PROBLEMATICA PREVENIRII CONSUMULUI DE DROGURI –

repere pentru orele de CONSILIERE

1
 Este mai uşor să previi, decât să tratezi

I. INTRODUCERE

De ce este importantă prevenirea primară a consumului de droguri?

Este cunoscută preocuparea crescândă a adolescenţilor şi tinerilor pentru consumul de

droguri. Pretutindeni în lume consumul de droguri a devenit o problemă care a luat societatea
românească prin surprindere. În cadrul unui studiu realizat de Direcţia de Sănătate Publică a
Municipiului Bucureşti şi Organizaţia Salvaţi Copiii, în toate liceele capitalei 10% dintre tineri au
recunoscut că sunt consumatori de droguri. Vârsta minimă la care la care începe consumul de
droguri a scăzut vertiginos. Drogurile se consumă în tot mai multe şi diverse locuri iar societatea
noastră nu este dotată cu instituţii care să combată eficient acest fenomen, sau să ofere condiţii de
tratament cu grad mare de recuperare pentru societate a celor care s-au pierdut în această lume
iluzorie a consumatorilor de droguri.
În ultima perioadă au început să apară materiale cu sprijinul organizaţiilor non-
guvernamentale sau al altor instituţii, dar multe dintre ele oferă informaţii teoretice mai degrabă
axate pe abordarea tratamentului toxicomaniei după ce aceasta s-a instalat şi mai puţin pe tehnici
eficiente în prevenirea consumului.
Ţinând cont de toate argumentele menţionate mai sus trebuie să acordăm o importanţă din ce
în ce mai mare prevenirii primare a consumului de droguri prin educaţia realizată în cadrul
şcolii şi totodată să venim în sprijinul cadrelor didactice care realizează ore de consiliere pe
problema prevenirii consumului de substanţe, cu materiale practice şi utile în activitatea realizată la
clasă sau în şcoală.

Care este specificul adolescenţei?

Conturarea identităţii adolescentului este corelată cu stima de sine şi cu concepţia despre

sine. Concepţia despre sine reprezintă ceea ce vede individul atunci când se uită la sine însuşi.
Încercările preadolescentului şi adolescentului de a se cunoaşte şi descoperi au mare nevoie de
suportul părinţilor şi al altor persoane care sunt importante pentru ei. Lipsa suportului şi întelegerii
din partea persoanelor importante îl pot determina să adopte strategii de a face faţă lumii care să fie
blocante în raport cu creşterea şi maturizarea lui.
Stima de sine pozitivă este sentimentul de autoapreciere şi încredere în forţele proprii. O
sursă importantă pentru formarea stimei de sine o constituie evaluările părinţilor. Eşecul părinţilor
în a diferenţia între comportament şi persoană (etichetarea copilului după comportament) duce la
formarea unei imagini de sine negative. Există şi alte mesaje care pot influenţa negativ imaginea de
sine ca: gesturile de interzicere, ameninţările cu abandonul („Dacă nu faci.... nu te mai iubesc”),
deficite ale stilului de relaţionare părinte-copil. Lipsa de comunicare în familie este prielnică pentru
dezvoltarea sentimentului copilului că nu este înţeles şi iubit. Numai o bună comunicare în familie
poate ajuta copilul să transmită părinţilor stările prin care trece.
Unul din procesele semnificative în dezvoltarea personalităţii adolescentului îl constituie
procesul de identificare. Identificarea constă în adoptarea de către acesta a caracteristicilor,
atitudinilor şi comportamentelor unor persoane semnificative. Identificarea este o consecinţă a
observării şi imitării unui model. Cel mai frecvent, modelul îl constituie părintele, dar poate fi şi
unul dintre bunici, un frate mai mare, un profesor sau o personalitate TV. De aici decurge
importanţa modului de comportament al adultului (părinte, profesor) şi mai puţin a prelegerilor
educative pe care adultul le oferă copiilor.
Educaţia primită în familie are un rol deosebit în formarea personalităţii adolescentului. O
educaţie excesiv de severă poate dezvolta sentimentul că nu este iubit, poate duce la instalarea
complexului de inferioritate şi a unei indispoziţii permanente. El va căuta să evadeze din mediul

2
familial pentru a-şi găsi un grup de prieteni care să-l accepte şi să-l valorizeze. Nevoile lui
fundamentale (de siguranţă, de dragoste, de acceptare) nesatisfăcute în propria familie, îl vor face
mai puţin selectiv în alegerea prietenilor.
O educaţie excesiv de tolerantă poate induce adolescentului ideea că totul i se cuvine, că
totul îi este permis. În plus, o astfel de educaţie dă naştere la o nevoie crescută de satisfacere
imediată a dorinţelor, fără a lua în calcul consecinţele acestora.
Se întâmplă deseori în familiile monoparentale să existe un sentiment de vinovăţie al
copilului pentru divorţul părinţilor sau decesul unuia dintre ei. Acest lucru este cu atât mai
problematic cu cât între copil şi părintele cu care a rămas nu se dezvoltă o relaţie apropiată bazată
pe o comunicare de calitate.

II. DEFINIREA CONCEPTELOR ŞI CLASIFICARE

Ce înseamnă prevenirea primară, prevenirea secundară şi prevenirea terţiară

Prevenirea primară se referă la încercarea de a stimula abstinenţa totală sau cel puţin
creşterea vârstei la care tânărul vine în contact cu drogul. Prevenirea primară se poate realiza în
şcoală, prin implicarea şi pregătirea cadrelor didactice.
Prevenirea secundară se adresează acelora care au deja experienţa unui consum şi
încercăm să împiedicăm apariţia dependenţei.
Prevenirea terţiară se adresează celor care au o experienţă îndelungată cu drogurile, au
avut mai multe recăderi şi sunt expuşi riscului complicaţiilor (virusul HIV, hepatita B, infecţii
generalizate, ş.a.).
Prevenirea secundară şi cea terţiară necesită consiliere / psihoterapie specializată.

Clasificarea toxicomaniei

a) după gravitatea efectelor:

 majoră - morfină, cocaină, amphetamine, alcool
 minoră - tabagismul, consumul de cafea

b) după numărul drogurilor administrate:

 monotoxicomanie - administrarea unui singur drog
 politoxicomanie - folosirea mai multor droguri

Ce înţelegem prin dependenţă, toleranţă, stare de sevraj

Substanţă – termen preferat în locul celui de drog deoarece se evită următoarele confuzii:
- în concepţia neprofesioniştilor acest termen implică exclusiv drogurile ilegale, dar droguri sunt
considerate şi alte substanţe care pot fi procurate legal (tutunul, alcoolul, codeina,
benzodiazepinele)
- acest termen în sens strict implică o substanţă de sinteză obţinută în laborator, dar există şi
substanţe naturale care acţionează ca un drog (opiumul)

Abuzul de substanţă - mod patologic de consum ce se întinde pe o perioadă de cel puţin 12 luni şi
conduce la o afectare clinică semnificativă sau la disconfort psihic, manifestate prin cel puţin una
din următoarele situaţii:
3
- consum repetitiv ce determină incapacitatea de a îndeplini principalele obligaţii de serviciu,
şcolare sau casnice
- consum repetitiv în situaţii riscante (la volan, la şcoală)
- consum repetitiv ce duce la încălcarea normelor sociale, soldate cu amenzi, arestări
- continuarea consumului, în ciuda existenţei problemelor interpersonale (certuri cu familia, cu
prietenii, cu colegii)

Dependenţa - este o stare de intoxicaţie cronică sau periodică produsă de consumul repetat al unui
drog natural sau sintetic şi este caracterizată prin:
- dorinţa irezistibilă de a continua consumul drogului şi de a-l obţine cu orice preţ şi pe orice cale
- tendinţa de a creşte doza
- dependenţa psihică sau fizică care se manifestă prin simptome (semne, manifestări) de abstinenţă
la întreruperea drogului (simptome supărătoare, greu de suportat)
- efect dăunător asupra individului şi societăţii
- constrângere la luarea unui drog a cărui suprimare provoacă o indispoziţie psihică şi tulburări
fizice
- dorinţa de a lua periodic o substanţă pentru a obţine din acest fapt o plăcere sau risipirea unei
senzaţii de indispoziţie

 Dependenţa fizică - stare adaptativă având drept consecinţă apariţia unor tulburări fizice
intense atunci când este suspendată administrarea drogului, sau după neutralizarea acţiunii
sale de către un antagonist specific. Aceste tulburări consituie un sindrom de dezobişnuire

 Dependenţa psihică - se caracterizează prin dorinţa nestapânită de a reînnoi luarea unui

drog, fară ca să urmeze în mod necesar o tendinţă de creştere a dozelor, sau fără să apară un
sindrom de dezobişnuire, în caz de încetare a administrării.

 Dependenţa naturală – apare odată cu naşterea individului, atunci când mama acestuia este
toxicomană.

Toleranţa la o substanţă este definită prin:

- necesitatea de a creşte treptat cantitatea de substanţă psihoactivă pentru a obţine acelaşi efect
- efect diminuat în timp la folosirea aceleiaşi cantitaţi de substanţă, care duce la creşterea cantităţii
substanţei, pentru a obţine efectul dorit

Sevrajul - reprezintă răspunsul organismului la absenţa bruscă a drogului cu care este obişnuit
(apariţia unor simptome fizice şi psihice, la întreruperea bruscă a consumului)
- cel mai sever sevraj apare la heroină şi se manifestă prin: nelinişte, insomnie, tremur puternic,
dureri articulare şi musculare, dureri abdominale însoţite de simptome specifice stării de gripă
(greaţă, vărsături, febră, frisoane, transpiraţii)

Toxicomania - apetenţă sau aviditate în consumul unor substanţe care prilejuiesc dependenţa

Supradoza – poate interveni când consumatorul utilizează o doză prea puternică în raport cu cea
obişnuită
- când ia o doză cu un prieten care a mers mai departe în consumul drogului
- pentru că utilizează, fără să ştie, un produs insuficient diluat, sau amestecat cu substanţe
periculoase.
- când reia o doză după ce s-a oprit o anumită perioadă

Cauzele abuzului de drog

Abuzul de drog nu are o cauză unică. În general se recunosc trei factori importanţi:
4
 disponibilitatea drogului;
 o personalitate vulnerabilă;
 presiunile sociale.

Există trei căi pe care se poate ajunge la dependenţa de droguri:

- prin administrarea drogurilor prescrise de medici (barbiturice, benzodiazepine);
- prin procurare legală, fără reţetă (nicotina, morfina şi alcoolul);
- prin auto-administrare de droguri obţinute pe căi ilegale.

Consumatorii de drog, mai ales tinerii, pot avea urmatoarele caracteristici:

- un anumit grad de vulnerabilitate a personalităţii, anterioară începerii consumului;
- părinţi lipsiti de resursele necesare pentru a face faţă exigenţelor vieţii cotidiene;
- sunt nestatornici în sentimente;
- sunt în dezacord cu societatea şi cu autorităţile;
- au rezultate şcolare slabe, multe absenţe şi acte de delincvenţă;
- acuză stări depresive sau anxietate, dar nu se ştie dacă ele sunt cauzele sau consecinţele
consumului de droguri;
- unii provin din medii profund dezorganizate şi adesea au avut o copilarie tristă.
Cu toate acestea, multe dintre persoanele care fac abuz de drog nu au nici una din
caracteristicile menţionate mai sus. Riscul abuzului de drog creşte în societăţile în care acesta nu
este o ruşine. Asupra tinerilor acţionează şi presiuni sociale, determinându-i să consume pentru a fi
în rând cu ceilalţi.

Diagnosticul dependenţei de drog:

- semne clinice care duc la suspiciunea că drogurile au fost injectate (urme de înţepături pe antebraţ,
tromboză venoasă, infecţii la locul de injectare, leziuni arteriale, îmbrăcăminte cu mâneci lungi vara
şi cicatrici);
- modificări de comportament (absenţe nemotivate de la şcoală, neglijarea aspectului fizic, izolarea
de prieteni, schimbarea bruscă a prietenilor, acte penale minore – furturi mărunte sau prostituţie,
slaba concentrare a atenţiei, dispariţia unor obiecte valoroase din casă).
- diagnosticul de laborator este necesar, multe dintre droguri putând fi detectate în urină, cu exceptia
LSD-ului şi cannabisului.

Tipuri de droguri
Drogurile – sunt substanţe solide, lichide sau gazoase, care, introduse în organism, modifică
imaginea asupra propriei persoane şi asupra realităţii înconjurătoare.

A). droguri care deprimă activitatea sistemului nervos

1. băuturi alcoolice
2. benzodiazepine (diazepam, nitrazepam)
3. barbiturice şi alte substanţe utilizate ca somnifere
4. solvenţi şi gazele inhalante
5. substanţe care reduc durerea:
 opiacee (opium, codeină, papaverină, heroină) şi
 opioide (mialgin, fortral, metadonă)
B). substanţe care stimulează sistemul nervos
1. cocaină
2. cofeină
3. tutun
4. amphetamine
5. hormoni steroizi, anabolizanţi
5
 TUTUNUL
Acţiune: stimulant

Cale de administrare: orală

Dependenţă fizică: da

Dependenţă psihică: da

Toleranţă: da

Sindrom de abstinenţă: da

Riscuri datorate consumului:

 Boli de inimă (infarct miocardic şi anghină pectorală)
 Circulaţie sangvină deficitară
 Boli respiratorii (iritări ale aparatului respirator, tuse cronică, bronşite)
 Diferite tipuri de cancer (gură, laringe, esofag, duoden şi mai ales plămâni)
 În cazul femeilor însărcinate: copii cu greutate scăzută, creşterea ritmului cardiac, creşterea
probabilităţii de a apărea malformaţii, un număr sporit de avorturi, risc mărit de moarte la
naştere
 Efectele cresc progresiv în funcţie de consum

ALCOOLUL
Acţiune: deprimant al sistemului nervos central

Cale de administrare: orală

Dependenţă fizică: da

Dependenţă psihică: da

Toleranţă: da

Sindrom de abstinenţă: da.

Riscuri datorate consumului:

 Miros neplăcut al respiraţiei; faţa şi corpul suferă modificări uşor de observat de către cei din jur
 La volan nu se evaluează riscul şi nu se apreciează bine viteza şi distanţele
 În relaţiile sexuale există riscul de a contracta boli sau o sarcină nedorită datorită diminuării
simţului responsabilităţii
 Pot avea loc conduite agresive în cadrul familiei sau în locuri publice
 Scade randamentul la învăţătură sau la locul de muncă
 Poate duce la ciroză sau cancer al ficatului
 Determină scăderea apetitului, grave devitaminizări, boli ale stomacului, boli de inimă, pierderi
de memorie
 Consumul de alcool împreună cu alte droguri poate duce la moarte

Semne ale bolii (alcoolism):

 Folosirea alcoolului pentru a scăpa de probleme
 Probleme cu învăţătura şi cu disciplina, provocate de consumul de alcool

6
 Incapacitate de a avea control asupra băuturii (frecvent promisiunea de a nu mai consuma alcool
este nerespectată)
 Îngrijorarea părinţilor, prietenilor faţă de modul în care te comporţi, ca urmare a consumului de
alcool
 Pierderi de memorie – incapacitatea de a-ţi aminti ce s-a întâmplat cu tine sub influenţa
alcoolului
 Rezistenţa la băutură – bei şi nu te îmbeţi, în timp ce prietenii tăi sunt deja sub masă

HEROINA
Acţiune: deprimant al sistemului nervos central

Efecte: acţiune analgezică puternică, efecte euforizante, senzaţie de căldură în tot corpul, senzaţie
de uscăciune a mucoasei bucale, şi de îngreunare a extremităţilor, depresie respiratorie, constipaţie,
scăderea apetitului şi a dorinţei sexuale

Cale de administrare: orală, prin inhalarea fumului de ţigară, inhalarea prin aspirare, injectabilă

Dependenţă fizică: da. Creşte în intensitate direct proporţional cu mărirea dozei

Dependenţă psihică: da

Toleranţă: se dezvoltă rapid

Sindrom de abstinenţă: da/ apare ca rezultat al întreruperii administrării, cât şi la administrarea unui
antagonist

Riscuri datorate consumului:

 Produce dependenţă mai repede decât morfina şi decât alte droguri, indiferent de forma de
consum
 Provoacă pierderea poftei de mâncare, deshidratarea organismului şi scăderea rezistenţei
organismului în lupta împotriva infecţiilor
 În cazul consumului regulat sau în cantitate mare apar tulburări respiratorii şi constipaţie
cronică, scăderea rezistenţei la îmbolnăviri, iar la femei: menstruaţia neregulată sau chiar
întreruperea ciclului menstrual
 Sindromul de abstinenţă apare la doar câteva ore de la administrarea ultimei doze deoarece
dependenţa este foarte puternică şi se manifestă prin: agitaţie, nelinişte, tremurături, transpiraţie
abundentă, perturbări ale termoreglării, dureri de muşchi şi oase care devin insuportabile dacă
nu se ia o doză imediat
 Apariţia abceselor, cangrenelor, tromboflebitelor
 Contactarea virusului imunodeficienţei umane(HIV), a virusului hepatic
 Impotenţă la bărbaţi

Semne ale consumului:

 pupilele contractate ca acele de gămălie
 piele palidă
 inapetenţă
 fumează foarte mult
 detaşat, indifferent faţă de cei din jur
 prin preajmă poţi găsi pliculeţe cu pudră albă, galbenă sau maro cu gust amar, pipe, ace, seringi,
folie de aluminiu, helas sau sare de lămâie
 are miros specific de oţet

7
 COCAINA
Acţiune: stimulant al sistemului nervos central

Cale de administrare: inhalare prin fumat, inhalare prin aspirare pe nas, injectabil

Dependenţă fizică: da

Dependenţă psihică: da, rapiditatea instalării fiind dependentă de calea de administrare

Toleranţă: nu s-a stabilit încă

Sindrom de abstinenţă: deprimare, încetinire psihomotorie, iritabilitate şi tulburări ale somnului,

senzaţie de apăsare, accelerarea bătăilor inimii, ameţeli

Riscuri datorate consumului:

 dilatarea anormală a pupilelor şi imobilizarea irisului
 uscăciunea gurii
 creşterea transpiraţiei şi a temperaturii corpului
 spasme şi tremurături
 vomă
 deteriorarea ritmului cardiac: tahicardie, aritmie
 hipertensiune
 avitaminoză şi scăderea poftei de mâncare
 stare de oboseală cronică
 perforarea peretelui nazal din cauza inhalărilor
 depresii şi crize de agitaţie (cu riscul de suicid)
 anxietate, somn agitat şi neodihnitor
 iritabilitate şi paranoia
 apariţia infarctului miocardic şi a accidentelor vasculare cerebrale

Semne ale consumului:

 pupile dilatate
 foarte comunicativ
 atitudine superioară
 ochi injectaţi, lăcrimoşi şi nasul care curge în permanenţă
 poţi găsi asupra sa pliculeţe cu pudră albă cristalină, cu gust amar
 are miros slab de benzină

CANABIS
Acţiune: deprimant al sistemului nervos central

Efecte: hipnotice, anxiolitice, sedative, euforizante. Omul poate părea beat, vorbeşte greoi şi este
incoerent, este somnolent

Cale de administrare: orală, prin inhalare - fumat

Dependenţă fizică: nu este foarte dovedită

Dependenţă psihică: se dezvoltă în cazul consumului prelungit

Toleranţă: poate să apară

8
Sindrom de abstinenţă: se pot observa simptome care apar după 4-5 zile cum ar fi anxietatea,
iritabilitatea, insomnia, scăderea apetitului

Riscuri datorate consumului:

Pe termen scurt:
 scade tonusul muscular şi apare o stare de somnolenţă uşoară (somnul din timpul zilei)
 înroşirea ochilor
 creşterea apetitului
 accelerarea ritmului cardiac
 scade cantitatea de salivă, gura rămâne foarte uscată
 tuse puternică şi iritarea gâtului
 apariţia senzaţiei de teamă şi groază
 dificultăţi în perceperea timpului
 scăderea capacităţii de memorare şi concentrare
 pierderea capacităţii de coordonare
 absenţa inhibiţiilor
Pe termen lung:
 bronşite şi boli respiratorii
 anxietate (teamă)
 tulburări de apetit (foame sau anorexie) şi somn
 reducerea reflexelor şi a capacităţii de judecată
 tulburări importante ale memoriei şi ale capacităţii de concentrare
 tulburări sexuale (poate produce sterilitate la bărbaţi)
 creşte riscul de infertilitate la femei
 scăderea concentraţiei de testosteron la bărbaţi, având ca efect feminizarea
 creşterea concentraţiei de testosteron la femei, având ca efect masculinizarea
 scăderea plăcerii sexuale

Semne ale consumului:

 ochii foarte roşii
 pupilele mărite
 este ameţit şi merge nesigur
 are atitudini de prostuţ şi râde fără motiv
 nu prea îşi aminteşte ceea ce tocmai s-a întâmplat
 mănâncă mai tot timpul, în special dulciuri
 atunci când efectul scade, după câteva ore, îl apucă un somn irezistibil
 poţi găsi prin preajma lui pipe, hârtii pentru ţigarete, haine cu miros de frunze arse, picături
pentru ochi, ş.a.

AMFETAMINELE
Acţiune: stimulante ale sistemului nervos central

Cale de administrare: orală, injectabilă

Dependenţă fizică: poate apărea mai ales la utilizarea sub formă injectabilă

Dependenţă psihică:

Toleranţă:

Sindrom de abstinenţă:

Riscuri datorate consumului:

9
Pentru doze mici şi moderate:
 tulburări de somn şi scăderea apetitului
 uscare puternică a gurii
 diaree şi constipaţie
 creşterea tensiunii arteriale şi a temperaturii corporale
 scăderea diurezei

Pentru doze mari sau de lungă durată:

 depresie şi insomnie gravă
 iritabilitate şi paranoia
 halucinaţii şi delir
 scădere în greutate
 stop respirator
 leziuni ale inimii
 lipsa ejaculării
 convulsii, moarte

Semne ale consumului:

 pupile dilatate
 comportament agresiv
 este mai vorbăreţ, confuz
 nu mai mănâncă
 poţi găsi asupra lui tablete, capsule cu diferite înscrisuri şi de diverse culori, pliculeţe cu pulbere
colorată de la maroniu la negru

BARBITURICE ŞI TRANCHILIZANTE
Acţiune: deprimante ale sistemului nervos central

Cale de administrare: orală, injectabilă sau inhalantă

Dependenţă fizică: da

Dependenţă psihică: da

Toleranţă: se produce rapid

Sindrom de abstinenţă: da, similar sindromului de sevraj alcoolic (greaţă, vomă), stare de
discomfort, insomnie, convulsii majore, anxietate, dezorientare, halucinaţii şi uneori deces

Riscuri datorate consumului:

 somnolenţă
 tulburări de memorie
 greutate de concentrare
 depresie cu pericol de suicid
 deteriorarea capacităţii intelectuale
 proasta funcţionare a sistemului nervos
 greutate în articularea cuvintelor
 dureri repetate de cap
 anorexia (lipsa anormală a poftei de mâncare)

10
 DROGURI DE SINTEZĂ
Riscuri datorate consumului:
 tulburări ale ritmului cardiac
 tremurături şi mişcări involuntare ale unor părţi ale corpului
 contractarea involuntară a muşchilor masticaţiei, ceea ce duce la imposibilitatea de a deschide
gura
 senzaţii anormale la nivelul pielii: furnicături şi senzaţie de amorţeală sau arsură
 uscăciune a gurii (consumatorii beau multă apă)
 vedere înceţoşată sau halucinaţii vizuale (văd lucruri care în realitate nu există)
 puseuri de căldură, coborârea bruscă a tensiunii arteriale ce provoacă pierderea cunoştinţei

ECSTASY
Actiune: este un drog sintetic, psihoactiv, cu proprietăţi halucinogene

Efecte: consumul determină pentru scurt timp o stare de puternică excitare, rezistenţă mare la somn
şi oboseală, o intensificare a senzaţiilor

După consum însă, utilizatorul se confruntă cu:

 greaţă
 dureri de cap
 gură uscată
 deshidratare corporală
 accelerarea ritmului cardiac
 pierderea controlului
 criză de panică
 crampe musculare
 tremor puternic

Efecte psihologice: confuzie, depresie, anxietate, paranoia (idei neconcordante cu realitatea)

Riscuri: - după doar câteva doze, modificările la nivelul creierului pot fi evidenţiate la 6 şi chiar la 7
ani de la consum
- chiar şi prima doză poate fi fatală, putând declanşa stopul respirator, accidente cerebrale,
crize de epilepsie

LSD
Acţiune: halucinogen

Efecte: în 2 ore de la administrarea LSD se dezvoltă efctele mintale care durează între 8-14 ore
 distorsionarea sau intensificarea percepţiei senzoriale
 confuzie între diferite simţuri (sunete percepute vizual, mişcări resimţite auditiv, obiectele par a
se contopi sau a se mişca ritmic
 trecerea timpului pare încetinită
 persoana are senzaţia că se află în afara propriului său corp, ceea ce provoacă panică sau teama
de a nu înnebuni
 dispoziţia poate fi veselă, nefericită sau de panică acută
 comportamentul poate deveni extrem de periculos, persoana purtându-se ca şi când ar fi
invulnerabilă, rănindu-se sau chiar omorându-se
 revenirea unor amintiri din timpul experienţei psihodelice (uneori foarte neplăcute) la săptămâni
sau luni după ce a luat drogul

11
 DROGURI ANTICOLINERGICE (SOLVENŢI ŞI ADEZIVI)
Efecte: euforie, halucinaţii vizuale, scădere a conştienţei pănă la comă şi convulsii, îngreunarea
vorbirii, necoordonarea mişcărilor, mers nesigur, greaţă, vărsături la consumatorii cronici, dereglări
ale ritmului cardiac şi respirator

Complicaţii: apariţia efectelor neurotoxicev (neuropatii severe şi infirmizante)

Dependenţă psihologică: da

Toleranţă: se dezvoltă după un consum susţinut, timp de 6-12 luni

Simptome de întrerupere: rare

Semne ale consumului:

 urme de adezivi pe mâini, faţă sau îmbrăcăminte
 mirosul de substanţă chimică al respiraţiei
 începutul şi dispariţia rapidă a intoxicaţiei
 dezorientarea în timp şi spaţiu
 prezenţa unei erupţii cutanate faciale

Semne ale consumului de droguri

Părinţii pot fi de mare folos în identificarea problemei consumului de droguri dacă pot să
recunoască semnele consumului în stadiul incipient. Există o combinaţie de mai multe semene pe
care le putem obseva la copil:
 minte şi fură din casă
 are prieteni noi, de obicei mai în vârstă decât el
 are probleme la şcoală şi întârzie deseori
 eşec la învăţătură când până acum mergea foarte bine
 îşi pierde interesul pentru şcoală, sport şi hobby-uri
 îşi pierde capacitatea de concentrare, are pierderi de memorie, halucinaţii, este mereu
obosit şi somnoros
 nu vorbeşte despre prietenii săi şi de modul în care îşi petrece timpul
 lipsesc bani din portofelul părinţilor
 pierde în greutate, are nasul şi ochii iritaţi, poartă bluze cu mâneci lungi care îi acoperă
braţele
 prezintă schimbări radicale în comportament şi de personalitate, schimbări bruşte de
dispoziţie

Atenţie! Nu întotdeauna prezenţa unora dintre aceate semne ne indică faptul că am avea de-a
face cu un consummator de droguri. Ele constituie doar un indiciu care poate să ne dea de gândit şi
nu o certitudine. În faţa greutăţii de a înţelege care este adevărata explicaţie a simptomului, va
trebui să ne luăm măsuri, ca să verificăm motivul autentic al semnalului.

12
Primul ajutor
 În cazul în care persoana este ameţită dar conştientă (alcool, tranchilizante, heroină):

-Cheamă Salvarea!
-Aşează persoana culcată pe burtă!
-Nu o lăsa să adoarmă şi încearcă să o faci să nu-şi piardă cunoştinţa (poate muri în
timpul somnului)!
-Dacă îi este sete, dă-i să bea apă şi nu cafea, pentru că drogul va lucra mai repede!

 În cazul în care persoana este tensionată şi se află într-o stare de panică (amphetamine,
ecstacy, LSD, doze mari de cannabis):

-Cheamă Salvarea!
-Încearcă să-l linişteşti şi să-i spui că se află în siguranţă!
-Explică-i cu blândeţe că teama pe care o simte va dispare treptat
-Ţine-l departe de lumină sau de sunete puternice!
-Ajută-l să respire adânc!

 În cazul în care persoana îşi pierde cunoştinţa (heroină, tranchilizante, solvenţi, ecstacy,
amphetamine:

-Cheamă Salvarea!
-Aşează persoana culcată pe burtă, cu mâna stângă îndoită sub cap şi cea dreaptă
lateral!
-Asigură-te că nu are o îmbrăcăminte strânsă pe corp (gât) care să-i îngreuneze
respiraţia!
-Înveleşte-l cu o haină care să-i ţină de cald!
-Verifică respiraţia. Dacă nu respiră, fii pregătit pentru respiraţie gură la gură

 În cazul în care persoana consumă ecstacy are loc procesul de deshidratare, iar acest lucru se
întâmplă ca urmare a faptului că drogul produce creşterea temperaturii corpului. Dacă drogurile
sunt luate în cluburi, în discoteci, temperatura corpului creşte şi mai mult, deoarece de cele mai
multe ori acestea sunt prost ventilate. Aceste droguri sunt energizante, iar persoanele se
epuizează dansând şi mai mult, ceea ce duce la deshidratare. Deshidratarea este foarte
periculoasă şi reprezintă principala cauză de deces în cazul consumului de ecstacy. Semnele
deshidratării: crampe musculare în mâini şi în picioare, dureri de cap, ameţeală, stări de vomă,
oboseală fizică, leşin.

-Cheamă Salvarea!
-Mută persoana într-un loc aerisit şi răcoros, preferabil în aer liber!
-Răcoreşte-l cu apă rece!

Factori de risc

Aspectul care va fi investigat în continuare este care sunt factorii asociaţi cu going beyond
folosire iniţială de droguri a unui individ şi apoi ce este asociat cu abuzul cronic de droguri. Din
fericire, majoritatea utilizării iniţiale de droguri nu conduce la un abuz cronic cu profundele lui
consecinţe. Factorii care predispun persoana la consumul iniţial de droguri sunt diferiţi de cei care
predispun un individ la abuzul cronic de droguri. În general, utilizarea iniţială de droguri şi
implicarea ocazională în folosirea drogurilor, nici nu creşte nici nu are consecinţe negative majore,
arevând o funcţie de factor social şi de grup, în timp ce abuzul cronic de droguri pare să fie mult
mai legat de procesele biologice şi psihologice.

13
 Este clar că factorii biologici şi genetici joacă un rol important în abuzul de drog, este de
asemenea clar că aceşti factori interacţionează într-un mod complicat cu factorii psihologici, sociali
şi de mediu pentru ca în final să determine evitarea utilizării de droguri sau abuzului de droguri.
Cercetările privind prevenirea încearcă să integreze aceste descoperiri ştiinţifice pentru o mai bună
înţelegere a procesului asociat cu abuzul de droguri şi dezvolta unor intervenţii eficiente pentru a
preveni abuzul de droguri.

Abuzul de substanţe are multe cauze şi implică o complexă interacţiune a factorilor de risc.
Aceşti factori de risc pot fi clasificaţi în mai multe moduri. Unul dintre acestea este gruparea lor în
cinci arii ale scopurilor programelor de prevenţie:

Factorii de risc individuali şi interpersonali: stima de sine scăzută, vulnerabilitatea genetică,

căutatea de senzaţii, agresivitatea, problemele de comportament, timiditatea, rebeliunea,
singurătatea, eşecul şcolar, ataşamentul scăzut faţă de şcoală, şi aşa mai departe.

Factori care ţin de “grupul de egali”: asocierea cu indivizi care folosesc droguri ilegale,
marginalizarea în şcoala elementară, prietenia cu alţi copii marginalizaţi, legături cu grupuri de
egali care abuzeză de alcool şi droguri şi se angajează în alte activităţi infracţionale; presiunea
grupuluide a folosi substanţe şi asocierea cu grupuri care abuzează de substanţe. Asocierea cu
grupuri care abuzează de substanţe este determinantul final al abuzului de substanţe în rândul
tinerilor. Resistenţa la presiunea grupului poate fi crescută prin implicarea în programe de
training/consiliere privind rezistenţa la grup.

Familia ca factor de risc: părinţii alcoolici; perceperea permisivităţii părinţilor privind utilizarea
drogurilor/alcoolului; lipsa sau inconsistenţa disciplinei parentale; modele de comunicare
negative; conflictele; legăturile scăzute; stress-ul şi disfuncţionalităţi cauzate de moarte, divorţ,
încarcerarea părinţilor, sau venituri scăzute; lipsa sau extinderea familiei sau a sistemelor de suport;
părinţi cu probleme emoţionale; problemele părinţilor; lipsa abilităţilor de a face faţă problelor
familiale; respingerea parentală (de examplu, copilul nedorit); lipsa supravegherii din partea
adultului; lipsa ritualurilor familiale (cum ar fi vacanţele petrecute împreună cu famila);
supraveghere şi comunicare deficitare ale familiei; abuzul fizic şi/sau social şi/sau or sexual; şi
abuzul de substanţe al părinţilor sau altor persoane apropiate. Întărirea familiei poate reduce efectele
negative ale influenţelor mediului familial asupra tânărului privind abuzul de substanţe. Strategiile
de prevenire pot include programe conduse de părinţi, oferirea de suport familiei, oferirea de
training-uri de abilitare a familiei. Terapia de familie reduce efectele riscului abuzului de substanţe
înclusiv delicvnţa, problemele comportamentale şi depresia.

Şcoala ca factor de risc: lipsa suportului pentru valori şi atitudini pozitive ale şcolii;
disfuncţionalităţi ale şcolii, rate crescute ale abuzului de substanţe şi norme pro-abuz. Membrii ai
găştilor care folosesc droguri; caracter moral depreciat al profesorilor şi elevilor. Climatul şcolii
care oferă prea puţină încurajare şi sprijin, percepţia elevilor că profesorilor nu le pasă de ei,
aprecierea scăzută faţă de şcoală şi procesul educaţional. Eşecul şcolar, lipsa de implicare în
activităţile şcolare due to discrimination, lipsa de oportunităţi pentru implicare şi recompensare,
perceperea ca fiind nedrepte a regulilor şi norme care conduc la abuzul de substanţe. Programele de
îmbunătăţire a climatului şcolar se dovedesc eficiente în reducerea efectelor negative ale abuzului
de substanţe la adolescenţi.

Comunitatea ca factor de risc: rata crescută a infracţionalităţii, densitatea crescută a populaţiei,

deteriorarea fizică, disponibilitatea, norme care acceptă abuzul de alcool şi alte droguri, valori şi
atitudini ambivalente sau pro-abuz de substanţe ale comunităţii. Disfuncţionalităţi ale comunităţii,
migrarea populaţiei, lipsa instituţiilor active ale comunităţii, a nu te simţi parte din comunitate, a trăi
într-o comunitate care scuză abuzul de substanţe. Cartiere dezorganizate, fără conducere, lipsa
oportunităţilor pentru implicarea tinerilor în activităţi pozitive, rata înaltă a abuzului de substanţe,
sărăcia şi lipsa oportunităţilor de angajare, disponibilitatea drogurilor şi alcoolului; şi lipsa
14
mobilităţii economice şi a suportului social. Creşterea oportunităţilor pentru implicarea pozitivă în
viaţa comunităţii poate reduce influenţelor negative ale mediului asupra tinerilor din punctul de
vedere al abuzului de substanţe.

Studiile de monitorizare sunt folosite adesea ca fundament în identificare factorilor de risc

bazaţi pe factorii demografici. Factorii demografici de risc incud: sexul, vârsta, statutul
socioeconomic, profesia, venitul, educaţia, zona de rezidenţă.

III. PRINCIPII, ATITUDINI ŞI COMPORTAMENTE PREVENTIVE

Principii în consilierea elevilor cu scopul prevenirii consumului de substanțe

 Atitudinea informată
 Atitudinea pozitivă
 Confidenţialitatea
 Profesionaliamul
 Toleranţa

Factori sociali de protecţie

În cazul unei persoane care consumă substanţe ce determină dependenţă, relaţiile sociale au
tendința de a se deteriora pentru că persoana nu-şi îndeplineşte obligaţiile faţă de prieteni şi rude,
sau ca rezultat al atitudinilor impulsive, a exprimării inadecvate a sentimentelor agresive. Persoana
poate avea probleme juridice din cauza stării de intoxicaţie, sau datorită unor infracţiuni pe care le
poate comite cu scopul de a obţine bani pentru achiziţionarea substanţei.
Activitatea ocupaţională va fi apreciată ca afectată, dacă persoana lipseşte de la lucru sau de
la şcoală sau în cazul în care nu este capabil să desfăşoare o activitate responsabilă ca urmare a
stării de intoxicare.
Consumul poate fi prevenit prin implicarea prietenilor, părinților și a comunității în general.

Comunicarea
Pentru a reuși să atingem obiectivele legate de prevenirea consumului de substanţe,
comunicarea cu elevii trebuie să fie limpede, concisă, completă, înţeleasă de cel care o primeşte.
Este important să nu copleşim interlocutorul cu prea multe informaţii sau cerinţe și să ținem cont de
faptul că un copil (membru al grupului) care nu beneficiează de o anumită comunicare se va simţi
izolat, marginalizat şi este puţin probabil să devină un colaborator devotat în cadrul activităţilor.

Condiţiile unei comunicări eficiente Bariere în comunicare

 Invită oamenii să vorbească  Diferenţele de percepţie
 Dă-le atenţie
 Concluziile grăbite
 Încurajează-i să vorbească
 Parafrazează-i  Stereotipiile
 Arată-le sentimentele tale despre ceea ce
 Cunoaşterea insuficientă a
spun
 Arată că ai înţeles ce-ţi spun persoanelor cu care comunicăm
 Foloseşte un ton şi o mimică adecvată
 Lipsa de interes
mesajului
 Fii înţelegător  Dificultăţile de exprimare
 Fă compromisuri
 Emoţiile
 Cereţi lămuriri, când nu înţelegeţi ceva
 Puneţi-vă în situaţia celuilalt  Personalitatea emiţătorului /
15
  Tineţi cont de interlocutor receptorului
 Nu consideraţi că aveţi mereu dreptate
 Particularităţile mediului
 Fii răbdător, ascultaţi tot ceea ce are să vă
spună interlocutorul
 Nu vă inchipuiţi că puteşi citi gândurile
altora
 Argumentaţi-vă punctual de vedere
 Priveşte-l pe interlocutor în ochi
 Fii deschis la alte puncte de vedere şi evită
prejudecăţile
 Conştientizează nevoile celorlalţi
 Dă feedback-uri

Modalităţi ineficiente de comunicare si comportament

 Critica
 Moralizarea / Predicile
 Etichetarea
 Oferirea de sfaturi / soluţii despre ce ai face tu dacă ai fi în aceeasi situatie
 Lauda cu scopul de a manipula
 A da ordine / a impune celuilalt ce trebuie sa facă
 Ameninţări prin prezentarea a ceea ce se va intampla dacă celalalt nu face ceea ce îi spui /
recomanzi
 Indiferenţa manifestata fata de actiunile celuilalt si fata de sentimentele acestuia
 Utilizarea pedepsei ca modalitate de a corecta comportamente

IV. METODE, TEHNICI ŞI STRATEGII DE ABORDARE A PROBLEMEI PREVENIRII

CONSUMULUI DE SUBSTANȚE

Consilierea de grup
Consilierea poate fi realizată atât în mod individual cât şi în grup. Consilierea individuală
prezintă câteva avantaje: persoana consiliată se simte mai liberă, simte că îşi poate exprima liber
ideile şi trăirile deoarece şansele de a fi criticată sunt minime şi, pe deasupra, beneficiază de
garantarea confidenţialităţii.
În grup lucrurile sunt puţin diferite: aspectul confidenţialităţii devine tot mai vag, îşi pierde
din valoare, participanţii la discuţii sunt mai numeroşi, prin urmare creşte posibilitatea apariţiei unor
contradicţii, conflicte de idei între diverşi membrii ai grupului. Cu toate acestea, confruntarea de
opinii şi argumentarea acestora scot în evidenţă ideile valoroase faţă de o situaţie dată. Fiecare
membru al grupului află şi alte păreri diferite de ale sale şi, astfel, elevii învaţă unul de la celălalt.
Experienţa altuia poate fi un exemplu în ceea ce priveşte consecinţele negative ale unor acţiuni
greşite. Omul învaţă adesea din propria experienţă, dar el ar economisi mult timp şi efort dacă ar
învăţa şi din comunicarea cu alţii, prin preluarea experienţelor pozitive.
Prin colaborarea dintre membrii unui grup, fiecare poate descoperi nu numai ce este bine şi
ce este rău, el poate găsi şi o motivaţie pentru a acţiona în sensul binelui. Cu această ocazie,
membrii grupului învaţă să intre în contact unii cu ceilalţi, să comunice, să-şi acorde atenţie, îşi
găsesc afinităţi şi trăiri asemănătoare care să îi apropie.
Cunoscându-se mai bine între ei, membrii grupului se vor înţelege mai bine între ei şi vor
dezvolta sentimente de prietenie care vor conduce la creşterea coeziunii, unităţii grupului.

16
Îndrumări metodice privind desfăşurarea orelor de consiliere
Temele vor fi alese în funcţie de:
 cerinţele grupei
 nivelul de înţelegere al copiilor
 particularităţile de vârstă ale copiilor
 opţiunile copiilor
 solicitările părinţilor şi ale şcolii
 problemele personale, familiale sau de grup depistate de professor
 problemele concrete care apar pe parcursul anului

Eficienţa orelor este asigurată de modul cum educatorul reuşeşte:

 să aleagă tema în funcţie de cerinţele mai sus menţionate
 să construiască un scenariu al lecţiei cât mai atractiv pentru elevi
 să îmbine măiestria şi tactul pedagogic cu cunoaşterea psihologică a copiilor
 să opteze pentru cele mai potrivite metode şi tehnici de abordare a temei alese
 să selecteze materialele care ilustrază cel mai mine tema respectivă (atunci când este
necesar)
 să pună accent pe comunicare în cadrul grupei prin:
- încurajarea relaţiilor pozitive, menţinerea armoniei, asigurarea reconcilierilor şi a consensului în
clasă;
- moderarea discuţiilor, stimularea iniţiativelor şi a contribuţiilor individuale;
- standardizarea regulilor, cristalizarea unui set de norme la nivelul colectivului;
- integrarea tuturor membrilor, implicarea elementelor pasive şi/sau marginalizate;
- detensionarea atmosferei, pozitivarea climatului socio-afectiv.

Metode de stimulare a gradului de implicare a elevului în activitate

Discuția – presupune o examinare liberă a unui subiect, o succesiune de întrebări şi răspunsuri

în legătură cu un subiect dat. Este bine ca profesorul să aibă pregătite mai multe întrebări pentru a
provoca participanţii să-şi exprime liber opiniile şi atitudinile. Dirijarea discuţiei se face de către
profesor, care trebuie să se asigure că toate personalităţile potenţial dominante ale clasei nu vor
acapara discuţia. Aceasta este o metodă uşor de folosit cu un grup experimentat, dar devine dificilă
cu o clasă neobişnuită cu astfel de metode. De accea, se recomandă ca profesorul să evalueze
potenţialul clasei înainte de a utiliza discuţia.

Problematizarea – este o metodă prin care încercăm să găsim soluţia într-o situaţie dificilă sau
să urmăm nişte paşi concreţi în cadrul unei dileme. Punem în valoare cunoştinţele şi atitudinile mai
multor personae care lucrează simultan, cu un scop comun.

Brainstorming-ul – Este o metodă de stimulare a asociaţiilor verbale libere, pornind de la o

idee sau o noţiune. Ea urmăreşte extragerea a cât mai multor opţiuni ale grupului fără o evaluare a
acestora, indiferent de relevanţa, nerelevanţa, nonconformismul ideilor. Participanţii trebuie să dea
frâu liber imaginaţiei. Această metodă are avantajul de a stimula coeziunea grupului, fiecare elev
simţind că ideea lui este luată în considerare.

Studiul de caz – Presupune abordarea în grup a unor aspecte inspirate din viaţa reală, analiza
unui eveniment, a unei situaţii sau probleme. Se recomandă să fie evitate cazurile unor persoane
cunoscute. Avantajul acestei metode îl constituie posibilitatea aplicării unor deprinderi cognitive
achiziţionate în alte activităţi şi îmbogăţirea experienţei de viaţă prin identificarea unui număr mare
de variante de soluţionare a problemelor.

17
 Jocul de rol – Este o metodă prin care elevii au ocazia să se transpună în locul unei alte
persoane, înţelegându-i astfel mai bine pe cei din jur şi pe ei înşişi. Această metodă stimulează
empatia, trăsătura care ne permite manifestarea unei atitudini deschise faţă de ceilalţi, dă
posibilitatea aplicării unor noi comportamente şi oferă o flexibilitate comportamentală, emoţională
şi cognitivă extreme de valoroasă în existenţa curentă.

Desenul – Este o metodă foarte potrivită de evaluare indirectă a personalităţii în formare a

adolescentului şi a problemelor sale emoţionale, a traumelor pe care, eventual, le-a suferit, precum
şi a relaţiilor sale cu familia. Desenul poate fi liber sau tematic şi exprimă multe dintre trăsăturile
sau problemele elevului pe care el nu le poate verbaliza.

Fantezia – Procedeele imaginaţiei pot fi îmbinate cu desenul sau cu mişcarea fizică în scopul
relazării sau energizării clasei de elevi. Educatorul poate observa momentele de oboseală psihică
din timpul orei şi, în loc să impună liniştea, o obţine prin implicarea copiilor în exerciţii imaginative
motrice.

Modelajul – Materialele folosite sumt multiple: lutul, plastilina, aluatul. Materia dă posibilitatea
exprimării şi canalizării creative a agresivităţii pe care o întălnim din plin la unii elevi, stimulează
imaginaţia şi facilitează relaţiile interpersonale de calitate. Modelajul poate fi realizat individual sau
în grup, fiecare copil ataşând creaţia lui la creaţiile celorlalţi.

Colajul – Este o lucrare realizată prin lipirea sau ataşarea de materiale variate pe hârtie sau
pânză. Colajul trebuie să aibă o temă şi copii pot prezenta această temă sau pot relata despre
procesul de obţinere al colajului. Se stimulează astfel comunicarea interpersonală, imaginaţia şi
exprimarea senzorială sau emoţională.

Testele şi chestionarele – reprezintă o cale de a evalua cunoştinţele, informaţiile dar şi

atitudinile elevilor noştrii despre anumite probleme.

Profesorul poate combina aceste metode în funcţie de particularităţile grupei şi de propriile

disponibilităţi.

Voluntariatul

Ce este voluntariatul?
- o activitate desfăşurată din proprie iniţiativă, de orice persoană fizică, în folosul altora, fără a
primi o contraprestaţie materială
- orice acţiune întreprinsă de o persoană fără a se găndi la recompense financiare
- orice muncă prestată relative fără constrângere de o persoană cu intenţia de a urmări un câştig
financiar imediat
- munca benevolă, nerenumerată, prestată de o persoană în scopul ajutorării unor alte persoane
(care nu fac parte din propria familie şi nu sunt prieteni apropiaţi) sau unor instituţii

De ce să fii voluntar?
 pentru a obţine experienţă în vederea unui serviciu mai bun
 pentru a-ţi face noi prieteni
 pentru a fi cu prietenii tăi care sunt deja voluntari
 pentru a învăţa lucruri noi şi a-ti forma deprinderi utile
 pentru a da înapoi ceea ce ai primit de la alţii
 pentru a te simţi util
 pentru a testa o nouă carieră
18
  pentru a-i ajuta pe cei mai puţin norocoşi
 pentru a-ţi asuma o responsabilitate
 pentru a întâlni persoane importante din comunitate
 pentru a înţelege problemele comunităţii în care trăieşti

ANEXA:
LEGISLAŢIE

Legea nr. 143/2000 privind combaterea consumului de droguri

Capitolul II Sancţionarea traficului şi a altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control
Naţional

Art. 2
(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice
titlu, trimiterea, transportul,procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni
privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 5
ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc (amphetamine,
codeina, heroina, etc.), pedeapsa este închisoarea de la 10-20 de ani şi interzicerea unor
drepturi.
Art. 4
Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri pentru consum propriu, fără
drept, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani.
Art. 5
Punerea la dispoziţie, cu ştiinţă, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinţe sau a
oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul illicit de
droguriori tolerarea consumului illicit în asemenea locurise pedepseşte cu închisoarea
de la 3 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 6
(1) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de către medic, fără ca aceasta să
fie necesară din punct devedere medical, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi eliberarea sau obţinerea, cu intenţie, de
droguri de mare risc, pe baza unei reţete medicale precrise în condiţiile prevăzute de
alin. (1) sau a unei reţete medicale falsificate.
Art. 8
Furnizarea, în vederea consumului, de inhalnţi chimici toxici unui minor, se pedepseşte
cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Art. 9
Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu
orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deţinerea de precursori,
echipamente ori materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau
fabricarea ilicită de droguri de mare risc, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani
şi interzicerea unor drepturi.
Art. 11
(1) Îndemnul la consumul illicit de droguri, prin orice mijloace, dacă este urmat de
executare, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Dacă îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau
amendă.
Art. 15
19
 Nu se pedepseşte persoana care, înainte de a fi începută urmărirea penală, denunţă
autorităţilor competente participarea sa la o asociaţie sau înţelegere în vederea
comiterii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, permiţând astfel
identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi participanţi.
Art. 16
Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul
urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a
altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, beneficiează de reducerea
la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Regulament de aplicare a Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului

illicit de droguri

BIBLIOGRAFIE

Băban, Adriana (coord), Consiliere educaţională, Cluj-Napoca, Imprimeria “Ardealul”, 2001

Băban, Adriana, Petrovai, Dominica, Lemeni, Gabriela, Consiliere şi orientare, Bucureşti,
Editura Humanitas, 2002
Mitrofan, Iolanda (coord), Terapia toxicodependenţei, Bucureşti, Editura Sper, 2003
Mitrofan, Iolanda (coord), Psihoterapie experienţială – o paradigmă a restructurării şi
dezvoltării personale, Bucureşti, Editura Infomedica, 1997
Tapai, Violeta, Niculiţă, Denisa, Barbu, Carmen, Caietul elevului pentru orele de consiliere şi
orientare şcolară, Piteşti, Editura Carminis, 2000
Bălan, Elena, Anghel, Elena, Marcela Marcinschi-Călineci, Elena Ciohodaru, Fete şi băieţi –
Parteneri în viaţa privată şi publică, Bucureşti, Editura Nemira, 2003

selecție – Ghid practice pentru orele de consiliere pe problema prevenirii consumului de droguri
– clasele VII-XII / material eleborat de CMBRAE – București

20