Lucrarea de laborator 4.

Avarierea prăjinilor de foraj

Prăjinile de foraj (PF) intră în componența ansamblului superior (An.S) al garniturii
de foraj (Gar.F).
Rolurile An.S și, deci, ale PF, sunt:
 de a face legătura cu ansamblul de adâncime (An.Ad) al Gar.F, având în
vedere adâncimea mare de foraj;
 de a transmite puterea de rotație (P r ) de la suprafață, în cazul în care se
forează cu masa rotativă (MR) sau cu top-drive-ul (TD) (capul hidraulic
motor ‒ CH-M), la An.Ad și, prin intermediul lui, la sapă;
 de a permite circulația fluidului de foraj de la prăjina de antrenare (PA) sau
TD la An.Ad și, prin intermediul lui, la sapă;
 de a permite efectuarea de carotaje, cu ajutorul instrumentelor de carotaj;
 de a permite efectuarea de operații de instrumentație, în cazul producerii unor
accidente tehnice de foraj, cu ajutorul sculelor de instrumentație corespun-
zătoare.
În timpul acestor operații, PF sunt supuse la următoarele solicitări:
 de tracțiune, datorită sarcinii axiale care acționează în timpul forajului, în
timpul operațiilor de manevră (extragere a sapei uzate și introducere a sapei
noi), al operațiilor de carotaj, al degajării Gar.F, în cazul în care aceasta este
prinsă la puț, al operațiilor de instrumentație;
 de frecare cu peretele puțului, în timpul mișcării de rotație și al operațiilor de
manevră;
 de compresiune, numai în cazuri accidentale, de exemplu, în situația în care
se produce înțepenirea sapei în găurile de cheie la introducerea acesteia în
puțul de foraj;
 de torsiune, datorită momentului de torsiune transmis de la prăjina de antre-
nare sau de la TD (CH-M), fie în timpul forajului sau carotajului mecanic, fie
pentru deblocarea Gar.F, atunci când se produce prinderea ei la puț, fie
pentru efectuarea operației de instrumentație;
 de întindere/ compresiune circumferențială și comprimare radială, determinate
de presiunea interioară și de cea exterioară exercitate de fluidul de foraj;
 încovoiere, din cauza pierderii de stabilitate, în cazul solicitării de compresiune
și în zonele cu deviere (de „îngenunchere”);
 de vibrații axiale, transversale/ flexionare și de torsiune în timpul forajului;
 de oboseală.
De asemenea, PF sunt supuse acțiunii corozive a fluidului de foraj și a mediului
coroziv din formațiunile salifere și petrolifere străbătute prin foraj, acțiunii erozive a
fluidului de foraj, acțiunii abrazive la contactul cu roca din peretele puțului de foraj și
acțiunii diverselor scule cu care sunt manipulate sau manevrate, la susținerea Gar.F în
penele de foraj, la înșurubarea și strângerea ÎFU, la slăbirea și deșurubarea acestor
îmbinări etc.
Ca urmare a solicitărilor complexe, triaxiale, la care sunt supuse PF, și a acțiunilor
celorlalți factori amintiți mai sus, acestea se uzează, se degradează și se pot avaria.
Avariile pot surveni prin:
 fenomenul de rezonanță;
 ruperea de oboseală a îmbinărilor filetate cu umăr ale PF și a corpului lor;

1
  rupere din cauza suprasolicitării lor în timpul degajării Gar.F și al efectuării
operațiilor de instrumentație;
 eroziunea corpului și a îmbinării filetate, din cauza pierderii etanșietății;
 turtire din cauza presiunii exterioare mari din timpul operațiilor de testare
executate pentru probarea stratelor, când prăjinile se introduc parțial golite,
în funcție de program, și, mai ales, când se folosesc PF uzate și confecționate
dintr-un oțel de un grad de rezistență inferior;
 deformarea buzei mufei (racordului special-mufă) din cauza suprasolicitării la
strângerea îmbinării filetate etc.
Funcționarea Gar.F la o turație critică sau în apropierea ei determină apariția
fenomenului de rezonanță, care se manifestă prin vibrații cu amplitudine mare, care
produc curbarea prăjinilor, uzarea excesivă la contactul lor cu peretele puțului, deteriorări
ale îmbinărilor filetate și ruperi de oboseală.
Viteza unghiulară de lucru a rotorului mesei rotative/ prăjinii de antrenare sau
fusului top-drive-ului care poate varia în domeniul [0; 31,4]∙ rad/s, corespunzător dome-
niului turației [0; 300]∙ rot/min, se poate suprapune peste una din primele pulsaţii proprii
ale vibrațiilor de torsiune sau longitudinale sau flexionare 1 / transversale (de încovoiere)
ale garniturii de foraj, ducând la rezonanţă, prin creşterea însemnată a deplasărilor/
deformărilor, creşterea fiind, totuşi, finită datorită amortizării. Pentru evitarea efectelor
periculoase ale rezonanţei, este necesar ca viteza unghiulară a rotorului mesei rotative
( R )/ prăjinii de antrenare ( PA ) sau fusului top-drive-ului ( TD ) să nu se găsească în
intervalul următor:
 PA ( TD )  0,8  pi ; 1,2  p i  , i = 1, 2, 3, 4, (1)
primele trei/ patru moduri proprii de vibrație/ oscilație fiind considerate mai periculoase,
modul propriu fundamental, care corespunde pulsației fundamentale (p 1 ), fiind acela de
ordinul 1, care este cel mai periculos.
Cele mai periculoase sunt vibrațiile flexionare/ transversale (de încovoiere) care
determină deformații flexionare/ transversale (de încovoiere) ale prăjinilor de foraj și
tensiuni de încovoiere care sunt periculoase din punctul de vedere al fenomenului de
oboseală.
Se ştie că, pe de o parte, nodul unui mod propriu de vibraţie al Gar.F reprezintă
punctul de pe axa garniturii în care amplitudinea mişcării oscilante este nulă şi, pe de
altă parte, momentul de încovoiere (M i ) şi, ca urmare, tensiunea de încovoiere (σ i ) sunt
maxime în secţiunile garniturii de foraj unde panta deformaţiei elastice (dφ/dx) (φ fiind
unghiul de rotire, prin încovoiere al unei secțiuni situate la distanța x față de alta,
considerată ca referință) este maximă, conform relaţiilor [1]:
dφ
Mi  EI  ; (2)
dx
M i z 
σ i .x  y. (3)
Iz
Ultima relație este numită formula lui Navier, care, conform notațiilor, este
relația dintre tensiunea de încovoiere (σ i.x ) care ia naștere în secțiunea transversală
normală pe direcția axei x (care este axa PF) și momentul de încovoiere ( M i z  ), orientat

1
Flexionar, -ă, flexionari, -e, adj. 1. Care se îndoaie, care se încovoaie. (Cf. DEX.)

2
(ca vector) după direcția axei z (axa principală de inerție), perpendiculară pe planul xOy,
y fiind distanța, în planul secțiunii transversale yOz, dintre punctul considerat al (fibra
considerată a) secțiunii și axa neutră a secțiunii (vezi fig. 1). I (I z ) este momentul
geometric axial al secțiunii transversale față de axa neutră (care, în cazul considerat, este
axa z) iar E este modulul de elasticitate longitudinală al materialului din care se
confecționează PF (pentru oțel considerându-se E = 2,1∙105 MPa) .

( )
Fig. 1. Variația tensiunii de încovoiere ( i   i.x ), datorate momentului de încovoiere (M i  M i z ), într-o
secțiune transversală a PF
Secțiunea transversală a PF este de forma unei coroane circulare (fig. 1), așa că:
π  DPF
4  D  
4

Iz Iy I   1   i .PF
, (4)
64   DPF  

I fiind momentul geometric axial după oricare axă care trece prin centrul secțiunii
transversale a PF.
Conform formulei lui Navier, tensiunea de încovoiere maximă (σ i.M ) ia naștere
în fibra exterioară (la y = y M  R PF ), astfel că are expresia:
( )
Mi z Mi
 i .M ≡  i .x .M = ≡ , (5)
Wi .z Wi
în care W i.z = W i.y = W i este modulul de rezistență la încovoiere al secțiunii transversale
a PF (în raport cu oricare axă care trece prin centrul secțiunii transversale a PF) și este
dat de formula
I Iy I
Wi  z   . (6)
RPF RPF RPF
Rezultă:
π  DPF
4   D 4 
Wi .z  Wi . y  Wi   1   i .PF   . (7)
32   DPF  
 
În fig. 2 sunt reprezentate (conform [2]) modurile proprii de vibrație flexionară,
corespunzătoare pulsaţiilor indicate, p 1 < p 2 < p 3 < p 4 , pentru un model de Gar.F cu 45
de PF (de 10¾"), cu masa prăjinilor neuniform distribuită (din cauza racordurilor
speciale ale PF) și masa ansamblului de adâncime (m An.Ad ) concentrată la capătul
inferior liber, capătul superior fiind considerat încastrat. La modurile proprii de vibraţii
flexionare, momentul de încovoiere şi tensiunea de încovoiere maxime apar în secţiunile

3
unde există noduri de vibraţie, deoarece panta curbei de deformaţie este maximă (așa
cum s-a precizat mai sus).

Fig. 2. Primele patru moduri proprii de vibraţii transversale/ flexionare ale modelului de garnitură de foraj
cu 45 de PF, cu masa prăjinilor neuniform distribuită (din cauza racordurilor speciale ale PF) şi masa an-
samblului de adâncime (m An.Ad ) concentrată la capătul inferior liber, capătul superior fiind considerat încastrat
Curbele din fig. 2 arată poziţiile nodurilor de vibraţie față de numărul de ordine
al prăjinilor de foraj, numerotate de la suprafaţă la ansamblul de adâncime (An.Ad).
Analizând aceste curbe ale deformaţiei elastice de încovoiere, corespunzătoare modurilor
de vibrații flexionare 1, 2, 3 şi 4, se constată că secţiunile din prima treime, de jos, a
Gar.F sunt cele predispuse unor solicitări mai mari, mai ales în condiţii de rezonanţă.
Studierea condiţiilor în care s-au produs fisurările şi ruperile prăjinilor de foraj (de 10¾"
utilizate pentru forajul puțurilor miniere cu instalația de foraj de tipul F320-3DM-M) a
demonstrat că, într-adevăr, acestea au afectat prăjinile situate în zona de solicitare maximă
amintită, iar cercetarea suprafeţelor de rupere a pus în evidenţă manifestarea fenomenului
de oboseală [2].
În cazul oscilațiilor de torsiune, momentul de torsiune (M t ) și, ca urmare,
tensiunea tangențială (τ) sunt maxime în secţiunile garniturii de foraj unde, de
asemenea, panta deformaţiei elastice (dφ/dx), adică torsiunea specifică, notată cu θ, este
maximă, φ fiind unghiul de rotire prin torsionare (al unei secțiuni situate la distanța x
față de alta, considerată ca referință), în conformitate cu relațiile:
dφ
Mt GI p  ; (8)
dx
M
τ  t r , (9)
Ip
unde expresia lui τ rezultă pe baza următoarelor formule

4
 dφ
τ  G θ  r ; θ ; M t  G  I p θ , (10)
dx
r fiind distanța/ raza la care se află punctul considerat din secțiunea transversală supusă
la torsiune față de centrul secțiunii PF, I p este momentul geometric polar al secțiunii
transversale iar G reprezintă modul de elasticitate transversală. În cazul materialelor
izotrope, așa cum poate fi considerat și oțelul, G satisface relația de izotropie:
E
G , (11)
2  1  μ 
în care μ este coeficientul de contracție transversală, numit și coeficientul lui Poisson,
care, pentru oțeluri obișnuite, se consideră cu valoarea 0,3 (μ = 0,3). Astfel, pentru
oțeluri obișnuite, se obține:
2,110 5 MPa
G  8,07 10 5 MPa  8,110 5 MPa .
2  1  0,3
Momentul geometric polar se calculează cu expresia:
π  DPF
4   D 4 
Ip   1   i .PF   . (12)
32   DPF  
 
Tensiunea tangențială maximă (τ M ) ia naștere în fibra exterioară (la r = R PF ) și,
ca urmare, se obține:
M
τ M  t  R PF (13)
Ip
sau
M
τM  t , (14)
Wp
unde W p este modulul de rezistență polar al secțiunii transversale a PF, având expresia
Ip
Wp  . (15)
RPF

Fig. 3. Variația tensiunii tangențiale (τ), datorate momentului de torsiune (M t ), într-o secțiune
transversală a PF
În fig. 3 se arată variația tensiunii tangențiale de torsiune (τ) în secțiunea
transversală a PF, conform formulei (9).

5
 Avariile de PF datorate unei suprasolicitări de tracțiune pot surveni în timpul
operațiilor de rezolvare a prinderilor de sape sau de prăjini grele, când se poate ajunge la
limita de curgere a oțelului și, ca urmare, se produce o deformare plastică a corpului PF,
care suferă o alungire și o gâtuire a secțiunii transversale, urmată de rupere, sau este
afectată îmbinarea filetată care cedează prin smulgerea din filet. Aceste avarii au loc, de
regulă, în partea superioară a Gar.F, unde tensiunea de tracțiune este mai mare, deoarece
prăjinile suportă și greutatea mai mare a părții pe care o susțin.

Fig. 4. Prăjină de foraj ruptă (în zona de fixare în pana de foraj), care a fost extrasă, împreună cu partea de
Gar.F care a rămas la puț, folosind o tută

a b
Fig. 5. Detalii ale capătului rupt (al prăjinii din fig. 4), cu zona de prindere prin înșurubare în tută (a) și cu
zona de prindere în cleștele multidimensional unde se văd amprentele lăsate de dinții bacurilor (b)

Fig. 6. Prăjină de foraj avariată prin eroziunea fluidului de foraj și coroziunea mediului din puțul de foraj
(hidrogenului sulfurat)
Fenomenul de oboseală se manifestă mai ales la PF care se află în zonele de
deviere, unde apar tensiuni de încovoiere variabile care accentuează procesul de propagare
progresivă a fisurilor mici sau microfisurilor determinate de concentrarea tensiunilor din
zona discontinuităților apărute la suprafața prăjinii. Aceste discontinuități pot fi defecte

6
de fabricație sau se pot datora unor acțiuni mecanice, cum sunt încrestările produse de
dantura bacurilor de la penele de foraj sau de la cleștele multidimensional de foraj. Zona
critică de pe corpul PF, unde apare un moment de încovoiere mare, este la circa 20 in
(508 mm) de racordul special. Dacă în această zonă există o crestătură provocată sau
niște crestături provocate de acțiunea unei danturi ascuțite de bac, atunci este posibil ca
respectiva încrestare sau respectivele încrestări să creeze o microfisură sau niște
microfisuri care evoluează progresiv până la stadiul de macrofisură, respectiv macro-
fisuri, în condițiile în care, la extragerea Gar.F, dinții bacurilor pătrund în aceleași
încrestări unde există fluidul de foraj care se prelinge pe prăjina extrasă și unde ia
naștere o presiune locală de ordinul sutelor de bari.

Fig. 7. Detaliul zonei de eroziune și coroziune ale PF din fig. 6

Avarierea PF se poate produce și din cauza deșurubării îmbinărilor filetate cu
masa rotativă, când Gar.F este prinsă în pana de foraj și dantura bacurilor acesteia
solicită la torsiune corpul prăjinii superioare, în condițiile în care bacurile acționează și
prin presiunea de contact a danturii asupra corpului prăjinii din zona de fixare.
În fig. 4 ÷ 8 sunt ilustrate, prin fotografii, diverse avarii ale prăjinilor de foraj.

b c d
Fig. 8. Avaria unei prăjini de foraj prin deformarea mufei acesteia, datorită suprasolicitării la înșurubarea
îmbinării filetate: a ‒ vedere laterală a racordului special-mufă deformat; b ‒ vedere frontală cu zona
deformată/ răsfrântă a mufei; c, d ‒ vedere lateralo-frontală a zonei deformate a mufei

7
 Aplicație
Să se precizeze tipurile de avarii ale prăjinilor de foraj, rezultate pe baza discuției
din laborator, și să se identifice aceste tipuri prin specificarea figurilor de mai sus care le
pun în evidență!

Bibliografie
1. Posea, N. Rezistența materialelor. Editura Didactică și Pedagogică, București.
2. Parepa, S., Studiul sistemului de rotire al instalațiilor pentru forajul sondelor de
diametre mari. Teză de doctorat. Universitatea din Petroșani, 2007.
3. Ermacov, Al., Instrucțiuni tehnice privind alegerea, manevra garniturii de foraj și
folosirea sculelor de manevră. Ministerul Petrolului, 1985.