Elasticitatea este proprietatea rocilor de a se deforma sub acţiunea unei forţe

exterioare şi de a-şi reveni la forma iniţială, prin îndepărtarea deformaţiei,

după încetarea acţiunii forţei exterioare.

Dacă în condiţii de laborator se supune o probă de rocă cu înãlţimea h la o

presiune exterioară, p, se crează o stare de compresiune monoaxială, care
conduce la deformarea rocii cu mărimea Δh .

Pentru două valori ale presiunii p1 şi p2 se pot înregistra deformaţiile rocii

pentru fiecare treaptă de presiune ε1 şi ε2 .
p p2  p1
E 
  2  1

în care E este modulul de elasticitate al rocii sau modulul lui Young;

Δp - variaţia de presiune între treptele p2 şi p1;

Δε - variaţia deformaţiei de la ε2 corespunzătoare lui p2 la ε1 corespunzătoare

lui p1.

În condiţii de laborator elasticitatea se poate calcula astfel (la dislocarea

mecanică):

1 2
E Fcr
dhe

în care μ este coeficientul lui Poisson al rocii;

d - diametrul penetratorului cu care se face experimentul;

he - adâncimea de pătrundere corespunzătoare deformaţiilor

elastice;

Fcr - forţa critică la care apar primele fisuri în rocă.