EXAMEN LA DISCIPLINA

Consiliere psihologică II

PROIECT
PE BAZA LUCRĂRII

”CUM NE CALCULĂM COEFICIENTUL DE PERSONALITATE.UN PROGRAM DE

ANTRENAMENT INDIVIDUAL ȘI 40 DE TESTE.” G. SENGER & W. HOFFMAN

Propunător: Căluțoiu (Georgescu) Alina Tania

Master: Psihodiagnoză cognitivă și consiliere psihologică

Anul: I / Semestrul: II

Data:23.06.2016
 Începând cu G. Allport psihologia personalității s-a constituit ca un domeniu particular al
psihologiei, astazi existând câteva paradigme care abordează acest termen din mai multe
perspective.
În încercarea de a explica, a formula predicții, legi, principii care să o explice, personalitatea a
constituit un domeniu interesant și atractiv pentru mulți specialiști.
Unul dintre cei care au studiat în amănunțime dezvoltarea umana a fost ”părintele”
psihanalizei Sigmund Freud. El a presupus ca mintea umana funcționează utilizând energie
psihică.Pentru el personalitatea se dividea în 3 părți: conștient, preconștient și inconștient.
Conștientul includea senzațiile și experiențele, inconștientul era partea esențială nevăzută, ce
conținea instinctele, dorințele ce determină comportamentul, iar între cele două există,
preconștientul, locul amintirilor și gândurilor de care nu suntem conștienți , dar care pot fi cu
ușurință aduse în sfera conștinței.
Personalitatea se referă la diferențele individuale , pattern-uri caracteristice de a gândi, simți și
a se comporta/de a acționa. Studiul personalității se focusează pe două arii: una pe înțelegerea
diferențelor individuale, caracteristicile particulare ale personalității, cum ar fi sociabilitatea sau
iritabilitatea, cealaltă pe înțelegerea modului în care diferite părți ale persoanei se împletesc
pentru a forma un tot unitar, un întreg.

2. Am ales următoarele teste:

- Din secțiunea B-Agresivitate și depresie , testul 9 ”Va dați ușor bătut?” , la care am
presupus că un client a răspuns la chestionar astfel:

1. Succesul depinde mai puțin de rezultate și mai mult de noroc; 1 2 3 4

2. Când într-un restaurant nu îmi place mâncarea, o refuz imediat; 1 2 3 4

3. Calendarul timpului liber îl convin cu partenera mea/partenerul meu; 1 2 3 4

4. Totul se poate dobândi în viață dacă se dorește acest lucru; 1 2 3 4

5. Foarte ușor recunosc că o vină îmi aparține;

1 2 3 4

6. Îmi vine greu să-mi rog prietenii să-mi facă o favoare; 1 2 3 4

1 2 3 4
7. Când ceva eșuează, caut greșeala la alții;

1 2 3 4
8. Am o părere foarte concretă asupra felului în care trebuie să mă îmbrac;

9. Într-un supermarket cumpăr întotdeauna mai mult decât mi-am 1 2 3 4

propus inițial;

10. În cazul unor controverse mă interesează întotdeauna principiul; 1 2 3 4

11. Trec drept un încăpățânat; 1 2 3 4

12. Nu-mi contrazic superiorii nici chiar atunci când am dreptate; 1 2 3 4

13. Dacă la alții mă deranjează un lucru, le spun imediat părerea mea; 1 2 3 4

 14. Sunt de foarte bună-credință;
1 2 3 4

15. Nu susțin cu orice preț că am dreptate;

1 2 3 4

16. Suport cu greu să fiu contrazis/ă sau criticat/ă; 1 2 3 4

17. În chestiunile importante decide partenera mea/partenerul meu; 1 2 3 4

18. Când cineva are importanță pentru mine, îmi susțin punctul de vedere; 1 2 3 4

19. Sunt dispus/ă să mă subordonez dacă ceva este de la sinea lucrurilor; 1 2 3 4

20. Într-o înfrângere se arată adevărata personalitate; 1 2 3 4

1 2 3 4
21. Numai cei slabi cedează.

TIPUL A TIPUL B TIPUL C

Întrebarea Puncte Întrebarea Puncte Întrebarea Puncte
1 4 3 2 2 1
5 4 8 2 4 2
6 4 13 1 7 1
9 4 15 4 10 3
12 4 18 2 11 1
14 4 19 4 16 1
17 4 20 1 21 1
Total 28 Total 16 Total 10

În urma aplicării acestui test, clientul ar putea fi descris, după G Senger și W Hoffman, ca
fiind ”Iepurele fricos” și caracterizat astfel:
Nu se dă ușor bătut , deoarece se supune de bunăvoie. În general, are nevoie de cineva care să
ia hotărârile în locul lui și să-i spună până unde să meargă. Nu ar deranja pe nimeni nici cu fir de
păr, având o fire temătoare si reprimându-și agresivitatea. Evită confruntările, chiar și atunci
cănd are dreptate, temăndu-se de propria agresivitate și neluând nici o atitudine fermă.Îndură
jignirile cînd ar merita să își spună deschis punctul de vedere, viața căpătând un imbold, iar
propria personalitate având de câștigat.
Conceptul acestui profil este ”înfrângerea”- Incapacitatea de a se afirma.
Această înfrângere apare pe fondul voinței frânte de timpuriu, când au învățat sa-și țină gura
și să se supună. Asemenea oameni renunță de la început să-și susțină interesele împotriva voinței
altora. De teamă, evită conflictele și se adaptează siuației, comportamentul lor asemănându-se cu
cel al copiilor cu o educație severă:sunt ascultători, nu contrazic pe nimeni și fac tot ceea ce li se
cere.
În psihologie acest comportament se numește dependență. Este important de știut că adaptarea
la o situație are loc doar la suprafață, iar în strafundurile lor sunt extrem de agresivi.
Persoana cu tulburare de personalitate dependentă nu poate trăi pe propriile picioare, trăiește
prin alții. Are nevoie de stimulare și sprijin continuu din partea altora. Nu are propriile ținte și
interese în viață, își lasă viața în mâinile altora cu încredere oarbă, acceptă să fie condusă în viață
de către alții (de ex partener de viață). Este lipsită de păreri proprii sau nu și le exprimă de teama
de a nu fi părăsită. Încrederea în sine ca și imaginea de sine slabă face ca o astfel de persoană să
 evite să-și asume responsabilitatea pentru activitățile zilnice deoareceise îndoiește de capacitatea ei
de a se descurca. De obicei orice activitate zilnică sau decizie este inițiată și condusă de către
altcineva. Anxietatea este trăsătura generală, persoana cu tulburare de personalitate dependentă
trăiește cu teama de separare ca și cu teama să trăiască singură. O astfel de persoană este imatură,
are nevoie de un partener ca să obțină atenție și protecție. Dificultatea apare atunci când persoana
de care au fost dependente toată viața (ca de ex soțul) decedează. Atunci persoana cu tulburare de
personalitate dependentă poate face un episod de depresie.
Tulburarea de personalitate dependentă se află printre cele mai frecvent raportate tulburări
de personalitate întâlnite în clinicile de sănătate mentală.
Tulburarea de personalitate dependenta se trateaza prin psihoterapie, de cele mai multe ori
fiind necesara psihoterapie de lunga durata (cativa ani).
La prima vedere, poate sa fie o persoana foarte sociabila, hipersociabila, prietenul tuturor,
gata sa sara in ajutor, gata chiar sa sacrifice ceva din interesul si confortul propriu pentru binele
celorlalti. Este conciliant, vesnic de acord cu toata lumea. Daca in prezenta lui se exprima doua
pareri contrare, fie tace si zambeste, asteptand sa vada care punct de vedere iese invingator, fie
gaseste o opinie de mijloc care sa le impace pe amandoua si sa le faca in egala masura
acceptabile.Este prietena care nu se duce singura la shopping si este gata sa-si cumpere o rochie
care-i place mai putin numai pentru ca asa este sfatuita. Este colegul care prefera sa lucreze intr-o
echipa in care sa fie mereu vioara a doua.
Dependentul are nevoie de acceptare. Face compromisuri pentru a se simti integrat intr-un
grup, chiar daca valorile acestuia nu sunt in intregime comune cu ale sale. Se lasa dus de val, uneori
chiar in directii periculoase.
Dependentul are nevoie permanenta de aprobare. Nu are incredere in propria judecata si nici in
posibilitatea ca ceilalti sa-i accepte punctul de vedere diferit de al lor.
Dependentul nu are incredere in sine. Prefera sa lase altcuiva decizia, chiar in probleme care-l
privesc exclusiv.
Chiar daca tendinta spre atasare si dependenta este fireasca, specifica fiintelor vii care traiesc
in colectivitate, exarcerbarea acestor trasaturi la unele persoane provine, cel mai probabil, din
comportamentul parental, din anumite atitudini educative sau din evenbimente de viata.
Doua tipuri de atitudini parentale pot facilita aparitia unor trasaturi de personalitate
dependenta:
– Parintii sovaielnici, care nu isi asigura intr-o masura suficienta copilul de afectiunea si interesul lor,
pot induce copilului tendinta de a-si intensifica mereu eforturile si de a se agata cu disperare de ei.
– Paintii supraprotectori care transmit copilului mesajul alarmant ca sunt vulnerabili, ca lumea e
plina de pericole, ca este greu de supravietuit si ca numai protectia cuiva puternic poate sa-i scoata cu
bine la capat.
Evenimentele de viata pot fi diverse dar avand un numitor comun: lipsa de sprijin, indeosebi afectiv.
Tulburările de personalitate pot cunoaşte o multitudine de forme, pot fi mai mult sau mai
puţin grave, însă oricare dintre aceste situaţii afectează viaşa pacientului şi afamiliei sale. Acestea
reprezintă un grup de structuri particulare ale personalităţii careinclude deviaţii calitative sau
cantitative ale sferei afective, volitive şi instinctive.
Tulburările de personalitate sunt schiţate încă din copilărie, dar se cristalizează la
adolescenţă şi însoţesc persoana în cauză de-a lungul vieţii. Ele se manifestă la nivelcomportamental,
dar subiectul nu le recunoaşte ca atare, provocându-i o incapacitate deadaptare şi integrare armoni-
oasă la condiţiile mediului social.
Caracteristicile obişnuite ale pacienţilor cu tulburări de personalitate sunt următoa-
rele :
- modele de comportament cronice şi durabile, nu episodice ;
- blamarea constantă a altora ;
- funcţiile ocupaţională şi socială tulburate ;
- dependenţa sau independenţa excesive ;
- trecere de la subevaluare la supraevaluare ;
- relaţii interpersonale tulburi sau instabile ;
- deseori rezistenţă la tratament.
Având în vedere că evoluţia bolii nu este liniară, existând unele variaţii de intensitate,
tulburările de personalitate pot situa individul la limita dintre sănătate şiboală. De aceea diagnosticul
de tulburare de personalitate necesită o evaluare a pattern-urilor de funcţionare ale individului pe
termen lung. Trăsăturile de personalitate care definesc aceste tulburări trebuie distinse de
caracteristicile care apar ca răspuns la stresori situaţionali specifici sau de stări mentale
tranzitorii. Psihologul trebuie să evalueze stabilitatea trăsăturilor de personalitate în cursul timpului
şi în raport cu diverse situaţii.Deşi uneori este suficient un singur interviu cu persoane pentru care se
pune diagnosticul, adesea este necesar mai mult decât un singur interviu şi distanţă între
ele în timp. Judecăţile referitoare la funcţionarea personalităţii trebuie să ia în consideraţie
fondul etnic, cultural şi social al individului. Anumite tulburări de personalitate ( de exemplu
tulburarea de personalitate antisocială ) sunt diagnosticate mai frecvent la bărbaţi, altele ( de
exemplu tulburarea de personalitate borderline, histrionică şi dependentă ) sunt diagnosticate
mai frecvent la femei.
Conform celor descrise mai sus voi încerca să clarific, prin întrebări relevante, presupusa
dependență a clientului de ceilalți și starea de depresie la care m-am gândit :
- cauzelor ( câte trei pentru fiecare din intrebările profilului, respectiv 1,5,6,9,12,14,17)
1.Succesul depinde mai puțin de rezultate și mai mult de noroc
1. Pe ce vă bazați când afirmați acest lucru??
2. Care credeți că este motivul succesului lor?
3. Cum ați defini succesul dumneavoastră comparativ cu al celorlalti?
5. Foarte ușor recunosc că o vină îmi aparține.
1. Puteți să dați un exemplu în care ați recunoscut imediat vina ?
2. Considerați că șeful dumneavoastră v-a apreciat pentru acest lucru?
3. Cum credeți că ar reacționat alții în acel context?
6. Îmi vine greu să-mi rog prietenii să-mi facă o favoare.
1. Credeți că nu v-ar oferi ajutorul ? Ce anume vă face să credeți acest lucru?
2. Ați încercat să solicitați o favoare vreodată?Puteți să detaliați ce s-a întâmplat?
3. Considerați că prietenii ar putea gândi altfel despre dumneavoastră, să-și schimbe
părerea, dacă ați solicita o favoare?
9. Într-un supermarket cumpăr întotdeauna mai mult decât mi-am propus inițial.
1. Credeți că vă ajută la ceva să cumpărați mai mult?
2. Ați avut perioade când ați cumpărat mai puțin? Dacă da, în ce context?
3. Nu a existat niciodată un moment în care ați cumparat doar strictul necesar?Când
anume?
12. Nu-mi contrazic superiorii nici chiar atunci când am dreptate.
1. Ați făcut vreodată lucrul acesta?Ce s-a întâmplat?
2. Se întâmplă de multe ori să aveți dreptate?
3. Ce anume vă împiedică să faceți acest lucru?
14. Sunt de bună credință.
1. Ce anume vă face să afirmați acest lucru?
2. Ce anume vă determină să procedați astfel?
3. Ce semnificație are pentru tine acest lucru ?
17.În chestiunile importante decide partenera mea/partenerul meu.
1. Ați putea detalia acest răspuns?
2. Ați luat vreodată o decizie de unul/una singur/ă?
3. Ce s-a întâmplat când ați luat o decizie importanta de unul/una singur/ă?

- simptomelor ( câte trei pentru fiecare din intrebările profilului, respectiv 1,5,6.9.12,14,17)
 1. Succesul depinde mai puțin de rezultate și mai mult de noroc
1. Ce ai fi gândit despre aceasta înainte de a fi deprimat?
2. Ce ar fi gândit cineva în care ai încredere despre aceasta?
3. Ce i-ai spune altei persoane, care ar veni să-ți ceară sfatul , într-o problemă
asemănătoare?
5. Foarte ușor recunosc că o vină îmi aparține.
1. Cum anume v-ați simțit după acel moment?
2. Ați fi reacționat altfel dacă ați fi știut că nu ați fost apreciat/ă?Cum anume?
3. Ce ar fi simțit părinții dumneavoastră dacă v-ar fi văzut în acel moment?
6. Îmi vine greu să-mi rog prietenii să-mi facă o favoare.
1. Cum anume vă face să vă simțiți dacă solicitați o favoare?
2. Înțeleg că v-ați simți și mai neajutorat/ă dacă ați face acest lucru?
3. Ce anume v-ar deranja mai mult: refuzul sau schimbarea părerii?
9. Într-un supermarket cumpăr întotdeauna mai mult decât mi-am propus inițial.
1. Cum vă simțiți când cumpărați mai mult?Ați putea să detaliați?
2. Ce s-ar putea întâmpla dacă ați cumpăra mai puțin?
3. Cum v-ați simți dacă altcineva ar cumpăra la fel ca dumneavoastră?
12. Nu-mi contrazic superiorii nici chiar atunci când am dreptate.
1. Considerați că s-ar întâmpla ceva dacă ați face acest lucru?Ce anume?
2. V-ați spus vreodată punctul de vedere? Dacă da, cum v-ați simțit?
3. Ce anume simțiți când aveți dreptate și nu puteți spune ? Cum reacționați?
14. Sunt de bună credință.
1. Cum vă simțiți când faceți acest lucru zi de zi?
2. Cum vă comportați când faceți acest lucru?
3. Înțeleg că vă simțiți furios/furioasă pentru că nu sunteți apreciată din acest punct de
vedere ? Cum anume vă manifestați această furie?
17.În chestiunile importante decide partenera mea/partenerul meu.
1. Cum v-ați simțit când ați luat o decizie de unul/una singur/ă?
2. Ce consecințe au apărut?
3. Mi-ați putea spune mai multe despre pasarea deciziilor importante către alții?

- soluțiilor ( câte trei pentru fiecare din intrebările profilului, respectiv 1,5,6.9.12,14,17)
1. Succesul depinde mai puțin de rezultate și mai mult de noroc
1. Considerați că o încredere în posibilitățile dumneavoastră v-ar ajuta să atingeți succesul
pe care îl doriți?
2. Dacă ați discuta cu o persoană care are succes și v-ar spune că doar prin muncă l-a
obținut, ar avea o importanță suficientă pentru a reconsidera afirmația de la început?
3. Matematic vorbind, pentru a crește probabilitatea succesului, trebuie să construiești tu
jocul tău așa cum ți se potrivește, în funcție de talentele de care dispui, de abilitățile și
aptitudinile tale, de resursele de care dispui, toate acestea adaptate la mediul în care
trăiești!
5. Foarte ușor recunosc că o vină îmi aparține.
1. Considerați că ați fi putut reacționa prin expunerea adevărului?Cum v-ați văzut în
această situație?
2. Considerați că prezentarea acelui aspect ca fiind vina dumneavoastră într-o altă
manieră, după discutarea cu un consilier, v-ar fi ajutat?Cum anume?
3. Tu ești în inima tuturor relațiilor tale, ceea e nu înseamna să fii in centrul lor. 
Ești prin urmare responsabil de stima, dragostea și respectul pe care ți le porți ție însuți.
6. Îmi vine greu să-mi rog prietenii să-mi facă o favoare.
1. Credeți că ați putea accepta refuzul ca pe un lucru normal, fără să judecați?
2. V-ar putea ajuta o altă persoană, în afara prietenilor?
3. Ați putea să reflectați la următoarele cuvinte: Povara sau plăcerea înfloririi și a fericirii
proprii depind de tine?

9. Într-un supermarket cumpăr întotdeauna mai mult decât mi-am propus inițial.
 1. V-ar ajuta dacă v-ați lua bani exact pentru ceea ce v-ați propus să cumpărați?
2. V-ați simți mai bine dacă ar merge cineva din familie cu dumneavoastră?
3. Ce credeți că s-ar întâmpla dacă nu ați mai cumpăra așa mult?
12. Nu-mi contrazic superiorii nici chiar atunci când am dreptate.
1. Ce anume ați avea de pierdut dacă vă susțineți punctul de vedere?
2. V-ar ajuta dacă superiorii v-ar întreba în mod direct ?
3. Îndrăznește să te exprimi și punctează diferența când celălalt încearcă să te
definească… în funcție de viziunea sa.
14. Sunt de bună credință.
1. Credeți că ați putea să îi spuneți șefului că ar trebui sa vă aprecieze pentru bună
credință?
2. V-ar ajuta dacă v-ați exprima toate aceste furii prin explicarea rațională celorlalți?
3. Considerați că v-ar ajuta să vă stăpâniți furia dacă v-ați relaxa prin diverse exerciții, de
exemplu: număr până la 100 si mă liniștesc, apoi merg să-mi spun punctul de vedere?
17.În chestiunile importante decide partenera mea/partenerul meu.
1. Credeți că ați putea să-i explicați partenerului/partenerei că deciziile vă privesc
deopotrivă pe amândoi?
2. Considerați că ar fi util să vă solicite partenerul/partenera părerea?
3. Ce alternative ați mai avea?

Pentru a avea o continuitate am ales cel de-al doilea test din acceași secțiune B- Agresivitate și
depresie și anume testul 4 -Suferiți de tulburări depresive?, la care voi încerca să adresez
întrebări de clarificare relevante profilului critc- Melancolicul, descris de G. Senger și W.
Hoffman astfel:
Viața i se pare uneori incoloră, searbădă. Puține lucruri îl impresionează ți aproape că nu-l
interesează nimic. Chiar și rezolvarea sarcinilor zilnice absolut necesare înseamnă o mare
corvoadă, o solicitare deosebită. Pentru orice face este necesar un imbold; nimic nu îl ispitește. Cel
mai mult i-ar plăcea să se ghemuiască în pat și să nu mai știe nimic de lume. Îl deranjează și faptul
că puțini pricep cât de rău îi merge în realitate.
Dar să nu se resemneze. Să încerce să redescopere în lucrurile obișnuite plăcerea și bucuria de
a trăi. Să se străduiască să se îndeletnicească cu unele activități și să se redreseze.
Dacă nu reușește singur să iasă din văgăuna neagră să apeleze la specialiști.

Conceptul care ar trebui tratat aici este cel de ”tulburare depresivă”.

Starea de deprimare afectează atât femeile cât și bărbații, experții vorbind chiar de o
”epidemie”. Generația de după 1995 este de trei ori mai afectată de această maladie decăt
generația precedentă. În proporție de 2:1, femeile sunt mai predispuse la tulburări depresive decăt
bărbații. Studiile demonstrează că o femeie din cinci și un bărbat din zece cunoaște starea de
depresie.Creșterea perturbărilor depresive se datorează deprecierii scării valorilor, a pierderii
tradițiilor, alienării individului și sentimentului inutilității.
Specialiștii disting trei forme de depresii: ”somatice” determinate sau favorizate de organism,
”endogene” când nici un eveniment exterior nu se face responsabil de apariția bolii, și aici există
două subforme: fie atunci când survine doar starea depresivă, fie atunci când alternează așa
numita fază maniacală cu cea depresivă.A treia formă este ”psiho-reactivă”, datorată unor
vătămări din prima copilărie sau apărută în urma unor indispoziții psihice, ca reacție la anumite
evenimente din afară, despărțiri, pierderea locului de muncă, decese etc.
Conform ultimelor studii ale cercetărilor din domeniu, starea depresivă apare ca urmare a
acțiunii concertate a tuturor celor trei factori, depinde însă care dintre ei își pune amprenta mai
puternic și în care din cele trei faze se află centrul de greutate.
Depresia este un fenomen atât de răspândit încât a fost, pe drept cuvânt, numit ”guturaiul
psihiatriei” (Seligman, 1975). 15-20% din populația adultă a suferit de o simptomatologie
depresivă și peste 12 % a trăit o depresie suficient de puternică pentru a necisita tratament
( Melanie Fennel, 1989).
Cauzele depresiei sunt multiple ( Wissman, 1982):
-tulburări la nivelul neurotranmițătorilor;
-tulburări depresive sau alcoolism în familie;
-pierderea unui părinte;
-neglijarea în copilăria timpurie;
-evenimente de viață negative;
-un partener ostil sau/și critic;
-lipsa unei relații apropiate;
-absența unui suport social;
- lipsa stimei de sine pe termen lung.
Omul poate deveni depresiv dacă și-a pierdut pe cei apropiați, comunitatea din care a făcut
parte, țara, idealurile și stima de sine; și, la fel, dacăe frustrat sau trăiește eșecuri,dacă și-a pierdut
”rostul de a fi pe lume”. Depresivul este surd și orb la solicitări, repliat pe sine, orientat către
trecutul său, ca spre ultima treaptă, o ultimă înrădăcinare în lume și în sine, înainte de neființă.
Dar nu întotdeauna depresia e trăită cu o intensitate majoră, care scoate complet subiectul din
prezența sa în lumea umană. Există și stări de tristețe variat modulate- ca tristețea blândă, iritată,
morocănoasă- când omul continuă să fie alături și împreună cu ceilalți, deși mai retras, mai
detașat, ,ai lent, mai puțin activ. Acum el e doar parțial desprins de lumea comunitară, de lume.
Ceea ce se întâmplă în jur nu-i e cu totul indiferent, ambianța poate atinge încă subiectul, care știe
și poate să plângă.
Uneori , decepționat, el trăiește ”amărăciunea vieții”, alteori își construiește o ”filozofie
existențială” prin care își argumentează atitudinea dispozițională pesimistă. Situația tristeții ne
indică ordinea în care elementele structurale ale temporalității se deteriorează: întâi viitorul, apoi
prezentul, cu toate filoanele cu toate filoanele de temoralitate care-l susțin, și, în final, durata, ca
ultim fundal și punct de sprijin.
Un aspect și mai nuanțat apare o dată cu trăirea care, în tradiția culturală și nemedicală a
Europei, a fost numit melancolie. Acea melancolie pe care, Durer , a ilustrat-o în celebra sa
gravură. Omul care se plasează la acest nivel al melancoliei înțeleasăîn sensul spiritual, este de
asemenea un o distanțat de prezent, de lume. Dar acum aceastădetașare se petrece sub granița
înțelepciunii. În numele aceste înțelepciuni, înțeleptul privește de sus, ”melancolic”, angajarea
indivizilor în proiecte ambițioase, iluzia absolutei noutăți a creației. Din această perspectivă,
viitorul nu aduce de fapt nimic nou, iar prezentul este trecător, nemeritând efortul de a te angaja
în el ( gândire parțială la stoici, si mai mult la sceptici).
Terapia cognitiva comportamentală este cea mai cercetată forma de tratament pentru depresie
la copii și adolescenti. Psihoterapia s-a dovedit eficienta și la persoanele în vârsta. Psihoterapia de
succes reduce recurența depresiei chiar și dupa s-a terminat și este înlocuită de sedințe ocazionale.
Cea mai studiată forma de psihoterapie pentru depresie învață pacienții să se apere singuri, noi
moduri pozitive de a gândi și modificarea comportamentelor contraproductive.
Melancolia a fost descrisă prima oară de Hipocrate, în secolele V si IV, i.Hr. Însa în secolul XX
a decăzut din drepturi, ea nemaifiind recunoscută ca boala de sine stătătoare, nemaiputându-se da
acest diagnostic.
În prezent, psihiatrii trebuie să aleagă între depresie minoră și majoră, atunci când se
confruntă cu pacienți ce prezintă semne de melancolie.

Suferiți de tulburări depresive?

 1. Am de gând să fac multe în viață; 1 2 3 4

2. Adeseori mă judec eu singură/ă și am tendința să mă subestimez; 1 2 3 4

3. Adeseori nu am nici un pic de vlagă și mă simt lipsit/ă de energie; 1 2 3 4

4. Munca pe care o îndeplinesc îmi face plăcere; 1 2 3 4

5. Am un cerc larg de prieteni;

1 2 3 4

6. Uneori am atâta energie încât îmi trec prin capo mulțime de idei și nu știu 1 2 3 4
cu care să încep;

7. Sunt capabil/ă de sentimente puternice; 1 2 3 4

8. Momentan viața mea este marcată de entuziasm debordant; 1 2 3 4

9. Trebuie să depun un mare efort ca să încep o activitate; 1 2 3 4

10. Nu-mi găsesc liniștea; 1 2 3 4

11. Viitorul mă îngrijorează fără să am un motiv anume; 1 2 3 4

12. Nimic nu-mi face plăcere; 1 2 3 4

13. Viața mea amoroasă este plină de împliniri; 1 2 3 4

14. Am asupa celorlalți o influență mobilizatoare;

1 2 3 4

15. Uneori mă cuprinde un chef nemaipomenit de a face cumpărături sau

1 2 3 4

o foame de lup;

16. Mă preocupă gândul morții; 1 2 3 4

17. Mă înțeleg pe mine și îi înțeleg și pe ceilalți; 1 2 3 4

18. Adeseori nu pot dormi toată noaptea; 1 2 3 4

19. Îmi rezolv obligațiile fără nici o problemă, chiar și atunci când nu am 1 2 3 4

chef de loc

20. Câteodată mă cuprinde un sentiment de bucurie atât de mare, încât îmi vine 1 2 3 4
să-i strâng pe toți în brațe;

21. Adeseori mă simt deprimat/ă. 1 2 3 4

TIPUL A TIPUL B TIPUL C

Întrebarea Puncte Întrebarea Puncte Întrebarea Puncte
2 4 1 2 6 1
3 4 4 2 8 1
9 4 5 1 10 4
11 4 7 2 14 1
12 4 13 1 15 1
 16 4 17 2 18 2
21 4 19 2 20 1
Total 28 Total 12 Total 11

Conform celor descrise mai sus voi încerca să clarific, prin întrebări relevante, presupusa
dependență a clientului de ceilalți și starea de depresie la care m-am gândit :
- cauzelor ( câte trei pentru fiecare din intrebările profilului, respectiv 2,3,9,11,12,16,21,)
2.Adeseori mă judec eu singur/ă și am tendința să mă subestimez.
1. Ați putea să-mi spuneți când anume ați început să faceți acest lucru?
2. Care credeți că este motivul?
3. Ați putea să detaliați un astfel de moment?
3. Adeseori nu am nici un pic de vlagă și mă simt lipsit/ă de energie.
1. Ați putea să-mi spuneți când anume se întâmplă acest lucru ?
2. Sunteți multumit/ă de job-ul dumneavoastră?
3. Ce anume considerați că vă face să vă simțiți astfel?
9. Trebuie să depun un mare efort ca să încep o activitate.
1. Ați putea să detaliați ce înseamnă mare efort pentru dumneavoastră?
2. Considerați că ceilalți nu depun efort?
3. Ce anume vă determină să depuneți efort?
11. Viitorul mă îngrijorează fără să am un motiv anume.
1. Când anume vă îngrijorează acest aspect?
2. Ați avut momente când nu v-ați îngrijorat în legatură cu aceasta?Când anume?
3. Ce s-a întâmplat între timp?
12. Nimic nu-mi face plăcere.
1. Nimic niciodată nu v-a facut plăcere?
2. Care credeți că este motivul pentru care gândiți astfel?
3. Ce anume vă împiedică să vă bucurați de ceva?
16. Mă preocupă gândul morții.
1. Ați putea să-mi spuneți cum anume vă preocupă?
2. Când anume a intervenit această preocupare?
3. Ce s-a întâmplat după aceea?
20.Adeseori mă simt deprimat/ă.
1. Când anume anume se întâmplă?
2. Considerați că există un motiv pentru starea dumneavoastră? Dacă da, ce anume?
3. Ce s-a întâmplat ultima dată când ați fost deprimată?

- simptomelor ( câte trei pentru fiecare din intrebările profilului, respectiv 2,3,9, 11,12,16,21)
2.Adeseori mă judec eu singur/ă și am tendința să mă subestimez.
1. Cum anume vă manifestați când faceți acest lucru?
2. Cum credeți că v-ați comporta dacă nu ați mai face lucrul acesta?
3. Ce anume ați simțit ultima dată cănd ați făcut acest lucru?
3. Adeseori nu am nici un pic de vlagă și mă simt lipsit/ă de energie.
1. Cum anume vă comportați în astfel de situații ?
2. Cum considerați că se comportă alții în astfel de situații?
3. Ați putea să detaliați o astfel de situație?
9. Trebuie să depun un mare efort ca să încep o activitate.
1. Cum vă simțiți când depuneți un mare efort?
2. Ați putea să detaliați o situație?
3. Cum v-ați simțit după aceea ?
11. Viitorul mă îngrijorează fără să am un motiv anume.
1. Ce simțiți când vă îngrijorați?
2. Cum anume vă comportați când sunteți îngrijorat/ă?
3. Ce semnificație are viitorul pentru dumneavoastră?
12. Nimic nu-mi face plăcere.
 1. Cum vă simțiți afirmând acest lucru?
2. Cum vă comportați când nu vă face plăcere ?
3. Ce s-a întâmplat ultima dată când ați fost bucuros/oasă?
16. Mă preocupă gândul morții.
1. Ce anume simțiți când vă gândiți la acest lucru?
2. Cum anume v-ați comportat în aceea situație?
3. Cum anume debutează această preocupare?
20.Adeseori mă simt deprimat/ă.
1. Ce anume simțiți când aveți această stare?
2. Ați fost și altfel/ Cum v-ați simțit atunci?
3. Cum v-ați comportat când ați fost veselă? Dar deprimată?
- soluțiilor ( câte trei pentru fiecare din intrebările profilului, respectiv 2,3,9,11,12,16,21)
2.Adeseori mă judec eu singur/ă și am tendința să mă subestimez.
1. Considerați că vă ajută autocritica în activitatea dumneavoastră? Dacă da, cum anume?
2. Credeți că ați fi putut să luați o altă decizie în loc să vă judecați? Dacă da, ce anume?
3. V-ar ajuta dacă ați încerca să puneți în balanță ceea ce ar trebui să judecați la
dumneavoastră și ce nu? Ați putea să vedeți că sunteți o persoană cu foarte multe
calități!
3. Adeseori nu am nici un pic de vlagă și mă simt lipsit/ă de energie.
1. Ați încercat să adoptați si o altfel de stare ?
2. Considerați că v-ar putea ajuta ceva să vă schimbați starea?Ce anume?
3. Ați putea să adoptați si alte alternative? Care anume?
9. Trebuie să depun un mare efort ca să încep o activitate.
1. Credeți că ați putea să nu mai depuneți un efort așa mare?
2. Cum anume?
3. Ați prefera să nu mai munciți sau v-ați gândit la o alternativă?
11. Viitorul mă îngrijorează fără să am un motiv anume.
1. Care este părerea dumneavoastră în legătură cu acest aspect?
2. Considerați că nu v-ați mai îngrijora dacă v-ați ocupa timpul cu activități relaxante și
plăcute?
3. Ați putea să reflectați la sintagma ”Carpe diem”?
12. Nimic nu-mi face plăcere.
1. Credeți că ați putea să simțiți plăcere dacă v-ar aprecia cineva?
2. Ce alternative vă trec prin minte ?
3. Dați-mi câteva exemple de plăceri /bucurii pe care le-ați trăit în trecut?
16. Mă preocupă gândul morții.
1. Credeți că v-ar ajuta dacă ați discuta cu familia acest lucru?
2. Ați putea să considerați acest lucru ca pe ceva firesc și să-l acceptați?
3. Cum anume ați proceda să acceptați?
20.Adeseori mă simt deprimat/ă.
1. Credeți că există un motiv pentru starea dumneavoastră? Care anume?
2. Considerați că ați putea avea o altă stare dacă s-ar întâmpla ceva interesant , palpitant,
intens?
3. Ați putea să vă mobilizați și să întreprindeți ceva creativ? Credeți că v-ar ajuta?

Bibliografie:
Ameliorarea performanțelor individuale prin tehnici de psihoterapie, Irina Holdevici, ed.Lider
Psihoterapia cognitiv-comportamentală, Irina Holdevici, ed Științelor Medicale
Introducere in psihopatologia antropologică, N. Lăzărescu, ed. Facla
Diferite link-uri de pe interenet: e-psiholog, revista psychology etc