ELECTROTEHNICA, ELECTRONICA, AUTOMATICA, 55 (2007), Nr.

1 1
IMPULSURI ELECTROEROZIVE
ELECTROEROZIUNE
PRELUCRARE PRIN ELECTROEROZIUNE

Caracteristicile impulsurilor în prelucrarea prin electroeroziune

DUMITRU CĂLUEANU, IOAN SURUGIU∗

Characteristics of the pulse in the electro-erosion processing

The electro-erosion processing samples material from an electro- or semi-conductive semi- product by means of
the electro-erosion plasma which originates in the interstice. Lince the processing quality also depends in
the characteristics of the applied electro-erosive pulses, the Romanian installations „ELER” include
generators adequate for the roughing and finishing processings. For the finishing processing there were
introduced the relaxatrion generators „RLCD”, with the variable power power levels (60÷3100µJ) and for
power processings there were used isopower generators which supply constant energy pulses and
whose periods of discharge and pause can be ajusted us thin the range 2,5÷1800µs, the discharge
current being variable (3,1÷50A).

1. Introducere elemente: energie electrică, doi electrozi (electrodul–

piesă şi electrodul–sculă) şi un mediu de lucru.
Tehnologiile tradiţionale (prelucrări prin aşchiere,
Electrodul–piesă, reprezentând piesa de prelucrat,
prelucrări prin deformări mecanice, fotoprocedee
denumită şi piesa de lucru sau semifabricat (pe scurt:
pentru microelectronică etc.) şi-au demonstrat, de
piesa), din care se îndepărtează materialul în volumul
multe ori, posibilităţile limitate ale prelucrării cu
cel mai mare, şi electrodul–sculă (pe scurt: electrod)
precizie ridicată a componentelor din materiale
trebuie să fie electroconductive sau semiconductive
electroconductive sau semiconductive, în special a
(fără zone neconductive) şi conectate la o sursă de
celor cu duritate ridicată, cât şi a celor cu forme
energie electrică în impulsuri. Între electrod şi piesă,
complexe şi cu dimensiuni dintre cele mai diverse. Pe
nu există contact direct. Interstiţiul (sau spaţiul de
la mijlocul secolului trecut, s-au dezvoltat o serie de
lucru) dintre piesă şi electrod, în care se desfăşoară
noi tehnologii denumite tehnologii netradiţionale. În
procesul de prelucrare, trebuie să fie plasat într-un
cadrul acestor tehnologii, electrotehnologiile utilizează
mediu de lucru (fluid) cu proprietăţi dielectrice (în
energia electrică, mai precis efectele fizico–chimice
general, produse petroliere sau apă deionizată).
ale trecerii curentului electric în mod activ, pentru
Dielectricul creează mediul de amorsare a scânteilor
schimbarea formei, conţinutului sau a structurii
electrice ce se stabilesc între electrod şi piesă şi ajută
semifabricatului. Dintre acestea, electrotehnologiile cu
la eliminarea din interstiţiu a rezultatelor procesului
aplicaţii active utilizează fenomenul descărcărilor
electroeroziv (particule de material erodate şi gaze).
electrice (prelucrarea prin electroeroziune),
Între electrod şi piesă, se aplică o tensiune electrică în
fenomenele din băile electrolitice (prelucrarea prin
impulsuri, care este controlată din punct de vedere al
electrochimie), fenomene de radiaţie (prelucrări cu
parametrilor. Deoarece nu există contact mecanic
laser sau cu fascicule de electroni acceleraţi) sau
între piesă şi electrod pe durata procesului, nu se
fenomene magnetice (deformări plastice în câmp
produc deformări ale materialelor piesei şi electrodului.
electromagnetic) etc. Electrotehnologiile cu aplicaţii
Scopul procesului de electroeroziune este de a
pasive se utilizează ca procedee de măsură, control
obţine cu ajutorul microgăurilor (microcraterelor)
(defectoscopie), transmisii de date etc. [1].
apărute în piesă, prelucrarea, de obicei, automată a
2. Procedeul de prelucrare prin electroeroziune unor piese cu forme foarte complicate şi care au
dimensiuni şi greutăţi dintre cele mai diverse (până la
Procedeul de prelucrare prin electroeroziune 2
câţiva m , respectiv zeci de tone). Microcraterele apar
reprezintă un proces de îndepărtare a materialului cu ca urmare a îndepărtării unui volum de material.
precizie ridicată, care utilizează energia termică În funcţie de tipul electrodului (sculă), s-au
controlată a unor descărcări electrice (scântei), ce dezvoltat două variante de prelucrare prin
erodează materialele prin topire şi vaporizare. electroeroziune: electroeroziunea de pătrundere sau
Pentru desfăşurarea unui proces de prelucrare prin cu electrod prismatic (masiv), la care, de obicei,
electroeroziune, sunt necesare, în principiu, patru negativul electrodului se „gravează” în piesă (Fig. 1.a)
şi electroeroziunea cu electrod filiform sau fir, la care
∗
Dr. ing. Călueanu Dumitru - profesor, Facultatea de Inginerie îndepărtarea de material se datorează acţiunii de
Electrică şi Electronică, Universitatea „Dunărea de Jos”, Galaţi; erodare a descărcării electrice atunci când un fir
Drd. ing. Surugiu Ioan - şef de lucrări la Facultatea de Fizică,
Chimie, Electronică şi Tehnologia Petrolului, Universitatea
metalic cu rol de electrod (sculă) se deplasează
„Ovidius”, Constanţa. longitudinal prin piesă (Fig. 1.b).
2 ELECTROTEHNICA, ELECTRONICA, AUTOMATICA, 55 (2007), Nr. 1
Pe acelaşi principii, se bazează şi microprelucrările se stabileşte între electrozi, ceea ce conduce la
prin electroeroziunea de pătrundere (prismatică), coliziuni între particule. Se formează, în microzona
respectiv cu fir. scânteii, o zonă de microplasmă, care atinge rapid
Pentru ca descărcările să aibă loc între electrozi, temperaturi cu valori de câteva mii de grade Celsius şi
este necesar ca generatorul de impulsuri (GI) să care se dezvoltă sub efectul şocurilor mereu mai
asigure: o tensiune suficientă (peste 15÷20 V) pentru numeroase, ducând la fuziunea locală şi instantanee a
amorsarea şi menţinerea descărcării (se evită astfel unei cantităţi de material la suprafaţa celor doi
apariţia arcului electric cu caracter netehnologic), electrozi. În acelaşi timp, o bulă apărută ca urmare a
limitarea curentului de descărcare, limitarea duratei vaporizării electrozilor şi a prezenţei dielectricului, se
descărcării şi frecvenţa de repetiţie a descărcării. dezvoltă atingând o presiune mare. În momentul
întreruperii curentului, creşterea bruscă a temperaturii
provoacă implozia bulei, generând forţe dinamice ce
au ca efect proiectarea materiei topite în afara
craterului. În mediul dielectric, materia topită se
resolidifică şi este evacuată prin circularea
dielectricului. Microcratarele rezultate în urma
îndepărtării materialului au dimensiuni de 1 µm÷1 mm.
Fenomenele fizico–chimice care au loc sunt foarte
complexe, unele dintre acestea nefiind încă elucidate
complet nici până în prezent.
Ultimele cercetări arată că plasma de
electroeroziune este formată din substanţe care provin
din descompunerea moleculelor dielectricului, în
special hidrogen, şi din contaminarea materialelor
electrozilor. Este o plasmă foarte densă (densitatea de
18 –3
electroni atinge 2⋅10 cm pe durata primei
microsecunde din timpul descărcării) şi rece
(temperatura electronilor este de 0,7eV, ce
corespunde la 8100 K). Densitatea curentului care
trece prin plasmă, şi, în special, prin interfaţa dintre
electrod şi plasmă este extrem de ridicată:
6 7 2
Fig. 1. Variantele procedeului de prelucrare prin 10 ÷10 A/cm . De asemenea, străpungerile
electroeroziune: dielectricului sunt de natură stocastică, din care cauză
GI – generator de impulsuri de tensiune. descărcările au o reproductibilitatea scăzută [2].
La prelucrarea prin electroeroziunea cu fir,
Procesul de erodare a piesei are loc în bacul de
electrodul filiform se conectează la polul negativ al
lucru, în care se află sau se injectează un fluid
generatorului, deoarece uzura firului nu reprezintă un
dielectric. Mediul dielectric, care este un lichid cu
parametru important al procesului, întrucât acesta,
înaltă rezistivitate (de exemplu, produse petroliere,
practic, se reînnoieşte prin derularea sa continuă.
pentru prelucrarea de pătrundere sau apă deionizată,
pentru prelucrarea cu fir), măreşte densitatea de
energie prin îngustarea canalului de descărcare şi
asigură răcirea celor doi electrozi. Dielectricul filtrat şi
răcit este recirculat, asigurând, totodată, şi evacuarea
particulelor solidificate de material erodat şi a
acumulărilor de gaze din spaţiul de lucru (interstiţiu).
Deplasarea controlată a electrozilor pentru a se
amorsa procesul electroeroziv este asigurată de
sisteme automate de avans tehnologic, care
acţionează asupra electrodului şi/sau piesei. În cazul
prelucrării prin electroeroziune cu fir, se asigură şi
derularea continuă a firului.
Amorsarea unei descărcări se produce la o
anumită tensiune de străpungere, în funcţie de
distanţa dintre electrozi, de puterea de izolaţie a
dielectricului şi a stării de puritate a interstiţiului.
Procesul de erodare prin scântei se datorează
r
acţiunii câmpului electric E asupra ionilor liberi pozitivi
+ –
(M ) şi electronilor (e ), care sunt acceleraţi, atingând
viteze mari (Fig. 2). Se constituie între electrozi un
canal subţire ionizat, bun conducător electric, moment
în care curentul electric poate să circule, iar scânteia Fig. 2. Fenomene fizico–chimice în interstiţiu.
 ELECTROTEHNICA, ELECTRONICA, AUTOMATICA, 55 (2007), Nr. 1
3. Caracteristicile impulsurilor electrice din
spaţiul de lucru
Impulsurile produse de către generator sunt
caracterizate de o serie de parametri electrici, care au
o influenţă hotărâtoare asupra procesului de
prelucrare, determinând productivitatea, stabilitatea şi
precizia prelucrării. Fig. 3 prezintă parametrii
impulsurilor de tensiune şi curent, oarecum idealizate
[3, 4].
Fig. 3. Caracteristicile impulsurilor în
regimurile posibile de funcţionare:
G – regim de mers în gol; E – regim electroeroziv; F – regim
de descărcare fictivă; S – regim de scurtcircuit;
U0 – tensiunea de funcţionare în gol; Ūd – tensiunea medie a
unei descărcări; UdM – tensiunea maximă de descărcare;
Udm – tensiune minimă de descărcare; Īd – curentul mediu de
descărcare; IdM – valoarea maximă a impulsului de curent de
descărcare; Idm – valoarea minimă a impulsului de curent de
descărcare; Īf – curentul mediu fictiv; Isc – curentul de
scurtcircuit; ti – durata impulsului; tp – durata pauzei;
ta – durata întârzierii la amorsare; td – durata descărcării;
tc – durata unui ciclu (perioada impulsurilor).
Surse: [3, 4]

Tensiunea de funcţionare în gol (U0) (sau
tensiunea de iniţiere a scânteii sau tensiunea
de aprindere sau tensiunea de amorsare)
reprezintă amplitudinea impulsului de tensiune
aplicat între electrod şi piesă, care permite
amorsarea unei descărcări atunci când
electrozii sunt suficient de apropiaţi. Această
tensiune are valori de zeci÷sute de volţi, cu
posibilitatea modificării lor în procesul de
prelucrare.

Tensiunea de descărcare (Ud, ud) este
tensiunea între piesă şi electrod din timpul
descărcării şi depinde numai de natura
electrozilor şi a dielectricului şi nu depinde de
curentul de descărcare (valori minime:
Udm = 15÷20 V; valori maxime: UdM = 25÷30 V).
Valoarea medie este notată Ūd.

Tensiunea de lucru (U) reprezintă media
aritmetică a tensiunii aplicate ansamblului
format din electrod şi piesă, calculată pe un
număr mare de cicluri (este reprezentată în
Fig. 4).
3

Durata impulsului (ti) este intervalul de timp în
care este aplicată o tensiune între electrod şi
piesă.

Durata pauzei (tp) este intervalul de timp dintre
sfârşitul descărcării şi momentul în care
tensiunea a ajuns la valoarea necesară iniţierii
următoarei descărcări.

Durata de iniţiere a descărcării (ta) (sau durata
de pre-străpungere sau durata întârzierii la
amorsare) este intervalul de timp scurs între
începutul impulsului de tensiune şi amorsarea
scânteii, care se traduce printr-o cădere de
tensiune (salt „negativ” de tensiune).

Perioada impulsurilor (tc) reprezintă durata unui
ciclu, dată de relaţia:
tc = ti + t p (1)

Frecvenţa de scânteiere (fc) se calculează cu
rapoartele:
1 1
fc = = (2)
t c ti + t p

Durata descărcării (td) este intervalul de timp
efectiv de trecere a curentului corespunzător
scânteii electrice.

Factorul de umplere a impulsurilor sau raportul
ciclic (q) este:
ti ti
q= = (3)
tc ti + t p

Curentul de descărcare (id) reprezintă curentul
electric stabilit în timpul descărcării (Idm –
valoare minimă, IdM – valoare maximă, Īd –
valoarea medie).

Curentul de lucru (I) este media aritmetică a
curentului corespunzător unui mare număr de
cicluri (este reprezentat în Fig. 4).

Polaritatea electrozilor se consideră pozitivă,
dacă electrodul este legat la polul pozitiv al
sursei, şi negativă, în cazul conectării aceluiaşi
electrod la polul negativ (prin convenţie).
Dintre aceşti parametri, se pot regla direct:
- durata impulsului (ti) şi/sau durata pauzei
dintre impulsuri (tp), care au valori de ordinul
microsecundelor÷milisecundelor, şi, implicit,
factorul de umplere (q) şi frecvenţa de
scânteiere (fc) (în gama: sute de hertzi÷sute
kilohertzi);
- valoarea maximă a curentului de descărcare
(IdM) (câţiva amperi÷sute de amperi);
- tensiunea de lucru (U);
- polaritatea electrodului faţă de polaritatea
piesei (pozitivă sau negativă).
Timpul scurs între aplicarea tensiunii şi producerea
străpungerii, adică durata pre-străpungerii (ta) sau
durata întârzierii la amorsare (definită mai sus), având
un caracter stocastic, este imposibil de controlat
deoarece acesta depinde de interstiţiul electrodului şi
de proprietăţile fizico–chimice ale dielectricului.
4 ELECTROTEHNICA, ELECTRONICA, AUTOMATICA, 55 (2007), Nr. 1
Energia de descărcare (activă) a impulsurilor în
spaţiul de lucru se poate determina cu relaţia
evidentă:
td
Wi = ∫ u d (t ) id (t ) dt (4)
0 mărimi care să caracterizeze cât mai corect evoluţia
4. Regimuri de funcţionare
Ideal ar fi ca fiecare impuls produs de generator să
aibă o acţiune erozivă, deci condiţiile din interstiţiu
(dielectric complet regenerat, grad de impuritate şi
distanţa dintre electrod şi piesă) să se păstreze
constante, dar, datorită factorilor de perturbare care
intervin, distanţa dintre electrod şi piesă se modifică şi
astfel pot apărea regimuri de funcţionare cu caracter
eroziv şi neeroziv. Cazurile tipice sunt redate în Fig. 3.

Descărcarea în gol este caracteristică regimului
de funcţionare în gol (în circuit deschis) (G),
care are un curent foarte mic sau zero. Acest
regim este provocat de distanţa prea mare
dintre electrod şi piesă, în raport cu tensiunea
sursei şi rigiditatea dielectrică a lichidului (nu se
produce străpungerea electrică a spaţiului de
lucru). În acest caz, nu se prelevează material
(productivitatea scade) şi dispozitivele de
supraveghere vor comanda sistemul automat al
avansului tehnologic să apropie electrodul de
piesă, până la apariţia descărcărilor.

Descărcarea electroerozivă se produce în
timpul regimului electroeroziv (E) în momentul
când are loc o străpungere a interstiţiului după
timpul ta, durată în care tensiunea U0 scade la
valoarea de descărcare Ud. În funcţie de
cerinţele tehnologice impuse stării suprafeţei
(gradul de rugozitate), regimurile active
(erozive) pot fi de degroşare, finisare sau
semifinisare. Unele instalaţii de prelucrare prin
electroeroziune sunt prevăzute cu posibilitatea
obţinerii de suprafeţe foarte netede (finisare tip
„oglindă”) din suprafeţe rugoase printr-o
singură trecere a unui singur tip de electrod,
sau cel mult prin două treceri.

Descărcarea fictivă acuză un curent fictiv If,
mult mai redus decât cel normal, fiind produsă,
de obicei, de o descărcare între două particule
din spaţiul de lucru. În acest caz, energia
descărcării se pierde în spaţiul de lucru şi nu se
efectuează prelucrarea piesei (regim de
descărcare fictivă, F);

Descărcarea în scurtcircuit este caracterizată
de curentul de scurtcircuit Isc cu valoare mare şi
tensiune foarte mică, fiind provocată, de regulă,
de particule aglomerate în interstiţiu, care
alcătuiesc o punte electroconductoare între
electrod şi piesă (regimul de scurtcircuit sau în
circuit închis, S). Există pericolul amorsării
arcului electric cu degradarea structurii
suprafeţei piesei, lucru care se evită prin
comanda îndepărtării electrodului de piesă.
Desfăşurarea în bune condiţii a procesului de
prelucrare prin electroeroziune (acţiune electroerozivă
cât mai constantă) presupune menţinerea unei
distanţe optime între electrod şi piesă, precum şi
asigurarea unei viteze constante de avans între cei doi
electrozi. În acest sens, se impune alegerea unei
procesului în spaţiul de lucru şi să poată fi utilizată cu
uşurinţă în sistemul de reglare a avansului tehnologic.
Deoarece măsurarea directă a distanţei dintre
electrozi în timpul prelucrării reprezintă un lucru foarte
greu de realizat, s-au utilizat diferite metode de
evaluare indirectă pe baza unor mărimi electrice,
măsurabile direct în timpul procesului, numite
parametri–traductori ai interstiţiului. Dintre mărimile
electrice prezentate, se utilizează:
- tensiunea medie de lucru (U) aplicată spaţiului
de lucru;
- valoarea medie a impulsului de tensiune (Ūi)
pe durata (ta + td);
- valoarea medie a întârzierii la amorsare ( t a ) ;
- durata întârzierii la amorsare (ta), utilizată în
instalaţiile româneşti de prelucrare prin
electroeroziune din seria „ELER”, la care
sistemul de reglare automată a avansului
tehnologic realizează o reglare numerică de
poziţie;
- suma ponderată dintre durata întârzierii la
amorsare şi valoarea instantanee a tensiunii
de descărcare (uΣ), utilizată la instalaţiile
româneşti de prelucrare prin electroeroziune
din seria „ELER”, la care sistemul de reglare
automată a avansului tehnologic este cu
acţiune continuă (analogică).
5. Generatoare de impulsuri
Generatoarele de impulsuri utilizate în instalaţiile
de prelucrare prin electroeroziune trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
- să asigure o tensiune suficientă pentru
amorsarea şi menţinerea descărcării;
- să limiteze curentul de descărcare;
- să limiteze durata descărcării;
- să impună frecvenţa de repetiţie a descărcării.
- să aibă posibilitatea schimbării uşoare şi
rapide a polarităţii electrodului (sculă) faţă de
piesă. Aceste mărimi se pot regla independent
sau simultan.
Din punct de vedere constructiv, există
generatoare cu acumulare şi fără acumulare.
La generatoarele (circuite) cu acumulare sau
dependente, energia se acumulează şi apoi se
descarcă brusc în spaţiul de lucru. De multe ori, se
folosesc circuite de relaxare, cu sau fără tranzistoare
de înaltă frecvenţă. Aceste generatoare se utilizează,
de obicei, pentru regimuri de semifinisare/finisare şi în
instalaţiile de microprelucrare prin electroeroziune.
Generatoarele (circuite) fără acumulare sunt cu
comutaţie statică, fiind realizate cu tiristoare sau
 ELECTROTEHNICA, ELECTRONICA, AUTOMATICA, 55 (2007), Nr. 1
tranzistoare (choppere). Se utilizează, în principal,
pentru regimul de degroşare (eboş), ce necesită puteri
în impuls semnificative.
În cazul utilizării unui generator de impulsuri
dreptunghiulare, acesta poate furniza impulsuri
izoenergetice (cu energie constantă), sau impulsuri
izofrecvenţiale (cu frecvenţă constantă). Formele de
undă idealizate ale impulsurilor de tensiune din
interstiţiu corespunzătoare celor două cazuri sunt
reprezentate în Fig. 4.a), respectiv Fig. 4.b).
Fig. 4. Formele de undă ale impulsurilor de tensiune din
interstiţiu.
U0 – tensiunea de funcţionare în gol; Ud – tensiunea de
descărcare; U – tensiunea de lucru (valoare medie);
Id – curentul de descărcare; I – curentul de lucru (valoare
medie); ta – durata întârzierii la amorsare; td – durata
descărcării; tp – durata pauzei; ti – durata impulsului;
tc – perioada impulsului.
5.1. Generatoare de relaxare
Generatoarele de relaxare, de exemplu de tip
„RLCD” (R – rezistor de încărcare, L – inductanţă de
liniarizare, C – condensator-acumulator de energie, D
– diodă de limitare), furnizează impulsuri cu energii
variabile, dar cu frecvenţă constantă, care se folosesc,
de obicei, la operaţii de semifinisare sau finisare a
suprafeţelor deja prelucrate prin electroeroziune sau
alte tehnologii (Fig. 5) [5]. Dioda D conectată cu
polaritate inversă în paralel cu circuitul „RL” limitează
tensiunea Ui la care se poate încărca condensatorul C
la valoarea U a sursei, pentru a evita situaţia
periculoasă în care tensiunea pe condensator ar
depăşi tensiunea sursei. Prin modificarea valorilor
rezistenţelor de încărcare a condensatorului, se pot
obţine diverse frecvenţe de încărcare a (DCL). Această tensiune furnizează informaţii despre
condensatorului, iar prin modificarea valorilor
5
condensatorului se obţin diferite energii de descărcare
Wi:
1
Wi = C U d2 (5)
2
unde tensiunea de descărcare Ud nu are o valoare
prea mare şi nu s-au luat în considerare capacităţile
parazite care pot apărea între elementele metalice din
zona interstiţiului (inclusiv electrod), la frecvenţe de
lucru ridicate.
Acest tip de generator are un randament 0,5,
acceptabil, ţinând cont de celelalte avantaje referitoare
la calitatea suprafeţei.
Fig. 5. Generator de relaxare.
ES – electrod; PL – piesa (de lucru); RD – sursă de curent
continuu (redresor); R – rezistor; C – condensator;
L – bobină; D – diodă limitare; Us – tensiunea sursei;
Ui – tensiunea de iniţiere a descărcării; Ud – tensiunea
scânteii electrice (de descărcare); UC – tensiunea la care se
încarcă condensatorul C; Imax – valoarea primului maxim al
curentului; tîc – durata de încărcare a condensatorului;
tdc – durata de descărcare a condensatorului.
Sursa: [5]
Această schemă a fost utilizată în instalaţiile
româneşti de prelucrare prin electroeroziune din seria
„ELER” [6].
5.2. Generatoare de impulsuri de putere
Aceste generatoare au la bază circuite cu
comutaţie statică care furnizează impulsuri
comandate. Generatorul din Fig. 6 furnizează
impulsuri de curent cu energie constantă
(izoenergetice), pe baza sistemului ISOPULSE. Sursa
de tensiune continuă (redresor) (RD) alimentează
circuitele în comutaţie simbolizate în schemă cu
tranzistorul de putere T şi rezistorul de limitare R.
Sistemul utilizează un semnal de tensiune preluat din
spaţiul de lucru de către detectorul condiţiilor de lucru
prezenţa descărcărilor şi a fenomenelor nedorite
6 ELECTROTEHNICA, ELECTRONICA, AUTOMATICA, 55 (2007), Nr. 1
(arcuri electrice sau scurtcircuite). În momentul Avantajul important al generatorului de impulsuri
amorsării descărcării, tensiunea între electrod şi piesă comandate este acela că energia poate fi variată prin
scade de la valoarea de mers în gol U0 la valoarea Ud modificarea independentă a duratei impulsului (td) şi a
(U0 > Ud), salt negativ de tensiune care provoacă nivelului (ridicat) al curentului de descărcare (id). Dacă
declanşarea bazei de timp pentru fixarea duratei se consideră că tensiunea de descărcare Ud este
descărcării (BTD), ce stabileşte mărimea duratei de aproximativ constantă, pe baza ec. (4), se poate
descărcare (td). Se asigură, indiferent de mărimea determina energia de descărcare:
duratei întârzierii la amorsare (ta), aceeaşi durată a
td td
descărcării la fiecare impuls. Durata pauzelor (tp), care
se poate stabili independent cu ajutorul bazei de timp W i = u d (t ∫
) i d ( t ) dt = U ∫
d i d (t ) dt (6)
BTP, are rolul de a împiedica apariţia unui arc în 0 0

spaţiul de lucru prin deionizarea acestuia şi permite Diversele nivele de curent se pot obţine prin
refacerea proprietăţilor de izolator ale dielectricului. modificarea rezistoarelor de limitare R conform relaţiei:
Durata pauzei nu are niciun efect asupra stării
suprafeţei, în condiţiile unei circulaţii corecte a
Id = 0
dielectricului.
Fig. 6. Generator de impulsuri comandate:
RD – sursă de curent continuu; T – tranzistor de comutaţie
de putere; R – rezistor de limitare;Cp – condensator de
protecţie; Dn – diodă de nul; ES – electrod; PL – piesa de
lucru; DCT – dispozitiv de comandă a tranzistoarelor (format
din: DCL – detector condiţii de lucru, BTD – bază de timp
pentru fixarea duratei descărcării (td) şi BTP – bază de timp
pentru fixarea duratei pauzei dintre impulsuri (tp));
U0 – tensiunea de mers în gol a sursei; Ud - tensiunea de
descărcare; Id – curentul de descărcare; ta – durata întârzierii
la amorsare.
Surse: [5], [7]
Un sistem de protecţie la scurtcircuite şi arcuri
electrice (nefigurat în schemă) blochează
tranzistoarele de putere pe o durată mai mare decât
oricare pauză tehnologică de lucru şi furnizează
impulsuri de testare de scurtă durată (de ordinul
microsecundelor) pentru determinarea momentului în
care condiţiile normale de lucru s-au refăcut.
Valorile importante ale curenţilor de lucru
(zeci÷sute de amperi) cerute de prelucrările ce
necesită volume mari de material îndepărtat se obţin
prin conectarea în paralel a mai multor etaje de putere
cu tranzistoare. Tranzistoarele sunt comandate de
către un circuit de adaptare (CA), cu ajutorul unui
amplificator (A).
U − U d − U sat
(7)
R
unde U0 este tensiunea de funcţionare în gol (în circuit
deschis) a sursei de curent continuu, iar Usat tensiunea
de saturaţie a tranzistorului T.
Datorită avantajelor pe care le prezintă, şi această
schemă a fost folosită la echiparea unor modele de
instalaţii româneşti de prelucrare prin electroeroziune
din seria „ELER” [6].
Realizarea practică a acestor generatoare a impus
şi reducerea efectelor negative ale prezenţei
inductivităţilor parazite proprii ale circuitelor de putere,
care apar ca urmare a comutării unor curenţi cu valori
mari şi a fronturilor comutate. Printre măsurile
adoptate de specialiştii de la I.C.P.E. Bucureşti, se
numără [7]:
1) realizarea rezistoarelor de limitare R în
construcţie neinductivă;
2) conductoarele de legătură din circuitul de
putere să fie cât mai scurte, utilizându-se
cabluri coaxiale;
3) condensatoarele de filtrare ale sursei de curent
continuu să fie cât mai aproape de locul de
amplasare a tranzistoarelor de comutaţie. Din
cauza valorilor mari (zeci de mii de
microfarazi), la decuplarea generatoarelor,
apar regimuri tranzitorii de lungă durată, care
pun în pericol tranzistoarele de putere. Se
impune ca, la decuplarea generatoarelor, să se
descarce mai întâi condensatoarele de filtrare
şi numai după aceea să se decupleze schema
de comandă a tranzistorului de putere.
Dacă aceste măsuri nu reduc supratensiunile pe
tranzistoare sub limita de siguranţă, se iau măsuri
suplimentare prin introducerea unui condensator Cp în
paralel pe tranzistorul de putere T şi a unei diode de
nul Dn (în Fig. 6, aceste componente sunt
reprezentate numai pentru ramura de sus a circuitului
de putere).
Echipamentele moderne de putere pentru
furnizarea energiei de lucru care se construiesc în
jurul generatoarelor de tensiune în impulsuri
„inteligente” au posibilitatea supravegherii sau
culegerii informaţiilor din spaţiul de lucru pentru a
efectua automat ajustările necesare în vederea reluării
sau menţinerii stabilităţii procesului de prelucrare.
Acest lucru se realizează prin mărirea sau micşorarea
 ELECTROTEHNICA, ELECTRONICA, AUTOMATICA, 55 (2007), Nr. 1 7
automată a duratei pauzei dintre impulsuri (tp) sau a Dielectric: ulei P3.
curentului de descărcare (id), în timpul condiţiilor de Spălare: absorbţie prin piesă 0,4÷0,5 kg/cm .
2

uzinare. Atunci când instalaţia întâmpină dificultăţi din Piesa: carbură de wolfram G 60 (compoziţie: 70%
cauza circulaţiei dificile a dielectricului sau prelucrează carbură de wolfram + 30% cobalt; duritate
profile adânci etc., sistemul de reglare comandă HV 50 = 840; rezistenţă la încovoiere = 280 kgf/mm ;
2
mărirea duratei pauzei pentru refacerea rigidităţii 3
densitate = 12,65 g/cm ). Piesa este găurită cu
dielectricului. ∅ = 8 mm.
6. Rezultate experimentale Rezultate: sinteze sub formă grafică, care redau
3
productivitatea Q (mm /mm), uzura volumetrică
Instalaţiile româneşti de prelucrare prin 3
Uep (%) şi productivitatea specifică Qs (mm /(A · min)),
electroeroziunea de pătrundere din seria „ELER” au la în funcţie de durata descărcării td (µs), pentru două
bază o serie de rezultate ale cercetării desfăşurate de valori ale curentului de descărcare (Fig. 7).
specialiştii români din cadrul I.C.P.E. Bucureşti,
I.C.P.T.C.M. Bucureşti, Electrotehnica Bucureşti şi
Electrotimiş Timişoara.
Generatoarele de impulsuri de tip „GEP50F”, care
echipează instalaţiile „ELER01”, furnizează impulsuri
pentru prelucrări de semifinisare/finisare, pe baza
circuitului din Fig. 5 şi pentru prelucrări de putere
(degroşare sau eboş), pe baza circuitului din Fig. 6.
Caracteristicile tehnice ale acestor generatoare sunt
[6]:
1) Circuitul de finisare:

tensiunea de funcţionare în gol: 250 V;

nivele energetice: 60÷3100 µJ, cu posibilitatea
modificării valorilor rezistoarelor şi
condensatoarelor în 10 trepte.
2) Circuitul de putere:

alimentare: 3x380V;

putere totală consumată: 5,3 kW;

putere consumată în procesul tehnologic:
4 kW;

tensiunea de funcţionare în gol: 85 V;

tensiunea de descărcare: 15 V;

nivele de curent, reglabil în trepte: 3,1; 6,25;
12,5; 25; 50 A;

durata impulsului de curent (durata descărcării)
şi a pauzei dintre impulsuri, reglabile în 12
trepte: 2,5; 4; 6; 8; 12; 24; 48; 95; 190; 420;
900; 1800 µs;

polaritatea electrodului faţă de piesă: pozitivă
sau negativă.
Cu aceste generatoare, s-au obţinut rezultate
deosebite în prelucrarea pieselor din materiale, în
special a celor cu duritate ridicată, aşa cum rezultă şi
din studiile de caz de mai jos [8].

Exemplul 1.
Fig. 7. Rezultatele prelucrării carburii de wolfram G 60.
Electrod: cupru. Q (mm3/mm) – productivitatea; Uep (%) – uzura
Dielectric: motorină. volumetrică; Qs (mm3/(A min)) – productivitatea specifică; td
2 – durata descărcării.
Spălare: absorbţie 0,2 kg/cm . Sursa: [8]
Piesa: oţel C 120 călit 60 – 65 HRC, cu grosimea
de 5 mm şi gaura iniţială de 19 mm. Uzura volumetrică Uep s-a calculat cu relaţia:
Rezultate: pentru diverse combinaţii ale valorilor gi − g f γp
rezistoarelor şi condensatoarelor, s-au obţinut stări ale U ef = 100 (%) (8)
suprafeţei cu rugozităţi în gama (1,3÷5,9) µm. γe Gi − G f
Exemplul 2. unde: gi – greutatea iniţială a electrodului,
gf – greutatea finală a electrodului, γe – greutatea
Electrod: cupru cu diametrul de 20 mm. specifică specifică a materialului electrodului,
8 ELECTROTEHNICA, ELECTRONICA, AUTOMATICA, 55 (2007), Nr. 1
Gi – greutatea iniţială a piesei, Gf – greutatea finală a instalaţie de prelucrare prin electroeroziune
piesei, γp – greutatea specifică specifică a materialului („ELER 01”), generatoare dedicate tuturor regimurilor
piesei . de prelucrare (degroşare, semifinisare, finisare).
Se constată că o prelucrare optimă din punctul de Astfel, pentru prelucrări de fineţe, s-au adoptat
vedere al celor trei mărimi se realizează atunci când scheme cu circuite „RLCD”, iar pentru prelucrări de
curentul este de 50 A, iar durata descărcării este de putere generatoarele izoenergetice în sistem
95 µs. „ISOPULSE” au dat cele mai bune rezultate.
Autorii mulţumesc, în mod deosebit, domnilor
7. Concluzii ing. Gheorghe Jitianu şi ing. Vasile Rădulescu, pentru
Utilizarea prelucrării prin electroeroziune aduce sprijinul acordat în elaborarea acestei lucrări.
avantaje deosebite în uzinarea unor materiale care
Bibligrafie
sunt foarte greu sau imposibil de prelucrat cu
tehnologiile tradiţionale. Se pot prelucra cu foarte
[1] C. L. Popescu, M. O. Popescu: Electrotehnologii – principii şi
bune rezultate aliajele feroase, aliajele dure şi aplicaţii (Editura Matrix Rom, Bucureşti, 1997).
carburile metalice, cu rezultate bune, aliajele [2] A. Descoeudres: Characterization of electrical discharge
neferoase şi materialele semiconductoare, dar nu se machining plasmas (teză de doctorat), (site: Ecole
pot prelucra ceramicele, materialele plastice şi Polytechnique de Lausanne – Lausanne University, iunie
sticla-diamant. Se pot obţine piese cu forme 2006).
complicate, cu dimensiuni şi greutăţi într-o gamă [3] I. Surugiu: Principii şi sisteme de reglare şi acţionare a
avansului la maşinile de prelucrare prin electroeroziune.
extrem de largă. Deoarece, în timpul procesului de Probleme de stabilitate specifică (comunicare personală pentru
prelucrare, nu există contact direct între electrod şi concursul de cercetător ştiinţific, I.C.P.E. Bucureşti, 1977).
piesă, nu se produc forţe de apăsare care să [4] Guide des usinages par électro-érosion et par électrochimie
deformeze piesa. De asemenea, îndepărtarea de (Editura CETIM, Franţa, 1980).
material se realizează în urma unor fenomene termice [5] I. Dan, V. Rădulescu, Gh. Jitianu, I. Surugiu, M. Gudumac:
de topire şi vaporizare care nu produc bavuri, Echipamente electrice şi electronice pentru maşini de
deoarece fragmentele de material din spaţiul de lucru prelucrare prin electroeroziune şi electrochimie (vol. Tehnologii
moderne neconvenţionale, I.C.P.E. Bucureşti, 1975).
sunt răcite şi apoi evacuate prin circularea
[6] Electrotimiş – Maşini de prelucrat prin electroeroziune (Fişe
dielectricului. tehnice Electrotimiş, Timişoara, 1978).
Obţinerea unor performanţe deosebite privind [7] Gh. Jitianu, I. Surugiu, D. Tomozei: Chopper de putere şi
productivitatea prelucrării şi uzura electrozilor impune frecvenţă mare aplicat la generatoarele de impulsuri pentru
alegerea judicioasă a formelor de undă şi a prelucrarea prin electroeroziune (Sesiune de comunicări,
parametrilor impulsurilor electrice care se aplică în Universitatea Transilvania, Braşov, 1977).
spaţiul de lucru. În acest sens, specialiştii români în [8] Tehnologia de lucru în procesul de eroziune electrică la maşina
domeniu au implementat, pe un acelaşi model de „ELER 01” (Electrotimiş Timişoara, 1978).