Autoritatea Imperiala in Criza Mihail VIII

Autoritatea imperială în criză:
Mihail al VIII-lea Paleologul (1258-1282) și

raporturile Statului bizantin cu Biserica
Ionuț-Alexandru Tudorie
Autoritatea imperială în criză:

Mihail al VIII-lea Paleologul (1258-1282) și raporturile
Statului bizantin cu Biserica
MUZEUL BRĂILEI EDITURA ISTROS

BRĂILA, 2016
Ionuț-Alexandru Tudorie (n. 1977) este doctor în Teologie (2008) și Istorie (2014) al Universi-
tății din București, lector în cadrul Departamentului de Teologie Istorică, Biblică și Filologie –
Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București. Volume publicate: De la Refor-
mă la unitatea vizibilă deplină: dialogul teologic dintre anglicani și luterani (Cluj-Napoca
2012); Cu frică s-au temut acolo unde nu era frică... Istoria dialogului teologic dintre anglica-
nii nonjurori și Biserica Răsăriteană (1716-1725) (Cluj-Napoca 2012); Fotie al Constantinopo-
lului, Mistagogia Duhului Sfânt. Exegeză la Noul Testament, ediție bilingvă, traducere de Oana
Coman, Studiu introductiv, tabel cronologic și note explicative de Ionuț-Alexandru Tudorie,
Oana Coman și Adrian Muraru (Iași 2013).
Legendă copertă: Hyperpyron (ὑπέρπυρον) de aur, emis în timpul împăratului Mihail al VIII-lea
Paleologul (1258-1282), Magnesia: Maica Domnului pe tron / Împăratul Mihail prezentat lui
Hristos de Arhanghelul Mihail (BZC.1969.54.D2012)
© Dumbarton Oaks, Byzantine Collection, Washington, DC
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

TUDORIE, IONUŢ-ALEXANDRU
Autoritatea imperială în criză : Mihail al VIII-lea Paleologul
(1258-1282) şi raporturile statului bizantin cu biserica / Ionuţ-
Alexandru Tudorie. - Brăila : Editura Istros a Muzeului Brăilei "Carol I",
2016
Conţine bibliografie
Index
ISBN 978-606-654-208-1
94(495.02)
CUPRINS
PREFAȚĂ (Victor Spinei) ......................................................................... 7

NOTĂ ....................................................................................................... 11
CUVÂNT DE MULȚUMIRE .................................................................. 13
PROLEGOMENE .................................................................................... 17
Scurtă biografie a împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul ..... 18
Sursele istorice ............................................................................ 21
Status quaestionis ....................................................................... 32
Obiectivele și metodologia cercetării ......................................... 42
I. ȘI, ȚINÂND FRÂUL CALULUI SĂU… ................................................ 45
Officium stratoris în ceremonialul bizantin ................................ 46
Concluzii ..................................................................................... 63
II. CEREMONIALUL ÎNCORONĂRII IMPERIALE BIZANTINE
ÎN SECOLUL AL XIII-LEA ................................................................... 67
Ungerea imperială sau despre rolul Bisericii în actul
încoronării ................................................................................... 69
Replica administrației imperiale: ridicarea pe scut ..................... 88
Contextul ideologic al încoronărilor imperiale în perioada
Paleologilor.................................................................................. 93
Proclamarea și încoronările succesive ale lui Mihail
Paleologul ................................................................................... 96
Concluzii ..................................................................................... 99
6 Autoritatea imperială în criză
III. SCHISMA ARSENITĂ (1265-1310): ΑΚΡΙΒΕΙΑ SAU

ΟΙΚΟΝΟΜΙΑ?....................................................................................... 103
Debutul ostilităților ................................................................... 103
Etapele schismei sau despre politizarea unui principiu moral .. 115
Concluzii ................................................................................... 128
IV. V-AȚI FĂCUT CA FRÂNCII! UNIREA BISERICEASCĂ
CU ROMA (LYON, 1274)..................................................................... 131
Negotium Graecorum (1261-1276) .......................................... 134
Reductio Graecorum (1276-1282) ............................................ 173
Concluzii ................................................................................... 200
V. ACEST MIHAIL A ELIBERAT CETATEA DE LATINI ..................... 205
Atitudinea împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul
față de proprietățile Bisericii..................................................... 206
Concluzii ................................................................................... 225
VI. EXCOMUNICAREA ÎMPĂRATULUI SAU DESPRE
ÎNDRĂZNEALA UNUI PATRIARH ................................................... 229
Circumstanțele afurisirilor împăratului Mihail al VIII-lea
Paleologul ................................................................................. 231
Recurența excomunicărilor imperiale în perioada bizantină .... 247
Să nu putrezească după moarte în veacul de acum și
în cel care va să vină .................................................................. 260
Concluzii ................................................................................... 288
IMPERIUM ȘI SACERDOTIUM ÎN CONFLICT ................................. 293
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ.............................................................. 301
Izvoare ...................................................................................... 301
Literatura secundară .................................................................. 334
INDICE ANTROPONIMIC ................................................................... 423
PREFAȚĂ
Lipsa de prestigiu a unui organism statal, cauzată de impunerea unei

ideologii vetuste sau de precaritățile eșafodajului evolutiv, a înrâurit posi-
bilitatea de a i se omologa pe plan internațional valențele de ordin cultu-
ral. Sub incidența acestei aserțiuni considerăm că s-a aflat, măcar în linii
generale, și cazul ilustrat de România, absorbită după cel de-al Doilea
Război Mondial de marasmul comunist și, prin refracție, frustrată de ma-
nifestarea randamentului creativ în parametrii normalității, fiind astfel
condamnată la marginalizarea în conul de umbră al interesului cercurilor
elevate de pe plan mondial. Instaurarea unei păgubitoare autarhii cultura-
le, tradusă prin obturarea căilor de transfer al ideilor înnoitoare, a diminu-
at drastic mai cu seamă contactele cu marea scenă de efervescență intelec-
tuală a Occidentului, în tendința persuasivă a puterii politice de a deter-
mina adeziunea statornică la dogmele marxist-leniniste, iar, într-o etapă
ulterioară, la mitizările ultranaționaliste. Consecințele acestor măsuri pro-
hibitive au constat în limitarea arsenalului documentar, derapaje în de-
ontologia profesională, pietrificarea viziunii în timp și spațiu.
Cu toate aceste carențe, ar fi nedrept să nu se recunoască faptul că
numeroși specialiști, uneori cu prețul ostracizării, și-au menținut verticalita-
tea morală și profesională în perioada orânduirii dictatoriale, încât istorio-
grafia românească a înregistrat și împliniri notabile. Schimbarea de regim
politic din decembrie ‘89 a oferit perspective reale de reînnoire a domeniu-
lui, care, fără îndoială, a beneficiat de condiții de exprimare incomparabil
mai favorabile decât cele avute la dispoziție în deceniile anterioare, ceea ce
a condus în mod firesc spre realizări de substanță. Cu riscul de a leza anu-
mite susceptibilități, ne vom exprima opinia că, în pofida unui cuantificabil
spor cantitativ al producției de volume și periodice, diferențele calitative
dintre istoriografia românească și cea de dincolo de fruntarii nu s-au dimi-
nuat în ultimul sfert de veac, întrucât nici dinamica întreprinderilor savante
pe alte meridiane nu a cunoscut atenuări sau sincope.
Spațiului românesc nu i-a lipsit niciodată un robust potențial spiritual
și credem că generației tinere de cercetători îi incumbă responsabilitatea de
a profita de ambianța propice de afirmare oferită de oportunitățile de a stu-
dia în renumite instituții culturale de pe mapamond, de a stabili contacte
perene cu reprezentanți consacrați ai domeniului, de a se folosi de mijloace-

le electronice de informare, de a prelua eclectic tradițiile școlii naționale,
toate acestea nu doar în scopul augmentării performanțelor personale, ci și
al sporirii prestigiului global al istoriografiei românești. Aceasta are nevoie
nu numai de o aprofundare a investigării evenimentelor și fenomenelor
derulate în arealul carpato-dunărean, relaționată cu o examinare a acestora
în conexiune cu realitățile de pe meridianele mai apropiate sau mai îndepăr-
tate, ci și de o extindere a orizontului tematic spre probleme de istorie uni-
versală, precum au capacitatea de a realiza comilitoni într-ale meseriei din
centre cu pregnantă autoritate științifică din străinătate.
Opiniile așternute în rândurile de mai sus au fost sugerate de lectura
tomului care face obiectul prezentului cuvânt introductiv, considerând că
tânărul istoric Ionuț-Alexandru Tudorie – în prezent lector la Facultatea
de Teologie Ortodoxă a Universității din București – ar putea fi unul din-
tre exponenții generației de cercetători în măsură să ridice ștacheta per-
formanțelor istoriografiei naționale și să-i confere o credibilitate sporită
dincolo de hotare. Spre deosebire de cei mai numeroși tineri cu propensi-
uni pentru cercetarea științifică, grăbiți să-și etaleze operativ roadele cer-
cetărilor, autorul a manifestat în acest sens o răbdare aproape neverosimi-
lă, desigur pentru că și domeniul spre care a optat – bizantinistica – pre-
supune o pregătire foarte pretențioasă. Chiar și după ce și-a susținut doc-
toratul – cu o teză coordonată de reputatul preot profesor dr. Viorel Ioniță
la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București, în anul
2008 –, a fost extrem de parcimonios în privința remiterii spre tipar a pro-
priilor opus-uri, dar s-a dovedit activ la numeroase conclavuri științifice
de ținută, prezentând comunicări cu un evantai tematic mozaicat la Sofia,
Tallinn, Moscova, București, Kalamazoo, Paris, Viena, Palermo, New
York, Roma etc. Totodată, a preferat să-și sporească dota bibliografică cu
o râvnă deosebită, aplicând pentru stagii de documentare în centre de sta-
tornic prestigiu de pe ambele țărmuri ale Atlanticului, precum cele de la
Leeds, Strasbourg, Roma, Viena și, mai cu seamă, de la Dumbarton Oaks
din Washington DC, unde se află probabil cea mai bine înzestrată biblio-
tecă pentru studiile bizantine, post-bizantine, balcanice și est-slave din
întreaga lume. Survolându-i cuprinzătoarele referiri bibliografice din mo-
nografie, ai senzația că te afli în fața textului unui istoric cu îndelungată
experiență profesională. Pe lângă varietatea surselor utilizate, autorul re-
levă o meritorie maturitate interpretativă, semn că a reflectat îndelung la
problematica abordată.
Prefață 9
Ionuț-Alexandru Tudorie a dat dovadă de temeritate atunci când a

abordat problema raporturilor dintre Stat și Biserică în vremea domniei lui
Mihail al VIII-lea Paleologul, restauratorul Imperiului Bizantin, căreia i s-a
dedicat de-a lungul timpului o cuprinzătoare literatură de specialitate, care,
în mod firesc, a fost prospectată în mod critic. Chiar și atunci când unele
concluzii ale celor care l-au precedat în preocupări păreau a fi infailibile,
autorul a ținut să le verifice exigent, pornind de la examinarea plină de
acribie a surselor contemporane, cu un spirit de observație aflat permanent
în stare de veghe, spre a depista nuanțe în mai mică măsură detectabile.
Monografia lui Ionuț-Alexandru Tudorie reprezintă o certă reușită
prin documentație bogată, interpretare cumpănită, concluzii raționale și
acuratețe stilistică, o binevenită încercare a generației recente a bizantinis-
ticii românești de a se pronunța cu competență în probleme de larg interes
pentru istoria universală.
Victor Spinei
NOTĂ
Pentru numele proprii grecești și latinești am ales să acord prioritate

formelor deja consacrate în limba română (atât prenume, precum Atana-
sie, Constantin, Dimitrie, Filotei, Grigorie, Inocențiu, Ioan etc., cât și unor
nume de familie: Paleologul, Cantacuzino etc.), iar în cazul celor pe care
le-am considerat a fi mai puțin utilizate (în special patronime bizantine)
am ales fie să transliterez, fie să preiau cu fidelitate formele din limbile
sursă. În cadrul notelor de subsol, trimiterile către trei colecții fundamen-
tale [Les regestes des actes du Patriarcat de Constantinople, vol. I (Les
actes des patriarches); Regesten der Kaiserurkunden des Oströmischen
Reichs von 565-1453; Prosopographisches Lexikon der Palaiologenzeit]
au respectat numărul intern al documentului și, respectiv, al articolului,
fără a lua în considerare paginația. De asemenea, în cazul citării izvoare-
lor, indicația bibliografică face trimitere atât la numele autorului și al ope-
rei în original, cât și la numele editorului (echipei editoriale) care a publi-
cat ediția critică / diplomatică citată [spre exemplu: Γεώργιος Παχυμέρης,
Συγγραφικαὶ Ἱστορίαι IX.1, în: FAILLER 1999a: 22110-14]. Prin urmare, în
Bibliografia generală, izvoarele istorice au fost aranjate în funcție de nu-
mele editorului (sau, în unele cazuri, de cel al traducătorului/traducătorilor),
și nu după cel al autorului. În toate situațiile în care un singur volum al
unei publicații periodice a acoperit o perioadă de timp mai mare [spre
exemplu: Byzantinisch-Neugriechische Jahrbücher, 21 (1971-1974)] am
ales să indic anul mai recent [1974, în exemplul citat]. Altfel, cu puține
excepții [AKTY RUSSKAGO 1873; ÉCOLE FRANÇAISE DE ROME 1901; ÉCOLE
FRANÇAISE DE ROME 1913], cazuri în care numele editorilor nu au fost
menționate în interiorul volumelor citate, toate trimiterele bibliografice au
urmat formula simplificată: nume autor / editor / traducător [sau primele
două nume în cazul unor echipe editoriale cu mai mulți membri] și anul
apariției volumului. De asemenea, în situațiile în care același autor a fost
citat cu texte diferite publicate în același an calendaristic, distincția a fost
făcută prin atașarea lângă anul de apariție, în ordine [mai întâi pentru citări-
le din secțiunea Izvoare, iar apoi pentru cele din Literatura secundară], a
primelor litere din alfabetul latin [spre exemplu: LAURENT 1934a; LAURENT
1934b etc.].
CUVÂNT DE MULȚUMIRE
Istoria acestui proiect editorial a debutat în toamna anului 2004,

când am citit cu pasiune excelenta monografie semnată de Deno John
Geanakoplos, în care autorul a explorat cu maximă rigoare academică
fațetele multiple ale portretului împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul.
Următorul moment important, care a marcat de altfel și debutul documen-
tării acestei teme de cercetare, s-a produs în primăvara anului 2008, când
i-am adresat doamnei Alice-Mary Talbot, pe atunci director al Departa-
mentului de Studii Bizantine din cadrul Dumbarton Oaks Research Libra-
ry and Collection (Washington DC), o cerere pentru un scurt stagiu de
documentare în cadrul acestei instituții. Răspunsul pozitiv, urmat de im-
presionanta bibliografie la care am avut acces în acele două săptămâni din
vara anului 2008 au constituit piatra de temelie a acestei analize istorice.
În anii următori (2009-2016), această extraordinară bibliotecă bizantină
mi-a devenit într-atât de familiară încât mi-am petrecut aici aproape fieca-
re vacanță universitară de vară, având bucuria să îmi pot finaliza acest
proiect literalmente în același loc unde l-am și început. Astfel, principale-
le instituții care au susținut financiar această cercetare academică și cărora
le sunt îndatorat sunt următoarele: Dumbarton Oaks Research Library
and Collection (două stagii pre-doctorale – 2008 și 2009 / două stipendii
post-doctorale – 2011 și 2016), Academia Română / Academia Austriacă
de Științe (bursă de cercetare post-doctorală – 2011-2012), Colegiul Noua
Europă (bursă de cercetare post-doctorală – 2014-2015), precum și Uni-
versitatea din București, care mi-a oferit cu generozitate nu doar sprijin
financiar pentru a participa la diferite conferințe, simpozioane și stagii de
cercetare în acestă lungă perioadă, ci și posibilitatea de a-mi împlini în
anumite momente obligațiile didactice în sistem modular pentru a mă pu-
tea dedica exclusiv acestei solicitante investigații istorice. Tuturor acestor
instituții le sunt profund îndatorat pentru generozitate și nădăjduiesc că
acest volum le răsplătește, cel puțin parțial, încrederea.
Autorul unui proiect academic cu o gestație care a acoperit o perioadă
de timp atât de extinsă are, în mod evident, și o lungă listă a celor care l-au
sprijinit și susținut în diferitele etape ale cercetării. În primul rând, trebuie
să menționez faptul că forme preliminare / intermediare ale unor capitole
din prezentul volum au fost supuse deja criticii de specialitate atât prin pre-
zentarea în cadrul unor conferințe, simpozioane sau seminare internaționa-
le, cât și prin peer-review-ul de calitate produs de redacțiile unor publicații
periodice sau edituri cu profil academic.* Le mulțumesc, după caz, pentru
cuvintele de încurajare, întrebările pertinente, răbdarea de a citi și edita
respectivele articole sau criticile argumentate tuturor celor care au interac-
ționat, într-un fel sau într-altul, cu variantele de text propuse de mine. În
acești ani am avut ocazia să discut în contexte mai degrabă informale unele
Diferite variante de lucru comparativ cu cele finale publicate în cadrul acestui volum au
fost anterior prezentate sau publicate după cum urmează: capitolul despre officium stra-
toris a fost prezentat în cadrul unei conferințe internaționale organizate de Academia
Austriacă de Științe (Viena, septembrie 2012), precum și în fața corpului academic al St
Vladimir’s Orthodox Theological Seminary (New York, aprilie 2014), publicat în limba
română în: Revista Istorică, 24 (2013), 439-460, urmând să fie tipărit și în limba engleză
în volumul: Christian GASTGEBER, Ekaterini MITSIOU, Johannes PREISER-KAPELER,
Vratislav ZERVAN (eds.), The Patriarchate of Constantinople in Context and Compari-
son [= Proceedings of the International Conference Vienna, September 12 th-15th 2012. In
memoriam Konstantinos Pitsakis (1944-2012) and Andreas Schminck (1947-2015)], coll.
Österreichische Akademie der Wissenschaften. Philosophisch-Historische Klasse. Denk-
schriften, Vienna: Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 2016, 31-
46; părți din capitolul despre ceremonialul încoronării împăraților bizantini în secolul al
XIII-lea au fost prezentate în cadrul unei conferințe internaționale organizată de Acade-
mia Română (București, septembrie 2011), iar ulterior publicate în limba engleză în:
Ostkirchliche Studien, 60 (2011), 69-109, și în limba română în: Archaevs, 15 (2011),
259-308; capitolul despre criza arsenită a fost inițial publicat în limba română în: Tabor,
3 (2009-2010), 11, 23-49, iar apoi în limba franceză în: Zbornik radova Vizantološkog
Instituta, 48 (2011), 133-175; capitolul dedicat Unirii de la Lyon (1274) a fost introdus
într-o cercetare amplă a dialogului teologic dintre Roma și Constantinopol în perioada
dinastiei Paleologilor (1258-1453) publicată în: Vasile-Adrian CARABĂ, Ionuț-Alexandru
TUDORIE (eds.), Dinamica vieții intelectuale în Bizanțul Paleologilor (1261-1453) sub
influența polemicii, București: Editura Universității din București, 2014; fragmente din
capitolul despre excomunicările împăratului Mihail al VIII-lea au fost prezentate în
cadrul Congresului Internațional de Studii Medievale (Leeds, iulie 2012), a seminarelor
internaționale găzduite de Colegiul Noua Europă (noiembrie 2014) și, respectiv, de
Institutul de Cercetări al Universității din București – Secția de Științe Umaniste (de-
cembrie 2015), precum și în fața profesorilor și studenților Universității din Ioannina
(Grecia, martie 2016), dar au fost și publicate în: New Europe College. Ștefan Odobleja
Program. Yearbook 2014-2015, București: New Europe College, 2015, 183-218. În
ciuda acestei lungi liste de texte deja publicate, caracterul inedit propus prin volumul de
față se păstrează intact, căci, în multe situații, nuanțele interpretative au fost adăugate
numai după ce a fost finalizată întreaga investigație istorică. Astfel, în toate cazurile
fragmentelor deja tipărite, consider că varianta finală publicată în prezentul volum re-
flectă stadiul actual al cercetării și al interpretării respectivului moment istoric.
Cuvânt de mulțumire 15
idei dezvoltate în prezenta cercetare cu numeroși cercetători, care mi-au

oferit cu generozitate timpul și competența lor. Astfel, țin să le transmit
întreaga mea gratitudine, în mod special, următorilor prieteni apropiați:
Marie-Hélène Blanchet (Paris), Divna Manolova (Bucharest / Edinburgh),
Ekaterini Mitsiou (Viena), Ovidiu Olar (București / Bochum), Linda Safran
(Toronto), Christos Stavrakos (Ioannina) și Manuela Studer-Karlen (Fri-
bourg). Eliminarea multor stângăcii din fragmentele traduse din limbile
greacă bizantină și, respectiv, latină le datorez prietenilor mei: Constantin
Georgescu (București), Octavian Gordon (București) și Ovidiu Sferlea
(Oradea). În același timp, recunoștința mea se îndreaptă și către toți cei care
m-au ajutat în anevoiosul proces de documentare, reacționând prompt la
numeroasele și agasantele mele cerințe bibliografice: Marius Călin (Hei-
delberg), Daniel Cățoi (Tesalonic), Marius Ciulu (Mainz), Viorel Coman
(Leuven), Alexandru Cuțchi (București), Ionuț Dinu-Stoica (Tübingen),
Emanuel Dobre (Strasbourg), Andrei Gaju (Marburg), George Gherga (Le-
uven), Andrei Macar (Göttingen), Eugen Maftei (Paris), Justin Mihoc
(Durham), Ioan Florin Muntean (Tesalonic), Octavian Negoiță (Budapes-
ta), George Nișcoveanu (Tübingen), Marius Portaru (Roma), Alexandru
Prelipcean (Tesalonic), Silviu Roșu (München) și Teodor Tăbuș (Bonn).
De asemenea, corectura atentă operată de Anca Ionescu a eliminat mai mul-
te greșeli de tehnoredactare decât mi-aș fi închipuit, transformând astfel
textul într-unul mai lizibil. O mențiune specială în această listă îl vizează pe
Sebastian Nazâru, colegul și prietenul meu, neprețuit partener de dialog, cel
mai atent și critic cititor pe care și-l poate dori autorul unui volum de istorie
bizantină. Toate reacțiile lui m-au condus indubitabil fie spre revizuirea
argumentelor enunțate, fie spre nuanțarea ipotezelor de lucru sau a conclu-
ziilor. Nu în ultimul rând, sunt recunoscător și editurii Istros și domnului
profesor Ionel Cândea, care a acceptat să publice rezultatele acestei cerce-
tări, evitând cu delicatețe să discute despre rentabilitate și profit în cazul
unei lucrări academice. Le mulțumesc călduros pentru susținere tuturor
celor menționați, care se adaugă celor pe care i-am indicat explicit în unele
note de subsol, și, totodată, îmi cer iertare anticipat celor al căror nume le-
am omis fără intenție.
Probabil că mai mult decât oricine altcineva trebuie să îmi exprim
recunoștința față de propria familie, căreia i-am rezervat cele mai profun-
de sentimente de gratitudine pentru suportul și disponibilitatea pe care mi
le-a acordat în toți acești ani. Soția mea, Denisa, a acceptat să îmi ofere
bucuria și oportunitatea de a-mi continua cercetarea, degrevându-mă de
multe dintre obligațiile familiale, atât în perioadele când eram prezent

fizic în București, cât mai ales în lungile mele călătorii de studii. Printre
primele cuvinte pe care le-a rostit Sofia, prima noastră fiică, s-a regăsit și
biblioteca, locul care îl ținea captiv pe tatăl ei într-un alt colț de lume.
Nădăjduiesc ca Theodora, cel de-al doilea copil cu care ne-a binecuvântat
Dumnezeu, să învețe de la propriul tată în chip nemijlocit și alte cuvinte
pe lângă cele legate de cărți și de istoria bizantină. Acest volum le este
dedicat lor – Denisa, Sofia și Theodora – cu toată dragostea mea.
PROLEGOMENE
„În această viață și în preumblarea pământească de jos cunosc do-

uă [autorități], preoția și împărăția; Creatorul i-a dat în grijă celei dintâi
sufletele noastre, iar celei de pe urmă chivernisirea trupurilor noastre,
astfel ca niciuna dintre părți să nu șchioapete, ci să se păstreze desăvâr-
șită și întreagă.”1
Această declarație a împăratului Ioan I Tzimiskes (969-976), citată
de cronicarul Leon Diaconul, exprimă unul dintre conceptele fundamenta-
le ale societății bizantine: relația ideală a binomului instituțional format
de Stat și de Biserică, prin reprezentanții acestora, împăratul și patriarhul.
În această direcție, împăratul-general nu a fost un inovator, căci expresii
apropiate pot fi regăsite atât la Eusebiu de Cezareea, cât și în celebra No-
vella VI redactată de împăratul Iustinian I (527-565) sau în Εἰσαγωγὴ τοῦ
νόμου / Ἐπαναγωγή (Introducere în lege) promulgată de primii doi repre-
zentanți ai dinastiei Macedonenilor. Însă această teorie politică reiterată și
clamată frecvent nu a funcționat impecabil de-a lungul istoriei bizantine.
La o analiză sumară a mileniului bizantin se observă faptul că relațiile
dintre împărați și patriarhi au fost în multe cazuri mai degrabă conflictua-
le, înlocuind astfel susținerea reciprocă pentru binele comun al societății
bizantine. Această sinergie teoretică, care a degenerat în diverse situații în
dispute instituționale, a depins de temperamentul și interesele de moment
ale persoanelor implicate. În plus, la această raportare subiectivă, care a
denaturat sensul inițial al conceptului, s-a adăugat și exemplul occidental
al relației dintre Stat și Biserică, în special după secolul al IX-lea. Astfel,
treptat, teoria politică a simfoniei instituționale în Imperiul bizantin s-a
detașat de realitățile imediate ale perioadei istorice, devenind un simplu
concept care s-a reflectat din ce în ce mai puțin în practică.
Deoarece această colaborare instituțională în societatea bizantină a
fost determinată de persoanele implicate în guvernarea Statului și, respec-
tiv, în administrarea Bisericii, prezenta investigație istorică analizează rela-
Λέων Διάκονος, Ἱστορία VI.7, în: KARALES 2000: 268: δύο δὲ τὰς ἐν τῷδε τῷ βίῳ
γινώσκω καὶ τῇ κάτω περιφορᾷ, ἱερωσύνην καὶ βασιλείαν, ὧν τῇ μὲν τὴν τῶν ψυχῶν
ἐπιμέλειαν, τῇ δὲ τὴν τῶν σωμάτων κυβέρνησιν ἐνεχείρισεν ὁ δημιουργός, ὡς ἂν μὴ
τούτων χωλεύσοιτο μέρος, ἄρτιον δὲ καὶ ὁλόκληρον διασώζοιτο.
ția dintre cele două instituții cu referire la o perioadă limitată a istoriei bi-
zantine: domnia împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul (1258-1282). Ma-
șinațiunile prin care acesta a încercat și a reușit să impună o dinastie proprie
pe tronul Imperiului, însoțite de eforturile sale în vederea blocării ofensivei
occidentale pentru recuperarea Constantinopolului au marcat profund ra-
portul său cu Biserica. Astfel, această analiză implică nu doar interpretarea
momentelor în care puterea seculară (Imperium) a intervenit în sfera de
interese a autorității ecleziastice (Sacerdotium), depășindu-și astfel preroga-
tivele specifice, ci aceste derapaje instituționale, atât ale împăratului Mihail
al VIII-lea, cât și ale patriarhilor bizantini din perioada de domnie a acestuia,
au fost așezate în matricea firească a contextului socio-politic și ideologic în
care s-au petrecut.
Scurtă biografie a împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul

Fiu al unei cunoscute familii aristocrate (tatăl său, Andronic Paleolo-
gul, ocupând funcția de megas domestikos în administrația bizantină de la
Niceea), care avea deja alianțe matrimoniale cu familiile Doukas, Angelos
și Komnenos,2 Mihail s-a născut în perioada exilului bizantin (1204-1261),
în anii 1224-1225. În timpul împăraților Ioan al III-lea Doukas Vatatzes
(1221-1254) și Teodor al II-lea Laskaris (1254-1258), viitorul basileu a
urmat cariera militară, perioadă în care, în câteva rânduri, atașamentul său
față de dinastia lascaridă a fost pus sub semnul întrebării.3
Mihail Paleologul a profitat la maxim de vidul de autoritate politică
de după moartea prematură a împăratului Teodor al II-lea Laskaris (au-
gust 1258). Astfel, în septembrie 1258 s-a aflat în spatele conspirației care
l-a asasinat pe Gheorghe Mouzalon, regentul împăratului legitim minor,
Ioan al IV-lea Laskaris. În toamna aceluiași an (1258), adunarea electivă
reunită la Magnesia l-a ales ca regent și i-a acordat titlul de megas doux.
Apoi, a fost proclamat basileu la Nymphaion, în ziua de 1 ianuarie 1259,
și încoronat la scurt timp în catedrala Sfânta Sofia din Niceea.4 Prin victo-
2
Pentru detalii cu privire la familia Paleologilor [TRAPP 1989: 21337-21538] a se vedea:
EGIDI 1899; RODRIGUEZ 1933; LAURENT 1933; PAPADOPULOS 1938; DÖLGER 1940;
FERJANČIĆ 1976; VANNIER 1986.
3
Cu privire la trădarea lui Mihail Paleologul a se vedea: CZEBE 1930; PRINZING 1998.
4
A se vedea discuţiile cu privire la uzurpare și momentul acestei proclamări imperiale a
lui Mihail Paleologul în relaţie cu încoronările ulterioare: LAURENT 1937; GEANA-
KOPLOS 1953a; WIRTH 1961; FAILLER 1986.
Prolegomene 19
ria de la Pelagonia împotriva unei puternice coaliţii anti-niceene (vara-

toamna anului 1259),5 Mihail Paleologul nu doar și-a securizat poziția în
fața celor care îi contestau încă autoritatea, ci a devenit și singurul lider
bizantin capabil să restaureze Imperiul. Recucerirea Constantinopolului
(iulie 1261), ceremoniile ulterioare care au marcat intrarea triumfală în
capitală (15 august 1261) și reîncoronarea din catedrala Sfânta Sofia (sep-
tembrie-octombrie 1261) au fost momentele care i-au atras ulterior supra-
numele novus Constantinus.6
Orbirea împăratului legitim minor, Ioan al IV-lea Laskaris, în ziua
Nașterii Domnului (25 decembrie 1261) a determinat primul conflict ma-
jor cu autoritatea ecleziastică: în ianuarie 1262, patriarhul Arsenie Autore-
ianos (1254-1260, 1261-1265) l-a excomunicat pe Mihail al VIII-lea Pa-
leologul. Acest conflict personal s-a transformat într-o adevărată criză
socială internă, după ce în mai 1265 patriarhul Arsenie a fost îndepărtat
abuziv din demnitatea ecleziastică și exilat la mănăstirea Sfântul Nicolae
din insula Prokonnesos.7 Astfel, între anii 1265 și 1310, susținătorii patri-
arhului Arsenie, care s-au confundat cu simpatizanții dinastiei Laskaris,
îndepărtată în mod samavolnic de pe tronul Imperiului de împăratul Mi-
hail al VIII-lea, au constituit o grupare schismatică față de Biserica oficia-
lă. Excomunicarea pronunțată de Arsenie Autoreianos față de împăratul
Mihail al VIII-lea Paleologul a fost ridicată de patriarhul Iosif I (1266-
1275, 1282-1283) în februarie 1267, însă acest fapt nu a condus la rezol-
varea crizei interne, căci, după proclamarea unirii bisericești de la Lyon
(iulie 1274), scindarea societății bizantine s-a acutizat.8 Această interven-
ție decisivă a împăratului în afacerile Bisericii i-a adus lui Mihail al VIII-
lea Paleologul alte două excomunicări din comunitatea eclezială, pentru
rațiuni diferite: prima a fost promulgată la sfârșitul anului 1276 de un Si-
nod local din Neopatras, convocat la inițiativa sebastokrator-ului Tesaliei,
5
Pentru mai multe detalii cu privire la acest moment a se vedea: DENDIAS 1930;
GEANAKOPLOS 1953b; NICOL 1956; NICOL 1957: 169-185; W IRTH 1962a; MI-
HAJLOVSKI 2006.
6
A se vedea succesiunea acestor evenimente în: FAILLER 1980: 53-65; MACRIDES 1980;
ROCHETTE 2009: 15-52. Tema recuceririi orașului din mâinile latinilor a fost surprinsă și
în emisiunile monetare ulterioare acestui moment: MORRISSON 1977: 84-86.
7
Bibliografia dedicată crizei arsenite este abundentă. Astfel, indicațiile bibliografice cele
mai recente sunt: KONTOGIANNOPOULOU 1998; GOUNARIDES 1999; TINNEFELD 2012.
8
De asemenea, tema unirii de la Lyon (1274) a fost și este încă un subiect predilect pen-
tru foarte mulți cercetători, astfel că din bogata bibliografie existentă ne limităm la urmă-
toarele referințe: ROBERG 1964; LAURENT, DARROUZÈS 1976; ARAMPATZES 2005.
Ioan I Doukas (1268-1289); a doua a fost proclamată de papa Martin al

IV-lea (1281-1285) în noiembrie 1281 (reîntărită succesiv în martie, mai
și noiembrie 1282). De altfel, în momentul morții (11 decembrie 1282),
fondatorului dinastiei Paleologilor i-au fost refuzate ritualurile creștine de
înmormântare pentru schismele provocate în Biserica bizantină și pentru
atitudinea pro-latină.
Politica sa internă a fost centrată pe refacerea Constantinopolului, în
ce privește atât creșterea demografică, cât și o serie de acțiuni edilitare:
fortificarea zidurilor de apărare, restaurarea unor biserici, mănăstiri și
clădiri publice.9 De asemenea, a încercat și o revigorare a armatei bizanti-
ne, acordând o atenție specială flotei. Acest efort bugetar consistent a
condus, într-un timp scurt, la devalorizarea monedei bizantine (νόμισμα
ὑπέρπυρον), iar pentru echilibrarea vistieriei imperiale Mihail al VIII-lea
a fost forțat să adopte o politică fiscală nepopulară, axată pe creşterea
taxelor şi impozitelor comerciale. Această împovărare excesivă a fost
direcționată discreționar spre clasele sociale cu venituri medii și mici,
protejând aristocrația bizantină din mijlocul căreia provenea familia împă-
ratului. De asemenea, părăsirea politicii lascaride, orientată spre fortifica-
rea militară și economică a provinciilor micro-asiatice, a fost decizia care
a influențat în mod determinant istoria ultimelor secole ale Imperiului.10
Astfel, desființarea sistemului de apărare de la granița orientală a avut
consecințe majore în deceniile următoare, când o parte importantă a Asiei
Mici a intrat sub dominație turcă.
Politica externă a împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul a fost di-
recționată în exclusivitate spre încercarea de salvgardare a Constantinopo-
lului în fața tuturor adversarilor, atât de la est, cât și de la vest. În Orient,
principalii săi aliați au fost mongolii conduși de hanul Hülegü, apoi tătarii
organizați în Hoarda de Aur și mamelucii din Siria și Egipt.11 În plus,
printr-o abilă politică de alianțe matrimoniale (le-a forțat pe fiicele împăra-
9
A se vedea: GEANAKOPLOS 1979; MACRIDES 1980; TALBOT 1993; KIDONOPOULOS
1994: 232-242; ROCHETTE 2004; KIDONOPOULOS 2006; ROCHETTE 2009: 25-38; LAIOU
2011: 131-136; HILSDALE 2014: 90-99.
10
A se vedea: AHRWEILER 1965; AHRWEILER 1975; VRYONIS JR. 1986.
11
Pentru detalii cu privire la aceste alianțe politice a se vedea: LAMMENS 1904: 171-175;
VERNADSKIY 1927; CANARD 1935; CANARD 1937; DÖLGER 1952; KHOWAITER 1978:
127-133; LIPPARD 1983: 188-207, 224-229 (note de subsol); HOLT 1986: 159-163; THO-
RAU 1987: 143-160, 195-199, 232-238; MANSOURI 1991; MANSOURI 1992a: 126-131,
234-235, 238-239, 253-256; MANSOURI 1992c; HOLT 1995: 118-128; AMITAI-PREISS
1995: 91-94; MANSOURI 1993; MARCOS HIERRO 1996: 279-296; AMITAI 2008: 357-367.
Prolegomene 21
tului Teodor al II-lea Laskaris să accepte căsătorii cu principi din spațiul

balcanic, iar pentru fiul său, Andronic, a antamat mariajul cu fiica regelui
Ungariei, Ștefan al V-lea) a reușit să preîntâmpine coagularea unui front
balcanic anti-bizantin. Însă proiectele occidentale de recucerire a Constan-
tinopolului au fost cele care l-au obligat pe Mihail al VIII-lea Paleologul să
își întrebuințeze toate capacitățile diplomatice. Mai întâi, regele Siciliei,
Manfred de Hohenstaufen (1258-1266), a reușit să îi adune în jurul său pe
toți adversarii bizantinilor, însă această tentativă a fost blocată de Papalita-
te, care își dorea mai mult unirea bisericească propusă de basileu decât re-
cucerirea cetății.12 Stindardul luptei anti-bizantine a fost preluat ulterior de
Carol I de Anjou (1266-1282/1285), care a încercat permanent să obțină
aprobarea episcopului Romei pentru declanșarea ofensivei. Proclamarea
unirii de la Lyon (iulie 1274) a întârziat acest moment, iar atunci când papa
Martin al IV-lea (1281-1285) i-a acordat libertatea de acțiune lui Carol I de
Anjou, împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul a răspuns printr-o alianță cu
regele Petru al III-lea al Aragonului (1276-1285), care a condus la expulza-
rea puterii angevine din Sicilia (martie 1282).13
Sursele istorice
Analizarea minuțioasă a tuturor surselor istorice, editate sau inedite,
care fac referire la tema propusă, dincolo de avantajele, limitele și subiec-
tivismul inerent autorilor acestora, trebuie să constituie punctul de plecare
al unei investigații comprehensive. Astfel, pentru descifrarea relațiilor
instituționale dintre Stat și Biserică în timpul domniei lui Mihail al VIII-
lea Paleologul, o primă grupă de izvoare este cea a cronicilor bizantine
care au descris perioada ultimilor ani ai Imperiului în exilul de la Niceea
şi, respectiv, pe cea a primilor doi împăraţi ai dinastiei Paleologilor. În
această categorie de surse istorice se află cinci opere care descriu perioada
indicată: a) Χρονικὴ Συγγραφή (Cronică scrisă),14 redactată de Gheorghe
12
Pentru mai multe detalii a se vedea: SCHNEIDER 1933; MARCOS HIERRO 1996: 268-278.
13
A se vedea: STERNFELD 1918; LOPEZ 1933: 63-93; WIERUSZOWSKI 1935; LA MANTIA
1940; LAURENT 1953; BORSARI 1956; RUNCIMAN 1958; TSIRPANLIS 1972; FRANCHI
1984; GEANAKOPLOS 1984.
14
Prima ediţie critică a acestei cronici a apărut la începutul secolului al XX-lea: HEISEN-
BERG 1903: 1-189. Această ediţie a fost reeditată ulterior cu unele corecturi: HEISEN-
BERG, WIRTH 1978: 1-189. În prezent, există o traducere în limba germană (fără textul
original), două traduceri în limba neogreacă (ambele însoţite de textul original), o tradu-
cere în limba rusă şi o alta în limba engleză (ambele fără textul original): BLUM 1989;
Akropolites, principalul izvor al perioadei exilului nicean; deşi lucrarea

este precisă şi chiar meticuloasă în multe situaţii, relaţia de rudenie a au-
torului cu împăratul Mihail al VIII-lea face ca informaţiile transmise de
acest cronicar să se plaseze într-o perspectivă subiectivă, evident favora-
bilă basileului; b) Σύνοψις Χρονική (Sinopsă cronologică),15 cel mai pro-
babil redactată de mitropolitul de Cyzic, Teodor Skoutariotes (1277-
1283); această cronică universală are ca principal suport informaţional,
pentru perioada exilului de la Niceea, lucrarea anterioară a lui Gheorghe
Akropolites, pe care o amputează pe alocuri, adăugându-i în schimb pasa-
je redactate dintr-o perspectivă proprie; c) Συγγραφικαὶ Ἱστορίαι (Narați-
uni istorice),16 redactată de Gheorghe Pachymeres, lucrare cunoscută în
special după numele ediţiei în limba latină: De Michaele et Andronico
Palaeologis; acesta constituie principalul izvor al perioadei primilor doi
împăraţi ai dinastiei Paleologilor, autorul, martor ocular al acestor eveni-
mente, fiind considerat un observator obiectiv al evenimentelor relatate;
d) Ῥωμαϊκὴ Ἱστορία (Istoria bizantină),17 redactată de Nichifor Gregoras,
PANAGIOTES 2003; KATSAROS, SPYROPOULOS 2004; ZHAVORONKOV 2005; MACRIDES

2007. Pentru detaliile prosopografice ale autorului a se vedea: TRAPP 1976: 518.
15
Această cronică a fost publicată integral în: SATHAS 1894: 1-556. Ulterior, în ediţiile
critice ale cronicii lui Akropolites au fost incluse şi pasajele diferite din această cronică
universală (Theodori Scutariotae. Additamenta ad Georgii Acropolitae Historiam): HEI-
SENBERG 1903: 275-302; HEISENBERG, WIRTH 1978: 275-302. Pentru o recentă discuție
asupra paternității acestei Cronici a se vedea: ZAFEIRIS 2011. Pentru detaliile prosopo-
grafice ale autorului a se vedea: TRAPP 1991: 26204; PREISER-KAPELLER 2008: 214.
16
Prima ediţie critică a acestei cronici a apărut abia spre sfârşitul secolului al XX-lea:
FAILLER, LAURENT 1984a; FAILLER, LAURENT 1984b; FAILLER 1999a; FAILLER 1999b;
FAILLER 2000. De asemenea, a fost editată critic şi versiunea abreviată a acestei cronici:
FAILLER 2001; FAILLER 2002; FAILLER 2004. De curând a fost republicată şi o traducere
în limba rusă (din anul 1862) a primelor şase cărţi, fără textul original: CEPKOV 2004:
12-330. A se vedea și traducerea parțială în limba engleză: CASSIDY 2004. De asemenea,
pentru mai multe informații despre autor și operă a se vedea: LAURENT 1930b; LAURENT
1931; LAURENT 1936b; VERPEAUX 1959; FISHER 1970; FAILLER 1980; FAILLER 1981;
FAILLER 1982a; LAMPAKES 1987; FAILLER 1987; FAILLER 1988; TRAPP 1989: 22186;
FAILLER 1990; FAILLER 1991; FAILLER 1993; FAILLER 1997; LAMPAKIS 2003; LAMPA-
KES 2004; FAILLER 2012.
17
Singura ediţie cu text original şi traducere în limba latină datează din secolul al XIX-
lea: SCHOPEN 1829; SCHOPEN 1830; BEKKER 1855. În ultimele decenii a fost publicată o
excelentă traducere adnotată în limba germană: VAN DIETEN 1973; VAN DIETEN 1979a;
VAN DIETEN 1979b; VAN DIETEN 1988; VAN DIETEN 1994; VAN DIETEN 2003; VAN DIE-
TEN, T INNEFELD 2007. De asemenea, pentru o recentă discuție asupra informațiilor pre-
luate de Nichifor Gregoras din Συγγραφικαὶ Ἱστορίαι a lui Gheorghe Pachymeres a se
Prolegomene 23
scriere cunoscută mai ales după numele ediţiei în limba latină: Byzantina
Historia; informaţiile despre evenimentele din a doua jumătate a secolului
al XIII-lea au fost preluate în mare parte din lucrarea anterioară a lui
Gheorghe Pachymeres; e) Χρονικόν (Cronică),18 redactată de mitropolitul
Monemvasiei, Macarie Melissenos (Melissourgos), între anii 1573 și
1575, lucrare cunoscută după numele ediţiei în limba latină: Chronicon
Majus; informaţiile legate de perioada primilor doi împăraţi Paleologi au
fost preluate din cronicile lui Gheorghe Akropolites şi Nichifor Grego-
ras. La aceste cinci izvoare principale, se adaugă: a) lucrarea autobio-
grafică a împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul, cunoscută sub titlul
convențional în limba latină De vita sua (Despre viața sa),19 redactată în
ultimele luni din viață (1282), de facto typikon-ul mănăstirii Sfântul Di-
mitrie Kellibara din Constantinopol, lavra Paleologilor; b) patru cuvân-
tări encomiastice20 ale retorului Manuel Holobolos adresate împăratului
Mihail al VIII-lea, trei dintre acestea fiind rostite cu ocazia sărbătorii
Nașterii Domnului în anii 1265, 1266 și, respectiv, 1267.
Un al doilea grup de izvoare este format din cele care au abordat,
chiar și tangențial, ceremonialul încoronării împăraților bizantini în peri-
oada Paleologilor, întâlnirea dintre basileu și patriarh cu această ocazie
transmițând un mesaj sugestiv cu privire la relația dintre Stat și Biserică.
Astfel, principalul izvor care prezintă în detaliu ceremonialul complex al
încoronării unui împărat bizantin în epoca Paleologilor este tratatul lui
Pseudo-Kodinos: Περὶ ὀφφικιαλίων τοῦ Παλατίου Κωνσταντινουπόλεως
vedea: FAILLER 2011. Pentru detaliile prosopografice ale autorului a se vedea: TRAPP
1977: 4443.
18
Prima ediţie a acestei cronici, care a circulat în mod fals sub numele lui Gheorghe
Sphrantzes, a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea prin îngrijirea lui Franz Karl Alter
(Viena, 1796), însă prima ediţie critică este cea inclusă în celebrul Corpus de la Bonn:
BEKKER 1838: 3-453. Un secol mai târziu, reputatul editor grec J.B. Papadopoulos, cer-
cetând majoritatea manuscriselor care conţin această operă, a reuşit editarea critică a
primelor două cărţi: PAPADOPOULOS 1935a. În sfârşit, în anul 1966 a fost publicată o
ediţie critică integrală, însoţită de traducere în limba română: GRECU 1966: 149-591.
19
GRÉGOIRE 1960: 447-476. Editorul francez a tradus textul parțial (1-14). O altă tradu-
cere parțială (2-12), tot în limba franceză, fusese publicată anterior în: CHAPMAN 1926:
167-177. Traduceri integrale în limbile rusă și engleză au fost publicate în: TROITSKIY
1885: 549-570; THOMAS, HERO 2000: 1241-1252.
20
Trei dintre cuvântările retorului Manuel Holobos adresate împăratului Mihail al VIII-
lea au fost editate și publicate în: TREU 1906: 30-50; TREU 1907: 51-98. Ulterior, prima
parte a acestui triptic retoric a fost republicat și în: SIDERIDES 1926. Ultimul panegiric a
fost publicat în: PREVIALE 1949: 14-49.
καὶ περὶ τῶν ὀφφικίων τῆς Μεγάλης Ἐκκλησίας (Despre demnitarii pala-
tului constantinopolitan și despre demnitățile Marii Biserici).21 Deşi re-
dactată cel mai probabil între anii 1347 și 1368, lucrarea reflectă reali-
tăţile ceremonialului de la curtea bizantină din secolul al XIII-lea, etapele
descrise putând fi aplicate momentului încoronării primului Paleolog.
Informațiile provenite din tratatul lui Pseudo-Kodinos au fost confirmate
de cele prezentate în tratatul Περὶ τοῦ Ἁγίου Ναοῦ καὶ τῆς τούτου καθιε-
ρώσεως (Despre Sfântul Locaș și târnosirea lui)22 al mitropolitului Sime-
on al Tesalonicului (1416/1417-1429). De asemenea, lucrarea Ἱστορίαι
21
Ediţia princeps a acestui text a apărut la Heidelberg în anul 1588: Τοῦ σοφωτάτου
κουροπαλάτου περὶ τῶν ὀφφικιάλων τοῦ παλλατίου Κωνσταντινουπόλεως καὶ τῶν
ὀφφικίων τῆς Μεγάλης Ἐκκλησίας / Sapientissimi Curopalatae de officialibus palatii
Constantinopolitani et officiis Magnae Ecclesiae libellus graece et latine nunc primum
in lucem editus… ex bibliotheca viri clariss. et consultiss. Iulii Pacii I.V.D., apud Joan-
nem Mareschallum Lugdunensem, 1588. Ca urmare a interesului suscitat în cercurile
savante din Heidelberg de această primă ediţie, în anul 1596 a apărut o nouă ediţie, cu
numeroase completări şi corecturi: Γεωργίου τοῦ Κοδίνου, Περὶ τῶν ὀφφικιάλων τοῦ
παλατίου Κωνσταντινουπόλεως καὶ τῶν ὀφφικίων τῆς Μεγάλης Ἐκκλησίας. Georgii
Codini (sive ut vulgo, Curopalatae), De officialibus Palatii Constantinopolitani, et
officiis Magnae Ecclesiae. F. Junius in latinum sermonem transtulit. Notis illustravit, et
recens lacunas non exiguas ope Mss. Palat. Bibliothecae, August. et Seileranae supple-
vit, apud H. Commelinum, 1596. În secolul următor au mai fost publicate alte două ediţii:
Paris – 1625 (ediţie pregătită de iezuitul Jacob Gretser) şi Paris – 1648 (ediţie prelucrată
şi emendată de Jacob Goar). Această ultimă ediţie a fost reprodusă ulterior: Veneţia –
1729 (ediţie îndreptată de G. Patussa), Bonn – 1839 (ediţie revizuită de Im. Bekker) şi
Paris – 1866 (ediţie revăzută de J.-P. Migne). Toate aceste ediţii ale textului original
grecesc au fost însoţite de traduceri în limba latină. Începând din anul 1948 şi până în
1955, R. Guilland a reuşit să publice o traducere integrală în limba franceză: GUILLAND
1948a; GUILLAND 1953a; GUILLAND 1954; GUILLAND 1955. Până de curând, mediul
academic a cunoscut o singură ediţie critică, însoțită de o traducere în limba franceză:
VERPEAUX 1966. De curând a apărut o ediție critică revizuită, dublată de o traducere în
limba engleză, comentarii și anexe: MACRIDES, MUNITIZ 2013.
22
Acest tratat a fost publicat în: Συμεὼν τοῦ μακαρίου ἀρχιεπισκόπου Θεσσαλονίκης,
Κατὰ αἱρέσεων, καὶ τῆς μονῆς ὀρθῆς τῶν Χριστιανῶν πίστεως, τῶν τε ἱερῶν τελετῶν καὶ
μυστηρίων τῆς ἐκκλησίας διάλογος, ἐν Γιασίω τῆς Μολδοβίας, 1683, 114-137, iar ulterior
republicat în: MIGNE 1866d: 305-362 (Συμεὼν τοῦ μακαρίου ἀρχιεπισκόπου Θεσσα-
λονίκης, Περὶ τοῦ Ἁγίου Ναοῦ καὶ τῆς τούτου καθιερώσεως). Traducerile publicate până
în prezent sunt în limbile română (Bucureşti – 1865, scrisă cu caractere chirilice; Sucea-
va – 2002-2003, transliterare și revizuire a traducerii anterioare), neogreacă (Tesalonic –
1882), slavonă bisericească (Moscova – 1894) şi rusă (Moscova – 1916). Pentru detaliile
prosopografice ale autorului a se vedea: TRAPP 1991: 27057; PREISER-KAPELLER 2008:
449-450.
Prolegomene 25
(Istorii),23 scrisă de monahul Ioasaf, fostul împărat Ioan al VI-lea Canta-

cuzino (1347-1354), confirmă succesiunea etapelor ceremonialului de
încoronare a basileilor bizantini, prezentând în detaliu momentul încoro-
nării împăratului Andronic al III-lea Paleologul (1328-1341).
Izvoarele care detaliază disputa arsenită (1265-1310) constituie un
alt grup distinct de surse istorice. Astfel, informații despre viaţa patriarhu-
lui Arsenie Autoreianos, personalitate care a marcat această schismă ecle-
ziastică, s-au păstrat în două texte fundamentale: a) Διαθήκη τοῦ ἁγιω-
τάτου Ἀρσενίου, ἀρχιεπισκόπου Κωνσταντινουπόλεως Νεὰς Ῥώμης καὶ
οἰκουμενικοῦ πατριάρχου (Testamentul preasfântului Arsenie, arhiepiscop
al Constantinopolului, Noua Romă, și patriarh ecumenic),24 izvor auten-
tic, redactat înainte de anul 1273, în care autorul (patriarhul Arsenie) îşi
explică poziția intransigentă manifestată faţă de împăratul Mihail al VIII-
lea; b) Λόγος εἰς τὸν ἅγιον Ἀρσένιον πατριάρχην Κωνσταντινουπόλεως
(Cuvânt despre sfântul Arsenie, patriarhul Constantinopolului),25 izvor au-
tentic, autorul fiind un arsenit din Constantinopol;26 textul, redactat după
23
Ediţia princeps a acestor Istorii a fost publicată la Paris în anul 1645: Ioannes Canta-
cuzenos. Historiarum libri IV, Parisiis: Typographia Regia, 1645 [traducerea în limba
latină l-a avut ca autor pe iezuitul Jacob Pontanus, iar comentariile i-au aparţinut lui
Jacob Gretser]. În anul 1729 a apărut o a doua ediţie la Veneţia, fără îmbunătăţiri semni-
ficative, editor fiind Bartholomeo Javerina. Ultima ediţie publicată a originalului grecesc
este cea inclusă în Corpus-ul de la Bonn: SCHOPEN 1828; SCHOPEN 1831; SCHOPEN
1832. Abatele J.-P. Migne a urmat varianta veneţiană a acestui text pentru ediţia publica-
tă în cadrul colecţiei sale în anul 1866 (MIGNE 1866b; MIGNE 1866c). În sfârşit, ediţia
publicată la Bonn a fost reeditată la Atena în anul 2008, sub îngrijirea lui Demetrios
Sophianos, care a adăugat şi un amplu studiu introductiv. Până în prezent nu există o
traducere integrală a Istoriilor într-o limbă modernă, însă au fost traduse parțial în limba
engleză cărţile I şi IV în două teze de doctorat nepublicate, ambele coordonate de Geor-
ge T. Dennis (MILLER 1975; TRONE 1979), precum și primele trei cărți în limba germa-
nă: FATOUROS, KRISCHER 1982; FATOUROS, KRISCHER 1986; FATOUROS, KRISCHER
2011. De asemenea, o echipă internațională de cercetători, coordonată de Olivier Delouis
(CNRS – Paris), revizuiește traducerea integrală în limba franceză pregătită inițial de
Rodolphe Guilland (finalizată de autor încă din anul 1977, însă redescoperită abia în
toamna anului 2010): http://www.jeanvi.fr/ (29/12/2015). Pentru detaliile prosopografice
ale autorului a se vedea: TRAPP 1981: 10973.
24
Acest Testament a fost publicat iniţial în: COTELERIUS 1681: 168-177. Ulterior, aceas-
tă ediție a fost republicată în: MIGNE 1887: 947-958.
25
Textul acestei Vita, păstrat într-un manuscris din biblioteca mănăstirii Sfântul Ioan
Teologul din insula Patmos, într-o colecţie care i-a aparţinut lui Filotei, mitropolit de
Selymbria, a fost editat critic pentru prima dată în: NIKOLOPOULOS 1982: 449-461.
26
Subliniind relația dintre acest text și manuscrisul în care a fost descoperit, P. Magdali-
no a emis ipoteza conform căreia autorul acestei Vita ar fi fost mitropolitul de Selymbria,
anul 1284, oferă informaţii care contrabalansează imaginea transmisă de

cronicarul Gheorghe Akropolites; analiza internă relevă faptul că cea mai
probabilă sursă a acestui text este Cronica mitropolitului Teodor Skouta-
riotes. De asemenea, așa-numitul dosar al schismei arseniților este consti-
tuit în majoritate de documente care cuprind respingerile pozițiilor arseni-
ților de către adversari, precum și de două texte provenite din tabăra
schismatică. În această direcție, dintre textele esențiale pentru analiza
acestui subiect, în ordine cronologică, s-au păstrat următoarele documen-
te: a) Συλλογὴ ἐκ διαφόῥων συνοπτικῶν βιβλίων, ὅτι οὐ δεῖ σχὶζεσθαι τοὺς
λαοὺς ἀπὸ τῶν ἀρχιερέων ὀρθοδόξων ὅντων, εἰ κατά τινα ἐγκληματικὴν
περίστασιν ἡ χειροτονία αὐτῶν προβῇ (Antologie din diferite cărți cuprin-
zătoare, [arătând] că nu trebuie să se rupă poporul de arhiereii care sunt
ortodocși, chiar dacă hirotonia lor ar ajunge să fie pusă în vreo situație
de acuzare),27 text cunoscut și sub titlul convențional în limba latină De
schismate vitando (Despre evitarea schismei), scriere autentică a monahu-
lui Metodie, viitor episcop de Cyzic, redactată în anii 1275-1276, în care a
fost propusă soluţia adoptării unei atitudini tolerante în interpretarea ca-
noanelor (oikonomia) pentru rezolvarea schismei din Biserică; b) Τοῦ
μητροπολίτου Πισσιδείας πρὸς τὸν μητροπολίτην Θεσσαλονίκης κὺρ
Μανουὴλ τὸν Δισύπατον πῶς καὶ τίνα τρόπον ἀφωρίσθη ὁ κὺρ Ἰωσὴφ
παρὰ τοῦ ἁγιωτάτου πατριάρχου κυροῦ Ἀρσένιου ὡς λύων ἅπερ αὐτὸς
ἔδησε κανονικῶς ([Cuvânt] Al mitropolitului Pisidiei către mitropolitul
Tesalonicului, kyr Manuel Disypatos, [despre] cum şi în ce fel a fost afu-
risit kyr Iosif de către presfântul patriarh kyr Arsenie, pentru că a dezle-
gat ceea ce el însuşi legase canonic),28 epistolă autentică a lui Macarie,
mitropolitul Pisidiei (1250-1265), arsenit convins, adresată mitropolitului
de Tesalonic, Manuel Disypatos (1256-1260/1261), redactată în anii 1275-
1276, în care a susţinut autenticitatea excomunicării patriarhului Iosif I,
anterior momentului alegerii pentru demnitatea patriarhală; c) Ἐπιστολὴ
Καλλίστου πρὸς τὸν Θεσσαλονίκης κύριον Ἐμμανουὴλ τὸν Δισύπατον (Scri-
soare a lui Calist către kyr Manuel Disypatos al Tesalonicului),29 epistolă
Filotei, care l-ar fi redactat în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. A se vedea: MAG-
DALINO 1978: 314-315.
27
Acest opuscul a fost publicat în: MIGNE 1887: 781-805.
28
Această scrisoare a fost editată în: EUSTRATIADES 1928: 89-94. Pentru detaliile proso-
pografice ale autorului și, respectiv, destinatarului a se vedea: TRAPP 1985: 16271;
TRAPP 1978: 5544; PREISER-KAPELLER 2008: 39, 443.
29
Această epistolă a fost editată în: SYKOUTRES 1930a: 17-26. Pentru detaliile prosopo-
grafice ale autorului a se vedea: TRAPP 1981: 10482.
Prolegomene 27
autentică a monahului Calist (identificat eronat de editor cu Nichifor Ca-

list Xanthopoulos)30 adresată mitropolitului de Tesalonic, Manuel Disypa-
tos, arsenit fervent, redactată în anii 1275-1276, în care a combătut ecle-
ziologia arsenită, subliniind lucrarea harului divin prin slujitorul biseri-
cesc, indiferent de moralitatea persoanei în cauză; d) Πιττάκιον τοῦ
πατριάρχου κῦρ Ἰωσὴφ πρὸς τὸν μετὰ ταῦτα γεγόνοτα Θεσσαλονίκης
μητροπολίτην κῦρ Ἰγνάτιον, δέσμιον ὄντα τηνικαῦτα διὰ τὴν λατινικὴν
ὑπόθεσιν (Dispoziție a patriarhului kyr Iosif către kyr Ignatie, ajuns apoi
mitropolit al Tesalonicului, deși se afla pe atunci pus în lanțuri din prici-
na chestiunii latinești),31 document autentic al patriarhului Iosif I, adresat
mitropolitului Ignatie de Tesalonic (1283/1284-1293), redactat în anul
1283, prin care a respins pretinsa excomunicare pronunțată împotriva lui;
e) Ἐπιστολὴ τοῦ μοναχοῦ Μεθοδίου πρὸς τὸν κῦρ Γρηγόριον, τὸν χρημα-
τίσαντα πατριάρχην, πρὸ τοῦ χρηματίσαι καὶ τοῦτον Κυζίκου (Scrisoare a
monahului Metodie către kyr Grigorie, cel numit patriarh, înainte de a-l
numi [mitropolit] al Cyzicului),32 epistolă a aceluiaşi monah Metodie,
viitor episcop de Cyzic, adresată patriarhului Grigorie al II-lea, redactată
în anii 1286-1288, în care l-a denunţat ca arsenit pe mitropolitul Maxim al
Heracleei Pontului (1265-1266, 1283-1285); f) Λόγος ὑπέρ τῶν σχιζομένων
(Cuvânt în apărarea schismaticilor),33 scriere redactată între anii 1294 și
1296, cel mai probabil la îndemnul ieromonahului Iachint, unul dintre
liderii partidei arseniţilor, în care a fost atacat principiul obligativităţii
ascultării faţă de un episcop aflat în eroare (comuniune vs. schismă); g)
Λόγος συντεθείς (Cuvânt compus),34 tratat autentic al mitropolitului de
Efes, Ioan Cheilas (1285-1289, 1296), redactat în anul 1296, prin care a
încercat să argumenteze teoretic, cu pasaje extrase din Sfânta Scriptură,
din Părinţii Bisericii şi din corpus-ul canonic, locul şi rolul episcopilor în
30
Această opinie greșită a fost împărtășită și de alți reputați cercetători: GRÉGOIRE 1930:
762-764.
31
Această scurtă scrisoare a fost editată în: LAURENT 1930a: 495-496. Pentru detaliile
prosopografice ale destinatarului a se vedea: TRAPP 1980: 8053; PREISER-KAPELLER
2008: 443-444.
32
Această epistolă a fost editată în: LAURENT, DARROUZÈS 1976: 518-527. Pentru detali-
ile prosopografice ale personajului demascat ca arsenit a se vedea: TRAPP 1985: 16800;
PREISER-KAPELLER 2008: 148.
33
Acest document a fost editat critic în: NIKOLOPOULOS 1993: 260-280. Pentru detaliile
prosopografice ale liderului arsenit a se vedea: TRAPP 1994: 29458.
34
Opusculul ierarhului efesean a fost publicat în: DARROUZÈS 1966a: 348-413. Pentru
detaliile prosopografice ale autorului a se vedea: TRAPP 1994: 30764; PREISER-KAPELLER
2008: 109-110.
Biserica vizibilă şi obligaţia credincioşilor de a rămâne în ascultare faţă

de aceştia; h-i) Ὅτι δεῖ φεύγειν τοὺς ἀποσχιζομένους τῶν ὀρθοδόξων
χριστιανῶν ([Cuvânt despre faptul] Că trebuie evitaţi cei ce s-au separat
de creştinii ortodocşi) şi Λόγος λαληθείς πρὸς τὸ κατὰ τὴν Φιλαδελφείαν
χριστιανικώτατον πλήρωμα (Cuvânt rostit către preacreştina comunitate
cea din Filadelfia),35 două cuvântări pastorale ale mitropolitului Teolept
al Filadelfiei (1283/1284-1322), redactate la scurt timp după anul 1285,
prin care i-a prevenit pe credincioşii din propria eparhie de pericolele aso-
cierii cu schismaticii arseniţi. La toate aceste texte se adaugă cele șapte
documente care compun dosarul unirii arseniţilor cu Biserica oficială
(septembrie 1310).36 Ultima sursă istorică ce completează tabloul asupra
crizei arsenite este canonul hagiografic intitulat: Ἀκολουθία εἰς τὸν ἅγιον
Ἀρσένιον πατριάρχην Κωνσταντινουπόλεως, ἥτις τελεῖται τῇ τριακοστῇ
τοῦ Σεπτεμβρίου μηνὸς (Slujbă pentru sfântul Arsenie, patriarh al Constan-
tinopolului, care se săvârşeşte în a treizecea zi a lunii semptembrie),37 scri-
ere autentică, redactată în Constantinopol, cel mai probabil în anul 1285,
cu ocazia aducerii în capitala bizantină a rămăşiţelor pământeşti ale patri-
arhului Arsenie.
Contextul semnării unirii bisericești de la Lyon (iulie 1274) a gene-
rat un număr impresionant de documente. Astfel, au fost conservate atât
corespondența diplomatică emisă de cancelaria imperială,38 cât și răspun-
35
Cele două predici ale mitropolitului Filadelfiei, însoţite de o traducere în limba engle-
ză, au fost publicate în: SINKEWICZ 1988: 52-95. Pentru detaliile prosopografice ale
autorului a se vedea: TRAPP 1980: 7509; PREISER-KAPELLER 2008: 353.
36
Textele care compun dosarul unirii din anul 1310 au fost publicate în originalul gre-
cesc, însoţite de parafrazări în limba franceză, în: LAURENT 1945a: 285-313. Dosarul
cuprinde următoarele documente: Γράμμα τῶν Ζηλωτῶν τὸ πρὸς βασιλέα (redactat în
anul 1289), Τὸ ἴσον τοῦ περὶ τῆς συμβιβάσεως προστάγματος (redactat în septembrie 1310),
Τὸ ἴσον τοῦ περὶ τῆς εὐσεβοῦς ὁμολογίας καὶ ὀρθοδόξου πίστεως προστάγματος (redactat
în septembrie 1310), Λόγος Χρυσόβουλλος ἐπὶ τῇ ἑνώσει τῶν διαστάντων μοναχῶν, εἴτα
συνιόντων εἰς ταῦτον τῷ τῆς Ἐκκλησίας πληρώματι, λύσιν εἰληφότων τῶν προσισταμένων
αὐτοῖς (redactat în septembrie 1310), Τὸ ἴσον τοῦ ἐπ’ ἄμβωνος ἀναγνωσθέντος παρὰ τοῦ
πατριάρχου ἐπὶ τῇ λύσει τοῦ ἀφορισμοῦ καὶ συγχωρήσει πατριαρχικοῦ γράμματος (redac-
tat în septembrie 1310 şi citit de la amvonul catedralei Sfânta Sofia în ziua de 14 septem-
brie 1310), Γράμματα: Νίφων ἐλέῳ Θεοῦ ἀρχιεπίσκοπος Κωνσταντινουπόλεως Νέας Ῥώ-
μης... (redactat ulterior datei de 14 septembrie 1310), Λόγος Χρυσόβουλλος: Ἱερώτατοι μη-
τροπολίται καὶ ὑπέρτιμοι Χαλκηδόνος, Ἀδριανουπόλεως, Μονεμβασίας, Παλαιῶν Πατρῶν,
Σερρῶν καὶ Χριστουπόλεως, καὶ ὑμεῖς οἱ σὺν αὐτοῖς εὑρισκόμενοι τιμιώτατοι ἐν μοναχοῖς
(redactat după septembrie 1310).
37
Acest Canon al Sfântului Arsenie a fost publicat în: NIKOLOPOULOS 1978: 376-383.
38
Documentele imperiale bizantine au fost editate și comentate în: PIERALLI 2006.
Prolegomene 29
surile papilor39 pe parcursul negocierilor anterioare și posterioare acestui

eveniment. În plus, a fost editat și un dosar latinesc al Concilium Lugdu-
nense Secundum.40 Reacțiile predominant adverse din anumite medii ale
Bisericii bizantine pe marginea acestui demers au constituit un așa-numit
dosar grecesc al unirii de la Lyon.41 Din literatura bizantină polemică la
adresa unirii ecleziastice de la Lyon, pe lângă textele integrate de V. Laurent
și J. Darrouzès în dosarul amintit, a fost păstrat și pamfletul intitulat
Διάλεξις κυροῦ Κωνσταντίνου καὶ μάρτυρος τοῦ παναγιωτάτου μετὰ τοῦ
γαρδιναρίου Εὐφροσύνου (Discuție a lui kyr Constantin și martor al Atot-
sfântului cu cardinalul Euphrosynos),42 cunoscut și sub titlul convențional
39
Actele papilor cu care împăratul Mihail al VIII-lea a purtat negocieri în perioada anilor
1261-1281 au fost publicate în: TĂUTU 1953; DELORME, TĂUTU 1954. De asemenea,
actele papilor din această perioadă fuseseră publicate anterior și separat în: DOREZ, GUI-
RAUD 1900; DOREZ, GUIRAUD 1901; GUIRAUD 1904; GUIRAUD 1929; GUIRAUD, CLÉ-
MENCET 1958; JORDAN 1893; JORDAN 1894; JORDAN 1895; JORDAN 1904; JORDAN
1912; JORDAN 1945; GUIRAUD 1892; GUIRAUD 1893; GUIRAUD 1898; GUIRAUD 1906;
CADIER 1892; GUIRAUD, CADIER 1960; GAY 1898; GAY 1904; GAY 1916; GAY 1932;
GAY, VITTE 1938; ÉCOLE FRANÇAISE DE ROME 1901; ÉCOLE FRANÇAISE DE ROME 1913;
OLIVIER-MARTIN 1935.
40
Acest colaj de documente latinești a fost publicat în: Concilium Lugdunense II Gene-
rale a Gregorio Papa Decimo celebratum. Historia ejusdem Concilii, în: MANSI 1780:
37-136. De asemenea, actele Conciliului sunt disponibile în: FRANCHI 1965.
41
Mai întâi a fost publicat un set de opt documente, toate acestea fiind răspunsuri bizan-
tine oficiale anterioare sau posterioare semnării unirii: GILL 1974a. Ulterior, acest dosar
grecesc al unirii de la Lyon a fost completat cu numeroase alte documente (27 de texte)
și publicat în: LAURENT, DARROUZÈS 1976. De asemenea, pentru o ediție critică recentă
a textului polemic anti-latin semnat de Meletie Mărturisitorul, a se vedea: KOLBABA
1997. Tabloul documentelor bizantine este completat de alte două texte: a) raportul asu-
pra misiunii diplomatice orientale conduse de Gheorghe Metochites în anii 1275-1276,
inclus în cartea a V-a a tratatului despre purcederea Sfântului Duh (Γεωργίου διακόνου,
τοῦ Μετοχίτου σύγγραμμα διαλαμβάνον ἃ μὲν, οἱ πρὸς τὴν ἐκκλησιαστικὴν ἀντικείμενοι
φασὶν εἰρήνην ἐπὶ τῇ τοῦ Ἁγίου Πνεῦματος ἐκπορεύσει καὶ λοιπαῖς πατρικαῖς φωναῖς,
αἵπερ ἐκ Πατρὸς καὶ Υἱοῦ τοῦτο φωνοῦσιν, ἃ δὲ Πατέρες οἱ θεοφόροι διευλυτοῦντες
διδάσκουσιν = Scriere a diaconului Gheorghe Metochites care examinează, pe de o
parte, ceea ce afirmă cei care se opun păcii bisericești în chestiunea purcederii Sfântui
Duh și a celorlalte expresii patristice care spun că Acesta [purcede] din Tatăl și din
Fiul, iar pe de altă parte, ceea ce învață Părinții de Dumnezeu purtători, desfăcându-se
[de asemenea acuzații]): LAURENT 1946a; GIANNELLI 1947; b) raportul detaliat semnat de
Ogerius, protonotarius al cancelariei imperiale, redactat în martie-iunie 1278: LOENERTZ 1965.
42
Prima ediție incompletă (fără a doua parte a textului) în limba greacă a acestui text, bazată
pe manuscrisul Vindobonensis theol. gr. 244, ff. 79r-83v (secolul al XVI-lea), aflat în colecția
Bibliotecii Naționale din Viena, a fost publicată în: VASSILIEV 1893: 179-188. Pentru o des-
criere a manuscrisului a se vedea: HUNGER, LACKNER 1992: 145-157. Ulterior, această ediție
în limba latină: Panagiotae cum azymita disputatio, redactat de un anti-

unionist între anii 1274 și 1282.
grecească a fost completată cu un mic fragment, bazat pe manuscrisul Mosquiensis gr. 397
(conform numerotației din catalogul manuscriselor grecești din biblioteca Sfântului Sinod,
alcătuit de arhimandritul Vladimir în anul 1894), ff. 518r-533v (secolul al XV-lea), aflat în
prezent în colecția Muzeului Național de Istorie din Moscova, fondul special Biblioteca Sino-
dală (Patriarhală): SPERANSKIY 1895: 527-530. Pentru o descriere completă a acestui ma-
nuscris a se consulta: FILANTROPOV 1894: 598-601; FONKICH, POLIAKOV 1993: 130. Coro-
borând cele două părți deja editate cu alte două manuscrise (Atheniensis gr. 472, ff. 218r-229r
/ pp. 435-457, secolul al XVIII-lea, aflat în colecția Bibliotecii Naționale din Atena; Pantelei-
monensis gr. 842, ff. 147-153, secolul al XVI-lea, text incomplet păstrat în arhiva mănăstirii
athonite închinate Sfântului Pantelimon / Russikon), precum și cu o traducere în limba sârbă
(secolul al XIV-lea), N.F. Krasnoseltsev a publicat o ediție critică integrală a textului grecesc
în: KRASNOSELTSEV 1896: 311-328. Până în prezent nu există un catalog detaliat pentru
colecția de manuscrise grecești din biblioteca mănăstirii athonite Sfântul Pantelimon. Pentru
detaliile manuscrisului Atheniensis gr. 472 a se vedea: KREMOS 1876: 216-217; SAKKELION,
SAKKELION 1892: 93. În sfârșit, pe baza manuscrisului athonit Cutlumusiensis gr. 177, ff. 7-14
(secolul al XVI-lea), același cercetător rus a publicat o nouă versiune grecească integrală, însă
într-o formă abreviată: KRASNOSELTSEV 1898: 76-83. Ca și în cazul precedent, până în pre-
zent nu există un catalog detaliat pentru colecția de manuscrise grecești din biblioteca mănăs-
tirii athonite Koutloumousiou. Pe lângă manuscrisele în limba greacă indicate anterior, alte
fragmente încă inedite ale acestui text au fost identificate de M.-L. Concasty în: Parisinus
gr. 395, ff. 24 sqq.; Parisinus Suppl. gr. 1190, ff. 1r-3v; Parisinus Suppl. gr. 1191, ff. 15-21
(secolul al XVI-lea) [CONCASTY 1960: 87]. De asemenea, A. Argyriou a descoperit în ma-
nuscrisul Atheniensis gr. 2420, ff. 107-133 (secolele XVI-XVII) o variantă similară a textului
din Atheniensis gr. 472, ff. 218r-229r [ARGYRIOU 1996: 196 (nota 9)]. Pentru descrierea com-
pletă a manuscrisului Atheniensis gr. 2420 a se vedea: POLITES 1991: 418-420. În același
timp, acest dialog imaginar a cunoscut o largă circulație și în spațiul ortodox de limbă slavă,
fiind tradus și copiat între secolele XIV-XVIII în limbile sârbă, bulgară, ucraineană și rusă.
Astfel, în afara edițiilor grecești amintite, A. Popov a publicat trei ediții în limbi slave (toate
versiunile fiind incomplete în raport cu originalul grecesc): 1) în limba sârbă, bazată pe un
manuscris datat în anul 1384 (ff. 185 sqq.); 2) în limba rusă, pe baza unui Sbornic (ff. 102-
109) din secolul al XVI-lea, al cărui text a fost comparat cu cel din Mineiul pentru luna Iunie
al mitropolitului Macarie (Mosquiensis sl. 181, ff. 668-675, secolul al XVI-lea; manuscris
aflat în prezent în colecția Muzeului Național de Istorie din Moscova, fondul special Bibliote-
ca Sinodală / Patriarhală); 3) în limba rusă, pe baza Mineiului pentru luna August al mitro-
politului Macarie (Mosquiensis sl. 183, ff. 597-599, secolul al XVI-lea; manuscris aflat în
prezent în aceeași colecție a Muzeului Național de Istorie din Moscova, fondul special Biblio-
teca Sinodală / Patriarhală; o diferență majoră a acestei ediții în comparație cu celelalte
constă în înlocuirea numelui lui Constantin Panagiotes cu Nichifor). A se vedea: POPOV 1972:
251-264, 265-281, 283-286. În sfârșit, o a treia ediție în limba rusă a fost publicată de P.P.
Viazemskiy, pe baza unui manuscris din secolul al XVII-lea (ff. 179-186), descoperit în colecția
privată a lui Tihon Fedorovich Bolshakov și păstrat în prezent în fondul Bibliotecii Naționale
a Rusiei: VIAZEMSKIY 1879: 54-66.
Prolegomene 31
Sursele istorice menționate sunt completate de documentele oficia-

le emise de cancelaria imperială, la solicitarea împăratului Mihail al
VIII-lea Paleologul, cu privire la restituirea unor proprietăți confiscate
anterior unor mănăstiri sau la donațiile făcute unor mănăstiri și bise-
rici.43 Acestora li se adaugă și cele două typika imperiale semnate de
fondatorul dinastiei Paleologilor. 44
Ultimul grup de izvoare istorice este constituit din cele care abordea-
ză subiectul consecințelor excomunicărilor pronunțate față de împăratul
Mihail al VIII-lea Paleologul. Astfel, pe lângă sursele deja amintite, infor-
mații interesante în acest sens au fost incluse în: a) Historia Dogmatica
(Istoria dogmatică,45 titlu convențional în limba latină), tratat al arhidiaco-
nului Gheorghe Metochites, redactat în închisoare între anii 1283 și 1328,
în care au fost prezentate controversele teologice care au urmat semnării
unirii de la Lyon (1274); b) Adversus Graecos / Contra errores Graecorum
(Împotriva grecilor / Împotriva erorilor grecilor),46 tratat în limba latină,
redactat la confluența secolelor XIV-XV de Manuel Kalekas, convertit la
Biserica Romei, devenit călugăr dominican; c) Oratio in Sanctum Agatho-
nicum (Cuvântare la Sfântul Agatonic,47 titlu convențional în limba latină),
lucrare hagiografică semnată de mitropolitul Filotei al Selymbriei (1362-
43
Pentru diferite mănăstiri și biserici din Imperiu a se vedea: MIKLOSICH, MÜLLER 1871:
26-28, 153-154, 154-155, 208-209, 221-222, 222-223, 223-224, 238-239, 241-242, 246-
247, 254, 255-256, 285, 330-332, 333-336, 336-339, 340, 340-341; MIKLOSICH, MÜL-
LER 1887: 10-13, 239-240, 258-260; MIKLOSICH, MÜLLER 1890: 234-235. Pentru mănăs-
tirile athonite a se vedea: REGEL, KURTZ 1969: 16-24, 33; BOMPAIRE 1964: 88-93; LE-
FORT 1973: 59-63; LEMERLE, GUILLOU 1977: 5-11, 12-16; OIKONOMIDÈS 1984: 102-
104; LEFORT, OIKONOMIDÈS 1994: 87-92; ŽIVOJINOVIĆ, KRAVARI 1998: 126-128, 128-
135, 135-138; BOMPAIRE, LEFORT 2001: 162-166, 166-168, 168-169, 170-171. De ase-
menea, unele dintre aceste documente au fost publicate și în: ZEPOS, ZEPOS 1931: 505-
507, 509-513, 653-666.
44
Aceste typika au fost editate în: De Vita sua opusculum necnon Regulae quam ipse
Monasterio S. Demetrii praescripsit fragmentum, în: GRÉGOIRE 1960; Τυπικὸν τῆς ἐν τῷ
περιώνυμῳ βουνῷ τοῦ Αὐξεντίου κατὰ τὴν ἐπαρχίαν Χαλκηδόνος βασιλικῆς μονῆς τοῦ
Ἀρχιστρατήγου Μιχαὴλ, ἧς κτήτωρ ὁ βασιλεὺς Μιχαὴλ πρῶτος τῶν Παλαιολόγων, în:
DMITRIEVSKIY 1895: 769-794. A se vedea și traducerile în limba engleză, însoțite de
comentarii, în: THOMAS, HERO 2000: 1207-1236, 1237-1253.
45
Acest tratat a fost publicat în: MAI, COZZA 1871: 1-227; MAI, COZZA-LUZI 1905: 315-
370. Pentru detaliile prosopografice ale autorului a se vedea: TRAPP 1985: 17979.
46
Acest tratat a fost publicat în: MIGNE 1866a: 11-284. Pentru detaliile prosopografice
ale autorului a se vedea: TRAPP 1981: 10289.
47
Această cuvântare a fost publicată în: MIGNE 1866c: 1229-1240. Pentru detaliile pro-
sopografice ale autorului a se vedea: TRAPP 1994: 29896; PREISER-KAPELLER 2008: 400.
1389); Sfântul Agatonic a fost un creștin martirizat în Selymbria în secolul

al III-lea; d) Ἡ Ἅλωσις τῆς Κωνσταντινουπόλεως (Cucerirea Constantino-
polului),48 cronică versificată a unui autor anonim, redactată în vara anului
1392, în care au fost descrise evenimentele de la ocuparea metropolei bi-
zantine de către cruciați (1204) până la sfârșitul domniei împăratului Mihail
al VIII-lea Paleologul (1282); e) Διάλογος μετά τινος μοναχοῦ κατὰ Λατί-
νων (Dialogul cu un anume monah împotriva latinilor),49 redactat de anti-
unionistul Teodor Agallianos în anul 1442, la scurt timp după semnarea
unirii de la Ferrara-Florența (1438-1439).
Status quaestionis
Fiind cel care a reușit recucerirea Constantinopolului din mâinile la-
tinilor și fondatorul ultimei dinastii de pe tronul Imperiului bizantin,
domnia împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul a suscitat interesul mul-
tor cercetători. În ciuda acestui fapt, până în prezent nu există decât două
monografii dedicate primului basileu din familia Paleologilor. Prima din-
tre acestea, cea semnată de Conrad Chapman cu aproape nouă decenii în
urmă,50 este complet depășită, însă cea de-a doua, publicată acum mai
bine de jumătate de secol de Deno John Geanakoplos,51 s-a impus cu au-
toritate în cercurile de specialitate. Chiar dacă Geanakoplos a produs o
analiză detaliată excelentă, cu un pronunțat caracter evenimențial, preo-
cuparea sa față de relația dintre Stat și Biserică în timpul împăratului Mi-
hail al VIII-lea Paleologul, percepută în ansamblul ei, a fost minimală.
Abordări comparative relevante pentru această temă de cercetare au
fost prezentate în alte trei monografii. În ordine cronologică, primul vo-
lum, dedicat ideologiei imperiale bizantine, a fost semnat de Otto Treitin-
48
O ediție parțială (340 de versuri) a acestui poem a fost publicată în: BEKKER 1841: 43-
53. La scurt timp au fost publicate și primele ediții complete (759 de versuri) ale acestei
cronici versificate: BUCHON 1845: 335-367; MÜLLER 1852: 366-389. Cea mai recentă
ediție critică a acestei cronici, însoțită de o traducere în limba engleză, precum și de
comentarii bogate a fost publicată în: MATZUKIS 2004.
49
Acest dialog a fost publicat într-o excelentă ediție critică, însoțită de traducerea în
limba franceză și comentarii, în: BLANCHET 2013. Pentru detaliile prosopografice ale
autorului a se vedea: TRAPP 1976: 94.
50
CHAPMAN 1926.
51
GEANAKOPLOS 1959. De asemenea, pentru informațiile prosopografice ale fondatorului
dinastiei Paleologilor a se vedea: TRAPP 1989: 21528.
Prolegomene 33
ger,52 în care autorul a detaliat relația dintre cele două instituții, făcând
referiri multiple la unele evenimente din perioada domniei lui Mihail al
VIII-lea. Apoi, Gilbert Dagron53 a schițat relația dintre împărat și patriarh
în Imperiul bizantin, referindu-se la noile sensuri pe care le-au căpătat
unele gesturi în ideologia imperială ce a caracterizat perioada Paleologi-
lor. Cel de-al treilea volum, semnat de Dimiter Angelov,54 a pătruns în
profunzimea acestei relații instituționale, subliniind infuzia ideologică,
atât la nivelul Statului, cât și la cel al Bisericii, venită pe filieră occidenta-
lă, prin proximitatea latinilor în prima jumătate a secolului al XIII-lea, dar
și prin circulația intensă în societatea bizantină a documentului Donatio
Constantini.
Dincolo de aceste prime referințe bibliografice, care au adoptat
abordări generale dedicate personalității împăratului Mihail al VIII-lea
Paleologul sau relației dintre Biserică și Stat din perspectiva ideologiei
imperiale bizantine, în prezent există o bibliografie bogată pentru tema
propusă spre investigare.
În primul rând, în privința respectării la curtea bizantină a lui offi-
cium stratoris, în ultimul secol au fost formulate mai multe ipoteze. În
ordine cronologică, Margarita Alekseeva Andreeva,55 în volumul său de-
dicat ceremoniilor aulice bizantine din secolul al XIII-lea, a atras atenţia
pentru prima dată asupra episodului petrecut la Magnesia în toamna anu-
lui 1258, punându-l în relaţie cu un extras din Cronica lui Ioan Kinnamos.
Ulterior, într-un articol dedicat acestui ritual, Georg Ostrogorsky56 a iden-
tificat și interpretat sursele care se referă la respectarea officium stratoris
atât în lumea bizantină, cât și în cea slavă. După o lungă perioadă, acest
subiect a fost redeschis de Marie Theres Fögen,57 care a relaționat eveni-
mentul de la Magnesia (1258) cu pătrunderea ideilor din Donatio Con-
stantini în societatea bizantină prin circulația traducerii în limba greacă a
acestui document. Ulterior, Lutz Rickelt58 a inclus o scurtă digresiune
dedicată lui officium stratoris în contextul general al excomunicării împă-
ratului Mihail al VIII-lea Paleologul. Într-un articol despre superioritatea
52
TREITINGER 1938.
53
DAGRON 1996.
54
ANGELOV 2007. A se vedea și: ANGELOV 2009.
55
ANDREEVA 1927a: 79-80.
56
OSTROGORSKY 1935: 189-193.
57
FÖGEN 1997: 541-543.
58
RICKELT 2011: 102-104.
împăratului bizantin exprimată vizibil prin poziția călare în cadrul cere-

moniilor publice, Tudor Teoteoi59 a amintit episodul care i-a avut ca pro-
tagoniști pe Mihail Paleologul și patriarhul Arsenie Autoreianos. Istoricul
român a concluzionat că, în ciuda acestei situații excepționale în istoria
bizantină, precum și a confuziei considerabile între spațiul laic și cel ecle-
ziastic, ideologia imperială nu a admis ca basileul de la Constantinopol să
fie plasat într-o poziție inferioară față de autoritatea bisericească. În sfâr-
șit, cel mai provocator articol a fost publicat de Andrey V. Korenevskiy și
Aleksandr I. Pilyugin.60 Cei doi cercetători ruși au ajuns la concluzia că
bizantinii ar fi împrumutat acest ceremonial de sorginte occidentală, în-
cercând să îi confere un simbolism religios prin integrarea în procesiunea
din Duminica Floriilor. Apoi, după căderea Constantinopolului, Moscova
– a treia Romă – ar fi preluat întreaga ideologie imperială bizantină, in-
clusiv officium stratoris.
Încoronarea imperială în perioada Paleologilor a fost un subiect
predilect pentru numeroși cercetători, care au încercat să argumenteze sau
să respingă ipoteza influenței occidentale asupra acestui ceremonial. Ast-
fel, diferențele majore față de ceremonialul încoronării basileului bizantin
descris de Constantin al VII-lea Porfirogenetul (secolul al X-lea) s-au
concentrat în două momente: ridicarea pe scut a celui ales pentru demnita-
tea imperială și, respectiv, ungerea cu Sfântul Mir. În ordine cronologică,
tema aceasta a fost abordată pentru prima dată de Wilhelm Sickel,61 care a
publicat o minuţioasă investigaţie asupra ceremonialului de la încoronarea
împăraţilor bizantini până în secolul al X-lea. Cercetătorul german s-a
exprimat în favoarea ipotezei că ritualul ungerii imperiale a fost introdus
încă din timpul împăratului Vasile I Macedoneanul (867-886). Ipoteza
propusă de Sickel s-a bazat în exclusivitate pe asocierea imaginii împăra-
tului Vasile I cu regele David, la care s-a adăugat influenţa occidentală,
unde ritualul ungerii imperiale era deja practicat. De asemenea, pentru a-
şi întări această concluzie a optat cu precădere pentru o interpretare litera-
lă a pasajelor în care basileul era prezentat drept unsul lui Dumnezeu.
Frank Edward Brightman62 a publicat o analiză amplă asupra ceremonia-
59
TEOTEOI 2011.
60
KORENEVSKIY, PILYUGIN 2011 212-221. Prima încercare a lui A.V. Korenevskiy de a
explica preluarea acestui ceremonial latin de către bizantini, iar apoi asumarea ritualului
de către Moscova – a treia Romă, poate fi consultată în: KORENEVSKIY 2002.
61
SICKEL 1898.
62
BRIGHTMAN 1901.
Prolegomene 35
lului de la încoronarea împăratului cu referire la întreaga perioadă bizan-

tină. Prelatul englez, deşi a afirmat că este dificil de precizat când s-a fă-
cut trecerea de la exprimare metaforică la realitate, referindu-se în special
la momentul ungerii împăratului, s-a exprimat totuşi în favoarea revizuirii
ceremonialului în timpul perioadei Comnenilor. Între anii 1932 și 1973 au
apărut trei studii dedicate acestei teme care l-au avut drept autor sau co-
autor pe Georg Ostrogorsky.63 Interpretarea pe care reputatul bizantinolog
a propus-o a fost centrată pe influenţa latină asupra ceremonialului de
curte de la Niceea, exprimat elocvent în momentele încoronării. Modelul
acestor revizuiri ale ceremonialului ar fi fost curtea latină de la Constanti-
nopol, unde Balduin I de Flandra fusese ridicat pe scut, uns şi încoronat în
anul 1204. La o concluzie similară a ajuns şi Léon-Pierre Raybaud,64 care
a afirmat că ritualul ungerii împăraţilor bizantini a început să fie practicat
constant abia odată cu primii reprezentanţi ai dinastiei Paleologilor. La
scurt timp după publicarea ultimului text al lui Ostrogorsky pe această
temă, Donald M. Nicol65 a dedicat un amplu material exclusiv ritualului
ungerii basileului. Reevaluarea izvoarelor de către savantul englez l-a
condus spre concluzia că perioada Comnenilor este mult mai potrivită
pentru revizuiri la nivelul ceremonialului, aceşti împăraţi fiind în mod clar
mai ataşaţi valorilor culturale occidentale în comparaţie cu basileii rezi-
denți la Niceea. Afirmaţiile lui D.M. Nicol au fost susținute și de Chris-
topher Walter,66 care a publicat două texte în care a evaluat ritualul unge-
rii şi, respectiv, pe cel al ridicării pe scut din perspectiva iconografiei bi-
zantine. Miguel Arranz67 a publicat noi informaţii legate de ceremonialul
încoronării imperiale din perioada ultimelor secole ale Imperiului. Pe baza
a cinci manuscrise care cuprind Evhologhion-ul Marii Biserici din Con-
stantinopol, needitate critic încă, Arranz a reuşit să refacă o schemă a
slujbei propriu-zise de încoronare. Apoi, Michael Angold68 a întărit cele
enunțate anterior de Nicol şi Walter, asociind momentul introducerii ri-
tualului ungerii împăratului cu numeroasele acte de uzurpare de după
moartea împăratului Manuel I Komnenos (1180) şi până la căderea Con-
stantinopolului (1204). Tocmai pentru confirmarea şi întărirea poziţiilor
63
OSTROGORSKY, STEIN 1932; OSTROGORSKIY 1973a; OSTROGORSKY 1973b.
64
RAYBAUD 1968: 69-79.
65
NICOL 1976.
66
WALTER 1975; WALTER 1976.
67
ARRANZ 1983.
68
ANGOLD 1995: 542-547.
acestor uzurpatori ar fi fost modificat ceremonialul încoronării. Ultima

investigație asupra acestui subiect a fost semnată de Renaud Rochette,69
care, analizând critic etapele încoronării bizantine în perioada dinastiei
Paleologilor, a identificat și comentat diferențele notabile în comparație
cu perioada anterioară. De asemenea, în lista autorilor care au abordat
acest subiect s-au înscris și: Aikaterini Christophilopoulou70 (ambele ei
lucrări furnizând toate referinţele la izvoarele istorice pentru tema încoro-
nării împăraţilor bizantini), Ernst Kantorowicz71 (autor al unei teorii con-
form căreia ridicarea pe scut a avut un puternic simbolism solar, fiind, de
altfel, un obicei păgân care a fost preluat şi de creştini), André Grabar,72
Alexander Kazhdan73 și Hans Teitler.74
Reperele bibliografice pentru schisma bisericească provocată în so-
cietatea bizantină de arseniți sunt relativ puține. Astfel, prima cercetare de
anvergură asupra personalităţii patriarhului Arsenie Autoreianos şi a
mişcării adepţilor lui i-a aparţinut profesorului rus Ivan E. Troitskiy,75
care, deși a făcut apel permanent la sursele istorice (în special la cronicile
lui Akropolites, Skoutariotes şi Pachymeres, fără să aibă la dispoziţie la
momentul respectiv numeroasele izvoare editate ulterior), şi-a extins inu-
til analiza prin divagaţii largi care făceau trimitere la relaţia dintre Stat și
Biserică din Rusia secolului al XIX-lea. Bizantinologii greci din prima
parte a secolului trecut care au contribuit substanțial la clarificarea unor
aspecte ale acestui subiect au fost: Sophronios Eustratiades76 şi Ioannes
Sykoutres.77 Primul dintre aceştia a editat şi analizat unul dintre puținele
izvoare provenite din tabăra arseniţilor, introducând în dezbaterea acade-
mică ipoteza unei excomunicări a lui Iosif Galesiotes, anterioară momen-
tului alegerii în scaunul patriarhal. Cel de-al doilea autor a produs un am-
plu studiu, publicat în trei părţi, în care a determinat raporturile dintre
patriarhul schismatic şi împăratul Mihail al VIII-lea. Ulterior, a intrat într-
o interesantă polemică științifică, avându-l ca partener pe Vitalien Laurent,
69
ROCHETTE 2009: 53-132.
70
CHRISTOPHILOPOULOU 1956: 156-226; CHRISTOPHILOPOULOU 1962; CHRISTOPHILO-
POULOU 1963.
71
KANTOROWICZ 1963.
72
GRABAR 1971.
73
KAZHDAN 1983.
74
TEITLER 2002.
75
TROITSKIY 1872.
76
EUSTRATIADES 1928.
77
SYKOUTRES 1929; SYKOUTRES 1930a; SYKOUTRES 1932a.
Prolegomene 37
în chestiunea excomunicării lui Iosif I şi a identificării lui Ignatie, destinata-

rul epistolei semnate de patriarhul amintit.78 Cu certitudine, studiul cel mai
laborios dedicat acestui subiect i-a aparţinut părintelui Vitalien Laurent,79
care a stabilit întregul tablou al disputei, subliniind motivația acţiunilor
basileului. Despre realitatea unei reacţii adverse faţă de unirea ecleziastică
internă, promulgată în septembrie 1310, au redactat articole interesante S.
Salaville80 şi Vitalien Laurent,81 însă cei care au editat şi analizat cores-
pondenţa lui Manuel Gabalas şi cuvântările ocazionale ale mitropolitului
Teolept au fost Jean Gouillard,82 Robert E. Sinkewicz83 și Paris Gounari-
des.84 De asemenea, Panagiotes Nikolopoulos85 a editat şi comentat trei
documente esențiale pentru aprofundarea analizei asupra schismei arseni-
te: un canon hagiografic al Sfântului Arsenie, utilizat la serviciul divin al
zilei de 30 septembrie, în care patriarhul este prezentat ca un campion al
dreptății, fiind exilat în mod abuziv de împărat, precum celebrul arhiepis-
cop al Constantinopolului, Ioan Gură de Aur; Vita aceluiaşi personaj, care
a oferit noi ipoteze de lucru pentru evaluarea corectă a acţiunilor patriar-
hului; şi Λόγος ὑπὲρ τῶν σχιζομένων (Cuvânt pentru schismatici), care echi-
librează poziţia exprimată prin tratatul mitropolitului Ioan Cheilas cu pri-
vire la obedienţa faţă de episcopat, subliniind posibilitatea rupturii atunci
când aceasta este fondată pe abaterea de la credinţa ortodoxă. Cele mai
recente abordări au fost semnate de Anastasia Kontogiannopoulou,86 Paris
Gounarides87 și Franz Tinnefeld.88 Primul studiu este o lucrare de sinte-
ză, structurată evenimenţial, care porneşte de la alegerea pentru demni-
tatea patriarhală a lui Arsenie Autoreianos, continuând apoi cu prima
fază a schismei (în timpul împăratului Mihail al VIII-lea), a doua fază a
schismei (în timpul basileului Andronic al II-lea) şi revenirea schismati-
cilor în interiorul Bisericii. Apoi, P. Gounarides a reuşit să atingă cele
78
A se urmări dialogul dintre cei doi savanți în: LAURENT 1930a: 489-495; SYKOUTRES
1930b; LAURENT 1930e.
79
LAURENT 1945a.
80
SALAVILLE 1947b.
81
LAURENT 1960a.
82
GOUILLARD 1944.
83
SINKEWICZ 1988.
84
GOUNARIDES 2002.
85
NIKOLOPOULOS 1978; NIKOLOPOULOS 1982; NIKOLOPOULOS 1993.
86
KONTOGIANNOPOULOU 1998.
87
GOUNARIDES 1999.
88
TINNEFELD 2012.
mai importante aspecte ale problemei: de la stabilirea contextului socio-

geografic în care a fost resimţită această criză ecleziastică (Asia Mică,
Constantinopol) a trecut treptat spre elucidarea genezei conflictului, a
acţiunilor celor două partide bisericeşti opuse în timpul patriarhilor bi-
zantini de la sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-
lea, încheindu-şi volumul cu un capitol dedicat problemelor de ideologie
politică reflectate în acest conflict (akribeia vs. oikonomia). De aseme-
nea, într-o abordare cronologică, F. Tinnefeld a detaliat fiecare eveni-
ment care a condus la declanșarea crizei arsenite, continuându-și expu-
nerea până la realizarea unirii din toamna anului 1310.
Lista referințelor bibliografice care detaliază diverse aspecte în le-
gătură cu proclamarea unirii bisericești în cadrul Conciliului de la Lyon
(1274) este abundentă,89 acest fapt fiind determinat și de îndelungatele
tratative anterioare convocării, precum și de încercările ulterioare de apli-
care a prescripțiilor unirii, care au continuat până la dezavuarea actului de
la Lyon (perioada anilor 1261-1283). Astfel, o prezentare detaliată a fie-
cărei referințe bibliografice este dificilă, însă se impune cel puțin o suc-
cintă semnalare a cercetărilor care au abordat acest subiect. Monografii
extinse dedicate Concilium Lugdunense Secundum au fost redactate de
Burkhard Roberg,90 Henri Holstein91 și Chrestos Ath. Arambatzes.92 De
asemenea, în anul 1974, pentru a marca împlinirea a șapte secole de la
desfășurarea lucrărilor acestui conciliu important pentru istoria Bisericii
Romane, la inițiativa Centre National de la Recherche Scientifique (Pa-
ris), a avut loc un colocviu științific internațional, în urma căruia a fost
publicat un volum.93 În ordine cronologică, pe lunga listă a celor care au
contribuit la elucidarea a diferite aspecte ale relației dintre Roma și Con-
stantinopol în contextul unirii semnate la Lyon se înscriu: Vladimir Ni-
89
Lista completă a literaturii secundare dedicate acestui subiect (până în anul 1985)
poate fi consultată în: CAPIZZI 1985. De asemenea, o perspectivă istoriografică asupra
unirilor bisericești între Roma și Constantinopol (secolele XIII-XV) este disponibilă în:
BLANCHET 2003.
90
ROBERG 1964; ROBERG 1990. De asemenea, a se vedea: ROBERG 1977; ROBERG 1989;
ROBERG 1992; ROBERG 2008.
91
HOLSTEIN 1966. De asemenea, a se vedea: HOLSTEIN 1974.
92
ARAMPATZES 2002. Textul acestei monografii, completat cu un capitol final, a fost
ulterior republicat integral într-un volum cu un titlu diferit: ARAMPATZES 2005. De ase-
menea, a se vedea: ARAMPATZES 1999.
93
A se vedea în special următoarele contribuții: STIERNON 1977; DARROUZÈS 1977b;
GOUILLARD 1977; DAGRON 1977; CAROZZI 1977a; CAROZZI 1977b.
Prolegomene 39
kolskiy,94 Walter Norden,95 Karl Joseph von Hefele,96 Venance Grumel,97

Vitalien Laurent,98 Ioannes Karmires,99 Marie-Hyacinthe Laurent,100 Halina
Evert-Kappesowa,101 Martiniano Roncaglia,102 Deno John Geanakoplos,103
Donald M. Nicol,104 Antonino Franchi105 și Joseph Gill.106 De asemenea,
contribuții valoroase au semnat și Johannes Dräseke,107 Nicola Festa,108 Gi-
rolamo Golubovich,109 Émile-A. van Moé,110 Robert Ménindèz,111 Augustin
Fliche,112 José Sánchez Vaquero,113 Ludovico de Simone,114 Ludovico Gatto,115
Ottaviano Schmucki [da Rieden],116 Raymond-Joseph Loenertz,117 Ioannes
Anastasiou,118 Michael Lehmann,119 Leonardo Erriquenz,120 Johannes Ko-
der,121 Gualberto Matteucci,122 Ivan Dujcev,123 Walter Brandmüller,124
94
NIKOLSKIY 1867.
95
NORDEN 1903: 385-647.
96
VON HEFELE 1890: 119-163.
97
GRUMEL 1924; GRUMEL 1925b.
98
LAURENT 1927a; LAURENT 1930c; LAURENT 1934b; LAURENT 1938a; LAURENT
1938b; LAURENT 1945b.
99
KARMIRES 1947.
100
LAURENT 1946b; LAURENT 1947a.
101
EVERT-KAPPESOWA 1949; EVERT-KAPPESOWA 1953; EVERT-KAPPESOWA 1955;
EVERT-KAPPESOWA 1956; EVERT-KAPPESOWA 1983.
102
RONCAGLIA 1954: 121-178.
103
GEANAKOPLOS 1953c; GEANAKOPLOS 1954; GEANAKOPLOS 1975: 33-42; GEANA-
KOPLOS 1976b; GEANAKOPLOS 1976c.
104
NICOL 1961; NICOL 1962; NICOL 1971; NICOL 1989.
105
FRANCHI 1968; FRANCHI 1975; FRANCHI 1984; FRANCHI 1990: 33-48, 61-67.
106
GILL 1979. De asemenea, a se vedea: GILL 1977: 76-78.
107
DRÄSEKE 1891.
108
FESTA 1899a; FESTA 1899b.
109
GOLUBOVICH 1906a: 163-169, 170-175, 254-259, 283-290, 292-296, 299-300; GO-
LUBOVICH 1906b; GOLUBOVICH 1913: 415-425.
110
VAN MOÉ 1930.
111
MÉNINDÈZ 1935.
112
FLICHE 1947; FLICHE, THOUZELLIER 1950: 446-459, 487-503.
113
VAQUERO 1955.
114
DE SIMONE 1962.
115
GATTO 2007: 273-354.
116
DA RIEDEN 1962; A RIEDEN 1962.
117
LOENERTZ 1962.
118
ANASTASIOU 1963.
119
LEHMANN 1963.
120
ERRIQUENZ 1965.
121
KODER 1969.
122
MATTEUCCI 1971: 108-135; MATTEUCCI 1973.
Carmelo Capizzi,125 Olivier Clément,126 Mirjana Živojinović,127 Gabriel

Patacsi,128 Karl-Heinz Uthemann129 și Pietro Silanos.130 În sfârșit, cele mai
recente cercetări i-au avut drept autori pe Antonio Rigo,131 Constantine N.
Constantinides,132 Inmaculada Pérez Martin,133 Luca Pieralli,134 Adrian
Vasilache,135 Alexandra Riebe,136 Alexander Alexakis,137 Tia M. Kolbaba,138
Vincent Puech139 și Christian Gastgeber.140
Atitudinea fondatorului dinastiei Paleologilor față de proprietățile
Bisericii, inclusiv față de cele ale unor mănăstiri, a constituit un punct de
interes pentru Germaine Rouillard,141 care a analizat contextul în care
împăratul Mihail al VIII-lea a emis cele două hrisoave în favoarea mănăs-
tirii athonite Marea Lavră. La scurt timp după apariția acestor articole,
Peter Charanis142 a publicat două studii relevante pentru relația Statului
bizantin cu proprietățile mănăstirești în special. După ce a indicat succint
donațiile și privilegiile acordate de împăratul Mihail al VIII-lea Paleolo-
gul diferitelor mănăstiri răspândite pe teritoriul Imperiului, autorul a for-
mulat o teză coerentă, dar insuficient argumentată, care a fost ulterior
preluată fără alte investigații suplimentare. Astfel, potrivit lui P. Charanis,
ceea ce l-a determinat pe primul basileu Paleolog să adopte o serie de
măsuri favorabile Bisericii a fost exclusiv oportunismul politic. De ase-
menea, informații interesante cu privire la atitudinea lui Mihail Paleologul
față de bunurile imobile ale Bisericii au fost incluse în celebra monografie
123
DUJCEV 1975.
124
BRANDMÜLLER 1975.
125
CAPIZZI 1975.
126
CLÉMENT 1975.
127
ŽIVOJINOVIĆ 1978.
128
PATACSI 1981.
129
UTHEMANN 1981.
130
SILANOS 2014; SILANOS 2015.
131
RIGO 1988.
132
CONSTANTINIDES 1993; CONSTANTINIDES 2014.
133
PÉREZ MARTÍN 1995.
134
PIERALLI 1998; PIERALLI 2003; PIERALLI 2005.
135
VASILACHE 1998.
136
RIEBE 2005.
137
ALEXAKIS 2007.
138
KOLBABA 2011.
139
PUECH 2012.
140
GASTGEBER 2015.
141
ROUILLARD 1937; ROUILLARD 1939; ROUILLARD 1943.
142
CHARANIS 1948; CHARANIS 1951.
Prolegomene 41
a lui Georg Ostrogorsky143 dedicată sistemului bizantin de împroprietărire

temporară cunoscut sub numele de pronoia (πρόνοια). În sfârșit, cele mai
recente referințe bibliografice au fost semnate de Ioannes P. Mamala-
kes,144 care a inventariat cele mai importante hrisoave emise de basileul
Mihail al VIII-lea, și, respectiv, de Kostis Smyrlis,145 care, într-un text
dedicat secularizării abuzive din partea Statului a proprietăților mobile și
imobile ale Bisericii în perioada Paleologilor, a analizat motivațiile dintr-
o decizie imperială din anul 1265, prin care fondatorul dinastiei a donat
mănăstirii athonite Vatopediou drepturile de proprietate asupra mănăstirii
Koromista, din nordul Munților Pangaion.
Excomunicarea împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul și consecin-
țele acestui gest al patriarhului Arsenie Autoreianos nu au beneficiat de o
atenție deosebită din partea specialiștilor. Astfel, abia la sfârșitul secolului
trecut, Marie Theres Fögen146 a analizat consecințele imediate ale afurisirii
împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul, asociind acest eveniment cu un
episod celebru din Occidentul medieval: excomunicarea împăratului Henric
al IV-lea de către papa Grigorie al VII-lea Hildebrand, care s-a încheiat cu
penitența de trei zile a reprezentantului puterii temporale la Canossa (ianua-
rie 1077). Apoi, Zoé Antonopoulou-Trechli147 a abordat acest subiect în
contextul relației dintre Stat și Biserică, iar John Cuthbert Lawson148 și
Karen Hartnup149 au abordat tema repercusiunilor pronunțării unei sancți-
uni ecleziastice care nu a fost ridicată în timpul vieții penitentului asupra
trupului acestuia după moarte, adăugând astfel investigației contextului
politic în care a fost emisă pedeapsa duhovnicească și analiza consecințelor
vizibile ale acesteia după sfârșitul vieții pământești a împăratului Mihail al
VIII-lea Paleologul. Aceeași incoruptibilitate a trupurilor celor excomuni-
cați a fost subiectul principal al studiilor semnate de Antonio Rigo150 și
Enrico Morini.151 De asemenea, Lutz Rickelt152 a reanalizat cu minuțiozi-
tate contextul politic în care a izbucnit conflictul dintre împărat și patri-
143
OSTROGORSKIJ 1954: 92-154.
144
MAMALAKES 1971: 95-102.
145
SMYRLIS 2009.
146
FÖGEN 1997; FÖGEN 2005.
147
ANTONOPOULOU-TRECHLI 2002.
148
LAWSON 1910.
149
HARTNUP 2004.
150
RIGO 2006.
151
MORINI 2007.
152
RICKELT 2011.
arh, sugerând ipoteza unui plan de acțiune copiat după modelul occidental
al relației papă-împărat, care a fost cunoscut nemijlocit de Arsenie Auto-
reianos cu ocazia delegației la Roma în ultimii ani ai domniei împăratului
Ioan al III-lea Doukas Vatatzes. Ultima investigație în această direcție a
fost semnată de Marie-Hélène Blanchet,153 care a analizat cele două opți-
uni în interpretarea incoruptibilității trupului după moarte: probă fie a
sfințeniei, fie a excomunicării pronunțate și neispășite în timpul vieții
unui individ.
Obiectivele și metodologia cercetării

În cele mai multe cazuri, cercetătorii care și-au propus să analizeze
relația dintre Stat și Biserică în perioada domniei împăratului Mihail al
VIII-lea Paleologul și-au concentrat discursul în jurul crizei arsenite și,
respectiv, al Conciliului de la Lyon, ajungând, invariabil, să sublinieze
imixtiunea Statului, prin impunerea voinței imperiale, în chestiuni emi-
namente religioase, care ar fi trebuit clarificate de către Biserică. Această
concluzie indică o perspectivă reducționistă, căci relația dintre cele două
instituții nu se poate raporta în exclusivitate la cele două momente, deși
ele au fost extrem de importante în contextul istoriei ultimelor două seco-
le ale existenței Imperiului bizantin.
Abordarea complexă a relației dintre Biserică și Stat în timpul dom-
niei primului împărat Paleolog impune introducerea în contextul analizei
istorice a unui nou element, anume perspectiva ideologică exprimată de
fiecare instituție în parte prin reprezentanții săi (împăratul și, respectiv,
patriarhul) în cadrul ceremoniilor oficiale. Această raportare a fost expri-
mată elocvent și în topografia Constantinopolului după revenirea bizanti-
nilor în capitală, când s-a produs treptat chiar o distanțare spațială a celor
două centre, reședința imperială principală (Marele Palat) fiind relocată
din proximitatea sediului Patriarhiei într-un cartier periferic (Blacher-
nai).154 Astfel, de la simfonia instituțională clamată în mod repetat în dife-
153
BLANCHET 2013: 145-174 (cap. Sainteté et foi).
154
După o igienizare obligatorie în urma anilor de ocupație latină, cel târziu începând din
anul 1265 Mihail al VIII-lea Paleologul a folosit palatul Blachernai (situat în nord-vestul
metropolei) ca unul dintre centrele administrației imperiale. Ulterior, acest palat a deve-
nit chiar principala reședință a împăraților dinastiei Paleologilor, în dauna Marelui Palat.
Pentru mai multe informații a se vedea: SCHNEIDER 1951: 97-101; JANIN 1964: 123-128;
MIRANDA 1964: 105-118; RUNCIMAN 1975; TINNEFELD 2000; SCHRIJVER 2012: 22-81;
Prolegomene 43
rite texte legislative și întărită de poziționarea reședințelor celor două in-

stituții în contextul arhitectonic al Constantinopolului înainte de instalarea
latinilor (1204), în primele decenii ale perioadei Paleologilor se observă o
dihotomie a instituțiilor exprimată vizual tocmai prin îndepărtarea celor
două centre de autoritate.
Ideea de a suprapune cele două planuri a apărut în urma unor obser-
vații fundamentale. În primul rând, unele gesturi distincte ale împăratului
Mihail al VIII-lea Paleologul, precum și replicile oferite de patriarhii de
Constantinopol se înscriu în tiparele unei lupte ideologice care a vizat
supremația unei instituții în raport cu cealaltă. În al doilea rând, această
veritabilă dispută între Stat și Biserică în perioada Paleologilor este o re-
flectare întârziată a luptelor pentru putere din Occident (secolele XI-XII).
Prin urmare, s-ar impune clarificarea tabloului influențelor exercitate de
ideologia latină asupra relației dintre Biserică și Stat în Imperiul bizantin,
în secolul al XIII-lea, prin analizarea exemplelor oferite de gesturile sim-
bolice ale împăratului și, respectiv, ale patriarhilor. Deghizată sub masca
legitimității canonice sau prin clamarea reintroducerii unor vechi tradiții,
fiecare dintre cele două părți a încercat să obțină o poziție dominantă în
raport cu cealaltă instituție.
Cele trei etape care decriptează relația instituțională dintre Biserică
și Stat în perioada fondatorului dinastiei Paleologilor au respectat criteriul
analizei cronologice. Astfel, prima dintre acestea a fost dedicată investi-
gării, din perspectiva ideologiei politice imperiale, a unor gesturi simboli-
ce ale lui Mihail al VIII-lea Paleologul din perioada anilor 1258-1261.
Încercările de a obține recunoașterea din partea Bisericii și încoronarea sa
potrivit cutumelor bizantine au evidențiat o anumită tipologie a relației cu
patriarhul de Constantinopol, rezident temporar la Niceea. Dificultatea
majoră a acestei prime părți a constat în interpretarea surselor istorice,
căci, în cele mai multe cazuri, cronicarii și autorii tratatelor dedicate ce-
remonialului aulic bizantin au aplicat prezumția unei familiarități a con-
temporanilor cu privire la cele descrise, astfel încât au ajuns să sublinieze
exclusiv ceea ce li s-a părut atipic în comparație cu tiparul cunoscut. Prin
urmare, lipsa unor mențiuni constante cu privire la unele ritualuri nu ar
indica, în mod obligatoriu, și eliminarea acestora din protocolul curții
imperiale.155 În același timp, această primă etapă a evidențiat influențele
MACRIDES, MUNITIZ 2013: 367-378; ASUTAY-EFFENBERGER 2013; MACRIDES 2013b;

MACRIDES 2015.
155
MCCORMICK 1985: 7-9.
și modificările structurale ale relației instituționale dintre Stat și Biserică

la mijlocul secolului al XIII-lea. De asemenea, fixarea cadrelor generale a
facilitat înțelegerea corectă a contextului în care s-au desfășurat disputele
religioase subsecvente.
A doua etapă a vizat reevaluarea surselor istorice și identificarea tutu-
ror factorilor care au determinat implicarea agresivă a Statului, prin impu-
nerea voinței împăratului, în problemele interne ale Bisericii bizantine (în
special în dezbaterile cu privire la oportunitatea unirii cu Biserica Romei).
A fost aceasta o atitudine specifică împăratului Mihail al VIII-lea Paleolo-
gul? Care au fost răspunsurile din partea instituției ecleziastice în fața tutu-
ror acestor ingerințe? Cum se explică politica imperială benevolentă față de
proprietățile Bisericii? Acestea au fost întrebările care și-au aflat răspunsuri
argumentate în urma celei de-a doua etape a cercetării.
Ultima parte a fost dedicată unei explorări a psihologiei religioase
populare a bizantinilor cu privire la starea trupurilor după moarte. Care
sunt cauzele ce determină neputrezirea unor trupuri după moarte? Care
sunt consecințele unei cenzuri ecleziastice neispășite asupra trupului după
sfârșitul vieții pământești? Cum se poate face distincție între trupul nepu-
trezit al unui excomunicat și cel al unui Sfânt? Răspunsurile la aceste in-
terogații au oferit argumente suplimentare pentru aprofundarea sensurilor
reacțiilor împăratului față de Biserică.
Tabloul relației instituționale dintre Stat și Biserică în timpul împă-
ratului Mihail al VIII-lea Paleologul, construit pe interpretarea evenimen-
telor din perspectiva ideologiei politice bizantine aflate sub presiunea
unor noi idei și concepte de factură occidentală sau chiar reinterpretând
vechi tradiții proprii, a oferit atât posibilitatea formulării unor concluzii,
cât și, mai ales, evitarea și corectarea interpretării axiologice de tip exclu-
sivist (simfonie vs. dihotomie), fundamental eronată. Astfel, nuanțele și
concluziile formulate după analizarea officium stratoris, a ceremonialului
încoronării imperiale, a crizei arsenite, a unirii de la Lyon, a atitudinii
împăratului față de proprietățile Bisericii și a excomunicării lui Mihail al
VIII-lea, au determinat respingerea utilizării termenului cezaropapism (de
altfel un termen occidental care nu se regăsește în sursele bizantine)156 pentru
a descrie relația dintre Imperium (βασιλεία) și Sacerdotium (ἱεροσύνη) în a
doua jumătate a secolului al XIII-lea.
156
GEANAKOPLOS 1965.
IMPERIUM ȘI SACERDOTIUM ÎN CONFLICT
„Căci ajutorul împăraților se întinde asupra sufletului și a trupului,

spre luminarea și bunăstarea lor, în vreme ce măreția patriarhilor se res-
trânge numai la folosul sufletesc [...].”817 Această afirmație, confirmată de
numeroase alte expresii similare ale canonistului Teodor Balsamon, unul
dintre artizanii teoriei superiorității împăratului (Temporalia) în raport cu
patriarhul (Spiritualia) în Imperiul bizantin, a constituit punctul de pleca-
re al disputelor teoretice din ultimele secole ale istoriei Statului cu capita-
la pe malul european al Bosforului cu privire la limitele imixtiunii repre-
zentantului puterii seculare în afacerile interne ale Bisericii. Astfel, dacă
până în secolul al IX-lea, conflictele dintre reprezentanții celor două insti-
tuții, în cele mai multe cazuri de ordin dogmatic (arianism, monofizitism,
monotelism, iconoclasm), au fost soluționate prin impunerea temporară a
voinței împăratului, ulterior, în mod special în perioada dinastiei Paleolo-
gilor (secolele XIII-XV), tendințele imperiale absolutiste au fost blocate
printr-o rezistență înverșunată a unor patriarhi inspirați de modele precum
Sfinții Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschinul sau Teodor Studitul.818
Mai mult decât atât, au fost contestate vehement chiar privilegiile anterior
recunoscute ale împăraților, precum cele din sfera organizării instituției
ecleziastice (revizuirea teritoriului canonic al unei episcopii, arhiepiscopii
sau mitropolii; transferarea unui ierarh dintr-un scaun episcopal într-altul;
modificarea statutului unei unități administrative: episcopie – arhiepisco-
pie – mitropolie; numirea patriarhului, iar uneori, cel puțin în practică,
depunerea acestuia). În această conjunctură ideologic antagonic, dar și
forțați de precaritatea poziției Imperiului în fața adversarilor externi (atât
din Occident, cât și din Orient), basileii dinastiei Paleologilor au încercat
să se impună chiar în chestiuni ce aduceau atingere tezaurului dogmatic al
Bisericii Răsăritene (în special în problema unirii ecleziastice cu Roma
817
Τεόδωρος Βαλσαμών, Μελέτη, ἤγουν ἀπόκρισις, χάριν τῶν πατριαρχικῶν προνομίων,
în: RHALLES, POTLES 1854: 545: Ὅτι δὲ τῶν μὲν αὐτοκρατόρων ἡ ἀρωγὴ πρὸς φωτισμὸν
καὶ σύστασιν ἐπεκτείνεται ψυχῆς τε καὶ σώματος, τὸ δὲ μεγαλεῖον τῶν πατριαρχῶν εἰς
μόνην ψυχικὴν ἐστενοχώρηται λυσιτέλειαν [...].
818
Pentru o excelentă analiză a raporturilor dintre Stat și Biserică în perioada bizantină a
se vedea: GEANAKOPLOS 1965. De asemenea, a se vedea: PETRITAKIS 1971.
papală), încercând legitimarea acestor soluții de compromis teologic prin

decizii sinodale (Lyon – 1274; Ferrara-Florența – 1438-1439). În aceste
situații dramatice pentru Biserica bizantină, conștiința eclezială a poporu-
lui dreptcredincios, laici și clerici deopotrivă, a respins violent concesiile
dogmatice ticluite în cancelariile de la Constantinopol și Roma, în ciuda
ratificării acestora de către adunări sinodale legitim convocate. Astfel,
această confruntare instituțională directă din perioada ultimelor secole ale
istoriei bizantine a evidențiat vulnerabilitatea autorității imperiale în ra-
port cu Biserica, cel puțin în privința încercărilor succesive de a adapta
mărturisirea de credință la pretențiile pontifilor romani.
Analiza complexă a raporturilor dintre instituțiile fundamentale ale
societății bizantine, Statul și Biserica, în timpul fondatorului dinastiei
Paleologilor, împăratul Mihail al VIII-lea (1258-1282), a încercat depăși-
rea unei simple reanalizări a schismelor interne generate fie de relația
personală problematică a basileului cu patriarhul Arsenie Autoreianos, fie
de politica religioasă de apropiere față de Roma papală. În pofida impor-
tanței celor două momente, acestea nu ar fi putut oferi o imagine de an-
samblu a începutului ultimei părți a disputei ideologice și, implicit, a cri-
zei autorității imperiale. Prin urmare, acest tablou a fost completat cu o
examinare atentă a gesturilor prin care s-a exprimat una sau alta dintre
instituții, în mod special cu ocazia unor întâlniri publice formale sau in-
formale. Astfel, în contextul asumării samavolnice a actului de guvernare,
primii ani ai domniei uzurpatorului Mihail al VIII-lea au oferit ocazia
unor acte simbolice, atât din partea împăratului, cât și a patriarhului, care,
interpretate în matricea conflictului incipient dintre Biserică și Stat, au
dobândit semnificații extrem de interesante. De la officium stratoris și
până la afurisirea sine die a împăratului, trecând prin etapele ceremonialu-
lui militar al ridicării pe scut și, respectiv, a ungerii fizice a împăratului de
către patriarh ca semn al alegerii și binecuvântării lui Dumnezeu, această
succesiune de momente a devoalat răspunsurile prompte venite din partea
fiecărui reprezentant al uneia sau alteia dintre instituții.
În ordine cronologică, primul gest simbolic interesant din perspecti-
va relațiilor dintre Stat și Biserica s-a petrecut cu ocazia întâlnirii oficiale
dintre proaspătul regent Mihail Paleologul și patriarhul Arsenie Autoreia-
nos în toamna anului 1258, la Magnesia. În aceste circumstanțe, pe deplin
conștient de necesitatea obținerii sprijinului Bisericii, viitorul basileu a
apelat la un ritual cu origini occidentale, preluând hățurile catârcei pe care
și-a făcut apariția înaltul ierarh și conducându-l din această postură până
Imperium și sacerdotium în conflict 295
la intrarea în palat. În planul relațiilor instituționale, prin această alegere

deliberată a unei poziționări inferioare a reprezentantului Statului în ra-
port cu patriarhul bizantin, dincolo de nivelul personal al întâlnirii dintre
cei doi protagoniști, a fost subliniat implicit și rolul fundamental al Bise-
ricii în contextul ocazionat de preluarea puterii decizionale în Imperiu, în
mod special în cazul unui uzurpator. De asemenea, deși în mod cert ambii
actori cunoșteau încărcătura simbolică a acestui ritual, episodul relatat de
cronicarul Pachymeres nu poate confirma introducerea și respectarea
acestui ceremonial în perioada dinastiei Paleologilor, însă acest moment
constituie o dovadă irefutabilă a penetrării ideilor din Donatio Constantini în
mediul bizantin, asimilare ideologică ce debutase încă din secolul al XI-lea.
La scurt timp după această primă poziționare inferioară intenționată a
regentului față de patriarh prin interpretarea rolului din officium stratoris
s-au consemnat alte două momente cu un profund caracter simbolic prileju-
ite de ceremonia încoronării imperiale. Astfel, mai întâi, în ziua de 1 ianua-
rie 1259, la Nymphaion, proclamarea publică a noului basileu, Mihail al
VIII-lea Paleologul, a inclus ritualul ridicării pe scut, gest cu profunde co-
notații militare care fusese reintrodus de către predecesorul său, Teodor al
II-lea Laskaris (1254), iar prin reluarea cu această ocazie a fost integrat
definitiv în ceremonialul aulic bizantin. Accentul pus pe reprezentantul
puterii seculare, care-l avea literalmente la picioare pe patriarhul bizantin,
acesta din urmă fiind, potrivit protocolului descris de Pseudo-Kodinos, unul
dintre cei care trebuiau să susțină scutul, trădează intenția noului basileu de
a echilibra disputa ideologică. Mai târziu, la sfârșitul lunii ianuarie 1259, în
catedrala Sfânta Sofia din Niceea, ca o nouă dovadă a fragilității poziției
acestuia, fondatorul ultimei dinastii care a ocupat tronul Imperiului a fost
forțat să îngenuncheze în fața înaltului ierarh care l-a uns pe cap cu Sfânt
Mir ca semn vizibil al binecuvântării dumnezeiești. Rolul esențial al patri-
arhului în cadrul acestui ceremonial, care s-a interpus între Dumnezeu și cel
uns, dublat de nevoia de legitimare a lui Mihail Paleologul au determinat
din nou acceptarea de către împărat a unei poziționări inferioare în raport
cu reprezentantul puterii spirituale.
După preluarea conducerii efective a Imperiului, aceste reflexe ale
conflictului ideologic dintre Imperium și Sacerdotium evidențiate în anii
1258-1259 au fost înlocuite cu o adâncă schismă internă în Biserica bi-
zantină, provocată de unele gesturi și atitudini ale împăratului Paleolog.
Deși patriarhul Arsenie Autoreianos, cel care a avut curajul să îl înfrunte
pe basileu prin afurisirea pronunțată la adresa acestuia, a fost îndepărtat
după o perioadă din demnitatea ecleziastică, moment care ar putea fi in-

terpretat drept o victorie a autorității Statului în raport cu Biserica, totuși,
schisma arsenită a produs și primele expresii ale unui discurs ideologic cu
accente hierocratice din partea discipolilor patriarhului îndepărtat abuziv
din funcție. Astfel, din ce în ce mai evident, propaganda ecleziastică bi-
zantină și-a impropriat unele elemente specifice modelului clasic al relați-
ei dintre Biserică și Stat din Occidentul medieval, pe care le-a adaptat la
realitățile secolului al XIII-lea în Orient. Astfel, pe de o parte, instituția
eclezială a încercat să se impună drept unica sursă de autoritate în Impe-
riu, sancționând derapajele evidente ale puterii politice (sperjur, uzurpare,
atentat la adresa vieții împăratului legitim), iar pe de altă parte, prin atitu-
dinea indiferentă în raport cu partida schismaticilor arseniți afișată de Mi-
hail al VIII-lea după caterisirea patriarhului, basileul și-a clamat cu autori-
tate prerogativele în domeniul organizării ecleziastice. Elementul de nou-
tate introdus de momentul declanșării schismei fratricide a fost reprezen-
tat de vehemența ripostei patriarhului, care a mers până la pronunțarea
afurisirii și refuzul de a șterge această pedeapsă duhovnicească.
În a doua parte a domniei, această sciziune socială profundă stârnită
de disputa dintre împărat și patriarhul Arsenie Autoreianos, prelungită ulte-
rior în Biserică până la începutul secolului al XIV-lea, a fost dublată de
conflictul major provocat de deciziile politicii religioase imperiale în favoa-
rea unirii ecleziastice cu Roma. Deși, în primă fază, voința împăratului s-a
impus în raport cu poziția patriarhului Iosif I, marcându-se prin aceasta o
nouă intervenție abuzivă din partea reprezentantului puterii temporale prin
forțarea unei revizuiri dogmatice, totuși, finalul acestui episod i-a adus lui
Mihail al VIII-lea Paleologul noi sentințe de excomunicare și condamnări
la moartea spirituală, urmate imediat după pristăvirea sa de respingerea
neîntârziată a actului unirii cu ereticii și schismaticii latini chiar de către
propriul fiu, Andronic al II-lea Paleologul. În ciuda camuflării acestei imix-
tiuni în sfera decizională intimă a Bisericii printr-o hotărâre sinodală, con-
testarea violentă a unirii semnate la Lyon încă din timpul vieții împăratului
este o dovadă a schimbărilor ideologice profunde traversate de societatea
bizantină în privința raportării la autoritatea imperială. Dacă avantajele po-
litice obținute prin aceste tratative politico-religioase au fost incontestabile,
în același timp, acțiunile impuse de basileu au condus la fracturarea ireme-
diabilă a comunității aflate sub jurisdicția Imperiului.
Cu toate acestea, viziunea predominant negativă cu privire la politi-
ca împăratului în raport cu Biserica nu se susține și prin rezultatele anali-
zei asupra atitudinii acestuia față de proprietățile Bisericii. Contrar opiniei

îmbrățișate de majoritatea cercetătorilor care au subliniat oportunismul de
care ar fi dat dovadă Mihail al VIII-lea Paleologul prin ajutorarea unor
mănăstiri în primii ani de domnie, cu scopul explicit de a-și consolida
poziția încă nesigură, analiza actelor emise de cancelaria imperială a de-
monstrat că acordarea de beneficii și extinderea proprietăților Bisericii a
fost o constantă a domniei fondatorului dinastiei Paleologilor. Mai mult
decât atât, chiar și după declanșarea conflictului deschis cu mediul mona-
hal pe marginea posibilității semnării unirii dintre cele două Biserici,
atenția acordată nevoilor Bisericii nu s-a diminuat în mod vizibil raportat
la perioada anterioară.
Ultima bornă a acestei dispute ideologice dintre Stat și Biserică în
timpul domniei lui Mihail al VIII-lea Paleologul a fost excomunicarea
pronunțată la adresa împăratului de către patriarhul Arsenie Autoreianos
(ianuarie 1262), reconfirmată în timpul exilului impus fostului ierarh
(1265-1273). De altfel, acesta a fost singurul exemplu al unui conflict
major între reprezentanții celor două instituții de-a lungul istoriei bizanti-
ne care nu a fost aplanat în timpul vieții celor doi protagoniști. Consecin-
țele acestei sancțiuni spirituale extreme, întărită ulterior de două decizii
sinodale care au condamnat apostazia împăratului de la credința răsăritea-
nă prin acceptarea unirii cu Roma papală, au fost dramatice pentru Mihail
al VIII-lea, acestuia fiindu-i aplicată o veritabilă damnatio memoriae: i-a
fost refuzat ritualul creștinesc al înmormântării, precum și toate pomeniri-
le ulterioare, numele său nu a fost inclus în Synodikon-ul Ortodoxiei, iar
trupul rămas neputrezit a fost translat din Νέα Μονή în Selymbria, iar în
primele decenii ale secolului al XIV-lea a fost îngropat, conform tradiției,
într-un loc ascuns și neumblat. Dincolo de motivațiile morale, îndrăzneala
patriarhului de a recurge la gestul interzicerii participării la Tainele Bise-
ricii pentru o perioadă determinată de sinceritatea pocăinței basileului, de
altfel o situaţie cu totul inacceptabilă din punct de vedere ideologic pentru
cel uns de Dumnezeu, a evidențiat o nouă etapă a crizei autorității puterii
seculare în Imperiul bizantin revenit în capitala de pe malul Bosforului.
Astfel, deși cel care a cutezat să pronunțe această afurisire a fost îndepăr-
tat în cele din urmă de pe scaunul patriarhal, încercările repetate și dispe-
rate ale împăratului de a obține ștergerea culpei spirituale și reintegrarea
în Biserică subliniază rolul fundamental pe care această instituție l-a avut
în societatea profund religioasă a bizantinilor. Perspectiva pe termen lung
asupra acestei confruntări instituționale demonstrează că, deși în timpul
vieții pământești a împăratului Mihail al VIII-lea Statul s-a impus în ra-

port cu Biserica, în perioada ce a urmat morții acestuia (1282), instituția
care s-a preocupat de folosul sufletesc al creștinilor bizantini a reușit să
răstoarne toate deciziile și să condamne memoria basileului, reușind chiar
să-l determine pe fiul acestuia, Andronic al II-lea, să dezaprobe politica
religioasă a părintelui său. În sfârșit, suprapunerea imaginii post-mortem a
victimei/victimelor (împăratul Ioan al IV-lea Laskaris, îndepărtat abuziv
de la conducerea Imperiului; patriarhul Arsenie Autoreianos, exilat pe
nedrept din scaunul patriarhal) și, respectiv, a călăului (împăratul Mihail
al VIII-lea Paleologul, autorul ambelor acte samavolnice) este deosebit de
percutantă: de o parte, în lumină, se află doi Sfinți recunoscuți de Biserica
bizantină, iar de altă parte, în întuneric, se regăsește numele damnat al
celui care a recucerit Constantinopolul din mâinile cruciaților occidentali.
Mai mult decât atât, în timp ce trupul celui și-a impus ideile politice prin
forță a ajuns obiect de batjocură, unul dintre cei doi Sfinți (Ioan al IV-lea
Laskaris) a fost înmormântat chiar în lavra Paleologilor din Constantino-
pol, mănăstirea Sfântul Dimitrie Kellibara, rectitorită de Mihail al VIII-
lea cu destinația de necropolă imperială.
O investigație istorică ce ar fi vizat în exclusivitate o perspectivă re-
ducționistă asupra relației dintre cele două instituții fundamentale ale socie-
tății bizantine ar fi ajuns la concluzia superficială a superiorității Statului în
raport cu Biserica. Rând pe rând, toți patriarhii de Constantinopol care au
activat în timpul domniei lui Mihail al VIII-lea Paleologul au fost caterisiți,
s-au retras sau au fost forțați să se retragă din demnitatea ecleziastică: Ar-
senie Autoreianos (1260 și 1265), Nichifor al II-lea (1261), Gherman al III-
lea (1266), Iosif I (1275). Cu toate acestea, analizarea multiplelor fațete ale
raporturilor instituționale dintre Statul și Biserica bizantină în timpul fonda-
torului ultimei dinastii de pe tronul milenar al Constantinopolului conduce
la o concluzie diferită sau cel puțin nuanțată în legătură cu afirmația anteri-
oară. În comparație cu istoria secolelor precedente este indubital faptul că
domnia lui Mihail al VIII-lea a consemnat debutul unei perioade în care
instituția ecleziastică, prin reprezentanții ei, a interogat și amendat cu ma-
ximă rigoare orice derapaj al puterii temporale. Această determinare din
partea reprezentanților Bisericii de a-l înfrunta pe împărat poate fi explica-
tă, pe de o parte, prin exploatarea șubrezeniei poziției unui basileu uzurpa-
tor (în special în perioada primilor ani de domnie), iar pe de altă parte, prin
repoziționarea instituțională firească implicată de revenirea administrației
centrale în Constantinopol. Conștiința rolului esențial pe care l-a deținut
Biserica în contextul social al Imperiului bizantin restaurat a întărit implicit

și autoritatea poziției patriarhului. De altfel, acest conjunctură inedită a
provocat clerul bizantin la o dezbatere interesantă, recurentă de altfel de-a
lungul istoriei Imperiului, despre aplicarea cu strictețe a canoanelor
(ἀκρίβεια) sau adoptarea unei viziuni cu un grad de toleranță care să permi-
tă acomodarea a două poziții divergente (οἰκονομία).819 În cazul unei con-
cesii s-ar fi obținut conviețuirea pașnică în plan intern, precum și blocarea
posibilelor agresiuni externe, evitându-se astfel colapsul construcției politi-
ce imperiale, pe când rigiditatea canonică ar fi deschis toate fronturile de
luptă pentru instituția ecleziastică bizantină, atât cu propriul împărat, cât și
cu Roma papală. În cele din urmă, în ciuda tuturor avantajelor imediate ale
unei atitudini conciliante, Biserica a ales intransigența și lupta în locul
compromisului și al păcii.
Deși prima facie voința politică s-a impus în conflictul deschis cu in-
stituția ecleziastică, consistența reacțiilor ulterioare ale reprezentanților
Bisericii au măcinat treptat succesul temporar al puterii seculare. Officium
stratoris și acceptarea ritualului ungerii imperiale din mâinile patriarhului
constituie argumente solide în favoarea unei superiorități preliminare a po-
ziției patriarhului în raport cu cel care reprezenta puterea politică la mo-
mentul respectiv și care încerca prin orice mijloace să își consolideze statu-
tul. În comparație cu cele două momente menționate, confirmarea alegerii
prin ridicarea pe scut nu a fost decât o palidă replică, care însă indica in
nuce viziunea absolutistă a noului împărat. Contextul izbucnirii crizei arse-
nite și, ulterior, impunerea agresivă a unirii cu Biserica latină au marcat
escaladarea conflictului instituțional: mizând pe poziția sa aparent intangi-
bilă după succesul recuceririi capitalei, împăratul și-a permis să atenteze la
limitele morale și dogmatice ale Bisericii, însă răspunsul primit a fost unul
energic, semnalând limpede modificarea radicală de raportare la autoritatea
imperială din partea instituției ecleziastice. În ambele situații, rezultatele
aparent favorabile basileului au fost anulate la scurt timp după moartea
acestuia, provocându-i, în plan spiritual, condamnarea la osânda veșnică.
De asemenea, această cercetare istorică a demonstrat faptul că împăratul a
fost vulnerabil atât în momentul în care a încercat să altereze mărturisirea
de credință, cât și atunci când a încălcat un precept al moralei creștine, prin
Pentru detalii cu privire la această dezbatere în societatea bizantină contemporană lui

819
Mihail al VIII-lea Paleologul a se vedea: FAILLER 1982b; DAGRON 1990: 8-11. De ase-
menea, pentru cadrele generale ale acestui subiect fascinant a se vedea: ALIVIZATOS
1949; KOTSONES 1957; CUPANE 1988.
aceste reacții fiind atacate frontal pretențiile cvasi-sacramentale clamate de

cei care ocupaseră anterior tronul imperial. Astfel, în prima fază, acest con-
flict ideologic a avut un câștigător autoritar în persoana reprezentantului
puterii seculare (Imperium), însă, pe termen lung, Biserica (Sacerdotium) a
revenit în forță, răsturnând deciziile inițiale și consolidându-și rolul funda-
mental în societatea bizantină târzie. În același timp, această confruntare
instituțională fratricidă a slăbit în mod considerabil atât vigilența, cât și
capacitățile de reacție la agresiunile externe, Statul preferând să se concen-
treze asupra politicii occidentale, pierzând astfel treptat contactul și contro-
lul asupra teritoriilor micro-asiatice, iar Biserica, după semnarea (Lyon,
1274) și ulterior respingerea (Constantinopol, 1283) unirii cu papalitatea,
fiind divizată pe termen lung între o partidă liberală pro-unionistă și o alta
conservatoare anti-unionistă.
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
Izvoare
AKTY RUSSKAGO 1873 = Акты русского на святом Афоне монастыря св.
великомученика и целителя Пантелеймона, Киев: Типография Киево-
печерской Успенской Лавры, 1873.
ALLATIUS 1648 = Leo ALLATIUS, De Ecclesiae Occidentalis atque Orientalis
perpetua consensione, libri tres, Coloniae Agrippinae: J. Kalcovium, 1648
[volumul a fost retipărit anastatic, însoțit de o Introducere semnată de
Kallistos Timothy WARE: Farnborough: Gregg, 1970].
ARAMPATZES 2006 = Χρῆστος Ἀθ. ΑΡΑΜΠΑΤΖΗΣ, „Ἀνέκδοτη ἐπιστολὴ τοῦ
πατριάρχη Κωνσταντινουπόλεως Γερμανοῦ Β΄ πρὸς τοὺς Καρδιναλίους
τῆς Ρώμης”, Ἐπετηρὶς Ἑταιρείας Βυζαντινῶν Σπουδῶν, 52 (2004-2006),
363-378.
BAIRD, BAGLIVI 1986 = Joseph L. BAIRD, Giuseppe BAGLIVI, John Robert KANE,
The Chronicle of Salimbene de Adam, coll. Medieval & Rennaisance.
Texts & Studies 40, Binghamton NY: Medieval & Rennaisance. Texts &
Studies, 1986.
BEES, BEES-SEFERLI 1974 = N.A. BEES, E. BEES-SEFERLI, „Unedierte Schrift-
stücke aus der Kanzlei des Johannes Apokaukos des Metropoliten von
Naupaktos (in Aetolien)”, Byzantinisch-Neugriechische Jahrbücher, 21
(1971-1974), 55-160.

Indicațiile bibliografice au fost împărțite în două secțiuni: Izvoare și Literatură secun-
dară. Pentru a simplifica aranjarea alfabetică, numele autorilor sau, după caz, ale editori-
lor volumelor în limba greacă, rusă, bulgară sau sârbă au fost transliterate, toate celelalte
detalii bibliografice fiind păstrate în grafia originală. O excepție de la această regulă a
fost operată în cazul celor trei izvoare în limba arabă, care au fost redate integral cu
caractere latinești. Astfel, respectând regulile de transliterare, în unele situații, numele
acelorași autori au fost redate în forme ușor diferite: Bees-Seferli / Bee-Sepherle, Biliarsky /
Biljarski, Chatzidakis / Chadzidakis / Chatzedakes, Christidou / Chrestidou, Foskolou /
Phoskolou, Garidis / Garides, Georgitsoyanni / Georgitsogianne, Gerouki / Gerouke, Gou-
naridis / Gounarides, Khowaiter / al-Ḫuwayṭir, Lambros / Lampros, Lampakis / Lampakes,
Lascaratos / Laskaratos, Lukhovitskij / Lukhovitskiy, Miljković-Pepek / Miljkoviќ-Pepek,
Ostrogorsky / Ostrogorskij / Ostrogorski / Ostrogorskiy, Papadopoulos-Kerameus / Papado-
poulos-Kerameos / Papadopulo-Keramevs, Papamastorakis / Papamastorakes, Patedakis /
Patedakes, Pitsakis / Pitsakes, Stavropoulou-Makri / Stavropoulou-Makre, Troitskij / Troitskiy,
Vranoussi / Vranouse.
BEKKER 1838 = GEORGIUS PHRANTZES, IOANNES CANANUS, IOANNES

ANAGNOSTES, ex recensione Immanuel BEKKER, coll. Corpus Scriptorum
Historiae Byzantinae XXXVI, Bonnae: Ed. Weberi, 1838.
BEKKER 1841 = [Imm.] BEKKER, „Die ungedruckten Byzantinischen Historiker
der St. Marcus Bibliothek”, Philologische und historische Abhandlungen
der königlichen Akademie der Wissenschaften zu Berlin, 1841, 43-65.
BEKKER 1849 = Historia Politica et Patriarchica Constantinopoleos. Epirotica,
recognovit Immanuel BEKKER, coll. Corpus Scriptorum Historiae Byzan-
tinae XLIX, Bonnae: Ed. Weberi, 1849.
BEKKER 1855 = NICEPHORUS GREGORAS, Byzantina Historia, libri postremi ab
Immanuel BEKKER nunc primum editi, coll. Corpus Scriptorum Historiae
Byzantinae XIX/3, Bonnae: Ed. Weberi, 1855.
BILJARSKI, ILIEV 1997 = Иван БИЛЯРСКИ, Илия ИЛИЕВ, „Папа Николай IV и
вългарите”, Исторически Преглед, 53 (1997), 5-6, 159-187.
BIRNBAUM 1990 = David J. BIRNBAUM, „A Slavic Translation of the Ochrid
Chrysobull of 1273”, Acta Universitatis Szegediensis de Attila József No-
minatae. Dissertationes Slavicae. Sectio Linguistica, 21 (1990), 267-284.
BLANCARDUS 1679 = PHILIPPUS CYPRIUS, Protonotarius Constantinopolitani,
Chronicon Ecclesiae Graecae, Nicolaus BLANCARDUS e manuscripto Byzan-
tino primus vulgavit & Latine reddidit, accedit ejusdem cura Christophoros
ANGELOS, De Statu Hodiernorum Graecorum Enchiridion emendatum, cum
tralatione Georgius FELAVIUS, Franequerae: Johannis Gyselaer, 1679.
BLANCHET 2013 = THÉODORE AGALLIANOS, Dialogue avec un moine contre les
Latins (1442), Édition critique, traduction française et commentaire par
Marie-Hélène BLANCHET, coll. Byzantina Sorbonensia 27, Paris: Publica-
tions de la Sorbonne / Centre de Recherches d’Histoire et de Civilisation
Byzantines, 2013.
BLUM 1989 = GEORGIOS AKROPOLITES (1217-1282), Die Chronik, übersetzt
und erläutert von Wilhelm BLUM, coll. Bibliothek der Griechischen Lite-
ratur 28, Stuttgart: Anton Hiersemann, 1989.
BOMPAIRE 1964 = Actes de Xéropotamou, Édition diplomatique par Jacques
BOMPAIRE, coll. Archives de l’Athos 3, Paris: P. Lethielleux, 1964.
BOMPAIRE, LEFORT 2001 = Actes de Vatopédi, I (Des origines à 1329), Édition
diplomatique par Jacques BOMPAIRE, Jacques LEFORT, Vassiliki KRAVARI,
Christophe GIROS, coll. Archives de l’Athos 21, Paris: P. Lethielleux, 2001.
BRAND 1976 = JOHN KINNAMOS, Deeds of John and Manuel Comnenus, Translated
by Charles M. BRAND, New York: Columbia University Press, 1976.
BROWNING 1962a = Robert BROWNING, „Unpublished Correspondence between
Michael Italicus, Archbishop of Philippopolis, and Theodore Prodromos”,
Byzantinobulgarica, 1 (1962), 279-297 [retipărit în: Robert BROWNING,
Studies on Byzantine History, Literature and Education, coll. Variorum
Reprint CS59, London: Variorum Reprints, 1977].
Bibliografie generală 303
BUCHON 1845 = Recherches historiques sur la principauté française de Morée et

ses hautes baronnies. Première époque. Conquête et établissement féodal
de l’an 1205 à l’an 1333, tome second (Βιβλίον τῆς Κουγκέστας et autre
poème grec inédit suivi du code diplomatique de la princée de Morée),
publiés pour la première fois d’après les manuscrits de Copenhague et de
Venise, et les archives de Florence, Naples, Corfou, Céphalonie, etc. avec
une carte de la principauté d’Achaïe par [J.A.C.] BUCHON, Paris: Librairie
de Jules Renouard et Cie, 1845.
CADIER 1892 = Les registres de Jean XXI (1276-1277). Recueil des bulles de ce
pape, publiées ou analysées d’après les manuscrits originaux des Archives
du Vatican par E. CADIER, coll. Bibliothèque des Écoles Françaises
d’Athènes et de Rome 2e Série XII.1, Paris: Thorin & Fils, 1892.
CANART 1959 = P. CANART, „Nicéphore Blemmyde et le mémoire adressé aux
envoyés de Grégoire IX (Nicée, 1234)”, Orientalia Christiana Periodica,
25 (1959), 310-325.
CAPLET 1890 = Regesti Bernardi I Abbatis Casinensis. Fragmenta ex Archivo
Casinensis, cura et studio Anselmo Maria CAPLET, Romae: Typographia
Vaticana, 1890.
CASSIDY 2004 = Nathan John CASSIDY, A Translation and Historical Commentary
of Book One and Book Two of the Historia of Geōrgios Pachymerēs (PhD
dissertation), School of Humanities – University of Western Australia, 2004.
CEPKOV 2004 = ГЕОРГИЙ ПАХИМЕР, История о Михаиле и Андронике Палео-
логах, Тринадцать книг, том 1 (Царствование Михаила Палеолога, 1255-
1282) / ПАТРИАРХ ФОТИЙ, Сокращение церковной истории Филостор-
гия, Подготовлено к изданию ЦЕПКОВЫМ А.И., Серия Византийская
Историческая Библиотека, Рязань: Александрия, 2004.
CHIESA 1998 = LIUDPRAND CREMONENSIS, Opera Omnia (Antapodosis. Home-
lia Paschalis. Historia Ottonis. Relatio de Legatione Constantinopolita-
na), cura et studio P. CHIESA, coll. Corpus Christianorum. Continuatio
Mediaevalis 156, Turnhout: Brepols, 1998.
CINGOLANI 2010 = BERNAT DESCLOT, Llibre del rei En Pere, a cura di Stefano
Maria CINGOLANI, Barcelona: Editorial Barcino, 2010.
CONGOURDEAU 2001 = THÉOLEPTE DE PHILADELPHIE, Lettres et discours mo-
nastiques, Introduction, notes, bibliographie, guide thématique et index
par Marie-Hélène CONGOURDEAU, coll. Les Pères dans la foi 81-82, Pa-
ris: Migne, 2001.
COTELERIUS 1681 = Ecclesiae Graecae Monumenta, tomus secundus, Studio
atque opera Johannes Baptista COTELERIUS, Luteciae Parisiorum: Fran-
ciscum Muguet, 1681.
CRITCHLOW 1928 = BERNAT DESCLOT, Chronicle of the Reign of King Pedro III
of Aragon (A.D. 1276-1285), translated from the original Catalan text by
F.L. CRITCHLOW, Princeton: Princeton University Press, 1928.
DANIČIĆ 1866 = Животи Краљева и Архиепископа Српских, написао Архие-

пископ Данило и други, на свиjет издао Ђ. ДАНИЧИЋ, Загреб: Свето-
зара Галца у ком., 1866 [volum republicat ulterior în: Arhiepiskop Dani-
lo i drugi. Životi kraljeva i arhiepiskopa srpskih, edited by Dj. DANIČIĆ,
with an Introduction by Djordje TRIFUNOVIĆ, coll. Variorum Reprint S9,
London: Variorum Reprints, 1972].
DARROUZÈS 1963 = J. DARROUZÈS, „Le Mémoire de Constantin Stilbès contre
les Latins”, Revue des Études Byzantines, 21 (1963), 50-100.
DARROUZÈS 1966a = Documents inédits d’ecclésiologie byzantine, Textes édités
traduits et annotés par J. DARROUZÈS, coll. Archives de l’Orient chrétien
10, Paris: Institut Français d’Études Byzantines, 1966.
DELEHAYE 1897 = Hipp. DELEHAYE, „La vie d’Athanase, patriarche de Constanti-
nople (1289-1293; 1304-1310)”, Mélanges d’archéologie et d’histoire [École
Française de Rome], 17 (1897), 39-75 [republicat în: Hippolyte DELEHAYE,
Mélanges d’hagiographie grecque et latine, coll. Subsidia Hagiographica
42, Brussels: Société des Bollandistes, 1966, 125-149].
DELEHAYE 1921 = Hippolyte DELEHAYE SJ, Deux typica byzantins de l’époque
des Paléologues, coll. Académie Royale de Belgique. Classe des lettres et
des sciences morales et politiques. Mémoires. Deuxième Série XIII/4,
Bruxelles: Maurice Lamertin / Marcel Hayez, 1921.
DELEMARES 2000 = Ἱερώνυμος ΔΕΛΗΜΑΡΗΣ, Ἅπαντα Ἰωάννου Ἀποκαύκου.
Συλλογή τῶν μέχρι σήμερα διασωθέντων κειμένων τοῦ ἐπιφανοῦς καί
λογίου Μιτροπολίτου Ναυπάκτου καί Ἄρτης Ἰωάννου Ἀποκαύκου (ἀρχές
13ου αἰῶνος), coll. Πατέρες της Εκκλησίας και Εκκλησιαστικοί Συγγραφείς
της Δυτικής Ελλάδος 1, Ναύπακτος: [s.n.], 2000.
DELISLE 1879 = Léopold DELISLE, „Notices sur cinq manuscrits de la Bibliothèque
Nationale et sur un manuscrit de la Bibliothèque de Bordeaux, contenant
des recueils épistolaires de Bérard de Naples”, Notices et Extraits des Ma-
nuscrits de la Bibliothèque Nationale et autres bibliothèques, 27 (1879),
2, 87-167.
DELORME, TĂUTU 1954 = Acta Romanorum Pontificum ab Innocentio V ad Be-
nedictum XI (1276-1304) e Regestis Vaticanis aliisque Fontibus, college-
runt Ferdinandus M. DELORME OFM, Aloysius L. TĂUTU, coll. Pontificia
Commissio ad Redigendum: Codex Iuris Canonici Orientalis – Fontes, se-
ries III, volumen V, tomus II, [Romae]: Typis Polyglottis Vaticanis, 1954.
DEMETRAKOPOULOS 2016 = Φώτιος Ἀρ. ΔΗΜΗΤΡΑΚΟΠΟΥΛΟΣ, Ὁ Ἀναμενό-
μενος Ἄγιος βασιλεύς Ἰωάννης Βατάτζης ὁ Ἐλεήμων, μὲ ἐκδεδομένα καὶ
ἀνέκδοτα ὑμνογραφικὰ κείμενα, Ἀθήνα: Ἐκδόσεις Ἁρμός, 2016.
VAN DIETEN 1972 = NICETAS CHONIATES, Orationes et Epistulae, recensuit
Ioannes Aloysius VAN DIETEN, coll. Corpus Fontium Historiae Byzanti-
nae III, Berlin / New York: Walter de Gruyter et Socios, 1972.
VAN DIETEN 1973 = NIKEPHOROS GREGORAS, Rhomäische Geschichte – Histo-

ria Rhomaïke (Kapitel I-VII), übersetzt und erläutert von Jan Louis VAN
DIETEN, coll. Bibliothek der Griechischen Literatur 4, Stuttgart: Anton
Hiersemann, 1973.
VAN DIETEN 1975 = NICETAS CHONIATES, Historia, pars prior (Praefationem et
textum continens), recensuit Ioannes Aloysius VAN DIETEN, coll. Corpus
Fontium Historiae Byzantinae XI/1, Berlin / New York: Walter de Gruyter
& Co., 1975.
VAN DIETEN 1979a = NIKEPHOROS GREGORAS, Rhomäische Geschichte – Histo-
ria Rhomaïke (Kapitel VIII-XI. 1. Halbband), übersetzt und erläutert von
Jan Louis VAN DIETEN, coll. Bibliothek der Griechischen Literatur 8,
Stuttgart: Anton Hiersemann, 1979.
VAN DIETEN 1979b = NIKEPHOROS GREGORAS, Rhomäische Geschichte – His-
toria Rhomaïke (Kapitel VIII-XI. 2. Halbband), übersetzt und erläutert von
Jan Louis VAN DIETEN, coll. Bibliothek der Griechischen Literatur 9,
Stuttgart: Anton Hiersemann, 1979.
VAN DIETEN 1988 = NIKEPHOROS GREGORAS, Rhomäische Geschichte – Histo-
ria Rhomaïke (Kapitel XII-XVII), übersetzt und erläutert von Jan Louis
VAN DIETEN, coll. Bibliothek der Griechischen Literatur 24, Stuttgart:
Anton Hiersemann, 1988.
VAN DIETEN 1994 = NIKEPHOROS GREGORAS, Rhomäische Geschichte – Historia
Rhomaïke (Kapitel XVIII-XXIV.2), übersetzt und erläutert von Jan Louis
VAN DIETEN 2003 = NIKEPHOROS GREGORAS, Rhomäische Geschichte – Historia
Rhomaïke (Kapitel XXIV.3-XXIX), übersetzt und erläutert von Jan Louis
VAN DIETEN, TINNEFELD 2007 = NIKEPHOROS GREGORAS, Rhomäische
Geschichte – Historia Rhomaïke (Kapitel XXX-XXXVII), in Fortsetzung
der Arbeit von Jan Louis VAN DIETEN, übersetzt und erläutert von Franz
TINNEFELD, coll. Bibliothek der Griechischen Literatur 66, Stuttgart: An-
ton Hiersemann, 2007.
DMITRIEVSKIY 1895 = Алексей ДМИТРИЕВСКИЙ, Описание литургических
рукописей, хранящихся в библиотеках Православного Востока, Том I
(Τυπικά), Часть 1 (Памятники патриарших уставов и ктиторские
монастырские Типиконы), Киев: Типография Г.Т. Корчакъ-Новицкаго,
1895 [volumul a fost retipărit anastatic: Hildesheim: G. Olms, 1965].
DMITRIEVSKIY 1907 = А.A. ДМИТРИЕВСКИЙ, Древнейшіе патріаршiе Типи-
коны. Святогробскій Іерусалимскій и Великой Константинопольской
Церкви. Критико-библіографическое изследованiе, Кiев: Тип. И.И. Гор-
бунова, 1907 [acest volum a fost inițial publicat în: А.А. ДМИТРИЕВСКИЙ,
„Древнейшіе патріаршiе Типиконы Іерусалимскій (Святогробскій) и

Константинопольскій (Великой церкви). Критико-библiографическій
этюдъ”, Труды Киевской Духовной Академии, 41 (1900), 58-117; 42 (1901),
34-86, 49-88, 519-579; А.А. ДМИТРИЕВСКИЙ, „Новыя данныя для исторіи
Типикона Великой Церкви Константинопольской”, Труды Киевской Ду-
ховной Академии, 43 (1902), 505-545; 44 (1903), 589-634; 45 (1903),
511-556].
DÖLGER 1957 = F. DÖLGER, „Neues vom Berg Athos”, Studi bizantini e neo-
ellenici, 9 (1957) [= Silloge bizantina in onore di Silvio Giusepe Mercati,
Roma: Associazione Nazionale per gli Studi Bizantini, 1957], 80-88 [reti-
părit în: Franz DÖLGER, Παράσπορα: 30 Aufsätze zur Geschichte, Kultur
und Sprache des byzantinischen Reiches, Ettal: Buch-Kunstverlag, 1961,
430-438].
DOREZ, GUIRAUD 1900 = Les registres d’Urbain IV (1261-1264). Recueil des
bulles de ce pape, publiées ou analysées d’après les manuscrits originaux
des Archives du Vatican par Léon DOREZ et Jean GUIRAUD, tome I (Re-
gistre dit caméral), coll. Bibliothèque des Écoles Françaises d’Athènes et
de Rome 2e Série XIII.1/1-2, Paris: Albert Fontemoing, 1899-1900.
DOREZ, GUIRAUD 1901 = Les registres d’Urbain IV (1261-1264). Recueil des
bulles de ce pape, publiées ou analysées d’après les manuscrits originaux
des Archives du Vatican par Léon DOREZ et Jean GUIRAUD, tome II (Re-
gistre ordinaire I), coll. Bibliothèque des Écoles Françaises d’Athènes et
de Rome 2e Série XIII.2/1-4, Paris: Thorin & Fils / Albert Fontemoing,
1892-1901.
DOSITHEOS 1682 = [ΔΟΣΙΘΕΟΣ Β΄ ΝΟΤΑΡΑΣ], Τόμος καταλλαγῆς: ἐν ᾦ
περιέχονται συγγραφαὶ, [Γιάσι: s.n.], 1682 [αχηβ΄].
ÉCOLE FRANÇAISE DE ROME 1901 = Les registres de Martin IV (1281-1285).
Recueil des bulles de ce pape, publiées ou analysées d’après les manus-
crits originaux des Archives du Vatican par les membres de L’ÉCOLE
FRANÇAISE DE ROME, premier fascicule, coll. Bibliothèque des Écoles
Françaises d’Athènes et de Rome 2e Série XVI.1, Paris: Albert Fonte-
moing, 1901.
ÉCOLE FRANÇAISE DE ROME 1913 = Les registres de Martin IV (1281-1285).
Recueil des bulles de ce pape, publiées ou analysées d’après les manus-
crits originaux des Archives du Vatican par les membres de L’ÉCOLE
FRANÇAISE DE ROME, deuxième fascicule, coll. Bibliothèque des Écoles
Françaises d’Athènes et de Rome 2e Série XVI.2, Paris: Fontemoing et
Cie, 1913.
EUSTRATIADES 1910 = Σωφρόνιος [ΕΥΣΤΡΑΤΙΑΔΗΣ], „Τοῦ σοφωτάτου καὶ λογιωτάτου
καὶ οἰκουμενικοῦ πατριάρχου Κύρου Γρηγορίου τοῦ Κυπρίου: Ἐπιστολαί”,
Ἐκκλησιαστικὸς Φᾶρος, 5 (1910), 213-226, 339-352, 444-452.
EUSTRATIADES 1928 = Σωφρόνιος ΕΥΣΤΡΑΤΙΑΔΗΣ, „Ὁ πατριάρχης Ἀρσένιος ὁ

Αὐτωρειανός (1255-1260 καὶ 1261-1267)”, Ἑλληνικά, 1 (1928), 78-94.
FAILLER 1999a = GEORGES PACHYMÉRÈS, Relations Historiques (Livres VII-
IX), Édition, traduction française et notes par Albert FAILLER, coll. Cor-
pus Fontium Historiae Byzantinae XXIV/3, Paris: Institut Français
d’Études Byzantines, 1999.
FAILLER 1999b = GEORGES PACHYMÉRÈS, Relations Historiques (Livres X-
XIII), Édition, traduction française et notes par Albert FAILLER, coll. Cor-
pus Fontium Historiae Byzantinae XXIV/4, Paris: Institut Français
FAILLER 2000 = GEORGES PACHYMÉRÈS, Relations Historiques (Index), Tables
générales et lexique grec par Albert FAILLER, coll. Corpus Fontium Histo-
riae Byzantinae XXIV/5, Paris: Institut Français d’Études Byzantines,
2000.
FAILLER 2001 = La version brève des Relations Historiques de Georges Pa-
chymérès (Livres I-VI), Édition du texte grec et Commentaires par Albert
FAILLER, coll. Archives de l’Orient chrétien 17, Paris: Institut Français
chymérès (Livres VII-XIII), Édition du texte grec et Commentaires par Al-
bert FAILLER, coll. Archives de l’Orient chrétien 18, Paris: Institut Français
chymérès (Index), Concordances lexicales, Lexique grec et Citations par
Albert FAILLER, coll. Archives de l’Orient chrétien 19, Paris: Institut
Français d’Études Byzantines, 2004.
FAILLER, LAURENT 1984a = GEORGES PACHYMÉRÈS, Relations Historiques
(Livres I-III), Édition, introduction et notes par Albert FAILLER, Traduction
française par Vitalien LAURENT, coll. Corpus Fontium Historiae Byzanti-
nae XXIV/1, Paris: Société d’Édition Les Belles Letters, 1984.
FAILLER, LAURENT 1984b = GEORGES PACHYMÉRÈS, Relations Historiques
(Livres IV-VI), Édition, introduction et notes par Albert FAILLER, Traduction
française par Vitalien LAURENT, coll. Corpus Fontium Historiae Byzanti-
nae XXIV/2, Paris: Société d’Édition Les Belles Letters, 1984.
FARAL 1939 = GEOFFROY DE VILLEHARDOUIN, La conquête de Constantinople,
tome II (1203-1207), éditée et traduite par Edmond FARAL, coll. Les
classiques de l’histoire de France au Moyen Âge 19, Paris: Les Belles
Lettres, 1939.
FATOUROS, KRISCHER 1982 = JOHANNES KANTAKUZENOS, Geschichte (Buch I),
übersetzt und erläutert von Georgios FATOUROS und Tilman KRISCHER,
coll. Bibliothek der Griechischen Literatur 17, Stuttgart: Anton Hierse-
mann, 1982.
FATOUROS, KRISCHER 1986 = JOHANNES KANTAKUZENOS, Geschichte (Buch II),

übersetzt und erläutert von Georgios FATOUROS und Tilman KRISCHER, coll.
Bibliothek der Griechischen Literatur 21, Stuttgart: Anton Hiersemann, 1986.
FATOUROS, KRISCHER 2011 = JOHANNES KANTAKUZENOS, Geschichte (Buch III),
übersetzt und erläutert von Georgios FATOUROS und Tilman KRISCHER, coll.
Bibliothek der Griechischen Literatur 71, Stuttgart: Anton Hiersemann, 2011.
FESTA 1899a = N. FESTA, „Lettera inedita dell’imperatore Michele VIII Paleo-
logo al pontefice Clemente IV”, Bessarione, 6 (1899), 42-57.
FILANGIERI 1959 = I Registri della Cancelleria Angioina, riconstruiti da Riccardo
FILANGIERI con la collaborazione degli archivisti napoletani, vol. 13 (1275-
1277), coll. Testi e documenti di storia napoletana pubblicati dall’Accademia
Pontaniana 13, Napoli: Presso l’Accademia, 1959.
FLUIERARU, PECICAN 2002 = GEOFFROY DE VILLEHARDOUIN, Cucerirea Con-
stantinopolului, traducere și note de Tatiana Ana FLUIERARU, ediție îngri-
jită și prefață de Ovidiu PECICAN, Cluj: Editura Limes, 2002.
FLUIERARU, PECICAN 2005 = ROBERT DE CLARI, Cei care au cucerit Constanti-
nopolul, ediție de Tatiana-Ana FLUIERARU și Ovidiu PECICAN, traducere
de Tatiana-Ana FLUIERARU, Cluj-Napoca: Editura Limes, 2005.
FLUSIN 1985 = Bernard FLUSIN, „Un fragment inédit de la Vie d’Euthyme le
Patriarche?”, Travaux et Mémoires, 9 (1985), 119-131.
FRANCHI 1965 = Antonino FRANCHI, Il Concilio II di Lione (1274) secondo la
Ordinatio Concilii Generalis Lugdunensis (edizione del testo e note), coll.
Studi e Testi Francescani 33, Roma: Edizioni Francescane, 1965.
FRIED 2007 = Johannes FRIED, Donation of Constantine and Constitutum Con-
stantini: The Misinterpretation of a Fiction and Its Original Meaning,
with a contribution by Wolfram BRANDES, coll. Millennium-Studien zu
Kultur und Geschichte des ersten Jahrtausends n. Chr. 3, Berlin / New
York: Walter de Gruyter, 2007.
FUSCO 1997 = Roberto FUSCO, „L’encomio di Teoctisto Studita per Atanasio I
di Costantinopoli (BHG 194a-b). Una orazione funebre tardo-bizantina
per un patriarca a metà strada fra tradizione e riforma”, Rivista di Studi
Bizantini e Neoellenici, NS 34 (1997), 83-153.
GARCÍA Y GARCÍA, GEMEINHARDT 2013 = Conciliorum Oecumenicorum Genera-
liumque Decreta. Editio critica, vol. II/1 (The General Councils of Latin
Christendom. From Constantinople IV to Pavia-Siena, 869-1424), edited by
A. GARCÍA Y GARCÍA, P. GEMEINHARDT et al., coll. Corpus Christiano-
rum, Turnhout: Brepols, 2013.
GASTGEBER 2010a = Christian GASTGEBER, „Das unexpedierte (zweite) Schreiben
des Patriarchen Ioannes X. Kamateros von Konstantinopel an Papst Innozenz
III.”, în: Sylloge Diplomatico-Palaeographica, I (Studien zur byzantinischen
Diplomatik und Paläographie), coll. Österreichische Akademie der Wis-
senschaften. Philosophisch-Historische Klasse. Denkschriften 392 [= Veröf-
fentlichungen zur Byzanzforschung XIX], Herausgegeben von Christian GAST-

GEBER und Otto KRESTEN, Wien: Verlag der Österreichischen Akademie der
Wissenschaften, 2010, 135-161.
GAUTIER 1972 = MICHEL ITALIKOS, Lettres et discours, édités par Paul GAUTIER,
coll. Archives de l’Orient Chrétien 14, Paris: Institut Français d’Études
Byzantines, 1972.
GAY 1898 = Les registres de Nicolas III (1277-1280). Recueil des bulles de ce
du Vatican par Jules GAY, premier fascicule, coll. Bibliothèque des Écoles
Françaises d’Athènes et de Rome 2e Série XIV.1, Paris: Albert Fonte-
moing, 1898.
du Vatican par Jules GAY, deuxième fascicule, coll. Bibliothèque des Écoles
Françaises d’Athènes et de Rome 2e Série XIV.2, Paris: Albert Fonte-
moing, 1904.
du Vatican par Jules GAY, troisième fascicule, coll. Bibliothèque des Éco-
les Françaises d’Athènes et de Rome 2e Série XIV.3, Paris: Fontemoing et
Cie, 1916.
du Vatican par Jules GAY, quatrième fascicule, coll. Bibliothèque des
Écoles Françaises d’Athènes et de Rome 2e Série XIV.4, Paris: E. de Boc-
card, 1932.
GAY, VITTE 1938 = Les registres de Nicolas III (1277-1280). Recueil des bulles
de ce pape, publiées ou analysées d’après les manuscrits originaux des
Archives du Vatican par Jules GAY, cinquième fascicule publié par Su-
zanne VITTE (Supplément – Tables), coll. Bibliothèque des Écoles Fran-
çaises d’Athènes et de Rome 2e Série XIV.5, Paris: E. de Boccard, 1938.
GEDEON 1911 = [Μανουὴλ Ἰω. ΓΕΔΕΩΝ], „Ἀρσενίου πατρίαρχου τοῦ Ἀυτω-
ρειανοῦ, Ἀπόδειξις περὶ τοῦ πότε καὶ διὰ τίνων ἡ τῆς ‘Ρώμης ἐξέπεσεν
Ἐκκλησία”, Ἀρχεῖον ἐκκλησιαστικῆς ἱστορίας, 1 (1911), 330-343 [inițial,
acest text a fost publicat în: Μανουὴλ Ἰω. ΓΕΔΕΩΝ, Νέα βιβλιοθήκη ἐκκλη-
σιαστικῶν συγγραφέων ἰδία τῶν καθ’ ἠμάς. Εὐλογίᾳ καὶ συννεύσει τοῦ
παναγιωτάτου οἰκουμενικοῦ πατριάρχου κυρίου Ἰωακεὶμ Γ΄ τοῦ ἀπὸ Θεσ-
σαλονίκης, τόμος πρῶτος, τεῦχος πρῶτον (Θεοφάνης Νικαίας – Ἀρσένιος
Κωνσταντινουπόλεως – Μιχαὴλ ῥήτωρ ὁ Βαλσαμών – Ἰωάννης Κων-
σταντινουπόλεως ὁ Βέκκος – Κανονικαὶ ἐρωτήσεις καὶ λύσεις – Χαρίτων
Κωνσταντινουπόλεως – Θεόδωρος πατριάρχης Ἀντιοχείας ὁ Βαλσαμών),
Κωνσταντινουπόλεως: Πατριαρχικοῦ Τυπογραφείου, 1903, 67-80].
GENNADIOS 1953 = ΓΕΝΝΑΔΙΟΣ (Μητροπολίτης Ἠλιουπόλεως), „Ἡ πρώτη ἀπὸ

τοῦ Θρόνου ἀποχώρησις τοῦ Πατριάρχου Ἀθανασίου Α΄”, Ὀρθοδοξία, 28
(1953), 145-150.
GIANNELLI 1944 = Ciro GIANNELLI, „Un documento sconosciuto della polemica
tra Greci e Latini intorno alla formula battesimale”, Orientalia Christiana
Periodica, 10 (1944), 150-167 [retipărit în: Studi Bizantini e Neoellenici,
10 (1963) (= Scripta minora di Ciro Giannelli), 33-46].
GIANNELLI 1947 = Ciro GIANNELLI, „Le récit d’une mission diplomatique de Geor-
ges le Métochite (1275-1276) et le Vat. Gr. 1716”, în: M.-H. LAURENT, Le
bienheureux Innocent V (Pierre de Tarentaise) et son temps, Lettre du
Rév.me P. GILLET, Appendices de C. GIANNELLI et de L.-B. GILLON, coll.
Studi e Testi 129, Città del Vaticano: Biblioteca Apostolica Vaticana, 1947,
419-443 [retipărit în: Studi Bizantini e Neoellenici, 10 (1963) (= Scripta mi-
nora di Ciro Giannelli), 91-111].
GILL 1974a = Joseph GILL SJ, „The Church Union of the Council of Lyons
(1274) Portrayed in Greek Documents”, Orientalia Christiana Periodica,
40 (1974), 5-45 [retipărit în: Joseph GILL, Church Union: Rome and
Byzantium (1204-1453), coll. Variorum Reprint CS91, London: Variorum
Reprints, 1979].
GILL 1974b = J. GILL, „An Unpublished Letter of Germanus, Patriarch of Con-
stantinople (1222-1240)”, Byzantion, 44 (1974), 138-151.
GKINES, PANTAZOPOULOS 1985 = Νομοκάνων Μανουὴλ Νοταρίου τοῦ Μαλαξοῦ
τοῦ ἐκ Ναυπλίου τῆς Πελοποννήσου, μετενεχθεὶς εἰς λέξιν ἁπλὴν διὰ τὴν τῶν
πολλῶν ὠφέλειαν, κριτικὴ ἔκδοσις ὑπὸ Δημητρίος Σ. ΓΚΙΝΗΣ καὶ Νικόλαος Ἰ.
ΠΑΝΤΑΖΟΠΟΥΛΟΣ, coll. Νόμος. Ἐπιστημονικὴ Ἐπετηρίδα τοῦ Τμήματος Νο-
μικῆς τῆς Σχολῆς Νομικῶν καὶ Οἰκονομικῶν Ἐπιστημῶν τοῦ Ἀριστοτέλειου
Πανεπιστημίου Θεσσαλονίκης / Acta legalia quotannis edita a Schola Iuris-
prudentiae. Aristotelea Universitas Studiorum Thessalonicensis 1, Θεσσαλο-
νική: Ἀριστοτέλειου Πανεπιστημίου Θεσσαλονίκης, 1985.
GLORIEUX 1957 = S. THOMAS D’AQUIN, Contra errores graecorum, texte
présenté et édité avec notes, référence et documents connexes par P. GLO-
RIEUX, Tournai / Paris / Rome / New York: Desclée, 1957.
GOLUBOVICH 1906a = Girolamo GOLUBOVICH OFM, Biblioteca bio-biblio-
grafica della Terra Santa e dell’Oriente francescano, tomo I (1215-1300),
Quaracchi / Firenze: Tipografia del Collegio di S. Bonaventura, 1906.
GOLUBOVICH 1913 = Girolamo GOLUBOVICH OFM, Biblioteca bio-bibliografica
della Terra Santa e dell’Oriente francescano, tomo II (Addenda al sec.
XIII, e fonti pel sec. XIV), Quaracchi / Firenze: Tipografia del Collegio di
S. Bonaventura, 1913.
GOLUBOVICH 1919 = Hieronymus GOLUBOVICH OFM, „Disputatio latinorum et
graecorum seu Relatio Apocrisariorum Gregorii IX de gestis Nicaeae in
Bithynia et Nymphaeae in Lydia (1234)”, Archivum Franciscanum Histo-

ricum, 12 (1919), 418-470.
GOUILLARD 1967 = Jean GOUILLARD, „Le Synodikon de l’Orthodoxie. Édition
et commentaires”, Travaux et Mémoires, 2 (1967), 1-316.
GRECU 1944 = Viața Sfântului Nifon. O redacțiune inedită, editată, tradusă și
însoțită cu o Introducere de Vasile GRECU, București: Institutul de Istorie
Națională, 1944.
GRECU 1966 = GEORGIOS SPHRANTZES, Memorii (1401-1477). În anexă: PSEU-
DO-PHRANTZES: MACARIE MELISSENOS, Cronica (1258-1481), ediție cri-
tică de Vasile GRECU, coll. Scriptores Byzantini V, Bucureşti: Editura
Academiei, 1966.
GRÉGOIRE 1960 = Henri GRÉGOIRE, „Imperatoris Michaelis Palaeologi: De vita
sua”, Byzantion, 29-30 (1959-1960), 447-476.
GREGOROPOULOS 1996 = Ἰωάννης ΓΡΗΓΟΡΟΠΟΥΛΟΣ, Θεολήπτου Φιλαδελφείας
του Ομολογητού (1250-1322). Βίος και Έργα, 2 τ., Κατερίνη: Ἐκδόσεις
Τέρτιος, 1996.
GRUMEL 1930 = V. GRUMEL, „Un problème littéraire: l’authenticité de la lettre
de Jean Vatatzès, empereur de Nicée, au Pape Grégoire IX”, Échos
d’Orient, 33 (1930), 450-458.
GUILLAND 1948a = R. GUILLAND, „Les Chapitres relatifs au costume et à la
coiffure du traité Sur les dignitaires du palais de Constantinople du Pseu-
do-Codinos”, Byzantion, 18 (1946-1948), 127-138.
GUILLAND 1953a = R. GUILLAND, „Les Chapitres relatifs aux fonctions des digni-
taires du traité du Pseudo-Codinus: chapitres 5, 6, 7, et 16. Traduction fran-
çaise”, Byzantinoslavica, 13 (1952-1953), 233-251 [o variantă revizuită a
fost ulterior publicată în: Rodolphe GUILLAND, Recherches sur les institu-
tions byzantines, avec trois Index par Manfred NAUENBURG, (tome) II,
coll. Berliner byzantinische Arbeiten 35, Berlin / Amsterdam: Akademie-
Verlag / Adolf M. Hakkert, 1967, 244-259, 267-268].
GUILLAND 1954 = R. GUILLAND, „Sur les dignitaires du palais et sur les dignités
de la Grande Église du Pseudo-Codinos: chapitres 1-4, 8-13”, Byzantinos-
lavica, 15 (1954), 214-229 [o variantă revizuită a fost ulterior publicată în:
Rodolphe GUILLAND, Recherches sur les institutions byzantines, avec tro-
is Index par Manfred NAUENBURG, (tome) II, coll. Berliner byzantinische
Arbeiten 35, Berlin / Amsterdam: Akademie-Verlag / Adolf M. Hakkert,
1967, 233-244, 259-263].
GUILLAND 1955 = R. GUILLAND, „Sur les dignitaires du palais et sur les dignités
de la Grande Église du Pseudo-Codinos: chapitres 14-15, 17-22”, Byzanti-
noslavica, 16 (1955), 97-112 [o variantă revizuită a fost ulterior publicată
în: Rodolphe GUILLAND, Recherches sur les institutions byzantines, avec
trois Index par Manfred NAUENBURG, (tome) II, coll. Berliner byzantinische
Arbeiten 35, Berlin / Amsterdam: Akademie-Verlag / Adolf M. Hakkert,

1967, 263-267, 268-277].
GUIRAUD 1892 = Les registres de Grégoire X (1272-1276). Recueil des bulles de ce
pape, publiées ou analysées d’après les manuscrits originaux des Archives du
Vatican par Jean GUIRAUD, premiere fascicule, coll. Bibliothèque des Écoles
Françaises d’Athènes et de Rome 2e Série XII.1, Paris: Thorin & Fils, 1892.
Vatican par Jean GUIRAUD, deuxième fascicule, coll. Bibliothèque des Écoles
Françaises d’Athènes et de Rome 2e Série XII.2, Paris: Thorin & Fils, 1893.
pape, publiées ou analysées d’après les manuscrits originaux des Archives du Va-
tican par Jean GUIRAUD, troisième fascicule, coll. Bibliothèque des Écoles Fran-
çaises d’Athènes et de Rome 2e Série XII.3, Paris: Albert Fontemoing, 1898.
GUIRAUD 1904 = Les registres d’Urbain IV (1261-1264). Recueil des bulles de ce
Vatican par Jean GUIRAUD, tome III (Registre ordinaire II), coll. Bibliothèque
des Écoles Françaises d’Athènes et de Rome 2e Série XIII.3/5-8, Paris: Albert
Fontemoing, 1901-1904.
du Vatican par Jean GUIRAUD, quatrième fascicule (Appendices), coll. Bi-
bliothèque des Écoles Françaises d’Athènes et de Rome 2e Série XII.4,
Paris: Albert Fontemoing, 1906.
GUIRAUD 1929 = Les registres d’Urbain IV (1261-1264). Recueil des bulles de ce
Vatican par Jean GUIRAUD, tome IV (Registre ordinaire III. Appendices),
coll. Bibliothèque des Écoles Françaises d’Athènes et de Rome 2e Série
XIII.4/9-10, Paris: A. Fontemoing / E. de Boccard, 1906-1929.
GUIRAUD, CADIER 1960 = Les registres de Grégoire X (1272-1276) et de Jean
XXI (1276-1277). Recueil des bulles de ces papes, publiées ou analysées
d’après les manuscrits originaux des Archives du Vatican par Jean GUI-
RAUD et E. CADIER, tome III (Tables), coll. Bibliothèque des Écoles
Françaises d’Athènes et de Rome, Paris: Éditions E. de Boccard, 1960.
GUIRAUD, CLÉMENCET 1958 = Les registres d’Urbain IV (1261-1264). Recueil
des bulles de ce pape, publiées ou analysées d’après les manuscrits origi-
naux des Archives du Vatican par Jean GUIRAUD, tome IV (Tables) par
Suzanne CLÉMENCET, coll. Bibliothèque des Écoles Françaises d’Athènes
et de Rome 2e Série XIII.4/11, Paris: A. Fontemoing, 1958.
HAFNER 1976 = Serbisches Mittelalter. Altserbische Herrscherbiographien, Band 2.
(Danilo II. und sein Schüler: Die Königsbiographien), übersetzt, eingeleitet
und erklärt von Stanislaus HAFNER, coll. Slavische Geschichtsschreiber 9,

Graz / Wien / Köln: Verlag Styria, 1976.
HALUŠČYNSKYJ 1944 = Acta Innocentii PP. III (1198-1216) e Registris Vati-
canis aliisque eruit, Introductione auxit, Notisque illustravit Theodosius
HALUŠČYNSKYJ, coll. Pontificia Commissio ad Redigendum: Codicem
Iuris Canonici Orientalis – Fontes, series III, volumen II, [Romae]: Typis
Polyglottis Vaticanis, 1944.
HALUŠČYNSKYJ, WOJNAR 1962 = Acta Innocentii PP. IV (1243-1254) e Regestis
Vaticanis aliisque Fontibus, collegerunt notisque adornarunt Theodosius
T. HALUŠČYNSKYJ OSBM et Meletius M. WOJNAR OSBM, coll. Pontificia
Commissio ad Redigendum: Codicem Iuris Canonici Orientalis – Fontes,
series III, volumen IV, tomus I, Romae: Typis Polyglottis Vaticanis, 1962.
HALUŠČYNSKYJ, WOJNAR 1966 = Theodosius T. HALUŠČYNSKYJ OSBM, Me-
letius M. WOJNAR OSBM, Acta Alexandri P.P. IV (1254-1261) e Regestis
Vaticanis aliisque Fontibus, collegerunt notisque adornarunt Theodosius
T. HALUŠČYNSKYJ OSBM et Meletius M. WOJNAR OSBM, coll. Pontificia
series III, volumen IV, tomus II, [Romae]: Typis Pontificiae Universitatis
Gregorianae, 1966.
HEISENBERG 1903 = GEORGIUS ACROPOLITES, Opera, recensuit Augustus HEI-
SENBERG, vol. I (continens Historiam, Breviarium Historiae, Theodori
Scutariotae Additamenta), Lipsiae: B.G. Teubneri, 1903.
HEISENBERG 1922 = August HEISENBERG, Neue Quellen zur Geschichte des
lateinischen Kaisertums und der Kirchenunion (I. Der Epitaphios des Ni-
kolaos Mesarites auf seinen Bruder Johannes), coll. Sitzungsberichte der
Bayerischen Akademie der Wissenschaften, Philosophisch-philologische
und historische Klasse, 5. Abhandlung, München: Verlag der Bayerischen
Akademie der Wissenschaften, 1922 [retipărit în: August HEISENBERG,
Quellen und Studien zur spätbyzantinischen Geschichte, Gesammelte Ar-
beiten ausgewählt von Hans-Georg BECK, coll. Variorum Reprint CS22,
HEISENBERG 1923a = August HEISENBERG, Neue Quellen zur Geschichte des latei-
nischen Kaisertums und der Kirchenunion (II. Die Unionsverhandlungen vom
30. August 1206 Patriarchenwahl und Kaiserkrönung in Nikaia 1208),
coll. Sitzungsberichte der Bayerischen Akademie der Wissenschaften, Phi-
losophisch-philologische und historische Klasse, 2. Abhandlung, Mün-
chen: Verlag der Bayerischen Akademie der Wissenschaften, 1923 [reti-
părit în: August HEISENBERG, Quellen und Studien zur spätbyzantinischen
Geschichte, Gesammelte Arbeiten ausgewählt von Hans-Georg BECK,
coll. Variorum Reprint CS22, London: Variorum Reprints, 1973].
HEISENBERG 1923b = August HEISENBERG, Neue Quellen zur Geschichte des
lateinischen Kaisertums und der Kirchenunion (III. Der Bericht des Ni-
kolaos Mesarites über die politischen und kirchlichen Ereignisse des Jahres
1214), coll. Sitzungsberichte der Bayerischen Akademie der Wissenschaf-
ten, Philosophisch-philologische und historische Klasse, 3. Abhandlung,
München: Verlag der Bayerischen Akademie der Wissenschaften, 1923
[retipărit în: August HEISENBERG, Quellen und Studien zur spätbyzanti-
nischen Geschichte, Gesammelte Arbeiten ausgewählt von Hans-Georg
BECK, coll. Variorum Reprint CS22, London: Variorum Reprints, 1973].
HEISENBERG, WIRTH 1978 = GEORGIUS ACROPOLITES, Opera, recensuit Augus-
tus HEISENBERG, editionem anni MCMIII correctiorem curavit Peter
WIRTH, vol. I (continens Historiam, Breviarium Historiae, Theodori Scu-
tariotae Additamenta), Stutgardiae: B.G. Teubneri, 1978.
HOFMANN 1953 = Georg HOFMANN, „Patriarch von Nikaia Manuel II. an Papst
Innozenz IV.”, Orientalia Christiana Periodica, 19 (1953), 59-70.
HOLT 1995 = P.M. HOLT, Early Mamluk Diplomacy (1260-1290). Treaties of
Baybars and Qalāwūn with Christian Rulers, coll. Islamic History and Civi-
lization. Studies and Texts 12, Leiden / New York / Köln: E.J. Brill, 1995.
HOMBURG 1903 = Apocalypsis Anastasiae, ad trium codicum auctoritatem:
Panormitani, Ambrosiani, Parisini, nunc primum integram edidit Ru-
dolfus HOMBURG, coll. Bibliotheca Scriptorum Graecorum et Roma-
norum Teubneriana, Lipsiae: B.G. Teubneri, 1903 [inițial, textul acestei
epistole a fost publicat cu un titlu diferit (De caelo et infernis) în: Anony-
mi byzantini. De caelo et infernis epistula, edidit L. RADERMACHER, coll.
Studien zur Geschichte der Theologie und der Kirche III.2, Leipzig: A.
Deichert’sche Verlagsbuchhdlg. Nachf. (G. Böhme), 1898 (ediție ulterior
retipărită anastatic: Aalen: Scientia-Verlag, 1972)].
ICĂ JR. 2010 = TEOLIPT AL FILADELFIEI, Despre viaţa ascunsă în Dumnezeu. Cu-
vinte duhovniceşti, imne şi scrisori, Traducere și Studiu introductiv: diac. Ioan
I. ICĂ JR., Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Sibiu: Editura Deisis, 2010.
IOANNIDES 2007 = Νικόλαος Χ. ΙΩΑΝΝΙΔΗΣ, Ὁ Ἱερομόναχος Ἱερόθεος (ΙΓ΄ αἰ.)
καί τό ἀνέκδοτο συγγραφικό ἔργο του. Κριτική ἔκδοση, Ἀθήνα: Ἐκδοτι-
κὸς Ὀργανισμός Π. Κυριακίδη, 2007.
IOZZELLI 1994 = Fortunato IOZZELLI, Odo da Châteauroux: politica e religione
nei sermoni inediti, coll. Deputazione Abruzzese di Storia Patria. Studi e
Testi 14, Padova: Bottega d’Erasmo, 1994.
JENKINS 1962 = R.J.H. JENKINS, „Three Documents concerning the Tetragamy”,
Dumbarton Oaks Papers, 16 (1962), 229-241 [retipărit în: Romilly J.H.
JENKINS, Studies on Byzantine History of the 9th and 10th Centuries, coll.
Variorum Reprint CS1, London: Variorum Reprints, 1970].
JENKINS, LAOURDAS 1956 = R.J.H. JENKINS, Basil LAOURDAS, „Eight Letters of
Arethas on the Fourth Marriage of Leo the Wise”, Ἑλληνικά, 14 (1956),
293-372 [retipărit în: Romilly J.H. JENKINS, Studies on Byzantine History
of the 9th and 10th Centuries, coll. Variorum Reprint CS1, London: Vari-
orum Reprints, 1970].
JENKINS, WESTERINK 1973 = NICHOLAS I, Patriarch of Constantinople, Lettres,
Greek Text and English Translation by R.J.H. JENKINS and L.G. WESTE-
RINK, coll. Corpus Fontium Historiae Byzantinae VI [= Dumbarton Oaks
Texts 2], Washington DC: Dumbarton Oaks / Center for Byzantine Studies /
Trustees for Harvard University, 1973.
JOANNOU 1962a = Périclès-Pierre JOANNOU, Discipline générale antique (IIe-IXe
s.), t. I/1 (Les canons des Conciles Œcuméniques, IIe-IXe s.), édition critique
du texte grec, version latine et traduction française, Append. I (Le 8e Con-
cile de CP), coll. Pontificia Commissione per la redazione del Codice di
Diritto Canonico Orientale. Fonti IX, Grottaferrata (Roma): Tipografia
Italo-Orientale S. Nilo, 1962.
JOANNOU 1962b = Périclès-Pierre JOANNOU, Discipline générale antique (IVe-
IXe s.), t. I/2 (Les canons des Synodes Particuliers, IVe-IXe s.), édition
critique du texte grec, version latine et traduction française, Append. II
(Pape, Concile et Patriarches dans la tradition canonique de l’Église
Orientale jusqu’au IXe s.), coll. Pontificia Commissione per la redazione
del Codice di Diritto Canonico Orientale. Fonti IX, Grottaferrata (Roma):
Tipografia Italo-Orientale S. Nilo, 1962.
JOANNOU 1963 = Périclès-Pierre JOANNOU, Discipline générale antique (IVe-IXe
s.), t. II (Les canons des Pères Grecs. Lettres Canoniques), édition critique
du texte grec et traduction française, coll. Pontificia Commissione per la
redazione del Codice di Diritto Canonico Orientale. Fonti IX, Grottafer-
rata (Roma): Tipografia Italo-Orientale S. Nilo, 1963.
JORDAN 1893 = Les registres de Clément IV (1265-1268). Recueil des bulles de ce
Vatican par Édouard JORDAN, premier fascicule, coll. Bibliothèque des Écoles
Françaises d’Athènes et de Rome 2e Série XI.1, Paris: Thorin & Fils, 1893.
JORDAN 1894 = Les registres de Clément IV (1265-1268). Recueil des bulles de ce
Vatican par Édouard JORDAN, deuxième fascicule, coll. Bibliothèque des Écoles
Françaises d’Athènes et de Rome 2e Série XI.2, Paris: Thorin & Fils, 1894.
JORDAN 1895 = Les registres de Clément IV (1265-1268). Recueil des bulles de ce pape,
publiées ou analysées d’après les manuscrits originaux des Archives du Vatican
par Édouard JORDAN, troisième fascicule, coll. Bibliothèque des Écoles
Françaises d’Athènes et de Rome 2e Série XI.3, Paris: Albert Fontemoing, 1895.
par Édouard JORDAN, quatrième fascicule, coll. Bibliothèque des Écoles
par Édouard JORDAN, cinquième fascicule, coll. Bibliothèque des Écoles
publiées par E. JORDAN, sixième fascicule (Tables), coll. Bibliothèque des Écoles
Françaises d’Athènes et de Rome 2e Série XI.6, Paris: E. de Boccard, 1945.
KALOMOIRAKES 1991 = Δημήτρης Ἐμμ. ΚΑΛΟΜΟΙΡΑΚΗΣ, „Ὁ Οἰκουμενικὸς
Πατριάρχης Ἅγιος Ἀθανάσιος Α΄ καὶ ἡ Διδασκαλία του πρὸς τοὺς κατοί-
κους τῆς Μικρᾶς Ἀσίας κατὰ τὸ 1303”, Δελτίο Κέντρου Μικρασιατικῶν
Σπουδῶν, 8 (1990-1991), 23-50.
KARALES 2000 = ΛΕΩΝ ΔΙΑΚΟΝΟΣ, Ἱστορία, Μετάφραση – Εἰσαγωγὴ – Σχόλια:
Βρασίδας ΚΑΡΑΛΗΣ, coll. Κείμενα βυζαντινής ἱστοριογραφίας 9, Ἀθή-
να: Ἐκδόσεις Κανάκης, 2000.
KATSAROS, SPYROPOULOS 2004 = ΓΕΩΡΓΙΟΣ ΑΚΡΟΠΟΛΙΤΗΣ, Χρονικὴ Συγγραφή,
Προλόγος: Βασίλης ΚΑΤΣΑΡΟΣ, ἐισαγωγή – μεταφράση – σχόλια: Σπύρος
Ηλ. ΣΠΥΡΟΠΟΥΛΟΣ, Θεσσαλονική: Ἐκδόσεις Ζητρός, 2004.
KARLIN-HAYTER 1958 = P. KARLIN-HAYTER, „Texts for the Historical Study of
the Vita Euthymii”, Byzantion, 28 (1958), 363-389.
KARLIN-HAYTER 1961 = P. KARLIN-HAYTER, „New Arethas Texts for the His-
torical Study of the Vita Euthymii”, Byzantion, 31 (1961), 273-307.
KARLIN-HAYTER 1962a = P. KARLIN-HAYTER, „New Arethas Documents III”,
Byzantion, 32 (1962), 117-127.
KARLIN-HAYTER 1962b = P. KARLIN-HAYTER, „New Arethas Documents IV”,
Byzantion, 32 (1962), 387-487.
KARLIN-HAYTER 1964 = P. KARLIN-HAYTER, „New Arethas Documents V”,
Byzantion, 34 (1964), 49-67 [retipărit parțial în: Patricia KARLIN-HAYTER,
Studies in Byzantine Political History. Sources and Controversies, coll. Vari-
orum Reprint CS141, London: Variorum Reprints, 1981].
KARLIN-HAYTER 1970a = Vita Euthymii Patriarchae Cp., Text, Translation, Intro-
duction and Commentary by Patricia KARLIN-HAYTER, coll. Bibliothèque de
Byzantion 3, Bruxelles: Éditions de Byzantion, 1970.
KARMIRES 1947 = Ἰωάννης Ν. ΚΑΡΜΙΡΗΣ, „Ἡ ἀποδιδόμενη εἰς τὸν Μιχαὴλ Η΄
Παλαιολόγον λατινικὴ ὁμολογία πίστεως τοῦ 1274”, Ἀρχεῖον Ἐκκλησιασ-
τικοῦ καὶ Κανονικοῦ Δικαίου, 2 (1947), 127-147.
AL-ḪUWAYṬIR 1976 = MUḤYĪ AL-DĪN IBN ʻABD AL-ẒĀHIR, al-Rawḍ al-zāhir fī
sīrat al-Malik al-Ẓāhir, taḥqīq wa-našr ʻAbd al-ʻAzīz AL-ḪUWAYṬIR, al-
Riyāḍ: [Mu’assasat Fu’ād], [1976].
AL-ḪUWAYṬIR 1989 = ŠĀFIʻ IBN ʻALĪ IBN ʻABBĀS, Ḥusn al-manāqib al-sirriyya
al-muntaza ̔a min al-sīra al-Ẓāhiriyya, taḥqīq wa-nashr ʻAbd al-ʻAzīz ibn
ʻAbd Allāh AL-ḪUWAYṬIR, al-Ṭabʻa 2, al-Riyāḍ: Tawzīʻ Mu’assasat al-
Jirīsī, 1989.
KOLBABA 1997 = Tia KOLBABA, „Meletios Homologetes On the Customs of the

Italians”, Revue des Études Byzantines, 55 (1997), 137-168.
KOTZABASSI 2011 = Sofia KOTZABASSI, „Scholarly Friendship in the Thirteenth
Century: Patriarch Gregorios II Kyprios and Theodora Raoulaina”, Parekbo-
lai. An Electronic Journal for Byzantine Literature, 1 (2011), 115-170.
KOTZABASSI 2012 = Sofia KOTZABASSI, „The Testament of Patriarch John
Bekkos”, Βυζαντινά, 32 (2012), 25-36.
KRASNOSELTSEV 1896 = Н.Ф. КРАСНОСЕЛЬЦЕВ, „Преніе Панагіота съ Азими-
томъ по новымъ греческимъ спискамъ”, Летопись Историко-Филоло-
гическаго Общества при Новороссийском Университете, 6 (1896)
[= Византийское Отделение, 3 (1896)], 295-328 [publicat ulterior și în ex-
tras: Н.Ф. КРАСНОСЕЛЬЦЕВ, Преніе Панагіота съ Азимитомъ по новымъ
греческимъ спискамъ, Одесса: Экономическая Типографія, 1896].
KRASNOSELTSEV 1898 = Н.Ф. КРАСНОСЕЛЬЦЕВ, Addenda къ изданію А.
Васильева: Anecdota graeco-byzantina (Москва, 1893), Одесса: Эконо-
мическая Типографія, 1898.
LAGOPATES 1913 = Σπ. Νικ. ΛΑΓΟΠΑΤΗΣ, Γερμανός ὁ Β΄ πατριάρχης Κωνσταν-
τινουπόλεως – Νικαίας (1222-1240). Βίος, Συγγράμματα καὶ Διδασκαλία
αὐτοῦ, Ἀνέκδοτοι, Ὁμιλίαι καὶ Ἐπιστολαὶ τὸ πρῶτον ἐκδιδομέναι,
Τριπόλει: Τυπογραφεῖον τῆς Ἐφημερῖδος Μορέας, 1913.
LAMBROS 1902 = Ecthesis chronica and Chronicon Athenarum, Edited with
Critical Notes and Indices by Spyridon P. LAMBROS, London: Methuen &
Co., 1902 [volumul a fost retipărit anastatic: Amsterdam: Hakkert, 1969;
New York: AMS Press, 1979].
LAMEERE 1937 = William LAMEERE, La tradition manuscrite de la correspon-
dance de Grégoire de Chypre, patriarche de Constantinople (1283-1289),
coll. Études de Philologie, d’Archéologie et d’Histoire Anciennes publiées
par l’Institut Historique Belge de Rome II, Bruxelles / Rome: Palais des
Académies / Institut Historique Belge, 1937.
LAMMENS 1904 = H. LAMMENS SJ, „Correspondances diplomatiques entre les
sultans mamlouks d’Égypte et les puissances chrétiennes”, Revue de
l’Orient Chrétien, 9 (1904), 151-187, 359-392.
LAMPAKES 1976 = Στυλιανὸς Κ. ΛΑΜΠΑΚΗΣ, „Ἐπιστολὴ τοῦ ἐπὶ τῶν ἀναμνή-
σεων Λογαρᾶ πρὸς τὸν Ἀνδρόνικον Γ΄ ἀφορῶσα εἰς τὴν καταδίκην τῶν
καθολικῶν κριτῶν (1337)”, Ἐπετηρὶς Ἑταιρείας Βυζαντινῶν Σπουδῶν, 42
(1975-1976), 397-407.
LAMPROS 1910 = Σπυρ. Π. ΛΑΜΠΡΟΣ, „Ἐνθυμήσεων ἤτοι χρονικῶν σημειω-
μάτων συλλογὴ πρώτη”, Νέος Ἑλληνομνήμων, 7 (1910), 113-313.
LAMPROS 1912 = Σπυρίδων Π. ΛΑΜΠΡΟΣ, „Τὰ Πάτρια τοῦ Ἁγίου Ὄρους”,
Νέος Ἑλληνομνήμων, 9 (1912), 116-161.
LARCHET 2012 = Jean-Claude LARCHET (éd), La vie et l’œuvre théologique de
Georges/Grégoire II de Chypre (1241-1290), patriarche de Constan-
tinople, coll. Théologie byzantine, Paris: Les Éditions du Cerf, 2012 [edi-
ția în limba română: Jean-Claude LARCHET, Viața și opera teologică a lui
Grigorie al II-lea Cipriotul, patriarhul Constantinopolului, cu traducerea
integral a tratatelor, traducere din limba franceză: Marinela BOJIN, tradu-
cerea tratatelor din limba greacă veche: Laura ENACHE, ediție îngrijită de
Dragoș BAHRIM, coll. Patristica 19, Iași: Doxologia, 2016].
LAUER 1924 = ROBERT DE CLARI, La conquête de Constantinople, éditée par
Philippe LAUER, coll. Les classiques français de Moyen Âge 40, Paris: É.
Champion, 1924.
LAURENT 1927a = V. LAURENT, „Le serment antilatin du patriarche Joseph Ier”,
Échos d’Orient, 26 (1927), 396-407.
LAURENT 1930a = V. LAURENT, „L’excommunication du patriarche Joseph Ier
par son prédécesseur Arsène”, Byzantinische Zeitschrift, 30 (1929-1930),
489-496.
LAURENT 1934a = V. LAURENT, „La Vie de Jean, Métroplite d’Héraclée du
Pont”, Ἀρχεῖον Πόντου, 6 (1934), 3-67.
LAURENT 1945a = V. LAURENT, „Les grandes crises religieuses à Byzance: la fin
du schisme arsénite”, Bulletin de la Section Historique (Histoire-Géographie-
Sciences sociales) [Académie Roumaine], 26 (1945), 225-313.
LAURENT 1946a = V. LAURENT, „Le rapport de Georges le Métochite, apocrisiaire
de Michel VIII Paléologue auprès du pape Grégoire X (1275/76)”, Revue
Historique du Sud-Est Européen, 23 (1946), 233-247.
LAURENT 1955 = V. LAURENT, „Les droits de l’empereur en matière ecclésiastique.
L’accord de 1380/82”, Revue des Études Byzantines, 13 (1955), 5-20.
LAURENT 1972 = Vitalien LAURENT, „Le trisépiscopat du patriarche Matthieu Ier
(1397-1410). Un grand procès canonique à Byzance au début du XV e
siècle”, Revue des Études Byzantines, 30 (1972), 5-166.
LAURENT, DARROUZÈS 1976 = V. LAURENT, J. DARROUZÈS, Dossier grec de
l’union de Lyon (1273-1277), coll. Archives de l’Orient chrétien 16, Paris:
Institut Français d’Études Byzantines, 1976.
LEFORT 1973 = Actes d’Esphigménou, Édition diplomatique par Jacques LE-
FORT, coll. Archives de l’Athos 6, Paris: P. Lethielleux, 1973.
LEFORT, OIKONOMIDÈS 1994 = Actes d’Iviron, III (De 1204 à 1328), Édition
diplomatique par Jacques LEFORT, Nicolas OIKONOMIDÈS, Denise PAPA-
CHRYSSANTHOU, Vassiliki KRAVARI, Hélène MÉTRÉVÉLI, coll. Archives
de l’Athos 18, Paris: CNRS / P. Lethielleux, 1994.
LEMERLE, GUILLOU 1977 = Actes de Lavra, II (De 1204 à 1328), Édition diploma-
tique par Paul LEMERLE, André GUILLOU, Nicolas SVORONOS, Denise PA-
PACHRYSSANTHOU, coll. Archives de l’Athos 8, Paris: P. Lethielleux, 1977.
LILLA 1970 = Salvatore LILLA, „Un opuscolo polemico anonimo contro il patri-
arca Becco di Costantinopoli (1275-1282)”, Byzantion, 40 (1970), 75-89.
LOENERTZ 1963 = R.-J. LOENERTZ OP, „La chronique brève de 1352. Texte,
traduction et commentaire (première partie: de 1205 à 1327)”, Orientalia
Christiana Periodica, 29 (1963), 331-356.
LOENERTZ 1965 = R.-J. LOENERTZ OP, „Mémoire d’Ogier, protonotaire, pour
Marco et Marchetto nonces de Michel VIII Paléologue auprès du pape Ni-
colas III. 1278, printemps-été”, Orientalia Christiana Periodica, 31
(1965), 374-408 [retipărit în: Raymond-Joseph LOENERTZ, Byzantina et
Franco-Graeca: articles parus de 1935 à 1966 réédités avec la collabora-
tion de Peter Schreiner, coll. Storia e Letteratura: Raccolta di Studi e
Testi 118, Roma: Edizioni di Storia e Letteratura, 1970, 537-572].
LOHMEIER 1971 = Adam OLEARIUS, Vermehrte Newe Beschreibung der mus-
cowitischen und persischen Reyse (Schleswig 1656), herausgegeben von
Dieter LOHMEIER, Tübingen: Max Niemeyer Verlag, 1971.
MACRIDES 2007 = GEORGE AKROPOLITES, The History, Introduction, Translation and
Commentary by Ruth MACRIDES, Oxford: Oxford University Press, 2007.
MACRIDES, MUNITIZ 2013 = Ruth MACRIDES, J.A. MUNITIZ, Dimiter ANGELOV,
Pseudo-Kodinos and the Constantinopolitan Court: Offices and Ceremonies,
coll. Birmingham Byzantine and Ottoman Studies 15, Farnham / Burlington
VT: Ashgate, 2013.
MAI, COZZA 1871 = Nova Patrum Bibliotheca, ab Angelo Card. MAI editae, a
Ioseph COZZA, t. VIII/2 (Georgius Metochites. Historia Dogmatica Li-
brum I et II), Romae: Iosephum Spithoever, 1871.
MAI, COZZA-LUZI 1905 = Nova Patrum Bibliotheca, ab Angelo Card. MAI col-
lectae, editus a Ioseph COZZA-LUZI, t. X/1 (Oratoria: Sermones S. Theo-
dori Studitae, Georgii Nicomediensis, S. Ioan. Chrysostomi, B. Marci
Monachi, Michaëlis Pselli Iun. et Georgii Metochitae), Romae: Bibliothe-
ca Vaticana, 1905.
MAIMBOURG 1686 = Louis MAIMBOURG, Histoire du schisme des Grecs, Paris:
Sebastien Mabre-Cramoisy, 1686.
MAJESKA 1984 = George P. MAJESKA, Russian Travelers to Constantinople in the
Fourteenth and Fifteenth Centuries, coll. Dumbarton Oaks Studies XIX,
Washington DC: Dumbarton Oaks Research Library and Collection, 1984.
MANGO 1972 = Cyril MANGO, The Art of the Byzantine Empire, 312-1453: Sources
and Documents, Englewood Cliffs NJ: Prentice-Hall Inc., 1972 [volumul a
fost retipărit anastatic: Toronto / Buffalo / London: University of Toronto
Press / Medieval Academy of America, 1986].
MANSI 1779 = Sacrorum Conciliorum. Nova et Amplissima Collectio, quae Ioannes
Dominicus MANSI, Archiepiscopus Lucensis evulgavit, tomus XXIII (Ab
anno 1225 usque ad ann. 1268), Venetiis: Antonium Zatta, 1779.
MANSI 1780 = Sacrorum Conciliorum. Nova et Amplissima Collectio, quae Ioannes
Dominicus MANSI, Archiepiscopus Lucensis evulgavit, tomus XXIV (Ab
anno 1269 usque ad ann. 1299), Venetiis: Antonium Zatta, 1780.
MARINESCU, TANAȘOCA 1977 = ANA COMNENA, Alexiada, vol. 1, traducere de

Marina MARINESCU, Prefaţă, tabel cronologic şi note de Nicolae-Şerban
TANAȘOCA, București: Editura Minerva, 1977.
MARTÈNE, DURAND 1733 = Veterum scriptorum et monumentorum historico-
rum, dogmaticorum, moralium, amplissima collectio, prodiit nunc primum
studio & opera Edmond MARTÈNE & Ursinus DURAND, tomus VII (Com-
plectens varia Concilia, episcoporum statuta synodalia, actaque plurima
quae Concilium Pisanum praecesserunt, ac subsecuta sunt), Parisiis:
Montalant, 1733.
MATEOS 1962 = Le Typikon de la Grande Église (Ms. Sainte-Croix no. 40, Xe
siècle, Introduction, texte critique, traduction et notes par Juan MATEOS,
tome I (Le cycle des douze mois), coll. Orientalia Christiana Analecta
165, Roma: Pont. Institutum Orientalium Studiorum, 1962.
MATEOS 1963 = Le Typikon de la Grande Église (Ms. Sainte-Croix no. 40, Xe
siècle, Introduction, texte critique, traduction et notes par Juan MATEOS,
tome II (Le cycle des fêtes mobiles), coll. Orientalia Christiana Analecta
166, Roma: Pont. Institutum Orientalium Studiorum, 1963.
MATTEUCCI 1971 = Gualberto MATTEUCCI OFM, La Missione Francescana di
Costantinopoli, I (La sua antica origine e primi secoli di storia, 1217-
1585), coll. Biblioteca di Studi Francescani 9, Firenze: Edizioni Studi
Francescani, 1971.
MATTEUCCI 1973 = Gualberto MATTEUCCI, „Una lettera del 7 Aprile 1274 da
Leuca (Lecce) ed un nascosto unionista costantinopolitano Giovanni Pa-
rastron OFM”, în: La Chiesa Greca in Italia dall’VIII al XVI secolo
[= Atti del convegno storico interecclesiale (Bari, 30 apr. – 4 magg.
1969)], vol. III, coll. Italia Sacra: studi e documenti di storia ecclesiastica
22, Padova: Editrice Antenore, 1973, 971-1000.
MATZUKIS 2004 = Corinna MATZUKIS, Ἡ Ἅλωσις τῆς Κωνσταντινουπόλεως.
Τετάρτη Σταυροφορία / The Fall of Constantinople. Fourth Crusade. A
critical edition with translation, grammatical and historical commentary
of the Codex 408 Marcianus Graecus (ff. 1-13v) in the Library of St. Mark,
Venice, Περιστέρι: Ἐκδόσεις «ΕΛΛΗΝ», 2004.
MEDVEDEV 1991 = Igor MEDVEDEV, „Ἡ συνοδικὴ ἀπόφαση τῆς 24 Μαρτίου 1171
ὡς νόμος γιὰ τὴ διαδοχὴ στὸ θρόνο τοῦ Βυζαντίου”, în: Το Βυζάντιο κατά τον
12ο αιώνα. Κανονικό Δίκαιο, κράτος και κοινωνία / Byzantium in the 12th Cen-
tury. Canon Law, State and Society, εκδότης: Ν. ΟΙΚΟΝΟΜΙΔΗΣ, coll. Ἑται-
ρεία Βυζαντινῶν καὶ Μεταβυζαντινῶν Μελετῶν, Διπτύχων – Παραφύλλα 3,
Ἀθῆναι: Φοινίκη, 1991, 229-238.
MEINEKE 1836 = IOANNES CINNAMOS, Epitome rerum ab Ioanne et Alexio
Comnenis Gestarum, recensuit Augustus MEINEKE, coll. Corpus Scripto-
rum Historiae Byzantinae XXV, Bonnae: Ed. Weberi, 1836.
METZLER 2006 = EUSTATHIUS THESSALONICENSIS, De emendanda vita mona-

chica, recensuit germanice vertit indicibusque instruxit Karin METZLER,
coll. Corpus Fontium Historiae Byzantinae XLV, Berolini / Novi Eboraci:
Walter de Gruyter, 2006.
MICHAELARES 2002 = Παναγιώτης Δ. ΜΙΧΑΗΛΑΡΗΣ, Ἡ πραγματεία τοῦ Χρύσαν-
θου Ἱεροσολύμων «Περὶ ἀφορισμοῦ», Ἀθήνα: Ἐκδόσεις «Πορεία», 2002.
MIGNE 1859 = Patrologiae cursus completus. Series Latina, accurante J.-P.
MIGNE, tomus 182 (S. Bernardi, Abbatis primi Clarae-Vallensis, Opera
omnia, sex tomis in quadruplici volumine comprehensa, post horstium de-
nuo recognita, aucta et in meliorem digesta ordinem, nencnon novis prae-
fationibus, admonitionibus, notis et observationibus indicibusque copio-
sissimis locupletata, tertiis curis D. Ioannis Mabillon, presbyteri et mo-
nachi benedictini e Congregatione S. Mauri. Editio Nova), Lutetiae Pari-
siorum: [s.n.], 1859.
MIGNE 1865 = Patrologiae cursus completus. Series Graeca, accurante J.-P.
MIGNE, tomus 141 (Ioannis Vecci Cp. Patriarchae, Opera omnia, quibus
nunc primum accensetur Refutatio libri Photii De Processione Spiritus
Sancti, editore et interprete Dre. J. Hergenroether, Wirceburgensi; acce-
dunt Constantini Meliteniotae, Georgii Metochitae, Vecii Symmystarum,
libri pro tuenda Orthodoxia editi), Lutetiae Parisiorum: [s.n.], 1865.
MIGNE 1866a = Patrologiae cursus completus. Series Graeca, accurante J.-P.
MIGNE, tomus 152 (Manuelis Calecae, Ordinis Fratrum Praedicatorum,
Constantinopolitani Patriarchae, Opera omnia; accedunt Ioannis Cypa-
rissiotae, Matthaei Cantacuzeni, Scripta theologica et exegetica; nec non
Ioannis Glycis, Esaiae, Ioannis Calecae, Isidori, Callisti, Philothei, Diplo-
mata, Synodicae constitutiones, Epistolae), Lutetiae Parisiorum: [s.n.],
1866.
MIGNE 1866b = Patrologiae cursus completus. Series Graeca, accurante J.-P.
MIGNE, tomus 153 (Ioannis Cantacuzeni, Opera omnia, Historica, Theo-
logica, Apologetica), Lutetiae Parisiorum: [s.n.], 1866.
MIGNE 1866c = Patrologiae cursus completus. Series Graeca, accurante J.-P.
MIGNE, tomus 154 (Ioannis Cantacuzeni, Opera omnia, Historica, Theolo-
gica, Apologetica; accedunt Ioannis Paleologi Imp., Philothei Cpolitani Pa-
triarchae, Demetrii Cydonii, Maximi Chrysobergae, Philothei Selymbrien-
sis, Orationes, Opuscula, Epistolae), Lutetiae Parisiorum: [s.n.], 1866.
MIGNE 1866d = Patrologiae cursus completus. Series Graeca, accurante J.-P.
MIGNE, tomus 155 (Symeonis, Thessalonicensis Archiepiscopi, Opera
omnia, Iassii in Moldavia, anno 1683, graece, latine, vero nunc primum
edita), Lutetiae Parisiorum: [s.n.], 1866.
MIGNE 1866e = Patrologiae cursus completus. Series Graeca, accurante J.-P.
MIGNE, tomus 156 (Piissimi et sapientissimi Imperatoris Manuelis Palae-
ologi, Opera omnia, Theologica, Polemica, Panegyrica, Paedagogica;
accedunt Georgii Phrantzae Chronicon, cum ejusdem abbreviatione Vati-

cana; nec non Ioannis Anagnostae, Ioannis Canani, Manuelis Chrysolo-
rae, Scripta historica, Epistolae), Lutetiae Parisiorum: [s.n.], 1866.
MIGNE 1887 = Patrologiae cursus completus. Series Graeca, accurante J.-P.
MIGNE, tomus 140 (Nicetae Choniatae, Opera omnia, nec non fratris ejus
Mich. Acominati Choniatae, Atheniensis Archiepiscopi, quae aetatem tu-
lerunt scripta vel scriptorum fragmenta; insunt praeterea Georgii Acropo-
litae Annales byzantini et Alexandri Papae IV, Theodori Ducae Imp. Ni-
caeni, Germani II, Nicephori, Arsenii, Cpolitanorum Patriarcharum; Ni-
cephori Chumni, Methodii Monachi, Opuscula, Diplomata, Epistolae),
Parisiis: Garnier Fratres, 1887.
MIKLOSICH, MÜLLER 1860 = Acta et Diplomata Graeca Medii Aevi Sacra et Pro-
fana, vol. 1 (Acta Patriarchatus Constantinopolitani, 1315-1402), ediderunt
Fr. MIKLOSICH et Ios. MÜLLER, Vindobonae: Carolus Gerold, 1860.
MIKLOSICH, MÜLLER 1871 = Acta et Diplomata Graeca Medii Aevi Sacra et
Profana, vol. 4 (Monasteriorum et Ecclesiarum Orientis), collecta edide-
runt Fr. MIKLOSICH et Ios. MÜLLER, Vindobonae: Carolus Gerold, 1871.
MILLER 1884 = Emm. MILLER, „Lettres de Théodore Balsamon”, Annuaire de
l’Association pour l’encouragement des études grecques en France, 18
(1884), 8-19.
MILLER 1975 = Timothy S. MILLER, The History of John Cantacuzenus (book 4,
ch. 1-38). Text, translation and commentary (PhD dissertation), Catholic
University of America, 1975.
MILLER, THOMAS 1996 = Timothy S. MILLER, John THOMAS, „The Monastic
Rule of Patriarch Athanasios I. An Edition, Translation and Commentary”,
Orientalia Christiana Periodica, 62 (1996), 353-371.
MIRAEUS 1608 = Rerum toto urbe gestarum chronica ad nostra usque tempora,
Opera ac studio eiusdem Aubertus MIRAEUS, Antverpiae: Hieronymum
Verdussen, 1608.
VAN MOÉ 1930 = Émile-A. VAN MOÉ, „L’envoi de nonces à Constantinople par
les papes Innocent V et Jean XXI (1276)”, Mélanges d’archéologie et
d’histoire [École Française de Rome], 47 (1930), 39-62.
MOFFATT, TALL 2012 = CONSTANTINE PORPHYROGENNETOS, The Book of Cere-
monies, translated by Ann MOFFATT and Maxeme TALL, with the Greek
edition of the Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae (Bonn, 1829), vol. I
(Book I, including the Appendix to Book I – Imperial Expeditions), coll.
Byzantina Australiensia 18/1, Canberra: Australian Association for Byzan-

tine Studies, 2012.
KRUEGER, MOMMSEN 1905 = Theodosiani Libri XVI cum Constitutionibus Sir-
mondianis, edidit adsumpto apparatu P. KRUEGER [et] Th. MOMMSEN,
vol. I.2 (Textus cum apparatu), Berolini: Weidmannos, 1905.
MORAVCSIK, JENKINS 1967 = CONSTANTINE PORPHYROGENITUS, De adminis-
trando Imperio, Greek Text edited by Gy. MORAVCSIK, English Translation
by R.J.H. JENKINS, New & Revised Edition, coll. Corpus Fontium Histo-
riae Byzantinae 1 [= Dumbarton Oaks Texts 1], Washington DC: Dum-
barton Oaks / Center for Byzantine Studies, 1967.
MORGAN 1954 = G. MORGAN, „A Byzantine Satirical Song?”, Byzantinische
Zeitschrift, 47 (1954), 292-297.
MÜLLER 1852 = Joseph MÜLLER, „Byzantinische Analekten”, Sitzungsberichte
der philosophisch-historischen Classe der kaiserlichen Akademie der
Wissenschaften, 9 (1852), 336-419 [republicat în extras: Joseph MÜLLER,
Byzantinische Analekten aus handschriften der S. Markus-Bibliotek zu
Venedig und der K.K. Hof-Bibliotek zu Wien, Wien: K.K. Hof- und Staats-
druckerei, 1852].
MUNITIZ 1984 = NICEPHORUS BLEMMYDES, Autobiographia sive Curriculum
Vitae necnon Epistula Universalior, cuius editionem curavit Joseph A.
MUNITIZ, coll. Corpus Christianorum. Series Graeca 13, Turnhout / Leu-
ven: Brepols / University Press, 1984.
MUNITIZ 1988 = NICEPHORUS BLEMMYDES, A Partial Account, Introduction,
Translation and Notes by Joseph A. MUNITIZ, coll. Spicilegium Sacrum
Lovaniense. Études et Documents 48, Leuven: Spicilegium Sacrum Lova-
niense, 1988.
NATU 2002 = SFÂNTUL SIMEON, Arhiepiscopul Tesalonicului, Tratat asupra
tuturor dogmelor credinței noastre ortodoxe, după principii puse de
Domnul nostru Iisus Hristos și urmașii săi, vol I, ediție îngrijită de proto-
singhel Grichentie NATU, coll. Din frumusețile viețuirii creștine 2, Sucea-
va: Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, 2002.
NICOLE 1894 = Jules NICOLE, „Bref inédit de Germain II, patriarche de Constan-
tinople (année 1230) avec une recension nouvelle du chrysobulle de l’empe-
reur Jean Ducas Vatacès”, Revue des Études Grecques, 7 (1894), 68-80.
NIKOLOPOULOS 1978 = Παναγιώτης Γ. ΝΙΚΟΛΟΠΟΥΛΟΣ, „Ἀκολουθία ἀνέκ-
δοτος εἰς Ἀρσένιον πατριάρχην Κωνσταντινουπόλεως”, Ἐπετηρὶς Ἑται-
ρείας Βυζαντινῶν Σπουδῶν, 43 (1977-1978), 365-383.
NIKOLOPOULOS 1982 = Παναγιώτης Γ. ΝΙΚΟΛΟΠΟΥΛΟΣ, „Ἀνέκδοτος λόγος εἰς
Ἀρσένιον Αὐτωρειανὸν πατριάρχην Κωνσταντινουπόλεως”, Ἐπετηρὶς Ἑται-
ρείας Βυζαντινῶν Σπουδῶν, 45 (1981-1982), 406-461.
NIKOLOPOULOS 1993 = Παναγιώτης Γ. ΝΙΚΟΛΟΠΟΥΛΟΣ, „Ἀνέκδοτον Ἀρσε-

νιατικὸν δοκίμιον ὑπὲρ τῶν σχιζομένων”, Ἐπετηρὶς Ἑταιρείας Βυζαντινῶν
Σπουδῶν, 48 (1990-1993), 164-280.
OIKONOMIDÈS 1967 = N. OIKONOMIDÈS, „Cinq actes inédits du patriarche Mi-
chel Autôreianos”, Revue des Études Byzantines, 25 (1967), 113-145 [re-
tipărit în: Nicolas OIKONOMIDÈS, Documents et études sur les institutions
de Byzance (VIIe-XVe s.), Préface de H. AHRWEILER, coll. Variorum Re-
print CS47, London: Variorum Reprints, 1976].
OIKONOMIDÈS 1972 = Les listes de préséance byzantines des IXe et Xe siècles,
Introduction, texte, traduction et commentaire par Nicolas OIKONOMIDÈS,
coll. Le Monde byzantin, Paris: Éditions du Centre national de la recherche
scientifique, 1972.
OIKONOMIDÈS 1984 = Actes de Docheiariou, Édition diplomatique par Nicolas
OIKONOMIDÈS, coll. Archives de l’Athos 13, Paris: P. Lethielleux, 1984.
OLIVIER-MARTIN 1935 = Les registres de Martin IV (1281-1285). Recueil des
bulles de ce pape, publiées ou analysées d’après les manuscrits originaux des
Archives du Vatican par les membres de l’École Française de Rome, troi-
sième fascicule par F. OLIVIER-MARTIN, coll. Bibliothèque des Écoles Fran-
çaises d’Athènes et de Rome 2e Série XVI.3, Paris: E. de Boccard, 1935.
PAMPERIS 1802 = ΝΙΚΗΦΟΡΟΥ ΚΑΛΛΙΣΤΟΥ ΤΟΥ ΞΑΝΘΟΠΟΥΛΟΥ, Περὶ συστά-
σεως τοῦ σεβασμίου οἴκου τῆς ἐν Κωνσταντινουπόλει Ζωοδόχου Πηγῆς,
καὶ τῶν ἐν αὐτῷ ὑπερφυῶς τελεσθέντων θαυμάτων, καὶ Ὁ βίος τοῦ ἐν
ἁγίοις Κλήμεντος, ἀρχιεπισκόπου Βουλγάρων, συγγραφεὶς παρὰ τοῦ ἁγιω-
τάτου ἀρχιεπισκόπου τῆς Πρώτης Ἰουστινιανῆς, κυρίου Θεοφυλάκτου, νῦν
πρῶτον τύποις ἐκδοθέντα, ἐπιστασίᾳ Ἀμβροσίου Ἱερομονάχ. τοῦ ΠΑΜΠΕ-
ΡΕΩΣ, [Lipsiae]: ᾳωβ΄ [1802].
PANAGIOTES 2003 = ΓΕΩΡΓΙΟΣ ΑΚΡΟΠΟΛΙΤΗΣ, Χρονικὴ Συγγραφή, εἰσαγωγή –
μετάφραση – σχόλια: Αντώνιος Δ. ΠΑΝΑΓΙΩΤΗΣ, coll. Κείμενα βυζαντινής
ἱστοριογραφίας 12, Ἀθήνα: Ἐκδόσεις Κανάκης, 2003.
PANTOKRATORINOS 1940 = Ἀθανάσιος ΠΑΝΤΟΚΡΑΤΟΡΙΝΟΣ, „Βίος καὶ πολιτεῖα
τοῦ Ἀθανασίου Α΄ Οἰκουμενικοῦ πατριάρχου (1289-1293 καὶ 1304-1310).
Συγγραφείς ὑπὸ Ἰωσὴφ Καλοθέτου μοναχοῦ νῦν τὸ πρῶτον ἐκδιδόμενος
ἐκ τοῦ ὑπ’ ἀριθ. 251 χειρογράφου κώδικος (ΙΔ αἰῶνος) τῆς ἱερᾶς ἐν Ἁγίῳ
Ὄρει Μονῆς Παντοκράτορος”, Τρακικά, 13 (1940), 56-107.
PAPADAKIS, TALBOT 1972 = A. PAPADAKIS, Alice Mary TALBOT, „John X Ca-
materus confronts Innocent III: An Unpublished Correspondence”, Byzan-
tinoslavica, 33 (1972), 26-41.
PAPADOPOULOS 1935a = J.B. PAPADOPOULOS, Georgius Phrantzes. Chronicon,
vol. I, coll. Bibliotheca Scriptorum Graecorum et Romanorum Teubneria-
na, Lipsiae: B.G. Teubner, 1935.
PAPADOPOULOS-KERAMEOS 1891 = Ἀνάλεκτα Ἱεροσολυμιτικῆς σταχυολογίας ἢ
συλλογὴ ἀνεκδότων καὶ σπανίων ἑλληνικῶν συγγραφῶν περὶ τῶν κατὰ τὴν
Ἑῴαν ὀρθοδόξων ἐκκλησιῶν καὶ μάλιστα τῆς τῶν Παλαιστινῶν, συλλε-
γἐντα δὲ καὶ ἐκδιδόμενα ὑπὸ Ἀ. ΠΑΠΑΔΟΠΟΥΛΟΣ-ΚΕΡΑΜΕΩΣ, τόμος Α΄,

Πετρουπόλεως: Τυπογραφεία Β. Κιρσβάουμ., 1891 [volum retipărit anas-
tatic: Bruxelles: Culture et Civilisation, 1963].
PAPADOPOULOS-KERAMEOS 1897 = Ἀνάλεκτα Ἱεροσολυμιτικῆς σταχυολογίας ἢ
συλλογὴ ἀνεκδότων καὶ σπανίων ἑλληνικῶν συγγραφῶν περὶ τῶν κατὰ τὴν
Ἑῴαν ὀρθοδόξων ἐκκλησιῶν καὶ μάλιστα τῆς τῶν Παλαιστινῶν, συλλε-
γἐντα δὲ καὶ ἐκδιδόμενα ὑπὸ Ἀ. ΠΑΠΑΔΟΠΟΥΛΟΣ-ΚΕΡΑΜΕΩΣ, τόμος Δ΄,
Πετρουπόλεως: Τυπογραφεία Β. Κιρσβάουμ., 1897 [volum retipărit anas-
tatic: Bruxelles: Culture et Civilisation, 1963].
PAPADOPOULOS-KERAMEUS 1905 = Ἀ. ΠΑΠΑΔΟΠΟΥΛΟΣ-ΚΕΡΑΜΕΥΣ, „Σύμμικτα.
Γ΄: Ὁ ὑπὲρ Ἀνδρονίκου Β΄ Παλαιολόγου συνοδικὸς τόμος”, Νέα Σίον, 2
(1905), 841.
PAPADOPOULOS-KERAMEUS 1909 = Ἀ. ΠΑΠΑΔΟΠΟΥΛΟΣ-ΚΕΡΑΜΕΥΣ, „Συνοδικὰ
Γράμματα Ἰωάννου τοῦ Ἀποκαύκου”, Βυζαντίς, 1 (1909), 3-30.
PAPADOPULO-KERAMEVS 1905 = А. ПАПАДОПУЛО-КЕРАМЕВС, „Жития двухъ
вселенскихъ патриарховъ XIV в., Свв. Атанасия и Исидора I: Βίος καὶ
πολιτεῖα τοῦ ἐν Ἁγίοις Πατρὸς ἡμῶν Ἀθανασίου ἀρχιεπισκόπου Κωνσταν-
τινουπόλεως”, Записки Историко-Филологическаго Факультета Импе-
раторскаго С.-Петербургскаго Университета, LXXVI (1905), 1-51.
PAPAGEORGIU 1899 = P.N. PAPAGEORGIU, „Zwei iambische Gedichte saec.
XIV. und XIII.”, Byzantinische Zeitschrift, 8 (1899), 672-677.
PARMENTIER, HANSEN 2009 = THÉODORET DE CYR, Histoire ecclésiastique,
tome II (Livres III-V), Texte grec de L. PARMENTIER et G.C. HANSEN
(GCS, NF 5, 31998) avec annotation par J. BOUFFARTIGUE, Introduction
Annick MARTIN, Traduction Pierre CANIVET, Revue et annotée par Jean
BOUFFARTIGUE, Annick MARTIN, Luce PIETRI et Françoise THELAMON,
coll. Sources Chrétiennes 530, Paris: Les Éditions du Cerf, 2009.
PATEDAKES 2006 = Μανόλης ΠΑΤΕΔΑΚΗΣ, „Ἡ διαμάχη τοῦ πατριάρχη Ἀθανασίου
Α΄ (1289-1293, 1303-1309) μὲ τὸν κλῆρο τῆς Ἁγίας Σοφίας (1306-1307)
μέσα ἀπὸ ἕνδεκα ἀνέκδοτες ἐπιστολές”, Ἑλληνικά, 56 (2006), 279-319.
PATEDAKIS 2004 = Emmanuel PATEDAKIS, Athanasios I, Patriarch of Constanti-
nople (1289-1293; 1303-1309): A Critical Edition with Introduction and
Commentary of Selected Unpublished Works (PhD dissertation), University
of Oxford, 2004.
PATEDAKIS 2012 = Manolis S. PATEDAKIS, „The Testament of the Patriarch Atha-
nasios I of Constantinople (1289-93, 1303-09)”, în: Byzantine Religious
Culture. Studies in Honor of Alice-Mary Talbot, edited by Denis SULLI-
VAN, Elizabeth FISCHER, Stratis PAPAIOANNOU, coll. The Medieval Medi-
terranean. Peoples, Economies and Cultures 92, Leiden / Boston: Brill,
2012, 439-463.
PAVLIKIANOV 2015 = Cyril PAVLIKIANOV, The Byzantine Documents of the Atho-
nite Monastery of Karakallou and Selected Acts from the Ottoman Period
(1294-1835), Critical Edition and Commentary of the Texts, coll. Универ-

ситетска библиотека 513, Sofia: St. Kliment Ohridski University Press,
2015.
PÉTRIDÈS 1909 = Sophrone PÉTRIDÈS, „Jean Apokaukos, lettres et autres docu-
ments inédits”, Известия Русского Археологического Института в
Константинополе, 14 (1909), 69-100.
PÉTRIDÈS 1911a = S. PÉTRIDÈS, „Chrysobulle de l’impératrice Théodora (1283)”,
Échos d’Orient, 14 (1911), 25-28.
PÉTRIDÈS 1911b = S. PÉTRIDÈS, „Sentence synodique contre le clergé unioniste
(1283)”, Échos d’Orient, 14 (1911), 133-136.
PIERALLI 1998 = Luca PIERALLI, „Una lettera del patriarca Arsenios Autorianos
a papa Alessandro IV sull’unione delle chiese”, Jahrbuch der Österreichi-
schen Byzantinistik, 48 (1998), 171-188.
PIERALLI 2006 = Luca PIERALLI, La corrispondenza diplomatica dell’im-
peratore bizantino con le potenze estere nel tredicesimo secolo (1204-
1282). Edizione critica e studio storico-diplomatistico, coll. Collectanea
Archivi Vaticani 54, Città del Vaticano: Archivio Segreto Vaticano, 2006.
POLEMIS 1983 = D.I. POLEMIS, „Remains of an Acoluthia for the Emperor John
Ducas Batatzes”, Harvard Ukrainian Studies, 7 (1983), 542-547.
POPOV 1972 = Andrey POPOV, Istoriko-literaturnyj obzor drevne-russkich po-
lemičeskich sočinenij protiv latinjan (XI-XV v.), with an Introduction by
Ivan DUJČEV, coll. Variorum Reprint S7, London: Variorum Reprints,
1972 [retipărire anastatică a ediției: Андрей ПОПОВ, Историко-лите-
ратурный обзор древне-русских полемических сочинений против ла-
тинян (XI—XV в.), Москва: Типография Т. Рисъ, на Садовой, у Яузс-
кой ч., 1875].
PREVIALE 1949 = L. PREVIALE, „Un panegirico inedito per Michele VIII Paleo-
logo (Cod. Vat. Gr. 1409 ff. 270r-275v)”, Byzantinische Zeitschrift, 42
(1943-1949), 1-49.
PRINZING 1983a = Günter PRINZING, „Die Antigraphe des Patriarchen Germa-
nos II. an Erzbischof Demetrios Chomatenos von Ohrid und die Korres-
pondenz zum nikäisch-epirotischen Konflikt 1212-1233”, Rivista di Studi
Bizantini e Slavi, 3 (1983), 21-64.
PRINZING 2002 = DEMETRIOS CHOMATENOS, Ponemata Diaphora, recensuit
Günter PRINZING, coll. Corpus Fontium Historiae Byzantinae XXXVIII,
Berlin / New York: Walter de Gruyter, 2002.
QUATREMÈRE 1837 = Histoire des sultans mamlouks, de l’Égypte, écrite en arabe
par Taki-Eddin-Ahmed-Makrizi, traduit en français, et accompagnée de notes
philologiques, historiques, géographiques, par M. QUATREMÈRE, tome pre-
mier, coll. Oriental Translation Fund. Publications 47, Paris: The Oriental
Translation Fund of Great Britain and Ireland, 1837.
REGEL, KURTZ 1969 = Actes de l’Athos, IV (Actes de Zographou), publiés par

W. REGEL, E. KURTZ et B. KORABLEV, coll. Византийский Временник
Приложение 13/1, Amsterdam: Adolf M. Hakkert, 1969 [retipărire anas-
tatică a ediției publicate în: St. Petersbourg, 1907].
REINSCH, KAMBYLIS 2001 = ANNA COMNENA, Alexias, recensuerunt Diether R.
REINSCH et Athanasios KAMBYLIS, coll. Corpus Fontium Historiae Byzan-
tinae XL/1, Berolini / Novi Eboraci: Walter de Gruyter et Socios, 2001.
REISKE 1829 = CONSTANTINUS PORPHYROGENITUS, De ceremoniis aulae byzan-
tinae, libri duo, Graece et Latine, recensione Io[hann] Iac[ob] REISKE cum
eiusdem commentariis integriis, coll. Corpus Scriptorum Historiae Byzan-
tinae IX, Bonnae: Ed. Weberi, 1829.
RHALLES, POTLES 1852a = Γ.Α. ΡΑΛΛΗΣ, Μ. ΠΟΤΛΗΣ, Σύνταγμα τῶν Θείων καὶ
Ἱερῶν Κανόνων, τόμος πρῶτος, Ἀθήνα: Τυπογραφίας Γ. Χαρτοφύλακος /
Τυπογραφίας τῆς Ἀυγῆς, 1852.
RHALLES, POTLES 1852b = Γ.Α. ΡΑΛΛΗΣ, Μ. ΠΟΤΛΗΣ, Σύνταγμα τῶν Θείων καὶ
Ἱερῶν Κανόνων, τόμος δεύτερος, Ἀθήνα: Τυπογραφίας Γ. Χαρτοφύλακος
/ Τυπογραφίας τῆς Ἀυγῆς, 1852.
RHALLES, POTLES 1853 = Γ.Α. ΡΑΛΛΗΣ, Μ. ΠΟΤΛΗΣ, Σύνταγμα τῶν Θείων καὶ
Ἱερῶν Κανόνων, τόμος τρίτος, Ἀθήνα: Τυπογραφίας Γ. Χαρτοφύλακος /
Ἱερῶν Κανόνων, τόμος τέταρτος, Ἀθήνα: Τυπογραφίας Γ. Χαρτοφύλακος
/ Τυπογραφίας τῆς Ἀυγῆς, 1854.
Ἱερῶν Κανόνων, τόμος πέμπτος, Ἀθήνα: Τυπογραφίας Γ. Χαρτοφύλακος /
Ἱερῶν Κανόνων, τόμος ἕκτος, Ἀθήνα: Τυπογραφίας Γ. Χαρτοφύλακος /
RICAUT 1679 = Paul RICAUT, The Present State of the Greek and Armenian
Churches. Anno Christi, 1678, London: John Starkey, 1679 [ultima reim-
primare anastatică: New York: AMS Press, 1970].
RICAUT 1692 = [Paul] RICAUT, Histoire de l’estat présent de l’Église grecque,
et de l’Église arménienne, Traduit de l’Anglois par (Jean Baptiste) DE
ROSEMOND, Middelbourg: Gilles Horthemels, Père & Fils, 1692 [Seconde
Édition, revuë, corrigée & augmentée: Amsterdam: Jaques Desbordes,
1710].
RIGO 1999 = Antonio RIGO, La Cronaca delle Meteore: la storia dei monasteri
della Tessaglia tra XIII e XVI secolo, coll. Orientalia veneziana VIII, Fi-
renze: Leo S. Olschki Editore, 1999.
RIGO, STOLFI 2007 = TEOLEPTO DI FILADELFIA, Lettere e discorsi, a cura di
Antonio RIGO, con la collaborazione di Anna STOLFI, coll. Padri Orien-
tali, Magnano: Qiqajon, 2007.
ROBERG 1970 = Burkhard ROBERG, „Der Konziliare Wortlaut des Konklave-

Dekrets Ubi Periculum vom 1274”, Annuarium Historiae Conciliorum, 2
(1970), 231-262.
ROBERG 1989 = Burkhard ROBERG, „Einige Quellenstücke zur Geschichte des
II. Konzils von Lyon”, Annuarium Historiae Conciliorum, 21 (1989),
103-146.
RONCAGLIA 1953 = P. Martiniano RONCAGLIA, Georges Bardanès, Métropolite
de Corfou et Barthélemy de l’Ordre Franciscain, coll. Studi e Testi Fran-
cescani 4, Rome: [s.n.], 1953.
ROSENBLUM 1972 = JEAN KINNAMOS, Chronique, traduite par J. ROSENBLUM,
coll. Publications de la Faculté des Lettres et des Sciences Humaines de
Nice 10, [Paris]: [Société d’Édition] Les Belles Lettres, 1972.
SABBATOS 2001 = Χρυσόστομος ΣΑΒΒΑΤΟΣ, „Γεωργίου Μοσχάμπαρ Ἀπόδειξις
ὅτι οὐκ ἔστι τὸ τοιοῦτον βλάσφημον κεφάλαιον τοῦ μεγάλου πατρὸς
Δαμασκηνοῦ Ἰωάννου τὸ ἐπιγεγραμμένο Περὶ θείων ὀνομάτων ἀκρι-
βέστερον”, Θεολογία, 72 (2001), 485-544.
SACKUR 1897 = GERHOCHUS, praepositi Reichersbergensis, De investigatione
Antichristi. Liber I, edidit Ernestus SACKUR, în: Monumenta Germania
Historica. Libelli de lite Imperatorum et Pontificum saeculis XI et XII
conscripti, tomus III, Hannoverae: Bibliopolii Hahniani, 1897, 304-395.
SADEQUE 1956 = Syedah Fatima SADEQUE, Baybars I of Egypt, Dacca: Oxford
University Press, 1956 [volumul a fost retipărit anastatic: New York:
AMS Press, 1980].
SALAVILLE 1947a = S. SALAVILLE, „Une lettre et un discours inédits de Théo-
lepte de Philadelphie”, Revue des Études Byzantines, 5 (1947), 101-115.
DI SANT’ ANGELO 1926 = Annali Genovesi di Caffaro e de’ suoi continuatori dal
MCCLI al MCCLXXIX, Nuova Edizione, a cura di Cesare Imperiale DI SANT’
ANGELO, vol. 4, coll. Fonti per la Storia d’Italia pubblicate dall’Istituto Sto-
rico Italiano 14, Roma: Tipografia del Senato, 1926.
DI SANT’ ANGELO 1929 = Annali Genovesi di Caffaro e de’ suoi continuatori dal
MCCLXXX al MCCLXXXXIII, Nuova Edizione, a cura di Cesare Imperiale DI
SANT’ ANGELO, vol. 5, coll. Fonti per la Storia d’Italia pubblicate dall’Istituto
Storico Italiano 14bis, Roma: Tipografia del Senato, 1929.
SATHAS 1894 = Κ.Ν. ΣΑΘΑΣ, Μεσαιωνικὴ Βιβλιοθήκη ἢ Συλλογὴ Ἀνεκδότων
Μνημείων τῆς Ἑλληνικὴς Ἱστορίας. Bibliotheca Graeca Medii Aevi, τόμος
Ζ΄ (Anonymi Compendium Chronicum), Parisiis / Βενέτια: Jean Maison-
neuve Librairie-Éditeur / Τυποῖς τοῦ Φοινικός, 1894.
SCALIA 1999 = SALIMBENE DE ADAM, Cronica, edidit Giuseppe SCALIA, tomus
II (a. 1250-1287), coll. Corpus Christianorum. Continuatio Mediaevalis
125A, Turnhout: Brepols, 1999.
SCHILBACH 1968 = E. SCHILBACH, „Die Hypotyposis der καθολικοὶ κριταὶ τῶν
Ῥωμαίων vom Juni 1398 (?)”, Byzantinische Zeitschrift, 61 (1968), 44-70.
SCHOPEN 1828 = IOANNES CANTACUZENOS, Historiarum libri IV. Graece et

Latine, cura Ludovicus SCHOPEN, coll. Corpus Scriptorum Historiae By-
zantinae XX/1, Bonnae: Ed. Weberi, 1828.
SCHOPEN 1829 = NICEPHORUS GREGORAS, Byzantina Historia, Graece et Lati-
ne, cum annotationibus Hier. WOLF, Car. DUCANGE, Io. BOIVIN et Cl.
CAPPERONNIER, cura Ludovicus SCHOPEN, coll. Corpus Scriptorum His-
toriae Byzantinae XIX/1, Bonnae: Ed. Weberi, 1829.
SCHOPEN 1830 = NICEPHORUS GREGORAS, Byzantina Historia, Graece et Lati-
ne, cum annotationibus Hier. WOLF, Car. DUCANGE, Io. BOIVIN et Cl.
CAPPERONNIER, cura Ludovicus SCHOPEN, coll. Corpus Scriptorum His-
toriae Byzantinae XIX/2, Bonnae: Ed. Weberi, 1830.
Latine, cura Ludovicus SCHOPEN, coll. Corpus Scriptorum Historiae
Byzantinae XX/2, Bonnae: Ed. Weberi, 1831.
Latine, cura Ludovicus SCHOPEN, coll. Corpus Scriptorum Historiae
Byzantinae XX/3, Bonnae: Ed. Weberi, 1832.
SCHREINER 1975 = Die byzantinischen Kleinchroniken / Chronica Byzantina
Breviora, 1. Teil (Einleitung und Texte), recensuit, commentario indici-
busque instruxit Petrus SCHREINER, coll. Corpus Fontium Historiae
Byzantinae XII/1, Wien: Verlag der Österreichischen Akademie der Wis-
senschaften, 1975.
SCHREINER 1977 = Die byzantinischen Kleinchroniken / Chronica Byzantina
Breviora, 2. Teil (Historischer Kommentar), recensuit, commentario indi-
cibusque instruxit Petrus SCHREINER, coll. Corpus Fontium Historiae
Byzantinae XII/2, Wien: Verlag der Österreichischen Akademie der Wis-
senschaften, 1977.
SELISHEV 1934 = А.М. СЕЛИШЕВ, „Завет первой Юстиниании”, Македонски
Прегледъ [Revue Macédonienne], 9 (1934), 2, 9-16.
SETZ 1976 = Wolfram SETZ, Lorenzo Valla. De falso credita et ementita Con-
stantini Donatione, coll. Monumenta Germaniae Historica. Quellen zur
Geistesgeschichte des Mittelalters 10, Weimar: Hermann Böhlaus Nach-
folger, 1976.
SIBIESCU 1995 = TEODORET, Episcopul Cirului, Scrieri. Istoria bisericească,
traducere de pr. prof. Vasile SIBIESCU, coll. Părinți și scriitori bisericești
44, București: Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Orto-
doxe Române, 1995.
SIDERIDES 1926 = Ξ.Ἀ. ΣΙΔΕΡΙΔΗΣ, „Μανουὴλ Ὁλοβώλου ἐγκώμιον εἰς τὸν
αὐτοκράτορα Μιχαὴλ Η΄ τὸν Παλαιολόγον”, Ἐπετηρὶς Ἑταιρείας Βυζαν-
τινῶν Σπουδῶν, 3 (1926), 168-191.
SILVANO 2013 = Luigi SILVANO, „How, Why and When the Italians Were Sepa-
rated from the Orthodox Christians: a Mid-Byzantine Account of the Ori-
gins of the Schism and Its Reception in the 13th-16th Centuries”, în: Réduire
le schisme? Ecclésiologies et politiques de l’Union entre Orient et Occi-
dent (XIIIe-XVIIIe siècle), édité par Marie-Hélène BLANCHET & Frédéric
GABRIEL, coll. Collège de France. Centre de recherche d’histoire et ci-
vilisation de Byzance. Monographies 39, Paris: ACHCByz, 2013, 117-
150.
SIMEDREA 1937 = Tit SIMEDREA, „Viața Sfântului Nifon, Patriarhul Constanti-
nopolului”, Biserica Ortodoxă Română, 55 (1937), 257-299 [publicat ul-
terior și în extras: Tit SIMEDREA, Viața și traiul Sfântului Nifon, Patriar-
hul Constantinopolului. Introducere și text, București: Tipografia Cărților
Bisericești, 1937].
SIMOPOULOS 1978 = Θεόφιλος Ν. ΣΙΜΟΠΟΥΛΟΣ, Μελέτιος ὁ Γαλησιώτης (1230-
1307). Ὁ Ἄγνωστος, Θεολόγος, Ὅσιος, Ὁμολογητής, Λόγιος, Συγγρα-
φεὺς. Βιογραφία, Ἀνέκδοτα αὐτοῦ συγγράμματα, Ἀσματικὴ Ἀκολουθία.
Συμβολὴ εἰς τὴν Ἱερὰν Ἐπιστήμην τῆς Θεολογίας (Κλάδον Πατρολογίας),
Ἀθήνα: [s.n.], 1978.
SINKEWICZ 1988 = Robert E. SINKEWICZ CSB, „A Critical Edition of the Anti-
Arsenite Discourses of Theoleptos of Philadelpheia”, Mediaeval Studies,
50 (1988), 46-95.
SINKEWICZ 1992 = TEOLEPT OF PHILADELPHIA, The Monastic Discourses, A
Critical Edition, Translation and Study by Robert E. SINKEWICZ, coll.
Pontifical Institute of Mediaeval Studies. Studies and Texts 111, Toronto:
Pontifical Institute of Mediaeval Studies, 1992.
SMYRNAKES 1903 = Γεράσιμος ΣΜΥΡΝΑΚΗΣ, Τὸ Ἅγιον Ὄρος. Ἀρχαιολογία
Ὄρους Ἄθω – Ἱστορικαὶ ὑπομνήσεις ἀπὸ τῶν ἀρχαιοτάτων χρόνων ἄχρι
τῶν ἡμερῶν ἡμῶν – Τυπικὰ Ἁγίου Ὄρους – Καθεστῶτα – Ἀρχιτεκτονική –
Ἁγιογραφία – Βιβλιοθῆκαι – Μοναί – Κειμήλια – Ἀπογραφικὴ καὶ λοιπά,
Ἀθήνα: Τυπογραφεῖον τῶν καταστημάτων Ανέστη Κωνσταντινίδη, 1903
[volumul a fost retipărit anastatic, cu un Prolog semnat de Dionysia PA-
PACHRYSANTHOU și un Index pregătit de Ioannes TAVLAKES, în: Καρυές
– Αγίου Όρους: Εκδόσεις Πανσέληνος, 1988].
SOLDEVILA 2008 = Ferran SOLDEVILA, Les quatre grans Cròniques, II (Crònica
de Bernat Desclot), Revisió filològica de Jordi BRUGUERA, Revisió
històrica de M. Teresa FERRER I MALLOL, coll. Institut d’Estudis Cata-
lans. Memòries de la Secció Històrico-Arqueològica 80, Barcelona: Insti-
tut d’Estudis Catalans, 2008.
SPYRIDONOS 1921 = ΣΠΥΡ[ΙΔΩΝΟΣ] ΛΑΥΡΙΩΤΗΣ, „Βίος καὶ πολιτεία καὶ μερικὴ
θαυμάτων διήγησις τοῦ ὁσ. πατρὸς ἡμῶν Μελετίου τοῦ Ὁμολογητοῦ”,
Γρηγόριος ὁ Παλαμᾶς, 5 (1921), 582-582, 609-624.
SPYRIDONOS 1928 = ΣΠΥΡ[ΙΔΩΝΟΣ] ΛΑΥΡΙΩΤΗΣ, „Βίος καὶ πολιτεία καὶ μερικὴ
θαυμάτων διήγησις τοῦ ὁσ. πατρὸς ἡμῶν Μελετίου τοῦ Ὁμολογητοῦ”, Ὁ
Ἄθως, 8-9 (1928, 9-11.
STAN 1939 = Liviu STAN, „O Novelă necunoscută a împăratului bizantin Andronic

II Paleologul, cel Bătrân (text, traducere, comentar)”, Anuarul [Academia Te-
ologică „Andreiană” Ortodoxă Română din Sibiu], 15 (1938-1939), 170-216.
STAVROU 2001 = Michel STAVROU, „Le premier traité sur la procession du Saint-
Esprit de Nicéphore Blemmydès: présentation, édition critique et traducti-
on annotée”, Orientalia Christiana Periodica, 67 (2001), 39-141.
STAVROU 2016 = Michel STAVROU, „Une réévaluation du Tomos du Deuxième
Concile des Blachernes (1285): commentaire, tradition textuelle, édition
critique et traduction”, în: Christian GASTGEBER, Ekaterini MITSIOU, Jo-
hannes PREISER-KAPELER, Vratislav ZERVAN (eds.), The Patriarchate of
Constantinople in Context and Comparison [= Proceedings of the Interna-
tional Conference Vienna, September 12th-15th 2012. In memoriam Kon-
stantinos Pitsakis (1944-2012) and Andreas Schminck (1947-2015)], coll.
Österreichische Akademie der Wissenschaften. Philosophisch-Historische
Klasse. Denkschriften, Vienna: Verlag der Österreichischen Akademie der
SYKOUTRES 1929 = Ἰ. ΣΥΚΟΥΤΡΗΣ, „Περὶ τὸ σχίσμα τῶν Ἀρσενιατῶν”, Ἑλληνικά, 2
(1929), 267-332.
SYKOUTRES 1930a = Ἰ. ΣΥΚΟΥΤΡΗΣ, „Περὶ τὸ σχίσμα τῶν Ἀρσενιατῶν”, Ἑλληνικά,
3 (1930), 15-44.
SYKOUTRES 1932a = Ἰ. ΣΥΚΟΥΤΡΗΣ, „Περὶ τὸ σχίσμα τῶν Ἀρσενιατῶν”, Ἑλληνικά,
5 (1932), 107-126.
SYKOUTRES 1932b = Ἰ. ΣΥΚΟΥΤΡΗΣ, „Συνοδικὸς τόμος τῆς ἐκλογῆς τοῦ πατριάρχου
Γερμανοῦ τοῦ Γ΄ (1265-1266)”, Ἐπετηρὶς Ἑταιρείας Βυζαντινῶν Σπουδῶν, 9
(1932), 178-212.
TALBOT 1975 = The Correspondence of Athanasius I, patriarch of Constanti-
nople: Letters to the emperor Andronicus II, members of the imperial fa-
mily, and officials, An Edition, Translation, and Commentary by Alice-
Mary Maffry TALBOT, coll. Corpus Fontium Historiae Byzantinae VII
[= Dumbarton Oaks Texts 3], Washington DC: Dumbarton Oaks / Center
for Byzantine Studies / Trustees for Harvard University, 1975.
TĂUTU 1950 = Acta Honorii III (1216-1227) et Gregorii IX (1227-1241) e Regis-
tris Vaticanis aliisque Fontibus, collegit Aloysius L. TĂUTU, coll. Pontificia
series III, volumen III, [Romae]: Typis Polyglottis Vaticanis, 1950.
TĂUTU 1953 = Acta Urbani IV, Clementis IV, Gregorii X (1261-1276) e Regestis
Vaticanis aliisque Fontibus, collegit Aloysius L. TĂUTU, coll. Pontificia
Commissio ad Redigendum: Codex Iuris Canonici Orientalis – Fontes, se-
ries III, volumen V, tomus I, [Romae]: Typis Polyglottis Vaticanis, 1953.
THEOCHARIDES 1963 = G.J. THEOCHARIDES, „Die Apologie der verurteilten
höchsten Richter der Römer”, Byzantinische Zeitschrift, 56 (1963), 69-100.
THOMAS, HERO 2000 = Byzantine Monastic Foundation Documents: A Complete

Translation of the Surviving Founders’ Typika and Testaments, edited by
John THOMAS and Angela Constantinides HERO with the assistance of Giles
CONSTABLE, vol. III, coll. Dumbarton Oaks Studies XXXV, Washington
D.C.: Dumbarton Oaks Research Library and Collection, 2000.
THURN 1973 = IOANNES SCYLITZES, Synopsis Historiarum, editio princeps,
recensuit Ioannes THURN, coll. Corpus Fontium Historiae Byzantinae V,
Berolini / Novi Eboraci: Walter de Gruyter et Socios, 1973.
TIZENGAUZEN 1884 = V. TIZENGAUZEN, Сборник материалов, относящихся к ис-
тории Золотой орды / Recueil de matériaux relatifs à l’histoire de la Horde
d’Or, т. I (Извлечения из сочинений арабских / Extraits des ouvrages arabes),
Санкт-Петербург: Типография Императорской Академии Наук, 1884.
TREU 1906 = MANUELIS HOLOBOLUS, Orationes, vol. 1, edidit Maximilianus
TREU, coll. Programm des Königlischen Victoria-Gymnasiums zu Potsdam
(Ostern, 1906), Potsdam: Druck der Krämerschen Buchdruckerei (Paul
Brandt), 1906.
TREU 1907 = MANUELIS HOLOBOLUS, Orationes, vol. 2, edidit Maximilianus
TREU, coll. Programm des Königlischen Victoria-Gymnasiums zu Potsdam
(Ostern, 1906), Potsdam: Druck der Krämerschen Buchdruckerei (Paul
Brandt), 1907.
TROIANOS 2000 = Σπύρος Ν. ΤΡΩΙΑΝΟΣ, „Ἐγκύκλιος ἐπιστολὴ τοῦ Πατριάρχου
Ἀθανασίου Α΄ πρὸς τοὺς νεοχειροτονημένους Ἀρχιερεῖς”, în: Ὀρθοδοξία καὶ
Οἰκουμένη. Χαριστήριος τόμος πρὸς τιμὴν τοῦ Οἰκουμενικοῦ Πατριάρχου
Βαρθολομαίου Α΄, Ἐπιτροπὴ Ἐκδόσεως: Ἠ. ΒΟΥΛΓΑΡΑΚΗΣ, Κ. ΔΕΛΗ-
ΚΩΝΣΤΑΝΤΗΣ et al., Ἀθήνα: Ἐκδόσεις Ἁρμός, 2000, 455-468.
TROITSKIY 1885 = [Ivan Egorovich TROITSKIY], „Imp. Michaelis Palaeologi, De
Vita sua opusculum necnon Regulae quam ipse Monasterio S. Demetrii prae-
scripsit fragmentum”, Христианское Чтение, 1885, № 11-12, 529-570.
TROITSKIY 1889 = [Ivan Egorovich TROITSKIY], „Кь историй споровь по
вопросу обь исхождений Святаго Духа”, Христианское Чтение, 1889,
№ 3-4, 338-377; № 5-6, 581-605; № 9-10, 280-352; № 11-12, 520-570.
TRONE 1979 = Robert H. TRONE, The History of John Kantakouzenos (book 1,
ch. 1-51). Text, translation and commentary (PhD dissertation), Catholic
University of America, 1979.
TSAMES 1980 = Δημητρίος Γ. ΤΣΑΜΗΣ, „Βίος καὶ πολιτεία τοῦ ἐν Ἁγίοις Πατρὸς
ἡμῶν ἀρχιεπισκόπου Κωνσταντινουπόλεως Ἀθανασίου. Συγγραφεὶς παρὰ
τοῦ αὐτοῦ Ἰωσὴφ μοναχοῦ τοῦ Καλοθέτου”, în: Δημητρίος Γ. ΤΣΑΜΗΣ,
Ἰωσὴφ Καλοθέτου Συγγράμματα, coll. Θεσσαλονικεὶς Βυζαντινοὶ Συγγρα-
φείς 1, Θεσσαλονίκη: Κέντρον Βυζαντινῶν Ἐρευνῶν, 1980, 453-502.
TSOLAKES 1968 = Εὔδοξος Θ. ΤΣΟΛΑΚΗΣ, Ἡ Συνέχεια τῆς Χρονογραφίας τοῦ
Ἰωάννου Σκυλίτση (Ioannes Skylitzes Continuatus), coll. Ἑταιρεία Μακε-
δονικῶν Σπουδῶν / Ἵδρυμα Μελετῶν Χερσονήσου τοῦ Αἵμου 105, Θεσ-

σαλονίκη: [s.n.], 1968.
TURDEANU 1976 = Le dit de l’empereur Nicéphore II Phocas et de son épouse Théo-
phano, Introduction, textes slaves, traduction et commentaires par Émile
TURDEANU, Thessalonique: Association Hellénique d’Études Slaves, 1976.
VASILEVSKIY 1896 = V. VASILEVSKIY, „Epirotica saeculi XIII. Изъ переписки
Іоанна Навпактскаго”, Византийский Временник, 3 (1896), 233-299.
VASSILIEV 1893 = Anecdota Graeco-Byzantina, pars prior, collegit, digessit,
recensuit A[fanasii] VASSILIEV, Mosquae: Sumptibus et Typis Univer-
sitatis Caesareae, 1893.
VERPEAUX 1966 = PSEUDO-KODINOS, Traité des Offices, Introduction, texte et
traduction par Jean VERPEAUX, coll. Le Monde byzantin 1, Paris: Éditions
du Centre national de la recherche scientifique, 1966.
VIAZEMSKIY 1879 = П.П. ВЯЗЕМСКИЙ, „Преніе Панагіота съ Азимитомъ.
Текстъ Преніе по рукописи XVII-го в.”, în: Памятники Древней Пись-
менности, Выпуск 4, Издано подъ наблюдениемъ секретаря Общества
любителей древней письменности Ф.И. БУЛГАКОВА, С.-Петербург:
Типография В.С. Балашева, 1879, 37-66.
VOGT 1935 = CONSTANTIN VII PORPHYROGÉNÈTE, Le livre des cérémonies,
tome I (Livre I. Chapitres 1-46), texte établi et traduit par Albert VOGT,
Paris: Société d’Édition Les Belles Lettres, 1935.
VOGT 1939 = CONSTANTIN VII PORPHYROGÉNÈTE, Le livre des cérémonies,
tome II (Livre I. Chapitres 47-92), texte établi et traduit par Albert VOGT,
Paris: Société d’Édition Les Belles Lettres, 1939.
VRANOUSE 1980 = Βυζαντινὰ ἔγγραφα τῆς Μονῆς Πάτμου, Α΄ (Αὐτοκρα-
τορικὰ), Διπλωματικὴ ἔκδοσις, γενικὴ εἰσαγωγή, εὑρετήρια, πίνακες ὑπὸ
Ἔρας Λ. ΒΡΑΝΟΥΣΗ, Ἀθήνα: Κέντρο Βυζαντινῶν Ἐρευνῶν / Ἐθνικὸν
Ἵδρυμα Ἐρευνῶν, 1980.
WESTERINK 1966 = L.G. WESTERINK, „Le Basilikos de Maxime Planude”,
Byzantinoslavica, 27 (1966), 98-103.
Byzantinoslavica, 28 (1967), 54-67;
WESTERINK 1981 = NICHOLAS I, Patriarch of Constantinople, Miscellaneous
Writings, Greek Text and English Translation by L.G. WESTERINK, coll.
Corpus Fontium Historiae Byzantinae 20 [= Dumbarton Oaks Texts 6],
Washington DC: Dumbarton Oaks / Center for Byzantine Studies / Trustees
for Harvard University, 1981.
WILL 1861 = Acta et Scripta quae De controversiis Ecclesiae Graecae et Lati-
nae, saeculo undecimo composita extant, ex probatissimis libris emenda-
tiora edidit, diversitatem lectionis enotavit, annotationibus instruxit Dr.
Cornelius WILL, Lipsiae / Marpurgi: [s.n.], 1861 [volumul a fost retipărit

anastatic: Frankfurt am Main: Minerva, 1963].
XENTARAS 1999 = Ζαχαρίας Κ. ΞΗΝΤΑΡΑΣ, Γερμανοῦ Β΄: Κυριακοδρόμιον ἤτοι
πατριαρχικὸν ὁμιλιάριον Β΄ κατὰ τοῦς ἐν Παρισίοις Κώδικας. Κριτικὴ
ἔκδοσις, Ἀθήνα: Ῥοές, 1999.
ZELZER 1982 = SANCTUS AMBROSIUS, Opera, pars X (Epistulae et Acta), tom. III
(Epistularum liber decimus. Epistulae extra collectionem. Gesta Concili Aqui-
leiensis), recensuit Michaela ZELZER, coll. Corpus Scriptorum Ecclesiastico-
rum Latinorum 82/3, Vindobonae: Hoelder-Pichler-Tempsky, 1982.
ZEPOS, ZEPOS 1931 = Jus Graecoromanum, cura J. ZEPOS, P. ZEPOS, vol. 1 (Novel-
lae et Aureae Bullae Imperatorum Post Justinianum), ex editione C.E. Zacha-
ria A. LINGENTHAL, Athenis: Aedibus Georgii Fexis et Filii, 1931.
ZHAVORONKOV 2005 = ГЕОРГИЙ АКРОПОЛИТ, История, Перевод, вступи-
тельная статья, комментарии и приложения П.И. ЖАВОРОНКОВА,
Ответственный редактор академик ПАН Г.Г. ЛИТАВРИН, Научное
издание, Серия Византийская Библиотека, Санкт Петербург: Але-
тейя, 2005.
ŽIVOJINOVIĆ, KRAVARI 1998 = Actes de Chilandar, I (Des origines à 1319), Édition
diplomatique par Mirjana ŽIVOJINOVIĆ, Vassiliki KRAVARI, Christophe
GIROS, coll. Archives de l’Athos 20, Paris: CNRS / P. Lethielleux, 1998.
ZIYĀDA 1957 = AḤMAD IBN ʻALĪ AL-MAQRĪZĪ, Kitāb al-Sulūk li-maʻrifat duwal
al-mulūk, Ṣaḥḥaḥahu wa-waḍaʻa hawāšiyahu Muḥammad Muṣṭafā
ZIYĀDA, Ṭabʻa ṯāniya munaqqaḥa, al-Juzʾ 1, al-Qism 2 [636-678 A.H], al-
Qāhira: Maṭbaʻat Lajnat al-Taʻlīf wa-l-Tarjama wa-l-Našr, 1957.
Literatura secundară
ACHEIMASTOU-POTAMIANOU 1983 = Μυρτάλη ΑΧΕΙΜΑΣΤΟΥ-ΠΟΤΑΜΙΑΝΟΥ, Η
Μονή των Φιλανθρωπηνών και η πρώτη φάση της μεταβυζαντινής ζωγρα-
φικής, coll. Δημοσιεύματα του Αρχαιολογικού Δελτίου 31, Αθήνα: Έκδο-
ση Ταμείου Αρχαιολογικών Πόρων και Απαλλοτριώσεων, 1983.
ACHEIMASTOU-POTAMIANOU 2004 = Μυρτάλη ΑΧΕΙΜΑΣΤΟΥ-ΠΟΤΑΜΙΑΝΟΥ, Οι
τοιχογραφίες της Μονής των Φιλανθτρωπηνών στο Νησί των Ιωαννίνων,
Αθήνα: Εκδόσεις Αδαμ-Πέργαμος, 2004.
AHRWEILER 1965 = Hélène AHRWEILER, „L’histoire et la géographie de la region
de Smyrne entre les deux occupations turques (1081-1317) particulièrement
au XIIIe siècle”, Travaux et Mémoires, 1 (1965), 1-204 [retipărit în: Hélène
AHRWEILER, Byzance: les pays et les territoires, coll. Variorum Reprint
CS42, London: Variorum Reprints, 1976].
AHRWEILER 1975 = Hélène AHRWEILER, „L’expérience nicéenne”, Dumbarton
Oaks Papers, 29 (1975), 21-40.
AHRWEILER 1983 = H. AHRWEILER, „La région de Philadelphie au XIVe siècle

(1290-1390), dernier bastion de l’hellénisme en Asie Mineure”, Comptes
rendus des séances de l’Académie des Inscriptions et Belles-Lettres, 127
(1983), 175-197.
ALBANI 1988 = Jenny ALBANI, „Byzantinische Freskomalerei in der Kirche Pana-
gia Chrysaphitissa. Retrospektive Tendenzen eines lakonischen Monuments
(Mit sechzen Tafeln)”, Jahrbuch der Österreichischen Byzantinistik, 38
(1988), 363-388.
ALBANI 2000a = Jenny P. ALBANI, Die byzantinischen Wandmalereien der Pana-
gia Chrysaphitissa-Kirche in Chrysapha/Lakonien, coll. Hefte zur Byzanti-
nischen Archäologie und Kunst 6, Athen: Christliche Archäologische Ge-
sellschaft, 2000.
ALBANI 2000b = Jenny ALBANI, „Zu einem Patriarchenbildnis in der Kirche der
Panagia Chrysaphitissa in Chrysapha auf der Peloponnes”, în: Byzantinische
Malerei: Bildprogramme – Ikonographie – Stil [= Symposion in Marburg vom
25.-29.6.1997], Herausgegeben von Guntram KOCH, coll. Spätantike, Frühes
Christentums, Byzanz. Kunst im ersten Jahrtausend. Reihe B: Studien und
Perspektiven 7, Wiesbaden: Reichert Verlag, 2000, 9-23.
ALEXAKIS 1996 = Alexander ALEXAKIS, Codex Parisinus Graecus 1115 and Its
Archetype, coll. Dumbarton Oaks Studies 34, Washington DC: Dumbar-
ton Oaks Research Library and Collection, 1996.
ALEXAKIS 2007 = Alexander ALEXAKIS, „Official and Unofficial Contacts
between Rome and Constantinople before the Second Council of Lyons
(1274)”, Annuarium Historiae Conciliorum, 39 (2007), 99-124.
ALEXANDER 1963 = Paul J. ALEXANDER, „The Donation of Constantine at
Byzantium and Its Earliest Use against the Western Empire”, Зборник
радова Византолошког Института, 8.1 (1963), 11-26.
ALEXANDROV 2014 = Victor ALEXANDROV, The Syntagma of Matthew Blastares.
The Destiny of a Byzantine Legal Code among the Orthodox Slavs and Ro-
manians (14-17 Centuries), coll. Forschungen zur byzantinischen Rechtsge-
schichte 29, Frankfurt am Main: Löwenklau-Gesellschaft e.V., 2014.
ALEXOPOULOS 2013 = Theodoros ALEXOPOULOS, „The Byzantine Filioque-
Supporters in the 13th Century John Bekkos and Konstantin Melitiniotes
and their Relation with Augustine and Thomas Aquinas”, Studia Patristi-
ca, 68 (2013), 381-395.
ALEXOUDES 1868 = Ἄνθιμος Δ. ΑΛΕΞΟΥΔΗΣ, Σύντομος Ἱστορική Περιγραφὴ
τῆς Ἱερᾶς Μητροπόλεως Βελεγράδων καὶ τῆς ὑπό τὴν Πνευματικὴν αὐτῆς
Δικαιοδοσίαν Ὑπαγομένης Χώρας, Κέρκυρα: Τυπογραφεῖον Η ΙΟΝΙΑ
Ἀδελφῶν Κάων, 1868.
ALIVIZATOS 1949 = Ἁμίλκαρ Σ. ΑΛΙΒΙΖΑΤΟΣ, Ἡ οἰκονομία κατὰ τὸ Κανονικὸν
Δικαὶον τῆς Ὀρθοδόξου Ἐκκλησίας, Ἀθήνα: Ἐκδοτικὸς Οἴκος ΑΣΤΗΡ Αλ.
& Ε. Παπαδημητρίου, 1949.
ALTANER 1924 = Berthold ALTANER, Die Dominikanermissionen des 13.

Jahrhunderts. Forschungen zur Geschichte der kirchlichen Unionen und
der Mohammedaner- und Heidenmission des Mittelalters, coll. Breslauer
Studien zur historischen Theologie 3, Habelschwerdt (Schles.): Frankes
Buchhandlung, 1924.
AMARI 1886 = Michele AMARI, La guera del Vespro Siciliano, Nona Edizione
corretta ed accresciuta dall’autore secondo i Registri di Barcellona ed altri
documenti e corredata di alcuni testi paralleli, vol. I-III, Milano / Napoli /
Pisa: Ulrico Hoepli Libraio-Editore, 1886.
AMITAI 2008 = Reuven AMITAI, „Diplomacy and the Slave Trade in the Eastern
Mediterranean: A Re-examination of the Mamluk-Byzantine-Genoese
Triangle in the Late Thirteenth Century in Light of the Existing Early Cor-
respondence”, Oriente Moderno, 88 (2008) [= Denise AIGLE, Pascal BU-
RESI (éditeurs), Les relations diplomatiques entre le monde musulman et
l’Occident latin (XIIe-XVIe siècle), Roma: Istituto per l’Oriente C.A. Nal-
lino, 2008], 349-368.
AMITAI-PREISS 1995 = Reuven AMITAI-PREISS, Mongols and Mamluks: The Mam-
luk-Īlkhānid War (1260-1281), Cambridge: Cambridge University Press, 1995.
ANASTASIOU 1963 = Ἰωάννης ΑΝΑΣΤΑΣΙΟΥ, „Ὁ τρυλούμενος διωγμὸς τῶν
ἁγιορειτῶν ὑπὸ τοῦ Μιχαὴλ Η΄ Παλαιολόγου καὶ τοῦ Ἰωάννου Βέκκου”,
în: Ἀθωνικὴ πολιτεία: ἐπὶ τῆ χιλιετήριδι τοῦ Ἀγίου Ὄρους, Θεσσαλονίκη:
Ἀριστοτελεῖον Πανεπιστήμιον Θεσσαλονίκης, 1963, 207-257.
ANDREA 1973 = A. ANDREA, „Latin evidence for the accession date of John X
Camaterus, patriarch of Constantinople”, Byzantinische Zeitschrift, 66
(1973), 354-358.
ANDREEVA 1927a = М.А. АНДРЕЕВА, Очерки по культуре византийского
двора в XIII веке, coll. Rozpravy Král. České spol. nauk, Tř. Fil.-Hist.-
Jazykozpyt., Nová řada (VIII), čís. 3 [Travaux de la Société Royale des
Sciences de Bohême, Cl. des Lettres, Nouvelle Série (VIII), No. 3], Praze:
Nákladem Kr. České spol. Nauk, 1927.
ANDREEVA 1927b = М.А. АНДРЕЕВА, „О церемоніи прокипсисъ”, Seminari-
um Kondakovianum (Recueil d’études. Archéologie. Histoire de l’art.
Études byzantines), 1 (1927), 156-173.
DE ANDRÉS 1965 = Gregorio DE ANDRÉS, Catálogo de los Códices Griegos de
la Real Biblioteca de El Escorial, II (Códices 179-420), Madrid: [s.n.],
1965.
ANGELOV 2003 = Dimiter G. ANGELOV, „Byzantine imperial panegyric as advice
literature (1204-c. 1350)”, în: Rhetoric in Byzantium [= Papers from the
Thirty-fifth Spring Symposium of Byzantine Studies, Exeter College, Univer-
sity of Oxford, March 2001], edited by Elizabeth JEFFREYS, coll. Society
for the Promotion of Byzantine Studies. Publications 11, Aldershot / Bur-
lington VT: Ashgate / Variorum, 2003, 55-72.
ANGELOV 2005 = Dimiter ANGELOV, „Byzantine Ideological Reactions to the

Latin Conquest of Constantinople”, în: Urbs capta. The Fourth Crusade
and its Consequences / La IVe Croisade et ses conséquences, sous la direc-
tion d’Angeliki LAIOU, coll. Réalités byzantines 10, Paris: Lethielleux,
2005, 293-310.
ANGELOV 2006 = Dimiter G. ANGELOV, „The Confession of Michael VIII Pala-
iologos and King David”, Jahrbuch der Österreichischen Byzantinistik, 56
(2006), 193-204.
ANGELOV 2007 = Dimiter ANGELOV, Imperial Ideology and Political Thought
in Byzantium, 1204-1330, Cambridge: Cambridge University Press, 2007.
ANGELOV 2009 = Dimiter G. ANGELOV, „The Donation of Constantine and the
Church in Late Byzantium”, în: Church and Society in Late Byzantium,
edited by Dimiter G. ANGELOV, coll. Studies in Medieval Culture 49, Ka-
lamazoo MI: Medieval Institute Publications / Western Michigan Univer-
sity, 2009, 91-157.
ANGOLD 1995 = Michael ANGOLD, Church and Society in Byzantium under the
Comneni, 1081-1261, Cambridge: Cambridge University Press, 1995.
ANTONIADES 1909 = Θαλής Γ. ΑΝΤΩΝΙΑΔΗΣ, „Ἡ δικαιοσύνη ἐπὶ τῶν Παλαιολόγων
καὶ οἱ καθολικοὶ κριταὶ τῶν Ῥωμαίων”, Ἐκκλησιαστικὴ Ἀλήθεια, 29 (1909),
301-302, 327-328, 334-335, 341-343, 350-352.
ANTONOPOULOU-TRECHLI 2002 = Zoé ANTONOPOULOU-TRECHLI, „Continuité
et ruptures dans la vie politique byzantine: de l’ostracisme à l’excommu-
nication”, Byzantion, 72 (2002), 325-346.
ARAMPATZES 1999 = Χρῆστος ΑΡΑΜΠΑΤΖΗΣ, „Ἐκκλησιαστικό-πολιτικὲς καὶ
θεολογικὲς διεργασίες στὴν Κωνσταντινούπολη στὸν ἀπόηχο τῆς συνόδου
τῆς Λύων (1274-1280)”, Βυζαντινά, 19 (1999), 199-251.
ARAMPATZES 2000 = Χρῆστος ΑΡΑΜΠΑΤΖΗΣ, „Ὁ πατριάρχης Γερμανὸς Β΄ καὶ
ἡ Λατινικὴ Ἐκκλησία”, Βυζαντιακά, 20 (2000), 243-264.
ARAMPATZES 2002 = Χρήστος Ἀθ. ΑΡΑΜΠΑΤΖΗΣ, Η Σύνοδος της Λυών. Πρό-
σωπα και θεολογία, coll. Φιλοσοφική και θεολογική βιβλιοθήκη 48, Θεσ-
σαλονίκη: Ἐκδόσεις Π. Πουρνάρα, 2002.
ARAMPATZES 2005 = Χρῆστος Ἀθ. ΑΡΑΜΠΑΤΖΗΣ, Ἡ Ὀρθόδοξη ἀντιρρητικὴ
γραμματεία τὸν 13ο αἰῶνα, τόμος Β΄ (Ἡ γραμματεία καὶ τὰ γεγονότα τῆς
Συνόδου τῆς Λυών, 1274), coll. Φιλοσοφική και θεολογική βιβλιοθήκη 57,
Θεσσαλονίκη: Ἐκδόσεις Π. Πουρνάρα, 2005.
ARGYRIOU 1972 = Astérios ARGYRIOU, „Remarques sur quelques listes grecques
enumerant les heresies latines”, Byzantinische Forschungen, 4 (1972), 9-30.
ARGYRIOU 1996 = Astérios ARGYRIOU, „L’image de l’Occident à travers quatre textes
de polémique anti-latine et anti-musulmane”, Byzantinische Forschungen, 22
(1996), 193-211.
ARISTARCHES 1879 = Σ. ΑΡΙΣΤΑΡΧΗΣ, „Ἐπιγραφαὶ Ἑλληνικαὶ, Λατινικαί καὶ

Σερβικαί τῆς Ἐπαρχίας Βελεγράδων”, Ἑλληνικὸς Φιλολογικὸς Σύλλογος.
Σύγραμμα Περιοδικόν, 13 (1878-1879), 84-102.
ARRANZ 1983 = Miguel ARRANZ SJ, „L’aspect rituel de l’onction des empereurs
de Constantinople et de Moscou”, în: Roma. Costantinopoli. Mosca, coll.
Da Roma alla Terza Roma. Documenti e Studi, Napoli: Edizioni Scientifi-
che Italiane, 1983, 407-415.
ASUTAY-EFFENBERGER 2013 = Neslihan ASUTAY-EFFENBERGER, „The Bla-
chernai Palace and Its Defence”, în: Cities and Citadels in Turkey: From
the Iron Age to the Seljuks, edited by Scott REDFORD and Nina ERGIN,
coll. Ancient Near Eastern Studies Supplement 40, Leuven / Paris / Walpole
MA: Peeters, 2013, 253-276.
BAKIRTZIS 2002 = Charalambos BAKIRTZIS, „Pilgrimage to Thessalonike: the
Tomb of Saint Demetrios”, Dumbarton Oaks Papers, 56 (2002), 175-192.
BĂNESCU 1942 = N. BĂNESCU, „Le patriarche Athanase Ier et Andronic II Pa-
léologue: état religieux, politique et social de l’Empire”, Bulletin de la
Section Historique (Histoire-Géographie-Sciences sociales) [Académie
Roumaine], 23 (1942), 28-56 [varianta în limba română a fost publicată
în: N. BĂNESCU, „Patriarhul Athanasios I și Andronic II Paleologul: situa-
ția religioasă, politică și socială a Imperiului”, Analele Academiei Româ-
ne. Memoriile Secţiunii Istorice, 24 (1941-1942), 441-467].
BARBU 2001 = Violeta BARBU, „Lex animata et le remploi des corps”, în:
L’empereur hagiographe. Culte des saints et monarchie byzantine et post-
byzantine [= Actes de colloques internationaux L’empereur hagiographe (13-
14 mars 2000) et Reliques et miracles (1-2 novembre 2000) tenus au New
Europe College], Textes réunis et présentés par Petre GURAN avec la collabo-
ration de Bernard FLUSIN, [București]: Colegiul Noua Europă, 224-248.
BARIŠIĆ 1964 = Фрањо БАРИШИЋ, „Два грчка натписа из Манастира и Струге”,
Зборник радова Византолошког Института, 8.2 (1964), 13-31.
BARIŠIĆ, FERJANČIĆ 1981 = Фрањо БАРИШИЋ, Божидар ФЕРЈАНЧИЋ, „Вести
Димитрија Хоматијана о »власти Другувита«”, Зборник радова
Византолошког Института, 20 (1981), 41-58.
BARTUSIS 1992 = Mark C. BARTUSIS, The Late Byzantine Army: Arms and So-
ciety, 1204-1453, Philadelphia: University of Pennsylvania Press, 1992.
BARTUSIS 2008 = Mark C. BARTUSIS, „The Chadenos Affair (Pachymeres, Book 1,
Chapters 5-6)”, Зборник радова Византолошког Института, 45 (2008),
157-168.
BARTUSIS 2012 = Mark C. BARTUSIS, Land and Privilege in Byzantium. The Institu-
tion of Pronoia, Cambridge / New York: Cambridge University Press, 2012.
BASILE 2009 = Timothy BASILE, Templars, Crusades, and Consideration: A
Study on Bernard of Clairvaux’s Allegory of the Two Swords (MA thesis),
McMaster University, 2009.
BAUR 1930 = Chrysostomus BAUR, Der heilige Johannes Chrysostomus und

seine Zeit, 2. Band (Konstantinopel, mit zwei Karten), München: Max
Hueber Verlag, 1930 [versiunea în limba engleză: Chrysostomus BAUR,
John Chrysostom and His Time, vol. 2 (Constantinople), translated by Sr.
M. GONZAGA, London: Sands, 21960].
BECK 1959 = Hans-Georg BECK, Kirche und theologische Literatur im byzanti-
nischen Reich, coll. Handbuch der Altertumswissenschaft, 12. Abt.
(Byzantinisches Handbuch), 2. Teil, 1. Band, München: C.H. Beck’sche
Verlagsbuchhandlung, 1959 [volumul a fost retipărit anastatic: München:
C.H. Beck’sche Verlagsbuchhandlung, 1977].
BECK 1980 = Hans-Georg BECK, Geschichte der orthodoxen Kirche im byzanti-
nischen Reich, Göttingen: Vandenhoeck & Ruprecht, 1980 [ediția în lim-
ba română: Hans-Georg BECK, Istoria Bisericii Ortodoxe în Imperiul Bi-
zantin, traducere din limba germană și studiu introductiv: Vasile Adrian
CARABĂ, coll. Byzantivm, Bucureşti: Editura Nemira, 2012].
BECK 1981 = Hans-Georg BECK, Nomos, Kanon und Staatraison in Byzanz,
coll. Österreichische Akademie der Wissenschaften. Philosophisch-Histo-
rische Klasse. Sitzungsberichte 384, Wien: Verlag der Österreichischen
Akademie der Wissenschaften, 1981.
BEE-SEPHERLE 1974 = Ἑλένη ΒΕΗ-ΣΕΦΕΡΛΗ, „Ὁ χρόνος στέψεως τοῦ
Θεοδώρου Δούκα ὡς προσδιορίζεται ἐξ ἀνεκδότων γραμμάτων Ἰωάννου
τοῦ Ἀποκαύκου”, Byzantinisch-Neugriechische Jahrbücher, 21 (1971-
1974), 272-279.
BEHRENS-ABOUSEIF 2014 = Doris BEHRENS-ABOUSEIF, Practising Diplomacy
in the Mamluk Sultanate: Gifts and Material Culture in the Medieval
World, London / New York: I.B. Tauris, 2014.
BEHZAD 1970 = Faramarz BEHZAD, Adam Olearius’ Persianischer Rosenthal.
Untersuchungen zur Übersetzung von Saades Golestan im 17. Jahr-
hundert, coll. Palaestra 258, Göttingen: Vandenhoeck u. Ruprecht, 1970.
BEKATOROS 1966 = Γεωργ. Γ. ΜΠΕΚΑΤΩΡΟΣ, „Ὅρθρος”, în: Θρησκευτικὴ καὶ
Ἠθικὴ Ἐγκυκλοπαιδεία, 9ος τόμος (Μοίρα-Πάπας), Ἀθήνα: Ἐκδότης Ἀθ.
Μαρτίνος, 1966, 960-966.
BÉNAY 1900 = S. BÉNAY, „Le monastère de la Source à Constantinople”, Échos
d’Orient, 3 (1900), 223-228, 295-300.
BENESHEVICH 1911 = В.Н. БЕНЕШЕВИЧ, Описание греческих рукописей
монастыря святой Екатерины на Синае / Catalogus codicum manu-
scriptorum graecorum qui in monasterio Sanctae Catharinae in Monte
Sina asservantur, Том I (Замечательные рукописи в библиотеке
Синайского монастыря и Синаеджуванийского подворья в Каире,
описанные архимандритом Порфирием Успенским / Codices manu-
scripti notabiliores bibliothecae monasterii Sinaitici ejusque metochii Ca-
hirensis, ab archimandrita Porphyrio Uspenskio descripti), С.-

Петербург: Издание Императорской Академии наук, 1911.
BÉNOU 2011 = Lisa BÉNOU, Pour une nouvelle histoire du droit byzantin. Théo-
rie et pratique juridiques au XIVe siècle, coll. Textes, documents, études
sur le monde byzantin néohellénique et balkanique 11, Paris: Éditions de
l’Association Pierre Belon, 2011.
BENRATH 1981 = Gustav Adolf BENRATH, „Buße: V. Historisch”, în: Theologische
Realenzyklopädie, Band VII (Böhmische Brüder – Chinesische Religionen),
Berlin / New York: Walter de Gruyter, 1981, 452-473.
BERSCHIN 1980 = Walter BERSCHIN, Griechisch-lateinisches Mittelalter: von
Hieronymus zu Nikolaus von Kues, Bern / München: Francke Verlag,
1980 [ediția în limba engleză: Walter BERSCHIN, Greek Letters and the
Latin Middle Ages: from Jerome to Nicholas of Cusa, Revised and Ex-
panded Edition Translated by Jerold C. FRANKES, Washington DC: The
Catholic University of America Press, 1988].
BEUMANN 1976 = Jutta BEUMANN, Sigebert von Gembloux und der Traktat de in-
vestitura episcoporum, coll. Vorträge und Forschungen – Konstanzer Ar-
beitskreis für Mittelalterliche Geschichte 20, Sigmaringen: Thorbecke, 1976.
BEYER 1984 = H.-V. BEYER, „Die Katechese des Theoleptos von Philadelphia
auf die Verklärung Christi”, Jahrbuch der Österreichischen Byzantinistik,
34 (1984), 171-198.
BEYER 1993 = Hans-Veit BEYER, „Die chronologie der Briefe des Maximos
Planudes an Alexios Dukas Philanthropenos und dessen Umgebung”, Re-
vue des Études Byzantines, 51 (1993), 111-137.
BILIARSKY 1998 = Ivan BILIARSKY, „La Bulgarie, l’Empire et la Papauté au
Concile de Lyon II (problèmes canoniques et politiques)”, Méditerranées
[Revue de l’Association Méditerranées, publiée avec le concours de
l’Université de Paris X-Nanterre], 16 (1998), 69-88.
BINON 1942 = Stéphane BINON, Les origines légendaires et l’histoire de Xéro-
potamou et de Saint-Paul de l’Athos. Étude diplomatique et critique, coll.
Bibliothèque du Muséon 13, Louvain: Bureaux du Muséon, 1942.
BLANCHET 2003 = Marie-Hélène BLANCHET, „La question de l’union des Églises
(13e-15e s.). Historiographie et perspectives”, Revue des Études Byzantines,
61 (2003), 5-48.
BLANCHET 2008 = Marie-Hélène BLANCHET, „L’élection du patriarche à
Byzance à la fin du Moyen Âge (XIVe-XVe siècles)”, în: Élections et pou-
voirs politiques du VIIe au XVIIe siècle [= Actes du colloque réuni à Paris
12, du 30 novembre au 2 décembre 2006, organisé par le Centre pour la
recherche, l’enseignement et la publication dans le domaine de l’histoire
de l’Europe], sous la direction de Corinne PÉNEAU, Pompignac: Éditions
Bière, 2008, 63-77.
BLANCHET 2012 = Marie-Hélène BLANCHET, „Les listes antilatines à Byzance

aux XIVe-XVe siècles”, Medioevo greco, 12 (2012), 11-38.
BOGEVSKA 2012 = Saška BOGEVSKA, „The Holy Trinity in the Diocese of the
Archbishopric of Ohrid in the Second Half of the 13th Century”, Patrimo-
nium, 5 (2012), No. 10, 143-177.
BOGEVSKA-CAPUANO 2015 = Saška BOGEVSKA-CAPUANO, Les églises rupestres
de la région des lacs d’Ohrid et de Prespa (milieu du XIIIe – milieu du
XVIe siècle), coll. Bibliothèque de l’École des Hautes Études. Sciences re-
ligieuses 166, Turnhout: Brepols, 2015.
BOGIATZIDES 1925 = Ἰ.Κ. ΒΟΓΙΑΤΖΙΔΗΣ, „Οἱ Πρίγκιπες Χειλᾶδες τῆς Λακε-
δαίμονος”, Νέος Ἑλληνομνήμων, 19 (1925), 192-209.
BOITAN 2008 = Ilie BOITAN, Încercări de unire bisericească între greci și latini
între 1054-1453 (teză de doctorat), Universitatea din București, 2008.
BOLIDES 1935 = Themistokles BOLIDES, „Die Schriften des Georgios Mos-
champar und der Codex Alexandrinus 285”, Bulletin de l’Institut Archéo-
logique Bulgare, 9 (1935) [= Actes du IVe Congrès International des Études
Byzantines, Sofia, Septembre 1934, publiés sous la redaction de Bogdan
D. FILOV, vol. 1, Sofia: Imprimerie de la Cour, 1935], 259-268.
BOLTON 1976 = Brenda M. BOLTON, „A Mission to the Orthodox? The Cister-
cians in Romania”, în: The Orthodox Churches and the West [= Papers
read at the Fourteenth Summer Meeting and the Fifteenth Winter Meeting
of the Ecclesiastical History Society], edited by Derek BAKER, coll. Studi-
es in Church History 13, Oxford: Basil Blackwell, 1976, 169-181.
BOOJAMRA 1974 = J.L. BOOJAMRA, „The Eastern Schism of 907 and the Affair of the
Tetragamia”, The Journal of Ecclesiastical History, 25 (1974), 2, 113-133.
BOOJAMRA 1979 = J.L. BOOJAMRA, „Athanasios of Constantinople: A Study of
Byzantine Reaction to Latin Religious Infiltration”, Church History, 48
(1979), 27-48.
BOOJAMRA 1982 = John L. BOOJAMRA, Church Reform in the Late Byzantine
Empire. A Study for the Patriarchate of Athanasios of Constantinople,
coll. Ἀναλέκτα Βλατάδων 35, Θεσσαλονική: Πατριαρχικὸν Ἵδρυμα Πατε-
ρικῶν Μελετῶν, 1982.
BOOJAMRA 1985 = John L. BOOJAMRA, „Social Thought and Reforms of Athanasios
of Constantinople (1289-1293; 1303-1309)”, Byzantion, 55 (1985), 332-382.
BOOJAMRA 1987 = J. BOOJAMRA, „The Byzantine Notion of the Ecumenical Coun-
cil in the Fourteenth Century”, Byzantinische Zeitschrift, 80 (1987), 59-76.
BOOJAMRA 1993 = John L. BOOJAMRA, The Church and Social Reform: the polici-
es of the patriarch Athanasios of Constantinople, New York: Fordham Uni-
versity Press, 1993.
BORSARI 1956 = Silvano BORSARI, „La politica bizantina di Carlo I d’Angiò dal 1266
al 1271”, Archivio Storico per le Province Napoletane, 35 (1956), 319-349.
BOUGEROL 1977 = Jacques-Guy BOUGEROL, „Le role de Saint Bonaventure au

Concile de Lyon”, în: 1274: Année Charnière. Mutations et continuités
[= Colloques Internationaux du Centre National de la Recherche Scientifique,
No. 558], Paris: Éditions du Centre National de la Recherche Scientifique,
1977, 425-431.
BOUGEROL 1989 = Jacques Guy BOUGEROL, „La Papauté dans les sermons
médiévaux français et italiens”, în: The Religious Roles of the Papacy:
Ideals and Realities, 1150-1300, edited by Christopher RYAN, coll. Pa-
pers in Mediaeval Studies 8, Toronto: Pontifical Institute of Mediaeval
Studies, 1989, 247-275.
BOURDARA 1981 = Καλλιόπη Ἀλκ. ΜΠΟΥΡΔΑΡΑ, Καθοσίωσις και τυραννίς κατά
τους μέσους Βυζαντινούς χρόνους. Μακεδονικὴ δυναστεία (867-1056),
Αθήνα: Εκδόσεις Αντ. Σάκκουλα, 1981.
BOURDARA 1984 = Καλλιόπη Ἀλκ. ΜΠΟΥΡΔΑΡΑ, Καθοσίωσις και τυραννίς κατά
τους μέσους Βυζαντινούς χρόνους: 1056-1081, Αθήνα: [s.n.], 1984.
BOURDARA 1986 = Καλλιόπη Ἀλκ. ΜΠΟΥΡΔΑΡΑ, „Τὸ ἔγκλημα καθοσιώσεως
στὴν ἐποχὴ τῶν Κομνηνῶν (1081-1185)”, în: Αφιέρωμα στον Νίκο Σβο-
ρώνο, τόμος Ι, Εκδοτική επιτροπή: Βασίλης ΚΡΕΜΜΥΔΑΣ, Χρύσα
ΜΑΛΤΈΖΟΥ, Νικόλαος Μ. ΠΑΝΑΓΙΩΤΑΚΗΣ, Ρέθυμνο: Πανεπιστήμιο
Κρήτης, 1986, 211-229.
BRANCAFORTE 2003 = Elio Christoph BRANCAFORTE, Visions of Persia: Map-
ping the Travels of Adam Olearius, coll. Harvard Studies in Comparative
Literature 48, Cambridge MA: Harvard University Department of Com-
parative Literature, 2003.
BRANDMÜLLER 1975 = W. BRANDMÜLLER, „Das 2. Konzil von Lyon des Jahres
1274. Vorasussetzungen und Folgen”, în: Aktualität der Scholastik?, Hrsg.
von Joseph RATZINGER, Regensburg: Verlag Friedrich Pustet, 1975, 93-105.
BRĂTIANU 1924 = G.I. BRĂTIANU, „Notes sur le projet de mariage entre l’empereur
Michel IX Paléologue et Catherine de Courtenay (1288-1295)”, Revue His-
torique du Sud-Est Européen, 1 (1924), 59-63.
BREDENKAMP 1996 = François BREDENKAMP, The Byzantine Empire of Thessa-
loniki (1224-1242), Thessaloniki: Thessaloniki History Centre, 1996.
BRÉHIER 1933 = Louis BRÉHIER, „Une ambassade byzantine au camp de Saint-
Louis devant Tunis (Août 1270)”, în: Mélanges offerts a M. Nicolas Iorga
par ses amis de France et des pays de langue française, Paris: Librairie
Universitaire J. Gamber, 1933, 139-146.
BRÉHIER 1946 = Louis BRÉHIER, „L’investiture des patriarches de Constanti-
nople au Moyen Âge”, în: Miscellanea Giovani Mercati, vol. III (Lettera-
tura e Storia bizantina), coll. Studi e Testi 123, Città del Vaticano: Biblio-
teca Apostolica Vaticana, 1946, 368-372.
BRÉHIER 1948 = Louis BRÉHIER, „Ἱερεὺς καὶ βασιλεύς”, în: Mémorial Louis
Petit. Mélanges d’Histoire et d’Archéologie byzantines, coll. Archives de
l’Orient chrétien 1, Bucarest: Institut Français d’Études Byzantines, 1948,

41-45 [republicat în traducere în limba germană în: Herbert HUNGER, Das
Byzantinische Herrscherbild, coll. Wege der Forschung 341, Darmstadt:
Wissenschaftliche Buchgesellschaft, 1975, 86-93].
BRETT 1984 = Edward Tracy BRETT, Humbert of Romans: His Life and Views of
Thirteenth-Century Society, coll. Studies and Texts 67, Toronto: Pontifical
Institute of Mediaeval Studies, 1984.
BREZEANU 1975 = Stelian BREZEANU, „Translatio Imperii und das lateinische
Kaiserreich von Konstantinopel”, Revue roumaine d’histoire, 14 (1975),
607-617 [versiunea în limba română a fost publicată ulterior în: Stelian
BREZEANU, Imperiu universal și monarhie națională în Europa creștină.
Studii de gândire politică medievală, București: Editura Meronia, 2005,
91-104].
BREZEANU 1978a = Stelian BREZEANU, „Das Zweikaiserproblem in der ersten
Hälfte des 13. Jahrhunderts (1204-1261)”, Revue roumaine d’histoire, 17
(1978), 249-267 [traducere în limba română a fost publicată ulterior în:
Stelian BREZEANU, Imperiu universal și monarhie națională în Europa
creștină. Studii de gândire politică medievală, București: Editura Mero-
nia, 2005, 105-125].
BREZEANU 1978b = Stelian BREZEANU, „Ideea de Imperiu în Occidentul medieval
în lumina cercetărilor din ultimele decenii”, Revista de Istorie, 31 (1978),
273-298 [republicat în: Stelian BREZEANU, Imperiu universal și monarhie
națională în Europa creștină. Studii de gândire politică medievală, Bucu-
rești: Editura Meronia, 2005, 55-90 (cu titlul modificat: „Imperiul în Oc-
cidentul medieval. Idee și realitate”)].
BRIGHTMAN 1901 = F.E. BRIGHTMAN, „Byzantine Imperial Coronations”, The
Journal of Theological Studies, 2 (1900-1901), 359-392.
BROADBRIDGE 2008 = Anne F. BROADBRIDGE, Kingship and Ideology in the
Islamic and Mongol Worlds, coll. Cambridge Studies in Islamic Civiliza-
tion, Cambridge / New York: Cambridge University Press, 2008.
BROWN 1958 = Elizabeth A.R. BROWN, „The Cistercians in the Latin Empire of
Constantinople and Greece, 1204-1276”, Traditio, 14 (1958), 63-120.
BROWN 1992 = Peter BROWN, Power and Persuasion in Late Antiquity: Towards
a Christian Empire, Madison WI: University of Wisconsin Press, 1992.
BROWNING 1962b = Robert BROWNING, „The Patriarchal School at Constan-
tinople in the Twelfth Century”, Byzantion, 32 (1962), 167-202; 33
(1963), 11-40 [retipărit în: Robert BROWNING, Studies on Byzantine History,
Literature and Education, coll. Variorum Reprint CS59, London: Vario-
rum Reprints, 1977].
BROWNING 1978 = Robert BROWNING, „An Unpublished Address of Nicepho-
rus Chrysoberges to Patriarch John X Kamateros of 1202”, Byzantine Studies
/ Études Byzantines, 5 (1978), 37-68.
BURKHARDT 2013 = Stefan BURKHARDT, „Court Ceremonies and Rituals of

Power in the Latin Empire of Constantinople”, în: Court Ceremonies and
Rituals of Power in Byzantium and the Medieval Mediterranean. Compa-
rative Perspectives, edited by Alexander BEIHAMMER, Stavroula CON-
STANTINOU, Maria PARANI, coll. The Medieval Mediterranean. Peoples,
Economies and Cultures 98, Leiden / Boston: Brill, 2013, 277-290.
BURKHARDT 2014 = Stefan BURKHARDT, Mediterranes Kaisertum und imperia-
le Ordnungen: das lateinische Kaiserreich von Konstantinopel, coll. Eu-
ropa im Mittelalter 25, [Berlin]: De Gruyter / Akademie Verlag, 2014.
BUSCHHAUSEN, BUSCHHAUSEN 1976 = Heide BUSCHHAUSEN, Helmut BUSCH-
HAUSEN, Die Marienkirche von Apollonia in Albanien. Byzantiner, Norman-
nen und Serben im Kampf um die Via Egnatia, coll. Byzantina Vindobonensia
8, Wien: Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 1976.
BUSLAEV 1861 = Ф. БУСЛАЕВ, Исторические очерки русской народной
словесности и искусства, томъ I (Русская народная поззія), Издание
Д.Е. КОЖАНЧИКОВА, Санкт-Петербург: Типографія товарищества
«Общественная польза», 1861.
CAMERON 1987 = Averil CAMERON, „The construction of court ritual: the
Byzantine Book of Ceremonies”, în: Rituals of Royalty. Power and Cere-
monial in Traditional Societies, edited by David CANNADINE and Simon
PRICE, Cambridge / London / New York / New Rochelle / Melbourne /
Sydney: Cambridge University Press, 1987, 106-136.
CANARD 1935 = Marius CANARD, „Le traité de 1281 entre Michel Paléologue et
le sultan Qalâ’un”, Byzantion, 10 (1935), 669-680 [retipărit în: Marius
CANARD, L’expansion arabo-islamique et ses répercussions, coll. Vario-
rum Reprint CS31, London: Variorum Reprints, 1974].
CANARD 1937 = M. CANARD, „Un traité entre Byzance et l’Égypte au XIIIe
siècle et les relations diplomatiques de Michel VIII Paléologue avec les
sultans mamlûks Baibars et Qalâ’ûn”, în: Mélanges offerts à Gaudefroy-
Demombynes par ses amis et anciens élèves, Le Caire: Impr. de l’Institut
français d’archéologie orientale, 1937, 197-224 [retipărit în: Marius CA-
NARD, Byzance et les musulmans du Proche Orient, Préface de Claude
CAHEN, coll. Variorum Reprint CS18, London: Variorum Reprints, 1973].
CAPIZZI 1975 = Carmelo CAPIZZI, „Fra Bonagrazia di San Giovanni in persiceto
e il concilio unionistico di Lione (1274). Appunti bio-bibliografici”, Ar-
chivum Historiae Pontificiae, 13 (1975), 141-206.
CAPIZZI 1985 = Carmelo CAPIZZI SJ, „Il Secondo Concilio di Lione e l’Unione
del 1274. Saggio bibliografico”, Orientalia Christiana Periodica, 51
(1985), 87-122.
V. CAROLSFELD 1979 = Franz Schnorr V. CAROLSFELD, Katalog der Hand-
schriften der Sächsischen Landesbibliothek zu Dresden, band I., Dresden:
Sächsische Landesbibliothek, 1979 [retipărire anastatică, cu câteva corec-

turi, a ediției anterioare: Leipzig: Teubner, 1882].
CAROZZI 1977a = Claude CAROZZI, „Humbert de Romans et l’union avec les
Grecs”, în: 1274: Année Charnière. Mutations et continuités [= Colloques
Internationaux du Centre National de la Recherche Scientifique, No. 558],
Paris: Éditions du Centre National de la Recherche Scientifique, 1977,
491-494.
CAROZZI 1977b = Claude CAROZZI, „Humbert de Romans et l’Histoire”, în:
1274: Année Charnière. Mutations et continuités [= Colloques Internatio-
naux du Centre National de la Recherche Scientifique, No. 558], Paris:
Éditions du Centre National de la Recherche Scientifique, 1977, 849-862.
CATOIRE 1909 = A. CATOIRE, „Nature, auteur et formule des peines ecclésiastiques
d’après les grecs et les latins”, Échos d’Orient, 12 (1909), 265-271.
CHADZIDAKIS 1969 = Manolis CHADZIDAKIS, „Considérations sur la peinture
postbyzantine en Grèce”, în: Actes du Premier Congrès International des
Études Balkaniques et Sud-Est Européennes (Sofia, 26 août – 1 septembre
1966), II (Archéologie, Histoire de l’Antiquité, Arts), Sofia: Éditions de
l’Académie Bulgare des Sciences, 1969, 705-714.
CHATZEDAKES 1987 = Μανόλης ΧΑΤΖΗΔΑΚΗΣ, Έλληνες ζωγράφοι μετά την
Άλωση (1450-1830): με εισαγωγή στην ιστορία της ζωγραφικής της εποχής,
Τόμος 1 (Αβέρκιος-Ιωσήφ), coll. Κέντρο Νεοελληνικών Ερευνών Ε.Ι.Ε. 33,
Αθήνα: Κέντρο Νεοελληνικών Ερευνών, 1987.
CHATZIDAKIS 1953 = M. CHATZIDAKIS, „Contribution à l’étude de la peinture post-
byzantine”, L’hellénisme contemporain, 7 (1953) [= 1453-1953: Le cinq-cen-
tième anniversaire de la prise de Constantinople, Athènes: s.n., 1953], 193-
216 [retipărit în: Manolis CHATZIDAKIS, Études sur la peinture postbyzan-
tine, coll. Variorum Reprint CS52, London: Variorum Reprints, 1976].
CHATZIDAKIS 1972 = Manolis CHATZIDAKIS, „Aspects de la peinture religieuse
dans les Balkans (1300-1550)”, în: Aspects of the Balkans. Continuity and
Change [= Contributions to the International Balkan Conference held at
UCLA, October 23-28, 1969], edited by Henrik BIRNBAUM and Speros
VRYONIS JR., coll. Slavistic Printings and Reprintings 270, The Hague /
Paris: Mouton, 1972, 177-197 [retipărit în: Manolis CHATZIDAKIS, Études
sur la peinture postbyzantine, coll. Variorum Reprint CS52, London: Va-
riorum Reprints, 1976].
CHALANDON 1912 = Ferdinand CHALANDON, Jean II Comnène (1118-1143) et
Manuel I Comnène (1143-1180), Paris: A. Picard et Fils, 1912.
CHAPMAN 1926 = Conrad CHAPMAN, Michel Paléologue, restaurateur de
l’Empire Byzantin (1261-1282), Paris: Éditeur Eugène Figuière, 1926.
CHARANIS 1941 = Peter CHARANIS, „Coronation and Its Constitutional Signifi-
cance in the Later Roman Empire”, Byzantion, 15 (1940-1941), 49-66 [re-
tipărit în: Peter CHARANIS, Social, Economic and Political Life in the
Byzantine Empire, coll. Variorum Reprint CS23, London: Variorum Re-

prints, 1973].
CHARANIS 1948 = Peter CHARANIS, „The Monastic Properties and the State in
the Byzantine Empire”, Dumbarton Oaks Papers, 4 (1948), 51-118 [reti-
părit în: Peter CHARANIS, Social, Economic and Political Life in the
Byzantine Empire, coll. Variorum Reprint CS23, London: Variorum Re-
prints, 1973].
CHARANIS 1951 = P. CHARANIS, „On the Social Structure and Economic Orga-
nization of the Byzantine Empire in the Thirteenth Century and Later”,
Byzantinoslavica, 12 (1951), 94-153 [retipărit în: Peter CHARANIS, Social,
Economic and Political Life in the Byzantine Empire, coll. Variorum Re-
print CS23, London: Variorum Reprints, 1973].
CHAZAN 1999 = Mireille CHAZAN, L’empire et l’histoire universelle: De
Sigebert de Gembloux à Jean de Saint-Victor (XIIe-XIVe siècle), coll. Études
d’histoire médiévale 3, Paris: Honoré Champion, 1999.
EL-CHEIKH 2004 = Nadia Maria EL-CHEIKH, Byzantium Viewed by the Arabs,
coll. Harvard Middle Eastern Monographs 36, Cambridge MA: Harvard
University Press, 2004.
CHEYNET 1990 = Jean-Claude CHEYNET, Pouvoir et contestations à Byzance
(963-1210), coll. Byzantina Sorbonensia 9, Paris: Publications de la Sor-
bonne, 1990.
CHEYNET 1995 = Jean-Claude CHEYNET, „Le patriarche tyrannos: le cas Cérulaire”,
în: Ordnung und Aufruhr im Mittelalter. Historische und juristische Studien
zur Rebellion, Herausgegeben von Marie Theres FÖGEN, coll. Ius commune.
Sonderhefte 70, Frankfurt am Main: Vittorio Klostermann, 1995, 1-16.
CHOULIARAS 2012 = Ιωάννης Π. ΧΟΥΛΙΑΡΑΣ, „Τοιχογραφημένα μνημεία και
ζωγράφοι του 16ου αιώνα στη Θεσσαλία”, în: Αρχαιολογικό Έργο Θεσσαλίας
και Στερεάς Ελλάδας. Πρακτικά επιστημονικής συνάντησης, Βόλος 12.3 –
15.3.2009 [= Αρχαιολογικό Έργο Θεσσαλίας και Στερεάς Ελλάδας, 3
(2009)], Τόμος Ι (Θεσσαλία), Βόλος: Υπουργείο Πολιτισμού και Τουρισμού /
Πανεπιστημίου Θεσσαλίας, 2012, 545-558.
CHRESTIDOU 2010 = Άννα ΧΡΗΣΤΙΔΟΥ, „Ερευνώντας την ιστορία μέσα από
άγνωστα βυζαντινά αυτοκρατορικά πορτρέτα σε εκκλησίες της Αλβανίας”,
în: Ανταπόδοση: Μελέτες βυζαντινής και μεταβυζαντινής αρχαιολογίας
και τέχνης προς τιμήν της καθηγήτριας Ελένης Δεληγιάννη-Δωρή / Anta-
podosi: Studies in Byzantine and Post-Byzantine Archaeology and Art in
Honour of Professor Helen Deliyianni-Doris, Αθήνα: Βιβλιοτεχνία Ο.Ε.,
2010, 537-563.
CHRISTIDOU 2011 = Anna CHRISTIDOU, Unknown Byzantine Art in the Balkan
Area: Art, Power and Patronage in Twelfth to Fourteenth-Century Churches
in Albania (PhD dissertation), vol. I, University of London / Courtauld Insti-
tute of Art, 2011.
CHRISTOPHILOPOULOS 1949 = Ἀναστάσιος Π. ΧΡΙΣΤΟΦΙΛΟΠΟΥΛΟΣ, „Δημήτριος

Χωματιανός”, Θεολογία, 20 (1949), 741-749.
CHRISTOPHILOPOULOS 1951 = Ἀ.Π. ΧΡΙΣΤΟΦΙΛΟΠΟΥΛΟΣ, „Ἡ σχέσις τῶν κανόνων
πρὸς τοὺς νόμους καὶ ὁ Θεόδωρος Βαλσαμὼν”, Ἐπετηρὶς Ἑταιρείας Βυ-
ζαντινῶν Σπουδῶν, 21 (1951), 67-73.
CHRISTOPHILOPOULOU 1956 = Αικατερίνης ΧΡΙΣΤΟΦΙΛΟΠΟΥΛΟΥ, Εκλογή, αναγόρευ-
σις και στέψις του Βυζαντινού Αυτοκράτορος, coll. Πραγματείαι της Ακαδημίας
Αθηνών 22/2, Αθήνα: Γραφείο Δημοσιευμάτων Ακαδημίας Αθηνών, 1956.
CHRISTOPHILOPOULOU 1962 = Αἰκατερίνης ΧΡΙΣΤΟΦΙΛΟΠΟΥΛΟΥ, „Περὶ τὸ πρό-
βλημα τῆς ἀναδείξεως τοῦ Βυζαντινοῦ αὐτοκράτορος”, Ἐπιστημονικὴ Ἐπετηρὶς
Φιλοσοφικῆς Σχολῆς Πανεπιστημίου Ἀθηνῶν, 12 (1961-1962), 458-497.
CHRISTOPHILOPOULOU 1963 = Αἰκατερίνης ΧΡΙΣΤΟΦΙΛΟΠΟΥΛΟΥ, „Περὶ τὸ πρό-
βλημα τῆς ἀναδείξεως τοῦ Βυζαντινοῦ αὐτοκράτορος”, Ἐπιστημονικὴ Ἐπετηρὶς
Φιλοσοφικῆς Σχολῆς Πανεπιστημίου Ἀθηνῶν, 13 (1962-1963), 375-399.
CHRISTOPHILOPOULOU 1985 = Αἰκατερίνης ΧΡΙΣΤΟΦΙΛΟΠΟΥΛΟΥ, „Τόμος – Νόμος
Νικηφόρου Φωκᾶ γιὰ τὴν ἐκλογὴ ἀρχιερέων”, Βυζαντινά, 13 (1985), 171-176.
CHRYSOCHOIDES, GOUNARIDES 1985 = Κρ. ΧΡΥΣΟΧΟΙΔΗΣ, Π. ΓΟΥΝΑΡΙΔΗΣ,
„Α΄. Ἱερὰ Μονὴ Καρακάλλου. Κατάλογος τοῦ ἀρχείου”, în: Κατάλογοι
Ἀρχείων: Α΄. Ἱερὰ Μονὴ Καρακάλλου. Β΄ Ἱερὰ Μονὴ Σίμωνος Πέτρας,
coll. Ἀθωνικὰ Σύμμεικτα 1, Ἀθήνα: Κέντρο Βυζαντινῶν Ἐρευνῶν /
Ἐθνικὸν Ἵδρυμα Ἐρευνῶν, 1985, 7-104.
CHRYSOSTOMOS 2001 = CHRYSOSTOMOS [of Etna], Orthodox and Roman Catholic
Relations from the Fourth Crusade to the Hesychastic Controversy, Etna
CA: Center for Traditionalist Orthodox Studies, 2001 [ediția în limba ro-
mână: Arhiep. CHRYSOSTOMOS, Relaţiile dintre ortodocşi şi romano-
catolici de la cruciada a IV-a până la controversa isihastă, traducere de
Raluca POPESCU şi Mihaela PRECUP, Bucureşti: Editura Vremea, 2001].
CLASSEN 1960 = Peter CLASSEN, Gerhoch von Reichersberg: eine Biographie
mit einem Anhang über die Quellen, ihre handschriftliche Überlieferung
und ihre Chronologie, Wiesbaden: F. Steiner, 1960.
CLAVERIE 1998 = Pierre-Vincent CLAVERIE, „Un aspect méconnu du pontificat
de Grégoire X: les débuts de sa politique orientale (1271-1273)”, Byzantion,
68 (1998), 281-310.
CLAVERIE 2015 = Pierre-Vincent CLAVERIE, „L’engagement de Grégoire X en
faveur de la Terre sainte (1271-1276)”, în: Gregorio X Pontefice tra Occi-
dente e Oriente [= Atti del Convegno storico internazionale nel III centena-
rio della beatificazione di Gregorio X (1713-2013), Arezzo, 22-24 maggio
2014], a cura di Massimiliano BASSETTI ed Enrico MENESTÒ, Spoleto:
Fondazione Centro Italiano di Studi sull’Alto Medioevo, 2015, 97-110.
CLÉMENT 1972 = O. CLÉMENT, „Grégoire de Chypre: De l’ekporèse du Saint
Esprit”, Istina, 17 (1972), 443-456.
CLÉMENT 1975 = Olivier CLÉMENT, „Byzance et le Concile de Lyon”, Κληρο-

νομία, 7 (1975), 254-271.
CONCASTY 1960 = M.-L. CONCASTY, „La fin d’un dialogue contre les Latins
Azymites d’après le Paris Suppl. gr. 1191”, în: Akten des XI. Internationa-
len Byzantinistenkongresses, München 1958, herausgegeben von Franz
DÖLGER und Hans-Georg BECK, München: C.H. Beck’sche Verlagsbuch-
handlung, 1960, 86-89.
CONSTANTELOS 1975 = Demetrios J. CONSTANTELOS, „Life and Social Welfare
Activity of Patriarch Athanasios I (1289-1293, 1303-1309) of Constan-
tinople”, Θεολογία, 46 (1975), 611-625.
CONSTANTELOS 1979 = Demetrios J. CONSTANTELOS, „Mysticism and Social
Involvement in the Later Byzantine Church: Theoleptos of Philadelphia –
a Case Study”, Byzantine Studies / Études Byzantines, 6 (1979), 83-94.
CONSTANTINIDES 1982 = C.N. CONSTANTINIDES, Higher Education in Byzantium
in the thirteenth and early fourteenth centuries (1204 – ca.1310), coll. Texts
and Studies of the History of Cyprus 11, Nicosia: Zavallis Press, 1982.
CONSTANTINIDES 1993 = Constantine N. CONSTANTINIDES, „Byzantine scholars
and the Union of Lyons (1274)”, în: The Making of Byzantine History:
Studies dedicated to Donald M. Nicol, edited by Roderick BEATON and
Charlotte ROUECHÉ, coll. Centre for Hellenic Studies 1, London: Vario-
rum, 1993, 86-93.
CONSTANTINIDES 2014 = Costas N. CONSTANTINIDES, „Byzantine Scholars and
the Union of the Churches”, în: Aureus. Τόμος αφιερωμένος στον καθηγητή
Ευάγγελο Κ. Χρυσό, επιστημονικοί επιμελητές: Ταξιάρχης Γ. ΚΟΛΙΑΣ –
Κωνσταντίνος Γ. ΠΙΤΣΑΚΗΣ, επιμέλεια ύλης: Κατερίνα ΣΥΝΕΛΛΗ, Αθήνα:
Ινστιτούτο Ιστορικών Ερευνών / Εθνικό Ίδρυμα Ερευνών / Τομέας Βυζαν-
τινών Ερευνών, 2014, 131-152.
CRUMMEY 1985 = Robert O. CRUMMEY, „Court Spectacles in Seventeenth-
Century Russia: Illussion and Reality”, în: Essays in honor of A.A. Zimin,
edited by Daniel Clarke WAUGH, Columbus OH: Slavica Publishers Inc.,
1985, 130-158.
CUPANE 1988 = Carolina CUPANE, „Appunti per uno studio dell’oikonomia
ecclesiastica a Bisanzio”, Jahrbuch der Österreichischen Byzantinistik, 38
(1988), 53-73.
CZEBE 1930 = Gyula CZEBE, „Studien zum Hochverratsprozesse des Michael
Paläologos im Jahre 1252”, Byzantinisch-Neugriechische Jahrbücher, 8
(1930), 59-98.
DĄBROWSKA 1989 = Małgorzata DĄBROWSKA, „L’attitude pro-byzantine de
Saint Louis. Les opinions des sources françaises concernant cette question”,
DAGRON 1977 = Gilbert DAGRON, „Byzance et l’union”, în: 1274: Année Char-
nière. Mutations et continuités [= Colloques Internationaux du Centre Natio-
nal de la Recherche Scientifique, No. 558], Paris: Éditions du Centre National

de la Recherche Scientifique, 1977, 191-207.
DAGRON 1980 = G. DAGRON, „La perception d’une différence: les débuts de la
querelle du purgatoire”, în: Actes du XVe Congrès International d’Études
Byzantines, Athènes – Septembre 1976, IV (Histoire. Communications),
Athènes: [s.n.], 1980, 84-92.
DAGRON 1984 = Gilbert DAGRON, „Troisième, neuvième et quarantième jours
dans la tradition byzantine: temps chrétien et anthropologie”, în: Le temps
chrétien de la fin de l’Antiquité au Moyen Âge (IIIe-XIIIe siècles) [= Col-
loques Internationaux du Centre National de la Recherche Scientifique
(No. 604, Paris, 9-12 mars 1981)], Paris: Éditions du Centre National de
la Recherche Scientifique, 1984, 419-430.
DAGRON 1990 = Gilbert DAGRON, „La règle et l’exception. Analyse de la notion
d’économie”, în: Religiöse Devianz. Untersuchungen zu sozialen, recht-
lichen und theologischen Reaktionen auf religiöse Abweichung im westli-
chen und östlichen Mittelalter, Herausgegeben von Dieter SIMON, coll.
Ius commune. Sonderhefte. Studien zur Europäischen Rechtsgeschichte
48, Frankfurt am Main: Vittorio Klostermann, 1990, 1-18.
DAGRON 1991 = Gilbert DAGRON, „Le caractère sacerdotal de la royauté d’après
les commentaires canoniques du XIIe siècle”, în: Το Βυζάντιο κατά τον
12ο αιώνα. Κανονικό Δίκαιο, κράτος και κοινωνία / Byzantium in the 12th
Century. Canon Law, State and Society, εκδότης: Ν. ΟΙΚΟΝΟΜΙΔΗΣ, coll.
Ἑταιρεία Βυζαντινῶν καὶ Μεταβυζαντινῶν Μελετῶν, Διπτύχων – Παραφύλλα
3, Ἀθῆναι: Φοινίκη, 1991, 165-178.
DAGRON 1996 = Gilbert DAGRON, Empereur et Prêtre: étude sur le «césaropa-
pisme» byzantin, [Paris]: Éditions Gallimard, 1996.
DARROUZÈS 1966b = Jean DARROUZÈS, „Fragments d’un commentaire canonique
anonyme (fin XIIe – début XIIIe siècle)”, Revue des Études Byzantines, 24
(1966), 25-39.
DARROUZÈS 1977a = J. DARROUZÈS, Les regestes des actes du Patriarcat de
Constantinople, vol. I (Les actes des patriarches), fasc. V (Les regestes de
1310 à 1376), Paris: Institut Français d’Études Byzantines, 1977.
DARROUZÈS 1977b = Jean DARROUZÈS, „Les documents grecs concernant le Concile
de Lyon”, în: 1274: Année Charnière. Mutations et continuités [= Colloques
Internationaux du Centre National de la Recherche Scientifique, No. 558], Pa-
ris: Éditions du Centre National de la Recherche Scientifique, 1977, 167-178.
DAWKINS 1936 = R.M. DAWKINS, The Monks of Athos, London: George Allen
& Unwin Ltd, 1936.
DEÉR 1950 = Joseph DEÉR, „Der Ursprung der Kaiserkrone”, Schweizer
Beiträge zur allgemeinen Geschichte, 8 (1950), 51-87 [republicat în: Jo-
seph DEÉR, Byzanz und das abendländische Herrschertum. Ausgewählte
Aufsätze, herausgegeben von Peter CLASSEN, coll. Vorträge und Forschun-
gen. Konstanzer Arbeitskreis für Mittelalterliche Geschichte 21, Sigma-

ringen: Jan Thorbecke Verlag, 1977, 11-41].
DELACROIX-BESNIER 1997 = Claudine DELACROIX-BESNIER, Les Dominicains
et la Chrétienté grecque aux XIVe et XVe siècles, coll. Collection de
l’École Française de Rome 237, Rome: École Française de Rome, 1997.
DEMETRAKOPOULOS 1867 = Ἀνδρόνικος Κ. ΔΗΜΗΤΡΑΚΟΠΟΥΛΟΣ, Ἱστορία τοῦ
σχίσματος τῆς Λατινικῆς Ἐκκλησίας ἀπὸ τῆς Ὀρθοδόξου Ἐλληνικῆς / His-
toria schismatis quod intercedit inter Ecclesiam Occidentalem et Orienta-
lem, Lipsiae: List & Francke, 1867.
DEMSKI 1903 = Augustin DEMSKI, Papst Nikolaus III. Eine Monographie, coll.
Kirchengeschichtliche Studien VI/1-2, Münster: Verlag von Heinrich Schö-
ningh, 1903.
DENDIAS 1930 = Michel DENDIAS, „Le roi Manfred de Sicile et la bataille de
Pélagonie”, în: Mélanges Charles Diehl, I (Histoire), Paris: Librairie Er-
nest Leroux, 1930, 55-60.
DENNIS 1960 = George T. DENNIS SJ, „The Deposition of the Patriarch John
Calecas”, Jahrbuch der Österreichischen Byzantinistik, 9 (1960), 51-55.
DHAMO 1993 = Dhorka DHAMO, „Les fresques byzantines en Albanie (les XIII-
XIVes siècles)”, Corso di cultura sull’arte ravennate e bizantina, 40
(1993), 475-489.
DIEHL 1906 = Charles DIEHL, Figures byzantines, vol. I, Paris: Librairie Ar-
mand Colin, 1906 [lucrare retipărită de mai multe ori în varianta originală
franceză (ultima reimprimare anastatică: Hildesheim: G. Olms, 1965) și
tradusă în mai multe limbi moderne, printre care limbile engleză (Charles
DIEHL, Byzantine Portraits, translated by Harold BELL, New York: A.A.
Knopf, 1927) și română (Charles DIEHL, Figuri bizantine, vol. I: Marile
probleme ale istoriei bizantine, traducere de Ileana ZAREA, prefaţă şi tabel
cronologic de Dan ZAMFIRESCU, Bucureşti: Editura pentru Literatură,
1969)].
DIEHL 1943 = Charles DIEHL, Les grands problèmes de l’Histoire Byzantine,
coll. Collection Armand Colin. Section d’Histoire et Sciences économiques
237, Paris: Librairie Armand Colin, 1943.
VAN DIETEN 1971 = Jan-Louis VAN DIETEN, Niketas Choniates. Erläuterungen
zu den Reden und Briefen nebst einer Biographie, coll. Supplementa
Byzantina 2, Berlin / New York: Walter de Gruyter, 1971.
VAN DIETEN 1990 = J.L. VAN DIETEN, „Das lateinische Kaiserreich von Kon-
stantinopel und die Verhandlungen über kirchliche Wiedervereinigung”,
în: The Latin Empire. Some Contributions, Text editors: V.D. VAN
AALST, K.N. CIGGAAR, Hernen: A.A. Bredius Foundation, 1990, 93-125.
DIRIMTEKIN 1957 = F. DIRIMTEKIN, „La forteress byzantine de Selymbria (pl.
XIII-XVI)”, în: X Milletlerarası Bizans Tetkikleri Kongresi Tebliğleri /
Actes du X. Congrès International d’Études Byzantines (Istanbul, 15-
21.IX.1955), Istanbul: Comité d’Organisation du X. Congrès International

d’Études Byzantines, 1957, 127-129.
DMITRIEVSKIY 1928 = А. ДМИТРИЕВСКИЙ, „Хождение патриарха Констан-
тинопольского на жребяти в неделю ваий в IX и X веках”, în: Статьи
по славянской филологии и русской словесности, coll. Сборник отделе-
ния русского языка и словесности Академии Наук СССР, том СI/3,
Ленинград: Издательство Академии Наук СССР, 1928, 69-76.
DÖLGER 1933 = F. DÖLGER, „II. Abteilung: E. Kornemann, Doppelprinzipat
und Reichsteilung im Imperium Romanum (mit einem Kapitel: Das Mit-
kaisertum im mittelalterlichen Byzanz von G. Ostrogorsky, S. 166-178).
Leipzig u. Berlin, B.G. Teubner 1930. 209 S. 80”, Byzantinische Zeit-
schrift, 33 (1933), 136-144.
DÖLGER 1937 = F. DÖLGER, „Rom in der Gedankenwelt der Byzantiner”, Zeit-
schrift für Kirchengeschichte, 56 (1937), 1-42 [retipărit în: Franz DÖLGER,
Byzanz und die europäische Staatenwelt, Ettal: Buch-Kunstverlag, 1953, 70-
115].
DÖLGER 1938 = F. DÖLGER, „Johannes VI. Kantakuzenos als dynastischer Legi-
timist”, Seminarium Kondakovianum, 10 (1938), 19-30 [retipărit în: Franz
DÖLGER, Παράσπορα: 30 Aufsätze zur Geschichte, Kultur und Sprache
des byzantinischen Reiches, Ettal: Buch-Kunstverlag, 1961, 194-207].
DÖLGER 1940 = Franz DÖLGER, „Die dynastische Familienpolitik des Kaisers
Michael Palaiologos (1258-1282)”, în: Festschrift Eduard Eichmann zum
70. Geburtstag: dargebracht von seinen Freunden und Schülern in Ver-
bindung mit Wilhelm Laforet, Hrsg. von Martin GRABMANN und Karl
HOFMANN, Paderborn: Schöningh, 1940, 179-190 [retipărit în: Franz
DÖLGER, Παράσπορα: 30 Aufsätze zur Geschichte, Kultur und Sprache
des byzantinischen Reiches, Ettal: Buch-Kunstverlag, 1961, 178-188].
DÖLGER 1952 = Franz DÖLGER, „Der vertrag des sultans Qalā’ūn von Ägypten
mit dem Kaiser Michael VIII. Palaiologos (1281)”, în: Serta Monacensia:
Franz Babinger zum 15. Januar 1951 als Festgruss Dargebracht, Hrsg.
von Hans Joachim KISSLING und Alois SCHMAUS, Leiden: E.J. Brill,
1952, 60-79 [retipărit în: Franz DÖLGER, Byzantinische Diplomatik. 20
Aufsätze zum Urkundenwesen der Byzantiner, Ettal: Buch-Kunstverlag,
1956, 225-244].
DÖLGER 1960 = Franz DÖLGER, Regesten der Kaiserurkunden des Oströmi-
schen Reichs von 565-1453, 4. Teil (Regesten von 1282-1341), München /
Berlin: Verlag C.H. Beck, 1960.
DÖLGER, MÜLLER 2003 = Franz DÖLGER, Regesten der Kaiserurkunden des
Oströmischen Reichs von 565-1453, 1. Teil, 2. Halbband (Regesten 867-
1025), zweite Auflage neu Bearbeitet von Andreas E. MÜLLER, unter verant-
wortlicher Mitarbeit von Alexander BEIHAMMER, coll. Corpus der grie-
chischen Urkunden des Mittelalters und der neueren Zeit, Reihe A, Abtei-
lung I., München: Verlag C.H. Beck, 2003.
DÖLGER, WIRTH 1965 = Franz DÖLGER, Regesten der Kaiserurkunden des Ost-
römischen Reichs von 565-1453, 5. Teil (Regesten von 1341-1453), unter
verantwortlicher Mitarbeit von Peter WIRTH, München / Berlin: Verlag C.H.
Beck, 1965.
römischen Reichs von 565-1453, 3. Teil (Regesten von 1204-1282), zwei-
te, erweiterte und verbesserte Αuflage bearbeitet von Peter WIRTH, Mün-
chen: Verlag C.H. Beck, 1977.
römischen Reichs von 565-1453, 2. Teil (Regesten von 1025-1204), zwei-
te, erweiterte und verbesserte Αuflage bearbeitet von Peter WIRTH, Mün-
chen: Verlag C.H. Beck, 1995.
DONDAINE 1950 = Antoine DONDAINE OP, „Nicolas de Cotrone et les sources
du Contra errores Graecorum de Saint Thomas”, Divus Thomas (Jahr-
buch für Philosophie und Spekulative Theologie), 28 (1950), 313-340.
DONDAINE 1951 = Antoine DONDAINE, „Contra Grecos premiers écrits polé-
miques des dominicains d’Orient”, Archivum Fratrum Praedicatorum, 21
(1951), 320-446.
DOROSHKEVICH 1922 = Ол. ДОРОШКЕВИЧ, „Критичні замітки про Преніе
Панагіота съ Азимитомъ”, Записки історично-філологічного відділу
[Всеукраїнська Академія Наук], II-III (1920-1922), 60-76.
DRAKOPOULOU 1997 = Ευγενία ΔΡΑΚΟΠΟΥΛΟΥ, Η πόλη της Καστοριάς τη
βυζαντινή και μεταβυζαντινή εποχή (12ος - 16ος αώνας). Ιστορία – Τέχνη
- Επιγραφές, Πρόλογος του ακαδημαϊκού Μανόλη ΧΑΤΖΗΔΑΚΗ, coll.
Τετράδια Βυζαντινής Αρχαιολογίας και Τέχνης 5, Αθήνα: Χριστιανική
Αρχαιολογική Εταιρεία, 1997.
DRAKOPOULOU 2013 = Eugenia DRAKOPOULOU, „Kastoria: Art, Patronage, and
Society”, în: Heaven & Earth, vol. 2 (Cities and Countryside in Byzantine
Greece), edited by Jenny ALBANI and Eugenia CHALKIA, Athens: Helle-
nic Ministry of Culture and Sports / Benaki Museum, 2013, 114-125.
DRANDAKES 1983 = Νικ. ΔΡΑΝΔΑΚΗΣ, „Παναγία ἡ Χρυσαφίτισσα (1290)”, în:
Πρακτικά τοῦ Α΄ Τοπικού Συνεδρίου Λακονικών Μελετών (Μολάοι, 5-7
Ἰουνίου 1982), coll. Πελοποννησιακά Παράρτημα 9, Αθήνα: Εταιρεία
Πελοποννησιακών Σπουδών, 1983, 337-403.
DRÄSEKE 1891 = Johannes DRÄSEKE, „Der Kircheneinigungsversuch des Kaisers
Michael VIII Paläologos”, Zeitschrift für wissenschaftliche Theologie, 34
(1891), 325-355.
DRÄSEKE 1900a = Johannes DRÄSEKE, „Nikolaos von Methone im Urteile der
Friedensschrift des Johannes Bekkos”, Zeitschrift für wissenschaftliche
Theologie, 43 (1900), 105-141.
DRÄSEKE 1900b = Johannes DRÄSEKE, „Johannes Phurnes bei Bekkos”, Zeit-

schrift für wissenschaftliche Theologie, 43 (1900), 237-257.
DRÄSEKE 1907a = Johannes DRÄSEKE, Drei Kapitel aus der Friedensschrift des
patriarchen Johannes Bekkos vom Jahre 1275, Wandsbek: Druck von Fr.
Puvogel., 1907.
DRÄSEKE 1907b = Johannes DRÄSEKE, „Johannes Bekkos und seine theolo-
gischen Zeitgenossen”, Neue Kirchliche Zeitschrift, 18 (1907), 877-894.
DRÄSEKE 1908 = Johannes DRÄSEKE, „Zur Friedensschrift des Patriarchen Jo-
hannes Bekkos”, Zeitschrift für wissenschaftliche Theologie, 50 (1908),
231-253.
DRINOV 1873 = М. ДРИНОВ, „Въпросъ за Българската и Сръбската църкви
прѣдъ сѫдилищтето на Лионский съборъ въ 1274 год.”, Периодическо
списание на Българското Книжовно Дружество, 1 (1873), № 7-8, 25-42
[retipărit în: Съчинения на М. С. Дринова, излава Българската Академия
на наукитѣ въ София подъ редакцията на Профес. В.Н. ЗЛАТАРСКИ,
томъ II (1. Трудове по Българска църковна история; 2. Трудове по езикоз-
нание, литературна история, етнография и народни умотворения), Со-
фия: Държавна Печатница, 1911, 215-231].
DUBA 2008 = William O. DUBA, „The Status of the Patriarch of Constantinople
after the Fourth Crusade”, în: Diplomatics in the Eastern Mediterranean
1000-1500: Aspects of Cross-Cultural Communication, edited by Alexan-
der B. BEIHAMMER, Maria G. PARANI and Christopher D. SCHABEL, coll.
The Medieval Mediterranean. Peoples, Economies and Cultures 74, Lei-
den / Boston: Brill, 2008, 63-91.
DUFFY 1995 = John DUFFY, „Reactions of Two Byzantine Intellectuals to the
Theory and Practice of Magic: Michael Psellos and Michael Italikos”, în:
Byzantine Magic, edited by Henry MAGUIRE, Washington DC: Dumbar-
ton Oaks Research Library and Collection, 1995, 83-97.
DUJCEV 1975 = Ivan DUJCEV, „Carlo I d’Angiò, gli slavi meridionali e il Concilio
di Lione nel 1274”, în: Studi in memoria di P. Adiuto Putignani, Cassano:
[Società di Storia Patria per la Puglia, Sezione di Taranto], 1975, 111-125.
ĐURIĆ 1989 = Боjислав J. ЂУРИЋ, „Портрети византиjских и српских
владара с повељама / Portraits of Byzantine and Serbian Rulers Granting
Charters”, în: Павле ИВИЋ, Боjислав J. ЂУРИЋ, Сима ЋИРКОВИЋ, Ес-
фигменска Повеља Деспота Ђурђа / The Esphigmenou-Charter of Des-
pot Djuradj, Београд / Смедерево: Jугословенска ревиjа / Завод за
заштиту споменика културе, 1989, 20-55, 80-96.
ĐURIĆ 1991 = Архиепископ Данило II и његово доба / L’archevêque Danilo II
et son époque [= Међународни научни скуп поводом 650 година од
смрти, Децембар 1987. Примљено на VIII скупу Оделења исто-
ријских наука, одржаном 19. октобра 1988 / Colloque scientifique in-
ternational à l’occasion du 650e anniversaire de sa mort, Décembre 1987.
Reçu à la VIIIe séance de la Classe des sciences historiques le 19 octobre

1988], Уредник: Војислав Ј. ЂУРИЋ, coll. Српска Академија Наука и
Уметности. Научни скупови 58 [= Одељење историјских наука 17],
Београд: Српска Академија Наука и Уметности, 1991.
ĐURIČIĆ 1885 = Милан С. ЂУРИЧИЋ, Архијепископ Данило II. Српска књи-
жевност прве половине XIV-ог века, Београд: Штампарија Напредне
странке, 1885.
DŽELEBDŽIĆ 2008 = Дејан ЏЕЛЕБЏИЋ, „Писма Јована Апокавка Теодору Дуки”,
Зборник радова Византолошког Института, 45 (2008), 125-140.
EBERSOLT 1918 = Jean EBERSOLT, Constantinople byzantine et les voyageurs du
Levant, Paris: Éditions Ernest Leroux, 1918.
EFTHYMIADIS 1999 = Stephanos EFTHYMIADIS, „Greek Byzantine Collections of
Miracles: A Chronological and Bibliographical Survey”, Symbolae Os-
loenses, 74 (1999), 195-211.
EFTHYMIADIS 2004 = Stephanos EFTHYMIADIS, „Late Byzantine Collections of
Miracles and Their Implications”, în: Οι ήρωες της Ορθόδοξης Εκκλησίας:
οι νέοι άγιοι, 8ος-16ος αιώνας / The Heroes of the Orthodox Church: The
New Saints, 8th-16th c., επιστημονική επιμέλεια: Ελεωνόρα ΚΟΥΝΤΟΥΡΑ-
ΓΑΛΑΚΗ, coll. Διεθνή Συμπόσια 15, Αθήνα: Εθνικό Ίδρυμα Ερευνών /
Ινστιτούτο Βυζαντινών Ερευνών, 2004, 239-250 [republicat în: Stephanos
EFTHYMIADIS, Hagiography in Byzantium: Literature, Social History and
Cult, coll. Variorum Collected Studies Series CS989, Farnham / Burling-
ton VT: Ashgate, 2011].
EFTHYMIADIS 2007 = Stephanos EFTHYMIADIS, „Le monastère de la Source à Con-
stantinople et ses deux recueils de miracles. Entre hagiographie et patriogra-
phie”, Revue des Études Byzantines, 64-65 (2006-2007), 283-309 [republicat
în: Stephanos EFTHYMIADIS, Hagiography in Byzantium: Literature, Social
History and Cult, coll. Variorum Collected Studies Series CS989, Farnham /
Burlington VT: Ashgate, 2011].
EFTHYMIADIS 2014 = Stephanos EFTHYMIADIS, „Collections of Miracles (Fifth-
Fifteenth Centuries)”, în: The Ashgate Research Companion to Byzantine
Hagiography, vol. II (Genres and Contexts), edited by Stephanos EFTHY-
MIADIS, Farnham / Burlington VT: Ashgate, 2014, 103-142.
EGIDI 1899 = Pietro EGIDI, „Intorno ad una leggenda viterbese sull’origine dei Paleo-
logi”, Archivio della R. Società Romana di Storia Patria, 22 (1899), 539-558.
ELBERN 1984 = Stephan ELBERN, Usurpationen im spätrömischen Reich, coll.
Habelts Dissertationsdrucke. Reihe Alte Geschichte 18, Bonn: Dr. Rudolph
Habelt Gmbh., 1984.
ENSSLIN 1942 = Wilhelm ENSSLIN, „Zur Torqueskrönung und Schilderhebung bei
der Kaiserwahl”, Klio (Beiträge zur alten Geschichte), 35 (1942), 268-298.
D’ERCOLE 1963 = Giuseppe D’ERCOLE, Penitenza canonico-sacramentale dalle

origini alla pace costantiniana, coll. Communio 4, Roma: Pont. Univer-
sità del Laterano / Institutum utriusque Iuris, 1963.
ERRIQUENZ 1965 = Leonardo ERRIQUENZ, „I legati pontifici in Oriente dal 1261
al 1334”, Apollinaris, 38 (1965), 307-347.
EUSTRATIADES 1916 = Μ. ΕΥΣΤΡΑΤΙΑΔΗΣ, Περὶ τῆς κατὰ τὰ τελευταῖα ἔτη τοῦ
Βυζαντινοῦ κράτους μεταβολῆς τοῦ δικαστικοῦ ὀργανισμοῦ καὶ τῆς συμ-
μετοχῆς τοῦ κλήρου εἰς τὴν ἀπονομὴν τοῦ δικαίου, Ἀθήνα: Τυπογραφεῖον
Π.Α. Πετράκου, 1916 [inițial, acest text a fost publicat în: Μ. ΕΥΣΤΡΑΤΙΑ-
ΔΗΣ, „Περὶ τῆς κατὰ τὰ τελευταῖα ἔτη τοῦ Βυζαντινοῦ κράτους μεταβολῆς
τοῦ δικαστικοῦ ὀργανισμοῦ καὶ τῆς συμμετοχῆς τοῦ κλήρου εἰς τὴν
ἀπονομὴν τοῦ δικαίου”, Ἐφημερὶς τής Ἑλληνικῆς καὶ Γαλλικῆς Νομολο-
γίας, 35 (1915), 280-287, 344-347, 12-16, 141-160].
EUSTRATIADES 1937 = Σωφρόνιος ΕΥΣΤΡΑΤΙΑΔΗΣ, „Τὸ Συνοδικὸν τῆς Ἐκκλησίας
τῆς Ἑλλάδος”, Ἐπετηρὶς Ἑταιρείας Βυζαντινῶν Σπουδῶν, 13 (1937), 3-29.
EVERT-KAPPESOWA 1949 = H. EVERT-KAPPESOWA, „La société byzantine et
l’Union de Lyon”, Byzantinoslavica, 10 (1949), 28-41.
EVERT-KAPPESOWA 1953 = H. EVERT-KAPPESOWA, „Une page de l’histoire des
relations byzantino-latines: le clergé byzantin et l’Union de Lyon (1274-
1282)”, Byzantinoslavica, 13 (1952-1953), 68-92.
EVERT-KAPPESOWA 1955 = H. EVERT-KAPPESOWA, „Une page des relations
byzantino-latines”, Byzantinoslavica, 16 (1955), 297-317.
EVERT-KAPPESOWA 1956 = H. EVERT-KAPPESOWA, „Une page des relations
byzantino-latines”, Byzantinoslavica, 17 (1956), 1-18.
EVERT-KAPPESOWA 1983 = H. EVERT-KAPPESOWA, „Bizancjum a Kuria Rzymska
w okresie unii lyonskiej (1274-1282)”, Acta Universitatis Lodziensis. Folia
Historica, 1983, [vol.] 14, 3-25.
EYICE 1964 = Semavi EYICE, „Alexis Apocauque et l’église byzantine de Sé-
lymbria (Silivri)”, Byzantion, 34 (1964), 77-104.
EYICE 1969 = Semavi EYICE, „Trakya’da Bizans devrine ait eserler”, Belleten
[Türk Tarih Kurumu], 33 (1969), [Sayı] 131, 325-358.
EYICE 1978 = Semavi EYICE, „Encore une fois l’église d’Alexis Apocauque à
Selymbria (= Silivri)”, Byzantion, 48 (1978), 406-416.
VAN DER EYNDE 1957 = Damien VAN DER EYNDE, L’œuvre littéraire de Géroch
de Reichersberg, coll. Spicilegium Pontificii Athenaei Antoniani 11, Ro-
mae: Pontificium Athenaeum Antonianum, 1957.
FAILLER 1974 = Albert FAILLER, „Une réfutation de Balsamon par Nil Kabasi-
las”, Revue des Études Byzantines, 32 (1974), 211-223.
FAILLER 1977 = Albert FAILLER, „Le séjour d’Athanase II d’Alexandrie à Con-
stantinople”, Revue des Études Byzantines, 35 (1977), 43-71.
FAILLER 1980 = Albert FAILLER, „Chronologie et composition dans l’Histoire

de Georges Pachymère”, Revue des Études Byzantines, 38 (1980), 5-103;
48 (1990), 5-87.
de Georges Pachymère”, Revue des Études Byzantines, 39 (1981), 145-
249.
FAILLER 1982a = Albert FAILLER, „Pachymeriana quaedam”, Revue des Études
Byzantines, 40 (1982), 187-199.
FAILLER 1982b = Albert FAILLER, „Le principe de l’économie ecclésiastique vu
par Pachymère”, Jahrbuch der Österreichischen Byzantinistik, 32/4
(1982) [= XVI. Internationaler Byzantinistenkongress, Wien, 4.-9. Oktober
1981, Akten, II. Teil, 4. Teilband: 7. Buch und Gesellschaft in Byzanz; 8.
Theologie und Philosophie in der Palaiologenzeit; 9. Byzantinische Archi-
tektur], 287-295.
FAILLER 1986 = Albert FAILLER, „La proclamation impériale de Michel VIII et
d’Andronic II”, Revue des Études Byzantines, 44 (1986), 237-251.
FAILLER 1987 = Albert FAILLER, „Trois particularités syntaxiques chez Georges
Pachymérès”, Revue des Études Byzantines, 45 (1987), 183-197.
FAILLER 1988 = Albert FAILLER, „Pachymeriana altera”, Revue des Études Byzanti-
nes, 46 (1988), 67-83.
de Georges Pachymère (livres VII-XIII)”, Revue des Études Byzantines,
48 (1990), 5-87.
FAILLER 1991 = Albert FAILLER, „Pachymeriana nova”, Revue des Études By-
zantines, 49 (1991), 173-197.
FAILLER 1992 = Albert FAILLER, „La première démission du patriarche Athanase
(1293) d’après les documents”, Revue des Études Byzantines, 50 (1992),
137-162.
FAILLER 1993 = Albert FAILLER, „Pachymeriana alia”, Revue des Études Byzan-
tines, 51 (1993), 237-260.
FAILLER 1996 = Albert FAILLER, „Le complot antidynastique de Jean Drimys”,
Revue des Études Byzantines, 54 (1996), 235-244.
FAILLER 1997 = Albert FAILLER, „Pachymeriana novissima”, Revue des Études
Byzantines, 55 (1997), 221-246.
FAILLER 1998 = Albert FAILLER, „Mélèce le Confesseur et le monastère Saint-
Lazare de Constantinople”, Revue des Études Byzantines, 56 (1998), 231-238.
FAILLER 1999c = Albert FAILLER, „À propos de la promotion patriarcale d’Atha-
nase de Constantinople”, Revue des Études Byzantines, 57 (1999), 237-243.
FAILLER 2011 = Albert FAILLER, „Les sources de Nicéphore Grègoras pour le règne
des premiers Palaiologoi”, Revue des Études Byzantines, 69 (2011), 219-234.
FAILLER 2012 = Albert FAILLER, „Pachymeriana ultima”, Revue des Études Byzan-
tines, 70 (2012), 5-93.
FAILLER 2013 = Albert FAILLER, „La déposition de l’épiscopat unioniste après

la mort de Michel VIII Palaiologos (mai 1283)”, Revue des Études Byzan-
tines, 71 (2013), 173-186.
FALANGAS 2009a = Andronikos FALANGAS, „Le patriarche œcuménique S. Niphon
II, le voïévode Radu le Grand et les tribulations de la vie politique vala-
que”, în: Andronikos FALANGAS, Présences grecques dans les Pays rou-
mains (XIVe-XVIe siècles). Le témoignage des sources narratives rou-
maines, Bucarest: Éditions Omonia, 2009, 149-164.
FALANGAS 2009b = Andronikos FALANGAS, „L’héritage spirituel de Niphon II
en Valachie et la politique religieuse du voïévode Neagoe Basarab”, în:
Andronikos FALANGAS, Présences grecques dans les Pays roumains (XI-
Ve-XVIe siècles). Le témoignage des sources narratives roumaines, Buca-
rest: Éditions Omonia, 2009, 165-187.
FELD 1967 = Otto FELD, „Noch einmal Alexios Apokaukos und die byzan-
tinische Kirche von Selymbria (Silivri)”, Byzantion, 37 (1967), 57-65.
FERJANČIĆ 1974 = Божидар ФЕРЈАНЧИЋ, „Михаило IX Палеолог (1277-1320)”, în:
Споменица Георгиjа Острогорског, одговорни ур. Фрањо БАРИШИЋ, coll.
Зборник Филозофског Факултета 12/1, Београд: [s.n.], 1974, 333-356.
FERJANČIĆ 1976 = Божидар ФЕРЈАНЧИЋ, „Поседи припадника рода Палео-
лога”, Зборник радова Византолошког Института, 17 (1976), 127-164.
FERJANČIĆ 1986 = Божидар ФЕРЈАНЧИЋ, „Савладарство у доба Палеолога”,
Зборник радова Византолошког Института, 24-25 (1986), 307-384.
FERLUGA 1985 = Jadran FERLUGA, „Aufstände im byzantinischen Reich zwischen
den Jahren 1025 und 1081. Versuch einer Typologie”, Rivista di Studi Bizan-
tini e Slavi, 5 (1985), 137-165.
FESTA 1899b = N. FESTA, „Ancora la lettera di Michele Paleologo a Clemente
IV”, Bessarione, 6 (1899), 529-532.
FILANTROPOV 1894 = Владимир [ФИЛАНТРОПОВ], Систематическое описание
рукописей Московской Синодальной (Патриаршей) библиотеки, Часть I
(Рукописи греческие), Москва: [Синодальная Типографія], 1894.
FINGAROVA 2012 = Galina FINGAROVA, „Die Stifterin par excellence: Zur Deu-
tung des Stifterbildes in der Marienkirche von Apollonia, Albanien”, Wie-
ner Jahrbuch für Kunstgeschichte, 60-61 (2011-2012) [= Female Founders
in Byzantium and Beyond, edited by Lioba THEIS, Margaret MULLETT and
Michael GRÜNBART with Galina FINGAROVA and Matthew SAVAGE, Wien /
Köln / Weimar: Böhlau Verlag, 2014], 283-298.
FISCHER 2008 = Andreas FISCHER, Kardinäle im Konklave. Die lange Sedis-
vakanz der Jahre 1268 bis 1271, coll. Bibliothek des Deutschen Historischen
Instituts in Rom 118, Tübingen: Max Niemeyer Verlag, 2008.
FISHER 1970 = Elizabeth FISHER, „A Note on Pachymeres’ De Andronico Palae-
ologo”, Byzantion, 40 (1970), 230-235.
FLICHE 1947 = Augustin FLICHE, „Le problème oriental au second Concile œcumé-
nique de Lyon (1274)”, Orientalia Christiana Periodica, 13 (1947), 475-485.
FLICHE, THOUZELLIER 1950 = Histoire de l’Église depuis les origines jusqu’à nos
jours, vol. 10 (La chrétienté romaine, 1198-1274), par Augustin FLICHE,
Christine THOUZELLIER et Yvonne AZAIS, [Paris]: Bloud & Gay, [1950].
FLIER 1992 = Michael S. FLIER, „The Iconography of Royal Procession: Ivan the
Terrible and the Muscovite Palm Sunday Ritual”, în: Heinz DUCHHARDT,
Richard A. JACKSON, David STURDY (eds.), European Monarchy. Its Evolu-
tion and Practice from Roman Antiquity to Modern Times, Stuttgart: Franz
Steiner Verlag, 1992, 109-125.
FLIER 1994 = Michael S. FLIER, „Breaking the Code: The Image of the Tsar in
the Muscovite Palm Sunday Ritual”, în: Medieval Russian Culture, vol. II,
edited by Michael S. FLIER and Daniel ROWLAND, coll. California Slavic
Studies 19, Berkeley / Los Angeles / London: University of California
Press, 1994, 213-242 [republicat ulterior în traducere în limba rusă:
Майкл С. ФЛАЙЕР, „Расшифровка кода: Образ царя в обряде Вербного
воскресенья в Московском государстве”, în: Американская русистика.
Вехи историографии последних лет. Период Киевской и Московской
Руси. Антология, составител: Джордж П. МАДЖЕСКА, Самара: Издате-
льство Самарский университет, 2001, 203-239].
FLUSIN 1987 = Bernard FLUSIN, „Un fragment inédit de la Vie d’Euthyme le
Patriarche? II. Vie d’Euthyme ou Vie de Nicétas?”, Travaux et Mémoires,
10 (1987), 233-260.
FLUSIN 2004 = Bernard FLUSIN, „Les cérémonies de l’Exaltation de la Croix à
Constantinople au XIe siècle d’après le Dresdensis A 104”, în: Byzance et
les reliques du Christ, édité par Jannic DURAND et Bernard FLUSIN, coll.
Centre de Recherche d’Histoire et Civilisation de Byzance. Monographies
17, Paris: Association des Amis du Centre d’Histoire et Civilisation de
Byzance, 2004, 61-89.
FÖGEN 1983 = Marie Theres FÖGEN, „Ein heisses Eisen”, Rechtshistorisches
Journal, 2 (1983), 85-96.
FÖGEN 1985 = Marie Theres FÖGEN, „Horror iuris. Byzantinische Rechtsgelehrte
disziplinieren ihren Metropoliten”, în: Cupido Legum, Herausgegeben von
Ludwig BURGMANN, Marie Theres FÖGEN, Andreas SCHMINCK, Frankfurt
am Main: Löwenklau Gesellschaft e.V., 1985, 47-71.
FÖGEN 1995a = Marie Theres FÖGEN, „Rebellion und Exkommunikation in
Byzanz”, în: Ordnung und Aufruhr im Mittelalter. Historische und juris-
tische Studien zur Rebellion, Herausgegeben von Marie Theres FÖGEN,
coll. Ius commune. Sonderhefte 70, Frankfurt am Main: Vittorio Kloster-
mann, 1995, 43-80.
FÖGEN 1995b = Marie Theres FÖGEN, „Balsamon on Magic: From Roman Secular Law
to Byzantine Canon Law”, în: Byzantine Magic, edited by Henry MAGUIRE,
Washington DC: Dumbarton Oaks Research Library and Collection, 1995, 99-115.
FÖGEN 1997 = Marie Theres FÖGEN, „Kaiser unter Kirchenbann im östlichen und
westlichen Mittelalter”, Rechtshistorisches Journal, 16 (1997), 527-549.
FÖGEN 2005 = Marie Theres FÖGEN, „Um 1262: Warum Canossa in Byzanz nur
zur Parodie taugte”, în: Die Macht des Königs. Herrschaft in Europa vom
Frühmittelalter bis in die Neuzeit, Herausgegeben von Bernhard JUSSEN,
München: Verlag C.H. Beck, 2005, 205-215.
FONKICH, POLIAKOV 1993 = Б.Л. ФОНКИЧ, Ф.Б. ПОЛЯКОВ, Греческие рукописи
Московской Синодальной библиотеки. Палеографические, кодикологи-
ческие и библиографические дополнения к каталогу архимандрита Вла-
димира (Филантропова), Москва: Синодальная библиотека, 1993.
FOREVILLE 1968 = Raymonde FOREVILLE, „Le problème de l’union des Églises
dans la perspective des conciles du Latran”, L’année canonique, 12 (1968),
11-29.
FOSKOLOU 2006 = Vassiliki FOSKOLOU, „In the Reign of the Emperor of Rome…:
Donor Inscriptions and Political Ideology in the Time of Michael VIII Pa-
laiologos”, Δελτίον τῆς Χριστιανικῆς Ἀρχαιολογικῆς Ἑταιρείας, 27 (2006),
455-462.
FOURNIER 2006 = Eric FOURNIER, „Exiled Bishops in the Christian Empire:
Victims of Imperial Violence?”, în: Violence in Late Antiquity. Perceptions
and Practices, edited by H.A. DRAKE, Aldershot / Burlington VT: Ashgate,
2006, 157-166.
FRANCHI 1968 = Antonino FRANCHI, „Il Filioque al Concilio II di Lione (1274)
e il pensiero di Giovanni Duns Scoto”, în: De doctrina Ioannis Duns Scoti
[= Acta Congressus Scotistici Internationalis Oxonii et Edimburgi 11-17
sept. 1966 celebrati], vol. III (Problemata Theologica), coll. Studia Scho-
lastico-Scotistica, Romae: [s.n.], 1968, 777-785.
FRANCHI 1975 = Antonino FRANCHI, „Il problema orientale al Concilio di Lione
II (1274) e le interferenze del Regno di Sicilia”, Ho Theológos, 2 (1975),
no. 5, 15-110.
FRANCHI 1981 = Antonino FRANCHI, La svolta politico-ecclesiastica tra Roma e
Bisanzio (1249-1254). La legazione di Giovanni da Parma. Il ruolo di
Federico II, coll. Spicilegium Pontificii Athenaei Antoniani 21, Romae:
Pontificium Athenaeum Antonianum, 1981.
FRANCHI 1984 = Antonino FRANCHI, I Vespri Siciliani e le relazioni tra Roma e Bi-
sanzio: studio critico sulle fonti, coll. Quaderni di Ho Theológos 1, Palermo:
Facoltà Teologica di Sicilia, 1984 [volumul a fost ulterior retipărit anastatic, fi-
ind adăugat un Indice nominativo: Assisi: Edizioni Porziuncola, 1997].
FRANCHI 1990 = Antonino FRANCHI, Nicolaus Papa IV, 1288-1292 (Girolamo

d’Ascoli), Testo curato da Franca MARONI CAPRETTI, Ascoli Piceno / As-
sisi: Edizioni Porziuncola, 1990.
FUNK 1897 = F.X. FUNK, Kirchengeschichtliche Abhandlungen und Untersuchun-
gen, Band I, Paderborn: Druch und Verlag von Ferdinand Schöningh, 1897.
FUSCO 1970 = Franca FUSCO, „Il panegirico di Michele Italico per Giovanni Com-
neno”, Ἐπετηρὶς Ἑταιρείας Βυζαντινῶν Σπουδῶν, 37 (1969-1970), 146-169.
GAFTON 1956 = Lucian GAFTON, „Agravarea schismei prin încercările de unire
în secolele XI-XV”, Ortodoxia, 8 (1956), 397-416.
GAGEN 2007 = Сергей Яковлевич ГАГЕН, Императорский суд и судьи
Палеологовской Византии (1261-1453) (Диссертация на соискание
ученой степени кандидата юридических наук), Гуманитарный
университет – Екатеринбург, 2007.
GALLAGHER 1991 = Clarence GALLAGHER SJ, „Gratian and Theodore Balsa-
mon: Two Twelfth-Century Canonistic Methods Compared”, în: Το Βυ-
ζάντιο κατά τον 12ο αιώνα. Κανονικό Δίκαιο, κράτος και κοινωνία /
Byzantium in the 12th Century. Canon Law, State and Society, εκδότης: Ν.
ΟΙΚΟΝΟΜΙΔΗΣ, coll. Ἑταιρεία Βυζαντινῶν καὶ Μεταβυζαντινῶν Μελετῶν,
Διπτύχων – Παραφύλλα 3, Ἀθῆναι: Φοινίκη, 1991, 61-89.
GARIDES, PALIOURAS 1993 = Μοναστήρια Νήσου Ιωαννίνων. Ζωγραφική,
γενική εποπτεία Μίλτος ΓΑΡΙΔΗΣ – Αθανάσιος ΠΑΛΙΟΥΡΑΣ, Ιωάννινα:
[Έκδοση Ιερών Μονών Νήσου Ιωαννίνων], 1993.
GARIDIS 1982 = Miltos GARIDIS, „Les grandes étapes de la peinture murale en
Épire au XVIe siècle: les peintures murales des monuments dans l’île du
lac de Janina (fig. 16-28)”, Ἠπειρωτικὰ Χρονικά, 24 (1982), 151-175.
GARIDIS 1989 = Miltiadis-Miltos GARIDIS, La peinture murale dans le monde
orthodoxe après la chute de Byzance (1450-1600) et dans les pays sous
domination etrangère, Athènes: Éditions C. Spanos, 1989.
GARLAND 1999 = Lynda GARLAND, Byzantine Empresses. Women and Power
in Byzantium, AD 527-1204, London / New York: Routledge, 1999 [ediția
în limba română: Lynda GARLAND, Împărătesele Bizanțului. Femeile și
puterea în Bizanț între anii 527 și 1204, traducere din limba engleză: Ma-
ria Yvonne BĂNCILĂ și Damian Alexandru ANFILE, coll. Byzantivm, Bu-
cureşti: Editura Nemira, 2014].
GASTGEBER 2010b = Christian GASTGEBER, „Patriarch Manuel I. Sarantenos von
Konstantinopel und die handschriftliche Namensverwirrung (Mit zwei Ta-
feln)”, în: Sylloge Diplomatico-Palaeographica, I (Studien zur byzantinischen
Diplomatik und Paläographie), coll. Österreichische Akademie der Wis-
fentlichungen zur Byzanzforschung XIX], Herausgegeben von Christian GAST-
GEBER und Otto KRESTEN, Wien: Verlag der Österreichischen Akademie der
GASTGEBER 2015 = Christian GASTGEBER, „Das Dossier der documenta byzantina

des 2. Konzils von Lyon (1274). Ein bislang unbekannter Rotulus aus dem
Umfeld eines Konzilsteilnehmers des Salzburger Erzbischofs Friedrich von
Walchen (Mit einer Textabbildung), Jahrbuch der Österreichischen Byzanti-
nistik, 65 (2015), 13-66.
GATTO 2007 = Ludovico GATTO, Il pontificato di Gregorio X (1271-1276), Se-
conda edizione riveduta e ampliata, coll. Quaderni di Clio 9, Napoli: Edi-
zioni Scientifiche Italiane, 2007.
GEANAKOPLOS 1953a = Deno J. GEANAKOPLOS, „The Nicene Revolution of 1258
and the Usurpation of Michael VIII Palaeologos”, Traditio, 9 (1953), 420-430.
GEANAKOPLOS 1953b = Deno John GEANAKOPLOS, „Greco-Latin Relations on
the Eve of the Byzantine Restoration: the Battle of Pelagonia, 1259”,
Dumbarton Oaks Papers, 7 (1953), 99-141.
GEANAKOPLOS 1953c = Deno GEANAKOPLOS, „Michael VIII Palaeologus and the
Union of Lyons (1274)”, The Harvard Theological Review, 46 (1953), 79-89.
GEANAKOPLOS 1954 = Deno J. GEANAKOPLOS, „On the Schism of the Greek and
Roman Churches: a Confidential Papal Directive for the Implementation of
Union (1278)”, Greek Orthodox Theological Review, 1 (1954), 16-24.
GEANAKOPLOS 1959 = Deno John GEANAKOPLOS, Emperor Michael Palaeolo-
gus and the West, 1258-1282: A Study in Byzantine-Latin Relations, Cam-
bridge MA: Harvard University Press, 1959.
GEANAKOPLOS 1965 = Deno J. GEANAKOPLOS, „Church and State in the Byzantine
Empire: A Reconsideration of the Problem of Caesaropapism”, Church History,
34 (1965), 381-403.
GEANAKOPLOS 1975 = Deno GEANAKOPLOS, „Byzantium and the Crusades,
1261-1354”, în: Kenneth M. SETTON, A History of the Crusades, vol. III
(The Fourteenth and Fifteenth Centuries) edited by Harry W. HAZARD,
Madison WI: The University of Wisconsin Press, 1975, 27-68.
GEANAKOPLOS 1976a = Deno John GEANAKOPLOS, „Religion and Nationalism in
the Byzantine Empire and After: Conformity and Pluralism”, în: Deno John
GEANAKOPLOS, Interaction of the Sibling Byzantine and Western Cultures
in the Middle Ages and Italian Renaissance (330-1600), New Haven / Lon-
don: Yale University Press, 1976, 36-54, 315-317 (note de subsol).
GEANAKOPLOS 1976b = Deno John GEANAKOPLOS, „A Greek Libellus against
Religious Union with Rome after the Council of Lyons (1274)”, în: Deno John
GEANAKOPLOS, Interaction of the Sibling Byzantine and Western Cultures
in the Middle Ages and Italian Renaissance (330-1600), New Haven / Lon-
don: Yale University Press, 1976, 156-170, 346-350 (note de subsol).
GEANAKOPLOS 1976c = Deno J. GEANAKOPLOS, „Bonaventura, the Two Mendi-
cant Orders, and the Greeks at the Council of Lyons (1274)”, în: The Or-
thodox Churches and the West [= Papers read at the Fourteenth Summer
Meeting and the Fifteenth Winter Meeting of the Ecclesiastical History So-
ciety], edited by Derek BAKER, coll. Studies in Church History 13, Oxford:
Basil Blackwell, 1976, 183-211 [retipărit în: Deno John GEANAKOPLOS,
Constantinople and the West. Essays on the Later Byzantine (Palaeologan)
and Italian Renaissances and the Byzantine and Roman Churches, Madison
WI: The University of Wisconsin Press, 1989, 195-223].
GEANAKOPLOS 1979 = Deno J. GEANAKOPLOS, „The Byzantine Recovery of
Constantinople from the Latins in 1261: a Chrysobull of Michael VIII Palae-
ologus in Favor of Hagia Sophia”, în: Continuity and Discontinuity in Church
History. Essays Presented to George Huntston Williams on the Occasion of
his 65th Birthday, edited by F. FORRESTER CHURCH and Timothy GEORGE,
coll. Studies in the History of Christian Thought 19, Leiden: E.J. Brill,
1979, 104-117 [retipărit în: Deno John GEANAKOPLOS, Constantinople and
the West. Essays on the Later Byzantine (Palaeologan) and Italian Renaissances
and the Byzantine and Roman Churches, Madison WI: The University of
Wisconsin Press, 1989, 173-188].
GEANAKOPLOS 1984 = Deno J. GEANAKOPLOS, „The Greek Population of South
Italy and Sicily and Its Attitudes toward Charles of Anjou and Michael
Palaeologus before and during the Early Phase of the Sicilian Vespers”,
în: La società mediterranea all’epoca del Vespro [= XI Congresso di Sto-
ria della Corona d’Aragona (Palermo-Trapani-Erice, 25-30 Aprile
1982)], edizione curata da Francesco GIUNTA et Pietro CORRAO, vol. 3,
Palermo: Accademia di Scienze, Lettere e Arti, 1984, 177-182 [retipărit
în: Deno John GEANAKOPLOS, Constantinople and the West. Essays on
the Later Byzantine (Palaeologan) and Italian Renaissances and the
Byzantine and Roman Churches, Madison WI: The University of Wiscon-
sin Press, 1989, 189-194].
GENNADIOS 1952 = ΓΕΝΝΑΔΙΟΣ (Μητροπολίτης Ἠλιουπόλεως), „Τοῦ Οἰκου-
μενικοῦ Πατριάρχου Ἀθανασίου Α΄ Ἐπιστολιμαία διδασκαλία πρὸς τὸν
Αὐτοκράτορα Ἀνδρόνικον Β΄”, Ὀρθοδοξία, 27 (1952), 113-120, 173-179.
GENTILE MESSINA 2007 = R. GENTILE MESSINA, „Autorità patriarcale e questi-
one dinastica. Il caso di Arsenio Autoriano”, Byzantinische Forschungen,
29 (2007), 227-255.
GEORGIADOU 1993 = Βασιλική ΓΕΩΡΓΙΑΔΟΥ, „Οἱ λιτανεῖες ὡς μέσον ἐπικοι-
νωνίας τοῦ πατριάρχη Ἀθανασίου Α΄ μὲ τὸ ποίμνιό του”, în: Ἡ
ἐπικοινωνία στὸ Βυζαντιὸ. Πρακτικά τοῦ Β΄ Διεθνοῦς Συμποσίου, 4-6
Ὀκτωβρίου 1990, ἐπιμέλεια: Ν.Γ. ΜΟΣΧΟΝΑΣ, Ἀθήνα: Κέντρο Βυζαν-
τινῶν Ἐρευνῶν / Ἐθνικὸν Ἵδρυμα Ἐρευνῶν, 1993, 333-346.
GEORGITSOGIANNE 1989 = Εύη ΓΕΩΡΓΙΤΣΟΓΙΑΝΝΗ, „Ένα εργαστήριο ανωνύμων
ζωγράφων του δεύτερου μισού του 15ου αιώνα στα Βαλκάνια και η
επίδρασή του στη μεταβυζαντινή τέχνη”, Ἠπειρωτικὰ Χρονικά, 29 (1988-
1989), 145-172.
GEORGITSOGIANNE 1999 = Ευαγγελία ΓΕΩΡΓΙΤΣΟΓΙΑΝΝΗ, „Η σχέση των
τοιχογραφιών των μονών Φιλανθρωπηνών και Ντίλιου με το Εργαστήριο
της Καστοριάς του τέλους του 15ου αιώνα”, în: Μοναστήρια Νήσου Ιωαν-
νίνων. Πρακτικά Συμποσίου, 700 Χρόνια (1292-1999). 29-31 Μαϊου 1992,
γενική εποπτεία Μίλτος ΓΑΡΙΔΗΣ – Αθανάσιος ΠΑΛΙΟΥΡΑΣ, Ιωάννινα:
[Έκδοση Ιερών Μονών Νήσου Ιωαννίνων], 1999, 85-101.
GEORGITSOYANNI 1993 = Evangelia N. GEORGITSOYANNI, Les peintures murales
du Vieux Catholicon du Monastère de la Transfiguration aux Météores
(1483), coll. Bibliothèque Sophie N. Saripolos 92, Athènes: Université
Nationale et Capodistriaque d’Athènes – Faculté de Philosophie, 1993.
GEROUKE 1988 = Ἀριάδνη ΓΕΡΟΥΚΗ, „Ὁ φόβος τοῦ ἀφορισμοῦ”, Τὰ Ἱστορικά /
Historica, 5 (1988), 8, 53-68.
GEROUKI 1998 = Ariadni GEROUKI, Les excommunications à Corfou (XVIIe et
XVIIIe siècles): criminalité et attitudes mentales, coll. Forschungen zur
byzantinischen Rechtsgeschichte. Athener Reihe 12, Athènes-Komotini:
Éditions Ant. N. Sakkoulas, 1998.
GETCHA 2009 = Job GETCHA, Le Typikon décrypté. Manuel de liturgie byzantine,
Préface du Hiéromoine MACAIRE de Simonos Petras, coll. Liturgie 18, Pa-
ris: Les Éditions du Cerf, 2009.
GIAKOUMIS, CHRISTIDOU 2010 = Konstantinos GIAKOUMIS, Anna CHRISTIDOU,
„Image and Power in the Age of Andronicos II and III Palaiologos: Imperial
Patronage in the Western Provinces of Via Egnatia”, în: Via Egnatia Revisited.
Common Past, Common Future [= Proceedings VEF Conference, Bitola,
February 2009], Driebergen: Via Egnatia Foundation, 2010, 76-84.
GIANNOULI 2013 = Antonia GIANNOULI, „Coronation Speeches in the Palaiolo-
gan Period?”, în: Court Ceremonies and Rituals of Power in Byzantium
and the Medieval Mediterranean. Comparative Perspectives, edited by
Alexander BEIHAMMER, Stavroula CONSTANTINOU, Maria PARANI, coll.
den / Boston: Brill, 2013, 203-223.
GIARENES 2001 = Ἠλίας ΓΙΑΡΕΝΗΣ, „Πτυχὲς τῆς ἰδεολογικῆς ἀντιπαράθεσης
Νίκαιας καὶ Ἠπείρου. Ὁ ρόλος τοῦ χρίσματος”, în: Μεσαιωνικὴ Ἤπειρος
[= Πρακτικά Ἐπιστημονικοῦ Συμποσίου (Ἰωάννινα 17-19 Σεπτεμβρίου 1999)],
Ἐκδοτικὴ Ἐπιμέλεια: Κώστας Ν. ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΙΔΗΣ, coll. Πανεπιστήμιο Ἰω-
αννίνων. Φιλοσοφικὴ Σχολὴ. Διατμηματικὸ Μεταπτυχιακὸ Πρόγραμμα Με-
σαιωνικῶν Σπουδῶν. Σειρά Συμποσίων 1, Ἰωάννινα: [s.n.], 2001, 99-121.
GICKLER 2015 = Helga GICKLER, Kaiser Michael IX. Palaiologos: sein Leben und Wir-
ken (1278 bis 1320). Eine biographische Annäherung, coll. Studien und Texte zur
Byzantinistik 9, Frankfurt am Main: Peter Lang Academic Research, 2015.
GILBERT 2009 = Peter GILBERT, „Not an Anthologist: John Bekkos as a Reader of
the Fathers”, Communio. International Catholic Review, 36 (2009), 259-294.
GILL 1970 = Joseph GILL, „Emperor Andronicus II and patriarch Athanasius I”,
Βυζαντινά, 2 (1970), 11-19.
GILL 1973 = Joseph GILL, „Innocent III and the Greeks: Aggressor or Apostle?”,
în: Relations between East and West in the Middle Ages, edited by Derek
BAKER, Edinburgh: Edinburgh University Press, 1973, 95-108 [retipărit
în: Joseph GILL, Church Union: Rome and Byzantium (1204-1453), coll.
Variorum Reprint CS91, London: Variorum Reprints, 1979].
GILL 1975a = J. GILL, „Notes on the De Michaele et Andronico Palaeologis of
George Pachymeres”, Byzantinische Zeitschrift, 68 (1975), 295-303 [reti-
părit în: Joseph GILL, Church Union: Rome and Byzantium (1204-1453),
GILL 1975b = Joseph GILL, „John Beccus, Patriarch of Constantinople, 1275-
1282”, Βυζαντινά, 7 (1975), 251-266 [retipărit în: Joseph GILL, Church
Union: Rome and Byzantium (1204-1453), coll. Variorum Reprint CS91,
GILL 1977 = Joseph GILL, „Eleven Emperors of Byzantium seek Union with the
Church of Rome”, Eastern Churches Review, 9 (1977), 72-84 [retipărit în:
Joseph GILL, Church Union: Rome and Byzantium (1204-1453), coll. Va-
riorum Reprint CS91, London: Variorum Reprints, 1979].
GILL 1979 = Joseph GILL, Byzantium and the Papacy (1198-1400), New Brunswick
NJ: Rutgers University Press, 1979.
DEL GIUDICE 1880 = Giuseppe DEL GIUDICE, „La famiglia di re Manfredi
(VII)”, Archivio Storico per le Province Napoletane, 5 (1880), 262-302.
GIUNTA, CORRAO 1984 = La società mediterranea all’epoca del Vespro [= XI
Congresso di Storia della Corona d’Aragona (Palermo-Trapani-Erice,
25-30 aprile 1982)], edizione curata da Francesco GIUNTA e Pietro COR-
RAO, vol. I-IV, Palermo: Accademia di Scienze, Lettere e Arti, 1983-1984.
GLORIEUX 1955 = P. GLORIEUX, „Autour du Contra errores graecorum. Suggestions
chronologiques”, în: Autour d’Aristote. Recueil d’études de philosophie
ancienne et médiévale offert à Monseigneur A. Mansion, coll. Bibli-
othèque philosophique de Louvain 16, Louvain: Publications universitai-
res de Louvain, 1955, 497-512.
GOLUBOVICH 1906b = G. GOLUBOVICH, „Cenni storici su Fra Giovanni Paras-
tron, minorita greco di Constantinopoli, legato dell’imperatore greco al
papa, interprete al Concilio di Lione ecc. (1272-1275†)”, Bessarione, 10
(1906), 295-304.
GORIANOV 1949 = Б.Т. ГОРЯНОВ, „Неизданный анонимный византийский
хронограф XIV века”, Византийский временник, 2 (1949), 276-293.
GOUILLARD 1944 = Jean GOUILLARD, „Après le schisme arsénite: la correspondance
inédite du Pseudo-Jean Chilas”, Bulletin de la Section Historique (Histoire-
Géographie-Sciences sociales) [Académie Roumaine], 25 (1944), 174-213.
GOUILLARD 1977 = Jean GOUILLARD, „Michel VIII et Jean Beccos devant l’union”,
în: 1274: Année Charnière. Mutations et continuités [= Colloques Internatio-
naux du Centre National de la Recherche Scientifique, No. 558], Paris:

Éditions du Centre National de la Recherche Scientifique, 1977, 179-190.
GOUNARIDES 1985 = Π. ΓΟΥΝΑΡΙΔΗΣ, „Η χρονολογία της αναγορεύσης και της
στέψης του Θεοδώρου Α΄ του Λασκαρρέως”, Συμμεικτά, 6 (1985), 59-71.
GOUNARIDES 1987 = Π. ΓΟΥΝΑΡΙΔΗΣ, „Ὅρκος καὶ Ἀφορισμὸς στὰ βυζαντινὰ
δικαστήρια”, Συμμεικτά, 7 (1987), 41-57.
GOUNARIDES 1998 = Π. ΓΟΥΝΑΡΙΔΗΣ, „Ιωάννης Βέκκος εχθρός Ρωμαίων”, în:
Βαλκάνια και Ανατολική Μεσόγειος (12ος-17ος αιώνες) [= Πρακτικά του
Διεθνούς Συμποσίου στη Μνήμη Δ.Α. Ζακυθηνού, Αθήνα, 14-15 Ιανουα-
ρίου 1994] / The Balkans and the Eastern Mediterranean (12th-17th Centuries),
coll. Το Βυζάντιο σήμερα 2, Αθήνα: Εθνικό Ίδρυμα Ερευνών / Ινστιτούτο
Βυζαντινών Ερευνών, 1998, 29-40.
GOUNARIDES 1999 = Πάρις ΓΟΥΝΑΡΙΔΗΣ, Τὸ κίνημα τῶν Ἀρσενιατῶν (1261-
1310): ἰδεολογικὲς διαμάχες τὴν ἐποχὴν τῶν πρώτων Παλαιολόγων,
Ἀθήνα: Ἐκδόσεις Δόμος, 1999.
GOUNARIDES 2002 = Π. ΓΟΥΝΑΡΙΔΗΣ, „Μητροπολίτης Φιλαδελφείας Θεόληπτος
κατά Ἀρσενιατῶν”, în: Ανοχή και καταστολή στους μέσους χρόνους.
Μνήμη Λένου Μαυρομμάτη / Toleration and Repression in the Middle
Ages. In Memory of Lenos Mavrommatis, Επιμέλεια έκδοσης: Κατερίνα
ΝΙΚΟΛΑΟΥ, coll. Διεθνή Συμπόσια 10, Αθήνα: Εθνικό Ίδρυμα Ερευνών /
Ινστιτούτο Βυζαντινών Ερευνών, 2002, 107-117.
GOUNARIDES 2004 = Πάρις ΓΟΥΝΑΡΙΔΗΣ, „Ἑαυτὸν ταλανίζων πένητα
ἀποκαλῶν ἦν: μια σελίδα απὸ την πολιτική αγιοποίηση του πατριάρχη
Αθανασίου Α΄”, în: Οι ήρωες της Ορθόδοξης Εκκλησίας: Οι νέοι άγιοι, 8ος-
16ος αιώνας / The Heroes of the Orthodox Church: The New Saints, 8th-
16th c., Επιστημονική επιμέλεια: Ελεωνόρα ΚΟΥΝΤΟΥΡΑ-ΓΑΛΑΚΗ, coll.
Διεθνή Συμπόσια 15, Αθήνα: Εθνικό Ίδρυμα Ερευνών / Ινστιτούτο Βυζαν-
τινών Ερευνών, 2004, 203-214.
GOUNARIDIS 2005 = Paris GOUNARIDIS, „La Canonisation du patriarche Jo-
seph”, Σύμμεικτα, 17 (2005), 239-253.
GRABAR 1928a = André GRABAR, La peinture religieuse en Bulgarie. Texte, coll.
Orient et Byzance I, Préface de Gabriel MILLET, Paris: Librairie Orientaliste
Paul Geuthner, 1928.
GRABAR 1928b = André GRABAR, La peinture religieuse en Bulgarie. Album,
Paris: Librairie Orientaliste Paul Geuthner, 1928.
GRABAR 1950 = André GRABAR, „Quelques reliquaires de Saint Démétrios et le
martyrium du Saint à Salonique”, Dumbarton Oaks Papers, 5 (1950), 1-28.
GRABAR 1954 = André GRABAR, „Un nouveau reliquaire de Saint Démétrios”,
GRABAR 1971 = André GRABAR, „Pseudo-Codinos et les cérémonies de la Cour
byzantine au XIVe siècle”, în: Art et Société à Byzance sous les Paléologues
[= Actes du colloque organisé par l’Association Internationale des Études
Byzantines à Venise en Septembre 1968], coll. Bibliothèque de l’Institut

Hellénique d’Études Byzantines et Post-Byzantines de Venise 4, Venise:
Stamperia di Venezia, 1971, 193-221.
GRÉGOIRE 1930 = Henri GRÉGOIRE, „Comptes rendus: Le Schisme Arséniate et
Nicéphore Calliste Xanthopoulos”, Byzantion, 5 (1929-1930), 758-765.
GROSS-ALBENHAUSEN 1999 = Kirsten GROSS-ALBENHAUSEN, Imperator chris-
tianissimus. Der christliche Kaiser bei Ambrosius und Johannes Chry-
sostomus, coll. Frankfurter althistorische Beiträge 3, Frankfurt am Main:
Buchverlag Marthe Clauss, 1999.
GROTZ 1955 = Joseph GROTZ SJ, Die Entwicklung des Bußstufenwesens in der
vornicänischen Kirche, Freiburg: Verlag Herder, 1955.
GRUMEL 1924 = V. GRUMEL, „Les ambassades pontificales à Byzance après le
IIe Concile de Lyon (1274-1280)”, Échos d’Orient, 23 (1924), 437-447.
GRUMEL 1925a = V. GRUMEL, „Un ouvrage récent sur Jean Beccos, patriarche
de Constantinople”, Échos d’Orient, 24 (1925), 26-32.
GRUMEL 1925b = V. GRUMEL, „En Orient après le IIe Concile de Lyon: brèves
notes d’histoire et de chronologie”, Échos d’Orient, 24 (1925), 321-325.
GRUMEL 1929a = V. GRUMEL, „Nicéphore Blemmyde et la Procession du Saint-
Esprit”, Revue des Sciences Philosophiques et Théologiques, 18 (1929), 636-656.
GRUMEL 1929b = Venance GRUMEL, „Ouvriers de l’Union. Un théoricien de
l’Union des Églises au XIIIe siècle: le vénérable Humbert de Romans”,
L’Union des Églises, 8 (1929), 103-110.
GRUMEL, DARROUZÈS 1989 = Venance GRUMEL, Les regestes des actes du Pa-
triarcat de Constantinople, vol. I (Les actes des patriarches), fasc. II-III
(Les regestes de 715 à 1206), Deuxième édition revue et corrigée par Jean
DARROUZÈS, Paris: Institut Français d’Études Byzantines, 1989.
GUILLAND 1930 = Rodolphe GUILLAND, „La correspondance inédite d’Atha-
nase, Patriarche de Constantinople (1289-1293; 1304-1310)”, în: Mélanges
Charles Diehl, I (Histoire), Paris: Librairie Ernest Leroux, 1930, 121-140
[retipărit în: Rodolphe GUILLAND, Études byzantines, coll. Publications
de la Faculté des lettres et sciences humaines de Paris 7, Paris: Presses
universitaires de France, 1959, 53-79].
GUILLAND 1947 = R. GUILLAND, „Les noces plurales à Byzance”, Byzantino-
slavica, 9 (1947), 1, 9-30 [retipărit în: Rodolphe GUILLAND, Études
byzantines, coll. Publications de la Faculté des Lettres et Sciences Hu-
maines de Paris 7, Paris: Presses universitaires de France, 1959, 233-261].
GUILLAND 1948b = R. GUILLAND, „Περὶ τὴν βασίλειον τάξιν Κωνσταντίνου Ζ΄
τοῦ Πορφυρογεννήτου. Ἡ Χαλκῆ καὶ τὰ πέριξ αὐτῆς. Ὁ Αὐγουστέων”,
Ἐπετηρὶς Ἑταιρείας Βυζαντινῶν Σπουδῶν, 18 (1948), 153-172.
GUILLAND 1950 = R. GUILLAND, „Contribution a l’histoire administrative de l’Em-
pire byzantin. Le drongaire et le grand drongaire de la Veille”, Byzantinische
Zeitschrift, 43 (1950), 340-365 [retipărit în: Rodolphe GUILLAND, Recherches
sur les institutions byzantines, avec trois Index par Manfred NAUENBURG, I,
coll. Berliner byzantinische Arbeiten 35/1, Berlin / Amsterdam: Akademie-
Verlag / Adolf M. Hakkert, 1967, 563-587].
GUILLAND 1953b = R. GUILLAND, „Le palais du Boukoléon: l’assassinat de
Nicéphore II Phokas”, Byzantinoslavica, 13 (1952-1953), 101-136.
GUILLAND 1956 = Rodolphe GUILLAND, „Études sur Constantinople byzantine.
Les Thomaïtès et le Patriarcat”, Jahrbuch der Österreichischen Byzanti-
nischen Gesellschaft, 5 (1956), 27-40.
GURAN 2007 = Petre GURAN, „L’origine et la fonction théologico-politique de la
couronne patriarcale”, în: Le Patriarcat Œcuménique de Constantinople aux
XIVe-XVIe siècles: rupture et continuité [= Actes du colloque international,
Rome, 5-6-7 décembre 2005], coll. Dossiers byzantins 7, Paris: Centre
d’études byzantines, néo-helléniques et sud-est européenes / Écoles des
Hautes Études en Sciences Sociales, 2007, 407-427.
VON GUTSCHMID 1890 = Alfred VON GUTSCHMID, „Verzeichniss der Patriar-
chen von Alexandrien”, în: Alfred VON GUTSCHMID, Kleine Schriften,
hrsg. von Franz RÜHL, II. Band (Schriften zur Geschichte und Literatur
der semitischen Völker und zur älteren Kirchengeschichte), Leipzig:
Druck und Verlag von B.G. Teubner, 1890, 395-525.
HALLENSLEBEN 1986 = Horst HALLENSLEBEN, „Die ehemalige Spyridōnkirche
in Silivri (Sēlymbria) – eine Achtstützenkirche im Gebiet Konstantinopels
(Taf. 8)”, în: Studien zur spätantiken und byzantinischen Kunst: Friedrich
Wilhelm Deichmann gewidmet, herausgegeben in Verbindung mit Otto
FELD und Urs PESCHLOW, Teil 1, coll. Römisch-Germanisches Zentral-
museum. Forschungsinstitut für Vor- und Frühgeschichte. Monographien
10/1, Bonn: Dr. Rudolf Habelt GmbH, 1986, 35-46.
HARTNUP 2004 = Karen HARTNUP, On the Beliefs of the Greeks. Leo Allatius
and Popular Orthodoxy, coll. The Medieval Mediterranean. Peoples,
Economies and Cultures 54, Leiden / Boston: Brill, 2004.
HASHIKAWA 2004 = Hiroyuki HASHIKAWA, Byzantine Monks and the Union of
Lyons (MPhil thesis), The University of Birmingham, 2004.
VON HEFELE 1890 = Carl Joseph VON HEFELE, Conciliengeschichte, Sechster
Band, Zweite, vermehrte und verbesserte Auflage, besorgt von Dr. Alois
KNÖPFLER, Freiburg im Breisgau: Herder’sche Verlagshandlung, 1890 [tra-
ducerea în limba franceză: Charles-Joseph HEFELE, Histoire des Conciles
d’après les documents originaux, Nouvelle traduction française faite sur la
deuxième édition allemande, corrigée et augmentée de notes critiques et
bibliographiques par Dom H. LECLERCQ, tome VI.1, Paris: Librairie Le-
touzey et Ané, 1914].
HEHER 2015 = Dominik HEHER, „Heads on Stakes and Rebels on Donkeys. The
Use of Public Parades for the Punishment of Usurpers in Byzantium (c.
900-1200)”, Πορφύρα / Porphyra (coll. Confronti su Bisanzio 2), Dicem-
bre 2015 [= VIes Rencontres annuelles internationales des doctorants en

études byzantines (2013), éditées par L.M. CIOLFI et J. DEVOGE], 12-20.
HEIN 1973 = Kenneth HEIN, Eucharist and Excommunication. A Study in Early
Christian Doctrine and Discipline, coll. European University Papers. Se-
ries XXIII – Theology 19, Bern / Frankfurt am Main: Herbert Lang / Peter
Lang, 1973.
HEINTKE 1933 = Fritz HEINTKE, Humbert von Romans, der fünfte Ordensmeis-
ter der Dominikaner, coll. Historische Studien 222, Berlin: Dr. Emil Ebe-
ring, 1933.
HEISENBERG 1920 = August HEISENBERG, Aus der Geschischte und Literatur
der Palaiologenzeit, coll. Sitzungsberichte der Bayerischen Akademie der
Wissenschaften, Philosophisch-philologische und historische Klasse, 10.
Abhandlung, München: Verlag der Bayerischen Akademie der Wissen-
schaften, 1920 [retipărit în: August HEISENBERG, Quellen und Studien zur
spätbyzantinischen Geschichte, Gesammelte Arbeiten ausgewählt von
Hans-Georg BECK, coll. Variorum Reprint CS22, London: Variorum Re-
prints, 1973].
HENDRICKX 1970 = Benjamin HENDRICKX, Οἱ πολιτικοὶ καὶ στρατιωτικοὶ θεσμοὶ
τῆς Λατινικῆς Αὐτοκρατορίας τῆς Κωνσταντινουπόλεως κατὰ τοὺς
πρώτους χρόνους τῆς ὑπάρξεώς της, Θεσσαλονίκη: [s.n.], 1970 [retipărită
într-o nouă ediție în: Benjamin HENDRICKX, Οι πολιτικοί και στρατιωτικοί
θεσμοί της Λατινικής Αυτοκρατορίας της Κωνσταντινουπόλεως, coll. Με-
λέτες για τη βυζαντινή και μεταβυζαντινή ελληνική ιστορία 12, Αθήνα:
Δημιουργία, 1999].
HENDRICKX 1974 = Benjamin HENDRICKX, „Les Institutions de l’Empire latin
de Constantinople (1204-1261): le pouvoir impérial (l’empereur, les ré-
gents, l’impératrice)”, Βυζαντινά, 6 (1974), 85-154.
HERDE 1970 = Peter HERDE, „Das Papsttum und die griechische Kirche in Süd-
italien vom 11. bis zum 13. Jahrhundert”, Deutsches Archiv für Erfor-
schung des Mittelalters, 26 (1970), 1-46.
HERMAN 1940 = E. HERMAN, „Wann ist die Chrysamweihe zum ausschliess-
lichen Vorrecht der Patriarchen geworden?”, în: Сборникъ въ паметь на
проф. Петъръ Никовъ, coll. Известия на Българското Историческо
Д-во XVI-XVIII, София: [s.n.], 1940, 509-515.
HERMAN 1951 = E. HERMAN, „Hat die byzantinische Kirche von selbst eintre-
tende Strafen (poenae latae sententiae) gekannt?”, Byzantinische Zeit-
schrift, 44 (1951), 258-264.
HERO 1991 = Angela Constantinides HERO, „Theoleptos of Philadelphia (ca. 1250-
1322): from Solitary to Activist”, în: The Twilight of Byzantium. Aspects of
Cultural and Religious History in the Late Byzantine Empire [= Papers from
the Colloquium held at Princeton University, 8-9 May 1989)], edited by
Slobodan ĆURČIĆ and Doula MOURIKI, Princeton NJ: Princeton University,

1991, 27-38.
HERO 1994 = A. Constantinides HERO, The Life and Letters of Theoleptos of
Philadephia (ca. 1250 – ca. 1326), coll. The Archbishop Iakovos Library
of Ecclesiastical and Historical Sources 20, Brookline MA: Hellenic College
Press, 1994.
HERRIN 2000 = Judith HERRIN, „Blinding in Byzantium”, în: Πολύπλευρος νοῦς.
Miscellanea für Peter Schreiner zu seinem 60. Gerburtstag, Mit einem
Geleitwort von Herbert HUNGER, Herausgegeben von Cordula SCHOLZ
und Georgios MAKRIS, coll. Byzantinisches Archiv 19, München / Leipzig:
K.G. Saur, 2000, 56-68.
HETHERINGTON 2003 = Paul HETHERINGTON, „The Jewels from the Crown:
Symbol and Substance in the Later Byzantine Imperial Regalia”, Byzanti-
nische Zeitschrift, 96 (2003), 157-168.
HILSDALE 2010 = Cecily J. HILSDALE, „The Imperial Image at the End of Exile:
The Byzantine Embroidered Silk in Genoa and the Treaty of Nymphaion
(1261)”, Dumbarton Oaks Papers, 64 (2010), 151-199.
HILSDALE 2014 = Cecily J. HILSDALE, Byzantine Art and Diplomacy in an Age
of Decline, Cambridge / New York: Cambridge University Press, 2014.
HINTERBERGER 2010 = Martin HINTERBERGER, „Hagiographische Metaphrasen.
Ein möglicher Weg der Annäherung an die Literarästhetik der frühen Palaio-
logenzeit”, în: Imitatio – Aemulatio – Variatio [= Akten des internationalen
wissenschaftlichen Symposions zur byzantinischen Sprache und Literatur
(Wien, 22.-25. Oktober 2008)], coll. Österreichische Akademie der Wis-
fentlichungen zur Byzanzforschung XXI], Herausgegeben von Andreas
RHOBY und Elisabeth SCHIFFER, Wien: Verlag der Österreichischen Aka-
demie der Wissenschaften, 2010, 138-151.
HOECK, LOENERTZ 1965 = Johannes M. HOECK, Raimund J. LOENERTZ, Ni-
kolaos-Nektarios von Otranto, abt von Casole: Beiträge zur Geschichte
der Ost-Westlichen Beziehungen unter Innozenz III. und Friedrich II.,
coll. Studia Patristica et Byzantina 11, Ettal: Buch-Kunstverlag, 1965.
HOFMANN 1945 = G. HOFMANN SJ, „Patriarch Johann Bekkos und die lateini-
sche Kultur”, Orientalia Christiana Periodica, 11 (1945), 141-164.
HOLSTEIN 1966 = Henri HOLSTEIN, „Lyon II”, în: Hans WOLTER, Henri HOL-
STEIN, Lyon I et Lyon II, coll. Histoire des Conciles Œcuméniques 7, Pa-
ris: Éditions de l’Orante, 1966, 129-241.
HOLSTEIN 1974 = Henri HOLSTEIN, „Bonaventura und die Kircheunion auf dem
Zweiten Konzil zu Lyon (1274)”, Wissenschaft und Weisheit, 37 (1974),
122-139.
HOLT 1986 = P.M. HOLT, The Age of the Crusades: the Near East from the Eleventh
Century to 1517, London / New York: Longman, 1986.
HOLTZMANN 1932 = Robert HOLTZMANN, „Zum Strator- und Marschalldienst.

Zugleich eine Erwiderung”, Historische Zeitschrift, 145 (1932), 301-350.
HOLUM 1982 = Kenneth G. HOLUM, Theodosian Empresses: Women and Imperial
Dominion in Late Antiquity, Berkeley CA: University of California Press, 1982.
HORNA 1903 = Konstantin HORNA, „Die Epigramme des Theodoros Balsamon”,
Wiener Studien (Zeitschrift für klassische Philologie), 25 (1903), 165-217.
VAN DER HORST 1993 = Pieter W. VAN DER HORST, „A Note on the Judas Curse
in Early Christian Inscriptions”, Orientalia Christiana Periodica, 59
(1993), 211-215.
L’HUILLIER 1960 = P. L’HUILLIER, „La nature des relations ecclésiastiques
gréco-latines après la prise de Constantinople par les Croisés”, în: Akten
des XI. internationalen Byzantinistenkongresses, München 1958, heraus-
gegeben von Franz DÖLGER und Hans-Georg BECK, München: C.H.
Beck’sche Verlagsbuchhandlung, 1960, 314-320.
HUNGER 1990 = Herbert HUNGER, „Reditus imperatoris”, în: Fest und Alltag in
Byzanz, Herausgegeben von Günter PRINZING und Dieter SIMON, Mün-
chen: Verlag C.H. Beck, 1990, 17-35, 179-184 (note de subsol).
HUNGER, LACKNER 1992 = Herbert HUNGER, Wolfgang LACKNER, Christian
HANNICK, Katalog der griechischen Handschriften der Österreichischen
Nationalbibliothek, coll. Museion N.F. 4, Bd. 1, Teil 3/3 (Codices theologici
201-337), Wien: Verlag Brüder Hollinek, 1992.
HUSSEY 1986 = J.M. HUSSEY, The Orthodox Church in the Byzantine Empire,
Oxford: Clarendon Press, 1986.
ICĂ JR. 1987 = Ioan ICĂ JR., „Sinodul constantinopolitan din 1285 şi învăţătura
despre Sfântul Duh a patriarhului Grigorie II Cipriotul în contextul con-
troversei asupra lui Filioque”, Mitropolia Ardealului, 32 (1987), 47-78.
ICĂ JR. 2006 = Ioan ICĂ JR., „Tomosul Sinodului constantinopolitan din 1285 –
precizarea pnevmatologiei ortodoxe şi replica ortodoxă la învăţătura des-
pre Filioque”, Studii Teologice, SN 2 (2006), 120-144.
ISTRIN 1899 = В.М. ИСТРИН, „Новыя изданія греческихъ апокрифовъ: Ano-
nimi Byzantini. De caelo et infernis epistula. Edidit L. Radermacher. Le-
ipzig. 1898 / Addenda къ изданію А. Васильева Anecdota graeco-
byzantina. Н.Ф. Красносельцев. Одесса. 1898”, Журнал Министерства
народного просвещения, CCCXXIII (1899), № 5, 204-215.
ITSINES 1973 = Nicholas G. ITSINES, Patriarch Nicholas Mysticos and the Fourth
Marriage of Leo VI the Wise (PhD dissertation), Fordham University, 1973.
JAMESON 1957 = Andrew George JAMESON, The Responsa and Letters of Deme-
trios Chomatianos, Archbishop of Achrida and Bulgaria: A Study in Legal
and Economic History of the Thirteenth Century (PhD dissertation), Har-
vard University, 1957.
JANIN 1933 = R. JANIN, „Au lendemain de la conquête de Constantinople. Les tenta-
tives d’union des Églises (1204-1208)”, Échos d’Orient, 32 (1933), 5-21.
JANIN 1944 = R. JANIN, „Les sanctuaires de Byzance sous la domination latine”,

Études Byzantines, 2 (1944), 134-184.
JANIN 1962 = R. JANIN, „Le Palais patriarcal de Constantinople byzantine”,
JANIN 1964 = R. JANIN, Constantinople Byzantine. Développement urbain et
répertoire topographique, deuxième édition, coll. Archives de l’Orient
Chrétien 4A, Paris: Institut Français d’Études Byzantines, 1964.
JANIN 1969 = R. JANIN, La géographie ecclésiastique de l’empire byzantin, I.3 (Le
siège de Constantinople et le patriarcat œcuménique. Les églises et les monas-
tères), Deuxième édition, Paris: Institut français d’études byzantines, 1969.
JANIN 1975 = Raymond JANIN AA, Les églises et les monastères des grands centres
byzantins (Bithynie, Hellespont, Latros, Galèsios, Trébizonde, Athènes, Thes-
salonique), Paris: Institut français d’études byzantines, 1975.
JEFFREYS 1987 = Michael JEFFREYS, „The Comnenian Prokypsis”, Parergon, 5
(1987), 38-53.
JENKINS 1966 = Romilly JENKINS, Byzantium. The Imperial Centuries, AD 610-
1071, London: Weidenfeld and Nicholson, 1966 [volumul a fost ulterior re-
tipărit anastatic: New York: Random House, 1967; Toronto / Buffalo / Lon-
don: University of Toronto Press / Medieval Academy of America, 1987].
JENKINS, KITZINGER 1967 = Romilly J.H. JENKINS, Ernst KITZINGER, „A Cross
of the Patriarch Michael Cerularius. An Art-Historical Comment”, Dum-
barton Oaks Papers, 21 (1967), 233-249.
JOHANEK 1979 = Peter JOHANEK, „Studien zur Überlieferung der Konstitutiones
des II. Konzils von Lyon (1274)”, Zeitschrift der Savigny-Stiftung für
Rechtsgeschichte. Kanonistische Abteilung, 65 (1979), 149-216.
JORDAN 1987 = Mark D. JORDAN, „Theological Exegesis and Aquinas’s Treatise
Against the Greeks”, Church History, 56 (1987), 445-456.
JUHAS-GEORGIEVSKA 1994 = Љиљана ЈУХАС-ГЕОРГИЕВСКА, „Житије краљице Јелене
од Архиепископа Данила ИИ”, Књижевност и језик, 41 (1994), 3-4, 11-30.
KALAVREZOU, TRAHOULIA 1993 = Ioli KALAVREZOU, Nicolette TRAHOULIA,
Shalom SABAR, „Critique of the Emperor in the Vatican Psalter gr. 752”,
KALOPISSI-VERTI 1992 = Sophia KALOPISSI-VERTI, Dedicatory Inscriptions
and Donor Portraits in Thirteenth-Century Churches of Greece, coll.
Klasse. Denkschriften 226 [= Veröffentlichungen der Kommission für die
Tabula Imperii Byzantini 5], Wien: Verlag der Österreichischen Aka-
demie der Wissenschaften, 1992.
KALOPISSI-VERTI 2006 = Sophia KALOPISSI-VERTI, „Patronage and Artistic
Production in Byzantium during the Palaiologan Period”, în: Byzantium:
Faith and Power (1261-1557). Perspectives on Late Byzantine Art and
Culture, edited by Sarah T. BROOKS, New York / New Haven / London:

The Metropolitan Museum of Art / Yale University Press, 2006, 76-97.
KALOPISSI-VERTI 2012 = Sophia KALOPISSI-VERTI, „Aspects of Byzantine Art
after the Recapture of Constantinople (1261-c.1300): Reflections of Impe-
rial Policy, Reactions, Confrontation with the Latins”, în: Orient et Occi-
dent Méditerranéens au XIIIe siècle: Les programmes picturaux [= Actes
du colloque international organisé à l’École française d’Athènes les 2-4
avril 2009], publié sous la direction de Fabienne JOUBERT et Jean-Pierre
CAILLET, Paris: Picard, 2012, 41-64.
KALTENBRUNNER 1886 = F. KALTENBRUNNER, „Römische Studien: III. Die
Briefsammlung des Berardus de Neapoli”, Mittheilungen des Instituts für
Oesterreichische Geschichtsforschung, 7 (1886), 21-118.
KANTOROWICZ 1944 = Ernst H. KANTOROWICZ, „The King’s Advent and the
Enigmatic Panels in the Doors of Santa Sabina”, The Art Bulletin, 26
(1944), 207-231 [retipărit în: Ernst H. KANTOROWICZ, Selected Studies,
Locust Valley NY: J.J. Augustin Publisher, 1965, 37-75].
KANTOROWICZ 1963 = Ernst KANTOROWICZ, „Oriens Augusti – Lever du Roi”,
KARLIN-HAYTER 1962c = P. KARLIN-HAYTER, „Comptes rendus: Notes on Vita
Euthymii”, Byzantion, 32 (1962), 317-322.
KARLIN-HAYTER 1963 = P. KARLIN-HAYTER, „La préhistoire de la dernière vo-
lonté de Léon VI”, Byzantion, 33 (1963), 483-486 [retipărit în: Patricia KAR-
LIN-HAYTER, Studies in Byzantine Political History. Sources and Controver-
sies, coll. Variorum Reprint CS141, London: Variorum Reprints, 1981].
KARLIN-HAYTER 1970b = P. KARLIN-HAYTER, „Le Synode à Constantinople de
886 à 912 et le rôle de Nicolas le Mistique dans l’affaire de la tétragamie”,
Jahrbuch der Österreichischen Byzantinistik, 19 (1970), 59-101 [retipărit
în: Patricia KARLIN-HAYTER, Studies in Byzantine Political History. Sources
and Controversies, coll. Variorum Reprint CS141, London: Variorum Re-
prints, 1981].
KARLIN-HAYTER 1991 = Patricia KARLIN-HAYTER, „L’adieu à l’empereur”,
Byzantion, 61 (1991) [= Le souverain à Byzance et en Occident du VIIIe
au Xe siècle. Actes du colloque international organisé par l’Institut des
Hautes Études de Belgique en collaboration avec la Section d’Histoire de
l’Université Libre de Bruxelles (27-28 avril 1990), Édités par Alain DIERKENS
et Jean-Marie SANSTERRE, Bruxelles: s.n., 1991], 112-155.
KARPOZILOS 1973 = Apostolos D. KARPOZILOS, The Ecclesiastical Controversy
between the Kingdom of Nicaea and the Principality of Epiros (1217-
1233), coll. Βυζαντινά Κείμενα και Μελέται 7, Θεσσαλονίκη: Κέντρον
Βυζαντινών Ερευνών, 1973.
KARPOZILOS 1974 = A. KARPOZILOS, „The Date of Coronation of Theodoros
Doukas Angelos”, Βυζαντινά, 6 (1974), 251-261.
KAŠANIN 1990 = Милан КАШАНИН, Српска књижевност у средњем веку,

Друго издање, Београд: Просвета, 1990.
KASZLEJ 1989 = Andrzej KASZLEJ, „Odnaleziona kopia dzieła Danila II Životi
kraljeva i arhiepiskopa srpskih”, Зборник Матице српске за славистику,
1989, 36, 109-112.
KATSIKES 2012 = Κωνσταντίνος ΚΑΤΣΙΚΗΣ, Η μνημειακή ζωγραική στην
περιοχή των Καμβουνίων κατά το 16ο και 17ο αιώνα. Συμβολή στη μελέτη
της μεταβυζαντινής ζωγραφικής στη Δυτική Μακεδονία (Διδακτορική
διατριβή), Αριστοτελείο Πανεπιστημίο Θεσσαλονίκης – Φιλοσοφική
Σχολή, 2012.
KAŽDAN 1980 = A.P. KAŽDAN, „Two Letters of Anastasius I, Patriarch of Con-
stantinople: An Attempt at Reinterpretation”, în: Charanis Studies: Essays
in Honor of Peter Charanis, edited by Angeliki E. LAIOU-THOMADAKIS,
New Brunswick NJ: Rutgers University Press, 1980, 79-83.
KAZHDAN 1983 = Alexander KAZHDAN, „Certain Traits of Imperial Propaganda
in the Byzantine Empire from the Eight to the Fifteenth Centuries”, în:
Prédication et propagande au Moyen Âge. Islam, Byzance, Occident [= Penn-
Paris-Dumbarton Oaks Colloquia III. Session des 20-25 octobre 1980], Pa-
ris: Presses Universitaires de France, 1983, 13-28.
KELLY 1995 = J.N.D. KELLY, Golden Mouth: The Story of John Chrysostom –
Ascetic, Preacher, Bishop, Ithaca NY: Cornell University Press, 1995.
KENNAN 1967 = Elizabeth KENNAN, „The De consideratione of St. Bernard of
Clairvaux and the Papacy in the Mid-Twelfth Century: A Review of
Scholarship”, Traditio, 23 (1967), 73-115.
KESIĆ-RISTIĆ 2000 = Sanja KESIĆ-RISTIĆ, „La mort de Judas dans la peinture
serbe médiévale”, Cahiers Balkaniques, 31 (2000), 57-70.
KHOWAITER 1978 = Abdul-Aziz KHOWAITER, Baibars the First: His Endeavours
and Achievements, London: The Green Mountain Press, 1978.
KIDONOPOULOS 1994 = Vassilios KIDONOPOULOS, Bauten in Konstantinopel,
1204-1328. Verfall und Zerstörung, Restaurierung, Umbau und Neubau
von Profan- und Sakralbauten, coll. Mainzer Veröffentlichungen zur
Byzantinistik 1, Wiesbaden: Harrassowitz Verlag, 1994.
KIDONOPOULOS 2006 = Vassilios KIDONOPOULOS, „The Urban Physiognomy of
Constantinople from the Latin Conquest through the Palaiologan Era”, în:
Byzantium: Faith and Power (1261-1557). Perspectives on Late Byzantine
Art and Culture, edited by Sarah T. BROOKS, New York / New Haven / Lon-
don: The Metropolitan Museum of Art / Yale University Press, 2006, 98-117.
KINTZINGER 2003 = Martin KINTZINGER, „Der weisse Reiter. Formen internatio-
naler Politik im Spätmittelalter”, Frühmittelalterliche Studien, 37 (2003),
315-353.
KIRPICHNIKOV 1894 = A. КИРПИЧНИКОВ, „Отдѣлъ II. Критика: А. Васильева,
Сборникъ памятниковъ Византійской литературы. Anecdota Graeco-
Byzantina. Pars prior. Collegit, digessit, recensuit A. Vassiliev. Mosquae
1893. II+LXXIII+345+II стр. 8o. Цѣна 2 p. 50 коп. / Apocrypha anecdota

by Montague Rhodes James M.A. (Texts and Studies. Contributions to biblical
and patristic literature edited by J. Armitage Robinson B.D. Vol. II, No.
3). Cambridge 1893. XI+202 p. 8o. 6 sh”, Византийский временник, 1
(1894), 180-204.
KLAUCK 1987 = Hans-Josef KLAUCK, Judas – ein Jünger des Herrn, coll. Quaes-
tiones disputatae 111, Freiburg / Basel / Wien: Herder, 1987.
KOBER 1857 = F. KOBER, Der Kirchenbann nach den Grundsätzen des canonischen
Rechts, Tübingen: Verlag der H. Laupp’schen Buchhandlung, 1857.
KOCH 1900a = Hugo KOCH, „Zur Geschichte der Büßdisziplin und Bußgewalt in
der orientalischen Kirche”, Historisches Jahrbuch, 21 (1900), 58-78.
KOCH 1900b = Hugo KOCH, „Die Büßerentlassung in der alten abendländischen
Kirche”, Theologische Quartalschrift, 82 (1900), 481-534.
KOCH 1989 = Guntram KOCH, Albanien: Kunst und Kultur im Land der Skipeta-
ren, Köln: DuMont Buchverlag, 1989.
KOCO, MILJKOVIЌ-PEPEK 1958 = Димче КОЦО, Петар МИЉКОВИЌ-ПЕПЕК,
Манастир, coll. Филозофски Факултет на Универзитетот – Скопје.
Историско-филолошки оддел. Посебни изданија / Faculté de Philo-
sophie de l’Université de Skopje. Section historico-philologique. Éditions
speciales 8, Скопје: Универзитетска печатница, 1958.
KODER 1969 = Johannes KODER, „Patres Athonenses a latinophilis occisi sub Mi-
chaele VIII”, Jahrbuch der Österreichischen Byzantinistik, 18 (1969), 79-88.
KODER, TRAPP 1966 = J. KODER, E. TRAPP, „Bericht über eine Reise nach Süd-
albanien”, Jahrbuch der Österreichischen Byzantinischen Gesellschaft, 15
(1966), 391-394.
KOILAKOU 2001 = Χαρίκλεια ΚΟΙΛΑΚΟΥ, „Επισήμανση τοιχογραφιών του
εργαστηρίου των θηβαίων ζωγράφων Γεωργίου και Φράγκου Κονταρή
στην περιοχή της γενέτειράς τους”, Δελτίον τῆς Χριστιανικῆς Ἀρχαιο-
λογικῆς Ἑταιρείας, 22 (2001), 191-208.
KOLB 1980 = Frank KOLB, „Der Bussakt von Mailand: Zum Verhältnis von
Staat und Kirche in der Spätantike”, în: Geschichte und Gegenwart.
Festschrift für Karl Dietrich Erdmann, Herausgegeben von Hartmut BOOCK-
MANN, Kurt JÜRGENSEN, Gerhard STOLTENBERG, Neumünster: Karl Wach-
holtz Verlag, 1980, 41-74.
KOLBABA 2000 = Tia M. KOLBABA, The Byzantine Lists: Errors of the Latins,
Urbana / Chicago: University of Illinois Press, 2000.
KOLBABA 2001 = Tia M. KOLBABA, „Byzantine Perceptions of Latin Religious
Errors: Themes and Changes from 850 to 1350”, în: The Crusades from
the Perspective of Byzantium and the Muslim World, edited by Angeliki
E. LAIOU, Roy Parviz MOTTAHEDEH, Washington DC: Dumbarton Oaks
Research Library and Collection, 2001, 117-143 [retipărit în: Doctrine
and Debate in the East Christian World (300-1500), edited by Averil
CAMERON and Robert HOYLAND, coll. The Worlds of Eastern Christianity

(300-1500) 12, Farnham / Burlington VT: Ashgate, 2011, 293-319].
KOLBABA 2011 = Tia M. KOLBABA, „Repercussions of the Second Council of
Lyon (1274): Theological Polemic and the Boundaries of Orthodoxy”, în:
Greeks, Latins, and Intellectual History, 1204-1500, edited by Martin
HINTERBERGER and Chris SCHABEL, coll. Bibliotheca 11, Leuven / Paris /
Walpole MA: Peeters, 2011, 43-68.
KOLIAS 1982 = Taxiarchis KOLIAS, „Kamelaukion”, Jahrbuch der Öster-
reichischen Byzantinistik, 32/3 (1982) [= XVI. Internationaler Byzanti-
nistenkongress, Wien, 4.-9. Oktober 1981, Akten, II. Teil, 3. Teilband:
Kurzbeiträge. 5. Funktionen und formen der byzantinischen Literatur; 6.
Realienkunde – Materielle Kultur], 493-502.
KOLIAS 2012 = Taxiarchis G. KOLIAS, „The Horse in the Byzantine World”, în:
Le cheval dans les sociétés antiques et médiévales [= Actes des journées
d’études internationales organisées par l’UMR 7044 (Étude des Civilisa-
tions de l’Antiquité), Strasbourg, 6-7 novembre 2009], sous la direction de
Stavros LAZARIS, Préface de Cécile MORRISSON, coll. Bibliothèque de
l’Antiquité Tardive 22, Turnhout: Brepols, 2012, 87-97.
KONSTANTINIDES 1967 = Ἰωάννης Χρ. ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΙΔΗΣ, Νικόλαος Α΄, ὁ
Μυστικός (ca. 852-925 μ. Η.), Πατριάρχης Κωνσταντινουπόλεως (901-
907, 912-925), coll. Βιβλιοθήκη τῆς ἐν Ἀθήναις Φιλεκπαιδευτικὴς Ἑται-
ρείας 38, Ἀθήνα: [s.n.], 1967.
KONSTANTINOU 1990 = Ευανθία ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥ (ΤΕΓΟΥ-ΣΤΕΡΓΙΑΔΟΥ), „Ο
χρυσόβουλος λόγος του Μιχαήλ Η΄ Παλαιολόγου του έτους 1272 και η
Εκκλησία της Βουλγαρίας”, Βυζαντιακά, 10 (1990), 227-246.
KONTOGIANNOPOULOU 1998 = Αναστασία ΚΟΝΤΟΓΙΑΝΝΟΠΟΥΛΟΥ, „Το σχίσμα
των Αρσενιατών (1265-1310). Συμβολή στην μελέτη της πορείας και της
φύσης του κινήματος”, Βυζαντιακά, 18 (1998), 177-235.
KONTOGIANNOPOULOU 1999 = Αναστασία ΚΟΝΤΟΓΙΑΝΝΟΠΟΥΛΟΥ, „Το πορ-
τρέτο του Πατριάρχη Αρσενίου Αύτωρειανού στην Παναγία Χρυσαφίτισσα
της Λακωνίας (1289/90). Μια προσπάθεια ιστορικής ερμηνείας”, Βυζαντια-
κά, 19 (1999), 223-238.
KONTOPANAGOU 2013 = Katerina KONTOPANAGOU, „Provincial art in Epirus and
Macedonia in the 16th century: influences, interactions, origins, models. The
undocumented church of Theriakisi (with plates I-II)”, Byzantinische Zeit-
schrift, 106 (2013), 745-760.
KORENEVSKIY 2002 = Андрей КОРЕНЕВСКИЙ, „Officium stratoris и «шествие на ос-
ляти»: к вопросу о сопоставимости религиозно-политических доктрин за-
падноевропейского и русского Средневековья”, Ab Imperio, 2002, 1, 185-204.
KORENEVSKIY, PILYUGIN 2011 = А.В. КОРЕНЕВСКИЙ, А.Ю. ПИЛЮГИН, „Offi-
cium stratoris и «шествие на осляти»: происхождение и семантика
ритуалов”, în: Cogito. Альманах истории идей, Выпуск 5, Ростов-на-
Дону: Общество Интеллектуальной Истории (Ростовское региональ-

ное отделение) / Южный Федеральный Университет – Исторический
Факультет, 2011, 203-240.
KOROBEINIKOV 2014 = Dimitri KOROBEINIKOV, Byzantium and the Turks in the
Thirteenth Century, Oxford: Oxford University Press, 2014.
KOSTOVSKA 2011 = Petrula KOSTOVSKA, „The Concept of Hope for Salvation
and Akakios’ Monastic Programme in St. Nicholas at Manastir”, Зборник
Матице српске за ликовне уметности, 39 (2011), 41-61.
KOTSONES 1957 = Ἱερώνυμος Ἰ. ΚΟΤΣΩΝΗΣ, Προβλήματα τῆς ἐκκλησιαστικῆς
οἰκονομίας, Ἀθήνα: Ἐκδόσεις Ἠ Δαμασκός, 1957.
KOUKOULES 1939 = Φαίδωνος Ἰ. ΚΟΥΚΟΥΛΕΣ, „Τὰ κατὰ τὴν ταφὴν τῶν Βυζαντινῶν
βασιλέων”, Ἐπετηρὶς Ἑταιρείας Βυζαντινῶν Σπουδῶν, 15 (1939), 52-78.
KOUNTOURA-GALAKE 2002 = Eleonora KOUNTOURA-GALAKE, „Constantine V
Kopronymos or Michael VIII Paleologos the New Constantine? The Anony-
mous Encomium of Saint Theodosia”, Σύμμεικτα, 15 (2002), 183-194.
KOUROUSES 1972 = Σταύρος Ἰ. ΚΟΥΡΟΥΣΗΣ, Μανουὴλ Γαβάλας εἴτα Ματθαίος
Μητροπολίτης Ἐφέσου (1271/2 – 1355/60), Α΄ (Τὰ βιογραφικὰ), coll.
«Ἀθήνα» Σύγγραμμα Περιοδικὸν τῆς ἐν Ἀθηναῖς Επιστημονικὴς
Ἑταιρείας, Σείρα Διατριβῶν καὶ Μελετηματῶν 12, Ἀθήνα: Τυπογραφεῖον
Ἀδελφῶν Μυρτίδη, 1972.
KOZANECKA-KOZAKIEWICZ 2012 = Agnieszka KOZANECKA-KOZAKIEWICZ,
„Michael IX Palaiologos”, Byzantinoslavica, 70 (2012), 200-220.
KRALLIS 2009 = Dimitrios KRALLIS, „Sacred Emperor, Holy Patriarch: A New
Reading of the Clash between Emperor Isaakios I Komnenos and Patri-
arch Michael Keroularios in Attaleiates’ History”, Byzantinoslavica, 67
(2009), 169-190.
KRAUSE 1983 = Hans-Georg KRAUSE, „Das Constitutum Constantini im Schisma
von 1054”, în: Aus Kirche und Reich: Studien zu Theologie, Politik und
Recht im Mittelalter. Festschrift für Friedrich Kempf zu seinem fünfund-
seibzigsten Geburstag und fünfzigjährigen Doktorjubiläum, Herausgegeben
von Hubert MORDEK, Sigmaringen: J. Thorbecke, 1983, 131-158.
KRAVARI 2003 = Vassiliki KRAVARI, „Évocations médiévales”, în: La Bithynie
au Moyen Âge, édité par Bernard GEYER et Jacques LEFORT, coll. Réalités
byzantines 9, Paris: Éditions P. Lethielleux, 2003, 65-98.
KREMOS 1876 = Γεώργιος Π. ΚΡΕΜΟΣ, Κατάλογος τῶν χειρογράφων τῆς Ἐθνικῆς
καὶ τῆς τοῦ Πανεπιστημίου Βιβλιοθήκης ἀλφαβητικὸς καὶ περιγραφικὸς μετ’
εἰκόνων καὶ πανομοιοτύπων κατ’ ἐπιστήμας κατατεταγμένων, τ. Α΄ (Θεολο-
γία), Ἀθήνα: [s.n.], 1876.
KRESTEN 1993 = Otto KRESTEN, „Ein Indizienprozeß gegen die von Kaiser An-
dronikos III. Palaiologos eingesetzten καθολικοὶ κριταί”, Fontes Minores, 9
(1993) [= Forschungen zur byzantinischen Rechtsgeschichte 19], 299-337.
KÜLZER 2008 = Andreas KÜLZER, Tabula Imperii Byzantini, Band 12 (Ostthra-

kien - Eurōpē), Mit 144 Abbildungen auf Tafeln und zwei Karten, coll.
Klasse. Denkschriften 369, Wien: Verlag der Österreichischen Akademie
der Wissenschaften, 2008.
LABUNKA 1998 = Miroslav LABUNKA, The Legend of the Novgorodian White
Cowl (the Study of Its Prologue and Epilogue), coll. Monographien 56,
München: Ukrainische Freie Universität, 1998.
LAIOU 1972a = Angeliki E. LAIOU, Constantinople and the Latins: the Foreign
Policy of Andronicus II (1282-1328), coll. Harvard Historical Studies 88,
Cambridge MA: Harvard University Press, 1972.
LAIOU 1972b = A.E. LAIOU, „Athanase 1er de Constantinople et la succession de
Montferrat”, Byzantion, 42 (1972), 603-606.
LAIOU 1978 = Angeliki LAIOU, „Some Observations on Alexios Philanthro-
penos and Maximos Planoudes”, Byzantine and Modern Greek Studies, 4
(1978), 89-99.
LAIOU 1984 = Angeliki E. LAIOU, „Contribution à l’étude de l’institution familiale
en Épire au XIIIème siècle”, Fontes Minores, 6 (1984) [= Forschungen zur
byzantinischen Rechtsgeschichte 11], 275-323.
LAIOU 1995 = Angeliki E. LAIOU, „Peasant Rebellion: Notes on its Vocabulary
and Typology”, în: Ordnung und Aufruhr im Mittelalter: historische und ju-
ristische Studien zur Rebellion, Herausgegeben von Marie Theres FÖGEN,
coll. Ius commune. Sonderhefte 70, Frankfurt am Main: V. Klostermann,
1995, 99-117.
LAIOU 2011 = Angeliki LAIOU, „Constantinople sous les Paléologues”, în: Le
monde byzantin, tome III (Byzance et ses voisins, 1204-1453), sous la di-
rection de Angeliki LAIOU, Cécile MORRISSON, avec la collaboration de
Michel BALARD et al., coll. Nouvelle Clio, Paris: Presses Universitaires de
France, 2011, 131-143.
LAMMA 1955 = Paolo LAMMA, „Un discorso inedito per l’incoronazione di Mi-
chele IX Paleologo”, Aevum (Rassegna di Scienze Storiche – Linguistiche
– Filologiche), 29 (1955), 49-69.
LAMMA 1968a = Paolo LAMMA, „La spedizione di Giovanni Comneno in Cilicia
ed in Siria in un panegirico inedito di Michele Italico”, în: Paolo LAMMA,
Oriente e Occidente nell’Alto Medioevo. Studi storici sulle due civiltà, coll.
Medioevo e Umanesimo 5, Padova: Editrice Antenore, 1968, 339-367.
LAMMA 1968b = Paolo LAMMA, „Manuele Comneno nel panegirico di Michele
Italico, codice 2412 della Biblioteca Universitaria di Bologna”, în: Paolo
LAMMA, Oriente e Occidente nell’Alto Medioevo. Studi storici sulle due
civiltà, coll. Medioevo e Umanesimo 5, Padova: Editrice Antenore, 1968,
369-382.
LAMPAKES 1987 = Στέλιος ΛΑΜΠΑΚΗΣ, „Ὑπερφυσιὲς δινάμεις, φυσικὰ φαινόμενα

και δεισιδαιμονίες στὴν ἱστορία τοῦ Γεωργίου Παχυμέρη”, Σύμμεικτα, 7
(1987), 77-100.
LAMPAKES 2004 = Στυλιανὸς ΛΑΜΠΑΚΗΣ, Γεώργιος Παχυμέρης, πρωτέκδικος
και δικαιοφύλαξ. Εισαγωγικό δοκίμιο, coll. Εθνικό Ίδρυμα Ερευνών /
Ινστιτούτο Βυζαντινών Ερευνών, Μονογραφίες 5, Αθήνα: Εθνικό Ίδρυμα
Ερευνών / Ινστιτούτο Βυζαντινών Ερευνών, 2004.
LAMPAKIS 2003 = Stylianos LAMPAKIS, „Some Considerations on the Historio-
graphical Work of Georgios Pachymeris”, Σύμμεικτα, 16 (2003), 133-138.
LAMPROPOULOS 1989 = Κοσμάς ΛΑΜΠΡΟΠΟΥΛΟΣ, „Ὁ χρόνος στέψης τοῦ
ἡγεμόνα τῆς Ἠπείρου Θεοδώρου Α΄ Κομνηνού”, Ἠπειρωτικὰ Χρονικά, 29
(1988-1989), 133-144.
LAMPROPOULOS 1998 = Κοσμάς ΛΑΜΠΡΟΠΟΥΛΟΣ, Ιωάννης Απόκαυκος. Συμβολή
στην έρευνα του βίου και του συγγραφικού έργου του, coll. Ιστορικές
Μονογραφίες 6, Αθήνα: Ιστορικές Εκδόσεις Στ. Δ. Βασιλόπουλος, 1998.
LAMPSIDES 1949 = Ὀδ. ΛΑΜΨΙΔΗΣ, Ἡ ποινὴ τῆς τυφλώσεως παρὰ Βυζαντινοῖς,
(Διατριβὴ ἐπὶ διδακτορία ὑποβληθεῖσα εἰς τὴν Φιλοσοφικὴν Σχολὴν τοῦ
Πανεπιστημίου Ἀθηνῶν), Ἀθήνα: [s.n.], 1949.
LANGDON 1994 = John S. LANGDON, „Byzantium in Anatolian Exile: Imperial
Viceregency Reaffirmed during Byzantino-Papal Discussions at Nicaea
and Nymphaion, 1234”, Byzantinische Forschungen, 20 (1994), 197-233.
LARSON 1970 = C.W.R. LARSON, „Theodosius and the Thessalonian Massacre
Revisited – yet again”, Studia Patristica, 10 (1970), 297-301.
LASKARATOS, MARKETOS 1990 = Ἰωάννης ΛΑΣΚΑΡΑΤΟΣ, Σπύρος ΜΑΡΚΕΤΟΣ,
„Ἡ ποινή τῆς τυφλώσεως στό Βυζάντιο. Ἰατρικές παρατηρήσεις”, Βυζαν-
τιναὶ Μελέται, 2 (1990), 165-188 [varianta în limba engleză în: John LAS-
CARATOS, S. MARKETOS, „The penalty of blinding during Byzantine times.
Medical remarks”, Documenta Ophthalmologica, 81 (1992), 133-144].
LASKARIS 1954 = Μιχαήλ Θ. ΛΑΣΚΑΡΙΣ, „Μιχαήλ Θ΄ ὁ Παλαιολόγος ἐν ἐπιγραφῇ
τοῦ Ἁγίου Δημητρίου Θεσσαλονίκης”, Ἀρχαιολογικὴ Ἐφημερίς, 92-93 (1953-
1954), 2, 4-10.
LAURENT 1926 = V. LAURENT, „La date de la mort de Jean Beccos”, Échos
d’Orient, 25 (1926), 316-319.
LAURENT 1927b = V. LAURENT, „Les signataires du second synode des Blakhernes
(été 1285)”, Échos d’Orient, 26 (1927), 129-149.
LAURENT 1929 = V. LAURENT, „Un polémiste grec de la fin du XIIIe siècle: la vie
et les œuvres de Georges Moschabar”, Échos d’Orient, 28 (1929), 129-158.
LAURENT 1930b = V. LAURENT, „Les manuscrits de l’Histoire byzantine de
Georges Pachymère”, Byzantion, 5 (1929-1930), 129-205.
LAURENT 1930c = V. LAURENT, „Le cas de Photius dans l’apologétique du pa-
triarche Jean XI Beccos (1275-1282) au lendemain du deuxième concile
de Lyon”, Échos d’Orient, 29 (1930), 396-415.
LAURENT 1930d = V. LAURENT, „La personnalité de Jean d’Héraclée (1250-1328),

oncle et précepteur de Nicéphore Grégoras”, Ἑλληνικά, 3 (1930), 297-315.
LAURENT 1930e = V. LAURENT, „La question des Arsénites”, Ἑλληνικά, 3 (1930), 463-470.
LAURENT 1931 = V. LAURENT, „L’Histoire byzantine de Georges Pachymère”,
Byzantion, 6 (1931), 355-364.
LAURENT 1933 = V. LAURENT, „La généalogie des premiers Paléologues. A
propos d’un sceau inédit du despote Alexis († 1203)”, Byzantion, 8
(1933), 125-149.
LAURENT 1934b = V. LAURENT, „Lettre inédite de Jean XI Beccos, patriarche de
Constantinople (1275-1282) au Pape Grégoire X (1271-1276)”, L’Unité de
l’Église, 12 (1934), 266-270.
LAURENT 1935 = V. LAURENT, „Le pape Alexandre IV (1254-1261) et l’empire
de Nicée”, Échos d’Orient, 34 (1935), 26-55.
LAURENT 1936a = V. LAURENT, „À propos de Georges Moschampar, polémiste
antilatin: notes et rectifications”, Échos d’Orient, 35 (1936), 336-347.
LAURENT 1936b = V. LAURENT, „Deux nouveaux manuscrits de l’Histoire byzan-
tine de Georges Pachymère”, Byzantion, 11 (1936), 43-57.
LAURENT 1937 = V. LAURENT, „Notes de chronographie et d’histoire byzantine:
La date du premier couronnement de Michel VIII Paléologue”, Échos
d’Orient, 36 (1937), 165-169.
LAURENT 1938a = V. LAURENT, „Les Actes du Synode photien et Georges le
Métochite”, Échos d’Orient, 37 (1938), 100-106.
LAURENT 1938b = V. LAURENT, „Grégoire X (1271-1276) et le projet d’une
ligue antiturque”, Échos d’Orient, 37 (1938), 257-273.
LAURENT 1945b = V. LAURENT, „La croisade et la question d’Orient sous le
pontificat de Grégoire X (1272-1276)”, Revue Historique du Sud-Est Eu-
ropéen, 22 (1945), 105-137.
LAURENT 1946b = Marie-Hyacinthe LAURENT OP, „Georges le Métochite, am-
bassadeur de Michel VIII Paléologue auprès du B. Innocent V”, în: Mis-
cellanea Giovanni Mercati, vol. III (Letteratura e storia bizantina), coll.
Studi e Testi 123, Città del Vaticano: Biblioteca Apostolica Vaticana,
1946, 136-156.
LAURENT 1947a = M.-H. LAURENT, „Innocent V et Michel VIII Paléologue”, în:
M.-H. LAURENT, Le bienheureux Innocent V (Pierre de Tarentaise) et son
temps, Lettre du Rév.me P. GILLET, Appendices de C. GIANNELLI et de
L.-B. GILLON, coll. Studi e Testi 129, Città del Vaticano: Biblioteca Apos-
tolica Vaticana, 1947, 256-286.
LAURENT 1947b = M.-H. LAURENT, „Documents de la chancellerie de Charles
Ier”, în: M.-H. LAURENT, Le bienheureux Innocent V (Pierre de Tarentaise)
et son temps, Lettre du Rév.me P. GILLET, Appendices de C. GIANNELLI
et de L.-B. GILLON, coll. Studi e Testi 129, Città del Vaticano: Biblioteca
Apostolica Vaticana, 1947, 409-418.
LAURENT 1947c = Vitalien LAURENT, „Un paradoxe théologique: la forme de la

consécration épiscopale selon le Métropolite d’Ancyre Macaire (début du
XVe siècle)”, Orientalia Christiana Periodica, 13 (1947), 551-561.
LAURENT 1947d = V. LAURENT, „Le rituel de l’investiture du patriarche byzantin
au début du XVè siècle”, Bulletin de la Section Historique (Histoire – Géo-
graphie – Sciences Sociales) [Académie Roumaine], 28 (1947), 218-232.
LAURENT 1953 = V. LAURENT, „Les Vêpres siciliennes et les dessous de la politique
byzantine”, Studi Bizantini e Neoellenici, 7 (1953) [= Atti dello VIII Congresso
Internazionale di Studi Bizantini, Palermo, 3-10 aprile 1951], 409-411.
LAURENT 1960a = V. LAURENT, „Les crises religieuses à Byzance: le schisme
antiarsénite du métropolite de Philadelphie Théolepte († c. 1324)”, Revue
des Études Byzantines, 18 (1960), 45-54.
LAURENT 1960b = V. LAURENT, „Mélanges: Les dates du second patriarcat de
Joseph Ier (31.XII.1282 – 26.IV.1283)”, Revue des Études Byzantines, 28
(1960), 205-208.
LAURENT 1963 = V. LAURENT, „La succession épiscopale de la Métropole de
Thessalonique dans la première moitié du XIIIe siècle”, Byzantinische Zeit-
schrift, 56 (1963), 284-296.
LAURENT 1969a = V. LAURENT, „La chronologie des patriarches de Constanti-
nople au XIIIe s. (1208-1309)”, Revue des Études Byzantines, 27 (1969),
129-149.
LAURENT 1969b = V. LAURENT, „Notes de chronologie et d’histoire byzantine de la
fin du XIIIe siècle”, Revue des Études Byzantines, 27 (1969), 209-228.
LAURENT 1971 = V. LAURENT, Les regestes des actes du Patriarcat de Con-
stantinople, vol. I (Les actes des patriarches), fasc. IV (Les regestes de
1208 à 1309), Paris: Institut Français d’Études Byzantines, 1971.
LAWSON 1910 = John Cuthbert LAWSON, Modern Greek Folklore and Ancient
Greek Religion. A Study in Survivals, Cambridge: University Press, 1910
[volumul a fost retipărit anastatic, însoțit de un Cuvânt înainte semnat de
Al. N. OIKONOMIDES: New York: University Books, 1965].
LAZZARINO DEL GROSSO 1974 = Anna M. LAZZARINO DEL GROSSO, Società e
potere nella Germania del XII secolo: Gerhoch di Reichersberg, coll. Il
Pensiero politico. Biblioteca 6, Firenze: L.S. Olschki, 1974.
LEHMANN 1963 = Michael LEHMANN, „Das II. Konzil von Lyon und die Ostkir-
che”, Ostkirchliche Studien, 12 (1963), 132-156.
LEMERLE 1948 = Paul LEMERLE, „Le juge général des Grecs et la réforme judi-
ciaire d’Andronic III”, în: Mémorial Louis Petit. Mélanges d’Histoire et
d’Archéologie byzantines, coll. Archives de l’Orient chrétien 1, Bucarest:
Institut Français d’Études Byzantines, 1948, 292-316 [retipărit în: Paul
LEMERLE, Le monde de Byzance: Histoire et Institutions, coll. Variorum
LEMERLE 1949 = Paul LEMERLE, „Recherches sur les institutions judiciaires à

l’époque des Paléologues. I. Le tribunal impérial”, Annuaire de l’Institut
de Philologie et d’Histoire Orientales et Slaves, 9 (1949) [= Παγκάρπεια.
Mélanges Henri Grégoire], 369-384 [retipărit în: Paul LEMERLE, Le monde
de Byzance: Histoire et Institutions, coll. Variorum Reprint CS86, Lon-
don: Variorum Reprints, 1978].
LEMERLE 1965 = Paul LEMERLE, „Documents et problèmes nouveaux concer-
nant les juges généraux”, Δελτίον τῆς Χριστιανικῆς Ἀρχαιολογικῆς Ἑται-
ρείας, 4 (1964-1965), 29-44.
LEMERLE 1970 = Paul LEMERLE, „Saint Louis et Byzance”, Journal Asiatique,
257 (1970), 13-24 [retipărit în: Paul LEMERLE, Le monde de Byzance:
Histoire et Institutions, coll. Variorum Reprint CS86, London: Variorum
Reprints, 1978].
LEPPIN 2003 = Hartmut LEPPIN, Theodosius der Grosse, coll. Gestalten der
Antike, Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft, 2003.
LICHT 2005 = Tino LICHT, Untersuchungen zum biographischen Werk Sigeberts
von Gembloux, Heidelberg: Mattes Verlag, 2005.
LIEBESCHUETZ 1984 = J.H.W.G. LIEBESCHUETZ, „Friends and Enemies of John Chry-
sostom”, în: Ann MOFFATT, Maistor: Classical, Byzantine and Renaissance
Studies for Robert Browning, coll. Byzantina Australiensia 5, Canberra:
Australian Association for Byzantine Studies, 1984, 85-111 [retipărit în:
J.H.W.G. LIEBESCHUETZ, From Diocletian to the Arab Conquest: Change
in the Late Roman Empire, coll. Collected Studies CS310, Aldershot: Va-
riorum, 1990].
LIEBESCHUETZ 1985 = J.H.W.G. LIEBESCHUETZ, „The Fall of John Chrysostom”,
Nottingham Medieval Studies, 29 (1985), 1-31 [retipărit în: J.H.W.G. LIE-
BESCHUETZ, From Diocletian to the Arab Conquest: Change in the Late Ro-
man Empire, coll. Collected Studies CS310, Aldershot: Variorum, 1990].
LIEBESCHUETZ 1990 = J.H.W.G. LIEBESCHUETZ, Barbarians and Bishops.
Army, Church, and State in the Age of Arcadius and Chrysostom, Oxford:
Clarendon Press, 1990.
LIEBESCHUETZ 2011 = J.H.W.G. LIEBESCHUETZ, Ambrose and John Chrysostom.
Clerics between Desert and Empire, Oxford / New York: Oxford Univer-
sity Press, 2011.
LIJESKIĆ, JUHAS 1986 = Славица ЛИЈЕСКИЋ, Љиљана ЈУХАС, Радмила
МАРИНКОВИЋ „Чудо у Даниловом зборнику – Животи краљева и
архиепископа српских”, Синтеза (часопис за културу, уметност и
друштвена питања), 17 (1986), 37-38, 3-28.
LIPPARD 1983 = Bruce G. LIPPARD, The Mongols and Byzantium (1243-1341)
(PhD dissertation), Indiana University, 1983.
LIVA-XANTHAKE 1980 = Θεοπίστης ΛΙΒΑ-ΧΑΝΘΑΚΗ, Οἱ τοιχογραφίες τῆς

Μονῆς Ντίλιου, coll. Ἑταιρεία Ἠπειρωτικῶν Μελετῶν / Ἵδρυμα Μελετῶν
Ἰονίου καὶ Ἁδριατικοῦ Χώρου 6, Ἰωάννινα: Ἐκδόσεις , 1980.
LOENERTZ 1936 = R. LOENERTZ, „Autour du traité de fr. Barthélemy de Con-
stantinople contre les grecs”, Archivum Fratrum Praedicatorum, 6 (1936),
361-371.
LOENERTZ 1953 = R.J. LOENERTZ, „Appendice: Théodore Métochite et son
père”, Archivum Fratrum Praedicatorum, 23 (1953), 184-194 [retipărit în:
Raymond-Joseph LOENERTZ, Byzantina et Franco-Graeca. Series altera:
articles choisis parus de 1936 à 1969 republiés avec la collaboration de
P.-M. de Contenson, Enrica Follieri et Peter Schreiner, coll. Storia e Let-
teratura: Raccolta di Studi e Testi 145, Roma: Edizioni di Storia e Lette-
ratura, 1978, 39-50].
LOENERTZ 1962 = R.-J. LOENERTZ OP, „Notes d’histoire et de chronologie
byzantines”, Revue des Études Byzantines, 20 (1962), 171-180 [retipărit
în: Raymond-Joseph LOENERTZ, Byzantina et Franco-Graeca: articles
parus de 1935 à 1966 réédités avec la collaboration de Peter Schreiner,
coll. Storia e Letteratura: Raccolta di Studi e Testi 118, Roma: Edizioni di
Storia e Letteratura, 1970, 432-439].
LONGNON 1949 = Jean LONGNON, L’Empire Latin de Constantinople et la Prin-
cipauté de Morée, Paris: Payot, 1949.
LONGNON 1950 = Jean LONGNON, „La reprise de Salonique par les Grecs en
1224”, în: Actes du VIe Congrès International d’Études Byzantines, Paris,
27 Juillet – 2 Août 1948, tome I, Paris: Office des Éditions Universitaires,
1950, 141-146.
LOPEZ 1933 = Roberto LOPEZ, Genova marinara nel duecento: Benedetto Zac-
caria, ammiraglio e mercante, coll. Biblioteca Storica Principato 17, Messi-
na / Milano: Casa Editrice Giuseppe Principato, 1933.
LOUKAKI 1994 = Marina LOUKAKI, „Première didascalie de Serge le Diacre:
éloge du patriarche Michel Autôreianos”, Revue des Études Byzantines,
52 (1994), 151-173.
LUKHOVITSKIJ 2013a = Lev LUKHOVITSKIJ, „Historical Memory of Byzantine
Iconoclasm in the 14th c.: the Case of Nikephoros Gregoras and Philotheos
Kokkinos”, în: Aesthetics and Theurgy in Byzantium, edited by Sergei
MARIEV and Wiebke-Marie STOCK, coll. Byzantinisches Archiv 25, Bos-
ton / Berlin: Walter de Gruyter, 2013, 205-233.
LUKHOVITSKIY 2013b = Л.В. ЛУХОВИЦКИЙ, „Миссия прп. Михаила Синкелла
и братьев Начертанных в источниках IX–XIV вв.: Принципы мета-
фразы и историческая память об иконоборчестве”, Вестник Правос-
лавного Свято-Тихоновского Гуманитарного Университета [Серия 3:
Филология], 34/4 (2013), 58-73.
MAC DANIJEL 2008 = Гордон МАК ДАНИЈЕЛ, „Данило Други”, în: ДАНИЛО
ДРУГИ, Животи краљева и архиепископа српских. Службе, Приредили
Гордон МАК ДАНИЈЕЛ, Дамњан ПЕТРОВИЋ, данашња језичка верзија
Лазар МИРКОВИЋ, Димитрије БОГДАНОВИЋ, Дамњан ПЕТРОВИЋ, coll.
Библиотека Стара српска књижевност, Београд: Просвета, 2008, 7-25.
MACCORMACK 1981 = Sabine G. MACCORMACK, Art and Ceremony in Late
Antiquity, coll. The Transformation of the Classical Heritage 1, Berkeley /
Los Angeles / London: University pf California Press, 1981.
MACRIDES 1980 = Ruth MACRIDES, „The New Constantine and the New Constan-
tinople – 1261”, Byzantine and Modern Greek Studies, 6 (1980), 13-41.
MACRIDES 1981 = Ruth MACRIDES, „Saints and Sainthood in the Early Palaiologan
Period”, în: The Byzantine Saint [= University of Birmingham Fourteenth
Spring Symposium of Byzantine Studies], edited by Sergei HACKEL, London:
Fellowship of St Alban and St Sergius, 1981, 67-87.
MACRIDES 1987 = Ruth MACRIDES, „The Byzantine Godfather”, Byzantine and
Modern Greek Studies, 11 (1987), 139-162 [republicat în: R.J. MACRIDES,
Kinship and Justice in Byzantium, 11th-15th Centuries, coll. Variorum Col-
lected Studies Series CS642, Aldershot / Brookfield VT / Singapore /
Sydney: Ashgate / Variorum, 1999].
MACRIDES 1990 = Ruth J. MACRIDES, „Subversion and Loyalty in the Cult of
St. Demetrios”, Byzantinoslavica, 51 (1990), 189-197.
MACRIDES 1992 = R.J. MACRIDES, „Bad Historian or Good Lawyer? Demetrios
Chomatenos and Novel 131”, Dumbarton Oaks Papers, 46 (1992), 187-196
[republicat în: R.J. MACRIDES, Kinship and Justice in Byzantium, 11th-15th
Centuries, coll. Variorum Collected Studies Series CS642, Aldershot / Brook-
field VT / Singapore / Sydney: Ashgate / Variorum, 1999].
MACRIDES 1994 = R.J. MACRIDES, „From the Komnenoi to the Palaiologoi: Impe-
rial Models in Decline and Exile”, în: New Constantines: The Rhythm of Im-
perial Renewal in Byzantium, 4th – 13th Centuries [= Papers from the Twenty-
Sixth Spring Symposium of Byzantine Studies, St Andrews, March 1992],
edited by Paul MAGDALINO, coll. Society for the Promotion of Byzantine Stu-
dies Publication 2, Aldershot / Brookfield VT: Variorum, 1994, 269-282.
MACRIDES 2013a = Ruth MACRIDES, „Inside and Outside the Palace: Ceremonies in
the Constantinople of the Palaiologoi”, în: The Byzantine Court: Source of
Power and Culture [= Papers from the Second International Sevgì Gönül
Byzantine Studies Symposium, Istanbul, 21-23 June 2010], edited by Ayla
ÖDEKAN, Nevra NECIPOĞLU, Engin AKYÜREK, Istanbul: Koç University
Press, 2013, 165-170.
MACRIDES 2013b = Ruth MACRIDES, „The Citadel of Byzantine Constantinople”,
în: Cities and Citadels in Turkey: From the Iron Age to the Seljuks, edited by
Scott REDFORD and Nina ERGIN, coll. Ancient Near Eastern Studies Sup-
plement 40, Leuven / Paris / Walpole MA: Peeters, 2013, 277-304.
MACRIDES 2015 = Ruth MACRIDES, „The Other Palace in Constantinople: the

Blachernai”, în: The Emperor’s House. Palaces from Augustus to the Age
of Absolutism, edited by Michael FEATHERSTONE, Jean-Michel SPIESER,
Gülru TANMAN and Ulrike WULF-RHEIDT, coll. Urban Spaces 4, Berlin /
Boston: De Gruyter, 2015, 159-168.
MAGDALINO 1978 = Paul MAGDALINO, „Byzantine Churches in Selymbria”,
MAGDALINO 1987 = Paul MAGDALINO, „The Literary Perception of Everyday
Life in Byzantium: Some General Considerations and the Case of John
Apokaukos”, Byzantinoslavica, 48 (1987), 28-38.
MAGDALINO 1988 = P. MAGDALINO, „The Phenomenon of Manuel I Komnenos”,
Byzantinische Forschungen, 13 (1988), 171-199.
MAGDALINO 1991 = Paul MAGDALINO, „Constantinople and the ἔξω χῶραι in
the Time of Balsamon”, în: Το Βυζάντιο κατά τον 12ο αιώνα. Κανονικό
Δίκαιο, κράτος και κοινωνία / Byzantium in the 12th Century. Canon Law,
State and Society, εκδότης: Ν. ΟΙΚΟΝΟΜΙΔΗΣ, coll. Ἑταιρεία Βυζαντινῶν
καὶ Μεταβυζαντινῶν Μελετῶν, Διπτύχων – Παραφύλλα 3, Ἀθῆναι: Φοινί-
κη, 1991, 179-197.
MAGDALINO 1993 = Paul MAGDALINO, The Empire of Manuel I Komnenos,
1143-1180, Cambridge: Cambridge University Press, 1993.
MAGDALINO 2000 = Paul MAGDALINO, „The Pen of the Aunt: Echoes of the
Mid-Twelfth Century in the Alexiad”, în: Anna Komnene and Her Times,
edited by Thalia GOUMA-PETERSON, New York: Garland, 2000, 15-44.
MAGUIRE 2013 = Henry MAGUIRE, „Art, Ceremony, and Spiritual Authority at
the Byzantine Court”, în: The Byzantine Court: Source of Power and
Culture [= Papers from the Second International Sevgì Gönül Byzantine
Studies Symposium, Istanbul, 21-23 June 2010], edited by Ayla
ÖDEKAN, Nevra NECIPOĞLU, Engin AKYÜREK, Istanbul: Koç University
Press, 2013, 111-121.
MAJESKA 1973 = George P. MAJESKA, „St. Sophia in the Fourteenth and Fifteenth
Centuries: the Russian Travelers on the Relics”, Dumbarton Oaks Papers,
27 (1973), 69-87.
MALATRAS 2016 = Christos MALATRAS, „Trial Process and Justice in the Late
Patriarchal Court”, în: Christian GASTGEBER, Ekaterini MITSIOU, Johannes
PREISER-KAPELER, Vratislav ZERVAN (eds.), The Patriarchate of Con-
stantinople in Context and Comparison [= Proceedings of the Internatio-
nal Conference Vienna, September 12th-15th 2012. In memoriam Konstan-
tinos Pitsakis (1944-2012) and Andreas Schminck (1947-2015)], coll.
Klasse. Denkschriften, Vienna: Verlag der Österreichischen Akademie der
MAMALAKES 1971 = Ἰωάννης Π. ΜΑΜΑΛΑΚΗΣ, Τὸ Ἅγιον Ὄρος (Ἄθως) διὰ

μέσου τῶν αἰώνων, coll. Μακεδονικὴ βιβλιοθήκη 33, Θεσσαλονίκη: Ἑται-
ρεία Μακεδονικῶν Σπουδῶν, 1971.
MANAPHES 1973 = Κωνσταντῆνος Ἀ. ΜΑΝΑΦΗΣ, „Φιλολογικαὶ παρατηρήσεις
εἰς τὸ ἔργον τοῦ Μιχαὴλ Ἰταλικοῦ”, Ἐπετηρὶς Ἑταιρείας Βυζαντινῶν
Σπουδῶν, 39-40 (1972-1973), 464-475.
MANGO 1992 = Cyril MANGO, „The Monastery of St. Mary Peribleptos (Sulu
Manastir) at Constantinople Revisited”, Revue des Études Arméniennes,
23 (1992), 473-493.
MANSOURI 1991 = Mohamed Tahar MANSOURI, „La Mosquée de Constanti-
nople à l’époque byzantine d’après un manuscrit arabe (BN de Paris)”,
Βυζαντιακά, 11 (1991), 117-127 [retipărit în: Mohamed Tahar MANSOURI,
Études médiévales, I (De Byzance et de l’Islam), Manouba: Publications
de la Faculté des Lettres, des Arts et des Humanités, 2009, 188-194].
MANSOURI 1992a = Mohamed Tahar MANSOURI, Recherche sur les relations
entre Byzance et l’Egypte (1259-1453) (d’après les sources arabes), coll.
Publications de la Faculté des Lettres de la Manouba. Histoire 1, Manou-
ba: Publications de la Faculté des Lettres, 1992.
MANSOURI 1992b = Mohamed Tahar MANSOURI, „Une biographie de Michel
VIII Paléologue d’après un manuscrit arabe (British Museum)”,
Βυζαντιακά, 12 (1992), 155-164 [retipărit în: Mohamed Tahar MANSOURI,
Études médiévales, I (De Byzance et de l’Islam), Manouba: Publications
de la Faculté des Lettres, des Arts et des Humanités, 2009, 195-201].
MANSOURI 1992c = Mohamed Tahar MANSOURI, „Byzantins, Mamluks et
Mongols aux alentours de 1265. La politique étrangère de Michel VIII Pa-
léologue au début de son règne”, Βυζαντιακά, 12 (1992), 315-324 [retipă-
rit în: Mohamed Tahar MANSOURI, Études médiévales, I (De Byzance et
de l’Islam), Manouba: Publications de la Faculté des Lettres, des Arts et
des Humanités, 2009, 124-130].
MANSOURI 1993 = M. Tahar MANSOURI, „Rôle et place de Byzance dans le
commerce mamlouk (XIIIe-XVe siècles)”, în: Mélanges offerts à Mohamed
Talbi à l’occasion de son 70e anniversaire, coll. Publications de la Faculté
des Lettres de la Manouba. Hommages 2, Manouba: Publications de la Fa-
culté des Lettres, 1993, 183-196 [retipărit în: Acts XVIIIth International Con-
gress of Byzantine Studies. Selected Papers: Main and Communications.
Moscow, 1991, vol. I (History), Editors-in-Chief: Ihor ŠEVČENKO, Gennady
G. LITAVRIN, Corresponding Editor: Walter K. HANAK, coll. Byzantine
Studies / Études Byzantines, NS Supplementum 1, Shepherdstown WV: Byzan-
tine Studies Press, 1996, 381-393; Mohamed Tahar MANSOURI, Études
médiévales, I (De Byzance et de l’Islam), Manouba: Publications de la Fa-
culté des Lettres, des Arts et des Humanités, 2009, 131-144].
LAMANTIA 1940 = Giuseppe LA MANTIA, „Studi sulla rivoluzione siciliana del

1282”, Archivio Storico per la Sicilia, 6 (1940), 97-140.
MARCOS HIERRO 1996 = Ernest MARCOS HIERRO, Die byzantinisch-katalanischen
Beziehungen im 12. und 13. Jahrhundert unter besonderer Berücksichtigung
der Chronik Jakobs I. von Katalonien-Aragon, coll. Miscellanea Byzantina
Monacensia 37, München: Institut für Byzantinistik, Neugriechische Philolo-
gie und Byzantinische Kunstgeschichte der Universität, 1996.
MASTORAKI 2010 = Dimitra MASTORAKI, L’iconographie de Judas l’Iscariote
dans l’art byzantine et post-byzantin. Rapprochements et différences avec
ses representations en Occident et dans l’Orient chrétien (Thése de docto-
rat), Université de Paris I Panthéon-Sorbonne, 2010.
MATÉOS 1961 = J. MATÉOS SJ, „Quelques problèmes de l’orthros byzantin”,
Proche-Orient chrétien, 11 (1961), 17-35, 201-220.
MATSCHKE 1966 = Kl.-P. MATSCHKE, „Politik und Kirche im spätbyzantinischen
Reich. Athanasios I., Patriarch von Konstantinopel, 1289-1293; 1303-1309”,
Wissenschaftliche Zeitschrift der Karl-Marx-Universität Leipzig. Gesellschafts-
und Sprachwissenschaftliche Reihe, 15 (1966), 479-486.
MATSCHKE 1971 = Klaus-Peter MATSCHKE, Fortschritt und Reaktion in Byzanz
im 14. Jahrhundert: Konstantinopel in der Bürgerkriegsperiode von 1341
bis 1354, coll. Berliner byzantinistische Arbeiten 42, Berlin: Akademie-
Verlag, 1971.
MATSES 1974 = Νικόλαος Π. ΜΑΤΣΗΣ, „Ἡ Νεαρὰ τοῦ πατριάρχου Ἀθανασίου
περὶ τριμοιρίας”, Byzantinich-neugriechische Jahrbücher, 21 (1971-1974),
177-192.
MATZUKIS 1993 = Corinna MATZUKIS, „Conscience and Psychology of Michael
VIII Palaiologos: Restorer of Constantinople in the Context of a Chrysobull”,
Ekklesiastikos Pharos / Εκκλησιαστικός Φάρος, 75 (1993), 163-176.
MAURIDES 1938 = Κωνσταντίνος Χ. ΜΑΥΡΙΔΗΣ, „Ἕκθεσις Ἀρχιτεκτονικὴ περὶ
τῆς ἀνακαινίσεως τῆς ἐν Σηλυβρίᾳ Ἱερᾶς Ἐκκλησίας Ὁ Ἅγιος Σπυρίδων”,
Θρακικά, 9 (1938), 38-44.
MAY 1980 = Georg MAY, „Bann: IV. Alte Kirche und Mittelalter”, în: Theolo-
gische Realenzyklopädie, Band V (Autokephalie – Biandrata), Berlin /
New York: Walter de Gruyter, 1980, 170-182.
MAYER 2006 = Wendy MAYER, „Doing Violence to the Image of an Empress:
The Destruction of Eudoxia’s Reputation”, în: Violence in Late Antiquity.
Perceptions and Practices, edited by H.A. DRAKE, Aldershot / Burlington
VT: Ashgate, 2006, 205-213.
MCCORMICK 1985 = Michael MCCORMICK, „Analyzing Imperial Ceremonies”,
Jahrbuch der Österreichischen Byzantinistik, 35 (1985), 1-20.
MCLYNN 1994 = Neil B. MCLYNN, Ambrose of Milan. Church and Court in a
Christian Capital, Berkeley CA: University of California Press, 1994.
MEDVEDEV 1995 = Igor MEDVEDEV, „Le pouvoir, la loi et le jus resistendi à

Byzance. Quelques considérations”, Byzantinoslavica, 56 (1995), 75-81.
MEKSI 1971 = Aleksandër MEKSI, „Arkitektura dhe datimi i kishës së manastirit
të Apolonisë”, Monumentet, 1 (1971), 103-117.
MEKSI 1982 = Aleksandër MEKSI, „H. und H. Buschhausen, Die Marienkirche
von Apollonia in Albanien. Byzantiner, Normannen und Serben im
Kampf um die Via Egnatia, Wien 1976, Verlag der Österreichischen Aka-
demie der Wissenschaften (me 246 fq dhe 50 tab.)”, Monumentet, 23
(1982), 141-168.
MELIARAKES 1898 = Ἀντώνιος ΜΗΛΙΑΡΑΚΗΣ, Ἱστορία τοῦ βασιλείου τῆς
Νικαῖας καὶ τοῦ δεσποτάτου τῆς Ἡπείρου (1204-1261), Ἀθήνα / Leipzig:
Τυπογραφεῖον Ἀδελφῶν Πέρρη / M. Spirgatis, 1898.
MELIOS 2003 = Βασίλειος ΜΗΛΙΟΣ, „Ενωτικές διαπραγματεύσεις μεταξύ
Παλαιάς και Νέας Ρώμης αμέσως μετά την απελευθέρωση της
Κωνσταντινούπολης από τους Λατίνους. Μιχαήλ Η΄ Παλαιολόγος και
Ουρβανός Δ΄ (1261-1264)”, Βυζαντιακά, 23 (2003), 229-248.
MELOVSKI 2009 = Христо МЕЛОВСКИ, „Натписот од црквата Св. Никола, с.
Манастир, Мариово”, în: Христо МЕЛОВСКИ, Натписи и записи од
византиско и поствизантиско време, coll. Библиотека Miscellanea
Byzantino-Macedonica. Посебни изданиjа 2, Прилеп / Скопје: Инсти-
тут за старословенска култура, 2009, 37-61, 98-102 (rezumat în limba
engleză) [text publicat inițial în: Христо МЕЛОВСКИ, „За натписот од
црквата Св. Никола, с. Манастир, Мариово”, Годишен Зборник на
Филозофскиот факултет, 23/49 (1996), 205-214].
MENEVISOGLOU 1972 = Παῦλος ΜΕΝΕΒΙΣΟΓΛΟΥ, Τὸ Ἅγιον Μύρον ἐν τῇ
Ὀρθοδόξῳ Ἀνατολικῇ Ἐκκλησίᾳ ἰδίᾳ κατὰ τὰς πηγὰς καὶ τὴν πρᾶξιν τῶν
νεωτέρων χρόνων τοῦ Οἰκουμενικοῦ Πατριαρχείου, coll. Ἀναλέκτα Βλατά-
δων 14, Θεσσαλονίκη: Πατριαρχικόν Ἵδρυμα Πατερικῶν Μελετῶν, 1972.
MÉNINDÈZ 1935 = Robert MÉNINDÈZ, „Saint Bonaventure, les Frères-Mineurs
et l’Unité de l’Église au Concile de Lyon de 1274”, La France Franciscaine,
5 (1935), 363-392.
MERCATI 1897 = Giovanni MERCATI, „Gli aneddoti d’ un codice Bolognese. I.
Di alcuni discorsi inediti di Michele Italico”, Byzantinische Zeitschrift, 6
(1897), 126-130.
MERCATI 1955 = Angelo MERCATI, „Note archivistiche, bibliografiche, paleo-
grafiche, storiche su un documento dell’anno 1277 di Giovanni Bekkos,
patriarca di Constantinopoli”, Orientalia Christiana Periodica, 21 (1955),
256-264.
METZGER 2009 = Marcel METZGER, „Une Église peut-elle excommunier? Le
témoignage de la Bible et de l’Église primitive”, Revue de Droit Canonique,
56 (2009), 7-32.
MEUTHEN 1959 = Erich MEUTHEN, Kirche und Heilsgeschichte bei Gerhoh von
Reichersberg, coll. Studien und Texte zur Geistesgeschichte des Mittelal-
ters 6, Leiden: E.J. Brill, 1959.
MEYER 1894 = Ph. MEYER, Die Haupturkunden für die Geschichte der Athos-
klöster, Leipzig: J.C. Hinrichs’sche Buchhandlung, 1894.
MICHAELARES 2004 = Παναγιώτης Δ. ΜΙΧΑΗΛΑΡΗΣ, Ἀφορισμὸς. Ἡ προσαρ-
μογὴ μιᾶς ποινῆς στὶς ἀναγκαιότητες τῆς Τουρκοκρατίας, β΄ ἔκδοση, coll.
Εθνικό Ίδρυμα Ερευνών. Κέντρο Νεοελληνικών Ερευνών. Θεσμοὶ καὶ Ἰδεο-
λογία στὴ νεοελληνικὴ κοινωνία 60, Ἀθήνα: Εθνικό Ίδρυμα Ερευνών /
Κέντρο Νεοελληνικών Ερευνών, 2004.
MICHEL 1926 = Karl MICHEL, Das Opus Tripartitum des Humbertus de Romanis
O.P. Ein beitrag zur Geschischte der Kreuzzugsidee und der kirchlichen
Unionsbewegungen, II. Umgearbeitete Auflage, Graz: Verlagsbuchhand-
lung Styria, 1926.
MIERAU 2010 = Heinke Johanna MIERAU, Kaiser und Papst im Mittelalter, Köln:
Böhlau Verlag, 2010.
MIHAJLOVSKI 2006 = Robert MIHAJLOVSKI, „The Battle of Pelagonia, 1259: a
New Look at the March Routes and Topography”, Byzantinoslavica, 64
(2006), 275-284.
MILASCH, PESSIĆ 1905 = Nikodemus MILASCH, Das Kirchenrecht der morgen-
ländischen Kirche: nach den allgemeinen Kirchenrechtsquellen und nach
den in den autokephalen Kirchen geltenden Spezial-Gesetzen, übersetzt
von Dr. Alexander R. v. PESSIĆ, Zweite verbesserte und vermehrte Aufla-
ge, Mostar: Verlag der Verlagsbuchhandlung von Pacher & Kisić, 1905
[ediția în limba română: Nicodem MILAȘ, Dreptul bisericesc oriental, tra-
ducere făcută cu învoirea autorului după ediția a II-a germană de Dim. I.
CORNILESCU și Vasile S. RADU, revăzută de I. MIHĂLCESCU, București:
Tipografia Gutenberg, Joseph Göbl S-sori, 1915].
MILJKOVIĆ-PEPEK 1997 = Petar MILJKOVIĆ-PEPEK, „Le portrait de l’empereur
byzantin Michel VIII à l’église de Saint-Érasme près d’Ohrid”, Cahiers
Archéologiques (fin de l’Antiquité et Moyen Âge), 45 (1997), 169-177.
MILJKOVIЌ-PEPEK 1974 = П. МИЉКОВИЌ-ПЕПЕК, „Новооткриени архитектурни
и сликарски споменици во Македониjа од XI до XIV век”, Културно
Наследство / Patrimoine culturel, 5 (1973-1974) [= Културно-Историско
Наследство во СР Македониjа / Patrimoine culturel et historique dans la
RS de Macédoine 12], 5-18.
MILJKOVIЌ-PEPEK 1981 = Петар МИЉКОВИЌ-ПЕПЕК, Велjуса: манастир Св.
Богородица Милостива во селото Велjуса краj Струмица, coll. По-
себни изданиjа на Одделението за Научна Деjност на Н.Н.С.Г. Исто-
риjа на Уметноста со Археологиjа при Филозофскиот Факултет во
Скопjе 1, Скопје: Филозофски Факултет, 1981.
MILJKOVIЌ-PEPEK 1994 = Петар МИЉКОВИЌ-ПЕПЕК, Пештерната црква

Свети Еразмо крај Охрид, coll. Културно-историско наследство на
Република Македонија 30, Скопје: Републички завод за заштита на
спомениците на културата, 1994.
MILLER 1848 = E. MILLER, Catalogue des Manuscrits Grecs de la Bibliothèque
de l’Escurial, Paris: Imprimerie Nationale, 1848.
MINIERI-RICCIO 1877 = C. MINIERI-RICCIO, „Il regno di Carlo I.o d’Angiò dal 2
Gennaio 1273 al 31 Dicembre 1283 (Anno 1276. Indizione IV)”, Archivio
Storico Italiano, 25 (1877), 19-42.
MIRANDA 1964 = Salvador MIRANDA, Les palais des empereurs byzantins,
Préface de Cyril MANGO, Mexico: [s.n.], 1964.
MÎRŞANU 2008 = Dragoş-Gabriel MÎRŞANU, „Dawning Awareness of the Theology
of Purgatory in the East: A Review of the Thirteenth Century”, Studii Teo-
logice, SN 4 (2008), 179-193.
MIRTO 2001 = Corrado MIRTO, „L’insurrezione del Vespro e la Communitas
Siciliae”, Archivio Storico Siciliano, 27 (2001), 25-45.
MITSIOU 2008 = Ekaterini MITSIOU, „Das Doppelkloster des Patriarchen Atha-
nasios I. in Konstantinopel: Historisch-prosopographische und wirtschaft-
liche Beobachtungen”, Jahrbuch der Österreichischen Byzantinistik, 58
(2008), 87-106.
MLADENOVIĆ 2014 = Јелена С. МЛАДЕНОВИЋ, „Поетика плача у Даниловом
зборнику”, Philologia Mediana (годишњак за српску и компаративну
књижевност), 6 (2014), 167-182.
MONIOU 2011 = Δήμητρα Ἰ. ΜΟΝΙΟΥ, Γεώργιος Μοσχάμπαρ. Ἕνας ἀνθενο-
τικός θεολόγος τῆς πρώιμης Παλαιολογείας περιόδου. Βίος καὶ ἔργο, Ἀθή-
να: Ἐκδοτικὸς Ὀργανισμός Π. Κυριακίδη, 2011.
MORINI 2007 = Enrico MORINI, „Note sull’incorruzione del corpo nella religiosità
ortodossa. Un topos agiografico tra l’enfatizzazione, il ridimensionamento e
l’ambiguità”, în: Liturgia e Agiografia tra Roma e Costantinopoli [= Atti
del I et II Seminario di Studio Roma-Grottaferrata 2000-2001], a cura di
Krassimir STANTCHEV – Stefano PARENTI, coll. Ανάλεκτα Κρυπτοφέρρης
5, Grottaferrata: Monastero Esarchico, 2007, 153-165.
MORRIS 1988 = Rosemary MORRIS, „The Two Faces of Nikephoros Phokas”,
Byzantine and Modern Greek Studies, 12 (1988), 83-115.
MORRIS 1994 = Rosemary MORRIS, „Succession and usurpation: politics and
rhetoric in the late tenth century”, în: New Constantines: The Rhythm of
Imperial Renewal in Byzantium, 4th – 13th Centuries [= Papers from the
Twenty-Sixth Spring Symposium of Byzantine Studies, St Andrews, March
1992], edited by Paul MAGDALINO, coll. Society for the Promotion of
Byzantine Studies Publication 2, Aldershot / Brookfield VT: Variorum,
1994, 199-214.
MORRISON 1989 = Karl F. MORRISON, „The Church as Play: Gerhoch of Reichers-

berg’s Call for Reform”, în: Popes, Teachers and Canon Law in the Middle
Ages, edited by James Ross SWEENEY and Stanley CHODOROW, with a Fore-
word by Stephen KUTTNER, Ithaca: Cornell University Press, 1989, 114-144.
MORRISSON 1977 = Cécile MORRISSON, „L’hyperpère de Michel VIII Paléologue
et la reconquête de Constantinople (1261)”, Bulletin [Le Club Français de la
Médaille], 55-56, 1977, 76-86.
MORRONE 1982 = Cobaltina MORRONE, „La clausola ritmica in Michele Italico”,
Jahrbuch der Österreichischen Byzantinistik, 32/3 (1982) [= XVI. Internatio-
naler Byzantinistenkongress, Wien, 4.-9. Oktober 1981, Akten, II. Teil, 3.
Teilband: Kurzbeiträge. 5. Funktionen und formen der byzantinischen Lite-
ratur; 6. Realienkunde – Materielle Kultur], 355-363.
MOYSEIDOU, CHALKIA 2007 = Θράκη – Κωνσταντινούπολη: Το Οδοιπορικό του
Γεωργίου Λαμπάκη (1902) / Thrace – Constantinople: Georgios Lamba-
kis’s Journey (1902), Κατάλογος έκθεσης / Exhibition catalogue, Επιμέλεια
έκδοσης: Γιασμίνα ΜΩΥΣΕΙΔΟΥ, Επιστημονική εποπτεία: Ευγενία ΧΑΛΚΙΑ,
Αθήνα: Υπουργείο Πολιτισμού / Βυζαντινό & Χριστιανικό Μουσείο, 2007.
MÜLLER 1929 = J. MÜLLER, „Die Legationen unter Papst Gregor X (1271-
1276)”, Römische Quartalschrift für christliche Altertumskunde und für
Kirchengeschichte, 37 (1929), 57-135.
MÜLLER 2005 = Andreas E. MÜLLER, „Zur Datierung des Chrysobulls Michaels
VIII. für Ohrid: nicht August 1272, sondern Juli 1273”, în: Zwischen Polis,
Provinz und Peripherie: Beiträge zur byzantinischen Geschichte und Kul-
tur, Herausgegeben von Lars M. HOFFMANN unter Mitarbeit von Anuscha
MONCHIZADEH, coll. Mainzer Veröffentlichungen zur Byzantinistik 7, Wies-
baden: Harrassowitz Verlag, 2005, 427-432.
MUNITIZ 1990 = Joseph A. MUNITIZ, „A Reappraisal of Blemmydes’ First Dis-
cussion with the Latins”, Byzantinoslavica, 51 (1990), 20-26.
MURRAY 1991 = Alexander MURRAY, Excommunication and Conscience in the
Middle Ages [= The John Coffin Memorial Lecture, 13 February 1991],
[London]: University of London, 1991 [republicat în: Alexander MUR-
RAY, Conscience and Authority in the Medieval Church, Oxford: Oxford
University Press, 2015, 163-197].
NADAL CAÑELLAS 1994 = Juan NADAL CAÑELLAS, „Un fait inconnu de la vie
du patriarche Athanase I de Constantinople”, în: Philohistôr. Miscellanea
in honorem Caroli Laga septuagenarii, edita ab A. SCHOORS et P. VAN
DEUN, coll. Orientalia Lovaniensia Analecta 60, Leuven: Uitgeverij Pee-
ters en Departement Oriëntalistiek, 1994, 443-449.
NALLBANI 1976 = Hasan NALLBANI, „Të dhëna të reja rreth pikturës së kishës
së manastirit të Apolonisë”, Monumentet, 11 (1976), 97-106.
NĂSTASE 1983 = D. NĂSTASE, „Le patronage du Mont Athos au XIIIe siècle”,
Cyrillomethodianum, 7 (1983), 71-87.
NELSON 1976 = Janet L. NELSON, „Symbols in Context: Rulers’ Inauguration

Rituals in Byzantium and the West in the Early Middle Ages”, în: The Or-
thodox Churches and the West [= Papers read at the Fourteenth Summer
Meeting and the Fifteenth Winter Meeting of the Ecclesiastical History
Society], edited by Derek BAKER, coll. Studies in Church History 13, Ox-
ford: Basil Blackwell, 1976, 97-119.
NELSON 1986 = Janet L. NELSON, Politics and Ritual in Early Medieval Europe,
London / Ronceverte: The Hambledon Press, 1986.
NICOL 1956 = D.M. NICOL, „The Date of the Battle of Pelagonia”, Byzanti-
nische Zeitschrift, 49 (1956), 68-71.
NICOL 1957 = Donald M. NICOL, The Despotate of Epiros, Oxford: Basil
Blackwell, 1957.
NICOL 1961 = Donald M. NICOL, „The Greeks and the Union of the Churches:
the Preliminaries to the second Council of Lyons, 1261-1274”, în: Medieval
Studies, presented to Aubrey Gwynn, edited by J.A. WATT, J.B. MORRALL,
F.X. MARTIN, Dublin: C.O. Lochlainn, 1961, 454-480 [republicat în: Donald
M. NICOL, Byzantium: its Ecclesiastical History and Relations with the
Western World: Collected Studies, coll. Variorum Reprint CS12, London:
Variorum Reprints, 1972].
NICOL 1962 = Donald M. NICOL, „The Greeks and the Union of the Churches.
The Report of Ogerius, Protonotarius of Michael VIII Palaiologos, in
1280”, Proceedings of the Royal Irish Academy, Section C (Archaeology,
linguistic and literature), 63 (1962), 1-16 [republicat în: Donald M. NICOL,
Byzantium: its Ecclesiastical History and Relations with the Western World:
Collected Studies, coll. Variorum Reprint CS12, London: Variorum Re-
prints, 1972].
NICOL 1968 = Donald M. NICOL, The Byzantine Family of Kantakouzenos (Can-
tacuzenus) ca. 1100-1460. A Genealogical and Prosopographical Study,
coll. Dumbarton Oaks Studies 11, Washington DC: Dumbarton Oaks /
Center for Byzantine Studies / Trustees for Harvard University, 1968.
NICOL 1971 = Donald M. NICOL, „The Byzantine Reaction to the Second Coun-
cil of Lyons, 1274”, în: Councils and Assemblies [= Papers read at the
Eighth Summer Meeting and the Ninth Winter Meeting of the Ecclesiasti-
cal History Society], edited by G.J. CUMING, Derek BAKER, coll. Studies
in Church History 7, Cambridge: University Press, 1971, 113-146 [repu-
blicat în: Donald M. NICOL, Byzantium: its Ecclesiastical History and Re-
lations with the Western World: Collected Studies, coll. Variorum Reprint
CS12, London: Variorum Reprints, 1972].
NICOL 1976 = Donald M. NICOL, „Kaisersalbung. The Unction of Emperors in
Late Byzantine Coronation Ritual”, Byzantine and Modern Greek Studies,
2 (1976), 37-52.
NICOL 1988a = D.M. NICOL, „The Fate of Peter of Courtenay, Latin Emperor of
Constantinople, and a Treaty That Never Was”, în: Καθηγήτρια: Essays pre-
sented to Joan Hussey for her 80th Birthday, Camberlay: Porphyrogenitus,
1988, 377-383.
NICOL 1988b = D.M. NICOL, „Byzantine Political Thought”, în: The Cambridge
History of Medieval Political Thought, vol. II (c. 350 – c. 1450), edited by
J.H. BURNS, Cambridge: Cambridge University Press, 1988, 51-79.
NICOL 1989 = D.M. NICOL, „Popular Religious Roots of the Byzantine Reaction
to the Second Council of Lyons”, în: The Religious Roles of the Papacy:
Ideals and Realities, 1150-1300, edited by Christopher RYAN, coll. Pa-
pers in Mediaeval Studies 8, Toronto: Pontifical Institute of Mediaeval
Studies, 1989, 321-339.
NICOL 1993 = Donald M. NICOL, The last centuries of Byzantium, 1261-1453,
Second Edition, Cambridge: Cambridge University Press, 1993.
NICOL 1994 = Donald M. NICOL, The Byzantine Lady: Ten Portraits (1250-
1500), Cambridge / New York NY: Cambridge University Press, 1994.
NICOL 1996 = Donald M. NICOL, The Reluctant Emperor. A Biography of John
Cantacuzene, Byzantine Emperor and Monk, c. 1295-1383, Cambridge:
Cambridge University Press, 1996.
NIKOLSKIY 1867 = Владимир НИКОЛЬСКИЙ, „Лионская Уния. Эпизодь изь
средневековой церковной историй 1261-1293 г.”, Православное Обоз-
рение, 23 (1867), 5-33, 116-144, 352-378; 24 (1867), 11-33.
NOBBE 1881 = Heinrich F.A. NOBBE, Gerloh von Reichersberg: ein Bild aus
dem Leben der Kirche im XII. Jahrhundert, Leipzig: G. Böhme, 1881.
NORDEN 1903 = Walter NORDEN, Das Papsttum und Byzanz. Die Trennung der
beiden Mächte und das Problem ihrer Wiedervereinigung bis zum Unter-
gange des byzantinischen Reichs (1453), Berlin: B. Behr’s Verlag, 1903.
OBOLENSKY 1988 = Dimitri OBOLENSKY, Six Byzantine Portraits, Oxford:
Clarendon Press, 1988.
OIKONOMIDÈS 1963a = N. OIKONOMIDÈS, „La dernière volonté de Léon VI au
sujet de la tétragamie (mai 912)”, Byzantinische Zeitschrift, 56 (1963), 46-
52 [retipărit în: Nicolas OIKONOMIDÈS, Documents et études sur les insti-
tutions de Byzance (VIIe-XVe s.), Préface de H. AHRWEILER, coll. Vario-
OIKONOMIDÈS 1963b = N. OIKONOMIDÈS, „La préhistoire de la dernière volonté
de Léon VI au sujet de la tétragamie”, Byzantinische Zeitschrift, 56
(1963), 265-270 [retipărit în: Nicolas OIKONOMIDÈS, Documents et études
sur les institutions de Byzance (VIIe-XVe s.), Préface de H. AHRWEILER,
OIKONOMIDES 1976a = N. OIKONOMIDES, „Leo VI and the Nartex Mosaic of
Saint Sophia”, Dumbarton Oaks Papers, 30 (1976), 151-172 [retipărit în:
Nicolas OIKONOMIDES, Byzantium from the Ninth Century to the Fourth
Crusade. Studies, Texts, Monuments, coll. Collected Studies Series

CS369, Gower House / Brookfield VT: Variorum, 1992].
OIKONOMIDES 1976b = N. OIKONOMIDES, „Leo VI’s Legislation of 907 for-
bidding Fourth Marriages: An Interpolation in the Procheiros Nomos (IV,
25-27)”, Dumbarton Oaks Papers, 30 (1976), 173-193 [retipărit în: Nico-
las OIKONOMIDES, Byzantium from the Ninth Century to the Fourth Cru-
sade. Studies, Texts, Monuments, coll. Collected Studies Series CS369,
Gower House / Brookfield VT: Variorum, 1992].
OLAR 2012 = Ovidiu OLAR, „Dracula à rebours. Notes sur la Vie de Saint Ni-
phon (BHG 1373a)”, în: Il corpo impuro e le sue rappresentazioni nelle
letterature medievali, a cura di Francesco MOSETTI CASARETTO, con la
collaborazione di editoriale di Roberta CIOCCA, coll. Ricerche intermedie-
vali 5, Alessandria: Edizioni dell’Orso, 2012, 435-459.
OLIVIER 1995 = Jean-Marie OLIVIER, Répertoire des bibliothéques et des cata-
logues de manuscrits grecs de Marcel Richard, troisième édition entière-
ment refondue, Turnhout: Brepols, 1995.
OMBRES 1984 = Robert OMBRES, „Latins and Greeks in Debate over Purgatory,
1230-1439”, The Journal of Ecclesiastical History, 35 (1984), 1-14.
OMEZ 1929 = H.-J. OMEZ, „À propos de l’unité chrétienne de l’Orient et de
l’Occident. Un opuscule du Bx. Humbert de Romans (1273)”, Les docu-
ments de la vie intellectuelle, 1 (1929), 196-211.
VAN OMMESLAEGHE 1979 = Florent VAN OMMESLAEGHE, „Jean Chrysostome
en conflit avec l’impératrice Eudoxie. Le dossier et les origines d’une lé-
gende”, Analecta Bollandiana, 97 (1979), 131-159.
OSTROGORSKI 1938 = Георгије ОСТРОГОРСКИ, „Писмо Димитрија Хома-
тијана Св. Сави и одломак Хоматијановог писма патријарху Герману
о Савином посвећењу”, în: Светосавски Зборник, 2 (Исвори) [= По-
себна Издања CXXV; Друштвени и историски сриси 50], Београд:
Српска Краљевска Акедемиjа, 1938, 89-113.
OSTROGORSKIJ 1954 = Georges OSTROGORSKIJ, Pour l’histoire de la féodalité
byzantine, traduction française de Henri GRÉGOIRE, publiée avec la colla-
boration de Paul LEMERLE, coll. Corpus Bruxellense Historiae Byzanti-
nae. Subsidia I, Bruxelles: Éditions de l’Institut de Philologie et d’Histoire
Orientales et Slaves, 1954 [iniţial, cele două texte care au fost traduse în
acest volum au fost publicate în: Г. ОСТРОГОРСКИЙ, „Византийские пис-
цовые книги”, Byzantinoslavica 9 (1948), 203-306 (limba rusă); Георгије
ОСТРОГОРСКИ, Пронија. Прилог историји феудализма у Византии и у
јужнословенским земљама, coll. Српска академија наука. Посебна из-
дања 176 [= Византинолошки институт 1], Београд: Научна књига,
1951 (limba sârbo-croată)].
OSTROGORSKIY 1973a = Г.A. ОСТРОГОРСКИЙ, „Эволюция Византийского
Обряда Коронования”, în: Византия. Южные Славяне и Древняя Русь.
Западная Европа. Искусство и культура. Сборник статей в честь

В.Н. Лазарева, Москва: Изд. «Наука», 1973, 33-42.
OSTROGORSKY 1935 = Georg OSTROGORSKY, „Zum Stratordienst des Herrschers in
der byzantinisch-slavischen Welt”, Seminarium Kondakovianum, 7 (1935),
187-204 [republicat în: Georg OSTROGORSKY, Byzanz und die Welt der
Slawen: Beiträge zur Geschichte der byzantinisch-slawischen Beziehungen,
Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft, 1974, 101-121].
OSTROGORSKY 1973b = Georg OSTROGORSKY, „Zur Kaisersalbung und Schilder-
hebung im Spätbyzantinischen Krönungszeremoniell”, în: Georg OSTRO-
GORSKY, Zur Byzantinischen Geschichte. Ausgewählte kleine Schriften,
Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft, 1973, 142-152 [iniţial acest
text a fost publicat, conform indicaţiei autorului, în: Historia, 4 (1955), 246-
256; retipărit ulterior în: Das Byzantinische Herrscherbild, Herausgegeben
von Herbert HUNGER, coll. Wege der Forschung 341, Darmstadt: Wis-
senschaftliche Buchgesellschaft, 1975, 94-108].
OSTROGORSKY, STEIN 1932 = Georg OSTROGORSKY, Ernst STEIN, „Die Kroe-
nungsordnungen des Zeremonienbuches. Chronologische und Verfas-
sungsgeschichtliche Bemerkungen”, Byzantion, 7 (1932), 185-233.
OUSTERHOUT 2012 = Robert OUSTERHOUT, „Two Byzantine Churches of Sili-
vri/Selymbria”, în: Approaches to Byzantine Architecture and its Decoration.
Studies in Honor of Slobodan Ćurčić, edited by Mark J. JOHNSON, Robert
OUSTERHOUT, and Amy PAPALEXANDROU, Farnham / Burlington VT: As-
hgate, 2012, 239-257.
PACE 2003 = Valentino PACE, „Mosaici e pittura in Albania (VI-XIV secolo).
Stato degli studi e prospettive di ricerca”, în: Progetto Durrës. L’indagine
sui beni culturali albanesi dell’Antichità e de Medioevo: tradizioni di stu-
dio a confronto [= Atti del primo incontro scientifico. Parma-Udine, 19-
20 aprile 2002], a cura di Maurizio BUORA e Sara SANTORO, coll. Anti-
chità Altoadriatiche 53, Trieste: Editreg SRL, 2003, 93-128.
PANAGIOTAKOS 1962 = Παναγιώτης Ἰ. ΠΑΝΑΓΙΩΤΑΚΟΣ, Σύστημα τοῦ ἐκκλησι-
αστικοῦ δικαίου κατὰ τὴν ἐν Ἑλλάδι ἰσχὺν αὐτοῦ, τόμος τρίτος (Τὸ ποινι-
κὸν δίκαιον τῆς Ἐκκλησίας), Ἀθήνα: Τυπογραφεῖον Μυρτίδη, 1962.
PANTAZOPOULOS 1967 = N.J. PANTAZOPOULOS, Church and Law in the Balkan
Peninsula during the Ottoman Rule, coll. Ἑταιρεία Μακεδονικῶν Σπου-
δῶν / Ἵδρυμα Μελετῶν Χερσονήσου τοῦ Αἵμου 92, Thessaloniki: Institute
for Balkan Studies, 1967 [volumul a fost retipărit anastatic: Amsterdam:
Adolf M. Hakkert, 1984].
PAPADAKIS 1997 = Aristeides PAPADAKIS, Crisis in Byzantium. The Filioque
Controversy in the Patriarchate of Gregory II of Cyprus (1283-1289),
Revised edition, Crestwood NY: St. Vladimir’s Seminary Press, 1997.
PAPADOPOULOS 1935b = Χρυσόστομος ΠΑΠΑΔΟΠΟΥΛΟΣ, Ἱστορία τῆς Ἐκκλησίας

Ἀλεχανδρείας (62-1934), Ἀλεξάνδρεια: Πατριαρχικόν Τυπογραφεῖον, 1935
[ultima reimprimare anastatică: Θεσσαλονίκη: Ἐκδόσεις Π. Πουρνάρα, 2009].
PAPADOPOULOS 1936 = Χρυσόστομος [ΠΑΠΑΔΟΠΟΥΛΟΣ], „Κριτικὸν καὶ Βι-
βλιογραφικὸν Δελτίον: Die Schriften des Georgios Moschampar und der
Codex Alexandrinus 285 von Themistokles Bolides (Actes du IVe Congrès
international des études byzantines. Sofia, septembre 1934. Ἐν τῇ σειρᾷ
τοῦ Bulletin de l’Institut archéologique bulgare, tome IX, 1935, σελ. 259-
268)”, Θεολογία, 14 (1936), 175-184.
PAPADOPOULOS-KERAMEUS 1884 = Ἀ. ΠΑΠΑΔΟΠΟΥΛΟΣ-ΚΕΡΑΜΕΥΣ, Μαυρο-
γορδάτειος βιβλιοθήκη, ἤτοι γενικὸς περιγραφικὸς κατάλογος τῶν ἐν ταῖς
ἀνὰ τὴν Ἀνατολὴν βιβλιοθήκαις εὑρισκομένων ἑλληνικῶν χειρογράφων κα-
ταρτισθεῖσα καὶ συνταχθεῖσα κατ᾿ ἐντολὴν τοῦ ἐν Kωνσταντινουπόλει Ἑλλη-
νικοῦ Φιλολογικοῦ Συλλόγου, Παράρτημα τ. 15 (τόμ. 1), Κωνσταντινού-
πολη: Τύποις Σ.Ι. Βουτυρά, 1884.
PAPADOPULOS 1938 = Averkios Th. PAPADOPULOS, Versuch einer Genealogie
der Palaiologen, 1259-1453, Inaugural-Dissertation zur Erlangung der
Doktorwürde der Philosophischen Fakultät der Ludwig-Maximilians-
Universität zu München, [München]: Pilger-Druckerei G.m.b.H., 1938.
PAPAMASTORAKES 1990 = Τίτος ΠΑΠΑΜΑΣΤΟΡΑΚΗΣ, „Ένα εικαστικό εγκώμιο
του Μιχαήλ Η΄ Παλαιολόγου: Οι εξωτερικές τοιχογραφίες στο καθολικό
της μονής της Μαυριώτισσας στην Καστοριά”, Δελτίον τῆς Χριστιανικῆς
Ἀρχαιολογικῆς Ἑταιρείας, 15 (1989-1990), 221-240.
PAPAMASTORAKIS 2003 = Titos PAPAMASTORAKIS, „Tampering with History: from
Michael III to Michael VIII”, Byzantinische Zeitschrift, 96 (2003), 193-209.
PAPAYANNI 1994 = Eleutheria PAPAYANNI, „Les privilèges pontificaux de
l’archevêque d’Achrida. Un essai d’interprétation de la Novelle 131 de Jus-
tinien par Démétrios Chomatianos”, în: Diritto e religione da Roma a Cos-
tantinopoli a Mosca [= Rendiconti dell’ XI Seminario, Campidoglio, 21
Aprile 1991], a cura di Maria Pia BACCARI, coll. Da Roma alla Terza Ro-
ma. Documenti e Studi, Roma: Herder Editrice e Libreria, 1994, 143-152.
PAPAZOTOS 1995 = Θανάσης ΠΑΠΑΖΩΤΟΣ, „Τό Isa Kapisi Mescidi στήν Κων-
σταντινούπολη, Μονή τοῦ πατριάρχου Ἀθανασίου”, Δελτίον τῆς Χριστια-
νικῆς Ἀρχαιολογικῆς Ἑταιρείας, 18 (1995), 39-48.
PARGOIRE 1903 = Jules PARGOIRE AA, „Mont Saint-Auxence. Étude historique
et topografique”, Revue de l’Orient Chrétien, 8 (1903), 15-31, 240-279,
426-458, 550-576 [republicat în: Léon CLUGNET, Jules PARGOIRE, Vie de
Saint Auxence (Texte grec) publié par Mont Saint-Auxence: Étude histo-
rique et topografique, coll. Bibliothèque hagiographique orientale 6, Pa-
ris: A. Picard, 1904].
PASZTOR 1979 = Edith PASZTOR, „La guerra del Vespro e i suoi problemi:
l’intervento di Martino IV”, Quaderni Catanesi di Studi Classici e Medie-
vali, 1 (1979), 135-158.
PATACSI 1981 = Gabriel PATACSI, „Le hiéromoine Hiérothée, théologien du

Saint-Esprit”, Κληρονομία, 13 (1981), 299-330.
PATEDAKES 2007 = Μανόλης Σ. ΠΑΤΕΔΑΚΗΣ, „Οἱ διαθῆκες τῶν Πατριαρχῶν
τῆς πρώιμης παλαιολόγειας περιόδου (1255-1309)”, Θησαυρίσματα, 37
(2007), 65-86.
PATEDAKIS 2009 = Manolis S. PATEDAKIS, „Athanasios’ I Patriarch of Constan-
tinople Anti-Latin Views and Related Theological Writings”, în: Byzantine
Theologians. The Systematization of Their Own Doctrine and Their Per-
ception of Foreign Doctrines, edited by Antonio RIGO, Pavel ERMILOV,
coll. Quaderni di Νέα Ῥώμη 3, Roma: Università degli Studi di Roma Tor
Vergata, 2009, 125-142.
PATLAGEAN 1989 = Evelyne PATLAGEAN, „Le basileus assassiné et la sainteté
impériale”, în: Media in Francia… Recueil de mélanges offert à Karl Fer-
dinand Werner à l’occasion de son 65e anniversaire par ses amis et collègues
français, avec une Préface de Georges DUBY, [Maulévrier]: Hérault-Éditions,
1989, 345-361 [retipărit în: Evelyne PATLAGEAN, Figures du pouvoir à
Byzance (IXe-XIIe siècle), coll. Collectanea 13, Spoleto: Centro Italiano di
Studi sull’Alto Medioevo, 2001, 53-71].
PATLAGEAN 1993 = Evelyne PATLAGEAN, „La chrétienté grecque: l’éclatement de
l’Empire et la domination latine (1204-1274)”, în: Histoire du Christianisme
des origines à nos jours, tome V (Apogée de la papauté et expansion de la
chrétienté, 1054-1274), sous la responsabilité de André VAUCHEZ, avec la
collaboration de Jerzy KŁOCZOWSKI et al., Paris: Desclée, 1993, 665-699.
PĂUN 2001 = Radu G. PĂUN, „La couronne est à Dieu. Neagoe Basarab (1512-
1521) et l’image du pouvoir pénitent”, în: L’empereur hagiographe. Culte
des saints et monarchie byzantine et post-byzantine [= Actes de colloques
internationaux L’empereur hagiographe (13-14 mars 2000) et Reliques et
miracles (1-2 novembre 2000) tenus au New Europe College], Textes réunis
et présentés par Petre GURAN avec la collaboration de Bernard FLUSIN,
[București]: Colegiul Noua Europă, 186-223.
PAVLOV 1878 = А. ПАВЛОВ, Критические опыты по истории древнейшей
греко-русской полемики против Латинян, Санкт-Петербург: Типогра-
фия Императорской Академии Наук, 1878.
PAVLOV 1895 = А. ПАВЛОВ, „Синодальный актъ Константинопольскаго патрі-
арха Михаила Анхіала 1171 года о приводѣ архіереевъ къ присягѣ на
вѣрность императору Мануилу Комнину и его новорожденному сыну
Алексѣю, съ формою самой присяги”, Византийский Временник, 2 (1895),
388-393.
PELEKANIDES 1953 = Στυλιανὸς ΠΕΛΕΚΑΝΙΔΗΣ, Καστορία, Ι (Βυζαντιναὶ Τοιχο-
γραφίαι. Πίνακες), coll. Μακεδονικὴ βιβλιοθήκη 17, Θεσσαλονίκη: Ἑται-
ρεία Μακεδονικῶν Σπουδῶν, 1953.
PELEKANIDES 1960 = Στυλ. ΠΕΛΕΚΑΝΙΔΗΣ, „Ἔρευναι, ἀνασκαφαί, μουσειακαὶ

ἐργασίαι, τυχαῖα εὑρήματα, ἀναστηλώσεις, κλπ.: Μακεδονία (Πίν. 180-
203): Μεσαιωνικὰ Μακεδονίας”, Ἀρχαιολογικὸν Δελτίον, 16 (1960), Β΄,
222-231 (πίν. 193-202).
PERCY 1981 = William A. PERCY, „The Earliest Revolution against the Modern
State: Direct Taxation in Medieval Sicily and the Vespers”, Italian Quar-
terly, 22 (1981), 69-84.
PERENTIDIS 1990 = Stavros PERENTIDIS, „Le terme néara sous les premiers
Paléologues”, în: Subseciva Groningana. Studies in Roman and Byzantine
Law, IV (Novella Constitutio. Studies in Honour of Nicolaas van der
Wal), Groningae: Egbert Forsten et Institutum cui nomen Het Groningsch
Rechtshistorisch Fonds, 1990, 163-176.
PÉREZ MARTÍN 1995 = Inmaculada PÉREZ MARTÍN, „Le conflit de l’Union des
Eglises (1274) et son reflet dans l’enseignement supérieur de Constan-
tinople”, Byzantinoslavica, 61 (1995), 411-422.
PÉREZ MARTÍN 1996 = Inmaculada PÉREZ MARTÍN, El Patriarca Gregorio de
Chipre (ca. 1240-1290) y la transmisión de los textos clásicos en Bizan-
cio, coll. Nueva Roma. Bibliotheca Graeca et Latina Aevi Posterioris 1,
Madrid: Consejo Superior de Investigaciones Científicas, 1996.
PERI 1979 = Vittorio PERI, „L’opuscolo di Giovanni Vekkos Sull’infondateza
storica dello scisma tra le Chiese e la sua prima redazione”, Rivista di
Studi Bizantini e Neoellenici, NS 14-16 (1977-1979), 203-237.
PESIRIDOU 2001 = Ιωάννα Γ. ΠΕΣΙΡΙΔΟΥ, Ο ζωγραφικός διάκοσμος του ναού της
Παναγίας Χαβιαρά στη Βέροια (15ος-16ος αι.) (Μεταπτυχιακή εργασία),
Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης – Φιλοσοφική Σχολή / Τμήμα
Ιστορίας [και] Αρχαιολογίας, 2001.
PETIT 1900a = L. PETIT, „Du pouvoir de consacrer le Saint Chrême”, Échos
d’Orient, 3 (1899-1900), 1-7.
PETIT 1900b = L. PETIT, „Composition et consécration du Saint Chrême”, Échos
d’Orient, 3 (1899-1900), 129-142.
PETIT 1906 = L. PETIT, „La réforme judiciaire d’Andronic Paléologue (1329)”,
Échos d’Orient, 9 (1906), 134-138.
PETIT 1923 = L. PETIT, „Arsène Autorianos et Arsénistes”, în: A. VACANT, E.
MANGENOT, É. AMANN et al., Dictionnaire de Théologie Catholique, I.2
(Angles-Azzoni), Paris: Librairie Letouzey et Ané, 1923, 1992-1994.
PETMÉZAS 1996 = Socrate PETMÉZAS, „Commentaires. L’organisation ecclésiastique
sous les ottomans”, în: Paolo ODORICO et al., Conseils et mémoires de Synadi-
nos, prêtre de Serrès en Macédoine (XVIIe siècle), coll. Textes. Documents.
Études sur le monde byzantin néohellénique et balkanique 1, [Paris]: Éditi-
ons de l’Association Pierre Belon, 1996, 487-549.
PÉTRIDÈS 1912 = S. PÉTRIDÈS, „Le moine Job”, Échos d’Orient, 15 (1912), 40-48.
PETRITAKIS 1971 = Jean M. PETRITAKIS, „Interventions dynamiques de l’em-

pereur de Byzance dans les affaires ecclesiastiques”, Βυζαντινά, 3 (1971),
135-146.
PETROVIĆ 1971 = Дамњан ПЕТРОВИЋ, „Живот краља Милутина од архие-
пископа Данила II, о Даниловом делу и Даничићевом издању: са по-
себним освртом на живот краља Милутина”, Зборник Филозофског фа-
култета у Приштини, 8 (1971), 357-382.
PETROVIĆ 1972 = Дамњан ПЕТРОВИЋ, „Живот краља Милутина од архие-
пископа Данила II (наставак): разлози настанка Житија”, Зборник Фи-
лозофског факултета у Приштини, 9 (1972), 469-489.
PETROVIĆ 1980 = Миодраг ПЕТРОВИЋ, „Историјско-правна страна Хомати-
јановог писма најпречаснијем мећу монасима и сину великог жупана
Србије кир Сави”, Зборник радова Византолошког Института, 19
(1980), 173-208.
PETROVIĆ 2008 = Дамњан ПЕТРОВИЋ, „Песнички радови архиепископа
Дамила”, în: ДАНИЛО ДРУГИ, Животи краљева и архиепископа српских.
Службе, Приредили Гордон МАК ДАНИЈЕЛ, Дамњан ПЕТРОВИЋ, да-
нашња језичка верзија Лазар МИРКОВИЋ, Димитрије БОГДАНОВИЋ, Да-
мњан ПЕТРОВИЋ, coll. Библиотека Стара српска књижевност, Београд:
Просвета, 2008, 26-45.
PETRUCCI 1962 = Enzo PETRUCCI, „I rapporti tra le redazioni latine e greche del
Costituto di Costantino”, Bullettino dell’Istituto Storico Italiano per il
Medio Evo e Archivio Muratoriano, 74 (1962), 45-160.
PHIDAS 1999 = Vlassios I. PHIDAS, „The Ecclesiastical Title of Hypertimos and
Exarch”, The Greek Orthodox Theological Review, 44 (1999), 213-234.
PHOSKOLOU 2013 = Βασιλική Α. ΦΩΣΚΟΛΟΥ, „Ο Ῥώμης ἄναξ στην επιγραφή του
Αγίου Δημητρίου Θεσσαλονίκης. Χορηγία, πολιτική και ιδεολογία στα χρόνια
του Μιχαήλ Η΄ Παλαιολόγου”, Βυζαντινά Σύμμεικτα, 23 (2013), 11-31.
PIERALLI 1998 = Luca PIERALLI, „I rapporti diplomatici tra Roma e Costantino-
poli negli anni 1274-1279 attraverso le varianti introdotte nel testo della
professione di fede imperiale”, în: Documenti medievali greci e latini:
Studi comparativi [= Atti del Seminario di Erice (23-29 ottobre 1995)], a
cura di Giuseppe DE GREGORIO e Otto KRESTEN, Spoleto: Centro Italiano
di Studi sull’Alto Medioevo, 1998, 381-399.
PIERALLI 2000 = Luca PIERALLI, „Le scritture dei documenti imperiali del XIII
secolo”, în: I manoscritti greci tra riflessione e dibattito [= Atti del V col-
loquio internazionale di Paleografia Greca (Cremona, 4-10 ottobre
1998)], a cura di Giancarlo PRATO, vol. I, coll. Papyrologica Florentina
31, Firenze: Gonnelli, 2000, 273-293.
PIERALLI 2003 = Luca PIERALLI, „La definizione del primato romano e la dig-
nità dei Patriarcati Orientali nella Professione di fede imperiale lionese”,
Römische Historische Mitteilungen, 45 (2003), 199-218.
PIERALLI 2005 = Luca PIERALLI, „La corrispondenza diplomatica tra Roma e

Costantinopoli nei secoli XIII e XIV”, în: Byzance et le monde extérieur:
contacts, relations, échanges [= Actes de trois séances du XXe Congrès in-
ternational des Études byzantines, Paris, 19-25 août 2001], sous la direc-
tion de Michel BALARD, Élisabeth MALAMUT, Jean-Michel SPIESER; textes
réunis par Paule PAGÈS, coll. Byzantina Sorbonensia 21, Paris: Publicati-
ons de la Sorbonne, 2005, 151-163.
PILTZ 1975 = Elisabeth PILTZ, „Couronnes byzantines réfléchies dans les sources
littéraires – tentative de typologie”, Βυζαντινά. Nordisk Tidskrift för by-
santinologi, 3-4 (1974-1975), 3-24.
PILTZ 1977 = Elisabeth PILTZ, Kamelaukion et mitra. Insignes byzantins impé-
riaux et ecclésiastiques, coll. Acta Universitatis Upsaliensis. Figura. Nova
Series 15, Stockholm: Almqvist & Wiksell International, 1977.
PITSAKES 1991 = Κωνσταντῖνος ΠΙΤΣΑΚΗΣ, „Ἡ ἔκταση τῆς ἐξουσίας ἑνὸς
ὑπερόριου πατριάρχη: ὁ πατριάρχης Ἀντιοχείας στὴν Κωνσταντινούπολη
τὸν 12ο αἰώνα”, în: Το Βυζάντιο κατά τον 12ο αιώνα. Κανονικό Δίκαιο,
κράτος και κοινωνία / Byzantium in the 12th Century. Canon Law, State
and Society, εκδότης: Ν. ΟΙΚΟΝΟΜΙΔΗΣ, coll. Ἑταιρεία Βυζαντινῶν καὶ
Μεταβυζαντινῶν Μελετῶν, Διπτύχων – Παραφύλλα 3, Ἀθῆναι: Φοινίκη,
1991, 91-139.
PITSAKES 2003 = Κωνσταντίνος ΠΙΤΣΑΚΗΣ, „Αντίσταση κατά της εξουσίας και
επανάσταση στο Βυζάντιο: Η θέση του δικαίου της Εκκλησίας”, în:
Αμφισβήτηση της εξουσίας, επιμέλεια έκδοσης: Ελένη ΓΡΑΜΜΑΤΙ-
ΚΟΠΟΥΛΟΥ, Αθήνα: Εθνικό Ίδρυμα Ερευνών, 2003, 49-65.
PITSAKIS 1991 = Constantin G. PITSAKIS, „La συναλληλία, principe fondamental
des rapports entre l’Église et l’État (Idéologie et pratique byzantines et
transformations contemporaines)”, Kanon, 10 (1991), 17-35.
PITSAKIS 1994 = Constantinos G. PITSAKIS, „Empire et Église (le modèle de la Nou-
velle Rome): la question des ordres juridiques”, în: Diritto e religione da Roma
a Costantinopoli a Mosca [= Rendiconti dell’ XI Seminario, Campidoglio, 21
Aprile 1991], a cura di Maria Pia BACCARI, coll. Da Roma alla Terza Roma.
Documenti e Studi, Roma: Herder Editrice e Libreria, 1994, 107-123.
PITSAKIS 1998 = Constantin G. PITSAKIS, „Quelques réflexions au sujet d’Individu
et Pouvoir dans l’Empire romain d’Orient: idéologie politique et pensée ca-
nonique”, Méditerranées [Revue de l’Association Méditerranées, publiée
avec le concours de l’Université de Paris X-Nanterre], 16 (1998), 139-166.
PITSAKIS 2001 = Konstantinos G. PITSAKIS, „Sainteté et empire. À propos de la
sainteté impériale: formes de sainteté d’office et de sainteté collective dans
l’Empire d’Orient?”, Bizantinistica. Rivista di Studi Bizantini e Slavi, 3
(2001), 155-227.
PITSAKIS 2002 = Constantinos G. PITSAKIS, „La révolution dans le droit de
l’Église d’Orient. Doctrine et pratique canonique de la Nouvelle Rome:
une brèche dans le concept de symphonie?”, în: Antichità e rivoluzioni da

Roma a Costantinopoli a Mosca [= Rendiconti del XIII Seminario, Cam-
pidoglio, 21 Aprile 1993], a cura di Pierangelo CATALANO e Giovanni
LOBRANO, coll. Da Roma alla terza Roma. Documenti e studi, Roma:
Herder Editrice e Libreria, 2002, 235-260.
PITSAKIS 2009 = Constantinos G. PITSAKIS, „Un laïc: l’empereur romain d’Orient”,
în: Laicità tra diritto e religione da Roma a Costantinopoli a Mosca, a cura di
Pierangelo CATALANO e Paolo SINISCALCO, coll. Da Roma alla terza Roma.
Studi 7, Roma: L’Erma di Bretschneider, 2009, 123-141 [publicat într-o vari-
antă ușor modificată și în: Konstantinos G. PITSAKIS, „L’empereur romain
d’Orient: un laïc”, Kanon, 15 (1999), 196-221].
PLATON, RĂDVAN 2005 = Alexandru-Florin PLATON, Laurenţiu RĂDVAN (edi-
tori), De la cetatea lui Dumnezeu la Edictul de la Nantes, Iaşi: Editura Po-
lirom, 2005.
POLAKES 1923 = Παρθένιος Κ. ΠΟΛΑΚΗΣ, „Ἰωάννης Ἀπόκαυκος, μητροπολίτης
Ναυπάκτου”, Νέα Σίον, 18 (1923), 129-212, 321-336, 449-474, 514-527.
POLITES 1991 = Λίνος ΠΟΛΙΤΗΣ, Καταλόγος χειρογράφων τῆς Ἐθνικῆς Βιβλιοθήκης
τῆς Ἑλλάδος, ἀρ. 1857-2500, μὲ τὴ συνεργασία Μαρίας ΠΟΛΙΤΗΣ, coll. Πραγ-
ματείαι τῆς Ἀκαδημίας Ἀθηνῶν 54, Ἀθήνα: Γραφεῖον Δημοσιευμάτων τῆς
Ἀκαδημίας Ἀθηνῶν, 1991.
POPA 1967 = Theofan POPA, „Saktësime rreth datimit të kishës së manastirit të
Apolonisë”, Studime historike, 21/4 (1967), 1, 137-146.
POPESCU 1999 = Emilian POPESCU, „Sfintele Paști în tradiția bizantină. Aspecte
spirituale și sociale”, Glasul Bisericii, 55 (1999), 5-8, 67-94.
POPOVA 2012 = Ana POPOVA, „La représentation de Judas dans l’église de Saint-
Georges de Pološko”, Patrimonium, 5 (2012), No. 10, 195-204.
POPOVSKA-KOROBAR 2015 = Викторија ПОПОВСКА-КОРОБАР, „Ѕидното сли-
карство во црквата на Слимничкиот Манастир”, Patrimonium, 8 (2015),
No. 13, 209-248.
POPOWICZ 2012 = Constantin POPOWICZ, „Von der Kirchenstrafen”, în: Thomas
Mark NÉMETH, Joseph von Zhishman (1820-1894) und die Orthodoxie in
der Donaumonarchie, coll. Kirche und Recht 27, Freistadt: Verlag Plöchl
Druck GmbH, 2012, 277-295.
PORČIĆ 2005 = Небојша ПОРЧИЋ, „О спољнополитичким мотивима у делима
Даниловог зборника”, Историјски Часопис / Historical Review, 52 (2005),
135-163.
POSCHMANN 1928 = Bernhard POSCHMANN, Die abendländische Kirchenbusse im
Ausgang des christlichen Altertums, coll. Münchener Studien zur Histori-
schen Theologie 7, München: Verlag Josef Kösel & Friedrich Pustet, 1928.
POSCHMANN 1940 = Bernhard POSCHMANN, Paenitentia secunda. Die kirchliche
Buße im ältesten Christentum bis Cyprian und Origenes, coll. Theophaneia.
Beiträge zur Religions- und Kirchengeschichte des Altertums, Bonn: Peter

Hanstein Verlagsbuchhandlung, 1940.
POSCHMANN 1951 = Bernhard POSCHMANN, Buße und Letzte Ölung, coll. Hand-
buch der Dogmengeschichte, Band IV (Sakramente und Eschatologie),
Faszikel 3, Freiburg: Verlag Herder, 1951.
POSCHMANN 1954 = B. POSCHMANN, „Bußstufen (Bußstationen)”, în: Reallexi-
kon für Antike und Christentum, herausgegeben von Theodor KLAUSER,
Band II (Bauer – Christus), Stuttgart: Hiersemann Verlag, 1954, 814-816.
POTZ, SYNEK 2014 = Richard POTZ, Eva SYNEK, Orthodoxes Kirchenrecht: eine
Einführung, Aktualisierte und erweiterte zweite Auflage, unter Mitarbeit
von Spyros TROIANOS & Alexej KLUTSCHEWSKY, coll. Kirche und Recht
28, Freistadt: Verlag Plöchl Druck GmbH, 2014.
PREISER-KAPELLER 2008 = Johannes PREISER-KAPELLER, Der Episkopat im spä-
ten Byzanz. Ein Verzeichnis der Metropoliten und Bischöfe des Patriarchats
von Konstantinopel in der Zeit von 1204 bis 1453, Saarbrücken: Verlag Dr.
Müller, 2008.
PRINZING 1982 = Günter PRINZING, „Studien zur Provinz- und Zentral verwal-
tung im Machtbereich der epirotischen Herrscher Michael I. und Theodo-
ros Dukas” (Teil I), Ἠπειρωτικὰ Χρονικά, 24 (1982), 73-120.
PRINZING 1983b = Günter PRINZING, „Studien zur Provinz- und Zentral verwal-
tung im Machtbereich der epirotischen Herrscher Michael I. und Theodo-
ros Dukas” (Teil II), Ἠπειρωτικὰ Χρονικά, 25 (1983), 37-112.
PRINZING 1998 = Günter PRINZING, „Ein Mann τυραννίδος ἄξιος. Zur Darstel-
lung der rebellischen Vergangenheit Michaels VIII. Palaiologos”, în: Lesarten.
Festschrift für Athanasios Kambylis zum 70. Geburtstag Dargebracht von
Schülern, Kollegen und Freunden, Herausgegeben von Ioannis VASSIS,
Günther S. HENRICH, Diether R. REINSCH, Berlin / New York: Walter de
Gruyter, 1998, 180-197.
PRINZING 2004 = Günter PRINZING, „A Quasi Patriarch in the State of Epiros: the
Autocephalous Archbishop of Boulgaria (Ohrid) Demetrios Chomatenos”,
PUECH 2012 = Vincent PUECH, „The Byzantine aristocracy and the Union of the
Churches (1274-1283): A prosopographical approach”, în: Liquid & Mul-
tiple: Individuals & identities in the thirteenth-century Aegean, edited by
Guillaume SAINT-GUILLAIN & Dionysios STATHAKOPOULOS, coll. Mo-
nographies 35, Paris: ACHCByz, 2012, 45-54.
PURKOVIĆ 1999 = М. ПУРКОВИЋ, „Данило”, în: Владимир Ал. МОШИН, Мио-
драг Ал. ПУРКОВИЋ, Хиландарски игумани средњега века, Ново и
допуњено издање, Приредила и допунила Мирjана ЖИВОJИНОВИ,
Београд: Свети Архиjереjски Синод Српске Православне Цркве,
1999, 24-34.
RADOJČIĆ 1935 = Никола РАДОJЧИЋ, „О архиепископу Данилу II и његовим

настављачима”, în: Архиепископ Данило. Животи Краљева и Архиепис-
копа Српских, превео Лазар МИРКОВИЋ, предговор написао Никола РА-
ДОJЧИЋ, coll. Српска књижевна задруга коло 38, броj 257, Београд: Штам-
париjа Драг. Поповића, 1935, V-XXIX [retipărit în: Никола РАДОJЧИЋ,
„Животописачки рад архиепископа Данила II и његових настављача”, în:
Стара књижевност, приредио Ђорђе ТРИФУНОВИЋ, coll. Српска књи-
жевност у књижевној критици 1, Београд: Нолит, 1965, 383-401].
RADOJČIĆ 1965 = Светозар РАДОJЧИЋ, „Jедна сликарска школа из друге
половине XV века: Прилог историjи хришћанске уметности под
Турцима”, Зборник за ликовне уметности, 1 (1965), 67-104 [retipărit
în: Светозар РАДОJЧИЋ, Одабрани чланци и студиjе, 1933-1978, coll.
Одељење за ликовне уметности. Студиjе за историjу српске умет-
ности 9, Београд / Нови Сад: Издавачки завод Jугославиjа / Матица
Српска, 1982, 258-279, 323-324].
RADUNOVIĆ 1994 = Вељко РАДУНОВИЋ, „Исихазам у књижевном делу Данила
Пећког”, Свети кнез Лазар (Часопис Рашко-Призренске епархије за
духовни препород), 2 (1994), 7, 91-96 [retipărit în: Православно дело
(саборник за православну словесност), 4 (2007), 13, 56-62].
RAPP 1996 = Claudia RAPP, „Figures of Female Sanctity: Byzantine Edifying Ma-
nuscripts and Their Audience”, Dumbarton Oaks Papers, 50 (1996), 313-344.
RAUSCHEN 1910 = Gerhard RAUSCHEN, Eucharistie und Bußsakrament in den
ersten sechs Jahrhunderten der Kirchen, Zweite, verbesserte und vermehrte
Auflage, Freiburg im Breisgau: Herdersche Verlagshandlung, 1910.
RAYBAUD 1968 = Léon-Pierre RAYBAUD, Le Gouvernement et l’Administration
centrale de l’Empire Byzantin sous les premiers Paléologues (1258-1354),
Paris: Editions Sirey, 1968.
REĐEP 2008 = Јелка РЕЂЕП, Старе српске биографије (поетика жанра),
Нови Сад: Прометеј, 2008.
REINSCH 1996 = Diether Roderich REINSCH, „Lieber den Turban als was?
Bemerkungen zum Dictum des Lukas Notaras”, în: Φιλέλλην. Studies in
Honour of Robert Browning, edited by Costas N. CONSTANTINIDES, Niko-
las M. PANAGIOTAKES, Elizabeth JEFFREYS, Athanasios D. ANGELOS,
Venezia: Istituto Ellenico di Studi Bizantini e Postbizantini di Venezia,
1996, 377-389.
RHALLES 1907 = Κωνσταντῖνος Μ. ΡΑΛΛΗΣ, Ποινικὸν Δίκαιον τῆς Ὀρθοδόξου
Ἀνατολικῆς Ἐκκλησίας, Ἀθήνα: Τυπογραφεῖον Ἑστία Κ. Μάϊσνερ καὶ Ν.
Καργαδούρη, 1907.
RICHTER 1990 = Gerhard RICHTER, „Johannes Bekkos und sein Verhältnis zur
Römischen Kirche”, Byzantinische Forschungen, 15 (1990), 167-217.
RICKELT 2011 = Lutz RICKELT, „Die Exkommunikation Michaels VIII. Palaio-
logos durch den Patriarchen Arsenios”, în: Zwei Sonnen am Goldenen
Horn? Kaiserliche und patriarchale Macht im byzantinischen Mittelalter

[= Akten der internationalen Tagung vom 3. bis 5. November 2010],
hrsgg. Michael GRÜNBART, Lutz RICKELT, Martin Marko VUČETIĆ, Teil-
band 1, coll. Byzantinistische Studien und Texte 3, Berlin: Lit Verlag,
2011, 97-125.
RICKELT 2016 = Lutz RICKELT, „Zum Franken geworden. Zum Franken gemacht?
Der Vorwulf der Frankophilie im spätbyzantinischen Binnendikurs”, în: Wol-
fram DREWS, Christian SCHOLL (hrsg.), Transkulturelle Verflechtungsprozesse
in der Vormoderne, coll. Das Mittelalter. Perspektiven mediävistischer For-
schung. Beihefte 3, Berlin / Boston: Walter de Gruyter, 2016, 35-62.
RIEBE 2005 = Alexandra RIEBE, Rom in Gemeinschaft mit Konstantinopel: Pa-
triarch Johannes XI. Bekkos als Verteidiger der Kircheunion von Lyon
(1274), coll. Mainzer Veröffentlichungen zur Byzantinistik 8, Wiesbaden:
Harrasowitz Verlag, 2005.
A RIEDEN 1962 = Octavianus A RIEDEN OFM, „De sodalium franciscalium in
Concilio Oecumenico Lugdunensi Secundo parando et celebrando pro-
meritis”, Collectanea franciscana, 32 (1962), 122-147.
DA RIEDEN 1962 = Ottaviano DA RIEDEN, „I Francescani e l’unione della Chiesa nel
secondo Concilio di Lione”, L’Italia francescana, 37 (1962), 12-19, 100-107.
RIGO 1987 = Antonio RIGO, „Nota sulla dottrina ascetico-spirituale de Teoleptos
Metropolita di Filadelfia (1250/51-1322)”, Rivista di Studi Bizantini e Ne-
oellenici, NS 24 (1987), 165-200.
RIGO 1988 = Antonio RIGO, „La Διήγησις sui monaci athoniti martirizzati dai lati-
nofroni (BHG 2333) e le tradizioni athonite successive: alcune osser-
vazioni”, Studi Veneziani, NS 15 (1988), 71-106.
RIGO 1993 = Antonio RIGO, „Il patriarca Germano II (1223-1240) e i bogomili”,
RIGO 1995 = Antonio RIGO, „Il monte Ganos e i suoi monasteri”, Orientalia
Christiana Periodica, 61 (1995), 235-248.
RIGO 2006 = Antonio RIGO, „I vampiri e altre credenze tra età bizantina e post-
bizantina”, în: Εξορκίζοντας το κακό. Πίστη και δεισιδαιμονίες στο Βυ-
ζάντιο / Esorcizzare il male. Credenze e superstitioni a Bisanzio, Αθήνα:
Ελληνικό Ινστιτούτο Βυζαντινών και Μεταβυζαντινών Σπουδών Βενετίας.
Μουσείο Βυζαντινού Πολιτισμού Θεσσαλονίκης / Istituto Ellenico di Studi
Bizantini e Postbizantini di Venezia. Museo della Cultura Bizantina di Sa-
lonico, 2006, 53-62.
RISTOVSKA 2010 = Ana RISTOVSKA, L’église Saint-Georges de Pološko (Macé-
doine): Recherche sur le monument et ses peintures murales (XIVe siècle)
(Thése de doctorat), École Pratique de Hautes Études – Paris, 2010.
RITZLER 1971 = Remigio RITZLER OFM, „I cardinali e i papi dei frati minori
conventuali”, Miscellanea Francescana, 71 (1971), 3-77.
RIZZO NERVO 1991 = Francesca RIZZO NERVO, „Teodora Raoulena: tra agiografia
e politica”, în: Σύνδεσμος. Studi in onore di Rosario Anastasi, vol. I, Napoli:
Facoltà di Lettere e Filosofia / Università di Catania, 1991, 147-161.
ROBERG 1964 = Burkhard ROBERG, Die Union zwischen der griechischen und
der lateinischen Kirche auf dem II. Konzil von Lyon (1274), coll. Bonner
Historische Forschungen 24, Bonn: Ludwig Röhrscheid Verlag, 1964.
ROBERG 1977 = Burkhard ROBERG, „Das Orientalische Problem auf dem Lug-
dunense II”, Annuarium Historiae Conciliorum, 9 (1977), 43-66.
ROBERG 1990 = Burkhard ROBERG, Das Zweite Konzil von Lyon (1274), Pader-
born / München / Wien / Zürich: Ferdinand Schöning, 1990.
ROBERG 1992 = Burkhard ROBERG, „Omne schisma abiuro… Zur Eidesleistung
der byzantinischen Delegation auf dem Lugdunense II. von 1274”, în: Aus
Archiven und Bibliotheken. Festschrift für Raymund Kottje zum 65. Geburts-
tag, Herausgegeben von Hubert MORDEK, coll. Freiburger Beiträge zur
Mittelalterlichen Geschichte 3, Frankfurt am Main / Bern / New York /
Paris: Peter Lang, 1992, 373-390.
ROBERG 2008 = Burkhard ROBERG, „Zur Frage des ökumenischen Charakters
der beiden Lyoner Konzilien von 1245 und 1274”, Annuarium Historiae
Conciliorum, 40 (2008), 289-322.
ROCHETTE 2004 = Renaud ROCHETTE, „Reconstruire l’Empire. Les projets de
Michel VIII Paléologue”, Hypothèses [Travaux de l’école doctorale
d’histoire. Université Paris 1 Panthéon-Sorbonne], 2004, 61-70.
ROCHETTE 2009 = Renaud ROCHETTE, Le Ciel et le sang. Le pouvoir impérial à
Byzance à l’époque des Paléologues (1261-1453) (thèse de doctorat), t. I-II,
Université Paris 1 – Panthéon Sorbonne, 2009.
RODRIGUEZ 1933 = Francesco RODRIGUEZ, „Origine, cronologia, e successione
degli imperatori Paleologo”, Rivista di araldica e genealogia, 1 (1933),
292-310, 483-515.
RONCAGLIA 1954 = Martiniano RONCAGLIA, Les Frères Mineurs et l’Église
Grecque Orthodoxe au XIIIe siècle (1231-1274), coll. Biblioteca bio-
bibliografica della Terra Santa e dell’Oriente francescano, Seria Quarta:
Studi II, Le Caire: Centre d’Études Orientales, 1954.
ROUILLARD 1937 = Germaine ROUILLARD, „Recensements de terres sous les
premiers Paléologues. Remarques sur la pratique de la chancellerie impe-
riale et des services du fisc”, Byzantion, 12 (1937), 105-118.
ROUILLARD 1939 = Germaine ROUILLARD, „Les Actes de Lavra à l’époque des
Paléologues”, Studi bizantini e neoellenici, 5 (1939) [= Atti del V Congresso
Internazionale di Studi Bizantini, Roma, 20-26 settembre 1936], 300-307.
ROUILLARD 1943 = Germaine ROUILLARD, „La politique de Michel Paléologue
à l’égard des monastères”, Études Byzantines, 1 (1943), 73-84.
RUNCIMAN 1958 = Steven RUNCIMAN, The Sicilian Vespers. A History of the
Mediterranean World in the Later Thirteenth Century, Cambridge: Univer-
sity Press, 1958 [ediția în limba română: Steven RUNCIMAN, Vecerniile sici-
liene, traducere de Mihai MOROIU, Bucureşti: Editura Enciclopedică, 1993;
republicare: București: Editura Nemira, 2011].
RUNCIMAN 1975 = Steven RUNCIMAN, „Blachernae Palace and Its Decoration”, în:
Giles ROBERTSON, George HENDERSON (editors), Studies in Memory of David
Talbot Rice, Edinburgh: The Edinburgh University Press, 1975, 277-283.
RUSSO 1946 = François RUSSO SJ, „Pénitence et excommunication. Étude his-
torique sur les rapports entre la Théologie et le Droit Canon dans le domaine
pénitentiel du IXe au XIIIe siècle”, Recherches de Science Religieuse, 33
(1946), 257-279, 431-461.
SABBATOS 2003 = Χρυσόστομος ΣΑΒΒΑΤΟΣ, „Ὁ ἀνέκδοτος Ἀντιρρητικὸς κατὰ
Βέκκου λόγος τοῦ Πατριάρχη Γρηγορίου Β΄ τοῦ Κυπρίου καὶ τὸ Περὶ
ἐκπορεύσεως τοῦ Ἁγίου Πνεύματος ἔργο του”, Θεολογία, 74 (2003), 153-
197 [publicat și într-o variantă în limba franceză, ușor modificată, tradusă
de Françoise Vinel, în: Jean-Claude LARCHET (éd), La vie et l’œuvre théo-
logique de Georges/Grégoire II de Chypre (1241-1290), patriarche de
Constantinople, coll. Théologie byzantine, Paris: Les Éditions du Cerf,
2012, 129-164].
SAKKELION, SAKKELION 1892 = Κατάλογος τῶν χειρογράφων τῆς Ἐθνικῆς Βιβλι-
οθήκης τῆς Ἑλλάδος, ὑπὸ Ἰωάννης ΣΑΚΚΕΛΙΩΝ καὶ Ἀλκιβιάδης Ἰ. ΣΑΚΚΕ-
ΛΙΩΝ, Ἀθήνα: Ἐθνικό Τυπογραφεῖο καὶ Λιθογραφεῖο, 1892.
SALACHAS 1991 = Dimitri SALACHAS, La normativa del Concilio Trullano
commentata dai canonisti bizantini del XII secolo, Palermo: [s.n.], 1991.
SALAVILLE 1944 = S. SALAVILLE, „La vie monastique grecque au début du XΙVe
siècle d’après un discours inédit de Théolepte de Philadelphie”, Études Byzan-
tines, 2 (1944), 119-125.
SALAVILLE 1947b = S. SALAVILLE, „Deux documents inédits sur les dissensions
religieuses byzantines entre 1275 et 1310”, Revue des Études Byzantines,
5 (1947), 116-136.
SAMBIN 1954 = Paolo SAMBIN, Il vescovo cotronese Niccolò da Durazzo e un
inventario di suoi codici latini e greci (1276), coll. Note e discussioni eru-
dite 3, Roma: Edizioni di Storia e Letteratura, 1954.
SANESI 1890 = Ireneo SANESI, „Giovanni di Procida e il Vespro Siciliano”, Ri-
vista di Storia Italiana, 7 (1890), 489-519.
SARADI 1994 = Helen SARADI, „Cursing in the Byzantine Notarial Acts: A Form
of Warranty”, Βυζαντινά, 17 (1994), 441-533.
SCHEIN 1991 = Sylvia SCHEIN, Fidelis Crucis: The Papacy, the West, and the
Recovery of the Holy Land (1274-1314), Oxford: Clarendon Press, 1991.
SCHIEFFER 1972 = Rudolf SCHIEFFER, „Von Mailand nach Canossa: Ein Beitrag
zur Geschichte der christlichen Herrscherbusse von Theodosius d. Gr. bis
zu Heinrich IV.”, Deutsches Archiv für die Erforschung des Mittelalters,
28 (1972), 333-370.
SCHILLING 1859 = Bruno SCHILLING, Der Kirchenbann nach canonischem

Rechte, in seiner Entstehung und allmälingen Entwickelung, Leipzig: Carl
Gräfe, 1859.
SCHILLMANN 1908 = Fritz SCHILLMANN, „Zur byzantinischen Politik Alexanders
IV.”, Römische Quartalschrift für christliche Altertumskunde und für Kir-
chengeschichte, 22 (1908), 108-131.
SCHILLMANN 1929 = Fritz SCHILLMANN, Die Formularsammlung des Marinus
von Eboli, Band I (Entstehung und Inhalt), coll. Bibliothek des Preussischen
historischen Instituts in Rom 16, Rom: W. Regenberg, 1929 [volumul a fost
retipărit anastatic: Torino: Bottega d’Erasmo, 1971].
SCHLUMBERGER 1923 = Gustave SCHLUMBERGER, Un empereur byzantin au
dixième siècle. Nicéphore Phocas, nouvelle édition, Paris: E. de Boccard,
1923.
SCHLUMBERGER 1925 = Gustave SCHLUMBERGER, L’épopée byzantine à la fin
du dixième siècle, I (Jean Tzimiscès. Les jeunes années de Basile II le
tueur de Bulgares, 969-989), nouvelle édition, Paris: E. de Boccard, 1925.
SCHNEIDER 1933 = Fedor SCHNEIDER, „Eine Quelle für Manfreds Orientpolitik”,
Quellen und Forschungen aus italienischen Archiven und Bibliotheken, 24
(1932-1933), 112-123.
SCHNEIDER 1951 = Alfons Maria SCHNEIDER, „Die Blachernen”, Oriens, 4 (1951), 82-120.
SCHREINER 1969 = Peter SCHREINER, „Zur Geschichte Philadelpheias im 14. Jahr-
hundert (1293-1390)”, Orientalia Cristiana Periodica, 35 (1969), 375-431.
SCHRIJVER 2012 = Frouke Marianne SCHRIJVER, The Early Palaiologan Court
(1261-1354) (PhD dissertation), University of Birmingham, 2012.
SCHULTZE 1985 = Bernhard SCHULTZE SJ, „Patriarch Gregorios II. von Cypern
über das Filioque”, Orientalia Christiana Periodica, 51 (1985), 163-187.
SCHWARTZ 1911 = E. SCHWARTZ, Bußstufen und Katechumenatsklassen, coll. Schrif-
ten der Wissenschaftlichen Gesellschaft in Strassburg 7, Strassburg: Karl J.
Trübner, 1911 [retipărit în: Eduard SCHWARTZ, Gesammelte Schriften, Band V
(Zum Neuen Testament und zum Frühen Christentum, mit einem Gesamt-
register zu Band I-V), Berlin: Walter de Gruyter & Co., 1963, 274-362].
SEMOGLOU 1997 = Athanassios SEMOGLOU, „La pendaison de Judas. Essai
d’interprétation de la scène aux XVe et XVIe siècles et la littérature extra-
canonique”, Cahiers Balkaniques, 27 (1997), 13-23.
SERAFIMOVA 2005 = Анета СЕРАФИМОВА, Кучевишки манастир Свети Ар-
хангели, Скопjе: НИК Лист, 2005.
SERISKI 1941 = Petrus M. SERISKI OFM, Poenae in iure byzantino ecclesiastico
ab initiis ad saeculum XI (1054), Romae: Officium libri catholici, 1941.
SETTON 1976 = Kenneth M. SETTON, The Papacy and the Levant (1204-1571),
vol. I (The Thirteenth and the Fourteenth Centuries), Philadelphia: The
American Philosophical Society, 1976.
ŠEVČENKO 1949 = Ihor ŠEVČENKO, „Léon Bardales et les juges généraux ou la

corruption des incorruptibles”, Byzantion, 19 (1949), 247-259.
ŠEVČENKO 1953 = I. ŠEVČENKO, „Notes on Stephen, the Novgorodian Pilgrim to
Constantinople in the XIV Century”, Südost-Forschungen, 12 (1953), 165-175.
SHAWCROSS 2008 = Teresa SHAWCROSS, „In the Name of the True Emperor:
Politics of Resistance after the Palaiologan Usurpation”, Byzantinoslavica,
66 (2008), 203-227.
SHUKUROV 2008 = P.M. ШУКУРОВ, „Семейство ‛Изз ал-Дина Кай-Кавуса II
в Византии”, Византийский Временник, 67/92 (2008), 89-116.
SHUKUROV 2012 = P.M. ШУКУРОВ, „Султан ‛Изз ал-Дин Кайкавус в
Византии (1262–1264/1265 гг.)”, Византийский Временник, 71/96
(2012), 7-26 [publicat ulterior în limba engleză, într-o variantă revizuită:
Rustam SHUKUROV, „Sultan ˊIzz al-Dīn Kaykāwus II in Byzantium
(1262-1264/1265)”, în: Neslihan ASUTAY-EFFENBERGER, Falko DAIM
(Hrsg.), Der Doppeladler: Byzanz und die Seldschuken in Anatolien vom
späten 11. bis zum 13. Jahrhundert, coll. Byzanz zwischen Orient und
Okzident 1, Mainz: Verlag des Römisch-Germanischen Zentralmuseums,
2014, 39-52].
SHUKUROV 2016 = Rustam SHUKUROV, The Byzantine Turks, 1204-1461, coll.
den / Boston: Brill, 2016.
SICKEL 1898 = W. SICKEL, „Das byzantinische Krönungsrecht bis zum 10.
Jahrhundert”, Byzantinische Zeitschrift, 7 (1898), 511-557.
SIECIENSKI 2010 = A. Edward SIECIENSKI, The Filioque. History of a Doctrinal
Controversy, Oxford: University Press, 2010.
SILANOS 2014 = Pietro SILANOS, „Adhereat lingua mea faucibus meis si non praepo-
suero Ierusalem in capite laetitiae meae. Gerolamo d’Ascoli, l’impresa d’Oltre-
mare e la legazione ad Graecos (1272)”, în: Legati, delegati e l’impresa Oltre-
mare (secoli XII-XIII) / Papal Legates, Delegates and the Crusades (12th-13th
Century) [= Atti del Convegno Internazionale di Studi. Milano, Università Cat-
tolica del Sacro Cuore, 9-11 marzo 2011], a cura di Maria Pia ALBERZONI,
Pascal MONTAUBIN, con la collaborazione di Lucia Veronica DELL’ASTA, coll.
Ecclesia militans 3, Turnhout: Brepols, 2014, 365-405.
SILANOS 2015 = Pietro SILANOS, „…quos evidens ex eis utilitas ecclesiae univer-
salis…: Gregorio X e l’ordine dei frati Minori”, în: Gregorio X Pontefice
tra Occidente e Oriente [= Atti del Convegno storico internazionale nel III
centenario della beatificazione di Gregorio X (1713-2013), Arezzo, 22-24
maggio 2014], a cura di Massimiliano BASSETTI ed Enrico MENESTÒ, Spo-
leto: Fondazione Centro Italiano di Studi sull’Alto Medioevo, 2015, 65-95.
SIMON 1984 = Dieter SIMON, „Princeps legibus solutus. Die Stellung des byzan-
tinischen Kaisers zum Gesetz”, în: Gedächtnisschrift für Wolfgang Kun-
kel, Herausgegeben von Dieter NÖRR und Dieter SIMON, Frankfurt am

Main: Vittorio Klostermann, 1984, 449-492.
SIMON 1985 = Dieter SIMON, „Balsamon zum Gewohnheitsrecht”, în: Σχόλια.
Studia ad criticam interpretationemque textuum graecorum et ad histori-
am iuris graeco-romani pertinentia viro doctissimo D. Holwerda oblata,
ediderunt W.J. AERTS, J.H.A. LOKIN, S.L. RADT, N. VAN DER WAL, Gro-
ningen: Egbert Forsten, 1985, 119-133.
SIMON 1986 = D. SIMON, „Byzantinische Provinzialjustiz”, Byzantinische Zeit-
schrift, 79 (1986), 310-343.
SIMON 1987 = Dieter SIMON, „Die Bussbescheide des Erzbischofs Chomatian von
Ochrid”, Jahrbuch der Österreichischen Byzantinistik, 37 (1987), 235-275.
DE SIMONE 1962 = Ludovico DE SIMONE, „San Bonaventura al Concilio di Lio-
ne II e l’unione con i Greci”, Asprenas, 9 (1962), 418-428.
SIMPSON 2013 = Alicia SIMPSON, Niketas Choniates. A Historiographical Study,
Oxford: Oxford University Press, 2013.
SINOGOWITZ 1952a = B. SINOGOWITZ, „Zur Eroberung Thessalonikes im Herbst
1224”, Byzantinische Zeitschrift, 45 (1952), 28.
SINOGOWITZ 1952b = B. SINOGOWITZ, „Über das Byzantinische Kaisertum nach dem
vierten Kreuzzuge (1204-1205)”, Byzantinische Zeitschrift, 45 (1952), 345-356.
SISIOU 2004 = Ιωάννης ΣΙΣΙΟΥ, „Οι καστοριανοί ζωγράφοι που μετακινούνται
βόρεια κατά το πρώτο μισό του 14ου αιώνα”, Ниш и Византија / Niš &
Byzantium, 2 (2004), 295-309.
ŠIVAROV 1982 = Nikolaj ŠIVAROV, „Gründe für den widerstand der Bulgarischen
Orthodoxen Kirche gegen die Union von Lyon”, Jahrbuch der Österrei-
chischen Byzantinistik, 32/4 (1982) [= XVI. Internationaler Byzantinisten-
kongress, Wien, 4.-9. Oktober 1981, Akten, II. Teil, 4. Teilband: 7. Buch
und Gesellschaft in Byzanz; 8. Theologie und Philosophie in der Palaiolo-
genzeit; 9. Byzantinische Architektur], 297-306.
SKRUTEŃ 1935 = Josaphat SKRUTEŃ, „Apologia des Mönchspriesters Job gegen
die Argumente zugunsten der Lateiner”, Bulletin de l’Institut Archéologique
Bulgare, 9 (1935) [= Actes du IVe Congrès International des Études
Byzantines, Sofia, Septembre 1934, publiés sous la redaction de Bogdan
D. FILOV, vol. 1, Sofia: Imprimerie de la Cour, 1935], 326-330.
SMYRLIS 2009 = Kostis SMYRLIS, „The State, the Land, and Private Property.
Confiscating Monastic and Church Properties in the Palaiologan Period”,
în: Church and Society in Late Byzantium, edited by Dimiter G. ANGE-
LOV, coll. Studies in Medieval Culture 49, Kalamazoo MI: Medieval Insti-
tute Publications / Western Michigan University, 2009, 58-87.
SMYRLIS 2016 = Kostis SMYRLIS, „Priesthood and Empire: Ecclesiastical
Wealth and Privilege under the Early Palaiologoi”, în: Christian GAST-
GEBER, Ekaterini MITSIOU, Johannes PREISER-KAPELER, Vratislav ZER-
VAN (eds.), The Patriarchate of Constantinople in Context and Compari-
son [= Proceedings of the International Conference Vienna, September

12th-15th 2012. In memoriam Konstantinos Pitsakis (1944-2012) and An-
dreas Schminck (1947-2015)], coll. Österreichische Akademie der Wis-
senschaften. Philosophisch-Historische Klasse. Denkschriften, Vienna:
Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 2016, 95-103.
SODE 2001 = Claudia SODE, Jerusalem – Konstantinopel – Rom. Die Viten des
Michael Synkellos und der Brüder Theodoros und Theophanes Graptoi,
coll. Altertumswissenschaftliches Kolloquium 4, Stuttgart: Franz Steiner
Verlag, 2001.
SOKOLOV 1915 = И. СОКОЛОВ, „Вселенскіе судьи въ Византіи”, Православный
Собеседник [Императорской Казанской Духовной Академий], 1915, №
2, 278-295; № 4, 541-569; № 7-8, 366-372 [publicat ulterior atât în extras,
cât și într-un volum de studii de autor: И. СОКОЛОВ, Вселенскіе судьи въ
Византіи, Казан: Центральная Типографія, 1915; И.И. СОКОЛОВ, О
византинизме в церковно-историческом отношении. Избрание патри-
архов в Византии с середины IX до начала XV века (843-1453 гг.).
Вселенские судьи в Византии, Вступительная статья Г.Е. ЛЕБЕДЕВОЙ,
Серия Библиотека христианской мысли. Исследования, Санкт-Петер-
бург: Издательство Олега Абышко, 2003, 222-269].
SOPKO 1979 = Andrew J. SOPKO, Gregory of Cyprus: A Study of Church and
Culture in the late thirteenth Century Byzantium (PhD dissertation), Lon-
don University – King’s College, 1979.
SOTOMAYOR 1957 = Manuel SOTOMAYOR SJ, „El Patriarca Becos, según Jorge
Paquimeres (Semblanza histórica)”, Estudios eclesiásticos, 31 (1957), 327-358.
SOUARN 1900 = R. SOUARN, „Tentatives d’union avec Rome: un patriarche grec
catholique au XIIIe siècle”, Échos d’Orient, 3 (1899-1900), 229-237, 351-360.
SPANOS 2010 = Apostolos SPANOS, „Imperial Sanctity and Politico-Eccle-
siastical Propaganda in Byzantium (Ninth-Fifteenth Century)”, în: Ritual
Dynamics and Science of Ritual, III. State, Power, and Violence, General
Editor: Axel MICHAELS, Wiesbaden: Harrassowitz Verlag, 2010, 197-213.
SPANOS, ZARRAS 2010 = Apostolos SPANOS, Nektarios ZARRAS, „Represen-
tations of Emperors as Saints in Byzantine Textual and Visual Sources”,
în: Michael BORGOLTE, Bernd SCHNEIDMÜLLER (Hg.), Hybride Kulturen
im mittelalterlichen Europa. Vorträge und Workshops einer interna-
tionalen Frühlingsschule / Hybrid Cultures in Medieval Europe. Papers
and Workshops of an International Spring School, coll. Europa im Mitte-
lalter 16, Berlin: Akademie Verlag, 2010, 63-78.
SPERANSKIY 1895 = М. СПЕРАНСКИЙ, „Къ исторіи Пренія панагиота съ
азимитомъ”, Византийский временник, 2 (1895), 521-530.
SPITERIS 1979 = Jannis SPITERIS, La critica bizantina del Primato Romano nel
secolo XII, coll. Orientalia Christiana Analecta 208, Roma: Pontificium
Institutum Orientalium Studiorum, 1979.
SPITERIS 1998 = Yannis SPITERIS, „Giovanni Beccos: Un convinto sostenitore

dell’unità tra la Chiesa Greca e quella Latina. A sette secoli dalla sua mor-
te (1297–1997)”, Studi Ecumenici, 16 (1998), 459-491.
STAMOULES 1926 = Ἀντ. Κ.Π. ΣΤΑΜΟΥΛΗΣ, „Ἀνέκδοτα βυζαντινὰ μνημεῖα ἐν
Θράκῃ”, Δελτίον τῆς Χριστιανικῆς Ἀρχαιολογικῆς Ἑταιρείας, 3 (1926), 62-66.
STANKOVIĆ 2003 = Влада СТАНКОВИЋ, Цариградски патриjарси и цареви
македонске династиjе, coll. Византолошки Институт Српске Акаде-
миjе Наука и Уметности. Посебна Издања 28, Београд: Византолошки
Институт САНУ, 2003.
STANKOVIĆ 2008 = Влада СТАНКОВИЋ, Манојло Комнин, византијски цар
(1143-1180), Београд: Завод за уџбенике, 2008.
STANKOVIĆ 2013 = Vlada STANKOVIĆ, „The Path Toward Michael Keroularios:
The Power, Self-presentation and Propaganda of the Patriarchs of Con-
stantinople in the Late 10th and Early 11th Century”, în: Zwei Sonnen am
Goldenen Horn? Kaiserliche und patriarchale Macht im byzantinischen
Mittelalter [= Akten der internationalen Tagung vom 3. bis 5. November
2010], hrsgg. Michael GRÜNBART, Lutz RICKELT, Martin Marko VUČE-
TIĆ, Teilband 2, coll. Byzantinistische Studien und Texte 4, Berlin: Lit
Verlag, 2013, 137-154.
STANOJEVIĆ 1934 = Ст. СТАНОЈЕВИЋ, Стеван Првовенчани, Београд: Изда-
вачка Књижара Геце Кона, 1934.
STAURIDOU-ZAPHRAKA 1983 = Ἀλκμήνη ΣΤΑΥΡΙΔΟΥ-ΖΑΦΡΑΚΑ, „Ἡ Μονή Μω-
ζηλε καὶ ἡ Μονή τῶν Ἀνθεμίου. Ἱστορικὰ καὶ τοπογραφικά”, Βυζαντινά, 12
(1983), 65-92.
STAURIDOU-ZAPHRAKA 1988 = Αλκμήνη ΣΤΑΥΡΙΔΟΥ-ΖΑΦΡΑΚΑ, „Συμβολή στο
ζήτημα της αναγόρευσης του Θεόδωρου Δούκα”, în: Αφιέρωμα στον Εμμα-
νουήλ Κριαρά. Πρακτικά Επιστημονικού Συμποσίου (3 Απριλίου 1987),
Θεσσαλονίκη: [s.n.], 1988, 37-62.
STAURIDOU-ZAPHRAKA 1990 = Αλκμήνη ΣΤΑΥΡΙΔΟΥ-ΖΑΦΡΑΚΑ, Νίκαια και
Ήπειρος του 13ο αιώνα: Ιδεολογική αντιπαράθεση στην προσπάθεια τους
να ανακτήσουν την αυτοκρατορία, coll. Ἑταιρεία Βυζαντινών Ερευνών 7,
Θεσσαλονίκη: Εκδόσεις Βάνιας, 1990.
STAVROPOULOU-MAKRE 1982 = Ἀγγελικῆς ΣΤΑΥΡΟΠΟΥΛΟΥ-ΜΑΚΡΗ, „Πρῶτες
εἰδήσεις γιὰ τοιχογραφίες τοῦ 16ου αἰώνα στὸν Ἅγιο Δημήτριο Βελτσίσ-
τας”, Ἠπειρωτικὰ Χρονικά, 24 (1982), 176-182.
STAVROPOULOU-MAKRI 1989 = Anghéliki STAVROPOULOU-MAKRI, Les peintures
murales de l’église de la Transfiguration à Veltsista (1568) en Épire et
l’atelier des peintres Kondaris, coll. Πανεπιστήμιο Ιωαννίνων. Επιστη-
μονική Επετηρίδα Φιλοσοφικής Σχολής. Δωδώνη. Παράρτημα αριθμ. 46,
Ioannina: Πανεπιστήμιο Ιωαννίνων, 1989.
STEPHANIDES 1930 = Βασίλειος Κ. ΣΤΕΦΑΝΙΔΗΣ, „Οἱ ὅροι ἐπιστήμη καὶ ἐπιστη-

μονάρχης παρὰ τοῖς Βυζαντινοῖς”, Ἐπετηρὶς Ἑταιρείας Βυζαντινῶν Σπου-
δῶν, 7 (1930), 153-158.
STERNFELD 1918 = Richard STERNFELD, „Der Vertrag zwischen dem Paläolo-
gen Michael VIII. und Peter von Aragon im Jahre 1281”, Arkiv für Ur-
kundenforschung, 6 (1918), 276-284.
STEVENS 1969 = Gerard Peter STEVENS, De Theodoro Balsamone: analysis
operum ac mentis iuridicae, coll. Corona Lateranensis 16, Roma: Libreria
editrice della Pontificia Università Lateranense, 1969.
STICHEL 1998 = Rudolf H.W. STICHEL, „Vergessene Portraits spätbyzantinischer
Kaiser. Zwei frühpalaiologische kaiserliche Familienbildnisse im Peribleptos-
und Pammakaristoskloster zu Konstantinopel”, Mitteilungen zur spätantiken
Archäologie und byzantinischen Kunstgeschichte, 1 (1998), 75-125.
STIERNON 1961 = D. STIERNON, „Le quartier du Xérolophos à Constantinople et
les reliques vénitiennes de Saint Athanase”, Revue des Études Byzantines,
19 (1961), 165-188.
STIERNON 1964 = Lucien STIERNON, „Les origines du despotat d’Épire (suite).
La date du couronnement de Théodore Doukas”, în: Actes du XIIe Congrès
International d’Études Byzantines, Ochride, 10-16 Septembre 1961, tome
II, Beograd: [s.n.], 1964, 197-202.
STIERNON 1977 = Daniel STIERNON, „Le problème de l’union gréco-latine vu de
Byzance: de Germain II à Joseph 1er (1232-1273)”, în: 1274: Année Char-
nière. Mutations et continuités [= Colloques Internationaux du Centre Natio-
nal de la Recherche Scientifique, No. 558], Paris: Éditions du Centre National
de la Recherche Scientifique, 1977, 139-166.
STOJANOVIĆ 1923 = Љуб. СТОJАНОВИЋ, „Житиjа краљева и архиjепископа
српских од архиjеп. Данила и других. (Критичка расматрања)”, Глас
Српске Краљевске Академиjе, 106 (1923), 97-112.
SUBOTIĆ 1998 = Гоjко СУБОТИЋ, „Костурска сликарска школа: Наслеђе и
образовање домаћих радионица”, Глас. Одељење историjских наука
[Српска Академиjа Наука и Уметности], 10 (1998), 384, 109-139.
SUBOTIĆ 2001 = Gojko SUBOTIĆ, „Two centers of painting in the fourteenth cen-
tury. Ochrid and Kastoria: monuments, workshops and style”, în: Byzantine
Macedonia. Art, Architecture, Music and Hagiography [= Papers from the
Melbourne Conference, July 1995], edited by John BURKE and Roger
SCOTT, Melbourne: National Center for Hellenic Studies & Research / La
Trobe University, 2001, 88-96.
SWEENEY 1973 = James Ross SWEENEY, „Innocent III, Hungary and the Bulgarian
Coronation: A Study in Medieval Papal Diplomacy”, Church History, 42
(1973), 320-334.
SYKOUTRES 1930b = Ἰ. ΣΥΚΟΥΤΡΗΣ, „Laurent V., L’excommunication du Patriarche

Joseph Ier par son prédécesseur Arsène. Byzantinische Zeitschrift 30 (1930)
σελ. 489-496”, Ἑλληνικά, 3 (1930), 259-260.
SYKOUTRES 1933 = Ἰ. ΣΥΚΟΥΤΡΗΣ, „Συμπληρωματικὰ τοῦ συνοδικοῦ τόμου Γερ-
μανοῦ τοῦ Γ.”, Ἐπετηρὶς Ἑταιρείας Βυζαντινῶν Σπουδῶν, 10 (1933), 435-437.
TAFRALI 1919 = O. TAFRALI, Thessalonique, des origines au XIVe siècle, Paris:
Éditions Ernest Leroux, 1919.
TALBOT 1973 = Alice-Mary Maffry TALBOT, „The Patriarch Athanasius (1289-1293;
1303-1309) and the Church”, Dumbarton Oaks Papers, 27 (1973), 11-28.
TALBOT 1983a = Alice-Mary M. TALBOT, Faith Healing in Late Byzantium: the
Posthumuous Miracles of the Patriarch Athanasios I of Constantinople by
Theoktistos the Stoudite, Brookline MA: Hellenic College Press, 1983.
TALBOT 1983b = Alice-Mary M. TALBOT, „Bluestocking Nuns: Intellectual Life
in the Convents of Late Byzantium”, Harvard Ukrainian Studies, 7 (1983)
[= Okeanos. Essays presented to Ihor Ševčenko on his Sixtieth Birthday by
his Colleagues and Students, edited by Cyril MANGO and Omeljan PRITSAK
with the assistance of Uliana M. PASICZNYK, Louvain: Imprimerie Orien-
taliste, 1984], 604-618 [republicat în: Alice-Mary TALBOT, Women and
Religious Life in Byzantium, coll. Variorum Collected Studies Series
CS733, Aldershot / Burlington VT / Singapore / Sydney: Ashgate / Vario-
rum, 2001].
TALBOT 1991 = Alice-Mary TALBOT, „Old Wine in New Bottles: The Rewriting
of Saints’ Lives in the Palaeologan Period”, în: The Twilight of Byzantium.
Aspects of Cultural and Religious History in the Late Byzantine Empire [=
Papers from the Colloquium held at Princeton University, 8-9 May 1989],
edited by Slobodan ĆURČIĆ and Doula MOURIKI, Princeton: Princeton
University, 1991, 15-26 [republicat în: Alice-Mary TALBOT, Women and
Religious Life in Byzantium, coll. Variorum Collected Studies Series
CS733, Aldershot / Burlington VT / Singapore / Sydney: Ashgate / Vario-
rum, 2001].
TALBOT 1992 = Alice-Mary TALBOT, „Empress Theodora Palaiologina, wife of
Michael VIII”, Dumbarton Oaks Papers, 46 (1992), 295-303 [republicat
în: Alice-Mary TALBOT, Women and Religious Life in Byzantium, coll.
Variorum Collected Studies Series CS733, Aldershot / Burlington VT /
Singapore / Sydney: Ashgate / Variorum, 2001].
TALBOT 1993 = Alice-Mary TALBOT, „The Restoration of Constantinople under
Michael VIII”, Dumbarton Oaks Papers, 47 (1993), 243-261.
TALBOT 1994 = Alice-Mary TALBOT, „Epigrams of Manuel Philes on the Theoto-
kos tes Peges and Its Art”, Dumbarton Oaks Papers, 48 (1994), 135-165.
TALBOT 2000 = Alice-Mary TALBOT, Healing Shrines in Late Byzantine Con-
stantinople, coll. The Constantinople and Its Legacy Lecture Series
[1997], Toronto: The Hellenic Canadian Association of Constantinople,
2000 [republicat în: Alice-Mary TALBOT, Women and Religious Life in

Byzantium, coll. Variorum Collected Studies Series CS733, Aldershot /
Burlington VT / Singapore / Sydney: Ashgate / Variorum, 2001].
TALBOT 2002a = Alice-Mary TALBOT, „Pilgrimage to Healing Shrines: The Evi-
dence of Miracle Accounts”, Dumbarton Oaks Papers, 56 (2002), 153-173.
TALBOT 2002b = Alice-Mary TALBOT, „Two Accounts of Miracles at the Pege
Shrine in Constantinople”, Travaux et Mémoires, 14 (2002) [= Mélanges
Gilbert Dagron, Paris: Association des Amis du Centre d’Histoire et Ci-
vilisation de Byzance, 2002], 605-615.
TALBOT 2004 = Alice-Mary TALBOT, „Fact and Fiction in the Vita of the Patri-
arch Athanasios I of Constantinople by Theoktistos the Stoudite”, în: Les
Vies des Saints à Byzance. Genre littéraire ou biographie historique? [= Actes
du IIe Colloque International Hermeneia, Paris, 6-7-8 juin 2002], sous la
direction de Paolo ODORICO et Panagiotis A. AGAPITOS, coll. Dossiers
Byzantins 4, Paris: Centre d’études byzantines, néo-helléniques et sud-est
européennes / EHESS, 2004, 87-101.
TALBOT 2010 = Alice-Mary TALBOT, „Cult and Pilgrimage: The Translation of
Relics in the Palaiologan Period”, în: Pilgrimage of Life. Studies in Honour
of Professor René Gothóni, editors: Riku HÄMÄLÄINEN, Heikki PESONEN,
Mari RAHKALA, Tuula SAKARANAHO, Helsinki: Maahenki, 2010, 271-282.
TALBOT 2011 = Alice-Mary TALBOT, „Hagiography in Late Byzantium (1204-
1453)”, în: The Ashgate Research Companion to Byzantine Hagiography,
vol. I (Periods and Places), edited by Stephanos EFTHYMIADIS, Farnham /
Burlington VT: Ashgate, 2011, 173-195.
TALBOT 2015a = Alice-Mary TALBOT, „The Relics of New Saints: Deposition,
Translation, and Veneration in Middle and Late Byzantium”, în: Saints
and Sacred Matter. The Cult of Relics in Byzantium and Beyond, edited by
Cynthia HAHN and Holger A. KLEIN, coll. Dumbarton Oaks Byzantine
Symposia and Colloquia, Washington DC: Dumbarton Oaks Research Li-
brary and Collection, 2015, 215-230.
TALBOT 2015b = Alice-Mary TALBOT, „Holy Springs and Pools in Byzantine
Constantinople”, în: Istanbul and Water, edited by Paul MAGDALINO and
Nina ERGIN, coll. Ancient Near Eastern Studies. Supplement 47, Leuven /
Paris / Bristol, CT: Peeters, 2015, 161-174.
TALBOT 2015c = Alice-Mary TALBOT, „Konstantinopolis: Mucizevi Șifaların
Șehri / Constantinople: City of Miraculous Healings”, în: Hayat Kısa, Sa-
nat Uzun. Bizans’ta Șifa Sanatı / Life Is Short, Art Long. The Art of Healing
in Byzantium, Editor: Brigitte PITARAKIS, coll. Pera Müzesi Yayını / Pera
Museum Publication 73, Istanbul: Suna and Inan Kıraç Foundation / Pera
Müzesi, 2015, 77-88.
TARNANIDES 1976 = Ἰ. ΤΑΡΝΑΝΙΔΗΣ, „Ἡ ἐκκλησιαστικὴ πολιτικὴ τοῦ αὐτοκρά-

τορος Μιχαὴλ Η΄ Παλαιολόγου ἔναντι τῶν Βουλγάρων καὶ τῶν Σέρβων”,
Βυζαντινά, 8 (1976), 47-87.
TEITLER 2002 = Hans TEITLER, „Raising on a Shield: Origin and Afterlife of a
Coronation Ceremony”, International Journal of the Classical Tradition,
8 (2002), 501-521.
TEOTEOI 2011 = Tudor TEOTEOI, „Împăratul călare – un detaliu neglijat din cere-
monialul bizantin”, în: Euharistirion Patriarhului Daniel al României, Co-
ordonatori: †VARLAAM, Emilian POPESCU, București: Editura Basilica,
2011, 457-469.
THORAU 1987 = Peter THORAU, Sultan Baibars I. von Ägypten: Ein Beitrag zur
Geschichte des Vorderen Orients im 13. Jahrhundert, coll. Beihefte zum
Tübingen Atlas des Vorderen Orients. Reihe B, Geisteswissenschaften 63,
Wiesbaden: Dr. Ludwig Reichert Verlag, 1987 [traducerea în limba en-
gleză: Peter THORAU, The Lion of Egypt. Sultan Baybars I and the Near
East in the Thirteenth Century, translation by P.M. HOLT, London / New
York: Longman, 1992].
TIERSCH 2002 = Claudia TIERSCH, Johannes Chrysostomus in Konstantinopel
(398-404). Weltsicht und Wirken eines Bischofs in der Hauptstadt des Öst-
römischen Reiches, coll. Studien und Texte zu Antike und Christentum 6,
Tübingen: Mohr Siebeck, 2002.
TIFTIXOGLU 1969 = V. TIFTIXOGLU, „Gruppenbildungen innerhalb des konstan-
tinopolitanischen Klerus während der Komnenenzeit”, Byzantinische Zeit-
schrift, 62 (1969), 25-72.
TIFTIXOGLU 1991 = V. TIFTIXOGLU, „Zur Genese der Kommentare des Theodoros
Balsamon. Mit einem Exkurs über die unbekannten Kommentare des Sinaiti-
cus gr. 1117”, în: Το Βυζάντιο κατά τον 12ο αιώνα. Κανονικό Δίκαιο, κράτος
και κοινωνία / Byzantium in the 12th Century. Canon Law, State and Society,
εκδότης: Ν. ΟΙΚΟΝΟΜΙΔΗΣ, coll. Ἑταιρεία Βυζαντινῶν καὶ Μεταβυζαντινῶν
Μελετῶν, Διπτύχων – Παραφύλλα 3, Ἀθῆναι: Φοινίκη, 1991, 483-532.
TINNEFELD 1989 = Franz TINNEFELD, „Michael I. Kerullarios, Patriarch von Kon-
stantinopel (1043-1058). Kritische Überlegungen zu einer Biographie”,
Jahrbuch der Österreichischen Byzantinistik, 39 (1989), 95-127.
TINNEFELD 2000 = Franz TINNEFELD, „Der Blachernenpalast in Schriftquellen
der Palaiologenzeit”, în: Λιθόστρωτον. Studien zur byzantinischen Kunst
und Geschichte: Festschrift für Marcell Restle, hrsgg. Birgitt BORKOPP,
Thomas STEPPAN, Stuttgart: A. Hiersemann, 2000, 277-285.
TINNEFELD 2012 = Franz TINNEFELD, „Das Schisma zwischen Anhängern und
Gegnern des Patriarchen Arsenios in der orthodoxen Kirche von Byzanz
(1265-1310)”, Byzantinische Zeitschrift, 105 (2012), 143-166.
TODT 1991 = Klaus-Peter TODT, Kaiser Johannes VI. Kantakuzenos und der Is-
lam. Politische Realität und theologische Polemik im palaiologenzeitlichen
Byzanz, coll. Würzburger Forschungen und Missions- und Religions-

wissenschaft Abt. 2. Religionswissenschaftliche Studien 16, Würzburg / Al-
tenberge: Echter / Oros Verlag, 1991.
TOUGHER 1997 = Shaun TOUGHER, The Reign of Leo VI (886-912). Politics and
People, coll. The Medieval Mediterranean. Peoples, Economies and Cul-
tures 15, Leiden / New York / Köln: Brill, 1997.
TOURTA 2000 = Anastasia G. TOURTA, „The Judas Cycle? Byzantine Examples
and Post Byzantine Survivals”, în: Byzantinische Malerei: Bildprogramme –
Ikonographie – Stil [= Symposion in Marburg vom 25.-29.6.1997], Heraus-
gegeben von Guntram KOCH, coll. Spätantike, Frühes Christentums,
Byzanz. Kunst im ersten Jahrtausend. Reihe B: Studien und Perspektiven 7,
Wiesbaden: Reichert Verlag, 2000, 321-336.
TRAMONTANA 1989 = Salvatore TRAMONTANA, Gli anni del Vespro: L’imma-
ginario, la cronaca, la storia, Bari: Edizioni Dedalo spa, 1989.
TRAPP 1976 = Prosopographisches Lexikon der Palaiologenzeit, 1. Faszikel
(Ἀαρών - Ἀψαρᾶς), Erstellt von Erich TRAPP, unter Mitarbeit von Rainer
WALTHER und Hans-Veit BEYER, mit einem Vorwort von Herbert HUN-
GER, coll. Veröffentlichungen der Kommission für Byzantinistik I/1, Wien:
Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 1976.
TRAPP 1977 = Prosopographisches Lexikon der Palaiologenzeit, 2. Faszikel (Βα... -
Γώτ), Erstellt von Erich TRAPP, unter Mitarbeit von Rainer WALTHER und
Hans-Veit BEYER, coll. Veröffentlichungen der Kommission für Byzantinistik
I/2, Wien: Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 1977.
TRAPP 1978 = Prosopographisches Lexikon der Palaiologenzeit, 3. Faszikel (Δ... -
Ἡσύχιος), Erstellt von Erich TRAPP, unter Mitarbeit von Rainer WALTHER und
Hans-Veit BEYER, coll. Veröffentlichungen der Kommission für Byzantinistik
I/3, Wien: Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 1978.
(Θαδδαῖος - Ἰωσούφης), Erstellt von Erich TRAPP, unter Mitarbeit von
Rainer WALTHER und Hans-Veit BEYER, coll. Veröffentlichungen der
Kommission für Byzantinistik I/4, Wien: Verlag der Österreichischen
TRAPP 1981 = Prosopographisches Lexikon der Palaiologenzeit, 5. Faszikel (Κ... -
Κομνηνούτζικος), Erstellt von Erich TRAPP, unter Mitarbeit von Rainer
WALTHER und Hans-Veit BEYER, coll. Veröffentlichungen der Kommission
für Byzantinistik I/5, Wien: Verlag der Österreichischen Akademie der Wis-
senschaften, 1981.
TRAPP 1983 = Prosopographisches Lexikon der Palaiologenzeit, 6. Faszikel (Κο-
μονός - ‹Λω›χω‹μαλ›άτος), Erstellt von Erich TRAPP, unter Mitarbeit von
Hans-Veit BEYER und Katja STURM-SCHNABL, coll. Veröffentlichungen der
Kommission für Byzantinistik I/6, Wien: Verlag der Österreichischen Aka-
demie der Wissenschaften, 1983.
TRAPP 1985 = Prosopographisches Lexikon der Palaiologenzeit, 7. Faszikel (Μα-

άτη – Μιτωνᾶς), Erstellt von Erich TRAPP, unter Mitarbeit von Hans-Veit
BEYER, coll. Veröffentlichungen der Kommission für Byzantinistik I/7, Wien:
TRAPP 1986 = Prosopographisches Lexikon der Palaiologenzeit, 8. Faszikel (Μι-
χαήλ - Ξυστούρης), Erstellt von Erich TRAPP, unter Mitarbeit von Hans-Veit
BEYER und Ewald KISLINGER, coll. Veröffentlichungen der Kommission für
Byzantinistik I/8, Wien: Verlag der Österreichischen Akademie der Wis-
senschaften, 1986.
TRAPP 1988 = Prosopographisches Lexikon der Palaiologenzeit. Addenda und
Corrigenda zu Faszikel 1-8, Erstellt von Erich TRAPP, unter Mitarbeit von
Hans-Veit BEYER und Ioannes G. LEONTIADES, coll. Veröffentlichungen
der Kommission für Byzantinistik I/1-8 Add., Wien: Verlag der Öster-
reichischen Akademie der Wissenschaften, 1988.
([Ὀγουζάλπης] - Πέτκος), Erstellt von Erich TRAPP, unter Mitarbeit von
Hans-Veit BEYER und Sokrates KAPLANERES, coll. Veröffentlichungen
der Kommission für Byzantinistik I/9, Wien: Verlag der Österreichischen
(Πετοῦσσα - Σιχούη), Erstellt von Erich TRAPP, unter Mitarbeit von Hans-
Veit BEYER, Ioannes G. LEONTIADES und Sokrates KAPLANERES, coll.
Veröffentlichungen der Kommission für Byzantinistik I/10, Wien: Verlag
der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 1990.
(Σκαβαλέρος - Τιχόμηρος), Erstellt von Erich TRAPP, unter Mitarbeit von
Hans-Veit BEYER, Ioannes G. LEONTIADES und Sokrates KAPLANERES,
coll. Veröffentlichungen der Kommission für Byzantinistik I/11, Wien:
(Τοβλάταν - Ὠράνιος), Erstellt von Erich TRAPP, unter Mitarbeit von
Hans-Veit BEYER, Ioannes G. LEONTIADES und † Sokrates KAPLANERES,
coll. Veröffentlichungen der Kommission für Byzantinistik I/12, Wien:
TREITINGER 1938 = Otto TREITINGER, Die oströmische Kaiser- und Reichsidee
nach ihrer Gestaltung im höfischen Zeremoniell, Jena: Verlag der From-
mannschen Buchhandlung Walter Biedermann, 1938 [volumul a fost ulte-
rior retipărit anastatic: Darmstadt: Hermann Gentner Verlag, 1956; la fina-
lul volumului (pp. 247-274) a fost adăugat articolul: Otto TREITINGER,
„Vom oströmischen Staats- und Reichsgedanken”, Leipziger Vierteljahrs-
schrift für Südosteuropa, 4 (1940), 1-26].
TREU 1895 = M. TREU, „Michael Italikos”, Byzantinische Zeitschrift, 4 (1895), 1-22.
TREU 1896 = M. TREU, „Manuel Holobolos”, Byzantinische Zeitschrift, 5 (1896), 538-559.

TRIANTAPHYLLOPOULOS 1930 = K. TRIANTAPHYLLOPOULOS, „Die Novelle des
Patriarchen Athanasius über die τριμοιρία”, Byzantinisch-neugriechische
Jahrbücher, 8 (1929-1930), 136-146.
VAN TRICHT 2011 = Filip VAN TRICHT, The Latin Renovatio of Byzantium. The
Empire of Constantinople (1204-1228), translated by Peter LONGBOTTOM,
coll. The Medieval Mediterranean. Peoples, Economies and Cultures 90,
Leiden / Boston: Brill, 2011.
TRIFUNOVIĆ 1972 = Ђорђе ТРИФУНОВИЋ, „О архиепископу Данилу и његовом
ученику”, Књижевност и језик, 19 (1972), 4, 14-17.
TRIFUNOVIĆ 1976 = Ђорђе ТРИФУНОВИЋ, „Проза архиепископа Данила II”,
Књижевна историја, 9 (1976), 33, 3–71.
TROIANOS 1988 = Spyros TROIANOS, „Kirche und Staat. Die Berührungspunkte
der beiden Rechtsordnungen in Byzanz”, Ostkirchliche Studien, 37 (1988),
291-296 [retipărit în: Spyros N. TROIANOS, Historia et Ius, Band I. (1969-
1988), Athens: Ant. N. Sakkoulas Publishers, 2004, 495-502].
TROIANOS 1991 = Spyridon N. TROIANOS, „Nomos und Kanon in Byzanz”,
Kanon, 10 (1991), 37-51 [retipărit în: Spyros N. TROIANOS, Historia et
Ius, Band II. (1989-2004), Athens: Ant. N. Sakkoulas Publishers, 2004,
199-222].
TROIANOS 1992 = Σπύρος Ν. ΤΡΩΙΑΝΟΣ, „Δημήτριος ὁ Χωματιανός κατὰ
Θεοδώρου τοῦ Βαλσαμών: Εἶναι γνήσια τὰ τέκνα ἀπὸ ἱερολογημένη
μνηστεία”, în: Πρακτικά Διεθνούς Συμποσίου για το Δεσποτάτο της
Ηπείρου (΄Αρτα, 27-31 Μαΐου 1990) / Proceedings of the International
Symposium The Despotate of Epirus (Arta, 27-31 May 1990), edited by
Evangelos CHRYSOS, Αθήνα: Μουσικοφιλολογικός Σύλλογος Άρτης «Ο
Σκουφάς», 1992, 345-353.
TROITSKIY 1872 = И.Е. ТРОИЦКИЙ, „Арсеній, патріархъ Никейскій и Констан-
тинополъскій, и Арсениты”, Христианское Чтение, 1867, № 6, 893-
919; № 7, 73-98; № 8, 190-221; № 12, 920-959; 1869, № 11, 830-857; №
12, 1012-1048; 1871, № 4, 579-645; № 6, 1055-1119; № 8, 173-242; № 11,
667-714; 1872, № 11, 496-524; № 12, 600-663 [republicat ulterior în: I.E.
TROITSKIJ, Arsenij i Arsenity, with an Introduction by John MEYENDORFF,
coll. Variorum Reprint B13, London: Variorum Reprints, 1973].
TROITZKY 1954 = S. TROITZKY, „Théocratie ou césaropapisme”, Вестник русского
западно-европейского патриаршего экзархата (Messager de l’exarchat
du patriarche russe en Europe Occidentale), 5 (1954), 165-177.
TSIGARAS 2006 = Γιώργος ΤΣΙΓΑΡΑΣ, „Ο απαγχονισμός του Ιούδα στη μεταβυ-
ζαντινή ζωγραφική”, Αρχαιολογία & Τέχνες, 2006, τεύχος 99, 37-42.
TSIMPIDA 2009 = Ελένη ΤΣΙΜΠΙΔΑ, „Μνημεία της Ανατολής Αγιάς”, în:
Αρχαιολογικό Έργο Θεσσαλίας και Στερεάς Ελλάδας. Πρακτικά επιστημο-
νικής συνάντησης, Βόλος 16.3 – 19.3.2006 [= Αρχαιολογικό Έργο Θεσσα-
λίας και Στερεάς Ελλάδας, 2 (2006)], Τόμος Ι (Θεσσαλία), Βόλος: Υπουρ-

γείο Πολιτισμού / Πανεπιστημίου Θεσσαλίας, 2009, 619-640.
TSIMPIDA 2011 = Ελένη Κ. ΤΣΙΜΠΙΔΑ, Οι τοιχογραφίες της Μονής Κοιμήσεως
της Θεοτόκου στο Μεγαλόβρυσο (1638/39) και η εντοίχια ζωγραφική του
17ου αιώνα στην επαρχία Αγιάς (Διδακτορική διατριβή), Πανεπιστημίο
Θεσσαλίας – Τμήμα Ιστορίας, Αρχαιολογίας και Κοινωνικής Ανθρωπο-
λογίας, 2011.
TSIOURES 2011 = Ιωάννης Κ. ΤΣΙΟΥΡΗΣ, Ο τοιχογραφικός διάκοσμος του
καθολικού της Μονής Γηρομερίου Θεσπρωτίας (1577-1590). Συμβολή στη
μελέτη της εντοίχιας θρησκευτικής ζωγραφικής του 16ου αιώνα στην
Ήπειρο, Αθήνα: Ιερά Μονή Γηρομερίου, 2011.
TSIRPANLIS 1972 = Constantine N. TSIRPANLIS, „The Involvement of Michael
VIII Palaeologus in the Sicilian Vespers”, Βυζαντινά, 4 (1972), 299-329.
TUDORIE 2014 = Ionuț Al. TUDORIE, „Le patriarche Athanase Ier (1289-1293;
1303-1309) et les arsénites: une lettre patriarcale contre les schismatiques”,
în: Le Patriarcat Œcuménique de Constantinople et Byzance hors-
frontières (1204-1586) [= Actes de la table ronde organisée dans le cadre
du 22e Congrès International des Études Byzantines, Sofia, 22-27 août
2011], édités par M.-H. BLANCHET, M.-H. CONGOURDEAU et D.I. MU-
REŞAN, coll. Dossiers byzantins 15, Paris: Centre d’études byzantines, néo-
helléniques et sud-est européennes / École des Hautes Études en Sciences
Sociales, 2014, 37-67 [iniţial acest text a fost tipărit în limba română în: Io-
nuț-Alexandru TUDORIE, „Patriarhul Athanasios I (1289-1293; 1303-1309)
și arseniții: o scrisoare patriarhală împotriva schismaticilor”, Revista Istori-
că, 23 (2012), 219-250].
TURDEANU 1985 = Emile TURDEANU, „Nouvelles considérations sur le Dit de
l’empereur Nicéphore II Phocas et de son épouse Théophano”, Rivista di
Studi Bizantini e Slavi, 5 (1985), 169-195.
UTHEMANN 1981 = Karl-Heinz UTHEMANN, „Ein Beitrag zur Geschichte der Union
des Konzils von Lyon (1274): Bemerkungen zum Codex Parisinus gr. 1115
(Med. Reg. 2951)”, Annuarium Historiae Conciliorum, 13 (1981), 27-48.
VÁCZY 1972 = P. VÁCZY, „Helm und Diadem (Numismatische Beiträge zur
Entstehung der byzantinischen Kaiserkrone)”, Acta Antiqua Academiae
Scientiarium Hungaricae, 20 (1972), 169-208.
VĂLEVA 2008 = Tsveta VĂLEVA, „Sur la question sur la soit-dite École artistique
de Kastoria”, Βυζαντινά, 28 (2008), 181-221.
VANNIER 1986 = Jean-François VANNIER, „Les premiers Paléologues. Études gé-
néalogique et prosopographique”, în: Jean-Claude CHEYNET, Jean-François
VANNIER, Études prosopografiques, coll. Byzantina Sorbonensia 5, Paris:
Publications de la Sorbonne / Centre de Recherches d’Histoire et de Ci-
vilisation Byzantines, 1986, 123-187.
VAQUERO 1955 = José Sánchez VAQUERO, „Causas y remedios del cisma griego
según los latinos, antes de la Unión de Lyon (1274)”, Salmanticensis, 2
(1955), 350-401.
VASIĆ 1926 = Милоjе М. ВАСИЋ, „Архиепископ Данило II – монах и умет-
ник”, Прилози за књижевност, jезик, историjу и фолклор, 6 (1926),
231-264.
VASILACHE 1998 = Adrian VASILACHE, „Conciliul de la Lyon și urmările lui pentru
Bizanț”, Analele Universității din Craiova. Seria: Teologie, III (1998), 15-30.
VASILEIOS 1897 = ΒΑΣΙΛΕΙΟΣ, ἀρχιεπίσκοπος Σμύρνης, Ὑπόμνημα περὶ ἐκκλη-
σιαστικοῦ ἀφορισμοῦ κατὰ τοὺς θείους καὶ ἱεροὺς κανόνας καὶ τὴν διδασ-
καλίαν τῶν θεηγόρων Πατέρων τῆς Ὀρθοδόξου Καθολικῆς τοῦ Χριστοῦ
Ἐκκλησίας, Κωνσταντινουπόλεως: Πατριαρχικοῦ Τυπογραφείου, 1897.
VAN DER VAT 1934 = Odulphus VAN DER VAT OFM, Die Anfänge der Franziska-
nermissionen und ihre Weiterentwicklung im nahen Orient und in den mo-
hammedanischen Ländern während des 13. Jahrhunderts, coll. Veröffentli-
chungen des Internationalen Instituts für missionswissenschaftliche For-
schungen. Missionswissenschaftliche Studien. Neue Reihe 6, Werl in Westf.:
Franziskus-Druckerei, 1934.
VECCHIO 1992 = Antonio VECCHIO, „La strage di Tessalonica. Nuove ricerche
sulla data: 389 o 390?”, în: Humanitas classica e sapientia cristiana: scritti
offerti a Roberto Iacoangeli, a cura di Sergio FELICI, coll. Biblioteca di sci-
enze religiose 100, Roma: Libreria Ateneo Salesiano, 1992, 115-144.
VELIMIROVIĆ 1971 = M. VELIMIROVIĆ, „The Musical Works of Theoleptos, Me-
tropolitan of Philadelphia”, Studies in Eastern Chant, 2 (1971), 155-165.
VERBIST 2010 = Peter VERBIST, Duelling with the Past. Medieval Authors and
the Problem of the Christian Era (c. 990-1135), coll. Studies in the Early
Middle Ages 21, Turnhout: Brepols, 2010.
VERNADSKIY 1927 = Г.В. ВЕРНАДСКИЙ, „Золотая орда, Египеть и Византия
вь ихь взаимоотношенияхь вь царствование Михаила Палеолога”, Se-
minarium Kondakovianum, 1 (1927), 73-84.
VERPEAUX 1959 = J. VERPEAUX, „Notes chronologiques sur les livres II et III
du De Andronico Palaeologo de Georges Pachymère”, Revue des Études
Byzantines, 17 (1959), 168-173.
VIOLANTE 1999 = Tommaso M. VIOLANTE OP, La provincia domenicana di Gre-
cia, coll. Institutum Historicum Fratrum Praedicatorum. Dissertationes His-
toricae 25, Roma: Istituto Storico Domenicano, 1999.
VODOLA 1986 = Elisabeth VODOLA, Excommunication in the Middle Ages, Berkeley
CA / London: University of California Press, 1986.
VOGEL 1966 = Le pécheur et la pénitence dans l’Église ancienne, Textes choisis,
traduits et présentés par Cyrille VOGEL, coll. Chrétiens de tous les temps
15, Paris: Les Éditions du Cerf, 1966.
VOGEL 1990 = C. VOGEL, „Pénitence: I. Pénitence et réconciliation”, în: Diction-

naire encyclopédique du christianisme ancien, sous la direction de Angelo
DI BERARDINO, adaptation française sous la direction de François VIAL, vol.
II (J-Z), Tournai: Les Éditions du Cerf, 1990, 1983-1986.
VRANOUSSI 1978 = Era L. VRANOUSSI, „Un discours byzantin en l’honneur du
Saint Empereur Nicéphore Phokas transmis par la littérature slave”, Revue
des Études Sud-Est Européennes, 16 (1978), 729-744.
DE VRIES 1965 = Wilhelm DE VRIES, „Innozenz III. (1198-1216) und der christ-
liche Osten”, Archivum Historiae Pontificiae, 3 (1965), 87-126;
VRYONIS JR. 1986 = Speros VRYONIS JR., The decline of Medieval Hellenism in
Asia Minor and the Process of Islamization from the Eleventh through the
Fifteenth Century, Berkeley: University of California Press, 1986.
VUČETIĆ 2012 = Martin Marko VUČETIĆ, „Ironie und Spott in der Alexias Anna Kom-
nenes. Gregor VII. und der Investiturstreit”, Byzantion, 82 (2012), 465-492.
WAGNER 1975 = Georg WAGNER, „Bussdisziplin in der Tradition des Ostens”, în:
Liturgie et rémission des péchés [= Conférences Saint-Serge. XXe Semaine
d’Études Liturgiques, Paris, 2-5 juillet 1973], coll. Bibliotheca Ephemeri-
des Liturgicae. Subsidia 3, Roma: Edizioni Liturgiche, 1975, 251-264.
DE WAHA 1978 = M. DE WAHA, „Comptes rendus: E. Piltz, Kamelaukion et mi-
tra. Insignes byzantins impériaux et ecclésiastiques. Stockholm-Uppsala,
Almqvist and Wiksell International, 1977; 1 vol. in-4o, 190 p. 186 pl. (Acta
Universitatis Upsaliensis. Figura. Nova Series, 15). Prix: 75 couronnes
suédoises”, Byzantion, 48 (1978), 522-531.
WALTER 1971 = Christopher WALTER, „Papal Political Imagery in the Medieval
Lateran Palace”, Cahiers Archéologiques (fin de l’Antiquité et Moyen
Âge), 21 (1971), 109-136 [republicat în: Christopher WALTER, Prayer and
Power in Byzantine and Papal Imagery, coll. Variorum Collected Studies
Series CS396, Aldershot / Brookfield VT: Variorum, 1993].
WALTER 1973 = Julian WALTER, „St. Demetrius: the Myroblytos of Thessalonika”,
Eastern Churches Review, 5 (1973), 157-178 [republicat în: Christopher
WALTER, Studies in Byzantine Iconography, coll. Variorum Reprint CS65,
WALTER 1975 = Christopher WALTER, „Raising on a Shield in Byzantine Icono-
graphy”, Revue des Études Byzantines, 33 (1975), 133-175.
WALTER 1976 = Christopher WALTER, „The Significance of Unction in Byzantine
Iconography”, Byzantine and Modern Greek Studies, 2 (1976), 53-73.
WEISS 1969 = Günter WEISS, Joannes Kantakuzenos – Aristokrat, Staatsmann,
Kaiser und Mönch – in der Gesellschaftsentwicklung von Byzanz im 14.
Jahrhundert, coll. Schriften zur Geistesgeschichte des östlichen Europa 4,
Wiesbaden: Otto Harrassowitz, 1969.
WEISS 1983 = Gerhard H. WEISS, In Search of Silk: Adam Olearius’ Mission to

Russia and Persia, coll. The James Ford Bell Lectures 20, Minneapolis:
Associates of the James Ford Bell Library – University of Minnesota, 1983.
WELLNHOFER 1913 = Matthias WELLNHOFER, Johannes Apokaukos, Metropolit
von Naupaktos in Aetolien (c. 1155-1233). Sein Leben und seine Stellung im
Despotate von Epirus unter Michael Doukas und Theodoros Komnenos,
Freising: F.P. Datterer & Cie, 1913.
WENDEL 1907 = Carl WENDEL, „Die Technopägnien-Ausgabe des Rhetors Ho-
lobolos”, Byzantinische Zeitschrift, 16 (1907), 460-467.
WESSEL 1977 = K. WESSEL, „II. Abteilung: Elisabeth Piltz, Kamelaukion et mitra.
Insignes byzantins impériaux et ecclésiastiques. [Acta universitatis Upsalien-
sis. Figura, Uppsala Studies in the history of art, n.S. 15.] Stockholm, Al-
mqvist & Wiksell International 1977. 190 S., Tafeln. Sw. Kr. 75”, Byzan-
tinische Zeitschrift, 72 (1979), 114-118.
WESSEL, PILTZ, NICOLESCU 1978 = Klaus WESSEL, Elisabeth PILTZ, Corina
NICOLESCU, „Insignien”, în: Reallexikon zur byzantinischen Kunst, Band
III (Himmelsleiter – Kastoria), Herausgegeben von Klaus WESSEL und
Marcell RESTLE, Stuttgart: Anton Hiersemann, 1978, 369-498.
WIECZYNSKI 1969 = Joseph L. WIECZYNSKI, „The Donation of Constantine in
Medieval Russia”, The Catholic Historical Review, 55 (1969), 159-172.
WIECZYNSKI 1972 = Joseph L. WIECZYNSKI, „Archbishop Gennadius and the
West: The Impact of Catholic Ideas upon the Church of Novgorod”, Canadian-
American Slavic Studies, 6 (1972), 374-389.
WIERUSZOWSKI 1935 = Helene WIERUSZOWSKI, „Conjuraciones y alianzas políti-
cas del rey Pedro de Aragón contra Carlos de Anjou antes de las Vísperas Si-
cilianas: nuevos documentos procedentes del Archivo de la Corona de Ara-
gón”, Boletín de la Academia de la Historia, 107 (1935), 547-602.
WILLIAMS, FRIELL 1994 = Stephen WILLIAMS, Gerard FRIELL, Theodosius: The
Empire at Bay, London: B.T. Batsford Ltd, 1994.
WIRTH 1961 = Peter WIRTH, „Die Begründung der Kaisermacht Michaels VIII.
Palaiologos”, Jahrbuch der Österreichischen Byzantinischen Gesellschaft,
10 (1961), 85-91.
WIRTH 1962a = P. WIRTH, „Von der Schlacht von Pelagonia bis zur Wieder-
eroberung Konstantinopels”, Byzantinische Zeitschrift, 55 (1962), 30-37.
WIRTH 1962b = P. WIRTH, „Wer ist der Verfasser der Rede auf den Patriarchen
Michael II. Kurkuas Oxeites?”, Byzantinische Zeitschrift, 55 (1962), 269-273.
WIRTH 1972 = Peter WIRTH, „Zur Frage eines politischen Engagements Patri-
arch Johannes’ X. Kamateros nach dem Vierten Kreuzzug”, Byzantinische
Forschungen, 4 (1972), 239-252.
WIRTH 1976 = Peter WIRTH, „Die sprachliche Situation in dem umrissenen Zeit-
alter. Renaissance des Attizismus. Herausbildung der neugriechischen
Sprache”, în: XVe Congrès International d’Études Byzantines. Rapports et
co-rapports. II. Langue, Littérature, Philologie. 1. Courants archaïsants

et populaires dans la langue et la littérature, Athènes: [s.n.], 1976, 54 pp.
WOLFF 1944 = Robert Lee WOLFF, „The Latin Empire of Constantinople and
the Franciscans”, Traditio, 2 (1944), 213-237 [retipărit în: Robert Lee
WOLFF, Studies in the Latin Empire of Constantinople, coll. Variorum
WOLFF 1949 = Robert Lee WOLFF, „The Second Bulgarian Empire. Its Origin
and History to 1204”, Speculum, 24 (1949), 167-206 [retipărit în: Robert
Lee WOLFF, Studies in the Latin Empire of Constantinople, coll. Vario-
WOLFF 1952 = Robert Lee WOLFF, „Baldwin of Flanders and Hainaut, First
Latin Emperor of Constantinople: His Life, Death, and Resurrection,
1172-1225”, Speculum, 27 (1952), 281-322 [retipărit în: Robert Lee
WOLFF, Studies in the Latin Empire of Constantinople, coll. Variorum
WORTLEY 2006 = John WORTLEY, „Relics and the Great Church”, Byzantinische
Zeitschrift, 99 (2006), 631-647.
XEXAKES 1981 = Νικόλαος Γ. ΞΕΞΑΚΗΣ, Ἰωάννης Βέκκος καὶ αἱ θεολογικαὶ ἀντι-
λήψεις αὐτοῦ, Ἀθήνα: [s.n.], 1981.
DE XIVREY 1863 = [Jules] Berger DE XIVREY, „Notice d’un manuscript grec du
XIIIe siècle conservé à la Bibliothèque Impériale et renfermant le Nouveau
Testament”, Bibliothèque de l’École des Chartes, 24 (1863), 97-118.
ZACHARIADOU 1965 = Ἐ.Ἀ. ΖΑΧΑΡΙΑΔΟΥ, „Οἱ χριστιανοὶ ἀπόγονοι τοῦ Ἰζζεδδὶν
Καϊκαοὺς Β΄ στὴ Βέροια”, Μακεδονικά, 6 (1964-1965), 62-74.
ZAFEIRIS 2011 = Konstantinos ZAFEIRIS, „The Issue of the Authorship of the
Synopsis Chronike and Theodore Skoutariotes”, Revue des Études Byzan-
tines, 69 (2011), 253-263.
ZARRAS 2006 = Νεκτάριος ΖΑΡΡΑΣ, „Ο απαγχονισμός του Ιούδα στη βυζαντινή
τέχνη”, Αρχαιολογία & Τέχνες, 2006, τεύχος 99, 30-36.
ŽDRAKOV 2004 = Зарко ЖДРАКОВ, „Кям идентификацията на костурското ателие
от XV век – по непубликовани автографи от Кремиковския и Погановския
монастир”, Ниш и Византија / Niš & Byzantium, 2 (2004), 253-267.
ŽIVKOVIĆ 1986 = Бранислав ЖИВКОВИЋ, Поганово. Цртежи фреската, coll.
Споменици српског сликарства средњег века 5, Београд: Републички
завод за заштиту споменика културе, 1986.
ŽIVOJINOVIĆ 1978 = М. ЖИВОЈИНОВИЋ, „Света Гора и Лионска Унија”,
ZOMPOLIDES 1906 = Δημ. ΖΩΜΠΟΛΙΔΗΣ, „Ὁ ἀφορισμὸς ἢ τὸ ἀνάθεμα ἡ ἐσχάτη
τῶν ποινῶν ἐν τῷ Κανονικῷ Δικαίῳ τῆς Ὀρθοδόξου Ἀνατολικῆς Ἐκκλη-
σίας”, Νέοι Πανδέκται, 5 (1906), 209-212.
ZOTOS 1920 = Ἀλέξανδρος Δ. ΖΩΤΟΣ, Ἰωάννης ὁ Βέκκος, πατριάρχης Κωνσταν-
τινουπόλεως Νεὰς Ῥωμῆς, ὁ λατινόφρων, Μοναχῷ: [s.n.], 1920.
INDICE ANTROPONIMIC
Abaqa (Abaka/Abaga), han mongol Andronic al II-lea Paleologul, împărat bi-

(1265-1282) 143 (n. 445) zantin (1282-1328) 21-22, 37, 73-74,
Adrian al IV-lea, papă (1154-1159) 46, 48 74 (n. 226), 87 (n. 275), 120-124,
124 (n. 395), 126-127, 156, 160-161,
Aelia Eudoxia, soția împăratului bizantin 165, 175, 179-180, 179 (n. 542), 187,
Arkadios 249-250, 256 190, 197, 218-219, 218 (n. 656), 220
Akakios, stareț 220 (n. 663) (n. 663), 223, 223 (n. 667-668), 234
Alexandru al III-lea, papă (1159-1181) 46 (n. 692), 237 (n. 698), 258 (n. 762),
264, 266, 268-269, 272-273, 273
Alexandru al IV-lea, papă (1254-1261) 133 (n. 796), 281-282, 285, 296, 298
Alexios I Komnenos, împărat bizantin Andronic al III-lea Paleologul, împărat bi-
(1081-1118) 220 (n. 663), 222, 224, zantin (1328-1341) 25, 71 (n. 218),
227 215 (n. 644), 218
Alexios al III-lea Angelos, împărat bi- Andronic Masgidas, diplomat imperial
zantin (1195-1203) 76 (n. 233), 80- 177 (n. 537)
81, 85, 216
Andronic Mouzalon, diplomat imperial 135
Alexios Cheremon 208
Andronic Paleologul, megas domestikos 18
Alexios Philanthropenos, rebel 124
Andronic Paleologul, protostrator 190
Alexios Studitul, patriarh al Constanti-
nopolului (1025-1043) 258 (n. 762) Andronic, episcop de Sardes 197
Alexios, protostrator 220 (n. 663) Angelus de Perugia, legat pontifical 174
Alfonso al X-lea, rege al Castiliei (1252- Angelus Urbevetanus, legat pontifical 187
1284) 170 Arethas, arhiepiscop al Cezareei Capa-
Aloubardes vezi Maxim Alouphardes dociei 250
Ambrozie, arhiepiscop de Mediolanum Arkadios, împărat bizantin (395-408)
(374-397) 248-249 249, 256
Ana [Giovanna], soția împăratului An- Arsenie Autoreianos, patriarh al Constan-
dronic al III-lea 256 tinopolului (1254-1260, 1261-1265)
19, 25-26, 28, 28 (n. 37), 34, 36-37,
Ana Palaiologina Maliasena [Anthusa], 41-42, 46-48, 48 (n. 162), 51-52, 51
monahie 216 (n. 168), 57 (n. 187), 64, 65
Anastasius al III-lea, papă (911-913) 251 (n. 203), 72, 72 (n. 220), 94, 96-98,
Andronic I Komnenos, împărat bizantin 103-105, 105 (n. 328, 330), 108-117,
(1183-1185) 84 (n. 268), 85 109 (n. 342), 110 (n. 344-345), 113
(n. 358-359), 114 (n. 362, 364), 119, Berke, han mongol (1257-1266) 245
121-122, 121 (n. 381-382, 384), 122 Bernardus Ayglier, abate de Monte Cas-
(n. 385), 125-126, 128-129, 137, 182, sino 151, 159, 164, 165, 170
197, 210, 229, 232, 232 (n. 682),
234, 234 (n. 692), 237-239, 238 Bonagrazia de San Giovanni in Persice-
(n. 699, 701), 241-245, 241 (n. 711), to, legat pontifical 146, 155, 158
242 (n. 716), 244 (n. 723), 245 Bonaventura de Mugello, legat ponti-
(n. 726), 247, 256-257, 259-261, fical 146, 150
270 (n. 783), 274, 277, 283-284, Bonifacius de Yporia/Iporegia, legat
283 (n. 810), 286-287, 289-292, pontifical 135
294-299
Butheric, magister militum 248
Atanasie I, patriarh al Alexandriei (328-
335, 337-339, 346-356, 362, 363- Caffaro di Rustico da Caschifellone, cro-
364, 366-373) 136 nicar genovez 288
Atanasie I, patriarh al Constantinopolului Calada [Kaladas?], diplomat imperial 171
(1289-1293, 1303-1309) 58 (n. 187), Calist, monah anti-arsenit 26-27
65 (n. 204), 118, 121 (n. 384), 123- Carol I de Anjou, rege al Siciliei și Nea-
124, 123 (n. 391), 124 (n. 393), 126, polelui (1266-1282/1285) 21, 138-
129, 130, 244 (n. 722), 255 (n. 754), 144, 139 (n. 432), 147, 147 (n. 454),
270 150, 159, 163, 165, 165 (n. 505),
Atzypotheodoros 254 170, 171 (n. 523), 173 (n. 525), 174-
Augustin, episcop de Hippo Regius (396- 176, 176 (n. 532), 177 (n. 537), 180,
430) 118 (n. 373) 187, 188-189, 191, 194-195, 200-201,
246-247, 270
Balantes 254
Celestin al V-lea, papă (1294) 47, 66
Balduin I, împărat latin de Constantino-
pol (1204-1205) 35, 79, 90-91 Chiril, patriarh al Alexandriei (412-444) 136
Balduin al II-lea, împărat latin de Con- Chiril, egumen 209
stantinopol (1228-1261) 134, 236 Chiril, monah athonit 205, 228
(n. 695), 237 Clement al IV-lea, papă (1265-1268) 137
Bardas, cezar 253 (n. 428), 138-143, 138 (n. 431), 139
Bartholomeus de Grosseto, legat ponti- (n. 433), 140 (n. 435, 437), 146,
fical 189 155, 172, 179, 200
Bartholomeus de Senis, legat pontifical 187 Clement, legat pontifical 168
Barycheiros, soldat 209 Conrad al IV-lea, rege al Ierusalimului,
Germaniei și Siciliei (1228-1254,
Baybars I, sultan mameluc al Egiptului 1237-1254, 1250-1254) 45, 290
și al Siriei (1260-1277) 174, 174
(n. 526), 244, 245 (n. 727) Conradin de Hohenstaufen, regele al
Ierusalimului și al Siciliei (1254-
Berardus Caracciolus, notar pontifical 1268) 140
176 (n. 533)
Indice antroponimic 425
Constantin I, împărat bizantin (306-337) Dimitrie, jupan sârb 212

45, 54, 57, 107, 267, 270 Eftimie, patriarh al Constantinopolului
Constantin al V-lea, împărat bizantin (907-912) 251
(741-775) 192 (n. 584), 253 Eusebiu de Cezareea, istoric bisericesc 17
Constantin al VII-lea Porfirogenetul, Eustathios, mitropolit al Tesalonicului
împărat bizantin (945-959) 34, 60- 48 (n. 161)
61, 88, 88 (n. 278), 108, 250-251
Filip al III-lea, rege al Franței (1270-
Constantin al VIII-lea, împărat bizantin 1285) 185 (n. 560)
(1025-1028) 258 (n. 762)
Filip de Courtenay, împărat latin de
Constantin al IX-lea Monomahul, împă- Constantinopol în exil (1273-1283)
rat bizantin (1042-1055) 54 165, 170, 174, 180, 187-188, 194
Constantin Chadenos, pansebastos 216 Filotei Kokkinos, patriarh al Constan-
Constantin Harmenopoulos, canonist bi- tinopolului (1353-1354, 1364-1376)
zantin 258-259 (n. 762) 259 (n. 762)
Constantin Meliteniotes, unionist 116 Filotei, autor bizantin 60
(n. 369), 144 (n. 447), 148, 167, Filotei, mitropolit al Selymbriei (1362-
180, 197-198, 202, 265 (n. 770) 1389) 25 (n. 25), 26 (n. 26), 31, 274,
Constantin Mesopotamites, mitropolit al 275 (n. 801), 277, 278 (n. 803), 279,
Tesalonicului (1197, 1200/1201-1227) 283, 284-288, 291
75, 76 (n. 233) Fotie, patriarh al Constantinopolului (858-
Constantin [Paleologul], fiu al împăratu- 867, 877-886) 53 (n. 174), 109, 131,
lui Mihail al VIII-lea Paleologul 223, 169 (n. 519), 260
224 (n. 668) Frederic I Barbarossa, împărat (1155-
Constantin Panagiotes, polemist bizantin 1190) 46, 48
29, 30 (n. 42), 51, 51 (n. 169) Frederic al II-lea de Hohenstaufen, îm-
Constantin Rhentakes 209 părat (1220-1250) 290
Constantin Tornikes, sebastokrator al Te- Fulgentius de Ruspe, autor latin 136
salonicului 111, 111 (n. 352), 212, Galaction, monah anti-unionist 193, 202
212 (n. 631)
Galerius, împărat roman (305-311) 274
Constanța-Ana de Hohenstaufen, soția
împăratului bizantin Ioan al III-lea Gaufridus de Torino, legat pontifical 177
Doukas Vatatzes 112 Gentilus de Bettona, legat pontifical 174
Daniil al II-lea, arhiepiscop sârb (1323- Geoffroy de Villehardouin, cronicar latin
1337) 267, 286 91, 91 (n. 290)
Diabatenos 209 Gerardus de Prato, legat pontifical 137
Dimitrie Chomatenos, arhiepiscop de Ghenadie al II-lea, patriarh al Constantino-
Ohrida (1216/1217-cca 1236) 47, 76- polului (1454-1456, 1463, 1464-1465)
80, 79 (n. 247), 80 (n. 253), 84 65 (n. 204)
Gheorghe Akropolites, cronicar și diplo- Gherman al II-lea, patriarh al Constanti-

mat bizantin 21-23, 22 (n. 15), 26, 36, nopolului (1223-1240) 47, 77, 77
48, 75, 89-90, 104, 105 (n. 330), 109 (n. 240)
(n. 342), 110 (n. 345), 154, 157-158, Gherman al III-lea, patriarh al Constan-
161, 163, 175, 179, 202, 236 (n. 695) tinopolului (1265-1266) 103, 115-
Gheorghe Aulenos, diplomat imperial 116, 115 (n. 365), 154, 157-158,
177 (n. 537) 163, 182, 239-240, 270, 298
Gheorghe din Cipru vezi Grigorie al II-lea Giovanni Bonaventura, cardinal 159
Gheorghe Komnenos, împărat de Trape- (n. 487), 160, 162
zunt (1266-1280) 183 Giovanni de Vercelli, Superior general al
Gheorghe Metochites, unionist 29 (n. 41), ordinului dominican (1264-1283)
31, 116 (n. 369), 131 (n. 412), 159 140 (n. 437)
(n. 486), 170, 171 (n. 522), 173-176, Goffridus [Goffredus], diplomat impe-
176 (n. 533), 180, 197, 198, 202, rial 150
265-267, 265 (n. 770-771), 285, 287 Grigorie I, papă (590-604) 54
Gheorghe Moschampar, polemist bizan- Grigorie al II-lea, patriarh al Constanti-
tin 169 (n. 517-518) nopolului (1283-1289) 27, 120, 120
Gheorghe Mouzalon, regent al împăratu- (n. 375-376), 122, 148, 167, 197,
lui bizantin minor Ioan al IV-lea 199, 199 (n. 609), 203, 264-265, 265
Laskaris 18, 110, 116 (n. 770), 272-273
Gheorghe Pachymeres, cronicar și diplo- Grigorie al VII-lea, papă (1073-1085)
mat bizantin 22-23, 22 (n. 17), 36, 41, 236, 289
46-50, 52, 57 (n. 187), 64-65, 72, 74- Grigorie al IX-lea, papă (1227-1241)
75, 87 (n. 275), 89-90, 93, 96, 109 133 (n. 418)
(n. 342), 110 (n. 345), 114 (n. 362),
117, 121, 121 (n. 381), 139 (n. 432), Grigorie al X-lea, papă (1271-1276) 51 (n.
149, 154 (n. 474), 159 (n. 486), 166 170), 52, 131 (n. 412), 144-147, 145
(n. 513), 191, 234, 236-237, 236 (n. 448-449), 146 (n. 451), 150-151,
(n. 695), 243, 245 (n. 726), 263-264, 151 (n. 465), 154-161, 154 (n. 474),
263 (n. 766), 266-267, 270-271, 272 159 (n. 486-487), 161 (n. 495), 163
(n. 796), 273, 277, 284-285, 287-289, (n. 500-501), 164-165, 165 (n. 505),
295 167, 170-173, 171 (n. 523), 177, 181,
184, 186 (n. 564), 200, 270
[Gheorghe] Pahomie vezi Pahomie
Guidoni de Roma, legat pontifical 174
Gheorghe Paleologul, general bizantin 217
Henric al IV-lea, împărat (1084-1105)
Gheorghe Tzimiskes Berrhoiotes, diplo- 41, 45, 236, 289
mat imperial 154, 154 (n. 474), 158
Hieronymus de Ascoli, legat pontifical
Gherasim, mitropolit al Heracleei Traciei 146, 154 (n. 474), 155, 155 (n. 475),
120, 122 158, 159 (n. 486-487), 164 (n. 503),
Gherasim, stareț 209 174, 176
Honorius al III-lea, papă (1216-1227) minor (1258-1261) 18-19, 46-47,

80, 107 (n. 336) 103, 103 (n. 323), 110, 112, 112
Hülegü, han mongol (1256-1265) 20, 245 (n. 356), 115, 209, 231-233, 231-232
(n. 679), 234 (n. 692), 241, 259, 272,
Humbertus Romanus [Humbertus de Ro- 274, 292, 298
manis], călugăr dominican 151, 152
(n. 466) Ioan al V-lea Paleologul, împărat bizan-
tin (1341-1391) 87 (n. 275), 255,
Iachint, monah arsenit 27, 117, 123 258 (n. 762)
Ignatie, patriarh al Constantinopolului Ioan al VI-lea Cantacuzino [Ioasaf], îm-
(847-858, 867-877) 109 părat bizantin (1347-1354) 25, 49-
Ignatie, mitropolit al Tesalonicului 50, 64-65, 73, 84, 87 (n. 275), 255-
(1283/1284-1293) 27, 37 257, 256 (n. 757-758)
Ignatie, anti-unionist 191 Ioan al X-lea Kamateros, patriarh al
Inocențiu al II-lea, papă (1130-1143) 46 Constantinopolului (1198-1206) 86,
86 (n. 273), 104
Inocențiu al III-lea, papă (1198-1216)
46, 106, 107 (n. 336) Ioan al XI-lea Bekkos, patriarh al Con-
stantinopolului (1275-1282) 51-52,
Inocențiu al IV-lea, papă (1243-1254) 51 (n. 167), 51-52 (n. 170), 116, 116
105, 133, 289, 290 (n. 369), 126, 131, 144, 148-150,
Inocențiu al V-lea, papă (1276) 131 155, 166 (n. 510), 167, 169, 170
(n. 412), 171-172 (n. 523), 173-177, (n. 519), 172, 178-179, 181, 183,
173 (n. 524-525), 176 (n. 533), 177 186, 189-190, 189 (n. 573), 197-
(n. 535), 184, 186 (n. 564), 188, 200 198, 199 (n. 609), 203, 214, 246,
Ioachim al III-lea, patriarh bulgar de 265 (n. 770), 269, 272
Târnovo (1263-1273, 1284-1300) Ioan al XII-lea Kosmas, patriarh al Con-
164 (n. 503) stantinopolului (1294-1303) 123, 123
Ioan I Doukas, sebastokrator al Tesaliei (n. 390), 126
(1268-1289) 20, 181, 186, 197, 246-247 Ioan al XIII-lea Glykys, patriarh al Con-
Ioan I Tzimiskes, împărat bizantin (969- stantinopolului (1315-1319) 128
976) 17, 83-84, 87 (n. 275), 252-257, Ioan al XIV-lea Kalekas, patriarh al Con-
254 (n. 752), 255 (n. 754), 290 stantinopolului (1334-1347) 255-257,
Ioan al II-lea Komnenos, împărat bizan- 256 (n. 758)
tin (1118-1143) 82, 224 Ioan al XXI-lea, papă (1276-1277) 177-
Ioan al II-lea Komnenos, împărat de 181, 177 (n. 535, 537), 184-185, 187-
Trapezunt (1280-1297) 183 (n. 554) 188, 200, 223, 246
Ioan al III-lea Doukas Vatatzes, împărat Ioan Angelos, diplomat imperial 180
bizantin (1221-1254) 18, 42, 71-72, Ioan Apokaukos, mitropolit de Naupaktos
71 (n. 219), 75, 79, 83, 105, 112, 147 (1199/1200-1232) 76, 76 (n. 237)
Ioan al IV-lea Laskaris, împărat bizantin Ioan Cantacuzino, anti-unionist 190
Ioan Cheilas, mitropolitul al Efesului 153-154, 157-158, 159 (n. 486), 166-
(1285-1289, 1296) 27, 37, 118 (n. 373), 167, 166 (n. 512), 172, 182, 194,
242 (n. 727) 197, 202, 240-243, 241 (n. 711),
Ioan Damaschinul, monah 293 242 (n. 716), 243 (n. 718), 247, 257,
258 (n. 762), 260, 269-270, 291,
Ioan Drimys, rebel 125, 125 (n. 398) 296, 298
Ioan Gură de Aur, arhiepiscop al Con- Iov [Melias] Iasites, monah anti-unionist
stantinopolului (398-404) 37, 119, 148 (n. 457), 149, 152, 154, 173, 202
249-250, 256, 259 (n. 762)
Isaac I Komnenos, împărat bizantin
Ioan Kinnamos, cronicar bizantin 33, (1057-1059) 106 (n. 333)
48-50, 64
Isaac al II-lea Angelos, împărat bizantin
Ioan Paganus [Paganos?], diplomat im- (1185-1195, 1203-1204) 76 (n. 233),
perial 171 80-81, 85, 93, 106
Ioan Paleologul, despot 211-212, 216 Isaac Komnenos, fiu al împăratului bi-
Ioan Parastron, călugăr franciscan și diplo- zantin Ioan al II-lea Komnenos 82
mat imperial 51 (n. 170), 143, 145- Isaac Komnenos Rhaoul, anti-unionist 190,
147, 155, 158, 160 (n. 492), 165, 166 192, 192 (n. 584)
(n. 513)
Isaac, mitropolit al Efesului (1278-1283)
Ioan Skylitzes, cronicar bizantin 79, 106, 190, 198
106 (n. 333)
Isidor I, patriarh al Constantinopolului
Ioan Tarchaneiotes, arsenit moderat 120 (1347-1350) 256
Ioan, arhimandrit 223, 224 (n. 668) Iulian Apostatul, împărat bizantin (361-
Ioan, călugăr anti-unionist 128 363) 88, 88 (n. 277), 194
Ioan, diacon 220 (n. 663) Iustinian I, împărat bizantin (527-565)
Ioan, diplomat imperial 177 (n. 537) 17, 54
Ioan, episcop de Trikkala 220 (n. 663) Iustinian al II-lea, împărat bizantin (685-
695, 705-711) 60
Ioan, fiu al împăratului bizantin Manuel
al II-lea Paleologul 95 ̔Izz al-Dīn Kay-Kāwūs al II-lea, sultan
selgiucid (1246-1256, 1257-1261) 113,
Ioanichie al II-lea, arhiepiscop sârb (1337- 114 (n. 361), 238, 238 (n. 702)
1354) 49
Jacobus Auria, cronicar genovez 270 (n.
Ioniță Caloian, țar vlaho-bulgar (1197- 785), 271, 271 (n. 787, 789), 278,
1207) 80 287-288
Iosif I, patriarh al Constantinopolului Jacobus de Ferentino, legat pontifical 177
(1266-1275, 1282-1283) 72-73, 72
(n. 223), 114 (n. 362), 115-116, 115 Kaloeidas, anti-unionist 193
(n. 366), 116 (n. 368), 119-121, 119 Kokkoi, monahi anti-unioniști 193
(n. 374), 120 (n. 380), 122 (n. 385), Lazăr Gorianites, monah anti-unionist 193
123, 126, 130, 141-142, 147-149,
Leon al VI-lea, împărat bizantin (886- Manuel I Sarantenos, patriarh al Constan-

912) 250-251, 252 (n. 746), 256-257, tinopolului (1216/1217-1222) 71
290 Manuel al II-lea Paleologul, împărat bi-
Leon al IX-lea, papă (1049-1054) 56 zantin (1391-1425) 71 (n. 218), 95
Leon Akropolites, demnitar bizantin 211 Manuel al II-lea, patriarh al Constantino-
(n. 629) polului (1244-1254) 72
Leon Diaconul, cronicar bizantin 17 Manuel Batrachonites, sebastos 212
Leon Pinakes, mitropolit al Heracleei Manuel Disypatos, mitropolit al Tesalonicu-
Traciei 193, 193 (n. 592) lui (1256-1260/1261) 26, 27, 111
Leon de Santa Croce, cardinal 80 Manuel Gabalas, protonotar 37, 128, 128
Leon Tornikios, rebel 88, 91 (n. 409)
Leon, arhiepiscop al Ohridei 56 Manuel Holobolos, retor 23, 23 (n. 20), 96,
115 (n. 367), 138 (n. 431), 148, 152,
Leon, mitropolit de Serres 198 172, 202, 239-240, 240 (n. 707)
Liutprand, episcop de Cremona 55 (n. 182) Manuel Kalekas, dominican convertit 31,
Lothar al III-lea, împărat (1133-1137) 46 271 (n. 789), 279-280, 283, 285, 287
Ludovic al II-lea, împărat carolingian (855- Manuel Komnenos Rhaoul, anti-unionist
875) 45 190, 192, 192 (n. 584)
Ludovic al IX-lea, rege al Franței (1226- Marchetus [Marchetto], legat pontifical 185,
1270) 142-144, 143 (n. 444-445), 144 186 (n. 564), 190
(n. 447), 146, 148 Marchus [Marco], legat pontifical 185, 186-
Macarie Melissenos [Melissourgos], mi- 187 (n. 564), 190
tropolit al Monemvasiei 23, 89 Maria, fiică a împăratului Mihail al VIII-
Macarie Peristeres, monah anti-unionist 193 lea Paleologul 143 (n. 445)
Macarie, mitropolit al Ancyrei (1397- Maria Komnenos Laskaris 208
1405) 62, 65, 94, 94 (n. 305), 108, Marinus din Cipru, preot 150
108 (n. 339)
Marinus de Eboli, cancelar pontifical
Macarie, mitropolit al Pisidiei (1250- 135 (n. 422)
1265) 26, 114 (n. 361-362), 242 (n. 716)
Martin al IV-lea, papă (1281-1285) 20-21,
Macarie, monah anti-unionist 193 193-195, 193 (n. 591), 194 (n. 593,
Mandas [Mercurie], domestikos 191 595), 197, 199-200, 202, 246, 248,
Manfred de Hohenstaufen, rege al Sicilie 270, 291
(1258-1266) 21, 135, 138, 141 Matei Angelos Panaretos, polemist bizan-
Manteianos 209 tin 259 (n. 762)
Manuel I Komnenos, împărat bizantin Matei Blastares, canonist bizantin 50
(1143-1180) 35, 80-87, 82 (n. 264), (n. 165), 233 (n. 687)
106, 168, 224-225, 258 Matei, mitropolit al Efesului [Manuel Ga-
balas] (1329-1351) 128
Maxim, mitropolit al Heracleei Pontului 150 (n. 461), 154 (n. 474), 160-161,
(1265-1266, 1283-1285) 27 161 (n. 495), 164-176, 164 (n. 503),
Maxim Alouphardes, diplomat imperial 165 (n. 505), 174 (n. 526), 177
134-135 (n. 535), 179-187, 179 (n. 542), 181
(n. 547), 183 (n. 554), 185 (n. 559-
Maxim Mărturisitorul, monah 119, 150, 293 560), 186 (n. 564), 189-194, 192
Maxim Planoudes, intelectual bizantin 74 (n. 584), 193 (n. 591-592), 196-198,
Meletie Mărturisitorul, monah anti-unio- 200-202, 205-229, 206 (n. 611), 207
nist 29, 182, 182 (n. 552), 202, 283, (n. 613), 208 (n. 620), 210 (n. 623,
283 (n. 810) 625), 211 (n. 627), 215 (n. 644), 218
(n. 656), 219 (n. 658), 220 (n. 661-
Meletie, monah anti-unionist 191 663), 221 (n. 665), 222-223 (n. 667),
Metodie, monah arsenit 26-27 224 (n. 668), 226 (n. 671, 673), 227
Mihail I Keroularios, patriarh al Con- (n. 674), 231-234, 234 (n. 689), 236
stantinopolului (1043-1058) 54-56, (n. 695), 237, 238 (n. 701), 239-247,
56 (n. 184), 65, 106 (n. 333), 260 240 (n. 708), 245 (n. 725), 255-257,
258 (n. 762), 259-260, 263-274, 263
Mihail al II-lea Komnenos Doukas, despot (n. 766), 265 (n. 770), 270 (n. 783),
al Epirului (1249-1267) 110 (n. 344) 272 (n. 796), 275 (n. 801), 277, 278
Mihail al II-lea Kourkouas, patriarh al Con- (n. 803), 279-281, 283-292, 294-
stantinopolului (1143-1146) 80-81 298, 299 (n. 818)
Mihail al III-lea, patriarh al Constantino- Mihail al IX-lea Paleologul, co-împărat
polului (1170-1178) 103 (n. 324), 168- bizantin (1294-1320) 74-75, 74 (n. 227),
169, 258 (n. 762) 90-91
Mihail al IV-lea Autoreianos, patriarh al Mihail Abalantes, diplomat imperial 135
Constantinopolului (1208-1214) 82, Mihail Angelos, soldat 209
86, 104
Mihail Italikos, intelectual bizantin 81,
Mihail al VIII-lea Paleologul, împărat bi- 83-85
zantin (1258-1282) 18-23, 18 (n. 3-4),
23 (n. 20), 25, 29, 31-34, 36-37, 40- Mihail Strategopoulos, anti-unionist 193
44, 42 (n. 153), 46-48, 48 (n. 162), 51- Neofit Amageireutos, mitropolit al Bru-
52, 51 (n. 167, 170), 57, 57 (n. 187), sei (1283/1285-1285/1289) 122
64-65, 65 (n. 203), 72, 75, 84, 89, 89 Nichifor I Komnenos Doukas, despot al
(n. 281), 91, 93, 96-99, 103-104, 110- Epirului (1267-1296) 181, 186
113, 113 (n. 358), 115-117, 115
(n. 367), 116 (n. 369), 119, 121 Nichifor al II-lea, împărat bizantin (963-
(n. 384), 122, 122 (n. 385), 128-129, 969) 83, 85, 88 (n. 278), 91, 111,
128 (n. 411), 131 (n. 412), 133-147, 111 (n. 348), 199, 252-257, 253
134 (n. 420), 135 (n. 422), 136 (n. 749), 254 (n. 752), 290
(n. 423, 425), 137 (n. 428), 138 Nichifor al II-lea, patriarh al Constantino-
(n. 431), 139 (n. 432), 143 (n. 444), polului (1260-1261) 111, 111 (n. 348),
145 (n. 448), 146 (n. 451), 149-157, 119, 182, 298
Nichifor Blemmydes, intelectual bizantin Nikandros, mitropolit de Larissa 198

72, 75, 105 (n. 330), 109 (n. 342), 110 Nikephoritzes, diplomat imperial 135
(n. 344), 150 (n. 461)
Ogerius, protonotarius 29 (n. 41), 183
Nichifor Calist Xanthopoulos, istoric (n. 554), 185-186
bisericesc bizantin 27, 281-282, 281
(n. 807), 287 Otto al IV-lea, împărat (1209-1215) 46
Nichifor Gregoras, cronicar bizantin 22- Paulinus Venetus, cronicar franciscan 162
23, 22 (n. 17), 72, 75-76, 89-90, 125, (n. 498)
264, 266-269, 271, 273, 277, 284-288 Pahomie, anti-unionist 193, 263, 271, 273
Nichifor, călugăr athonit anti-unionist Pelagius de Albano, cardinal 107
168, 183 Pepin cel Scurt, rege al francilor (751-
Nichita Choniates, cronicar bizantin 70, 768) 45, 66 (n. 205)
75, 80, 82-83, 82 (n. 264), 85, 91 Perdikkas, anti-unionist 192
Nicolae I, papă (858-867) 45, 53 (n. 174), Petru al III-lea, rege al Aragonului (1276-
131 1285) 21, 195, 247
Nicolae I Mystikos, patriarh al Constan- Petru de Charny, arhiepiscop latin de Sens
tinopolului (901-907, 912-925) 103, 145 (n. 450)
250-251, 256-257
Petru de Courtenay, împărat latin de Con-
Nicolae al II-lea, patriarh melkit al Ale- stantinopol (1216-1217) 80, 100 (n. 318)
xandriei (1263-1275) 245 (n. 726)
Petru de Crest, legat pontifical 135
Nicolae al III-lea, papă (1277-1280) 131
(n. 412), 185, 185 (n. 559-560), 186- Petru de Moras, legat pontifical 135
191, 186-187 (n. 564), 187 (n. 565), Petru Deljan, rebel 88, 91
199-200 Philippus Perusinus, legat pontifical 187
Nicolae Komnenos Maliasenos [Ioasaf], Phokas, împărat bizantin (602-610) 54,
monah 216 88, 88 (n. 277)
Nicolae Mesarites, mitropolit al Efesului 107 Polieuct, patriarh al Constantinopolului
Nicolae Panaretos, diplomat imperial (956-970) 83, 252-254, 257
154, 154 (n. 473), 158 Pothos 209
Nicolae, episcop latin de Cotrone (Croton Pseudo-Kodinos, autor bizantin anonim
/ Durazzo) 134, 135 (n. 421, 425), 23-24, 50, 57 (n. 187), 60, 63-65, 65
136-138, 138 (n. 431), 150 (n. 461), (n. 204), 67 (n. 206), 87 (n. 275),
201 92, 96, 108 (n. 339), 295
Nifon I, patriarh al Constantinopolului Pulcheria, împărăteasă bizantină (450-
(1310-1314) 125, 128 453) 121 (n. 383)
Nifon al II-lea, patriarh al Constantinopo- Qalāwūn, sultan mameluc al Egiptului și
lului (1486-1488; 1497-1498) 278- al Siriei (1279-1290) 174 (n. 526)
279 (n. 804)
Radu cel Mare, domnitor al Țării Româ- Ștefan Uroš al IV-lea Dušan, rege al Serbiei
nești (1495-1508) 278 (n. 804) (1331-1355) 49-50, 50 (n. 165), 275
Raymundus Berengarius, legat pontifical (n. 801)
146, 150 [Ștefan?], mitropolit de Filippi 154 (n. 474)
Raynerius de Siena, legat pontifical 137 Teoctist, mitropolit de Adrianopol 198
Raynonus din Viterbo, legat pontifical 177 Teodor I Laskaris, împărat bizantin
Robert de Clary, cronicar latin 91, 91 (n. 290) (1205-1221) 70-71, 70 (n. 211), 79,
82-86
Rodolphus Grosparmi de Albano, legat
pontifical 143, 144 Teodor al II-lea Laskaris, împărat bizan-
tin (1254-1258) 18, 21, 71 (n. 218),
Roman al II-lea, împărat bizantin (959- 72, 75, 89, 91-92, 94, 97, 99, 103
963) 252 (n. 323), 105, 105 (n. 330), 108, 110-
Rudolf I, rege al Germaniei (1273-1291) 171 112, 112 (n. 354), 274, 295
Salimbene de Adam, cronicar latin 196 Teodor Agallianos, polemist bizantin 32,
Salvo din Lucca, legat ponifical 177 283, 284 (n. 811), 285-288, 291
Sergius al III-lea, papă (904-911) 251 Teodor Balsamon, patriarh al Antiohiei
(1185-1190), canonist bizantin 56, 83-
Sigebertus Gemblacensis, cronicar latin 84, 83 (n. 267), 87 (n. 275), 93, 93
54-55, 54 (n. 179) (n. 303), 106 (n. 334), 108, 241
Silvestru I, papă (314-335) 45, 48 (n. 162), (n. 711), 259 (n. 762), 293
53, 62, 107, 136 Teodor Doukas Angelos, despot al Epi-
Simeon, mitropolit al Tesalonicului rului (1215-1230), împărat al Tesaloni-
(1416/1417-1429) 57 (n. 187), 62- cului (1224-1230) 75-77, 76 (n. 233,
65, 63 (n. 198), 65 (n. 204), 94-95, 237), 84
108-109, 108 (n. 339), 260 Teodor Graptos, monah iconofil 192,
Simon de Avernia, legat pontifical 135 192 (n. 585)
Sofronie, monah cretan 261-262 Teodor Kotys, monah anti-unionist 192
Stylianos, cleric 253 Teodor Metochites, autor bizantin 74 (n. 227)
Ștefan al II-lea, papă (752-757) 45, 66 Teodor Monomachos, diplomat imperial 171
(n. 205) Teodor Mouzalon, anti-unionist 193,
Ștefan al V-lea, rege al Ungariei și Croa- 193 (n. 589)
ției (1270-1272) 21 Teodor Pazoudinos, sebastos 215
Ștefan Prvovenčani, rege al Serbiei Teodor Skoutariotes, mitropolitul de Cyzic
(1217-1227) 80 (1277-1283), cronicar bizantin 22, 26,
Ștefan Uroš I, rege al Serbiei (1243- 180, 198, 198 (n. 606), 202
1276) 212 Teodor Studitul, călugăr 119, 293
Ștefan Uroš al II-lea Milutin, rege al Teodor, mesager bizantin 150, 170, 173-
Serbiei (1282-1321) 218, 267-268 174, 176 (n. 533)
Teodora Palaiologina Cantacuzina Rhaou- Toma I, patriarh al Constantinopolului

laina, literat bizantin 121 (n. 384), 192 (607-610) 67
(n. 584) Toma d’Aquino, teolog latin 118 (n. 373),
Teodora, soția împăratului Mihail al VIII- 136 (n. 425)
lea 112, 112 (n. 353), 208 (n. 620), Urban al II-lea, papă (1088-1099) 45
219, 223, 264, 264 (n. 769)
Urban al IV-lea, papă (1261-1264) 134-
Teodoret, episcop de Cyr (423-457) 248 139, 134 (n. 420), 135 (n. 421-422),
Teodosie I, împărat bizantin (379-395) 200
248-249, 256-257, 290 Vasile I, împărat bizantin (867-886) 34, 250
Teodosie al IV-lea Prinkipes, patriarh al Vasile al II-lea, împărat bizantin (976-
Antiohiei (1278-1283) 73 1025) 104, 220 (n. 662), 264, 273
Teodot Kalothetos, pansebastos 209 Vasile cel Mare, episcop al Cezareei Capa-
Teofan Graptos, monah iconofil 192 dociei (370-379) 96, 233 (n. 686), 240
Teofan, mitropolit al Niceei și diplomat Vasile Planites, diacon 209
imperial 154, 154 (n. 474), 158, 160 Vasile, parakoimomenos 88 (n. 278)
(n. 490), 193, 195, 197
Vicedomino Vicedomini de Praeneste,
Teofano, soția împăratului Roman al II- cardinal 154 (n. 474), 157
lea 252, 253 (n. 749), 255 (n. 754)
Zoe Karbonopsina, soția împăratului
Teolept, mitropolit al Filadelfiei (1283/1284 Leon al VI-lea 250
-1322) 28, 37, 117, 119 (n. 373), 127, 128

Autoritatea Imperiala in Criza Mihail VIII

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Autoritatea Imperiala in Criza Mihail VIII

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Autoritatea imperială în criză:

Mihail al VIII-lea Paleologul (1258-1282) și

Autoritatea imperială în criză:

MUZEUL BRĂILEI EDITURA ISTROS

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

PREFAȚĂ (Victor Spinei) ......................................................................... 7

III. SCHISMA ARSENITĂ (1265-1310): ΑΚΡΙΒΕΙΑ SAU

Lipsa de prestigiu a unui organism statal, cauzată de impunerea unei

perene cu reprezentanți consacrați ai domeniului, de a se folosi de mijloace-

Ionuț-Alexandru Tudorie a dat dovadă de temeritate atunci când a

Pentru numele proprii grecești și latinești am ales să acord prioritate

Istoria acestui proiect editorial a debutat în toamna anului 2004,

idei dezvoltate în prezenta cercetare cu numeroși cercetători, care mi-au

multe dintre obligațiile familiale, atât în perioadele când eram prezent

„În această viață și în preumblarea pământească de jos cunosc do-

Scurtă biografie a împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul

ria de la Pelagonia împotriva unei puternice coaliţii anti-niceene (vara-

Ioan I Doukas (1268-1289); a doua a fost proclamată de papa Martin al

tului Teodor al II-lea Laskaris să accepte căsătorii cu principi din spațiul

Akropolites, principalul izvor al perioadei exilului nicean; deşi lucrarea

PANAGIOTES 2003; KATSAROS, SPYROPOULOS 2004; ZHAVORONKOV 2005; MACRIDES

(Istorii),23 scrisă de monahul Ioasaf, fostul împărat Ioan al VI-lea Canta-

anul 1284, oferă informaţii care contrabalansează imaginea transmisă de

autentică a monahului Calist (identificat eronat de editor cu Nichifor Ca-

Biserica vizibilă şi obligaţia credincioşilor de a rămâne în ascultare faţă

surile papilor39 pe parcursul negocierilor anterioare și posterioare acestui

în limba latină: Panagiotae cum azymita disputatio, redactat de un anti-

Sursele istorice menționate sunt completate de documentele oficia-

1389); Sfântul Agatonic a fost un creștin martirizat în Selymbria în secolul

împăratului bizantin exprimată vizibil prin poziția călare în cadrul cere-

lului de la încoronarea împăratului cu referire la întreaga perioadă bizan-

acestor uzurpatori ar fi fost modificat ceremonialul încoronării. Ultima

în chestiunea excomunicării lui Iosif I şi a identificării lui Ignatie, destinata-

mai importante aspecte ale problemei: de la stabilirea contextului socio-

kolskiy,94 Walter Norden,95 Karl Joseph von Hefele,96 Venance Grumel,97

Carmelo Capizzi,125 Olivier Clément,126 Mirjana Živojinović,127 Gabriel

a lui Georg Ostrogorsky143 dedicată sistemului bizantin de împroprietărire

Obiectivele și metodologia cercetării

rite texte legislative și întărită de poziționarea reședințelor celor două in-

MACRIDES, MUNITIZ 2013: 367-378; ASUTAY-EFFENBERGER 2013; MACRIDES 2013b;

și modificările structurale ale relației instituționale dintre Stat și Biserică

„Căci ajutorul împăraților se întinde asupra sufletului și a trupului,

papală), încercând legitimarea acestor soluții de compromis teologic prin

la intrarea în palat. În planul relațiilor instituționale, prin această alegere

după o perioadă din demnitatea ecleziastică, moment care ar putea fi in-

zei asupra atitudinii acestuia față de proprietățile Bisericii. Contrar opiniei

vieții pământești a împăratului Mihail al VIII-lea Statul s-a impus în ra-

Biserica în contextul social al Imperiului bizantin restaurat a întărit implicit

Pentru detalii cu privire la această dezbatere în societatea bizantină contemporană lui

aceste reacții fiind atacate frontal pretențiile cvasi-sacramentale clamate de

BEKKER 1838 = GEORGIUS PHRANTZES, IOANNES CANANUS, IOANNES

BUCHON 1845 = Recherches historiques sur la principauté française de Morée et

DANIČIĆ 1866 = Животи Краљева и Архиепископа Српских, написао Архие-

VAN DIETEN 1973 = NIKEPHOROS GREGORAS, Rhomäische Geschichte – Histo-

„Древнейшіе патріаршiе Типиконы Іерусалимскій (Святогробскій) и

EUSTRATIADES 1928 = Σωφρόνιος ΕΥΣΤΡΑΤΙΑΔΗΣ, „Ὁ πατριάρχης Ἀρσένιος ὁ

FATOUROS, KRISCHER 1986 = JOHANNES KANTAKUZENOS, Geschichte (Buch II),

fentlichungen zur Byzanzforschung XIX], Herausgegeben von Christian GAST-

GENNADIOS 1953 = ΓΕΝΝΑΔΙΟΣ (Μητροπολίτης Ἠλιουπόλεως), „Ἡ πρώτη ἀπὸ

Bithynia et Nymphaeae in Lydia (1234)”, Archivum Franciscanum Histo-

Arbeiten 35, Berlin / Amsterdam: Akademie-Verlag / Adolf M. Hakkert,

und erklärt von Stanislaus HAFNER, coll. Slavische Geschichtsschreiber 9,

KOLBABA 1997 = Tia KOLBABA, „Meletios Homologetes On the Customs of the