ma

Sisteme informatice în managementul

resurselor umane

Titular: prof. univ. dr. Ioan RADU

Program de master: Managementul resurselor umane
Facultatea de Management, A.S.E. 2005
Academia de Studii Economice
Bucureşti Facultatea de Management
Master: Managementul resurselor umane
Titular: prof. univ. dr. Ioan Radu
Anul: I
Semestrul: 1

Autori material:
prof. univ. dr. Ioan Radu
(coordonator) prof. univ. dr. Dorian
Vlădeanu
conf. univ. dr. Minodora
Ursăcescu asist. univ. drd. Mihai
Cioc
prep. univ. Sorin
Burlacu dr. ing. Florin
Ioniţă

Acest material reprezintă o descriere a structurii generale a cursului.

Suportul teoretico-metodologic şi aplicativ al cursului va putea fi achiziţionat de la
difuzorii de carte.

Toate drepturile asupra acestei lucrări aparţin autorilor. Nici o parte din acest material nu
poate fi reprodus sau transmis, sub nici o formă, electronică, mecanică sau de mână, fără
permisiunea scrisă a autorilor.

2
- 2005 -

3
Cuprins

1. CERINŢE DE INFORMATIZARE A MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE----------------------4

1.1.CERINŢE MANAGERIALE--------------------------------------------------------------------------------------4
1.2.AUDITAREA SISTEMELOR INFORMAŢIONALE-------------------------------------------------------------4
1.3.INGINERIA SPECIFICATIILOR--------------------------------------------------------------------------------------4

2. REALIZAREA ŞI IMPLEMENTAREA ARHITECTURILOR DE TIP ERP, SCM ŞI CRM-----------------5

2.1.ERP----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------5
2.2.SCM---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------6
2.3.CRM---------------------------------------------------------------------------------------------------------------7

3. MANAGEMENTUL DOCUMENTELOR,AL FLUXURILOR DE LUCRU ŞI CONCEPTUL DE

SEMNĂTURĂ DIGITALĂ-------------------------------------------------------------------------------------------------------8
3.1.MANAGEMENTUL DOCUMENTELOR ŞI FLUXURILOR DE LUCRU----------------------------------------8
3.2.SEMNĂTURA DIGITALĂ----------------------------------------------------------------------------------------8

4. TEHNOLOGII SPECIFICE DEZVOLTATE PE PLATFORME INTERNET-----------------------------------9

4.1.INTRANET-------------------------------------------------------------------------------------------------------9
4.2.VPN---------------------------------------------------------------------------------------------------------------9
4.3.E-LEARNING-----------------------------------------------------------------------------------------------------------10
4.4.E-COMMERCE---------------------------------------------------------------------------------------------------------11
5. METODE ŞI TEHNICI ASISTATE DE CALCULATOR PENTRU OPTIMIZAREA DECIZIILOR------13
5.1.OPTIMIZAREA LINIARĂ---------------------------------------------------------------------------------------13
5.2.TEORIA FUZZY--------------------------------------------------------------------------------------------------13
5.3.TEHNICI DE PREVIZIUNE-------------------------------------------------------------------------------------14
5.4.INGINERIA VALORII-------------------------------------------------------------------------------------------15
5.5.ANALIZA DRUMULUI CRITIC---------------------------------------------------------------------------------15
5.6.SIMULĂRI MANAGERIALE-------------------------------------------------------------------------------------17

6.ARHITECTURA SISTEMELOR INFORMATICE PENTRU MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE- -18

6.1.OBIECTIV--------------------------------------------------------------------------------------------------------------18
6.2.PREMISE PENTRU ELABORARE------------------------------------------------------------------------------18
6.3.FUNCŢII GENERALE--------------------------------------------------------------------------------------------------18

7. INTRODUCEREA SISTEMELOR EXPERT ÎN MANAGEMENTUL FIRMELOR---------------------------19

7.1.MEMORIA ORGANIZAŢIONALĂ-------------------------------------------------------------------------------19
7.2.KMS---------------------------------------------------------------------------------------------------------------19
7.3.SISTEME EXPERT-----------------------------------------------------------------------------------------------------20
1. Cerinţe de informatizare a managementului resurselor umane.
1.1. Cerinţe manageriale
Una din condiţiile necesare pentru
alinierea managementului resurselor
umane din România la cerinţele şi
standardele existente pe piaţa Uniunii
Europene o reprezintă integrarea rapidă
a celor mai noi tendinţe în domeniul ITC.
Principala cerinţă care trebuie să fie
satisfăcută, în acest context, este trecerea
de la societatea informaţională la cea
bazată pe cunoştinţe, prin implementarea
unor tehnolofii specifice cum ar fi : ERP,
SCM, CRM, managementul documentelor
şi fluxurilor de lucru, managementul
calităţii în informatică, eBusiness,
eLearning şi alte tehnici privind lucrul
sub platforme Internet.
De asemenea, o cerinţă de natură
decizională, cu un grad ridicat de
actualitate pe plan mondial, o reprezintă
utilizarea instrumentarului informatic
pentru rezolvarea unor situaţii
manageriale specifice managementului
resurselor umane.
În acest sens, se doreşte preluarea unor
algoritmi şi a unor modele economico-
matematice complexe, cum ar fi cele
derivate din teoria fuzzy sau din tehnica
ingineriei valorii, şi elaborarea unor
produse software care să permită
aplicarea lor la nivelul unor probleme
decizionale tipice.
1.2. Auditarea sistemelor informaţionale
Identificarea cerinţelor funcţionale ale
informatizării managementului resurselor
umane presupune defăşurarea unui
proces de auditare a sistemului
informaţional, fiind abordate problematici
precum:
 inventarierea echipamentelor hardware
şi a aplicaţiilor software utilizate;
 elaborarea politicilor şi standardelor
în domeniul managementului
informaţiilor;
 evaluarea securităţii fizice şi logice a
sistemului;
 analiza contractelor privind
mentenanţa echipamentelor;
 studiul mecanismelor de criptare şi
decriptare a informaţiilor;
 pregătirea resurselor umane de
specialitate;
 managementul informaţiilor şi manage-
mentul cunoştinţelor;
 posibilităţile de implementare a noilor
tehnologii.
1.3. Ingineria specificaţiilor
Specificaţiile reprezintă seturi de cerinţe
de natură managerială, tehnică sau
economică, care trebuie să fie satisfăcute
de un produs, sistem sau serviciu.
Ingineria specificaţiilor are drept obiectiv
pregătirea specificaţiilor administrative şi
tehnice în procesul implementare a
sistemelor informatice pentru manage-
mentul resurselor umane.
2. Realizarea şi implementarea arhitecturilor de tip ERP, CRM şi SCM
2.1. ERP
Sistemele ERP au apărut ca urmare a
evoluţiei sistemelor de planificare a
resurselor organizaţiei, prin dezvoltarea
arhitecturilor de tip MRP1 şi MRP2.
Deşi în abordările specialiştilor există
numeroase puncte divergente, sistemele
ERP prezintă o serie de trăsături comune
atunci când sunt implementate la nivelul
funcţiunii de resurse umane :
1. Sunt dezvoltate după criterii
obiective precum cel al funcţiunii, ceea
ce le conferă flexibilitate şi capacitatea
de reproiectare facilă în condiţiile
modificării unor factori endogeni sau
exogeni organizaţiei.
2. Au un caracter “deschis”, pentru că
integrează un număr mare de entităţi din
mediul extern al organizaţiei (clienţi,
furnizori, organisme financiar-bancare,
alţi agenţi economici etc.).
3. Din punct de vedere tehnic,
funcţionează pe o arhitectură client-
server, în care informaţiile sunt
gestionate pe o staţie centrală şi sunt
accesate de utilizatori folosind, de regulă,
tehnologiile Internet/Intranet, fapt care
conferă o serie de avantaje: menţinerea
unităţii şi integrităţii datelor; accesarea
concurentă a aceloraşi resurse;
disponibilitate maximă a serviciilor
indiferent de localizarea fizică a resursei
sau utilizatorului.
rice; simularea de multiple variante de
modificări salariale pentru alocarea
4. Sunt proiectate într-o concepţie
modulară şi integrează toate procesele
desfăşurate in cadrul organizaţiilor,
acoperind, în general, următoarele sfere
de activitate:
 Managementul financiar-contabil:
automatizarea înregistrării informaţiilor
financiar contabile preluate din
documentele primare; realizarea unei
evidenţe financiar-contabile complete,
la nivel sintetic şi analitic; urmărirea
operativă a situaţiei financiar contabile
a societăţilor comerciale, cu accent pe
urmărirea încasărilor şi plăţilor la nivel
de document; tipărirea automată a
documentelor de informare şi sinteză
cerute de legislaţia în vigoare.
 Managementul producţiei: identificarea
principalilor indicatori de performanţă şi
transmiterea acestora către factorii de
decizie pentru monitorizare şi control;
flexibilitatea modelelor de fabricaţie şi
arhivarea informaţiilor de fabricaţie pe o
perioadă nelimitată; informarea în timp
real asupra indicatorilor operaţionali;
crearea unui instrument de asistenţă
pentru planificarea producţiei; calculul
costurilor ante şi post producţie.
 Managementul resurselor umane:
managementul datelor de personal ale
angajatilor existenţi la un moment dat
în întreprindere , cu acces imediat la
date consistente de istoric;
managementul salariaţilor în cadrul
structurii organizato-
corespunzatoare a bugetului; încarcarea
automata a proiectelor cu cheltuielile
 salariale şi cu alte cheltuieli generate
de activitatea angajaţilor; urmărirea
eficienţei activităţii angajaţilor şi
evaluarea performanţelor acestora.
 Managementul stocurilor: actualizarea
zilnică a situaţiei stocurilor, atât
cantitativ cât şi valoric şi urmărirea
corectă a mişcarii de stocuri în vederea
eliminării fenomenelor de suprastocare
sau lipsă de stoc; stabilirea necesarului
de aprovizionare şi realizarea
aprovizionării pe baza unui model
optim.
 Managementul mijloacelor fixe:
gestionarea mijloacelor fixe pe întreaga
durată de utilizare, de la achiziţionare
şi punere în funcţiune, până la
scoaterea din funcţiune; generarea
situaţiilor specifice mijloacelor fixe
(intrări, ieşiri, fişa mijlocului fix);
realizarea unui istoric al mijlocului fix
din punct de vedere cronologic de la
intrarea în patrimoniu şi până la ieşirea
din patrimoniu.
2.2. SCM
Arhitectura sistemelor ERP permite
furnizarea unui model deschis care
permite transferul de date atât în
interiorul organizaţiei, cât şi în mediul
extern al acesteia, începând cu furnizorii
cheie şi terminând cu reţeaua de
consumatori. În literatura de specialitate,
astfel de arhitecturi sunt denumite
sisteme SCM.
SCM permite optimizarea a trei categorii
de fluxuri : fluxuri de producţie
(deplasarea de bunuri de la un furnizor la
un consumator, ca urmare a solicitării
acestuia din urmă), fluxuri informaţionale
(transmiterea de comenzi de către client
şi actualizarea datelor referitoare la
livrare) şi fluxuri financiare (modalităţi,
termene de creditare şi grafice de plată).
Din punctul de vedere al aplicaţiilor
informatice utilizate, acestea includ două
tipuri de pachete software :
 Aplicaţii de planificare: utilizează de
regulă algoritmi complecşi pentru a
stabili modalitatea optimă de satisfacere
a unei comenzi. În această categorie
intră şi pachetele de programe care au
la bază metoda imploziei şi exploziei
prin care se realizează descompunerea
fiecărui produs comandat pe articole
componente în funcţie de structura sa
arborescentă, precum şi stabilirea
necesarului de aprovizionat.
 Aplicaţii de execuţie: urmăresc stadiul
fizic în care se află produsele şi
materialele, precum şi informaţii de
natură economico-financiară legate de
activităţile de desfacere şi
aprovizionare.
Soluţiile SCM utilizează tehnologia de
reţea pentru a pune în legătură clienţii şi
furnizorii şi pentru a genera, în timp real,
informaţii referitoare la evoluţia
parametrilor proceselor de producţie şi
distribuţie.
2.3. CRM prezintă, drept principale funcţionalităţi :
Planificarea resurselor organizatiei (ERP)
trebuie sa pornească de la principala
veriga a lantului de distribuţie şi anume
consumatorul final. În vederea
optimizării modului in care organizaţiile
interacţio- neaza cu clienţii,
implementarea de sisteme ERP este
insoţită, de cele mai multe ori, de
dezvoltarea unor componente de tip
CRM.
Un sistem de management al relaţiilor cu
clienţii (CRM Customer Relationship
Management) reprezintă o un ansamblu
de aplicaţii informatice şi proceduri care
vizează identificarea principalelor
aşteptări şi preferinţe ale clienţilor
organizaţiei şi utilizarea eficientă a
informaţiilor acumulate în scopul
perfecţionării relaţiilor cu aceştia.
Implementarea unui astfel de sistem are
drept obiectiv fundamental creşterea
gradului de satisfacere a cerinţelor
explicite şi implicite ale clienţilor şi
presupune dezvoltarea a două
componente :
 o componentă managerială
reprezentată de ansamblul metodelor şi
tehnicilor utilizate pentru integrarea şi
utilizarea datelor referitoare la
comportamentul consumatorilor;
 o componentă informatică care include
totalitatea echipamentelor hardware şi
a componentelor software utilizate
pentru colectarea, stocarea şi
gestionarea informaţiilor. În această
categorie sunt cuprinse aplicaţiile CIS
(Customer Interaction Software) care
preluarea datelor referitoare la clienţi
utilizând machete standardizate pentru
comenzi, cereri, solicitări, reclamaţii
etc.; evidenţa clienţilor existenţi şi a
celor potenţiali, prin prisma unui set de
caracteristici unice, păstrându-se şi un
istoric al evoluţiei acestora;
consolidarea datelor colectate în scopul
analizei analizei şi gruparea
informaţiilor obţinute în rapoarte de
sinteză şi reprezentări grafice.
Din punctul de vedere al arhitecturii
informatice, un sistem de management
al relaţiilor cu clienţii asistat de
calculator integrează o gamă largă de
tehnologii informaţionale precum
ICT(Integrated Computer Telephony)
sau IVR(Intelligent Voice Responce).
Principalele componente ale sistemelor
CRM sunt :
 Ghişeul unic reprezintă punctul de
intrare în sistem a informaţiilor
legate de solicitările şi sesizările
clienţilor, de regulă sub forma unor
documente tipizate, care urmează să
fie apoi preluate şi operate în cadrul
un sistem de management al
documentelor şi fluxurilor de lucru.
 Centrul de contact (Call
Center/Contact Center/Help Desk)
reprezintă o entitate din cadrul unei
organizaţii, care acordă asistenţă de
specialitate clienţilor care solicită
informaţii referitoare la produsele şi
serviciile furnizate.
 Componenta eCRM vizează utilizarea
tehnologiilor Internet în vederea
perfecţionării relaţiilor cu clienţii
organizaţiei.
3. Managementul documentelor, al fluxurilor de
lucru şi conceptul de semnătură digitală

Complexitatea activităţilor specifice În general, un sistem de management al

managementului resurselor umane documentelor cuprinde următoarele
generează o serie de aspecte negative module :
legate de organizarea şi accesarea
 Modulul Registratură. Principala
informaţiilor cuprinse în documente.
funcţionalitate a acestui modul o
De cele mai multe ori, aceste probleme reprezintă realizarea bibliotecii
includ volumul mare de documente electronice de documente şi
operate, existenţa unor proceduri transformarea registraturii clasice într-
complicate de generare a documentelor, un biroul virtual de preluare a acestora
restricţiile de timp în procesarea în sistem.
anumitor categorii de documente,
 Modul Workflow (Managementul
numărul mare de erori apărute în
fluxurilor de lucru). Documentele
completarea acestora etc.
care circulă în cadrul unei organizaţii
În contextul în care specialiştii apreciază sunt generate, modificate şi distribuite
că documentul reprezintă elementul pe trasee informaţionale prestabilite. În
central al organizaţiei moderne, modul în vederea automatizării procesului de
care o companie reuşeşte să elimine repartizare a documentelor pe
aceste neajunsuri reprezintă unul din utilizatori, sistemele electronice de
factorii cheie ai succesului ei pe piaţă. management al documentelor includ
Pentru a răspunde la această provocare, aplicaţii de flux care determină cu
se impune o transformare a noţiunii de precizie momentul în care se trimite un
document dintr-o accepţiune clasică ("act document, numărul de exemplare şi
prin care se adevereşte, se constată sau destinatarii.
se preconizează un fapt, se conferă un  Modulul Integrare şi Gestiune
drept, se recunoaşte o obligaţie; text a Documentelor Electronice.
scris sau tipărit, inscripţie sau altă
Sistemul de management al
mărturie servind la cunoaşterea unui fapt
documentelor trebuie să cuprindă, de
real actual sau din trecut"(DEX)) într-o
asemenea, o serie de funcţionalităţi
accepţiune modernă şi anume aceea de
legatate de securizarea şi criptarea
document digital, administrat prin
documentelor şi integrarea aplicaţiilor
intermediul unor aplicaţii informatice
utilizate cu celelalte subsisteme
dedicate.
informatice existente în organizaţie. În
acest context, se detaşează, ca
importanţă, conceptul de semnătură
digitală.
4. Tehnologii specifice dezvoltate pe platforme Internet

4.1. Intranet importanţă.

Un sistem Intranet reprezintă o reţea
specifică a unei organizaţii care utilizează
tehnologiile Internet bazate pe protocolul
TCP/IP.
Deosebirea esenţială între o reţea
Intranet şi o reţea locală de calculatoare
rezidă tocmai în folosirea acestui
protocol. Mai simplu spus, un sistem
Intranet reprezintă aplicarea tehnologiilor
TCP/IP la nivelul unei reţele private LAN
sau WAN a unei organizaţii.Deosebirea
esenţială între Intranet si Internet este
aceea că Intranetul se adresează
informaţiilor cu caracter privat,în timp ce
Internetul se adresează informaţiilor cu
caracter public.
Utilizarea sistemelor Intranet în sfera
resurselor umane prezinta o serie de
avantaje de ordin mai general. Primul, şi
cel mai evident dintre acestea, este
folosirea in comun a resurselor, in scopul
de a face toate programele,
echipamentele şi in special informaţiile,
disponibile pentru oricine din sistem,
indiferent de localizarea fizică a resursei
şi a utilizatorului.
Un al doilea aspect evident este
fiabilitatea mare, prin accesul la mai
multe echipamente de stocare
alternative. Pentru domeniile militar si
bancar, controlul traficului aerian,
siguranţa reactoarelor nucleare şi multe
alte asemenea activităţi, posibilitatea de
a nu întrerupe operarea unor
echipamente în eventualitatea unor
probleme hardware este de maximă
Un al treilea avantaj general este
economisirea resurselor financiare
pentru că implementarea unui sistem
Intranet va determina realizarea de
economii prin reducerea cantităţii de
materiale tiparite si a cheltuielilor de
distribuţie asociate.
Un ultim avantaj direct, de această
dată de ordin social, îl constituie faptul
ca un sistem Intranet creeaza un mediu
de comunicare puternic intre angajaţi
aflati la mare departare unii fata de
ceilalti,favorizând munca in echipa şi
intarind relaţiile interumane dintre
salariatii organizatiei.
4.2. VPN
Utilizarea în practică a sistemelor
Într-o abordare strict economică,
implementarea sistemelor VPN în cadrul
organizaţiilor asigură o serie de beneficii.
Astfe, un prim avantaj îl reprezintă
cheltuielile reduse de implementare,
deoarece alternativele, bazate pe linii
închiriate, sunt mult mai costisitoare.
De asemenea, concectarea la distanţe
mari este înlocuită cu conectarea către
un furnizor de Internet (ISP) local.
Aceasta conduce şi la o reducere a
cheltuielilor de exploatare a reţelei WAN
precum şi a costurilor cu echipamentele
VPN, deoarece acestea sunt gestionate
de către furnizorul ISP. Se reduc,
totodată, costurile cu forţa de muncă
specializată în întreţinerea acestor
echipamente.
Un al doilea beneficiu îl reprezintă
conectivitatea sporită deoarece VPN
utilizează reţeaua Internet, singura reţea
Intranet a prezentat însă o serie de
riscuri legate de securitatea informaţiilor,
atunci când se punea problema punerii
acestora la dispoziţia publicului, în funcţie
de o serie de drepturi de acces.
Problemele de această natură, au impus
necesitatea perfecţionării unei noi
tehnologii, care să asigure extinderea
unei reţele Intranet private pe o reţea
publică, în condiţiile menţinerii unui nivel
ridicat de securitate şi unui nivel redus al
cheltuielilor. Astfel, au luat naştere
reţelele VPN (Virtual Private Networks).
O reţea virtuală privată(VPN) reprezintă o
simulare a unei reţele private de tip
WAN(Wide Area Network) la nivelul
reţelei Internet, folosind adrese publice
IP.
accesibilă global, pentru a realiza transferul
de date între componentele sistemului
Intranet.
În al treilea rând o reţea VPN asigură
creşterea securităţii comunicaţiilor datorită
protocoalelor sofisticate utilizate pentru
criptarea şi decriptarea datelor, pentru
autentificarea şi autorizarea utilizatorilor.
4.3. eLearning
E-learning este tehnologia care a
revoluţionat sistemul tradiţional de învăţare
la distanţă, iar oportunităţile sale au fost
sesizate şi valorificate atât în instituţii de
învăţământ, cât şi la nivelul organizaţiilor
publice sau private.
Din punctul de vedere al structurii, un
sistem de e-Learning asigură facilităţi
pentru transferul de cunoştinţe prin
dezvoltarea şi publicarea de conţinut
educaţional sub forma de cursuri sau
bliblioteci virtuale şi verificarea şi
teatarea cunoştinţelor folosind simulări
manageriale, scenarii sau studii de caz
pentru evalare.
Formarea profesională a beneficiarilor
de eLearning prin intermediul unui
sistem integrat, în cadrul organizaţiilor,
se poate realiza în trei moduri: auto-
formarea (interacţiunea cursant-
calculator), formarea individuală
(interacţiunea cursant-lector) şi clasa
virtuală (interacţiunea între mai mulţi
cursanţi şi un tutore).
Auto-formarea se realizează prin
feedback din partea cursanţilor. Spre
deosebire de clasa tradiţională, fizică,
clasa virtuală prezintă drept avantaj
faptul că poate să fie accesată din orice
loc, în orice moment, fără restricţii
privind numărul cursanţilor. De
asemenea, într-o clasă virtuală, fiecare
cursant are posibilitatea de a relua o
anumită parte a cursului sau să elimine
din programul de învăţare informaţii deja
cunoscute sau care nu prezintă interes.
Un sistem de eLearning permite definirea
pachetelor de cursuri şi relaţiilor de
ordine între acestea. Astfel, un cursant
care participă la un modul nu poate fi
înscris şi la un altul, desfăşurat în paralel.
În proiectarea sistemului trebuie să se
pornească de la principalii actori implicaţi
în procesele de învăţare on-line,
intermediul bibliotecii virtuale care poate
avea un rol de centru de informare,
centru de formare, centru cultural sau
centru social şi are drept obiectiv
asigurarea accesului la informaţiile şi
cunoştinţele organizaţionale, pentru
personalul organizaţiei.
Cele mai multe cunoştinţe sunt
transferate de către lectori către
persoanele şcolarizate prin intermediul
cursurilor virtuale, desfăşurate în mod
interactiv cu ajutorul produselor
multimedia. Atât cursanţii cât şi profesorii
sunt coordonaţi în procesul de predare-
învăţare prin programe de activitate şi
planificări calendaristice.
În general, cursurile sunt împărţite în
unităţi de învăţare, succesiunea acestora
precum şi metodele de evaluare fiind
definite prin reguli precise şi însoţite de
respectiv instructorii, coordonatorii şi
cursanţii.
 Instructorii sunt persoanele avizate să
creeze materiale de instruire şi să le
introducă în sistem. De asemenea, aceştia
au responsabilitatea de a planifica
activităţile de instruire, de a stabili tipul
fiecărui curs (on-line sau off-line),
perioada în care cursul trebuie parcurs,
precum şi cursanţii care participă şi
repartizarea acestora pe grupe.
Instructorii trebuie să evalueaze
performanţele fiecărui cursant prin teste
intermediare sau finale şi să monitorizeze
activitatea fiecărui cursant.
 Coordonatorii sunt persoanele care
planifică activităţile de e-learning în
funcţie de numărul de solicitări
pentru fiecare curs, de durata
cursului şi de instructorii disponibili.
 Cursanţii sunt beneficiarii sistemului
de e-Learning. Odată cu introducerea
în sistem, aceştia trebuie să aibă
posibilitatea de a se înscrie la cursuri
şi a primi notificări din partea
sistemului, de a parcurge suportul de
curs on-line sau off- line sau de a
alege să parcurgă doar acele
materiale din cadrul unui curs care
prezintă interes pentru ei.
Pe baza factorilor identificaţi mai sus,
este necesar să se eleboreze o
Cu toate acestea, abia în ultimii ani s-a
manifestat un interes mai accentuat cu
privire la aplicabilitatea soluţiilor de e-
commerce, ivindu-se şi o serie de
controverse legate de aria de cuprindere
a conceptului.
Majoritatea specialiştilor apreciază însă
că eCommerce reprezintă automatizarea
tranzacţiilor comerciale utilizând sisteme
de calcul şi tehnologii de comunicaţii.
Prin tranzacţii comerciale se înţeleg acele
activităţi prin intermediul cărora se
realizează transferul de bani, bunuri,
servicii sau obligaţii între persoane sau
organizaţii.
Structura dinamică a noii economii
bazate pe e-commerce impune ca
managerii organizaţiilor să dezvolte
politici şi strategii care să stimuleze
creştere cererii şi a consumului. Dar,
pentru a putea asigura dezvoltarea
rapidă a comerţului electronic, este
strategie de implementare a sistemului e-
learning, care trebuie văzută ca o
componentă a strategiei de dezvoltare a
organizaţiei, subordonată obiectivelor
fundamentale şi derivate ale acesteia. Din
acest motiv, e-Learning nu trebuie
abordat ca un fenomen individual ci ca
un mecanism de impulsionare a altor
domenii ale managementului IMM-urilor,
cum ar fi managementul cunoştinţelor,
managementul cercetării-dezvoltării sau
managementul relaţiilor cu clienţii.
4.4. eCommerce
În ultimele două decenii, marea
majoritate a organizaţiilor au utilizat
tehnologii de comerţ electronic.
necesar să fie respectate următoarele
principii ale aplicării tehnologiilor de
eCommerce :
 Protejarea proprietăţii intelectuale.
Inovarea este factorul care impulsionează
comerţul online, iar la rândul său,
inovarea este stimulată de motivare. În
aceste condiţii, drepturile de copyright şi
brevetele reprezintă elementele cheie de
revigorare a societăţii informaţionale.
 Securitatea şi protejarea consumatorilor.
Protejarea informaţiilor şi comunicaţiilor
pe Internet reprezintă o condiţie
esenţială pentru asigurarea progresului
tehnologiei informaţiilor.
 Liberalizarea pieţelor. Pieţele închise cumpăra produse în sistem B2C(Business-
şi tratamentele discriminatorii au un to-Consumer).
efect inhibator asupra comerţului
electronic.
 Asigurarea investiţiilor în
infrastructura tehnologiilor de e-
commerce. Acest principiu presupune
ca administraţia publică să depună
eforturi pentru asigurarea
infrastructurii fizice pentru livrarea
conţinuturilor digitale, prin creşterea
competitivităţii pieţei
telecomunicaşiilor şi pentru
asigurarea accesului, pe scară largă,
la reţeaua Internet.
Odată cu apariţia comerţului electronic
(eCommerce) , organizaţiile au
identificat noi oportunităţi de extindere
a afacerilor. Extinderea, pe scară largă,
a pieţelor digitale, care permiteau
vânzarea prin mijloace eletronice a
aproape oricărui tip de produs, a
generat o proliferare a reţelelor
comerciale de tip B2B (business-to-
business), ca surse principale de profit
pentru organizaţie.
Activităţile specifice acestui tip de
comerţ au fost împărţite, de către
specialişti, în două categorii şi anume
acelea care facilitează transferul de
produse şi servicii şi acelea care
asigură infrastructura derulării on-line a
schinburilor comerciale. În cele două
categorii intră toate activităţile care
formează lanţul de distribuţie al
organizaţiei (Supply Chain
Management), care include toţi
partenerii acesteia, precum furnizorii,
distribuitorii sau consumatorii care pot
5. Metode şi tehnici asistate de calculator pentru optimizarea deciziilor

5.1. Optimizarea liniară asigură un cost total de producţie minim.

Aplicaţiile software de optimizare a
deciziilor au la baza funcţionării lor
modele economico-matematice liniare
care se rezolvă cu ajutorul algoritmului
simplex primal. Din această cauză ele
sunt utilizate, la nivelul funcţiunii de
personal, în condu- cerea acelor activităţi
economice care pot fi modelate prin
modelele specificate mai sus, fiind un
suport ajutător pentru exercitarea
funcţiilor de organizare şi coordo-nare în
procesul de fundamentare a deciziilor.
Trebuie subliniat faptul că, în cadrul
organizaţiilor cu activitate de producţie,
aceste pachete de programe, ca şi altele
din aceeaşi categorie, pot fi folosite
pentru rezolvarea unor situaţii
manageriale ce apar la nivelul funcţiunii
de producţie.
Din experienţa autorilor, utilitatea
metodei se manifestă îndeosebi în
activitatea de programare, lansare şi
urmărire a producţiei. Astfel, într-o
organizaţie cu producţie de serie mică şi
unicate, optimizarea liniară poate fi
utilizată pentru stabilirea sortimentului
optim de fabricaţie, urmărindu-se
satisfacerea secvenţială a unor criterii de
optim economic. Se pune astfel problema
de stabilire a dimensiunii nomenclatorului
de fabricaţie care satisface cel mai bine
politica globală a organizaţiei în
momentul luării deciziei. Astfel, în
situaţia menţionată, se va lansa în
fabricaţie sortimentul de produse care
5.2. Teoria fuzzy
Teoria mulţimilor fuzzy utilizează, drept
concept de bază, testarea valorii de
adevăr a unei propoziţii, care este
reprezentată în sistemul fuzzy printr-un
număr real aparţinând intervalului
[0,1], în care 0 corespunde stării Fals,
iar 1 corespunde stării Adevărat.
În acest mod, teoria fuzzy îşi propune
să răspundă la faptul că o manieră
strictă de evaluare a valorii de adevăr a
unei propoziţii nu coincide cu modul
mult mai flexibil în care gândesc
oamenii, în condiţii de incertitudine şi
incompletitudine.
De fapt, cele două concepte –
incertitudinea şi imprecizia – reflectă
gradul de completitudine al unei
informaţii.
La nivelul managementului organizaţiilor,
teoria fuzzy poate fi utilizată atunci când
se ridică problema găsirii unei modalităţi
de determinare a acelei alternative
decizionale care satisface cerinţele
decidenţilor în condiţiile luării în
considerare a mai multor funcţii obiectiv.
Astfel de situaţii apar, spre exemplu, la
nivelul sistemelor de producţie atunci
când se doreşte obţinerea unei structuri
de producţie în condiţiile luării în calcul a
mai multor criterii economice de optim.
5.3. Tehnici de previziune
În optimizarea activităţii organizaţiilor
apare necesitatea ca managementul
acestora să deţină informaţii cât mai
corecte referitoare la o serie de aspecte
ce reflectă natura concurenţială a acestor
activităţi.
În lucrarea sa “Fuzzy sets : information
and control”, Lotfi Zadeh descrie
proprietăţile unui set de valori fuzzy,
precum şi modul în care obiectele pot
primi grade de apartenenţă în intervalul
[0,1]. Astfel, fiecărui obiect x al unui set
fuzzy X i se asigură un grad de
apartenenţă prin intermediul unei funcţii
µ(x).
Abordând această relaţie din prisma unui
decident, se poate considera că X
reprezintă mulţimea alternativelor
decizionale din care se va selecta decizia
optimală, iar funcţia
µ(x)→[0,1] este funcţia care ne indică
gradul în care alternativa decizională x
satisface criteriile economice luate în
considerare.
Pentru societăţile care îşi desfac produsele
pe diverse pieţe se pune problema
cunoaşterii previzionale a evoluţiei unor
factori de stare caracteristici acestora,
factori care influenţează la nivel
microeconomic atât activitatea de producţie,
cât şi rezultatele economico-financiare.
Satisfă- cându-se această necesitate, se
creează posibilitatea folosirii unor pârghii de
marketing prin care să-şi asigure fie
vânzarea în continuare a produselor, fie o
stabilitate mai mare pe anumite pieţe.
Răspunzând anumitor cerinţe, produsele
software menţionate anterior asigură,
printr-o mulţime de funcţii economico-
matematice prestabilite, atât prognoza
evoluţiei în timp a indicatorilor
economici, cât şi efectuarea unor
calcule de natură statistică.
La baza funcţionării produselor
software de prognoză economică stă
posibilitatea ca, plecând de la o
evoluţie anterioară cunoscută a unor
indicatori economici şi presupunând că
în viitorul apropiat nu se vor modifica
factorii care au influenţat această
evoluţie, să se prognozeze, cu o
acurateţe acceptabilă, nivelul acestor
indicatori pe un orizont mic de timp.
Aceste pachete de programe au o largă
utilizare în determinarea datatei de viaţă
a produselor, a pragului de rentabilitate,
a intervalului de timp în care se pot
vinde produsele cu asigurarea unui
profit corespunzător, în prognoza
 volumul datelor statistice este
satisfăcător din punct de vedere al
conţinutului acestora; altfel spus,
nivelurile realizate pentru indicatorul
economic care urmează să se
extrapoleze sunt suficiente ca număr
pentru orizontul de timp anterior
momentului extrapolării;
 factorii economici şi sociali care au
influenţat în perioada anterioară evoluţia
indicatorului rămân neschimbaţi şi în
orizontul de timp rezervat extrapolării.
5.4. Ingineria valorii
Deşi primele modele economico-
matematice care aveau drept obiectiv
reducerea cheltuielilor operaţionale au
apărut la mijlocul secolului trecut,
modalităţile concrete de utilizare a
acestor tehnici reprezintă o problemă de
costurilor totale de producţie.
De asemenea, ele sunt folosite pentru
extrapolarea nivelului unor indicatori
economici în cascadă, cu alte cuvinte,
când o parte din componentele lor se
determină anterior, tot prin extrapolare.
Se poate exemplifica îndeosebi cazul
extrapolării evoluţiei preţurilor de vânzare
pe o anumită piaţă după ce, în prealabil,
au fost extrapolate evoluţiile probabile ale
costurilor de producţie (ca elemente de
preţ) şi anterior evoluţiile cheltuielilor
materiale şi a cheltuielilor cu salariile (ca
articole de calculaţie de cost).
Din punct de vedere economic şi
managerial utilizarea eficientă a acestor
pachete de programe este posibilă doar
dacă sunt satisfăcute următoarele două
condiţii restrictive:
actualitate, datorită faptului că organizaţiile
trebuie să aibă la îndemână o metodă prin
care să controleze costurile de realizare a
lucrărilor de investiţii, îndeosebi în situaţiile
în care componentele dezvoltate sunt
complexe şi surprind în funcţionarea lor
intercorelat o multitudine de activităţi
economice.
După cum se cunoaşte, perfectarea
contractelor de dezvoltare a unor lucrări,
cum sunt cele de reproiectare, modernizare
sau retehnologizare, în cadrul organizaţiilor
se face pe bază de licitaţii între firmele
ofertante sau prin stabilirea, de comun
acord între beneficiar şi executant, a
contravalorii serviciilor ce urmează a fi
executate.
În ambele cazuri, organizaţiilor
beneficiare se află adeseori în
imposibilitatea de a aprecia corect
costurile de realizare a acestor lucrări.
A apărut astfel necesitatea ca
specialiştii acestor organizaţii şi
îndeosebi economiştii să aibă
posibilitatea de a identifica acele
subsisteme pentru care costurile de
realizare antecalculate sunt
supradimensionate de către executant.
Pe plan mondial, una din metodele
folosite pentru atingerea acestui
obiectiv este ingineria valorii.
Ingineria valorii poate fi definită ca un
proces de analiză a funcţiilor unui
material, produs, proces sau sistem, în
scopul identificării acelora care au
costuri supradimensionate, urmărindu-
Atunci când aceste activităţi se pot
reprezenta sub formă de grafuri reţea,
conducerea lor se poate face cu ajutorul
tehnicii de calcul prin intermediul unor
produse software specializate pe acest tip
de probleme.
Produsele software din această clasă
folosesc o serie de concepte specifice
domeniului cercetărilor operaţionale, în
general, şi a metodei analizei drumului
critic în special.
Se defineşte astfel conceptul de proiect
ca fiind o mulţime de activităţi înzestrate
cu o relaţie de ordine, pentru fiecare
activitate identificându-se o durată a sa,
precum şi resursele necesare realizării ei.
Structura unui proiect este dată de
succesiunea activităţilor în timp, care se
poate prelua, de regulă, din fişele
tehnologice, fişele de reparaţii, grafice de
se astfel realizarea funcţiilor la un cost
minim, în condiţiile menţinerii calităţii.
Ingineria valorii reprezintă o tehnică
derivată din analiza valorii, al cărui
obiectiv fundamental îl reprezintă
amplificarea valorii, prin îmbunătăţirea
funcţiilor şi calităţii şi reducerea
costurilor.
5.5. Analiza drumului critic
Organizarea şi planificarea la un nivel
superior a activităţilor de resurse umane
este confruntată şi cu optimizarea unor
probleme de tip reţea. Astfel, pentru
activităţile economice complexe se
urmăreşte obţinerea unei durate minime
de execuţie a acestora corelată cu un
consum cât mai redus de resurse
materiale, umane şi financiare.
execuţie etc.
Prin resursă necesară desfăşurării unei
activităţi se înţelege orice intrare în
procesul de producţie (materiale, energie,
apă, forţă de muncă, informaţii, bani,
mijloace fixe etc), utilizatorul
concentrându-se fie asupra resurselor
deficitare, fie asupra celor foarte scumpe sau
cu un grad de utilizare necorespunzător.
Pentru fiecare tip de resursă trebuie să se
stabilească intensitatea acesteia (cantitatea
de materiale, numărul de muncitori,
energia consumată, banii cheltuiţi etc.).
Informaţiile de mai sus permit definirea
conceptului de nivelare a resurselor care
presupune obţinerea unei programări a
activităţilor într-o perioadă de timp egală
cu durata minimă de execuţie a
întregului proiect (stabilită anterior)
pentru care necesarul de resurse se
menţine, pe cât posibil, la un nivel
constant.
Rezerva totală a unei activităţi este
dată de intervalul de timp cu care se
poate întârzia începerea activităţii fără
ca durata totală de execuţie a
proiectului să fie afectată. Activităţile cu
rezerva totală de timp zero sunt
activităţi critice pentru proiect. O
succesiune de activităţi critice care
formează un drum între nodul iniţial şi
cel final al grafului unui proiect se
numeşte drum critic. Lungimea acestuia
reprezintă durata minimă de execuţie a
proiectului.
Rezerva liberă a unei activităţi este dată
de timpul cu care poate fi prelungită
durata acesteia dacă se respectă timpul
5.6. Simulări manageriale
Simularea managerială, care în esenţă este
o simulare decizională, face parte din
categoria metodelor de pregătire activă cu
mari valenţe pedagogice mai ales în planul
formării şi dezvoltării de abordări şi
comportamente manageriale eficace.
În esenţă, simularea managerială
decizională constă în crearea unui model
managerial pe baza identificării şi stabilirii
relaţiilor logice dintre variabilele ce
definesc o situaţie managerială tipică, cu
o anumită periodicitate, cu ajutorul căruia
se proiectează mai multe variante
decizionale, pentru care se determină
efectele, în vederea facilitării selecţionării
celei ce corespunde în cea mai mare
măsură anumitor criterii manageriale
minim de începere pentru toate activităţile
care o succed.
Utilizarea aplicaţiilor software care au la
bază metoda ADC presupune parcurgerea
următoarelor etape :
 Identificarea tuturor activităţilor care
compun proiectul.
 Determinarea duratei acestor activităţi.
 Precizarea resurselor şi a intensităţii
acestora.
 Stabilirea relaţiilor de precedenţă dintre
activităţi urmată de trasarea grafului
reţea.
Drumul critic trebuie să conţină un număr
mare de activităţi şi durata fiecăreia să fie
maxim 10% din durata totală de
execuţie. De asemenea, lungimea
drumului critic să difere de lungimea
oricărui alt drum complet cu cel puţin
15%.
prestabilite.
Din analiza definirii simulării manageriale
utilizată în perfecţionarea managementului
IMM-urilor, se desprind principalele sale
caracteristici:
• se foloseşte numai pentru situaţii
manageriale tipice care se produc cu o
anumită repetabilitate;
• se bazează pe construirea unui model din
variabilele manageriale implicate ce
reproduc mecanismul decizional aferent
situaţiei manageriale; ,
• se proiectează cu ajutorul modelului, pe
baza unor informaţii de pornire, mai multe
variante decizionale pentru care se
determină caracteristicile manageriale
(obiective, modalităţi decizionale,
resurse eşalonate în timpetc.) şi • se alege dintre variantele sau
efectele pe care le generează la nivelul alternativele decizionale proiectate aceea
firmei; care corespunde în cea mai mare
măsură unui set de criterii decizionale
prestabilite de managementul firmei;
• presupune existenţa unui scenariu de
derulare a jocului ale cărui elemente
sunt obligatorii pentru participanţii la
procesul educaţional;
• generează o succesiune de intervenţii
ale participanţilor la jocul managerial
sub forma deciziilor ale căror rezultate
intermediare servesc drept bază de
plecare pentru următoarele decizii şi
acţiuni ale acestora;
• stabileşte un câştigător individual sau
participativ pe baza criteriilor
manageriale (profit, cifră de afaceri,
cotă parte din piaţă etc.) utilizate în
activitatea societăţilor comerciale.
Jocul managerial este o simulare
managerială care în final stabileşte un
manager sau un organism managerial
câştigător. Jocul managerial tipic prezintă
următoarele caracteristici:
• mai mulţi participanţi, fie manageri, fie
organisme manageriale de tip
participativ, care îndeplinesc roluri de
conducere bine definite şi similare cu
cele din societăţile comerciale;
• un set de reguli ce reflectă principalele
coordonate ale desfăşurării activităţilor
similare în societăţile comerciale reale,
obligatorii de respectat pe parcursul
jocului managerial.
6.Arhitectura sistemelor informatice pentru managementul resurselor umane

6.1. Obiectiv Într-o abordare non-exhaustivă,

Un sistem informatic pentru funcţionalităţile acestui modul se referă
managementul resurselor umane la:
urmăreşte în principal, să ofere
 managementul datelor de personal ale
instrumente şi soluţii software
angajaţilor existenţi la un moment dat
performante, prin care să fie asigurată
în companie, cu acces imediat la date
eficientizarea activităţii de personal
existente în fişiere istorice;
desfăşurate în cadrul organizaţiei.
 posibilitatea de simulare a mai multor
6.2. Premise pentru elaborare variante de modificări salariale, în
Principiul esenţial care trebuie luat vederea alocării corespunzătoare a
în considerare în demersul de sumelor din buget;
informatizare al activităţilor de personal  elaborarea graficelor evenimentelor
este cel care se referă la necesitatea profesionale şi urmărirea acestora
conceperii aplicaţilor informatice într-o (precizarea cursurilor, estimarea
manieră care să permită corelarea cu bugetelor de instruire etc);
celelalte module ale sistemului integrat
 înscrierea automata în diferite proiecte
pentru management. De aceea, se
ale organizaţiei, a cheltuielilor salariale
impune constituirea unei baze de date de
şi a altor cheltuieli generate de
personal, structurată după criterii
complexe, astfel încât informaţiile să activitatea angajaţilor (şcolarizare,
poată fi folosite atât pentru activităţile de perfecţionare etc.);
promovare, recrutare, selecţie a  menţinerea istoricului privind
personalului, cât şi pentru cele de activitatea fiecărui salariat şi a
producţie sau logistica vânzării. beneficiilor materiale primite;
Modulul informatic este grefat pe  urmărirea eficienţei activităţii
structura organizatorică a firmei, angajaţilor şi a progreselor înregistrate
urmărind gestionarea aspectelor de aceştia;
referitoare la angajaţi atât din punct de
vedere al sarcinilor, competenţelor şi  administrarea procesului de angajare în
responsabilităţilor posturilor ocupate, cât cadrul oragnizaţiei.
şi sub aspectul salarizării. Aplicaţiile componente sunt:
 Evidenţa personalului.
6.3 Funcţii generale
 Recrutarea, selecţia şi şcolarizarea
Componenta de Management a
personalului.
resurselor umane oferă suport informatic
 Salarizarea personalului.
pentru realizarea tuturor proceselor din
 Elaborarea nomenclatoarelor.
domeniul resurselor umane şi al
managementului de personal .
7. Introducerea sistemelor expert în managementul firmelor

7.1. Memoria organizaţională adoptare a deciziilor.

Construirea unei memorii a organizaţiei
este justificată în principal de necesitatea
de a conserva, localiza, difuza şi
valorifica cât mai eficient întreg
patrimoniul de cunoştinţe acumulat de
organizaţie în decursul existenţei
sale.Putem afirma astfel că, scopul
procesului de capitalizare al cunoştinţelor
îl constituie asigurarea istoricpremiselor
pentru reutilizarea cunoştinţe- lor unui
domeniu, cunoştinţe care au fost ulterior
stocate şi prelucrate în vederea
îndeplinirii de noi obiective.
Gestionarea resurselor de cunoştinţe
reprezintă o problemă complexă care
poate şi trebuie să fie abordată din mai
multe puncte de vedere: socio-
organizaţional, economic, financiar,
tehnic, legal şi uman.
Memoria organizaţională include două
mari categorii de elemente:
 elemente tangibile, reflectate în date
proceduri, planuri, modele, algoritmi,
documente de analiză şi sinteză, tehnici
de analiză, elemente care pot fi
capitalizate prin intermediul gestiunii
datelor tehnice, gestiunea documentelor,
gestiunea diferitelor activităţi de bază
ale întreprinderii;
 elemente intangibile, reunind
cunoştinţe private, aptitudini
individuale sau colective, talente
profesionale, experienţe anterioare ale
decidenţilor, cunoştinţe privind evoluţia
întreprinderii, anumite contexte de
7.2. KMS perfecţionarea instrumentelor asociate
Amplificarea dimensiunii inovatoare a managementului cunoştinţelor, sub
managementului IMM-urilor este impactul exploziei tehnologiilor
dependentă, din ce in ce mai mult, de informaţionale, s-au dezvoltat primele
folosirea activelor intangibile ale firmei. sisteme de tip KMS (Knowledge
Astfel, în ultimii ani s-a remarcat o Management Systems).
sporire a iniţiativelor în domeniul Managementul Cunoştinţelor reprezintă
managementului de cunoştinţe, un proces organizaţional sistematic de
concretizată în investiţii importante in colectare, organizare si stocare a
domeniul IT. cunoştinţelor angajaţilor in asa fel incit
Primele eforturi în această direcţie au alţi membri ai organizaţiei să le poată
fost dezvoltarea unor aplicaţii din folosi în vederea sporirii eficienţiei
categoria "data warehousing" şi activităţii acestora.
realizarea de reţele care să permită Orice sistem KMS trebuie să
accesul nerestricţionat la resurse îndeplinească două cerinţe
indiferent de localizarea fizică a fundamentale : să faciliteze lucrul
utilizatorului. colaborativ între utilizatorii implicaţi in
În acest context, în paralel cu procesele de management al
cunoştinţelor şi să asigure administrarea implică definirea unor reguli de
informaţiilor de la baza sistemului. În comunicare între grupurile de indivizi din
vederea satisfacerii acestor cerinţe, KMS cadrul organizaţiei. Chiar dacă, uneori,
utilizează o serie de instrumente care între grupuri există perspective diferite
permit integrarea cunoştinţelor sub de interpretare a cunoştinţelor prin
formă de baze de cunoştinţe sau prisma semnificaţiei şi diferenţelor de
memorii colective. terminologie, comunicarea asigură
În cadrul acestora, datele sunt partajarea resurselor şi accelerarea
structurate în unităţi de cunoaştere care proceselor inovatoare.
se regăsesc, de regulă, sub formă de În literatura, există numeroase abordări ale
documente. conceptului de KMS şi ale modalităţilor
Unităţile de cunoaştere trebuie să fie concrete de implementare în cadrul
structurate în aşa fel încât să permită organizaţiilor. Punctul de vedere al
interconectarea cunoştinţelor şi specialiştilor este acela că o metodologie
realizarea de topologii de tip "arbore de de proiectare clasică a sistemelor
cunoştinţe" şi să fie corelate cu profilul informatice nu poate fi aplicată cu succes
persoanelor care le vor utiliza. în dezvoltarea unui KMS.
De altfel, cunoştinţele organizaţionale
sunt rezultatul parcurgerii unor faze de
combinare, internalizare, socializare si
externalizare. Acest proces dinamic
Efectele implementării unui sistem de
management al cunoştinţelor asupra
proceselor de învatare, inovare şi
dezvoltare a expertizei sunt greu de
cuantificat. Ţinând cont că, în general,
experienţa joacă un rol important în
procesul de învăţare organizaţională,
beneficiile unui sistem KMS se
amplifică pe măsura utilizării acestuia
de către angajaţi. Astfel, pe termen
lung, membrii organizaţiei îşi vor
extinde experienţa în obţinerea şi
utilizarea nu numai a cunoştinţelor
explicite, ci şi a celor tacite, care
presupun un efort mai mare pentru a fi
accesate. Un alt efect este acela că,
prin utilizarea frecventă a sistemului,
angajaţii vor căpăta deprinderi în a
utiliza baza de cunoştinţe ori de câte
ori este necesar.
Luând în considerare argumentele de
În pofida unor progrese interesante,
această strategie nu a condus la
realizarea unui salt hotărâtor în domeniu.
Dezvoltarea programelor de uz general a
fost destul de dificilă şi nu foarte
rentabilă. Specialiştii în inteligenţa
artificială au căutat şi găsit o nouă cale
să conducă la realizarea calculatoarelor
cu programe inteligente.
Astfel, în locul unui program de uz
general au fost dezvoltate mai multe
programe specializate. Cercetătorii şi-au
concentrat eforturile asupra tehnicilor de
reprezentare, adică asupra modului de
formulare a unei probleme astfel încât
aceasta să fie uşor rezolvabilă, precum şi
asupra modului de căutare a soluţiilor în
aşa fel încât rezultatele să fie obţinute
într-un timp relativ scurt, iar programul
mai sus, putem trage concluzia că
utilizarea sistemelor KMS poate conduce
atât spre rezultate pozitive cât şi
negative. O organizaţie poate cistiga
eficienţă, pe termen scurt, prin
standardizarea procedurilor de accesare a
cunoştinţelor, dar treptat îşi poate pierde
capacitatea de inovare. Din acest motiv,
un sistem eficient de management al
cunoştinţelor este acela care asigură un
echilibru între procesele de exploatare a
cunoştinţelor şi cele de explorare de noi
soluţii.
7.3. Sisteme expert
Cercetătorii din domeniul inteligenţei
artificiale au încercat într-o primă etapă
să simuleze procesele complicate ale
gândirii prin găsirea metodelor generale
de rezolvare a unei game largi de
probleme.
să nu ocupe o zonă din memorie.
Cercetările din domeniul inteligenţei
artificiale au descoperit un element destul
de important şi anume că puterea de
rezolvare a programelor derivă din
cantitatea de cunoştinţe pe care o posedă
acest sistem şi nu din procedurile şi
interferenţele utilizate.
Se poate concluziona că pentru soluţionarea
unui program inteligent este necesară
dotarea acestuia cu informaţii specifice de
înaltă calitate în strânsă legătură cu
domeniul respectiv.
Denumite sisteme-expert, aceste programe
au condus la apariţia şi, în continuare, la
dezvoltarea unui nou domeniu al ştiinţei.
Utilizarea expertizei artificiale
determină creşterea posibilităţilor pe
care le oferă raţionamentul uman,
existând avantaje evidente faţă de
agenţii umani, unul din ele referindu-se
la caracterul său permanent.
Expertiza umană se poate deprecia
rapid, indiferent dacă este vorba
despre o activitate fizică sau de natură
psihică. Un expert uman trebuie sa
practice constant şi să se perfecţioneze
continuu pentru a se menţine fruntaş
într-un anumit domeniu. Orice perioadă
semnificativă de nefolosire a
cunoştinţelor poate afecta serios
performanţele expertului. În cazul
expertizei artificiale informaţia, o dată
achiziţionată, se află permanent la
dispoziţia utilizatorului, excluzând
perioadele marcate de deteriorări
accidentale ale suporturilor de
informaţie.
Un alt avantaj al expertizei artificiale
este legat de uşurinţa transferării sau
reproducerii acesteia. Dacă transferul
cunoştinţelor de la o persoană la alta
este laborios, necesitând în plus un
timp şi experienţă îndelungată,
transferarea expertizei artificiale este
un proces simplu de copiere.
Pentru expertiza artificială,
documentarea este un proces corect de
mapare între modul în care cunoştinţele
sunt reprezentate în sistem şi
descrierea limbajului folosit pentru
aceste reprezentări. Comparativ cu
expertiza umană, cea artificială permite
obţinerea de rezultate mai consistente
şi mai sigure.
Bibliografie

1. Anderson, K. Customer Relationship Management Ed. McGraw Hill 2002

2. Chaitain, G.J. Algorithmic Information Theory Ed. Cambridge 2003
3. Champlain, J. Auditing Information Systems Ed. John Wiley 2003
4. Cook, C. Just Enough Project Management Ed. McGraw Hill 2005
5. Cormen, T. An Introduction to Algorithms, Second Edition Ed. McGraw Hill 2001
6. Freeman
Neural Networks : Algorithms, Applications Ed. Addison Wesley 2001
A.J. Skapura and Programming Techniques
D.M.
7. Gupta, M. Building a VPN Network Ed. Premier Press 2003
8. Harkins, D. The New Security Standards for Internet
Ed. Prentice Hall 2003
Intranets
and VPN
9. Loshin, P. Electronic Commerce Ed. Charles River 2004
10. Manolescu, A. Managementul resurselor umane. Ediţia a IV-a Ed. Economică 2003
11. Nicolescu,
Fundamentele managementului organizaţiei Ed. Tribuna 2001
O. Economică
Verboncu, I.
12. Radu, I. (coord) Informatică şi management Ed. Universitară 2005
13. Radu, I. (coord) Simulări manageriale Ed. InfoMega 2005
14. Reynolds, J. The Complete eCommerce Book Ed. CMP Books 2004
15. Tanaka K. Fuzzy Control Systems Design and Analysis Ed. John Wiley 2001
16. Ursăcescu, M. Sisteme informatice – o abordare între
Ed. Economică 2002
clasic şi
modern