Sfîrşit

Ca să începi o conversaţie cu cuvîntul sfîrşit e nevoie de multă artă. Cuvîntul sfîrşit este un
conviv infinit de rigid. Inchis în sine, destul de opac, nu prea curios...
– Mai mult mă amuz cu cuvîntul moarte, îi spun.
Dacă totul are un început şi un sfîrşit, înseamnă că şi moartea are un început şi un sfîrşit. De
aceea aştept aici. Aştept sfîrşitul morţii. Aştep curios ca un copil, curios să asist la spectacolul de
după moarte. Aşteptînd sfîrşitul morţii îmi vin în minte toate acele întrebări pe care moartea mi
le-a retezat scurt. Cît mai am oare de…? Pînă cînd voi mai putea să…? Ce se va întîmpla
cînd…?
Nu sunt grăbit, aştept fără nici cea mai mică intenţie de a protesta. Ştiu că moartea ar putea să
dureze, ştiu că risc să rămîn singur în sala de aşteptare… Da, cînd aştepţi sfîrşitul morţii rămîi
singur cu cuvîntul moarte lipit de cerul gurii tale. Iar cuvîntul moarte începe să-ţi şoptească tot
felul de fraze, ca un sufleur din cuşca sa de sub scenă…
– Răbdare, aşteaptă şi vei fi răsplătit.
Cum spuneam, eu nu sunt grăbit, ascult deci tot ce mi se suflă din cuşca sufleurului. Numai că de
o vreme aud cuvinte pe care nu le înţeleg, moartea inventează cuvinte noi ca să-şi ascundă
urmele. Simt însă că mi se dau în sfîrşit răspunsurile esenţiale, deşi într-o limbă intraductibilă.
Mie însă nu-mi pasă. Eu aştept. Aştept. Dacă totul are un început şi un sfîrşit, înseamnă că şi
moartea are un început şi un sfîrşit. Aşa că, doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc că aţi aşteptat
o vreme împreună cu mine. Cum toate au un început şi un sfîrşit înseamnă că vieţile noastre sunt
nişte comete. Ne vom mai întîlni unii cu alţii, totul este să avem, după cum spune sufleurul,
răbdare.

Discurs Politic

O: Domnilor, domnilor, eu... Domnilor, eu iată ce, eu iată ce, eu iată ce.
Eu pentru țara noastră, eu cred ca pentru țara noastră, pentru țara asta care, pentru noi care,
pentru țara care, pentru care, pentru cine, pentru ce, iată!

V: Domnilor, eu sunt total de acord, dar total de acord, Dar cum să vă spun, sunt atât de, atât de...
pentru ca tot ce s-a spus înainte, tot ce s-a spus, ei bine...
O: Iată ce de spun că, iată de ce spun ce spun, ce spun si ce trebuie înțeles când spun, că nu spun
in vânt 

A: Domnilor

O: Ca trebuia spus.

A: Eu

V: Da, sunt si nu sunt

A: In calitatea mea

O: Ca trebuia spus odată pentru totdeauna

A: In calitate de

V: Sunt si nu sunt de acord, sunt in mare dar nu si..

A: In calitate de președinte

O: Ca de aceea se întâmpla ce se întâmpla.

A: De președinte care, de președinte ales, care a ales, a optat, care a fost ales si optat, care a optat
pentru alegerea care,

V: Dar nu in, pentru ca, dar in mare, da, sigur, in mare nu e nicio problema, nici o

O: Ca nu spunem
A: In calitate de președinte

O: Da, nu spunem, si de aceea pentru ca nu spunem, pentru ca nu, 

A: De președinte

O: Pentru ca da.

V: Dar in micul nostru context, in micul nostru coteț, in micul nostru, cum sa spun

A: De preș 

V: Înțelegeți dumneavoastră 

A: De preș președinte

O: Pentru ca toți când spunem ne spunem.

V: In mic

A: De președinte preș, 

O: Iată ce a ajuns spusa, spuza, spuzenia

A: de Pre preș
O: spuzania
A: de preș
O: spuma spumelor
A:  pres preș preș
O: spumoasă spovedanie
A: de pres al tuturor
V: In microcosmosul nostru, in microfocosmosul nostru, in microfoanusul nostru (Ada rade)

O: spomegalnita, spontaneitatea noastră spumoasă Latino dunăreană.

A: In calitate de președinte al tuturor celor care, cu preșul, care au cu preșul, care duc cu preșul,
care cu preșul, care cu preșul prezindențial, 

O: Da, Latino dunăreană

A: cu prezidențialități, cu presedentialitate, eu va spun doar atât.

O: Mie nu mi-e frica de cuvinte când spun. 

V: Ei bine la acest nivel, nu, la acest nivel nu sunt de acord, nici in mare si nici in mic.

A: Eu va spun doar atât, doar atât, doar atât. Atenție ca. Atenție ca azi..... (siuspoans)

O: Mie nu mi-e frica de cuvinte.

A: Atenție ca mâine

V: Nu sunt de acord decât, decât cu

A: Atenție ca noi

V: Decât cu ultima aserțiune, aserțiune care nici nu a fost spusa defapt (siuspans)

O: Latino Dunăreană

A: Atenție ca Europa.
V: Ei bine, la acest nivel, 

A: Europa

V: nu (Ada începe Europa pe fundal schizofrenic)

O: Domnuilor, domnilor

V: pentru ca nici predecesorul nu a fost de, nu a fost ca sa zic așa...

O: Mie de urechi mi-e frica, de urechi, nu de cuvinte.

A: Atenție ca fără atenție,

TOȚI: VAI

(Plecam si Vlad se întoarce)

V: Eu cred ca e clar, nu?

Mamă

Hai, Mamă. Mămică. Mami. Mămicuţă. Mămucă. Maică. Măicuţă.

N-are limite, cuvîntul mamă.
Dor de mamă.
Mămos. Mamă mămoasă. Eu sunt mămos, tu eşti mămos, noi suntem mămoşi. Mămos ca o
moaşă.
Muma pădurii.
Mama dracului. Mama focului. Mama răniţilor. Mama mă-tii. Numai mamă să nu fii.
Ce mai vrei, mamă? Mînca-te-ar mama. Ca la mama acasă. Tu-ţi mama mă-tii.. Hai, maică. N-
are mama că ţi-ar da. O mamă de bătaie.
Pînă unde, mamă? Da' de unde, mamă? Cum aşa, mamă? Păi cum ne-a fost vorba, mamă? Păi,
cum, mamă, aşa ne-a fost vorba, mamă? Păi ce mamă-i asta, asta-i mamă? De cînd mama m-a
făcut. Să moară mama dacă mint. Pupa-te-ar mă-ta rece…
Sînul mamei. Glasul mamei. Mamă, maternitate, matriarhat. Limbă maternă. Are ochii mă-sii.
Seamănă cu mă-sa. S-a aruncat în partea mamei. Cere cît pe mă-sa. Se ţine de fusta mamei. E tot
mă-sa.

Cuvîntul mamă trebuie folosit cu prudenţă. Pînă să-ţi dea lacrimile. Că după aia el nu mai spune
nimic. Şi ăla eşti.