcul de la Cotroceni la care, bineînțeles,

asistă și principesa de Wied. /p. 36/
27 iulie/8 august 1876
Principele Carol pleacă la Sinaia; el găsește lucrările de clădire a Castelului puțin
înaintate; numai fundamentele sunt gata. Sume mari au fost înghițite, fără ca să se vadă
rezultatul. Grajdurile princiare, situate în vale, aproximativ la 505.000 metri departe de castel
sunt aproape gata. /p. 54/
6/18 august 1876
Principele Carol se decide să părăsească ideea de a clădi castelul în dimensiunile
proiectate, din cauza sumelor mari de bani ce au înghițit temeliile. Roagă pe conducătorul
lucrărilor, profesorul Doderer, să-i prezinte un plan mai simplu. /p. 56/
11/23 august 1876
Principele Carol s-a întreținut cu profesorul Doderer asupra posibilității de a înălța pe
temelia clădită un castel de dimensiuni mai modeste ca cel plănuit anterior și care ar corespunde
mai bine mijloacelor sale pecuniale. Planul să se lucreze și clădirea să se înceapă când se vor fi
liniștit valurile politice. /p. 57/
25 septembrie/7 octombrie 1876
Marele proprietar Abalș propune principelui Carol vânzarea moșiei sale din Broșteni,
situată în Moldova de sus, pe apa Bistriței, cu o întindere de 18 mile pătrate, în schimbul sumei
de 2 milioane de lei. (...) /p. 61/
4/16 aprilie 1877
//cumpărarea moșiei Broșteni// /p. 116/
9/21 mai 1877
Președintele Camerei, C. A. Rosetti, amintește principelui înâile sale cuvinte, rostite
acum 11 ani, la sosirea în București: „M-am făcut român; am părăsit patrie și familie, ca azi, ca
cetățean, mâine – de va fi nevoie – ca soldat, să împărtășesc binele și răul cu țara mea.” /p. 148/
27 mai/8 iunie 1877
În fața Palatului /din București/, stând pe terasă între principe și principesă, Împăratul
/Rusiei/ primește defilarea gărzii de onoare a unei companii de vânători cu drapel și muzică;
printre mulțimea din curtea Palatului se aflau ca privitori mulți ofițeri ruși din trupele ce se
găseau în marș. Apoi urmează din nou prezentarea suitelor și dejun la Palat. Înalții Domni iau
masa în familie, pe când miniștrii și suita sunt serviți în sala de mâncare. Kogălniceanu ridică un
toast în sănătatea Împăratului; Principele Gorceacov răspunde și bea în sănătatea Principelui. /p.
162/
 3/15 iunie 1877
Împăratul vine cu toți marii duci la Cotroceni; prânzul se servește în grădină. Pentru suite,
vreo 40 de persoane, se servește masa în o alee umbroasă. În timpul mesei cântă două muzici,
apoi elevele de la învecinatul azil „Elena-Domana” cântă mai multe cântece. Seara are loc un
mic concert, la care doamnele apar în costume naționale, pentru ca Împăratul să poată cunoaște
portul în toate variațiile lui. /p. 165/
5/17 iunie 1877
Seara este dineu la Curte în onoarea oaspeților sârbi /principele Milan al Serbiei/ la care
ia parte și inspectorul general al infanteriei ruse, princepele Suvorov, un vechi cunoscut al
principelui Carol. /p. 166/
28 iunie/10 iulie 1877
Principele și principesa după o primire strălucită la gară /din Craiova/ își iau cartier în
plăcuta casă de țară a domnului Hagiadi, satul are o poziție frumoasă, pe un deal între vii;
Biserica e frumoasă și casa stăpânului înconjurată de o mare grădină cu pomi. Un frate al
proprietarului se află în momentele acestea în altilerie la calafat. /p. 179/
1/13 iulie 1877
Cu părere de rău, perechea princiară părăsește Șimnicul. Principesa se întoarce la
București (după o scurtă oprire la Leordeni, la N. Crețulescu), iar principele își stabilește
Cartierul General în apropiere de calafat, la Poiana, localitate care îi este cunoascută încă din
luna mai. Locul acesta, din cauza bălților ce îl înconjoară, nu corespunde pentru o rămânere mai
îndelungată aci, însă casa boierească de aci este bine aranjată și singură în tot ținutul în stare de a
primi numerosul personal al Cartierului General. /p. 179/
5/17 iulie 1877
Principesa strânge din Cotroceni, la 15 iulie: „Am petrecut o zi prea plăcută la Crețulești
care au avut o mai multă pentru mine; nu-ți poți închipui cum am petrecut ziua aceasta! Am și
făgăduit că la viitoarea mea călătorie în Craiova, când mă voi întoarce, mă voi opri iarăși la
Leordeni.” /p. 182/