I Kant Religia in Limitele Ratiunii Buc 1924

COLECTIUNEA PROBLEME f IDEI"
IEMMANUEL KANT
RELIGIA
IN
LIMITELE RATIUNII
COEXISTENTA PRINCIPIULUI RAU CU CEL BUN. - OMUL E RAU DIN FIRE.-OBAR&A
,
-
RAULUI IN FIREA OMENEASCA. - LUPTA PRINCIPIULUI BUN CU CEL RAU. -
DREP-
TUL PRINCIPIULUI BUN LA STAPANIREA ASUPRA OMULUL - IZBANDA PRINCIPIULUI
BUN ASUPRA CELUI RAU. - INTRONAREA DOMNIEI LUI DUMNEZEU PE PAMANT. -
HARUL DIVIN. - i5TIINTA .yr MORALA
Cu o notitä despre Iemm. Rant in lumina gandirei europene

DE
C. RADULESCU-MOTRU
MEMBRU AL ACADEMIE! ROMANE
BUCURETI
IMPRIMERIA FUNDATIEI CULTURALE PRINCIPELE CAROL"
Strada Latinii, No. 10 (fostit Dr. Kalinderu)
1924
www.dacoromanica.ro
.444.
7.-B!,,11:
l% ,,1 11
i .
it
'.' : , :,
IEMMANUEL KANT
IN
LUMINA GANDIRII EUROUNE

1724 -1924
de C. RADULESCU-MOTRU
La 22 AprPie 1924 s'au implinit doua secole dela nasterea

gush filozof lemmanacl Kant. La Könisberg, locul de na$-
terc i orasul in Universitatea caruia Kant a functionat ca pro-
fesor intre anii 1770 1796, an fost serbari organizate de societatile
kantiene de f ilozofie, de Universitatea $i of icialitatea locale& to
care au luat 2 arte, pe lingo un insemnat numar de pro fesori dela
diferitcle Universitati germane, $i multi filozofi i publicisti din
Tari7e scundinave, din Danem,arca, din. Anglia, din America $i
din Japonia. Dintre profesorii germani call au luat cuvcintul, te-
legrariele citcaza pe Kiihnemann, din Breslau, care a stabilit o
comparafie intre Kant si Herder acest din urma transpundnd in
domeniul istoric intuitia sint tica pe care Kant o punea la baza
$tiinte'; Adickes din Tuebingen a vorbit de .,mo$tenirea lui Kant
ecomandeind contimporanilor cercetarea acesteia din pullet de
vcdere istoric; Driesch, din, Leipzig, arata cdt datoreste conceptia
sa proprie asupra Totalitatii" filozofici lui Kant; Adolf v. Har
nack, in feir$it, face o privire generala asupra filozofiei lui Kant
dela producerea sa pdna in zilele noastre. Personalitatile politice
venite la s rbare a I scos in rcli f influenfa scrierilor lvi Kant a
supra religiei, moralei si politicei. Din toate discursurile n'au lip
sit aluzivni la starea deplorabila a Gcrmaniei de astazi si indent-
nun de imbalbatare pentru viitor.
www.dacoromanica.ro
Iv
Guvernul prusian a lost reprezentat prin nolnistrii Braun si

Boelitz, iar guvernul imperial prin vide-cancelarul Jorres. Acesta
din urma a accentuat cd sentimentul national german a gasit pe
vremuri o pcirghie solidd in filozofia kantiand, pe care sperd sa- o
vadd in acelas rol $i pe viitor. Ministrul Braun pune in legaturd
pe Kant cu patriotismul Prusiei de rdsarit, 6i recomanda tinerimei
morala datoriei, asa cum a propovaduit-o Kant. In acelas timp cu
serbdrile dela Konisberg, revistele $1 ziarele germane publicd di-
ferite artieole, din care nzt tipsesc vederi noi si originalel Pesta
tot, neindoios Wei, domnote o almost era de amardciune. Filozo-
fia lui Kant, in fondul ei o preamdrire a personaliteitii ontenesti,
sub raportul cunostintei, al moralei si al libertatii, stei inteun
contrast prea via cu sitztatia de deprimare a Germanilor de as.-
teizi. Nidi un orator nu uitei de altfel sei traga invatantinte din acest
contrast. Adolf v. Harnack face apel la intarirea sentimentului de
datorie, in, contra ademenirilor pe care le desteaptd materialisnzul
contimporan; Vaihinger, batrcinul presedinte al societatii kantiene
din Halle, inteun articol ocazional ajunge sci facet' din Kant filo-
zoful revansei activiste contra sp*ritului de posivitate al vremii...
St rdinii, mai alcs acei dusmani Germanilon nu vor lipsi nidi ei sit
tragd concluzii din acest contrast. Vont citi, desigur, inca multd
vrenre, pdreri asupra tegaturei dintrc militarismul prusian si im-
perativul categoric moral; asupra imperialismului german $i su-
biectivismul kantian... Dar aceasta nu probeaza nici pentru, nici
contra filozofiei lui Kant. Probeazd nuntai cd centenarete unor
Plozofi cdteodaid cad in momente nepotrivite pentru o linistitei
discutie asupra valorii acestora.
I
Ientmanuel Kant este reprezentantul eel mai caracteristic al
filozofiei europene apusene. Ca la nici unul altut calitatild ca si
scaderile acestei filozofii nu le gäsim in asa mare grad acumulate,
cum le gasim, la ddnsul. Filozofia lui Kant este, in ceeace privege
calitatile, opera cea mai monunzentald din ccite s'au edicat vreo-
data pentru preamarirea personalitatii omenesti; preamarire pe
care o urmareste ncclintit intreaga filozofie europeand modern&
La baza fitozoflPi europene moderne sta credinta, ea din libera-
dcsvoltare a personalitatii omenesti rezultd progresul, si pro-
grend Pe toate terenurile. Autonomia persoanei, sustinutd pe in-
ventia inteligentei si pe libertatea vointei, este pentra european o
comoara supretna, din care el scoate toate fericirile. Gratie inven-
tianilor inteligentei se dobcindeste st4inta, instrumentul de do-
minatie asupra naturti moarte; gratie libertatii vointei, se asigurd
www.dacoromanica.ro
V
donzcniul valorilor morale, in care troneaza prestigiul $i demnita-

tea fiintei omenoti. Toate sistemele filozifice europone au ca ulti-
tinta, valorificarea personalitatii omen $ti. Descartes face in-
ceputul, asezdnd cugetarea in centrul preocuparilor filozofice f i
inarnzdncl-o cu criteriul evidentei. Bacon deschide drum inmultirei
cunostintelor prin folosirea metodica a experientei. Locke si Hume
adeincesc studiul functiunilor car'e iau parte la experienta sufletului.
Leibn 'z este preocupat de rolul individualitatii sufletesti in naturd.
Nicigtnul inset' nu egaleaza in aceasta dieectie pe Kant. Acestaia mai
intdi con$tiinta de cele doua marl rataciri, care tineau pe loc mer-
sul filozofiei europene: dogmatismul metafizic 6i scepticismul, $i
le tnlatura. Dogmatismul metafiz'c era aservirea inteligentii cub
c enenul unei logici, la care originalitatea inteligentii nu lua nici
o parte; scepticismul ez a botjocurirea rezultatelor experientii;
fiindca acesteia nu i se vedea legimitatea. Kant face inutil dogma-
tisrnul, si totdeodata ridica prestigiul expertentii deasupra batjo-
cuz ei scepticismului, prin punerea in valoare a unitatii 'constiin-
tei omenoti. Unitatea de con$tiintd sintetizeaza continutul acesteia
www.dacoromanica.ro
vJ
a priori, §i sintetizcind, ea impune norme experientii. Aceea cr a-

mul percepe ca object al experientii sale, nu este o simpla ingra-
inadirc de impresiuni venite din. afara, ci este produsul organiza-
tiei sale leiuntrice, opera originalitittii sale. Astfel, prin sintezelx
pr carc constiinta le aduce cu sine, aceasta se emanoipeaza de sub-
dogmatism si in acela$ timp ea i$i cd$tiga dreptul de legitimitate
la crearea adrvarurilor univrrsale $i necesare. 51tiinta, instru-
mentul de dominatie asupra nettled, nu este prin urmare daruitei
omului de puteri supranaturale. cum este inclinat sec' oreada orien-
talul, $i cum era, inteo mare masura, inclinat sei creadei $i euro-
peanul antic, ci ea este creatia proprie a Vnteligentei, a funcfiu-
nilor sintetice autonome ale acesteia. Kant nu se opreste apoi aci.
Cd aceeas incredere el afirma $i autonomia morale's a persoanel o-
menesti. Legea morales' nu vine din afarei, ci din organizatia laun-
tried a vointei omenesti. Este moral $i este divin n-u aceeace co-
respunde traditiel $i textelor sfinte, ci aceeace corespunde impera-
tivulvi categor c, sapat in sufletul Pecans?: oft Rugaciuni, biserici
$i oameni de ai bisericii... sunt de o utilitate trecatoare, si anume-
pc ccit timp nu este inca desavcirsita autonomia morala in omeni-
re; dar ccind acrastri autonomie va fi desaveirsitei, atunci toate a-
ceste exterlorizari vor dispare; toti oamenii vor forma o singura
biserica aceea, nevazuta, a intmii, in care nu va fi nevoie de preot-
si de rugaciune, ci de inciltaee sufleteascei dobeindita prin fapte
bund.
0 mai mare incredere in personalitatea omeneasca nu se
poalc concepe! Kant nu cons-Vera pe om bun din natura, cum fa-
cca J. J. Rousseau; dimpotriva, pentru el in natura omeneasca sta
Ala nascare tina pacatululi si a raului; dar pentru Kant omul este
vesnic perfictibil, ch'ar raul este pcntru om un mijloc de educare
$i de inaltare.
Nu a lost filozofie care sa corespunda mai bine aspiratii7or
europeanului modern., ca filozofia kantiana. Ea pluteste pe opti
mismul comoarei nesecate ce ear fi ascunzdnd in persoana ome-
neasca. Chiar cu scaderile spiritului european, f lozofia kantiana
stei inteo strdnsa corelatie. La Kant, ca in intreaga filozofi eu-
ropeana moderna, predoniina atractia spre constructiile abstracle,
spre a tot puternicia sintezelor intelectuale, in paguba sent'men-
tului $i a inconstientului. Kant este in fond, reprezentanlul tipic
al eationalistului optim'st. El a venit ca mostenitor al lui Descar-
tes i Ca parinte sufletesc al lui Fichte, Hegel si Karl Marx toti
rationalist'; adica toti aveind credinta, ca on) al posedei in ratiune
instrumentul ineiltarii sale continue, inexorabile!
In ce lumina apare astazi, dupei doua secole, filozofia lea
Kant?
www.dacoromanica.ro
VII
II
Ca o mare deceptie, negroit. Faptele petrecute in Europa,
dn timpul marelui rdsboi din 1914 1918, $i dupa acest rasboi, sunt
tot atdtea desmintiri aduse principiilor rationaliste si optimiste
Icantiene.
Lumea nu se guverneazd de ratiune: aceasta o vedem cu toti.
In tot cazul, nu ratiunea, pe care o avea Kant in vedere, guvernea-
za lumea. Lunvea este guvernata de o ratiune ceva mai extinsa, in
care se cuprinde atdt sentimentul cat $i violenta gestului. Unitatea
din care se deduc functiunile sintetice, este mai addnca decdt o cre-
dea Kant. In ea se confunda, la un loc cu schematismnl a priorio
al sufletului constient, multe determinal I inconstiente: sintezele
ci se construeso, nu dupd regulile artei, cum credea Kant, ci dupa
regulile naturii. Personalitatea omenoasca i$i are origina in ener-
gia naturii insa$i.
Acestea toate ne sunt confirmate prin aceea ce vedem petre-
ctindu-se sub ochii no$tri. Pentru a ne explica revolutia ruseascd,
trebue sä facem sä intervina nu atdt logioa principiilor socialiste,
cdt logica foamei $i a instinctulni de dominatie; pentru a ne ex-
plica falsificarea atdtor institutii democratice, cu care par a se o-
bi$nui cetatenii Europei actwale, trebue s invocam alte argumente
de cum invoca morala lui Kant... Omul nu este perfectibil la infi-
nit sub imboldul ratinnii; el se obi$nuealc cu irationalul; de multe
ori chiar preferd irationalul.
Pentru Kant, marele plamaditor al constiintei omene$ti era
geniul. Geniul creator de sinteze objective, care ridica pe om la o
comtiinta transcendtntala adica la o constiintd a speciei omenesti
in genere... Kant este autorul tratatului ,.Pdcf4 universale". Pentru
noi, cei de astdzi, plamaditorul constiintei omenesti este dictatorul
politic, care $tie s semene mai eu iscusintd ura Intre popoare.
Suntem departe de Kant; $i cu cdt mergem, pare di ne departam
<le el mai mult.
Unii au vorbit de decadenta culturii europene. Suntern, mai
-probabil intrò crizd de cre$tere. Ratiunea va birui din noes; dar
dupd biruintd, ea nu va mai fi ratiunea vechei fibozofji rationaliste.
III
In Romdnia, filozofia lui Kant este de nvult cunoscuta. Ea
eonstituie aci traditia incercarilor de occidentalizare. Dar aceste
incercari sunt rare $i conduse fdra metoda, fiindca slaba a fost si
inerederea Romdnului in virtutile personalitatii. Totu$, ,pe terenul
Teligios ea a constituit un exponent nelipsit din toate propagant-
www.dacoromanica.ro
VIII
dele de reforma. Pe alte terenuri, o gasim influentand totdeauna

spiritele doritoare de reforme radicale. Gheorghe Lazar era kan
tian. Mihail Eminescu, de asemenea. Vasile Conta, filozof fatalist,
era natural sa nu inteleaga pe Kant. Titu Maiorescui, inteligenta
deschisa culturii europene, era un kantian. Barbatii polztici din
Romania, ei singur', nu au lost intru nimic influentati de filozo-
fia lui Kant. Dimpreuna cu ei, toata asa numita miscare democra-
tica romana, este in afara de ori si ce contact cu filozofia kantia
mi. In pol tica, Romania a ramas credincioasa spiritului bizantin
$1 fanariot. De amen politicianii romani pot asista cu seninatate
la centenarul lui Kant. Ei nu simt nici o deceptio, caci n'au avut
nioi o iluzie. Preamarirea personalitatii omenesti nu a incalzit
inima lot.
C. RADULESCU-MOTRU
Membru al Academiei R mane
www.dacoromanica.ro
DESPRE FILOSOFIA RELIGIOASA A HI KANT
Se cunoaste influenla considerabila pe care a avutò asupra

filosofiel veacului 19, Critica ratiunei pure. Dar trebue sa recu-
noastem de asemenea ea foarte adesea, aceastä carte a lost, se
poate spune, singura primitA din cArtile lui Kant, si inert in chip
fragmentar. Unii se opreau la dialectic t socoteau. el autorul
loise numai sa ddrâmie orice metafizicd; altii ramâneau la Este-
tica unde li se parea ea gasesc un sisteml metafizic, un idealism
transcedental; altii insfArsit, oprindn-se la 2inaliticd, ypdeau. nu-
-mai in aceasta carte o teorie a experientei. $i toti acestia care ld-
sau deoparte e era mai de seama in aceastA opera considerabilA,
nu bägau de seamA cd aeeasth Critica, chiar pentru Kant e un
exercitiu preliminar" un propedeutic" la sistemul Ratiunei pure
si cd-si pune de gaud numai sh curete si s intareasca terenul,
spre a putea ridica edifioiul mnjestos al moralei". Astfel ed nu
puteau face o legaturd intre Critica Ratiunei pure E3i Critica ratia-
nei practice. Din. potriva, vedea intre ele o opozitie radicald, o
contradictie izbitoare si osaudeau ilogismul filozofului care dupA
ce ddrfimase, cu ratiunea speeulativd, intregul edificiu al dogma-
11.11011i, pretindea acum sill reconstruiascA cu maj multA solidi-
late, multunlita unei ratiuni practice. Ca si cuml pentru Kant, Ra-
-Rune& se putea astfel descompune, si casicum diversitatba chiar a
acestor cloud intrebuintari pe care le admite, dupa obiectele care
o preocupd, n presupunean undtatea absoluta a Ratiunii, a On-
dirii! Aceastä dintai neprieepere, ne face s intelegem mai usor pe
cea de a doua si nu trebue sa ne mirdrn de ostilitatea periculoasit
pe care o arath acesti gânditori cu privire la Religiunea in limitele
Rafiunii. Toemai pentrucA aceastA lucrare e concluzia" (expresia
e a lui Kauno Fischer) intregei gandiri kantiene si e foarte strâns
legata de Critica ratiunet practice, precum aceasta se leagd de
www.dacoromanica.ro
Crit'ca ratiunei pure, nu puteau pricepe nimUc i trebuiau in chip.
firese sa acuze pe Kant ca s ia pus filosofia in, solda Bisericei $i a,.
superstitiei religioase si sai repro$eze cu Goethe (scrisoare catre
Herder, 7 Iunie 1793) ca ca s'a lasat momit de popi carora le sa-
rata, marginea sutan,e1"
Inseamna sa dispretue$ti cu totul insphatia filosofiei critiee
$i sa falsifici intelesul kantismului, daca, te opresti natant la pre-
liminarii,-fara a tne seama nu numai de sistemul complect, dar si_
de gandirea anterioara sistemului, gandirea care i-a dat nastere..
Autorul Criticelor a fost pururea sincer i adanc religios. Crescut
de mama lui in pietismul cel mai riigid $1 in cea mai para rnoralii-
tate, el ramase totdeauna convins, ca $i profesorii sa., Schultz $1
Knutzen, de acordul nedesar intre cnedintele religioase si adeva-
rurile ratiunei, de aamonia absoluta dintre adevarata filozofie gi
cre$tinismul esential. Existenta lui Dumnezeu,nemurirea sufletului
$i libertatea, aceste trot tenaelii ale religiei, au fost totdeauna in,
convingerea sa si el spuse totdeauna ca ratiunea trebue neaparat
sit duca la aceste teze :3i sa Le dovedeasca valoana.
Cele mai importante dio aceste cereetari i se pareau a fi la-
inceput, acele cari au ca oblect pe Duranezeu, caci, odata demon-
strata existenta Lai Duminezeu, n,ecesitatea vietii morale si nenau
rirea sufletulai, utmau, pe calea consecintei. In primelo sale lu-
crari Kant credea ca stiinta dovedeste existenta lui Dumnezeu,.
prin conteMplarea lucrurilor; insisi teoriile lui Derhocrit, ale kti
Epicur $i Lucretia cu care se inrudeste explicarea sa despre
lume, nu conduo in mod necesar la negatia lui Dumnezeu; din
contra, treboe sa fie un Duminezeu, de oarece, chiar in Haos, na
tura nu lucreaza cleat in mod regulat." Religia, deci, nu are cu.
nimic a se teme din partea stiintei $i e compatibila cu. toat hipo-
tezele.
Kant recunoa$te totu$i slabiciunea inerenta a argumentului
teologic, bun cel malt sa, denmnstreze existenta until domiarg,
fiindca nimic nu ne indreptateste sa acordam autorului lumii o
perfeccune absoluta pe care opera erPata nu o arata de Lod. D CL
cu ajutorul stiintei, nu putem dovedi existenta lui Duanuezeu si. ar
trebni sa ne multumim de a eunoaste existenta lui Dumnezeu
prin, doveth filosofice, lipsite ce i drept, de ovidenta matematica,
dar .suficient convingatoare.
Cand sub influenta lui Hume trebui sa necunoasca neputinta da
a dovedi speculativ tezele prin care sunt afirmate existenta lui Dum
nezeu, a libertatii, a nemuririi, in Ice sa cada in scepticism, pornii
sit caute o alta cale care sa 1 poata conduce la aceleasi obiecte de a
caror realitate n'avea nicio indoiala. In Visete unui vizionar,
www.dacoromanica.ro
XI
el intrevede metoda noua si ne aratd pe scurt ceiace operile lui ulte-

.rioare vor avea de scop sO expue amanuntit. Ratiune teoreticd si
_ratiune practica, lume sensibila si lume inteligibila, raporturcile
intre fericire si virtute, totul se afla in germene in avele atteva
_paglni. Toata -vlata lui va fi de-aci incolo inchinata stabilirii a-
devaratei metafizici si inclreptAtirei Ratiunei. Kant e intr'adevär
un rationalist pentru care ratiunea e indestuldtoare, intrucat ra-
tiunea este, dacä nu omuli intreg, dar partea lui cea mai de seamä.
Daca am fi spirite pure, am. putea vedea prin intuitie substanta
insOsi a lncrurilor. Din nenorocire, in aceasta lume, ratiunea noa-
Ara. e prizoniera si trebue sa tie seama de timp. Pentru a cunoaste
ceiace exista, ea are nevoe sa intrebe simturile si sa organizeze
raspunsurile lor; elementul representativ al sensatiei aleittueste
materialul stiintcl si ea nu poate cunoaste nimic deal pornind de
la intuitie. Si cum intuitia noastra se margineste la lumea fenome-
nelor, intrucat colaboreaza en ea, ratiunea, omuluii nu va putea
depasi limitele fenomenului. Nu va exista deat stiinta lumii fe-
nomenale si in intrebuintare teoretia., pururea aservita datelor
sensibile, ratiunea va trebui sO se abtie de a afirma sau nega ceva
din ceiace scapl simturilor: eel mult are dreptul BA se hazardeze
in ipoteze, and i se pare ea-i c de folos. Dar ratiunea nu are nu-
mal datoria de a privi ceiace este; adevärata ei slujbd e, dimpotri-
va, sd ne slujeasa, de calauzä deterininând ceiace va trebui sa fie;
mergancl mai adâne, se va vedea cd chiar speculatia e conditionatO
de o nevoe practicä. In aceasta nouá actiune, nimic nu TrIPA stan-
jeroste ratiunea care se poate incredinta propriilor ei forte si ri-
diva pan g. la transcedent, a se intelege intiii pe sine insási, pentru
a ajunge apoi pana la Creatorul ei. Fiinta perfectd care vede tot,
-care poate tot, care e vecinjc f3i. prezent pretutindeni. Siguranta
ei cn privire la accasta Min% e tot atat de absolutà ca si cu pri-
-v're la ea insAsi. Desi de un alt ordin, ea egaleazA si chian deptt-
seste siguranta la calla ne duclea stiinta. Trebue totusi sa recunoa4-
tem ea en nu se poate comunica, intruckt fiecare trebue s'o caute
in sine insusi, in vreme ce cunostinta se poate comunica prin aju-
torul intuitiei. Dar convingere subiectivit nu este convingere arbi-
trail si putem credo eg, tot omul ajunge aci neaparat, daca cerce-
tarea e facuta en sinceritate. Faptul insusi ca stiinta, a cOrei irv-
tuitie e numai un element, trebue sa fie comunA tuturor spiritelor,
ne arata ekl, Ratiunea e identia, la toti oamenii si trebue sa duck la
accleasi concluzii in intrebuintarea pur practicg. Debi subiectiya
in esenta el, credinta morala e astfel susceptibil/ sa fie luatO in
considerare obieetiv, eciaec ne conduce la religie. Ceiace deosibeste
doetuina religloas6 de morald, e, pe deoparte priyirea legei subjec-
tive ca hipostasiatit in Dumnezeu si pe de altä parte satis*tetia
www.dacoromanica.ro
XII
acordatA, prin ajutorul lui Dumnezeu, celuilalt element al sensa

tiei, pArtei afective a firei noastre complexe, care cere o fericire
perfecta. Ratiunea inceteazA de a mai actiona aci singura, si doc
trina mAndra care grAia in praetica: trebue sA ne implinim &Ito
ria fArA vre o nAdejde de rAsplata, devine mai putin ascot, mai
mânghietoare numai prin. faptul eh aceasta rasplata e oarecurn 11
pitA de datorie, prin consideratii teoretice. Preeurn se vede, e in
tràdevAr un plan de ansamblu in Critice i tratatul Religiei, uni
tatea cea, mai perfecta a purei filosofii.
Dorim ca eitirea adestei cArti sA /linty oamenilor de stiinth
sA pAtrundA mai bine kantismul, si sa arate , oamenilor credintei"
eli o filosofie care intemoiazA Religia pe Ratiune e, cum a zis Han-
nequin o aliatA si nu o dusmanA".
A. TREMESAYGUES
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT
RELIGIA IN LIMITELE RATIUNII
PARTEA iNTATA
Coexistenta principiului rAu cu cel bun

Sall
Raul radical In firea omeneascil
Lumea merge din rau in mai rau: iata Canguirea care se rl-
dica de pretutindeni, veche de eand e istoria, tot eat de veche ca
poezia anterioara istoriei, tot atat de voche ca oea mai veche din-
tre toate legendele poetice, religia preotilor. In toate aceste legen-
de insä, lumea incepe cu binele: ele pomencsc de o ilarsta de aur,
de viata in rai sau de o viatd $i mai feacitd in tovärasia unor
fiinte ceresti. Dar aoeastd fericire legendele spun cd se spulbera
ca un vis $i se grabese sit no descrie o decadere in ran (raul moral
care e to deauna laolalta cu raul fizic) a lumei, tot mai repede,
astfel ca acum (un acum tot atfit de iechi ca si istoria) traim vre-
murile supreme, ultima zi si sfarsitul lumei sunt la u$a noastia,
si in anumite regiunt din Indn9tan, Dumnezeul care trebue sd, ju-
dece si sa distruga lumea, Ruttren (numit si Siba sau Siwen) e a-
dorat ca Dumnezeul cel mai puternie, de când Wimus pazitorul Iu
mei, ostenit de sarcina pe care i o dase Brahma, Creatorul lumei,
s'a lasat de ea de acum cateva veacuri.
La aceastä idee do opune o credinta mlai moderna, credintd
eroicd, mull mai putin rdsphndith si care n'a fost primita deca de
filosofi $i ma cu seanla in zilele noastre de pedakogi: ideia cd lumea
merge in send invers, fard intrerupere dela rdu, la mai bine (desi in
chip abea yacht) sau ea se afla eel putin in firea omeneascd o pre
dispozitie la un astfel de progres. AceaStd pärere putem fi siguri
Ca partizanii ei n'au scosò din experienta; e probabil numai o
ipotezd generoasä a morali$tilor, de la Seneca la Rousseau, având
www.dacoromanica.ro
14 RELIGIA IN LIMITELE RATIUNII
de scop 9d ne incurajeze cultivarea cu staruir ta a germenului bun

care poate fi in noi, dacd putem crede cd, se and In mu 'Rin fond fi
rese pentru aceastd eulturd. Sa mai adaogam el intrucat trebue
sä admitem cä omul prin firea lui (adica asa cum se naste de o-
bicei) c sanatos la trap, nimIc nu f3e opunc sä admitem ca e inzes-
trat deasemenea de naturd, cu un suflet sanatos I bun. Insasi na
tura trebue prin unnare sä ne ajute sä desvoltam aceasta predis
pozitie morald pe care o aIem pentru bine. Sanabilibus aegrotamus
malis, nosque in rectum genitos, natura, si sanari ye? anus, ad juvat:
zice Seneca.
E fortrte psibil ca oamenii sa se fi inselat inI aeeste doua o-
pinii bazate pe expelienta; si atunci se pune aceasta intrebare: sà
nu fie oare un termen mijlociul Nu e oare cii plitinta ca omul, sd,
nu fie nici bun, nici ran? in tot cazul, care nu poate fi si bun si
rau Laolaltà, bun sub un aspect, räu sub altul? Spre a spune de ci-
neva eä e ran, nu e de ajnns sa faptuiasca ceva ea atare (fapte
contrare legit), ci aceste fapte sa prezinte un astfel de caracter, In
cat sa putem deduce ca omul e plin de maxima rele. Se poate, e
adevarat conistata prin exper'enta fapte contrare legii, ba chiar
care sunt constient contrare legii; dar maximple nu sunt accesi-
bile ohs rvatiei, nici chiar obseivatiei interioare, si prin urmrtre
nu se poate niciodata bart sigur pe experientd aceasta judeeata ca
faptuitorul unor anumite fapte e un om rau. Sprb a spune de &ne-
va cd e ran, ar trebui sd putem conchide a priori dela unele fapte
rele, si chiar dela una singurd, fdptuitä in constiinta, hi o maximd
rea, dela temelie, si dela aceastd maxima la un principiu gew-Tal al
tuturor maximelor particulare moralmente rele, principiu care
iar avea lacasul in individ si ar fi el insusi la randu 1 o mpimd.
Dar termenul fire ar putea fi, dela ineeput o piaträ de po-
ticneala caci intcles (ca de obicei) ca insemnand contrariul prineir
piului act lor a cdror origina e libertatea, ar fi in contradictie for-
maiä cu predicatele moralmente bun san moralmente räu; pentru
a evita ace-tsta, trebue deci s. observam ea aci prirt cuvintele ,fi-
rea omului" trebue sa intelegem numrii, in chip general, prineipiul
subiectiv al intrebuintarii umane a libertatii (sub legi morale o-
biecti-v'e) principiu care anterior oiicarui fapt ce cade sub simturi,
putin inteieseazd de altfel lacasul accstui principiu. Dar in schimb
trebue ca totdeauna acest principiu subiectiv sä fie un act de li
bertate. Astfel cfind spunem despre clued e bun, sau rau din fre,
voim doar sit spunem prin aceasta cd el cuprinde un principiu ab-
solut prim (si care e de nepittruns pentru noi) in virtutea carula el
adopta maxime bune sau rele (care sunt opuse 1 gei); i acest lu-
cru trebue sa se inteleagd de,spre omul luat universal care explimä
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 15
astfel, naultumita acestor maxime, odatä cu caracterul sdu, pe acel

al intregei specii.
Vom zice deci de fiecare din aceste earactere (care sunt semi-
nele distructive ale oamenilor In raport cu alte fiinte rationale
posibile) ca, este innascut, dar reeunoscand umil ea (dacd, omul e
rd.% precum e bun) natura nici nu e vinovata, nici nu are vre-uni
merit, caracterul fiind opera proprie a fiecaruia. Principiul ultim
al adoptdrii maximelor noastre trebuind sd aib a. el insusi
la urma, liberul arbitru drept Ideas, n'ar putea fi un fapi care
sd, poata fi oferit de experlentd; si prin. urmare binele sau räul in
om (en titlul de principii subjective prime ale adoptarii eutarei sari)
cutarei maxime cu privire la legea morale) sunt numite innäseute
numai in acest senz ca sunt funciaimente puse 'n o111 inaintea ori-
card. intrebuintari a liberthtei in campul experientei (inapoindu-
ne la pr.mil ani sau el-Car la nastere) si privindu-le astfel ca flind in
om dela nasterea sa, fara ea totusi pricina sa fie in nastere.
Aplecarea spre eau In firea omeneasca

Prin aplecaile inteleg principiul subieetiv al posibilitatei unei
inclinarL
In aplecarea spre rau se pot deosebi trei trepte: In rdndul
intdi, släbiciunea inimei omenesti care nu poate pune in practied
maximele adoptate, intr'un chip general, sau fragilitatea firei o-
menesti; in al doilea rdnd, inclinatia de a amesteea mjotivele imo
rale en cele morale (chiar când inientia e buna si e in virtutea ma-
ximelor binelui) adica necuratia inimei omenesti sau a firei ome
nesti; Inst aplecarea de a primi maxime rele, adied rautatea
firei omenesti sau a inimei omen sti.
In rdndul intdi, fragilitatea (fragilitas) naturei omenesti e
exprimata de o pllingere a unui Apostol: ,,Vreau intiadevar bine,
dar nu pot sa faptuesc"; ceiace inseamna: Tau binele (legea) drept
maxima a liberului meu arbitru, dar ceiace este obiectiv, in ideia
(in thesi) un mobil invincibil, este, subieetiv (in hypothesi) ceand
trebue sa urmez maxima, in praetica, cel mai slab mobil (compa-
rat cu inclinurea).
In rdndul al do'ler necurat a (impuritas, improbitas) inimei
omenesti eonsta in aceia cd maxima, fiind band cu referire la o
biect (intentia de a pune legea in practicd) si poate chiar destul de
puternica spre a trece la fapt, e totusi moralm,ente curata, adicd
n'a admis usa cum ar trebui legea morald singura ca mobil indes-
tuldtor, ei are nevoe de cele mai adeseori (poate totdeauna) sä i se
alature i alte mobile pentrn a determina liberul arbitru in diree-
tia datoriei.
www.dacoromanica.ro
In sfdrsit, rautatea (vitiositas, pravitas) sau mai bine zis

coruptiunea (corruptio) inimei omenesti este aplecarea liberului
arbitru la maxime care supun mobilele bcoase din legea morald
altor mobile (care nu sunt morale). Ea se mai poate numi perversi-
tate (perversitas) inimei omenesti intrucdt perverte$te orclinea
morald relativd la mobilele nnui liber arbitru $i daca totusi ae
tiuuile (legale) bune eu privire la lege sunt totdeauna posibile, nu
o mai putin adevarat ea felul de a gandi este astfel conrupt dela
rädaeina (in ceiace prive$te intentia morald) si. omial poate fi ast-
fel socotit ram
Omul e Mu din fire

Aceasta propositie: Omul e rad, nu poate sd iusemne altoeva
decti.t urmatoarele: omul are con$titnta, de legea morala, cia adop-
tat totu.si maxima sd, se abatä (ocazional) dela aceastä lege. A spu-
ne cä e rau din fire, inseamn" a soeoti eit ceiace aln spus mai
sus se aplica intregei specii onienesti: deiace nu inseamna ea ran-
tatea e o insu$ire care poate fi dedusa din coneeptul speciei ome-
nesti (coneeptul despre om in general) eaci ar fi atunci necesard.
Dar cum. aceasta aplecare trebue socotitä ea fiind moralmente
rea i prin urraare trebue s'o luam, nu ea o dispozitie fizied, ci ea
un Inert]. care poate Ii imputat omului; intrucat fi t'bue sa consiste
prin urmare in maxime do-ale liberului arbitru eontrare legii 17;3
pe de-alta parte aceste maxima, avlind in vedere libertatea, tre-

buese socotite contingente in ele in$ile ceiade nu se poate im-
paca cu universalitatea acestni rdu, afara numai daca principiul
suprem subiectiv al tuturor maximelor nu e, putin importd, cum,
strâns legat eu nmanitatea si ca si. inradacinat vom putea numi
adeastä aplecare, o apleeare natural" eatre räu, si intruat aceastd.
apleeare p pururea vinovatd, vom putea s'o numim in firea ome-
neased un rem racrcal i innascut (a carei pricind suntem noi in-
$ine totu$i).
Ca existd, inradilcinatd in om, o aplicare depravatä a aces
tel specii, nu mai avem. nevoe sä facem demonstrarea formala,
fiind data multimea pildclor izbitoarb pe care exp trienta o des-
fd$urd inaintea oehilor noeri in faptele j gesturile oamenilot
Voiti oare sd luati aceste pilde din stare.a in cane mai multi filo-
sofi nadajdulau sd intfilneasca prin excelenta bunatatea fir ased
a firei umane i care a fost denumita starea naturala? E de
juns in. acest caz sa comparati cu ipoteza in ehestie seen le de
critzlme rece pe care le ofeid carnagiile din Tofoa, Arbua-Zelandd,
Insula navigatorilor, precum si. masaer^le neincetate care se fap-
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 17
tuesc in vastele deserturi din nord vestul Ame.icei (di pa ode po

vestite d capitanul Hearne) fárd ca cineva sä aibe cel mai mic
castig, spre a ne eonvinge ca. In starea naturald domnesc v'ciile
barbariei mult mai mult d cat a nevoet p ntru a distruge opinia
acelor filosofi1). Dacd suntem de pärenea cqusa cä firea omeneas
cd se vede mai lAnnult in stare de civilizatie (Land dispoziii1e o
maul. Be pot desvolta mai complect); ar trebui in acest caz sa, tra
gem cu urechea la litania lunga si melancolia a plangerilor orne-
nirei, care acuza prefazdtoria ascunsa insinuandu,-se in prietenlia
cea mai intirnä, astfel ca eai mai buni prieteni socot infranarea
increderil in relatiile reciproce ca o maxima universald de pre
vedeie in relatiuni; impotriva untei inclindri care indeamnd pe
omul servit sd hräneascd impotriva binefácatorului sau o Urd la
care ac sta din m ma trebne totdeauna sd se astepte; impotriva
bunavointei cordiale care da totusi loc la aceasta observatie ad
e in nenorocirea celor mai buni prietani ai nostri ceva care nu n113
displace tocmai toemai"; si inpotriva multor altor vicji care se as-
cund sub infatisarea virtutii, fail a porn, ni de cei care nu se mai
travestesc, intrucat inseamnd de acum sd fii un om de bina, cand
esti un om rau ca oamenii in genere; i. Vei mai gasi deotule vicii
de cultura i eivi1izaie (cele mai umilitoare dintre toate) spre a ti
intoarce ma( bine privirile d la relatiile pe care le intretin oamenii
decatsd cazi insuti In celalalt viciu, al misantropiei. Dacd, niei ast-
IQ nu esti satisfacut. e de ajnns sa privetsti acea stare minunat al-
cdtuita prin juxtapunerea celorlalte cloud, vrcau sä vorbese de
situatia internationala, in care natiunile civilizate traesc -uncle
fata de celelalte in aceiasi stare grosoland de primifivitate (pe pi-
cior de r5zboi neincetat) dela care au luat hotararea puternica de
a nu ss depärta niciodata, Ventru a vedea c prinelpiile fundamen-
-tale ale marilor Societäti, nurnite State?), sunt in contradictie dii-
1) Astfel rdsboiul permanent intre indienii din Athabasca fl

acei ai marelui lac al Sclavilor, are de scop numai nevoia de a
ucide. Valoarea iazboinicd, dupti, ei, e virtutea supremd a sälbati-
eilor; chiar la popoarele c.vilizate, ea e un object de admiratie siun
motiv de respect particular pentnu profesia armelor; si nu a färd
temei rational Caci faptul pentru cineva de a putea poseda si avea
de tel un lueru pe care-I pune mai presus &cat viata (onoarea) si
cdreia Ii sacr'ficd orice interes Personal, denota intràdeväi o
oarecare sublimitate in I ii a sa. Dar placerea p care o simt in-
vingAtorP sit si chute ispravile, arata totusi ca numai superiota-
fatea si diqtructia. alcdtnesc pentru ei un merit.
2) Dacd, privim istoria Statelor numai ca fenomene ale dis-
pozitiilor interne, in mare parte tainice, ale omanirci. putem ve
dea o anuinitä calla pe care o urmeazd natura in chip mecanic
dupd teluri care nu sunt ale popoarelor, ci ale naturei. Atata vre-
2
www.dacoromanica.ro
recta cu pretentiile publice, ca totusi bunt indispensabile zi CA

niciun filosof n'a putut Inca sa pue aceste principii in acord cu
morala, nici chiar, eeiace e mai ran, sa propue altele care sa se
impace cu firea omeneasca, astfel ea chiliasmul filosofic, care pre-
vede o stare de paee neintrerupta intemeiata pe unirea popoare-
lor intr'o republica mondiala, merita, ca*i chiliasmul teologic care
se a*teapta la desavhrsirea morala a neamulni ornenese intreg, sä
fie luat in batae de joc ca ceva extravagant.
Principiul acestui rau nu poate: 1) sa se afle, precum se-
crede indeob*te, in sensibilitatea omului nici in inclinarile firevti
care au sensibilitatea la baza. Aceste inclinari, inteadevar, nfau.
Un raport im diat eu raul (ele clan mai curand virtutii, manifes-
tare a forte! particulare a intentiei morale, ocazia sa se produca);
nici nu suntean raspunzatori de existenta loll (nici nu putem sa
fim, intrucat exista in noi in chip firesc i fard a fi noi autorii)
in timp ce inclinarea catre ran angajeaza responsabilitatea rioas
trd, intrucht, atacand moralitatea instilul i aflandu-se deci in
el ca inteun ins liber pe faptele lui, trebue sail fie imputata ea o
gresala de care s'a facut singur vinovat, cu toate radacinile a-
danci pe care le are acest rau in liberuParbitru, unde p atat de-
Infipt, ca suntem siliti sag zicem inerent naturei omenesti. Prin
cipiul acestui rau nu poate: 2) sa fie constituit dintr"o perversiuna
a ratiunei moralmente legislative; ceiace ar presupune e ratiu-
nea ar putea ea insasi sä distruga in sine autorgatea legei si sä
renege obligatia care decurge: lucru absolut cu neputinta. A te
socoti fiintalibera, in actele tale si sa ti inehipui totu*i cä e*ti lir
berat de legea care stäpfineste fiintele de aeest fel (a legei morale)
inseamna a voi sä concepi o eauza actionand bra, nicio lege (caci
determinarea rezultand din legi fizice nu poate avea loc din cauza
libertatei): ceiaee e contradictoriu. Prin munire, pentru a da nas-
me cat se iuvecineaza en un Stat pe care spera sa 1 poata rapune,
orice Stat tinde sacreasca supunând tara vecina i tinde prig ur-
mare la o monarhie universala, la o constitutie in care ar trebua
ca orice libertate sa dispara si in care ar trebui s. dispara cu ea,
ea o consecinta, virtutea, gustul *i stiinta. Dar acest Stat mon-
struos (in care ineet-incet legile Ii perd puterea) dupa ce a in-
ghitit toate State le invecinate, se rupe la urma de sine si se des-
membreeza, din pricina revoltelor si neintelegerilor, intrò seama
de midi Statie care in loc sä nazulasca la o confederatie a Statelor
(republica a popoarelor liber confederate) reincep la riindul lor fie-
care acelas joe pentru a face sä tie mereu razboiul (aceasta moli-
ma a neamului omenesc) care desi nu e atht de incurabil ram ca
mormantul numit monarhie universala (sau Ca o lige a.natiunilort
avand de scop sä nu lase sa, dispara d spotismul din rociun Stat)
face tot atatia oarneni näi, precum zicea un 1.1tor vechi, cati pi
ucide.
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 19
-tere principiului rau in om (moralmente) semsibilitatea e prea

putin; cad ea face din orn, eliminand pricinile care tin de libertate,
o fimta animala i nimic mai mult; o ratiune liberata de legea
morald i pentru a spune astfel perversa (o vointti absolut rea) 0
prea mult, dinpotriva, intrucat socoate mobil opozitia in potriva
1.(gei insasi (liberul arbitru neputandu se determina fara mobile)
,si ar face astfel d'n ns o fiinta diabolica. Or, omul nu e nici dobi
toe, nici Orac.
Daca e in fhea omeneasca o inclinare carel indeamna sa
faca rau, inseamna ca aceasta inelinare spre ram e fireasca; a a-
ccasta inclinare insasi e moralmente rea, intrucht, in definitiv, ea
tr bue cantata intr'un liber arbitru caci, prir urmare, ea poate fi tin-
pntatä. E an ran radical, intrucat perverteste principiul tuturor
maximelor si pe de alta parte, ca inclinare fireasca nu poate fr
ci stinis de puterile omenesti, din pricind eä d structia n'ar putea fi
,decat opera maximelor buns, i e cu nepu inta daca principiul
sub'ectiv suprem al tuturor maximelor este presupus conrupt; sr
totusi trebu ca aceasta inclinare sa, poate fi biruita, cdci omul, in
care se afla, e o fiinta stapana pe faptele el.
Rautatea firei omenesti nu e deci o adevarata rautate, dacti
Liam acest euvant in intelesul viguros care inseamna o intentie
(principiu subiectiv al maximelor) de a primi naul ca atare drept
mobil in maxima sa (cad aoeasta intentie e diabolied); trebue sd
spunem mai curând c e o perversitate a inimei, si ca aoeasta ml-
ma e si ea, ca urmare, numita inima rea. Aceasta. perversitate
P ate coexista en o vointa indeobste buna; si ca provine din slä-
biolunen firei omenesti, care nu e destul de puternica pentru a
pune in practica prineipille pe care le-a adoptat, la care se adaogg
ei impuritatea de a separa unele de altele, dupa o regula morala,
mobilele (chiar actele child telul urmarit e bun). Fara indoiald nu
iese totdeauna de tici o fapta impotriva legei, nici incinarea de a
comite, inclinare numita viciu; dar nu e drept s vedem numni In
absenta viciului o dovada a conformitätei intenVei cu legea dato-
riei (echivalentul virtutei), (intrucat in asemenea caz atentia flu
e indreptala asupra mobilelor mwdmei, ci numai asupra impli-
nirei literale a legei); acest fa de a cugeta poate fi si el numit o
perversitate radicala a inimei omenes6.
Aceasta gresald (reatus) innciscuta astfel munitä intruiceit
se vadeste chian in clipa in care intnebuintarea libertatei apare
la om, ceiace totusi nu o impiedica s. decurga nocesar din liber-
tate si sa poata, prin urmare s. i fie imputata poate fi socotita,
nu premeditata (culpa) in cele doua dintai grade (care sunt siä-
t iciunea si impuritatea) in timp ce in al treilea grad, trebue nu-
mita gresald premeditatd (dolus); e caracterizata printr'o anumitd
www.dacoromanica.ro
perfidie a inimei omenesti (dolus malus) care duce pe om sä se

insele pe sine insusi eu privire la bunele sau relele sale intentii
si dael faptiele lui nu due la nici un räu ceiace e foarte posibil
cu maximele pe care le urmeazd Sa nu se mai pieoc-upe de intlen-
tie, ei sa se socoata justificat fatd de lege. Asa se face cd atatia
oanleni (care se cred constiinciosi) au constiinta linistitd, daca, in
privinta faptelor pentru care legea n'a lost t onsultatd, sau in care
cel putin avizul legei n'a avut o parte prepond ranta, ei scapd din
fericire de urmari rele, ba merg pand acolo ineat isi fac un merit
de a nu se simti vinovati de gresalele de car e alt ,i sunt coplesiti.
Si aceasta Mr% a cerceta dacd meritul nu e cumva al hazarduluil.
nici daca felul de a gfindi pe care ar putea, daca ar voi, sd 1 d s-
copere in el, nu i ar fi facut sä eadd in aceleasi vicii, in cazul &And
neputinta, temperamentul, educatia, imprejurarile de timp r loe
care due in ispita (lucruri care nu ne pot fi imputate) nu -iar fi
Omit departe. Aeeasta neoinste cu care ne inselam noi insine si
care impiedica stabilirea adevaratei intentii morale in noi, se
traduce pe de-alta parte in afara in ipocrizie si in inselarea apron-
pelui; si dacg nu aceasta e ceiace trebue sä nmnim rautate, nn
meritä mai putin denumirea de nedemnitate; ea isi are temelia In
Mil radical al firei omenesti care (inrpiedecand judecata moral&
sa Eitie exact ce opinie trebue sa avem de cineva si faeând imputa-
rea eu totul nesigurd interior si exterior) e pata necuratd a spe-
mei noastre pata a edrei preventa, atâta vreme Oat nu ne lepadam
de ea, impiedecg germenul binelui sa se desvolte.
Un membru al Parlamentului englez a declarat in focul unei
discutri, ea orice om are un pret pentru care se da. Daca aceasta,
pdrere e adevarata (si fiecare poate sa botarascd in sine); daca
virtutea, ori care ar fi, trebue b A oedeze sigur unei anmnite ispife
care are puterea s'o infiânga; daed pentru a ne hotári sd urmam
calea spiritului rau sau bun, totul e sa stim, unde e castignI mai
mare si mai repede, s'ar putea ea vorba Apostolului sa fie adevä
ratd pentru om indeobste: Nu e nici o deoebii e, cu totii pdcd
tuese la fel; nu e unul care sa urmareasca binele (dupa spiritul
legei), nu e niei unlit"
Obar§ia räului in firea omeneasca

ObArsia e faptul prin care un efect deriva dm cauza prirad,
adied o eauzd, care nu e la rândul ei efectul unei alto eauze de a-
celas fel. Obarsia poate fi privita sub doua infatisari: ea origind
rationala sau ea origina temporala; una nu priVeste deal exis-
tenta efectulm, cealalfa devenirea i prin urmare ia acest efeot ea
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 21
afli eveniment pe eine 1 raporteazá la ceiace e cauza in timp. Când.

efectul e raportat la o cauza, de care se leaga inteadevar dup& le-
gile libertatei, precum e eazul la raul moral, determinarea liberultti
arbitru spre a-I produce nu e atunci coneeputa ca legata de cciace,
in timp, c pentru efect prineipiul determinant. ell numai de ceiace
e in representarea rationala *i ea nu poale &Ilya ea dinVo stare
anterioard; ceiace dinpotriva trebue sg, aibe loc ori de cate ori ao
tiunea rea, ea eveniment in lume, e raportat4 la cauza i fizieä. E
deci contradictoriu sa cauti aetelor libere, ea atare, o origin& tem-
porala (exact ca efectelor de ordin fizie); *i prin urmare stt cauti
de asemenea originea temporala a caracterului moral al omului,
intruciit aeest caracter e socot't contingent, eaei el e temelia in-
trebuinteirei liberaitei *i un asemenea prineipiu ttebue sa fie (ca*i
principiul determinant al tiberului arbitru in general) cautat nn
mai in representatii rationale.
Oricare ar fi dealtfel origina räului moral in om, putem. to-
tusi sustine ca printre felurile de a privi difuziunea raului *i räs-
pandirea printre m Mbrii speciei noastre *1 in toate generatille,
cel mai stfingaci consta, in a ti representa räul ca oeva carp ne vine
prin mostenire dela primii nostri stramo*i; end putem spune des-
pre raul moral oeiace a spus poetul despre bine:
Genus, et proavos, et guae non fecimus iPsi,
Vix ea nostra puto1).
Trebue stt mai observäna cg atunci, când cercetam origina
1) Fiecare din cele trei Facultati numite superioare (in stu-

diile innalte) i an explica aceasta mo*tenire in felul o, adicl pri-
vindò sau ea o boala ereditara sau ca o datorie ercditara, sau ca
un pacat ereditar.1) Facultatea de medicina i ar face despre räul
ereditar o idee asemanatoare intrucktva cu a viermelui solitar
despre care anumiti naturali*ti gandesc e negasindu se aittrea,
nici intr'un element exterior omului, nici in alt animal oricare ar
fi, trebuia sa se afle in primii nostri stramo*i; 2) Facultatea de
drept l'ar socoti ca o consecinta letritimA a acceptarii unei mo?te-
niri pe care ne au lasat o primii nostri strAmosi *i care e incarcatl
de un pasiv greu (a te naste nu e altceva, intràdevar, decal a mo*
teni intrebuintarea bunurilor pttmântulni, intrucfit aceste bunuri
sunt neaparat trebuincioase existentei noastre). Trebue deci s&
platim aceste datorii (sa ispgsiM) spre a fi la urma depos dati
(prin moarte) de aceasta posesie. 0, dreptate a cailor legale! 3) Fa
cultatea de teologie ar privi aeest räu ea participarea personal&
a primilor no*tri stramosi la dezertarea unui vielean osiindit; a*a
cä una din douti.: sau (Mrä a sti acum) am cooperat atunci la a-
oeasta gre*ala, sau singura noastra gre*alà, noi care ne am. nAseut
sub dornnia acestui revoltat (caree principele acestoi lumi) e cä
acum preferam bunurile pgmântului ordinului superior al Stäpà-
nului din cer *i ea nu avem destulg credintà spre a ne libera do
Satan, a cärui soarta mai tarziu o vom impgrta*i.
www.dacoromanica.ro
22 RELIGIA IN LIMITELE RATIIJNII
raului, c lace punem Iii primul rand nu e inclinarea spre ram (pe-
ccatum 'n potentea) ci numai raul real al faptelor date si acest ram
Ii privim in posit, litatead intrinseca.
Orice actiune rea, eand Ii cautam originea rationala, trebue
privita ea fapta unui om. in stare de nevinovatie, imed at inainte
de a faptui-o.
Infi'adevar, on i. care ar fi lost purtarea,4 mai divainte i ori-
care ar fi pe de asupra cauzele naturale care-1 influenteaza, fie ca
sunt in el, fie ca sunt in afara, de el, nu e mai putin adevarat el
actiunea acestui om e libera, ea, nu e determinata de nici rna din
aceste cauze si cä poate i trebue pururea sa treaca drept o intre-
-bu utare originara a liberului arbitra. Ar fi trebuit sa refuze fap-
tpirea iu orie imprejurari, in orice conditii fi gasit, caei nici
o eauza din lumc nal poate face sa inceteze de a fi o If nta actio-
nand in chip liber. Se ziee pe drept cä omul e raspuuzator ehiar
-de urmarile rezultand din faptele eontrare legii pe care le a lap-
tult altadata in chip liber; prim care trebue sa se inteleaga doar cá
nu e nevoe sa se caute o scapare intreband daca aceste urmari
bunt libere sau nu, inirucht e chlar in actiunea socotita liber. un
motiv Ind stulätor de imputare. Si oricat de rau ar fi fost un om
pima 'n clipa &and e pe punetul de a faptui o aetittne libera (chiar
daca obiceinl de a face lam a devenit pentru el o a doua natura) nu
numai ea <re datoria de a se ameliora, dar e limpede ea, si acura are
datoria sa devie mai bun; prin urMare trebue sä poata aetiona in
chip moral si daca nu o face, e tot atat de vinovat i pasibil de im-
putare in ilipa faptuirei ea si cum, dotat cu predispozitie fleasea
spre bine (nedecpartita de libertale) a treeut dela starea de nevino-
Natie la rau. Nu putem deci cereeta origina temporara a acestui
f apt, trebue dimpotriva sa ne marginim a i cants, origina ratio-
nala, pentru a deteimina, dupa ea, si pentru a explica, precat e cu
putinta, inclinarea, adica principiul universal subiectiv eale ne
face sä admitera o incaleare a maxima noactre.
Aci suntem de o parere cu metoda intr-buintata, de Scriptura
pentru a ne arata or.gina raului ea un inceput al raului. Dupa
Scripturk-raul nu si are obarsia Intrò inelinare care i ar sluji de
principiu (ctici atunci acest inceput nàr proveni din libertate) ci
intr'un pacat (adica o incalcare a legei morale coneeputä ea precept
divin); i starea omului, inaintea oricarei Inciinri catre rau, se
numeste stare de nevinovatie. Omul in aceasta stare trebuia sa se
-supue legei morale, care i se impunea sub forma interzicerei (1.
Moise II, 16, 17) preeum o cere conditia sa intrucAt nu este o fiinta
pura, ci dimpotriva o fiinta ispitita de inclinari. In loc de a urma
intocmai aceasta lege privindò ea un mobil suficieUt, omul ei-a
mai cautat si alte mobile (III, 6) care nu pot fi bune decat condt-
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 23
tional si a luat drept maxima, in aetele faptuite cons join si care

provin din libertate, de a uriaa legea datoriei nu din datorie, ci at
din alte pricini. A inceput deci prin a pune la indoiala rigoarea
poruncei morale care exclude influenta oricarui alt mobil, apol,
multumita unor rationamente subtile, a facut din ascultarea aces-
tei porunci, num) un mijloe conditionat (in serviciul principiulni
iubirei de sine); ceiace l'a condus sa, dea preponderenta impulsii-
lor sensible asupra mobilului legei in maxima faptelor i astfel sa
pacatuiascg, (III, 6) Mutate nonbine de te fabula narrator. E ceia-
ce facem zilnic; Se poate deci vedea dupa ceiace precede ca toti
am pachtuit intru Adam" si ca urmgm sa, pacatuim; singura deo
sekkire ce exista intre cele doud greseli, e ca o inclinare innaseuth,
ne indeamna la incalcare, pe cand acest lueru nu se pomenea la
primul om, in care nevinovatia era presupusa, si-a carui incaleare
prin urmare- se numeste o cadere in pacat in vrcme cc la noi aceas-
ta incalcare e repr sentata ca fiind urmarea rautatii de acum ine-
renta firei noastre.
Restabilirea fort.elor dispozitiei primitive pentru bine

Calitatea morala a omului trebue sa fie rodul liberuluj sau
arbitru; caci altfel nu i ar putea fi atribuita, 0. el 'Oar fi Wei bur4
nici ran, moralmente and spubem ea s'a naseut bun, spunem doar
ca s'a naseut pentru bine koi ca dispozitia lui primitiva e bung; dar
omul nu e inert din acastA pricing, bun el insusi, ci dimpotriva.
prhn.ind sau nu in maxima sa (care trebue in intregime lasata la
libera lui alegere) mobilele cuprinse in aceasta dispozitne, Ii atrage
siesi calitatea de a fi bun sau de a fi rau. Presupunand ea, pentru
a deveni bun sau mai bun, e nevoe si de un ajutor supranatural,.
care poate fi sau o simpla redueere a obstacolelor san chiai un a,
jutor pozitiv, om.ul trebue totusi sa inceapa prin a se face demn. sä
primeasca acest ajutor si sa accepte acest concurs (ceiace nu e pu-
tin lucru) adica sa admita in maxima sa marirea pozitiva a forte-
lor prin care e cu putinta sa, i se pue binele in socoteala sa si sa
fie recunoscut ea om. de bine.
Dar cum e cu putinta ea un om rau din nascare sa devie prin
el insusi bunt Acest lucru depaseste ratiunea noastra; intr'adevar
cum poate un copac rau sa producg, fructe bunet Am spus totusi
odatA ea un copac bun la ineeput a putut produce fructe rele si
cum caderea, sau trecerea dela bine la rau e tot atilt de neintelea-
sa, ca i indreptarea, sau trecerea dela Au la bine, nu putem n,ega
posibilitatea aceqfei indreptari. Caci, cu toata aceasta eadere auzim
rasunand in sufletul nostru, tot atat de tare ea si mai inainte gla-
sul acestui precept: trebue sa devendm mai buni'.
www.dacoromanica.ro
Bine le consta la inceput Iii sfintenia maximelor care 1 Le

sä implineascd datoria; si &eä omful care primeste in maxima. lui
puritatea de care vorbim nu e 'Inca, din aceasta prleind, slant el
insusi (cdci e mare distanta dela maximä la faptd) multumita el e
totusi pe cale de a se apropia de sfintenie. Hot Ararea puternied, de-
venita obicel, de a-si implini datoria se mai numeste virtute. A-
eeastä virtute e caracterizath prin maxima permanenta de a con-
forma faptele dupa lege; dar e liber fiecare de a ltua uncle va voi
mobilele necesare liberului arbitru in acest scop. Prin urmare vir-
tutea astfel inteleasd poate fi dolAnclitä putin cafe putin $i unii
spun. chiar ca e un lung obicei (dela supnner, la lege) prin care
omul corijeazg, progrbsiv purtarea sa. se inthreste tot mai mult in
maximele sale si ajunge astfel, dela inclinarea spre viciu, la o
inclinare cu totul opusä. 0 atare transformare nu eere o schimbare
a snimei. ei numai o schimbare de moravuri. Omul devine virtuos
de `ndath ce se tine de maximele care fac sd, implineascd datoria,
d si nu principiul suprem al tuturor maximelor, datoria, il face sd
se poarte astfel; betivul se intoaree la sobrietate din cauza Belinda
raincinosul la sinceritate, din grija de fericirea lui, neeinstitul
la einste burgheza, din dorul dupä linlste. etc: Toti se intemelazd
pe principiul atht de apreciat al fericirei. Dar pentru a deveni bun
nu numai legal, ci si moral (spre a fi placut lui Dumnezeu) adica
peatru a deveni un om Tirtuos sub raportul caracterului inteligibil
si care nu mai are nevoe &And recunoaste ceva ca o datorie, de nioi
unl alt indemn, deck representarea datoriei insasi, nu ne mai pu-
tern multumi cu o reformd progresivd, atk timp cat rämane ne-
curath baza maximelor, ci e nevoe sd se implineascd in adâneul
intentlei omului o revolutie (care sa-1 facd sa ireaca la maxima
sfinteniej acestei intentii); deci numai printr'un fel de regenerarla,
sau chiar de ereatie noud (Evanghelia lut loan II1, 5; Moise 1, 2)
si printr`b schimbare a firei, omul poate deveni un om nou.
Dar dacd e cobrupt pând 'n adâncul maximelor sale, cum
poate inplini oratd prin propriile lui puteri revolutia necesar,d si
sd devie prin el insusi om de bine'? Si lotusi datoria ne porunceste
sd, Ern astfel, datoria care nu ne poruncesto deck lucruri realiza,-
bila Singurul mijloc de a impdca aceste doua lucruri o sa decla-
ram necesare si prin urmare posibile omului, revolutia in felul de
a g'andi i reforma progresiva in felul de a simti (care pune bb-
stacole acestei revolutii). Celiaee inseamnä di de `ndata ce, printrò
hotär'are unica si neschimbath, ontul a transformat principlul su-
prern al maximelor sale care fAceau din el mi om räu, el este in
priincipiu si in felul de a gAndi, o fiinta accesibild binelui, dar
numai prin continue sfortari va deveni oin de billet
Urmeaza de-aci ca educatia morala a omului nu trebue sa in-
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 25
ceapa prin inbunatdtirea moravurilor, ci prin schimbarea in felul

de a gandi si intlemeerea unui caracter, desi deobic.i nu se proce-
deaza astfcL
Dar e un. lucriu in sufletul nostru, pe care, de `ndata ce llam.
cuprins cu o privire justa, nu ne putem impiedeca de al contempla,
cu cea mai mare admiratie, cu o admiratie care e in acelas timp le-
gitima si reconfortantä pentru sunet: e dispozitia morald plimi
tivd din noi. Ce e oare in noi, (ne putem intmba), pentruca in po-
fida conditiei noastre de fiinte pururea roabe naturei prin atatea.
nevoi, sd ne simtim totusi atat de math de asupra acestor nevoi, in
ideia unei disponitii primitive (in noi) 'Meat le socotim drept lu,
cruri de ninlie si ne privhn pe noi insine ca nedem.ni de exist Oa,
dacd ar trebui, pentru satisfacema acelor nevoi, ceiace e pentru
noi totusi singura bucurie care face viata placuta, sa ne itidicam
impotriva unci legi pe care o recunoaste puternic ratiunea noas
trAT Insemnatatea acestei intrebari trebue sa fie adanc simf Id det
orice ()in, oricat de simplu, care a luat cunostinta de sfintenia cu-
prinsà in ideia de datorie, dar cave nu se r'dica 'Ana la examenuI
conceptului libertätti, ce pureede indrtta din aceasid lege. A trezi
cat mai des acest sentiment al sublimitatii chemarei noastre mo
rale, e mijloeul cel mai bun care se poate gási pentru a destepta
sentimentele morale.
Din clipa in care legea morald porunceste: ,4trebue sd. fiti
de acum oaraeni ma buni ' urmeaza de aci neaparat cá ne trebue
si puterca. 'lleoria raului itmascut n'are nicii un rol in dogniptica
morala ale carei pt,scriptii. intràdevar. se refera la aceleasi da
torii si conserva aceiasi putere, Ve ca e in noi san nu o aplecare
innascuta la depasire. Dar aceasta teorie are o rnai mare insem
ndtate in ascctica morala, unde totusi rolul ei se margineste s5.-
ne arate ca punerea in miscare a dispozliei morale spre bine care
ne e innascuta, nu putem lua ca punct de plecare o naturald nevi-
novatie a omului. dar ca trebue sd, pornim dela presupuncrea unui
rau care cuprinde libefrul arbitru si 1 face sa adopte maxime con
train d'spozitiei morale primitive.
Omul, e adevärat, nu poate ajunge la convingetea Intel ast
fel de schimbari; nimic nu 1 poate dude aci, nici constiinta i ime-
diata, nici dovada scoasa din purtar a lui de pand aci, caci adân-
cul inimei (principiul subiectiv suprem al maximelor lui) ii, ra
mane lui insusi,nepätruns; dar trebue sa poatd nadajdui a va a-
junge prin propriile i forte la drumul adevärat care i e ardtat
printrò intentie profund inbundtatitd: pentrucd trebue sd d rvie
om de bine, poate fi numit bun (Din punct de vedere moral.
Impotriva acestei pretentii a perfectionavei prin bine insusi,
rat unea, de obicei lenesd in munca morald, invoacd sub pretex-
www.dacoromanica.ro
tut incapacitatii firesti, tot felul de idel religioase necurate (intre

altele aceia care pretinde ca Dumnezeu insusi face din piincipiul
ferioirei conditia suprema a poruncilor sale). Toate rIeligiunile
pot fi reduse la cloud: una (simplu cult) cauta sA utile favoruri;
eealalta e religia morala, adica religia bunei purtari. In cea din-
Cal oamenii se mdguIesc fie Ca Dumnezeu Ii poate face de apuru-
rea fericiti (prin ertarea greselilor lor) fard a fi nevoe sa devie
mai buni fie ed. Dumpezeu (cAnd prima presupunere eu noi 1; se
pare cu putintd) poate sa-i faca mai buni, fArA ca ei sit aibe alteeva
do facut decht sa-1 rouge; i cum a te ruga in fata unei Fiinte
care vede tot nu e alteeva decht a do0', omul n'ar avea propriu zis
nimic de facut: caci ar fi de ajuns o simpla dorintd ea oiiieine sA
devi om de bine. Dar in religia Mora la ($i dintre toate rteligiile
cunoscutc, uumai religia cre$tina meritA acest nume) e ut prin-
cipiu fundamental ca f ecare trebue sa facA tot ceiace depinde de
el pentru a deveni mai bun si nunlai cand omul a intrebuintab,
pentru a deveni mai bun, dispozitia primitiva spre bine, ii e in-
eclair sa spere cA o cooperatie superioara va desavdrsi ceiace nu
e in puterea sa. Nu e absolut neoesar ca omul sa $tie in ce coast.
aceasta cooperatie. Acest principhi isi pAstreaza Meta valoarea.
Nu e pentru noi esential, $i deci neoesar sA tim celace Dumne-
zeu poate face sau a facut pentru mantuirea noasträ"; ci sá tim
ceiace &dyne sd faecal noi insine pentru a merita ajutorul lui.
www.dacoromanica.ro
PARTEA DOUA
Lupta principlului bun cu cel ran pentru stAptmirea

asupra omului
Pentru a deveni un om, moralmenli. bun, nu e deajuns sd, la,-
sam. sa se desvolte fard piedicA germenul binelui inerent firei noa-
stre, dar mai e nevoe sa luptam impotriva unei pricini a raului,
cu tendinte contrare, pe care le afldm. de asem.ilea in noi; e memo,
printre moralistii vechi, Stoicenii in special, au voit sa ne fora s.
cnnoa$tem adoptând ca principiu de raliere termenul virtute car
inseamna (in grece$te ca $i in latineste) in acelas timp, curaj, vi
tejie si presupune prin urmare un vrajma*. Astfel inteles, terme-
nul virtute c un nume maret caruia nu, i poate strica Wei abuzul
fanfaron care b:a facut cu el, nici batjocurile cu care a fost ciuruit.
A cere cuiva sa aibe curaj, inseamna a i inspira pe jumatate curaj
in limp ce felul lede$ si sfios de a gandi precum ea nu ti bue sä
avem nici o incredere in noi *i sa asteptami un ajutor din afar/
(in morala si rcligie) emery azd toate fortele omului *i 1 face ne-
demn de aeest ajutor.
Inclinatille fire*ti, luate in ele in6ile sunt bune edict de n le-
padat; *i nu e numai zadarnic, dar *i daundtor sa voim sa le star-
pim; tirbue sa ne multmnim mai curdnd sa le stapanirn /retrace,
in lac de a se ciocni intre eFa, sa poata f. armonizate inteun Tot
numit fericire. Si ratiunca, careia Ii e data meanie sarcina, a fost
numita prudentd. Nu lexista rau in sine *i de lepadat, deca eche
este moral opus legal; lata ceiace trelme sa stiirpim; 51 mtiunea
care no invath acest lucru, mai cu seama &And isi pune sfaturil
in practica, singura poate fi numita intelepciune: $i prin compa
ratie se poate spune despre iclu eh e o nebunie, dar numai &And
rat'unea se simte destul puternica pentru a o dispr tui (ca i toate
a tracti e ei).
www.dacoromanica.ro
Child deci Stoicul nu vedea In lupta moralä sustinuta de opa

decAt lupta data impotriva Inclinärilor (nevinovate in sine) asu-
pra arora trebue sä devie stapAn intrucat mint obstacole la impll-
nirea datoriei sale; ne admitand principiu (rAul in sine) particular
si pozitiv, nu putea pune cauza depäsirei decAt in neglijenta de a
combate inclinarile; dar cum aceasta neglijenta este ea insasi un
act contrar datoriei (o depgsire) In nu, numal o gresealg, a naturei
si cauza nu, poate fi cgatata la râridul ei in iaclinäri (färg, a ne in,-
vfirti intr'un core) ci numai in ceiace de.Wrmina vointa ca liber ar-
bituu (in principiul intern si prim al rnaximelor care stint in bunä
intelegere cu inclinArile) e usor de conceput cum filosofi, cglauziti
de un principiu de explieare pururea amest'vat en neguri, puteau
trece pe lariga adevaratul vrg,junas al binelui, crezand cä se rg,z-
boesc cu, el.
Nu trebue deci sä ne ruiram vg,zand cum u-n Apostol ne spu-
ne cä acest vrAjmas nevazut, pe care-I cunoastem numai prin influ-
entele lui asupra noastrii, prin conruperea pnincipiilor, e un spirit
rg,u existând in afara de noi: noi n'ave)m de, luptat cu s'angele si
carnea (inclinärile firesti) ci impotriva unor printi i puteri iml-
potriva spiritelor rele". Intrebuintfind acest termen, nu pare sg, fi
avut in vedere sa extindg, cnnostinta noastrg, dincolo de lumea
sensibilg,, ci numai de a face intuitiv pentru intrebuintare practicd_
conceptul unui lucru de nepAtruns pentru noi; intr'adevar, in cola,-
m priveste aceastg, intrebuintare, a pune pe ispititor in noi, sau
a-I pune in afarg, de noi, acest lucru nu schimbg nimic in, ce nle
priveste, intrucht in ultimul caz nu suntem mai putin vinovati ca
in primul caz, cgei n'am. fi fost ispititi de spiyitul rg,u, dacg, n'am
fi fost in tainicg, intelegere cu el.
Dreptul principiulul bun la stfipanirea

asupra omului
Ideia personificatä a principiului bun
Singurul lucru care poate sg, faca dintrò lurne obiectul decre-
tului divin si scopul ereatiei, e omenirea (esenta rationalá a lumei
In general) in _toatd perfectia ei morald, perfectie de care, casi do
conditia ei supremg., e legatg, fericirea, ca urmare imediatg,, in
vointa Celui Innalit. Acest om, singur placut lui Dumnezeu e in-
tru Dumnezeu in vecinicie"; ideia aceasta se innaltg, din fiinta lui;
el nu e, in chipul acesta un lucru, ereat, ci Fiulunic al lui Durnne-
zeu; Verbul (acel fiat) prin care toate lucrurile au fost create, si
MA, de care nimic din ceiace a fost Merit, n'ar exfista" (cad. pentrir
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 29
el, adicA pentru esenta rationald In lume, cum se poate crede dupA
menirea-i morala, au fost create toate lucrurile).
El e reflexul m,aretiei lui". In el Dumnezeu a iubit lu-
'nee, si numai in el, prin adoptarea intentiilor lui, putem avea
speranta de a deveni copiii lui Dumnezeh"; etc.
A ne ridica spre acest ideal de perfectie morala, adica spre
acest prototip al intentiei morale in toata curAtia ei, e datoria
noastrd universala, a oamenilor, si chiar aceasta idee, data ca un
tel pentru rakiune, ne poate inspira forta trebuincioasA. Dar cum
noi nu suntem autori acestei idei si ea a luat loe in om fArd sit
pricepem cum firea omeneaseA a putut fi in stare s'o primeasca, e
mai bine sa Moeni eä idealul de care vorbim a scoborit din cer
panA la noi, enprinzand omenirea cazi e mai greu sA ne InhL
puim cum, rau din fire omul isbuiteste prin sine sA se dezbare de
ram si sa se ridice pana la ideal, dee& ca acest ideal a
cuprins omenirea. Aceastd unire poate fi privitd ca o stare
de scoboreire a Fiuluitlui Dumnezeu, dacd ne amintim cA
acest om cu intentii divine, voind sa ne slujeascd de mo-
del, cu toata desAvarsita-i sfintenie care 1 face sa scape de
atingerile suferintei , primeste totusi s sufere cele mai marl
mizerii in interesul binelui lumei; in vreme ce omul care nu
e nrciodatd lipsit de greseli, chiar &and a adoptat aceiasi nAzuintta,
poate socoti totdeauna ca meritate suferintele ce Far ajunge, ori
de unde at- vent, si trebue pr'n urmare sa se socoata ned xnn. de
unirea intantici lui en o astfel. dc Idee, desi aceagta Idee ii slu-
jeste de model.
Idealul omenirei plaente lui Dumnczen (prin urmare idealul
unei perfeetT morale, asa cum e cu putinta pentrn o fiintd d pe
lume cu nevoi si inclinat i) noi nu 1 putem concepe decal prin
Ideia unui om gata nu numai sit implineascA toate datoriile ome
nestA si in, neelas timp, sA raspandeasca in juru 1, eat mai Mutt,
binele, en vorba si fapta, dar si dispus en toate ispitele i mrejile
lui mari, Sa sufere suferintele toate, pang, la mearfea cea mai tied.-
loasa, pentru binele lurnel, pentru Vipele chiral al dusmanilor sai.
CAoi omul nu si poate face o ideie de gradul si intensitatea pute
rei care e ffitentia morala, afar% numai daca nu si o inchipue in
lupta cu obstacole f biruind totusi in majlocul eelor mai mari ad:
versitAti.
In credinta practicei in acest fig al lui Duntnlezeti (pe care
ni 1 inchipu m ca adoptand firea emeneascA) maul poate spena s.
devie placut lui Dumnezeu (si prin urmare sA se bucure gi de bea-
t' tudinea lui); adica ornul care are constiinta intentiei lui morale
In asemenea mdsura en-i e cu putinta sa. creadd, $i sA aiba in el
www.dacoromanica.ro
insmi o ineredere sigurA, eA .ar ramfine, la suferinte asemanAtoare

ispite la fel (care au devonit piatra de ineercare a acestei idei>
neschimbat legat de adest model al omenirei si cA ar rantane ere-
dincios pildei lui, aeela si numai acela are dr'ptul sl se socoatl
ea un om, care e demn de bunAvointa diving
Pretentia principiului räu la stäpfinirea asupra

omului i lupta celor douà princiii
unul Impotriva celuilalt
Santa ScripturA (Noul Testament) expune acest raport mo-
ral inteligibil sub forma undi povestiri in care doua principii
protivniee ca cerul fatA de iad, representate ca persoane distincte
in el, nu numai el at exereitA unul impotriva celuilalt, puterile
lor, dar incearert mai indreptateasca (unul ca acuzator, celalalt ca .
aparAtor al omului) pretentille lor contrarii, ca in fata mimi jude-
eltor snprem.
Omul, la oblrsie, a primit toate darurile pAmilritului (1. Moise
I, 28) dar trebui sa le le tie numai. ea uzufructuar (dominium
utile) sub suzeranitatea Creatorului $1 Domnului sAu dominus di-
rectus). Dar iata ca apare in data o finta rea ($i nu ni se spume-
cuml a putut deveni rea, inat sd fie necredincioasa Domnului
and la obArsie acea fiinta era buna) cane deposedata de toate avu-
tile ce le va fi avut in cer, vrea sA dobandeasca allele pe pamânt.-
Cum aceastA fiintä e de o esentA superioara $1 fiind spirit nu s'ir
putea bucura de luerurile pamfintesti si trupesti, cautA sa pue sta
pinire po suflete, indemmilnd pe prirnii ()awed sa se razvrateasca
impotriva Domnului lor, si apropiindu, i de sine; si cum izbute$te
in aceasta intreprindere, devine domnitorul tuturor bunurilor pa-
mântului, adia se ritlica la rangul de pr'n al lumei aeeste.a. Au
putea, farl Indoialä, sa ni se para ciudat ea Dumncz u n'a intre
buintat putkrea sa impotriva acestui tradAtor1) si ea n'a piapadit,
dela inceput, impAtatia pe care $1 o propusese s'o intemeleze; due
Staplairea $1. conducerea intelepciune' supreme cm privire la f iin-
tele rationale, se conformeaza principiului libertatei aeestor fiinte,
care trebue s. $1 impute lor in$11e tot binele sau taut ea I se.
intArnpla. Pc acest parnânt deci, cu tot principiul eel bun, s'a into
1) P. Charlevoix ne spune el un eatecumen eäruia Ii deseria

tot rAul pe care spiritul diavolesc a introdus in lune, la tneeput
bung $i toate sfortarile lui neinr trupte pentru a zadarnici celo
mai bune institutii divine, ii puse aceasta intrebare: De ee nu u-
cide Dumnezen pe dram?" $i martarris ste sinter ea la aceastä.
intrebare n'a gasit raspuns numai d eat.
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT
Inerat o domnie a raului carcia s'au supus toti seoboratorii ( atu

ral ) ai mt Adam si aecasta din voia lor deplina, iluz'a bunurilor
acestei lumi intorcand privirile lor dcla präpastia pier aniei care i
asteaptd. Fireste, pentru a si mentine dreptul de a domni asupra
oamernlor, pr ncipiul bun a stabilit ô forma, de guvernamthat inte
meiata numai p respeetul public al numelui sau (teocratia evre
iased); dar cum sufletele astfel conduse n'avcau alte mobile decat
bunurile temporale $1 nu voiau sa fie apoi guvernate altfcl decat
cu recompense si pedep,,e in viata de acum, ceacek* facia incapa
bili sit prim aqca alte legi in afard de cek care, deoparte impuneau
.Ceremonii si practice stanjenitoaro, si pe de alai. parte erau legr
morale undo totusi ntervenea constrangerea exterioara si care din
aceasta pricinä nu erau decat legi civile, in care intentia moralä
intima nu era bath, In searna. 0 astiM) de randuiala a lucrurilor nu
era in stare sa, ruin'ze de tot imparatia intunerecului tp slarjea
numai s. aminteasea meren dreptul hnprescriptibil al Stapanu,
lui dintai. La aeelas popor insa, in clipa cand. resimtea cat mai
putern, c toate relele legate de o astfel de constitutie hierarchieä sr
tand, pentru acest motiv, ca si sub influenta exercitata putin Cate
putin asupra i de aeele lectii de libertate mo .ala zguduind spiritul
de sclavie, lecti date lumii de inteleptii greci, aparu deodatd
lumea era coapta p ntru revolutie un personagin a carui irate
lepciune si raai curata decat cea a filosofilor anteriori 'Area eá
scoboara din cer si care dându-se, In eeiace pr'vea invätäturile
pilda lui, drept un om adevarat, parea totusi un trimis astfel nas
eut ea "Astra nevinovatia dintai si nu era cuprins in paetul pe care
restul neamului omenese pr'n ropresentantul qau, primul ora, in
eheiase en principiul cel rani) astfel ca. in El, n'avea nici o pu
-fere printul pamantese".
1) Ca o persoana liberata de inclinarea innäseuta spre ran,

e de crezut cu putinta daca presupunem c. s'a nascut dintrò fe
ceoara mama, e o idea a ratiudei acomodandu se cu un instinct
pe care 1 putem numi moral. greu de explicat, dar totusi nu se
poate nega; socotim intradevar procreatia naturalä, pentrucd e
totdeauna legata de placerea sensuala a doi insi si pentruca (aviind
In vedere demnitatea omeneasca) pare a stabili o inrudire prea a
propiata intre noi si celelalte dobitoace in general, ea un lucru de
care trebue sa rosim; parere care, desigur, a devenit adevarata
cauza a pretinsei sfintenii a vietei monahale; prin urmare ne apare
totdeauna ca ceva irnoral $1 de neimpacat en perfectia omului,
-dar care totusi a intrat in firea noastra, si se transmite apoi des
eendentei primului om, ea o ereditate rea. La aceasta infat sane
obscura (deoparte simplu sensibila, de alta parte morald, i prin
nrmare intelectualA) e deci foarte adequata ideia unei procreari
(virginale), independenta de oriee raport sexual, a unni copil lipsit
(le orice defect moral, desi teoreticeste nu e lara difieultäti. Cad
www.dacoromanica.ro
Ac st eniment punea in pericol stapAnirea principhilui ran.

CAci acest om placut lui Dumnezeu, rezistAnd ispitelor deavolului.
§i lepädând contractul, alti oameni dupa el urmAnd aceleasi sen,-
timente, pentru spiritul ran erau tot atAtia supusi perduti si dom-
nia lui ris6a sa fie stArrita de tot. Satan oferi deci acestuia sA 1
facA arendasul supus peste tot regatul, dacA i se `nchina ea unui a-
devarat suzeran. Neizbutind aceastA incercare, lua strAinului ajuns
pe tinuturile sale tot ceiace i-ar fi putut face viata placuta pe
pAmAnt (aduchndu 1 in sapA dc lemn) apoi, nemultumit Ca atAt,
porni impotriva acestui om toate persecutiile prin care cei rAi
pot face viata amarA, torturi pe cal e numai omul de bine le re
simte in adAncul sufletului sari, calomnii cu pi vire la intentia cu-
rail a sjootrinelor lui (spre a i lua orice credit) si ii urmar pAnA
la moartea cea mai pAcAtoasn, farA a isbuti totusi sA i slabeasa
intruckva tAria si sinceritatea in p*Jdele 1 lectille ce av au de
scop perfectiunea oamenilor cu totul decAzuti Si care fu r zultatul
luptei? Resuttatul poate fi privit din doua puncte de vedere, de
drept 0. de fapt). DacA ne punem din ultimul punct de vederir (el
luhm aminte la ceiace isbeste ochiul) principiului bineln a fost in-
vins; dupa ce a indmat destule suferinto, si a pierdut v ata in
Mott, intrucht a pus la cale o razm rita intr'un regat strain (care
avea puterea). Dar cum regatul in care principiile detin putet ea
(fie bune, fie rele) nu e un regat al fir i, c al libertatci, adicit ua
regat in calm nu dispui d. lucruri dec2tt in mAsura in care stApA.-
nesti sufl tele si uncle prin urrnare nu e sclav (serv) deeat cel care
vrea sA fie,i atata vieme cat vrea sa fie, toemai aceasta moarte
(gradul eel mai inalt al sufer ntelor unui cm) insemna scoaterea
in lumina a principiului bun, adica a omeliirei, In toata perfectfa
ei morale, ea o pildA de toti urmata. Imaginea acestei more tre-
bue sa fi ovut in in emel, ei, si poate avea in tante vremurile, ce-t
mai mare influenta asupra sufletelor, aratAnd, in cel mai isbitor
contrast, libertatea f ilor ceresti, si sclavia unui simplu fiu al
in ipoteza epigenezei ar trebui ca mama, uAscutA din parinti prin

procreatie naturala, are acel defect moral, din care transmite cel
putin jumatate fiului, eu toatA procreatia ei supranaturala; prin
urmare. spre a scApa de aceaslA conseeint6 ar trebui sa adoptam
sistemulpieexistentei germenilor in pArinti si al desvoltarei lor
nu in elementul femel (cAci n'am evita atunci consecin'a) ci numai
in elementul barbatese (nu sistemul ovulelor, ci al spermtozoizilor);
aoest element ne având nimic de-aface en o sarcinA supranaturaiA,
credinta de care am vorbit. devenita teoretic conformd aeestei idei,
ar put-a fi acum aparatA. Dar la ce bun toate aceste teonii pentrti
sau contra, chrul, in practicA, e de ajuns sA ne representam aceestA.
idee ea un model, simbol al omenirei ridicAndu se min sine de a-
supra seductiai rAuln; (si rezistAnd ictorios ispitelor)?
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 33
pämântului. Dar nu intrò epoch oarecare, ci ehiar la originea

neamului omenesc, princdpiul binelui a scoborht din cep' In ome
nire, in chip nevAzut (culn trebue sg. n-arttufseascil oricine obser-
va in acclas timp sfintenia acestui principin $i neputinta in care
se afla de a pricepe unirea lui cu natura sensibilä a omului in
dispozitia morala) $i $i a ales aci juridicefite primul domicirin.
Clind deci s'a vadit intfun om real pentru a sluji de pilda altora
el inträ in domeniul salt si ai sAi... nu-I primird; celor carp 1 pri-
mirk el le dete puterea de a se numi fii ai lui Dumn.ezeu crezAnd
nmnele lui"; cu alte cuvinte prin pilda omului in care se aflA, des-
chide mare poarta libertatei tuturor acelora care vor, casi El sa
moard in pof da a tot ceiace, in detrimentul moralel, ii tine in-
läntniti de viata pamânteasca, i alcatue$te cu ei ua popor inchi
nat faptelor bune, un popor al Sam", läsfind in soarta lor pe cei
care prefera sclavia morala.
Deci rezultatul acestei lupte, in ce priveste pe eroul povesta-
rei (papa la moartea sa) nu e la drept vorbind, infrdngerea prinei-
piul ran intrucht domuia lui tine inca si in tot cazul in aka
epocg va fi staphnit ci numai o scadere a puterei lui, de oareee
numal poate retine, inpotriva vointei lor, aceia care i au fost aata
vreme supu$1, acum and pentru ei s'a desehis o alta domnie mu-
rala (Mei omul trebue sa s'e supue unei domnii de acest fel) o re-
publica liberä unde pot gasi ajutor i protectie pentru moralita-
tea lor, dacA vor sa. pargsea-,ca pe vechinl lor Limn. De altfel prin-
cip.ul raului el numit totdoauna piinul acestei lumi, in care parti-
zanii plincipiului bun trebue sa se astepte totdeauna la sufercurte
fiziee, la saerifieii, la mortificaril e,. amorului, propriu care sunt
representate aci ca persecutii ale princiului räu, dat fiind cä adOst
Inincipiu rezervg in regattd san iasplata nnmai acelora care si au
Neat din bunurile pamlintesti ultimul lor tel.
Se vede 115o:or cä, libeiata de inveli$u-i mistic, aceasta re
prescntare vie, care singurA probabil putea la vremea ei sä pue
aceasid idee la. indemlina tutulror a fost (in ce priveste spiritul ei
ii intelesu-i rational) valabila $i obligatm e practic pentru toata
lumea si pentru toato vremurile, intruat e destul de aproape de
noi toti spre a no inrvata sit no cunoa$tem. drttoria. Intelesul e cá
singura rnântuire pentru oameni e de a prim in adâncul lor ade-
Náratele principii morale a priori; la aceasta acceptare se opune,
nu sensibilitatea, cum s'a spus adesea, ci o anumita perverg.tate,
vinovata ea insä$1, o Antate care poate fi numitg $i. fal$itate (sire
tede a diavolului prin cale a patruns laul in lume) perversitate
inerenta oricarui om $i care nu poate fi biruita decat de ideia bi-
nelui moral in perfeeta i puritate, daca aNetn ecnfitiinta ca aceasta
idee a binelui apartine real dispozitiei primitive omenefiti si ca nu
a
www.dacoromanica.ro
trebue cleat sEt. ne silim s'o mentinem purá i sa ne o insu*im

proftmd in intentia ei spre a fi convin*i, multumitá efectului pe
care pe nesimilite il are asupra sufletului, c puterile temute ale
)dului nu mai an asupra i nei o putere. De altfel, osteneala pe
care ne-o dam ea sd, descoperim in Scripturd, un inteles in armo-
nie cu invatamintelc cele mai sf inte ale ratiunei nu e numai
ingaduj tit, ea trebue privitd mai curand ea o datorie *i en
acest prilej ne putem aminti aeeste euvinte rostite de Maestrul
atilt de intelept kliscipolilor lui, cu privire la cineva care urnia in
drum deoseb t, spre a ajunge de altfel, la aceia*i. tintd: Lasati 1;
cdci eel care nu e impotAva noasträ, e eu noi."
Observatie generalii. Minunile

Pentru ca o religie morala (care nu e o religie de dogme si
preser.ptii, ci o dispozitie a inimei pentru a respecita toate dato-
rile ouone*ti ca precepte divine) sa se poata statornici, e nevoe
ea toate minunile pe care istoria le leaga de inceputurile ei sd, faca
zadarnied credinta in miracole in general; inseamua sa arati o
treaptd, de neeredintä moiala demna de pedeapsa, cand nu vrei sa
recunoti prescriptiilor datoriei, astfel cum sunt dela origina scrise
in inima omului de ratiune, o autoritate indestuldtoare, daed nu *i
impun pe de asupra valabilitatea prin miracole; Dam nuj vezi
nuinuni *i miracole, nu crezi". E totu*i foarte conform concePtiei
obicinuite a oanilenilor de a-si inchipui, cand o religie de cult si
prescriptii e la capatul ei *i trebue sa lase locul unei religii inter
meiate in spirit *i in adovar (bazat p intentia morala) ea introdu-
e Tea aeesteia din urma, de*i n'are nevoe, e intovärasita *i in isto-
rie si spie a spune astfel se impodobe*te cu mirucol, sprc a vesti
ca, s'a isprdvit cu cea dinâi, proelamatie care, find miracole, uu
s'ar fi bucurat de nicio autoritate, Pricepem cbiar, i e firesep c.
pentru a cil*tiga de partea revohitici noui partizanii religiei consa-
crate, acei% sa fie prezentata ea implinirea veehiului simbol, ca
infaptuirea scopului pe carb Providenta si 1 propusese; i prim ur-
mare nu sluje*te la nimic sa contestam povestirile de care e vor-
ba, sau interpretaule lor, acum cand adevarata religie o intemea-
ta, eand se poate mentine singura acum I in viitor, prin princi-
piile ratinnei, dupd, co avusese nevoe, la vr-mea ei de asemenea
mijloace spre a i ajuta la stabilii e. Caci ar insemna sa voim sd
admitem ca sliniplul fapt de a crede si repeta lucruri neintfulese
(lily r fiecare. dar nra e *i nu devine prin aceasta mai bun) e un fel
de a fi placut lui Dumn zeu, pretentie impotriva carcia trebue s.
ne ridicam din toate puterile. Se poate dcei en persoana Creatoru-
lui unicei religii valabile pentru toate lumile sa fie un mister, ca
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 35
.arttarea-i pe paraint, ca $i departarea de pdmiint, ea $1 viata-i

plina de fapte $i suferintele lui sg. fie rninuni curate, ba chiar si
istoria care trebue s certifico toata aceste miiracole sä fie ea in-
sagi an miracot (o revelatie supranaturalä). Putem 'Asa in pace
valoarea tuturor acestor miracole $i chiar sä venergin in de inve
1i$u1 multumitä cgruia o doctrinä, cu valoarca stabilata de un do-
cument nesters aflat in mice suflet omen sc si n'are nici o nevoc
de miracolo, a putut sa se raspilndeasca la lumina zilei, cu con-
ditia $i aci e vorba de iptrebuintarea acestor povestiri istorice
sa nu se facil din cunoit$ferea aoestor miracole, din marturisir(a
Ion o parte a relig:ei, un hicru care sa fie prin el insu$i in star)
sä ne facä placuti lui Dumnezeu.
Dar, in coiace priveste minunile in general, mint oameni judi,
eio$i caro, nie fiind contra credintei, nu vor totu$i sa ingàdue in-
terventia practicil a acestei credinte; ceiace inseamn a. ca daca ei
ered teoretic in existenta minun lor, nu vor sa le recunoase6, in
fapt. Iatii, de ce guvernanti intelepti, admit'and pilrerea ca au fost
miinun1 odinioarei, fricându-i chiar un loc legal printre teoriile ro-
gioase publice, n'au Ingäduit totusi noui miracole. Inteadeviar,
minunile de odinioara an fost putin Cale putin atilt de bine deter
minat- $i limitate de autoritate, eg, nu poate reesi nici o turbu-
rare pentru Stat, in amp ce ar fi prilej de nelini$ti nouii tauma-
turgi, din pricina actiunii pe care ar putea-o avea asupra ordinei
publice, asupra starii lucrurilor statornicito. Dar dacä se pune in-
trebarea: ce inteles trebue s darn cuvantulu1 miracole (Intrue&
interesul nostril nu e aci, la dreptul vorbind, decht s'a" tirn ce sunt
penirn noi muracolele, adica ce sunt dc pentru intrelmintarea
noastrii rationala practieä) se poate da aceastil definitie: sunt eve-
nimente produse in lume de cauZ- ale ciiror legi de operatie ne
sunt si trebue sä ne rAmile neaparat neeunoseute. Se pot atunci
Inipaiti miracolele in divine si demoniace si aceste din urmä in
iniracole ingeroti (opera spiritelor bune) $i In diabolice (create
de ing-cri räi); de-ace$tia suntem nelinieiti de obicei, caci ingerii
buni (nu $tiu de ce) fac sa so vorbeaseil putin sau (Moe do ei.
In ceiace privese miracolele divine, o frtrà Indoia1. c. ne pu-
tern face o idee de felul de actiune al cauzei lor (care e o Fiintä atot
puternica, etc. si pe deasupra morala) dar numai o idee generaIä,
Intrucia concepein pe Dumnezeu en Crcatornl i Piistratorul ordi
nei fizice $1 morale a lumoi, intrueilt putem avea legi de aceasta
ordine, numai deeat $1 prin nol insine, o cunostintA pe care ratiu
nea o poate apoi intrebuinta in folosul sail. Dar (lava admilteni ca
Dumnezeu, fie $i din cand in child, $i in eazuri fiarticularet, last
natura FA se depth-tem de legile care o condue, noi n'avem $i nu
putem nAdajdui sä avern vreodata cea mai mica idee despre legea
www.dacoromanica.ro
pe carte, Dumnezeu o urmeaza in produccrea unui eveniment de

aceist fel (afara de acea idee morala generald ca tot ceiace face
Dumnezeu e bine, idee care din punctul de vedere al acestui eaz
special, nu (IA nicio deterrainare). Ratinnea deci e aci ea i para-
lizata, cad e oprita in speculatille-i conduse de,. legi etmoseutle,
fara ca vre o lege noun s'o instruiasca, fara ca yr odatg, s6, poatii
ngdajdui pe aceasta lume s. i se dea vre o explicatie. Dar dintre
toate miracolele, diabolicele sunt cele mai nepotrivite en intre-
buintarea ratiunei noastre. Cad in ceiaeo priveste miracolelo di-
vine, ratiunea poate Inca avea la indemand un eriterin eel putii,
negativ. vreau sd spun ea in eazul când s'ar prezenta ca fiind or-
donat de Dumnezeu. intrò aparitie divilna irnediata, un lueru di-
rect contrarin moralitatii c eu neputinta, en toate aparentele, sä
fie ad un mgracol divin (astfel, butaoara, e cazul ordinului impus
unui tata de a-si ucide fiul, at'at preat stie, eu totul re-vinovat); in
timp ee pNittru un miracol diabolic, chiar accst criteriu ne lipseste
pi dacg, am voi, relativ la astfel de miraeole, sä imam pentru uzul
ratiunei criteriul opus, adica pozitiv, care consista in a priva un
MiraeoL daca ne indeamna la iniplinirea unei fapte brine si in
care recunoastem o datorie, ea nefiind opera unui geniu ran, noi
am putea in acest caz sg. ne inselam ram, cad demonul in adesea,
precuM s'a spus forma unui inger luminos.
In practica nu putcm dcei nieiodata face caz de miraeole,
nici sa le facem sä intre in soeoteala uzului ratiuni. (necesar fie-
cäruia in toate starile vietei). Judeeätorul, (oricare i ar fi eredinta,
In biserica. in miracole) elind pentru apararea sa dtheventul Ii
vorbeste de ispite diaboliee a carer victimä a fost, nn face niciun
caz de ceiace aude; si totusi ar fi, daea ar gasi luerul euputintg o
eircumstantä demna de luat in consideratie In acest fapt ca un
biet om prost a cazut in laturile until siret scelerat; dar judeeatc-
rul nu poate cita pe demon la bard, sä 1 confninte en prevenitul
nick inteun cuvant sä scoata din motivele invocate ceva rationaL
Preotul eu minte se va feri deci sa umple capul credinciosilor cu
povesti infernale, depravandu le imaginatia. In c priveste minu-
nile bune, nu se face pomenire, in ce priveste ocupatiile lor, deeat
ca fel de a vorbi. Astfel doctorul, vorbind de un bolnav, spune: un
e nimic de facut, poate vre o minune... eeiace inseamna: moartea
lui e sigurd. Printre alte profesii, e si cea a savantului care tre-
bue sa eaute cauzele faptelor in legile fizice care le conduc; zic ia
legile acestor fapte, lean prin urmare pe care le poate constata ex-
perimental, desi &Atte sa se resemneze a mi cunoaste, in esenta
sa, &Wee aetioneaza dupa aceste legi, sau ceiace no ste legi ar
putea fi pentru flOj daea am fi inzestrati eu alt sinit posibiL E de
asemenea o datorie pentru eineva sa lupte pentru inbunatatirea-i
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 37
inorala; si desigur se poate ca influente ceresti sa colaboreze tot,-

deauna cu el in aeeasta directie,, sau sd. fie private en. necesare
pentru a le pricepe posibilitatea; dar omul nu e in stare nici sd le
.deosebeasca in chip sigur de influentele naturale, niei sa, le atragd
asuprd-i; nestiind deci cum. sii le intrebuinteze direct, el nu con-
.statei in acest caz miracole, dar daca si pleach urechea la preeep-
tele ratiunei, se poarta atunci ea si cum ortice conversiunc i orice
imbunatatire ar depinde mimed de propriile-i sfortdri si de Mir-
nicia-i sustinuta. Dar din faptul Ca am primit darul de a crede cti
tarie in miracole, teoretic, s'ar putea inea face miraeole si asedia
cern]. lath ceva care depäseste en mult lirnitele ratiunei, spre a ne
.opri mai mult la o astfel de afirmatie goald de inteles.
www.dacoromanica.ro
PARTEA TREIA
Izbanda prIncipluhd bun asupra eelui rAu §i intronarea

domniei lul Dumnezeu pe 'lament
Lupta pe care once om insufletit de bum intentli morale,

trebue s'o duca In aceasta viata sub ordinele bunului principiu
impotriva asalturilor celui ran, nu poate, oricate sfortAri ar face.
sa-i procure un mai mare castig, de cat eliberanea din stdpdnirea
celui ran. A deveni tber a fi liberat de sclavia pacatului rearm
a trill intru dreptate e castigul suprom. Totusi, nu rarnane mat
putin expus atacurilor raului principiu; 13i pentru a-si 'Astra liber-
tatea neatinsa, Ia mijlocul atacurilor continue, trebue sa fie puru-
rea sub anne, gata de lupta.
Daca omul se afla in aceasta, situatie periculoasa, el o dato-
reazil propriei lui gresell; astfel e suit, in limitele posibilulkui, sti
desfasure forta de care dispune, pentru a scApa. Dar cum, trebne
sa procedeze? Iata intrebarea. Daca cerceteaza cauzele j impreju-
rarile care-I imping in acest impas si care intretin pericolul in.
jurn-i se poate convinge usor cA provin nu atat din propria-i na-
turA brutA, a individului traind singur, cat de la oamenii cu care
e in contact, sau in relatie. Na excitatille firei lui desteapta in el
pasiunile, acele miseari denumite eu un cuvant atilt de potrivit i.
care pricinuesc ravagii atilt de marl in dispozitiile la.ineeput bune.
Omul u'are decilt nevoi midi i grijile aeestea Iiiasá firea moderata.
potolita. Nu e sarac (sau nu se credo astfel) decat fiindca Ii
e teamii ea eeilalti oameni il pot crede same, si dispretui din a-
ceastA cauza. Invidia, ambitia, zgareenia 3i inclinarile spre ura.
care le urmeazA, as-ilteaza firea lui esential moderata, de %data'
ee trde$te in mijlocul oamenilor;. i n'a e mAcar nevoo sA credem
cA acesti oameni varati in role ii dau pilde mire, e de ajuns sA fie
de feta, sa-1 inconjoare i sA fe oameni, spre a se conrupe unii pe
altii in dispozitiile lor morale si sa se faea unii pe altii rAi. Dacä
deci n'ar fi cu putintA BA se gaseascA un mijloc spre a se stabili "g
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 39
-societate destinata in chip cu totul particular sä salveze pe oameni

le rau t,i a-i indrepta spre biro, asociatia permanentA pururea in
crestero, urmarind numai sa mentie neattnsä moralitatea si sA o-
pue raului fortele reunite, atunci oricie sfortari pe care le ar face
fiecare ins luat in parte, spre a scApa de dominatia rAului, ar ra-
mane puuurea sub amenintarea ea raid sA pue din nou stApa-
Dire pe el.
Triumful mincipiului bun, in masura in care oamenii contri
bue la aeeasta, nu se poate deci infaptui, atat eat ne este ingdduit
sa judecam, d ek prin intemeerea 5i extinderea unei societati
conduse de legile virtutei si may/m(1 alte teluri deck ao ste legi;
soeietate eaiela ratiunea ii da sarcina si datoria de a reuni pe
toti oamenii sub ac'.asta domnie; si aceasta soeietate, ratiunea da
neanralui omenese intr g sarcina si datoria de a o intemeia in sa
nul ei. Inteadevar, numai in acest chip se poate nadajdui victoria
principiului bun asupra celui rAu. In afarA de. legile pe care le
prescrie fiecarui indrvid, ratiunea morala legislatoare mai desfa-
.§ura un stindard al virtutei ca s Thn de unire in jurul caruia vor
veni sa se adune toti prietenii binelni spre a isbuti inshirsit sA
birue raul si atacurile lui neincetate.
0 asociatie de oameni numai sub legile virtutii, precum
preserie aceasta Id e, se poate numi Societate moralei, *i eand a-
caste legi sunt publice, ea se poate numi (ea opozitie la soeietatea
juridico c'vila) o societate etico-civila, sau o republica mortalc&
Aceasta republica se poate intemcia Ikea societate politica axis
tenta si chiar sa I eun asca pe toti membrii care o alcatuesc (la
,drept voibind oamenii n'ar putea o nic'odata alcatut fara a avea
ea baza ceastahlla societate). Dar republiea morala are un prin
cipiu de asociat:e particularA care i apartine numai ei (virtutea);
ea mai are prin urmare o forma si o constitutie care difera esen
tial de forma si constitutia celeihlte. Totusi se descop-ra o anus
mita analogie intim ae ste dona feluri d. s cietati, privindu le ea
republici in general; s sub aeest raport, prima mai poate fi nu
mita Stat moral adicA regat al virtutei (principiului bun) regat
sau Stat a carui Nee gaseste in ratimlea umand realitatea obiec
tiva, inteme ata perfect (adica prin drttoria de a se grupa spre
a alcatui un us, menea Sht) desi, subiectiv, nu tiebue sa astep1am
nielodata d la bunAvoint9, oamenilor ca el sa ajunga sA se hota,
rasca a colabora in accst scop, cu armonie.
www.dacoromanica.ro
Despre Mistere
In toate credintele, de mice soi, relative la wligie, cAnd vrea.
0, studieze natura lor intrinsech, spiritul se loveste intotdeauna
de mister, de aeva sfant pe care oricinet, luat aparte, il poate cu-
noaste, dar nu si recunoaste in chip public, cu alte cuvinte care nu,
e.ste universal comunicabil. Intrucdt e Stant, misterul trebue sa fie
ceva moral si prin urmare un object din domeniul ratiunei pe care-
l'am putea curwaste in chip suficient pentru uzul praCtic; dar in
truck e mister, nu e accesibil ratimilei speculative, cad dacd ar ft,.
an putea fi si comunicabil tuturor si prin urmare ar putea fi de
monstrat exterior si public.
Credinta cu privire la un lucru care trebue totusi privit ca
un stAnt mister, poate fi socotith, fie ea o eredintA de inspiratie.
divina, fie ea o credintd emanata din rutiumea punt. Mara de ca-.
zul cAnd am fi constrAnsi de cea mai extrema necesitate sa admi-
tern primul fel de credinta, maxima noastra va fi sa nu tinem, de-
ciea de a doua. Sentimentele nu sunt cunostinte 5i prin. urmare nu
denotd n'ci mistere; si misterelr, desi nu sunt universal comunica-
bile, fiecare trebue sä le caute numai in propria sa ratiune.
Nu putem hotari apriori i obketiv dacd sunt sau nu asernenra
mistero. Deci va trebui sd pornim nuMai cleat cercetarile spre
partea interioara, subiectiva, a dispozitiei noastre morale, spre a
vedea daca se and ceva in noi, in. acest sons. Nu trebue, totusi sd..
punem in rAndul sfinielor mist-ere, temeliile moralitatii care sunt
pentru noi de nepatruns intrucat e aci ceva curio poate fi cornu
nicaft public, desi cauza ne e aseunsa ci uumai eeiace ne este
dat ca cunostintä fAra a putea fi totusi comunicat public. Astfel
liberrtatea, acca proprietate care i arata omului capacitgtea pe care
o are liberul sau arbitru de a fi determinat de legea niorala abso-
luta, nu e un mister, intrucAt poate fi comunicata tuturor; mister
e principiul, de nepatruns pentru noi, al acestei propr.etati, intru
eat nu ne e dat sa-1 cunoastem
NeputAnd el insusi sa r-alizeze ideia binelui cuveran, nu nu
mai sub raportul fericirei, CI si cu privire 11 unh ea neeesard a
oarnenilor in vederea scopului total, ehad aceasta idee e insepa-
rabil legata de intentia morala pura, si simtind totusi cd e
de datoria sa hd contribue la aceastd opera, omul ajunge.
la credintd ed StapAnul moral al lurnei coopereaza cu el sau a o
rfinduit totul spre acest scop. Si atunct in fata noastra se deschide
prApastia uuui mister: nn stim ceiaee Dnmnezeu fdptueF,de ac',.
dacd I putem atribui un rol oarecare, nici dacA taebue sd-i atri-
buim (lui Dumnezeu) in particular, intrucht singurul lucru care
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 41
ne e dat sA-I cunoastem in fiecare datot le, e ceiace avem de flout

prig noi infone pentrul a merita adaosul care pentru noi rämane
necunoseut sau eel putin de nepriceput.
Aceasta idee a unui StapAn moral al lumei e o probleml de
care se ocupl ratiunea noastra practica. Important pentru noi nu
e sit tim ce e Dumnezeu in sine insu$i (rn natura lui), ai ceiace e
pentru noi ca fiinte morale; e adevarat cit in privinta acestei re-
latii trebue sa concepem $1 sIt admitem in Dumnezeu, ca lucruri
csentiale naturei sale, atributele care, sub acest raport, Ii sunt in-
clispensabile, in perfectia lor absolutl, pentru executarea vointei
sale (pt ecum reschimbarea, ornnistiinta $i atotputerea etc..) $1 in
afara de aceasta relatie noi nu mai putem cunoaste nimic desproel.
In virtutea aceslei nevoi particulare a ratiunei practice, ade-
Narata credinta religioasa universala e credinta intr'un singur
Dumnezeu: 1) creator a tot puternic al cerului $i pAmiiniului, a-
clica legislator skint, din punct de medere moral 2) pastrator al
neamului omel esc, stapinind pe oamerii cu bunavointa §i veghind
asum a le ca un parinte 3) pazitor al propriilor sale legi sfinte gi
prin urmare drept judecator.
Aceasta ered nta, la drept Norbind, nu cuprinde nici an mis-
ter, fiind doar simpla expresie a raporturilor morale care exista
nitre Dumnrz i i neamol omenesc; ea se ofera de altfel dela sine
cricarei ratiuni omenesti, si de acgia o si gasim in religia color
mai multe popoare civilizate. Ea e implicatl in ideia unui popor
socotit ca o r publiea caci aceste trei puteri superioare trebuese
pururea concepute laolalta; cu aceastit deosebire cl in ceiace ito
priVe$te, luam lucrurile din punct de vedere moral. Astfel putem
concepe tripla calitate a moralului neamului omenesc ca filnd reu-
mita intrò fiinta unica, in vi me co intr'un &at juridico-civil a,-
ceste atribute ar trebui neaparat distribuite la trei in$i diferiti.
Dar fiind dat ea aceasta ciedinta, care a eliminat antropo-
morfismul daunator din rapottn1 moral al oamenilor eu Fiinta su-
-prema, in beneficiul religiei in generab si l'a facut conform. drp-
lei moralhati a unui popor al lui Dumnezeu, s'a prezentat la in-
ceput intrò doctrina de credinta. (acea a crestinismului) care sin-
gurA a oferit o lumei in chip public), e ingaduit s6 numtim mani-
lestarea sa reVelatia a celace fusese Oita aci pentru oameni un
mister din propria lor grealA.
Aceasta doctina, inteadoNar, ne invata, intdi, ca nu trebue
sa ne facern de legislatorul suprem ideia unui Legislator binevoi-
tor, i prin urmare ingaduitor cu slabichmea om neasca, $i nici a
-mini despot caw, ar porunci numai dupl dreptu-i nemarginit, si
nu trebue sa vedem legile lui Ca fiind arbitrare, fart nici o logl-
-tura cu cunceptele noastre despre moralitate, ci ea legi care sunt
www.dacoromanica.ro
42 RELIGIA IN LIMITELE RATRINII
in legatura err sfintenia omului; in al doilea rand, a nu trebue s.

ne inehipuim bunAtatca lui ea o bunavoinja neconditumata fatit.
de' craturile lui, ci ca o grija pc care o are de a privi mai Intâi
ealitAtile morale prin care fiintele pot deveni placute ochilor lui,.
pentru a le ajuta apoi, $i numai in acest eaz, eAnd nu sunt in
stare sA implineascA ele in$ile toate indatorirtle; in al treilea rand,
cA nu ne putem inehipui dreptatca lui laolalta cu bunatate, mild
(ceiaee ar f o eontradietie) niei exercitândn se eu toata asprimea,
sfintenici legislatorului (in fata careia niciun orn nu e drept) ci
nutaai ea o limita a lmnavointei, eonditia acestei bunevointe fiind
acordul cant nilor eu legea slântA, in mAsura in care au putut ca
copii ai oamenilor, sA se conformeze eerintelor legeL Inteun eu-
vAnt, Dumn zeu vrea sa fie slujit sub aceste trei qtribute
specific diferite car° flu pi-limit numele de wirsoane distincte (nu
fizice, ci morale) existAnd intrò Fiinta 'mica; in acest simbol e
exprimata astfel toata religia morala pura care far% aceasta dis
tinctie ar risca, in virtutea inclinarii pe care o arle ornul A, con
ceapa divinitatea ca lin $ef uman, sa se schimbe in credinra ser
vim si antropomorfica (suve'ranii m separA deobicei aceste trei a
tribute until d altul, ei le amesteca arlesel si le intrebuinterwa
unul in locul altuia).
Dar daeA, eredinta in cheqiune (care adrn'te in Dumnezeu en
trinitate) ar fi privita nu numai ea expresia unei Idei practice, et
trebuind, din potr:va, sa reprezinte ceiace e DunmezPu in el insu$4.
ea ar fi atunci un mister care ar depa$i toate conceptcle omenesti
$i came ar fi, prin urmare, ineapabil sa admita o fl velatie care sit
fie la indemAna intelegerei omenesti si s'ar putea spune din acest
pullet de vedere, ca aceastA cred.ntA e, inti'adevAr, un mister.
Numai lucrur le capabile practic de a fi bine intelese $i patnmse dal
care, teoretieeste (en privii -. la determinar a natuuei obieetului in
sine) depAsese toate concepttle noastre, sunt mistere, dinteun
punct de vedere, Ian din alt pullet de vedere, Quirt susceptibile
de revelatie. Astfel e misterul care ne ocupa, in care se pot dl osebi
trei alto mistere pe caue ni le desvalue ratiunea:
1. Misterul voeatiei oampuilor, care cere ca ei sA fie cetAtenr
al unui Siat moral.
Singurul mijloc de a concepe supuner universalA $1 necon-
dironatd a ornului catre legislatia divinA, e dr a ne privi in aee-
las timp creaturi ale lui Dumnezeu; Durnnez u nu poate deasemie-
nea fi privit ea autor al tuturor legilor fizice, d eat pent-rued e
creatorul futuror lucrurilor. Dar ratiunea noastra e en totul inea.
pabila de a concepe cum au putut fi create filinte en uznl liber al
fortelor lor; caci principiul cauzalitatet nu ne ingAdue sa atribuira
unei fiinte pe care o presupunem fabrieatA, ea fundament intent
www.dacoromanica.ro
lEMMANUEL KANT 43
ni faptelor sale dait, cel pe care l'a pus cauza eficienta, care prin
urmare trebua sa, determine toate actele sale si aceasta fiinta
Bondusä astfel de o cauzä straina) n'ar nuai fi prin. urmare Mira.
Astfel legislatia diving, legislatia sfanta j cure prin urmare se
aplic unor finite libere i nurnai lor, nu se poate impaca cu ideia
unei creatii a acestor fiinte, ci trebue pe de-a`ntregull sd privint a-
ceste fiinte ca fiinte libere si inzostrate cu existeinta si sä admitem
ca nu aplecarca naturalii, datorita creatiei lor, ci o constrangero
morala compatibla
,
cu legile libertätei, adica e vocatic Ii determi-
na sit devie cetateni ai Statuhii divin. Astfel vocatia, relativa
la acest scop, e cu totul lamurita moralmente, desi pen tra specula-
lie, posibilitatea de a fi astfel chemati ramane un mister de nepa-
-truns.
2. Misterul satisfacliei .Asa cum il cunoastem, omul e con-
Tupt si cu totul incapabil sit' se conformeze dela sine acebtei legi
sEnte. Totusi cand bunatatea lui Dumnezeu l'a chemat Fa fie, adi-
ca l'a poftit sä existe intr'un chip special (in calitate de membrual
regatului oeresc) trebue sa fie pentru DuMnezeu un mijloc de a
mnlocui calitatile ce lipsesc. Dar, acest lucru e contrar spontaueitä
tel, spontaneitate care face ca acest bine sa vie dela om si nu de
aiuraa. E cuneputintil, prinurmare, atfit cat poate vedea ratiunea.
ca altcineva sa-1 inlocuiascd, sd-i dea excedentul buuei purtari si
csa-i transmita meritul, sau daed admitem toate adestea, numai din
punct de vedere moral e neeesar sit admitem; caci teoreticeste, e
-un master de trepatruns.
3. Misterul alegerei. Dacil adinitem cu putinta aceasta satis-
factie prin intertnediar, actul de credinta morala prin care admi-
-tem nu rantan mai putin o determinare la bine a vointei, ceiace
presupune la om o intentie de a fi placut lui Durrincteu, lucru pe
care, fiind data. coruptia-i fireascd, n'ar putea sag produca, in sine.
.Ca o fi actionand in el o gratie cereasca, care nu se uita la merite,
procedand prin decret neconditionat pentru a darui unora ajutor
4i a refuza altora, c. o parte din neamul oincnesc o fi sortit mai
dinainte fericirei, in timp ce alta unei vecinice pedepse, WA, hr-
eruri care nu dau nici o idee despre justitia caie ar fi divina, dar
pa cam tram in tot cazul s'o raportam la o intelepciune a carei
conduita. pentru noi e un adanc mister. Or, aiupra tuturor ac%tor
inistere, care au legatura cu istoria moralli a vietei fiecaruia din
noi intrucat pun aceste intrebdri: cum se facie cä e pa lume pn
Idne si un ram moral oarecare si (daca raul moral se and' in toil.
4i in toate timpurile) cum se poate ca bindle sa aparä si sa fie
restabilit in cm; sau dece, daca aoest lucru se intampla pentru
cfitiva, altii sunt exclusi dela aceleasi avantagifitDumnewu n,u
.ne-a spus nimic si nici Ru ne poate spun),3 ceva, intrucat am fi in,-
www.dacoromanica.ro
capabili sa-1 infelegen4 E casi cum am voi sa explicani si a far:0 set

fie prieepute actele pe care omul le faptueste eu ajutorul 1 bertatii..
Desi Dumnezeu asupra acestui punct ne-a facut sä cunoastern, voin-
ta sa prin legea moralä care e in noi, a lásat cauwle in virtut a
carora un act liber se implineste sau nu pe pamfirilt in obscuritatea
in care trebue s. ramana pentru investigatiile omenesti toate in-
crurilel care, ca eveniment, des,ti provenind din libel-tate, trebuesc con-
cepute dupa legea cauzelor si a efectelor. In ceiace priveste regula
obiectiva a purtarei noastre, tot coiace ne tuebue, ne e relevat in-
deajuns (de ratiune si Scripturd) si e o revelatie pe care orice our
o poate pricepe.
A fi chemat de legea morala la o viata sfânta, pe cafe o ga
sesti de altfel in tine, multurnita respectului pe care-1 ai pentrui
legea morala, fagaduiala ea poti avea incredere in actl bun Spirit
§i BA hränesti speranta ea vei ajunge odata. sa 1 multumesti, a
trebui impacând accasta sp ranta cu poruncilq severe ale legei
srt te examinezi menu ca cineva care are de dat socoteala unui ju-
decator, iata adevaruri pe cari ni le araca si in direetia etirora n
indeamna sä actiongm, ratiunea, inima si constiinta. Ar fi prea
miilt sa voim sa ni se desvalue si alteeva, si aceasta noua revo
latie, daeä din iniiimplare s'ar produco, n'ar trebui s'o socotim eq.
o nevoe universal umana.
Dar cu toate ca marele mister in care sunt cuprinse intrò
formula unica toate misterele de care am pomenit, poate fi pus la
indemana fiecarui orn prin ratiunea sa, cu titlul de idee aligioasa
practic necesara, putem afirma cit spre a deveni tomelia morala a
religiei, mai cu searna a unei religli publich, el nu fu desvaluit de--
cat atunci când fu propovaduit public 0. deveni simbolul unei e-
pod religioase cu totul noug. Formulele solemne sunt deobicei
puse intr'un limbagiu propriu, limpede nnmai pentru cei care-
sunt membrii unci societtiti speciale (ai -trued sect; sau ai unei re
publici) unoori mistica si cãtu de putin limpede pentru toti, care
nu trebue intrebuintata fireste (din ithpect) deca in scopul de a
innalta o actlune solemna (bunaoara la primirca membrilor unei
societati care vrea sa se desparta de altii). Dar punctul suprem at
perfectici morale do atins de catre Mute marginito, punct pe care-
oamenli nu,-1 pot ajunge niciodata pe deplin, este lubirea Liege!.
Dupa aceasta idete, ar fi in roligie un pi incipiu de credinta.
cit Dumnezeu este iubire"; putem adora in el fiinta iubitoare (care-
are pentru oameni inbirea ingaduintei morale, cAnd ei se supun
legei sale sfinte) Tatdl; mai mult, intrucht E73 manifesta in Idein
de conservare suvorana, tipul umanitatei creata do el si iubita (k
putem sa adoram Fiul; putem Insfârit, intrudit supusno a
ceasta ingaduinta eonditionala, acordului- oarnenilor eu ceiace el.
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 4
da drept conditie a acestei iubiri ingaduitoare, si vddeste astfel o

iubire intemelata pe int,lepciune, sä adordmi Shintul-Spirit: dar
nu-1 putem, la dreptul vorbiud, invoca sub atâtea personalitati
(ceiace ar indica o diversitate de esentd, pe când el nu e decilt
unul si singur de-apururea) ci il putem invoca in numele obiectu-
lui pe care el insusi il cinsteste si iubeste Suvetan, si cu care al em
dorinta ca si datoria sä ittmAnem uniti moralmente. De altfel nu
e ingdduit decilt unei simple formole clasice a unei credinte preo
testi de a profesa speculativ crediuta intrò natura divind sub
aceasta intreita calitate, peutru a deosPbi aceasita credinta de ce-
lelalte soiuri de credinte provenind din isvoare istorice, si foarte
putini oameni sunt in stare de a avea un concept limpede si de-
tel.minat (care sa nu fle expus la nici o neintelegere); discutia a-
cestei profesii de credintd e rezervata doctorilor care (in calita-
tea lor de interpreti savanti si filosofici ai CArtii Shiite) au intre
ei relatii spre a se pune de acold asupra intelLsului ce trcbae dat,
cdci nu totul tine de inteligenta obicinuita si nu totul cokespunde
neveilor timpului nostril, in timp ce pe de alta parte, credinta li
terala simpla conrupe adevärata interttie religioasd, in loc s'o in-
bundtatea sca.
www.dacoromanica.ro
PARTEA PATRA
Despre cultul adevArat §I cultul fal§, sau despre

religle 1 preotie
E un semi al inceputului dominatlei principiului bun el tut
semn al sosirii domniei lui Dumnezeu printre nal." ritspaudirea
publica a principiilou acestei domnii; citoi in lumea inteligibila,
domnia lurb Dummzeu existA de-am= de `ndatil ce au prins rädà-
cmi principiile care au eingure puEtirea de a o in,-
fAptui, deei deplina aparitie a acestei domnii in lu,mea fenomene-
lor poate fi socotitg intr'un timp extrem de departat. Am vAzut
crt alattuirea Intel republici morale e pentru toti o datorie de na-
tuna particularä i dacg. e adevArat crt putem ajunge, intrucat fie-
care isi implineete datoria in parte, la un acord intamplator al tu-
turor in vederea binelui comun, IArä a fi nevoe peutru adeasta de
o dispozitie particularA, nu putem totuel nAdajdui-in aeest acord
al tuturor, afarg numai dacg, nu le inrxinern. datoria speciald de
a BO tali intro ei, spre a urmAri acjelae scop, ei de a intemeia o
Republica pusä sub egida legilor morale spre a respinge In massA,
ei prin urmare en mai multa putere atacurile principiul,ui fan
(citruia in parte oamenii aunt fotrte porniti sg-i slujeascit de u-
neltit). Am mai vAzut cä aceastit republicA in calitate de Donznie a
lui Duntgezeut omul ear putea-o intemeia decal prin. ajutorul rte-
ligiei 4i aceastA domnie insfarell, pentru ea religia sA fie publich
(oleiace e necesar inteo republiel) poate fi 113presentatA sub forma
sensibilA a-unei Biserici pe care oamenii sunt deal obligati s'o in-
temeeze, cad organizarea el e o sarcinrt care le-a fost lasntg, ei
care li se poate pretinde.
Dar a intemeia o Bisericä, adicit o republica condusit d legi
religioase, e deVa care pare sit cearit mai multA. intelepciune (atilt
sub raportul spiritulut cat din punctul de vedere al bunei intentii)
dead am putea inteadevAr aetepta dela oameni; pare mai en sea-
mit el binele moral, urmArit de aceastA institutie, ar trebui presu-
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 47
pus in oameni, p ntrn a putea intemeia Bisrrica. Do fapt e un

non sens sä spunem, ca oamenii ar trebui sä intemeieze un regat al
lui Dumnezeu (precum se spune, pe drept, ca pot intemela regatul
unui rege-om); Dumnezeu trebue sa fie insusi autorul regatului
EAU_ Dar fiind dat Ca noi nu stim c lace Dumnizeu face de-a drep
tul pentru a traduce in fapte ideia unui regat al can't sef este, iar
noi cetateni supusi, dupa chemarea morala pe care o aflam in noi,
cand stirn bine ce ti bue sa facem pentru a fr susceptibili de a de
vieni membrii acestui regat, aceasta idee putin intereseaza daeä
ratiunea san Scriptura a stArnitò si a facut-o publica in neamul
omenese ne va obliga totusi sa organizam o Biserica, avand pe
Dunmezen insusi drept intemeetor si prin nrmare drept autor al
constiturei e . Dar oamenii totusi, ca membrii si cetateni ii
beri ai acestui regat sunt, in toate cazurilc, autorii organizatiel,
intructit acei dintre ei care an primit misiunca sä i administrezi
afacerile publid , alcatuese administratia, sunt slujitorii Bisert-
eel, in timp ce restul oamenilor, colectivitatea supusa legilor alca
these obstea.
0 rergie intemelata p ratiunea pura nu admite, fiind ore-
dinta publica religioasa, dead simpla idee a unei Biserici (acea
a unei Biserici nevazute) si numai Biserica izibilä, care e inte-
meiata pe statute trebue si poate primi o organizatie din partea
oamenilor; prin urmare, a sluji sub ordinile principiului bun in
religia ratiun"i pure nu inseamna ca implinesti un cult biscricese,
in aceasta relieie n'are slujitori legali, functionari ai unei republici
morale; ficcare membru prirneste direct ordinele legislatorului
Suveran. Dar cuni totu.), avand in vedere toate datoriile noastre
(pe care deasemenea trebue sa le privirn ca porunci divine) sun-
tern pururca in serviciul lui Dumn Len, religia ratiunci pure va
avea p toti oamenti gilnditori drept slujitori (farä a-i avea sluj-
bast); nu vor putea fi, pentru aceasta, numiti slujitorii unei Blau
rfei (adica a unei biserici vizibile singura de care e vorba aei).
Totusi, intrucht mice Biserca intemeiata pe legi statuare nu poate
fi Bis,qica adevarata deck. atata intrucht e in ea un principiu
care o apropie pururea de credinta rationala pura (aceia care, a
tunei child e practica, constitue in drept vorbind religia in orice
credinta) i aiunge sa poata exista fara credinta preoteasca (Si
tot ce e istoric in aceastä credinta); noi vom putea spune, cu toate
acestea, eä aceste legi si slujitorii Biserieei intemeiata pe ele au
in vedere o slujbei (un cult) al Bisericei, dach invatamintele sluji
torilor acelei Riserici i dispozitiile pe care le iau tinteNc la acest
seop suprem (o credinta religioasa publica). Din potriva, &And
vedem ca slujitorii unei Biserici nu fac nici un caz din acest seop,
ba declara condamnabila maxima care indearnna la o apropiere
www.dacoromanica.ro
tot mai mare de acest scop $i proclama cA legamantul de ceiace

e isioric :3i statuar in credinta preoteasea e singurul lucru sfinti,
tor, se poate pe drept arunca asupra lor acuzarea de a sluji ran
Biserica sau (*lace e reprezentat win ea) colectrvitatea morala
condusa de principiul binelui.
Firul conducator al conOlintei In domeniul eredintel

Intrebarea care se pune aci nu c de a $ti in ce fel trebue sa
ne cAlauzim conetiinta (caci ea 'fare nevoe de calauza; e de-ajurr5
s'o avem pe ea) ci mai curhod in cc fel aceasta contiinta poate
sluji de fir conducAtor Iii hotathrile morale gingase.
Constiinfa e o cunostinta care prin ea insasi e o datorie. Dar
cum1 pOtem concepe aceasta, fiind drit ca cunostinta tuturor re-
prezentarilor noastre pare sa fie necesarA rmnai cand ne punem
drri puuct dc vedere logic, $i prin urmare pururea conditional,
child voim sa facem limpede reprezentarea, $i deei n'ar putea fi
o datorie neconditionata?
E in morala un principin fundamental care n'are neNoe sa
fie demonstrat: anumP, vu trebue sa ne ingaduim nimic, daca ni
suntem siguri ca e bine (quod dubitas, we feoerrisi( Pliniu). Inainte
de a porni o actiuned, a sti ea e dreapta, e, prin urmare, pentru
mine o datorie absoluta. A socoti despre o actinne oarecare ea e
buna sau e rea, e ceva care privesto cuno$tinta, ira constiinta. Nu
e de altfel absolutA nevoe sa stim, dintre toate actiunile posibile,
daea stint bune sau rele. Dar pentru a porni o actiune, trebue nu
numai s'o judec si s'o cred bund, dar sA fiu $i sigur ca ni p rea;
$i aceastA cerinta e un postulat al constiintei morale or care se a-
fla in opozitie probabilismul, adica prineipiul care ingadue sa
implinim o faptA de 'ndeita de credorn numai ea poate fi inga
duitA. S'ar mai puTea defini con$tihrta: facultatea moral a. de a
judeca, judectindu-se pe sine inseisi; dar aceasta definitie ar aVea
nevoc de a fi precbdatA de o lämurire a conceptelor de care se slu-
jeste. Nu fapte, cazuri co se afla sub legel, trpbue sa judee con-
$tiinta; acest lucru priveste ratiunea, athta Urn cht e subiectiva
ei practica (ocupandu se astfel de cazuri de constiintii $i creand
cazuistica, un fel de dialecticA a conetiintei morale); aid, dimpo-
trivA, ratiunea e aceia care trebue sa so judeee pe sine $i sa hota-
rasa daca inteadevAr a pus in pretuirea faptelor toata circurns-
pectia necesara (spre a vedea daca sunt bune sau rele) $i care ci-
teaza pe om fa bora pentru a se sluji de marturia lui, favorabild
eau defavorabild, spre a se pronunta asupra acestui punct.
SA luAmt bunaoarA, un inchizitor Oat de convins de adeva-
rul credintei salo, singura credinta positiva adevAratA, ca earl
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 49
lasa martirizat pentru ea, si sä presupunem a are sA se pronunte

asupra unui erotic (de altfel bun cetAtean) acuzat de necredintA;
ei bide, vä intreb, daca se hotgrAste pentru o condamnare la
raloarte, se poate spune ca a judecat dui:a constiinta sa (eronatl,
e sigur) si nu i se poate. dimpotriva, reprosa de a se fi purtat ab-
solut faret constiinta, Vie c s'a iuselat, fie a a facut rau constient,
intrucat i se poate arunca in fata a In asernenea caz niciodatl nu
putea fi in intregime sigur de a nu risca vre o nedreptate, pro
nuntând pedeapsa cu moartea. El credea ea tarie, fara indoialä,
taut ne face sa presupunem, ea o vointa divina cunoscuta in chip
supranatural. multumitA unei rove latii (analoaga poate cul cont-
solut fara con$tiintd, fie ea s'a inselat, fie a a facut räu constient.
peasca i necredinta i pe tialos. Dar avea el efectiv asupra doe
trinca rervelate si a intelesului ce trebue dat o siguranta atal de
absoluta spre a uelde apoi in virtutea ei un oral Ca i e interzis sa
ridiee viata unui om pentru pricini de credinta religioasa, iatä un
lucru sigur, afara numai daca (sa faeem cele mai marl coneesii)
o vointa divtina, extraordinar ajunsa la cunostinta sa, n'a poruneit
altf L Dar aceasta vointa teribila, a exprimafo vreodata Dumne
zeul e un fapt cam se reazima pc docum rile istorice si nu e nici
e data apodietic sigm. La ui ma urmel aeeasta revelatie tot min
eameni a vemt si tot oamenii an interpretatò; si chiar and i
s'ar parea cà i vine de adreptui dela Dumnezeu (asemenea porun
cii pe care a prirnifo Abraham sa si uelda fiul ea pe un mid.)
s'ar putea foarte bine sa e insele asupra acestui lucru. S'ar expune
in acest eaz sfi, faptuiasea un act initru totul nedrept, si in chipul
acesta s'ar purta lama constiinta. Trebue sä pAstrarn aceiasi ati
tudine fatä de mice credinta istoria si fenornenala; e totd auna
posibil sa cuprinda o eroare i inseamnA sa actionam farä con-
stiintä, dat hind ea eciace pr scrie sau ingadue poate fi nedrept,
daa re luanr dupa accasta credinta cii riscul de a viola o datorie
lumina sigurA prin ea insäsi.
SA mergem mai departe; sa luäin un act prescris de o lege
revelata in acest chip positiv (sau socotit ca atare) si care e
Ingaduit prin el insusi: autoritatile preotesti pot are, in virtu
tea pretinsei lor convingeri s impue poporului sa 1 primeasa
(spre marea pagubd a profesiei lor) ca an articol de credinta?
Convingerea lor nefiind interneiata cleat pe dovezi istorice si
idaa cerceteaza putin) popmal socotind c. e totdeauna absolut
posibil ca o gres ala sa se fi strecurat in texte san in interpreta
rea lor, pr-otimea. ar constrfinge poporul sa priveasca, cel putin
interior, ea fiind tot atfit de adevärat ea si credinta sa In Dum.-
nezen, sau cu alte cuvinte sä profeseze; intruatva in prezenta lui
Dumnezeu, un lucru pe care tolusi nu-1 cunoaste ea fiind astfel cu
4
www.dacoromanica.ro
50 RELIGIA IN LIMITELE RATILJNII
sigurantd: sd tie, bundoara, desemnarea unei 71e fixe in vederea

manifestatiilor publiee 5i periodice ale pietatei, ea direct faeutd.
de Dumnezeu insusi, cu titlu de element esential al ricligiei, sau sa
profeseze cd cr de eu larie in adevarul unui mister pe care nu e
macar in stare sa 1 priceapd. Prcotul, in acest caz, $i ar incarca
singur constiinta, impunând altora o credinta de care nici el nu
poate fi pe deplin convins, $1 s'ar cuveni doei sa cugete la celace
face cdei va av a de )aspuns la toate abuzurile ()el se vor naste pe
urma unei astfel de credinte slugarnice. Tot astfel se poate ca
ee'ace e erezut sä fie adevärul $1 in acelq$ timp sa exisle nesin-
ceritate in credinta (san ehiar in simpla profesiune int srnd, a aces-
tei cr dinte) ceiace e in sine condamnabil.
Am observat mai sus ea de indata ce au dat de gustul liber
tatei de a gandi, oameni incovolati and data sub jugul servil al
credintei (bundoara protestantii) se socotesc inteun fel oarecare
numai decat ea innobilati, intrueat au mai putine lucruri de ere-
zut (mai putin din acele lucrurb. pozitive care fae obiectul pres
criptiilor bisericesti); exact contrariul so, produce la cei care nici
n'au putut nici n'au volt sa faca o ineercare de acest fel, cad au
drept principlu cä e prudent sa crezi mai bine prea mutt, dechtprea
putin. Ceiaee facem mai multi, prin exees de zel, nu poate Ii intr'a-
devar ntici odatä daunator si poate fi chic odata avantajos. Pe o
iluzie de aeest fel, care face din rea, credinta in maaturis'rile do
credinta religioasa, un principiu (primit eu atilt Mai raulta u$11.-
rintä, cu cat religia sterge toate greselile $i prin urmare intoarce
in bine ehilr aceastä r a credinta) se intemeiazd cerace se numeate
maxima sigurantei in chestlile de credinta (argunicntunt a tuto).
Daea ceiace proclarn ea fund d la Dumnezeu se intampla sa fie
adevarit, in acest caz am ueiuei o; dac d. e fal$, dar In sine nintie
care sa fie oprit, am erezut doar prea mult, eeiace evident nu era
trebuincios, impunandu mi prin aceasta un surplus de suferintd,
dar nefaptuind o crima. yeaua credintä a unei astfel de scuze
expune pe om la violentarea constiinfei sale 'morale ingAduindu i
sa dea drept sigur, chiar in fata lui Dumnezeu, un lucru pe care 1
$tie astfel incat nu poate fi promavat cu o eredinta absolutd, dar
toalte acestea n'au pentru feitarnic absolut nici o insemneitate.
Adevarata maxima a sigurantei, singura compatibila cu religia
cere tocmai contrariul: tot ceiace mi e dat ea mijloc sau condit-ie
de marAuire, nu de catre ratiunea mea personala, e mimai prin
revelatie, tot ceiace nu pot admite in profesia mea de credinta de
eat in virtutea unei credinte istorie $1 pe care n'o contrazice prin
cipiul pur de morale, deed nu pot crede $i atirma ea sigur, nierr
nu, I pot inlatura ea fiind eu sigurantä fal$. Totusi, fara a lua vrea
hotarare asupra acestui punct, dace se cuprinde in el eeva bun,
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT
cred ea voi avea partea m a, daca nu ma fac nedemn (in vre un

fel oarecare) prin lipsa intunti i morale in buna mea purtare. In
aceasta maxima se afla siguianta morala adevaratä acea care ard
prat in ochii constiintei (cPa mai mare care poate fi oerula de
om); In limp ce e maximul de riscuri si ii biguranta suprema m
ceiace se pretinde a fi un mijloc de prudenta slujind a evita in
chip viclean gravul prcjudiciu cafe ne-ar putea veni dela ne pio
fesiune, caci voind sa tinem de amandoua taberile, ne expunem stt
peidem blind gratii si ale unoia si ale celeilalte.
Dad, redactorul unui simbol, doctrinarul unei Biserici sau
insfarsit vre un om oarecarci, intrucilt fiecare trebue sa poatä
sa si marturiseasca sie si interior cà el crcde cu Lark in propor-
tiile care-i sunt revelate de Dumnezeu, ?I ar pune intrebarea a
ceasta: Ai indrazni oare sa afirmi, iu prezenta Fiintei care scru
teaza adancul inimclor noastre, pe ce ai mai d pret si mai sfant
adevarul acestor propozitii?
Ar ti ebui sa am despre fir a omeneasca (care totusi nu e in-
capabila b bine intrò asemenea masura) o ideie foarte defavo
rabila nentru a nu piesupune ea eel mai indraznet propovaduitor
de credinta ar fi atunei cuprms de teama. Dar daca e astfl, pu
tcm noi oare in constiinta sa continuam a cere oamenilon o decla
ratio de credinta fara restrictie si sa avein indrazneala sa 1 pre
zentam aceste protestari ca o datorle si o eerinta a cultului, cal
and astf 1 in picioare libertatea omeneasca, ceruta totusi in toate
lucrurile morale (astfel precum e aceeptarea unci religii) si nela
sand niei un loesor bunei vointe care proclama: Cred, Doamne,
ajuta neeredIntei luck!"
Despre Harul divin

Binele de care e capabil omul prin sine insusi in virtutea
legilor libertatei, in opozitie cu cel pia care nu I poate îinplini de-
al en un ajutor supranatural, II putem numi Natura spre a I
&osebi de 1-lar. Intiebuintand prima expresie nu voim sa facem
sa se creada ea e vorba do o nroprietate fisica distincta a liber
tatei, ci numai ca avem de aface en o putPrt, pe care o reguleaza
legile (virtutei) de care avem eel putin cunostinta i edreia, ratiu
nea, intrucat yuterea e analoagd naturei, Ii aplica o metoda vizi
bila si inteligiU la; in ceiaee priveste harul, din potriva, mama
nem cufundati intrò nestiinta totald, nestiind niei &and, nici cum,
nici in ce grad actioneaza in noi, ratiunea fiind aci, ca in teat°
chestiile cu privire la supranatural (din care moralitatea, ca sfin-
ttnie, face parte) eu totul lipsita de cunostinta legilor. in virtutea
carora opeream harul.
www.dacoromanica.ro
52 RELIGIA IN LIMITELE RATIIINH
CA la facultatea noastra morala necomph ctA, trebue s'o mar-

turisim si chiar imperfect pura, sau eel putin slaba, be adaogg
ceva supranatural care ne ajuta s. ne imp11aiiu toata datoria,
iatä un concept transcedent si o simpla Idee a carei realitate nu
ne o poate garanta nici o experienta. S,i chiar ca ide , dintrfun
punct de vedere curat practie, e o foarte mare indrazneald s'o ad-
mitem, cAci e greu de impAcat cu ratiunea, intrucAt imbue, spre
a ni se atribui un merit ca cel de a ne purta bine moralmente, ca
actele noastro sa nu Pe datorite unei influ nte strAine, ci sa fie
dimpotriva nezultatul celei mai bunc intrebuintdri a energfflor
noastre personale. Ca e cu neputinth acestor doi agenti sa coexiste
(st sa rneatga unul alAturi de oelAlalt) iatd ceiae- uu se poate do-
vedi, caci libertatea insasi debi in conceptul ei nu intra nimic su.-
nranatural, ne ramâne totusi, in ce priveste posibilitatea eti, tot
atfit de nepriceputa ea si supranaturalul, pp cate am voi sal pri-
mimi Ca intregitorul determinarei sale spontane, dar defectuoase.
Dar in timp ce cunoastemi cel putin legile dupä care libertatea
trebue sa se determine (wean sa spun legile morale) suntem inca-
pabili sA stim eel mai mic lucru cu privire la ajutorul suprana-
ral; nu stim daca de la ea provine intead van in noi o perceptibill
fortá moralA sau ch'ar in ce caz 5i sub ce conditii ni e ingaduit sit
ne bizuim pe ea; si prin ut mare in afara de presupunerea gene
rala el ceiace natura nu poate in noi, bard implineste, numai sA
fi intrebuintat natura (adicA propriile noastre forte) in masura
posibililui, nu putem face nicio altA intrebuintare a acestei Id i:
nu stim nici in ce chip (in afarA de silintele noastre constante de
a ne purta bine) am putea atrage asupra ne aceasta cooperatie a
harului nici cum ar fi posibil de a determina in ce cazuri run pu-
tea nadajdui in ajutorul lui. Aceasta idee ne depAseste astfel en
totul, 5i se cade de altfel sa ne ttnem la o distantA itspectuoasä, ca
de un lucru sfant. Vora cctstiga, evitAnd o iluzie care ne ar face
sA credem ca implinim noi insine minuni san cn vedem facându-se
rninuni in noi, cciace ne ar face cu totul neputinciobt sA mai in-
trebuintam ratiunea si ne ar imbia la acea nepAsare, in virtutea
cAreia asteptam, de sus, intrò pasivA inactiune, ceiaoe ar trebni
sA eautam in noi insine.
Mai rAmane sa tratAm despre uneltele harului.
Rugaeiunea coneeputa ca un cult formal, ca un cult interior
al lui Dumnezeu, prin urmare ca o uneltA de gratie, e o eroare sn-
perstitioasä (an fetisisrn); cAci ea nu e altceva dl eat o deelaratie-
facuta a dorintelor noastre unei fiinte care Ware nicto nevoe sA I
se explice sentimentele noastre intime; n'au prin urmare altA va-
loare decat zero; nu implinim rughndu-ne, nici una din datoriiIA.
impute de poruneile dumneze, 5ti 1 prin urrnare nu poate fi efec-
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 3
tiv in, slujba liii Du,mnezeu. Sa dore$ti sa fi placut lui Dumn teu.
prin intentiile si faptele tale, s'o doil sti din Oath, inima, intova
ra$ind toato faptele cu sentimentul ca le inehini in seniciul lui
Dumnezeu iata spiritul rugaciund care poate, care trebue fth.6.
incetard sit existe in tine. A invalui aceasta dorinta. (fie $i into
rior) in cuvinte $1 formule, ac st lucru poate cel mult avea valoa-
rea unui nijloc care sa insufleteasca, la amimite date, acele senti
mente care exista in noi, dar aceasta nu poate avea imediat nici
un raport en bunavointa divinit, 1 deci nici nu poate fi o datorie
individuala; cAci un mijlec nu poate fi prescris deck c.lui care
are nevoe d el, pentiu teluri determinate, $1 nu e adevarat cd fie
ce om, ale nevoe de unelta de care volbim (adica sa stea de voxb5.
in sine en s'ne Insui, presupunând ca in chipul ac sta, ar sta de
vorba cu Dumnezeu in chip mult mti inteligent). Dimpotriva, si
lindu ne sa purificam mereu $1 sa inAltam intentia noastrii, mo
ralk insufletim in noi acel unic spirit al rugachmei ($i, in chip
suficient) spre a ne putea lipsi de litera rugaeiunei (cel putin in
ceiace ne priveste).
Preeventarea bisericei, concepnla ca un fel solemn de a oferi

lui Dumnezen intr'o Biserica un cult exterior earecarc, e din acest
punct de N edere representarea sensibila a unirei credincio$ilor st
constitue nu numai, cu privire la indivizi, un mijloc pretios de ee4-
ficare, ci Inca, in ceaoe-i priveste ea cetateni ai unui. Stat d vim
o datorie inidiat obligatorie pentru el tcti. Presupunand
ea o astfel de Biseriea nu cuprinde ceremonii care due la idolatrie
sau stingheresc con$tiinta: d,iace, bunaoara, ar Ii cazul anumitor
adoratli adresate lui Dumnezeu personificat in bunatatea-i. infi-
nita sub numele unui om, intruck represeniarea sensibla a Min
tel supr aie e contrarie precepiului ratiunel: Nu-ti ori face chip
cioplit..." eic. A vol sg, faci, prin ea insa$i, din aceasta freeventare
o un lid de gratie, ca $1 cum ar insemna ca prin aceasta sluje.sti.
direct liii Dumnezeu $1 cn la cel brarea unei astfel de ceremonii.
(care e simpla representare sensibila a universalila(ii religlei)
Dumn,zeu a ataytt haruri speciale, e o gre$eala in perfedt aoord
marturisese, en filul de a gandi al oricarui bun cetalean al unni
Stat politic, dar care nu numai ea nu, contribue cu nimic sit dea
omului calitatea de bun cetalean al imparaliei lui Dumnezeu, dal
care falWica pe de asupra aceasta calitate $1 surve$to sit ascunda.
sub culori imelatoare, de ochii tuturor, putinul fond moral al in
tentiilor.
Consacrarea solemna, care Ware loc deck odata, la ob$tea
Bisericei, adica admitierea unui nou membru in Biserica cref3-
iini, ceremonia botezului) e o solemnitate de mare importanta care
www.dacoromanica.ro
impune marl obligatii, atilt neofitului, daa, c eapabil sä profes ze

el insu$i er .di nta sa, cat $i martorilor care se angajeazg, sa 1 creas-
ca in aceasta credinta cu luare aminte; scopul e sfânt (intrucal
tinde s. facà un eetatean al Statului divin) dar in sine consaera
nca nu e sfanta; nu e deci o un'clta de gratie eu toata iriscmnatat a
care i se da in prirnele timpuri ale erestinismului. Actele preo
t ti, preotimea ar fi in general dominatia usurpata pe care do
rid $i o aroga asupra sufletelor, facilnd sa se creadä ca are pose-
siunea exclus.va a uneltelor pentru obtinerea haruhri.
Toate iluziiln asemanatoare pe care ornul $i le face singut
in materie religioasa poi nese dela un principiu comun. Din toate
atributele lui Durrinezeu, sfintenie, bundtate i dreptate, el nu vrea
sa retie de obic i decal pe cul de-al doilea $i se leaga de ele numrii
(leek, ,,pre a scapa astfel de conditia care 1 sp rie de a $i indrepta
liata catre sfintenie. I. fi un bun servitor e lucru obositor (ti so
lorbe$te totdeauna de datorii); astfel ca oncul doreste sa fie mai
curilnd un favorit, intrueAt indulgenta va Li mare fatä de el $i
daea ar gre$i prea gray in calea datoriei sale, interventia altuia
in extrema favoare, va repal a totul, cl ramilmlnd pururea siniplul
valet ce era. Dar spre a $1 asigura prim vre o aparenta posib lita
tea intentiel lui, tianspune in Durnnezu, ca de obicei, conceptul pe
care I are despre oameni (fara a excepta greselile lor); pildi eelor
mai buni dint] efij speciet noastre Ii arata ea severitatea legis
lativa, giatia bincfacatoare 5i justitia riguroasA nu actioneaza
(cum ar trebui sa fie) fieeare izolat i priu ea insasi asupra err
prinsului moral al actelor hid vidului, ci se amestecd in gândul
nionarhului uman arid i$i ia hotarfirilie $1 cg, prin urmare e d
ajuns sä dobilnde$ti favoari a unuia din aceste atribute, intelepciu
lie fragila a vointei omenesti, pentru a determina celclalte la in
dulgenta; si flind astfel, nadajdue$te sa poatA. procede astfel i err
Dumnezeu, indreptându-se doar calve gratia lui. Tata de co era
insernnat pentru ieIigie sa sepal e aiributele lui Dumnezeu sau
mai curAnd raporturile sale en oamenii, ajulandu se de idoia un i
personalitati trip1H, idee multumita careia prin analogie trebue sa
.oncepern aceasta distinctie si s. cunoa$tem ficeare din aceste a
tribute, luate aparte. In aeest scop, omul se d dä la toate demons-
iratille ceremonioase imaginabile p care le crede in starle sa do
vedeasca marele respect pe care I are p-ntru poruncile divine, fara
a avea nevoe sa lo mel practice; i voind ea rugilo sale inerte s.
slujeascA ele insile a repara cAlcarile de lege, el exclama: Doamne!
Doamine!" numai pentru a nu avea no\ oe s5. implin asca vointa
Tatälui cerese" ajungiind astfel sA aibe despre ceremoniile care
nu trebue sa fie decht mijloace destinate sä insufleteasca senti
mente inteadeviir practice, ideia cg. ele sunt in sine unelte de
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 5
gratie. El hotaräste chiar cä trebue s. crudem aeeasta, si face din

aceastä credintI un element e,ential al religiei (care pentru omul
din popor, nu e deck acest lueru) läsând in. grija binevoitoare a
Providentei sä fact]. din el un om mai bun, in timp ce el se dd.
devotiunei (habotn'ciei), chip pasiv de a arata respectul pentru.
legea lui Duninezeu,. in loc sa se straduiased sä fie u'rtuos (c' ia
ce-1 obligä sä eheltuiaseg. puterile lui in implinirea datoriei, cad
vittutea si devotinnea pot numai multunCtil unirei lor sg, slats
iasca ideia pe care o exprima cuvântul pietate sentimental ade
varat al religiei.
www.dacoromanica.ro
Filosofie moralà i religioasfi
1. 1$tiintA §i MoralA
Dona luci un umplu. sufletul de o admir.tie *i un respect pu-
rur a nou i care cresc pe masula ce gandirea staruie tot mai
mtdt asupra lor; cerul instelat deasupra noastra, legea morala in-
nauntrul nostru. Nu am nevoe sa, le cant i sa le ghicesc casi curn
ar fi invaluite in ceturi san situate dincolo de orizontul meu,, in
trò regiune inaccesibla; le vad inaintea mea *1 le leg indetta de
von*tlinta existentei mole. Prima parte, de locul pe care 1 oeup in
lumea exterioara si ea intinde acest raport al f inter mele cu lit
crurile sensibile la spatiul acesta linens in care lumile se adaoga
lumilor si sistemele sistemelor, si la toata durata fara margin a
mi*carei lor periodibe. Cea de a doua parte de eul men nevazut, de
p rsonalitatea mea, si ni pune intrò lume care poseda adevarah
infinitud ne, dar unde numai priceperea sngura poate patrunde,
vi de care ma recunoqc legat printeun raport nu numai contin
I ent, dar universal FA necesar (raport pe care 1 intind de asemenea
la toate aceste lumi vizibile). Inteuna, vederea unei mulUini uriase
de lumi starpeste aproape insemnatatea men, atata intrucat ma
socot o creatura animala cale (nu se *tie cum) dupa ee s'a bucurat
(le viata intr'un scurt spatru do timp, trebue sä restitue materia
clin care e fofmata, planetei pe crue o locue.sic ($' care, e ea insasi,
e cleat un punct in univers). Cealalta parte, dinpotriva, inalia
infinit valoarea mea, ea inteligenfa, prin p rsonalitatea mea in
care legea mouala imi descopera o via% independ nta de adma-
Mate si chiar de orice lnme sensibilä, eel putin atat cat se poate
judeca dupa, destinatia pe care aceasta lege o da existentel nude
vi care departe de a fi marginita la conditiil i limitele acestei
vieti, se intinde la infinit.
Daca adnnratia si respectul ne pot indemna la studiul aces-
tor lucruri, ele nu pot tine loc de studiu. Ce trebue deci s. facem
spre a porni aces-tr studiu inteun chip folositor i deni.n de subli-
mul oblectului? Avem pilde care ne pot sluji de avertisment pi
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 57
sunt altele care ne pot sluji de model. Contemplarea 'mull a ince-

put prin spectacolul eel mai mAret pe care 1 pot presupune s.mtu
rile omului si pe care-1 poate imbrAtisa priceperea noasträ twit&
*i a sfarsit prin astrologic. Mora la purceasd din atributul cel
mai nobil al firei omenesti, un atr but a earth desvoltare si cul-
-turd au urmari Mrd margini, a sihrsit prin fanatism si suprosti
tie. Acesta e destinul tuturor incereArilor noui, a cdror pea mlai
bung, par te presupune o intrebuintare a rat unei care nu rezultd spon-
tan dintr'un exereitiu des, ca exercitiul picioarelor, mai cu seamd
când e vorba de proprietAti oe nu pot fi imediat al atate in experienta
comunA. Dar and, dee' tarziu, oamenii si-au,facut o maxima de a in-
cepe prin a cerceta bine toti pasii pc care trebue sd i facd latiunea
si sd n'o lase sd se depArteze dela linia trasd de o metodd bine pre-
cizata de Mali Inainte, atunci stiinta sistemului luMei a primit o
directie cu totul alta, si multurnita acestei directii a ajuns la re-
zultate neinchipuit mai norocoase. CAderea uuei pietre, rniscArll.
unei prastii, desoompuse in elementele si fortele care s-, vAdeso si
matematic studiate, produse in fine acea cunostintA, limpede si
de acum neclintitd a sistemului lumei, eu nadejdea de a o putea
extinde prin noui observatii, dar fdrd teama cd ar putea fi vreo-
data rdsturnatd.
Aceastd pilda trebue sd ne indemn- sd urmam aceia*i cala
in studiul dispozitiilor morale ale firei noastre, fdedndu-ne sir' nA-
ddjdnim in aceleasi isbfinzi. Avern intr'un fel oarecare la indemand
pilde d. judecdti morale ale ratinnel. Descompunându le in con-
ceptele lor elementare si, pentrucA metoda matemat:cd nu ee poate
aplica aci, procedAnd asemenea chimistului, adicd cercand, prin
experiente repetate asupra ratirmei comune, sd obtinem separarea
cmpiricului de rational, care se pot ggj in aceste pilde, -vom, pu
tea sa le ardtam sr pe unul si pe cellalt pure, dovedind ceiao. fie
Lare in parte poate face izolat: in chipul acPsta ne ferlm, pe deo-
parte de greselile firesti la o judecatA pr'mara Inca si neexer-
sata 5i p ae alta parte (ceiace e mult mai folositor) de acele ex-
travaganfe care, asemenea extravagaatelor adeptilor pietrei filo-
sofale, inlAturand or:ce investigatie metod,cd si orice cunostintd
a traurei, fagAduese tezaure imaginare 5i ne fac sd perdem pa cele
rdeNdrate. lntr'un euvânt stiinta (intreprindere condusd critic si
metodic) e poar ta strAmtd cara duce la doctrrna finfelepciunei, dacit
intelegem prin aceasta, nu numM cunoasterea a ceiace trebue O.
Meern, dar si aceia a regulelor pe care trobue sd le urmeze mae,F-
trii ientru a pregdti si a invata pe altii drumul intelepeiun i si
ar.. f ri de greseli. Fdlosofia trebuo sd rAmfie totdeanna paznica a-
cestei stiinte si &red publicul nu se intereseazd de loc de aceste
subtile cereetAri, se intereseaza eel putin (IN doctrine, care multu.
mita acestor luerdri, pot apare In adevarata kr lumina..
www.dacoromanica.ro
2. Despre valoarea absolutá a bunei-vointi
§1 despre notiunea datoriei
Din tot ceiace putem concepe in aceastA lume i chiar in ge-

neral afart din aceastA lume, un singur lucru poate fi socotit de
bun fill% restrictie, i anume o bund vointt. Inteligenta, finetea,
judecata *, toate talentele spiritului, sau curajul, hottrArea, stá
ruinta, calitAti ale temperamentului suat desigur lucruri bane si
de dorit dfn multe puncte de vedere; dar ad'ste daruri ale natured
pot fi deasem nea cu totul rele *i daunatoare cAnd vointa, care face
uz de ele i care alctitue§te astfel in mod esent gil, cciace se nu-
me*te caracter, nu e bunt. Tot astfel cu darurite soartd. Puterea,
bogatia, onoarea, stnatatea chiar, orice bun, i chiar acea perfecta
multumire de star a sa, care se nume*te fericire, toate aceste lu-
cruri ne dau o incredere in noi, care degenereaza adesea in incre-
zare &and nu e de feta o bunt s o iirta. care sit le impledice sa exer
cite o rea influenta asupra spiritului i pentru a aduna toate fap
tele noastre In. jurul unui principiu universal legitim. SA, mai adt-
ogam ea un spectator cuminte si desinteresat uu poate vedea en
multumire ea totul sa isbandeasca unei fiinte l psitt de orice trt
sttura de bunavointt, i astfel bunavointa pare a fi o conditie in
dispensabila pentiu a merita fericirea
ExistA call-rata favorabile acestei bun ointe i ii pot face ac
ciunea mult mai usoart, dar care n'au totu*i nid o valoare intrin-
sect absolutt, caci ele presupm totdertuna o bunt vointit care res-
trange pretuirea, acordlta pe drept de altminieri, si nu ne ingt-
due sa le socot:m absolut bune. Moderatia in afectie si pasiuni,
staphnirea de sine si sAngele rece nu sunt numni calitati bune in
anumite privinte, dar aceste calittt par a constitui o parte din
valoarea intrinseca a persoanei; totu*i mai e mult pAna st fie soco-
tite bune MIA restrictie (desi cei vech* le an dArnit o valoare ab-
solutt). Intràdevar, fart principiile unei bune vointe, ele pot de
veni foarte rele, i sAngele rece al mmi scelerat nu numai cA 1
face mult ma periculos, dar gi mull mai de dispr ituit dupa aceia.
Buna vointa nu *i primeste valoarea dela efectele sau rezul
tatele ei, nici dela puterea de a atinge cutare sau cutare teL oi nu-
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 9
mai dela vointa, adica. din ea insasi si privitä in ea insaai ea le

bue prquita cu mult supetioara a tot e dace am putea face cu aju
-Loral ei Ii vederea. une inclinari sau a tuturor Inclinaiiloi. ret
nite. Chiar cand o soarta contrara sau zgareenia unei naturi vrdj
ntase ar lipsi aceasta vcdnta de toate mijloacel de a si Irnp )1.
proeetel ehiar eand cele mai marl sfortari mar duce la aid un re
zultat, si n'ar ramane decat buna vointa singurd, ea ar luei eu pro
pr a ei lumind ea o piatia pritioasa, caci din sinesi scoate toata
valoarea ei. Folosul sau nefolosul iiu poate nici adaoga, niei scade
aceastä valotre. Folosul e numai ea o incadrare Gate poate sluji
1a vanzarea mai usoarä a tabloului, sau sd atragd asupra lui aten
tia acelora care nu Runt destul de cunosedtori, dar nu sa 1 reeo
mande adeväratillor amatori i sä determ e valoanea lui.
Totusi in aceasta id ie a valorii absolute care se atribue im
pia veiny, fat a tine seama de toles, e ceva atilt de ciudat ea, desi
e p rfect confonma en ratiunea comund, unii se intreaba in chip
fir se dacd nu e aci vre o iluzie a imaginatiei, produsa de un fals
entusiasm i daed nu ne inselam cumva interinetand astfel seopul
pet tru care natura a supus vointa m astiä catro ratiune. De aceit
vmri c recta ac asta, idee, punandu ne n aeest punet de. vedere.
Daca prima alcdtuirea fireased a unei fiinte organizate, a
died a unet fihrte a carol constitute are de scop viata, socotim.
piincipial ed lii aceasfa, fiinta nu exista otgan care sd fie mai po
Iiivit scopulm pentru care a fast creat. Daed dand unei fi pj
atiune si vomta natma n'a avut de seop d eat conservarea Zn
1 sn'rca, intr'un euvant fericirea acestei flintec rele masuri ar Ii
luat ineredintand ratdunei gr:ja de a urmari acest scop. Intràde-
var, toate actiunile pe care fiiuta trebue sä le implineasca in acest
scop, tot sist-mul de purtare pe care trebue sa 1 urm ze, 'nstinctul
i le ai arata en mult mai multa exactitate si scopul natur ar fi
mult mai sigur atins in chipul acesta decat ar putea fi d edtre
rativae. San died fiinta cea rnqi favorizatd ar trebui sa prl'ineascd
1 e de asupra privilegiul ratiunei, aceasta. facultate nu i ar shji
d eat ea sa admire fer'citele manduiri ale firei sale, admitandu le,
bucurandu se si multumind eauzei bitiefacatoare care i le ar fi
dat, si nu pntru a supune faeultatea i de a dori acestei cdlauz-
slabe si insolatoare, si a incalca astfel op ra naturei. Inteun en
vtInt, rritura s'ar fi impotrivit cit ratinnea sa scrveasea unei intre
buinfari practice 5i sä aibe orgoliuI de a descopet I, eu slaba I ve-
dere tot sistemul fericirei si al mijloacelor de a o gasi. Nu nunta
cif ne ar fi luat libmtatea scopurilor, dar 5i al mijloacelor si le at
fi ineredintat pe amandouil instinclultf.
Si vedem de fapt eL cu. cat o ratune cultdvatä se strlidue.str
in cautarea bucuriilor vietei si a fericirei, en atat mai putin e
www.dacoromanica.ro
omul deplin satisfAcut. De aci provine cA ceu care se NAdesc foarte

rafinati in materie de placeri, au un anumit desgust fata de ra-
Vane. Intradevar, dupa ce au socotit toate avantagiile ce se pot
avea nu numai din inventia artelor de lux, dar si din stiinte (care
nu le par a fi in definitiv decht un lux al cunostintei) ei gasesc In
ultimA antlizA cA mai multA enziiä au cheltnit, iar ferici'Ve mai de
loc, si cii vrernea invidiaza in loc srt dispretuiasca poporul de
rand, care gb lasA mai curAnd In voia inst1nctuht natural si nu
lasä ratiunei deal putinA influenta asupra condwitei. Departe de
a acuza de nemulTurnire sau nerecunostintA fata de bunAtatea cau-
zei care conduce lum a pe eei care injosesc astfel i privese ca Malt
valoare pretins le avantagii pe care ratiunea ni le poale procura
spre fericirea viet i, trebue s recnnoastem ca aceasta mdecatA isi
are prineipiul ascuns in aceasta idee cA existenta noastrA are si nfl
it scop nobil, cA ratiunea e in special destinatA ImpLiirii acestui
scop si na spre cautarea fericirei si ea ontul trebue sA-i subordo-
_new in mare parte scopurile particulare, ca unei conditi* supreme.
IntràdevAr, daca ratiunea rrn e indestulAtoare pcntra a con-
duce in chip sigur vointa in aleger a obiectelor sale si in satisfa-
cerea tuturor nevoilor noastre (pe care ea insAsi be innuilteste a-
desea), dacA trebue sa reeunoastern cá actest scop ar fi fost cu mult
ma* sigur atins u ajutorul unui instinct natural i &Ica totusi
_ratiunea ne a fest datA ca o facultate i factica, a adica
o facultate care trebue sA aibe in flu lila a.,upra vointei,
intrucAt vedeml pretut ndeni aim ea in dispozitiile naturei o
perfecta apropiere a mijloaeelor cu scopurile, atunci admAratul
destin al ratitmei trebue qa. f e crearea un i vointe bune, nu ca
mijloc, pentru vre-un scop strain, ci in sine, ceiaee pretinde necesar
ratiunea. Aceasia bunä vointa, fArA indo:a1A nu va fi singurul
bine, binele total, dar trebue privita ea binele suprem si conditia,
cAreia trebue subbrdonat oricare alt bine, ba chiar orice dorinta de
fericire. Totul, aci, e in perfecta concordantA cu Intclepciunea na-
turei, si daca vedem cä educatia latiune., cerutA de primul scop,
care e necond.tional restrfinge in diNerse feluri si poate chiar re-
duce la nimic, cel putin in aceastA viata, cAutarea si poses'unea
celui de al doilea scop, care e totdeauna conditional, fericirea, nil
trebue sA credem cA natura lucreaza astfel impoti iva scopului ei;
cAci rafunea recunoscAnd ca suprema i d stinare practica e sA
intemeeze o buna vointA, nu poate gäsi decat in imtplinirea acestei
destinatii satisfAcerea care i e proprie, adicA aceia care o procurA,
cand e atins scopul pe care singura 1 deterrnina, ehiar dacA aceastä
satisfacere ar fi legata de oarecari cazne din inclinarea contrariqtA
in scopurile ei.
Trebue sA desvoltAm conceptul un i vo.nte bune in siae
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 61
si independent de oil ce scop ulterior, awl concept pe care 1 avem

totdeauna in vedore in stima pe care o acordam valorii morale a
faptelor noastre si care e conditia la care trebue sA raportAm totul;
adicA trebue sA desvoItAm ceiace in chip firesc se afla de aeum
in price minte sanatoasa, cad ac st concept trebue mai curand in-
vAtat, decat explicat. De aceia vom lua couceptul datorie, care
contine conceptul bunci vointe. E adeI arat c primul impliea anu
mite restrictb si anumit obstacole subieetive; dar ac ste restretiii
$i aceste obstacole departe de a nahusi celalalt concept si a-I face
de nerecunoscut, 11 face dimpotriva sl iasA la lumina ptin con
trast si ii aratA deci si mai strAlud tor.
Las de opart toate actiunile socotite la inceput contrarii da,-
toriei, desi ele pot ft folositoare in cutare sau cutare scop, caci pen-
fru aceste actinni nu ne intAreseaza sA stim daca au fost facute
din datorie, intruedt dimpottivA earacterul br e protivnic datoriel.
Las deasam nea deoparte actiunile care sunt intràdm ar confor-
me datoriei, dar pentru care oanienii n'au nict o inclinare directA
ai pe cate nu le fAptuesc decal pentrucA sunt indemnati de o altA
inelinare; caci e usor sA ne dam seama dacA actimlea conformA
dator.ei e faeuta din datorie sau din interes personal. Aceasta dis-
tinctie e mult mai usoara eand actiunea e conforma datoliei iar
insul pe de asupra are o inelinare imediata.
BunAo,rA, e fara indoialA conform datoriei ea un negutator sA
nu si urce marfa pentru cumparator'i nepriceputi, $1 and face
coined mare, negutatorul intelept nu urcA niciodata pretul, ci are
un pret pentru toata lumea, asifel ca i un copil poate cumpara de
la el ea oricare altul. Esti deci cinstit servit, dar nu e de ajuns
ca sa. crdem cä negutatorul se poarta astfel din datorie i &Iva.
.oatecare pri ncipii de cinste; interesul ii ind amnA, caci nu poate
fi vorba aci de niclinare imediata si nu 1 pat,m bAnui inz strat cu
dragoste pentral toti clientii lui, astfcl ca sa nu trateze pe unul
mai putin favorabil decat pe cellalt. Iath, ded o actiune care ria
fost faeuta nici din datorie, nici din inclinatic imediata, ci num,ni
din interes personal.
Dn potrivä, daca e o datorie sA ti pastrtzi viata, e si un hi
era la care fiecare tine printrò inclinare imediata. Toemai de a-
ceia aceasta grija, uneori atAt de plina d nelin'ste, n'are nici o
valoare intinsecA si nici un caracter moral.
A fi darnic, attenci cAnd poti, e o datorie, ba mar mult, sunt
anumite fin iubitoare care fat% naotivul vre un 1 van táti sau in,-
teres, gäsesc o satisfactie interioarA cA raspandeascA buourie in
jurul lor $1 se buena de bi.curia altora, cAnd e provenittt din ac
tiamea tor. Eu sustin totusi ea in acest caz aetiunea, oricAt de con
formA datoriei, oricAt de placuta, n'are totusi nicio adevaratA
www.dacoromanica.ro
valoare moralA, ci e asentenea celorlalte inelinari, bunitoarl ase-

rnenea ambittei care atunei când din ferieire are de object Un lucru
de interes public, conform datoriei i pr a urmare onorabil, me-
ritA elogii I incurajAri, dar nu respeetul nostru cäci maxima lip-
seste atunei earaeterului moral care cere o purtare din datorie ei
nu din inclinatie. Presupuneti acum en unul dinacesti oamenyi bine-
l'AcAtori e coplesit de o durere pensonalA care stinge in it( ma lui
orice mill pentru neferieirea altuia si avfind mereu puterea de a
ajuta pe nefet citi, fat% a fi atins de neferieirea lor, absorb4 en
Mtni in sines el se smulge aeelei nesimtiti peutrn a veni in ajuto-
rul lor, desi nu e indemnat de niei o inc tratie, dar pentruch acest
!nem e o datorie, purtarea lui are atunei 0 adevAratA valoare mo-
rail. Mai mult: daeA inima unui out tear fi inzestratA deck in
I Labe masura de simpatie; daen. acest ern (ci nstit de altfel) ar fi
rece si nepAsAtor la suferintele altuia prithi temp rament i dense-
rnenea pentrucA stiind sA suporte insusi propriile-i dureri eu
ettraj s' rAbdare, ar presupune la altii sau ar cete altora aeeiasi
Lorta; dun, In sfaisit nature nu s'ar fi ostenit anume sA ereeze din
acest om un filantrop n'ar gAsi oare in el un m,ijloe,de a-si da o
valoare mult mai mare deck i-ar da-o un temperament miles? FArA.
indoialA! $i tocmai ac ese in evidentA valoarea moralA a earac-
terulut, cea mai inalta din toate, fArA pareche, care provine din
acela cA faeem binele nu din incIinare, ci din datolve.
A-ti as.gura propria ferieire, e o datorie (eel put'n indirect)
end eel care e nemultumit de starea lui se poate ueor lAsa dus, in
mijlocul grijilor ei nevoilor care-I chinuese de ispita sA-si ealee
datoriile, Dar deasemenea, independent d, consideratia datoriei
toti oamenii gAsese in ei '-neisi cea mai puternicA si mai edam&
fnelinare pentru ferieire, cAd amastA idee a ferieirei contine si
eezumn toate Ina nArile bor. Numai eA preceptele care au de scop
terieirea nu de eela mai mtdte ori indatorirea de a prejudicia u-
nora dintre indinAri, si de alifel omul nu-si pogte face un concept
determinat i g'gur de acest total_al satisfauerii tuturor aplecari-
lor pa care le denumeste ferieire. Dc aceia nu trebue sA ne mirAm
en o singurn inelinare, care fAgadueste ceva determinat, si poate fi
satisfAeutd la un moment precis, treee inaintea unei idei nesigure;
un om bolnav de gutA bunAoarA, poate sA se hotArascA sA faen. tot
ce-i place desi va trebui sA sufere, dir dupA felul lui de a pretui
luerurile, eel putin in aceastA imprejurare, an credo ea trebue sa.
sacrifice plAcerea mornentului prezent nAd jdi , poate zadarnice, a.
ferieirei pe care o dA sAnAtatea. Dar chiar cand aceastA inclinare
care indeatnnA pe toti oarn Ord" sAil eaute feric rea, un i-ar deter-
mina vointa, chiar elnd sAnntatea n'ar fi pentru el eel putin, un
lucru de care ar trebui sA tie multA socoteaM, ar rAmfine incA, irt
www.dacoromanica.ro
IEMMANUEL KANT 63
acest caz ea i in toate celelalte, o lege, aceia care porunceste sa.

1ucrez4 la ferieirea ta, nu din inclinare, ci din datorie i numai
astfel purtarea lui poate avea o adevärata valoare morala.
Fgra indoiala astfel trebue sa int legem pasagiilo Scripturii
unde se ordona sä ti iube*ti aproapele, ba chiar pe inamic. Intea
devar, iub rea ca inclinare, nu se porunceste, dar a face binele din
datorie, chiar atunci când nu te indeanmä nicio inclinare, saucând
ne indeparteaza o fireasca repugnara, de nebiruit, e o iubire prac-
tica qi nu o lubire patologicei, o iubire care stA in vointa $i nu, in
trò inclinare a simtirii, iii prineipiile care ti bue sä dirijeze pur
tarea st nu intrò d.ngasä simpatie, $i aceasta iubire e smgura care
poate fi ordonata.
Cea de a doua propozitie a mea e Ca o actiune fg.cuta, din da
toile nu-fl ia valoarea morala din scopul pe care trebue sal atin-
ga, ci din maxima care o deterrnina $i cä prin unnare aceastg va
loare nu. depindo de r alitatea obiectulni actiunii, ci de pm incipiul
dupa care vointa se hotamste la aceasta actiune, abstractie iacând
de toate obi etele facultatii de a doH. Rezultä limpede din cele de
mai sus eg. scopurile pe car, ni le putem piopune in aetiunile noa
stre si efectel acestor actiuni luate ea scopuri $i ca indemnuri ale
ointei, nu le pot da o valoare absoluta $i morala. Uncle stg. deci
aceasta valuare, daea nu e In raportul dcla vointa la clectul a*
teptat? Ea nu poate fi deck in principiul vointei, luat independent
de resultatele care pot fi obtinute de adtiune Inteadevar, votta e
pusa intre prIncipul sau a pi tori, care e formal, $ mobilul a pos
teriori, care e material ea intre doua drumnri, si pentruca trebue
sa fie d t nuinata de unul sau celalalt din aceste principi, va fi ne
cesar determinata de plinelpiul formal al voInt i in genetal, când
actiunm va fi facuta din datorie; caci in acest caz orie pi incipiu
materird ti o inlaturat.
Din cele dunä propozitii preced nte, dc due aeeas a a treia,
ca consecinta: datom ia e necesitatea de a face o actiune din respect
fata de ley . Pot foatte bine avea inclinare, dar nic.odetta res] ct
Pentru oblectul care trebue sa fie efectul actiunei rn, le, tocmai
pentruca acest object e numai un efeet si mi aetivitatea unoi vojnti
Tot astfel nu pot avea respect pentru o inclinare, fie a mea, fie a
altuia; poate sa mi placa in primul eiz, i sa mi fie draga, in al doi
lea caz, adieu s'o privese ea favorabila proprmlui men intetes.
Numai c iace e legat de vointa mea ea principiu $i nir ca elect,
ceiace nu slujeste inclinarea mea, ci o birue squ eel putin o scoat
cu totul din joe $i plin urmare legea, consid rata in ea insg*i.
poate fi un ob'eet de respect $i in acela,* timp un onclin. Daca o
actiune faenta din datorie exclud necesar orice influenta a incli
närilor, $i deci orice object al vointei, nu mai ramane nimic pentiu
www.dacoromanica.ro
a determina vointa, dealt, obiectiv legea i subiectiv purul respect

pentru aceastä lege practica, prin urmare aceasta maxima, a
trebue sä ne supunem legei, chiar in paguba inc1in6rilor.
Astfel valoarea moral& a aetiunei nu bta, in efectul pe care 1
asteptäm, nici in vreun principiu de actiune core si ar extrage mo-
tivul din acegt efect; cAci toate aceste efecte (o stare multumitoare
si chiar fericirea altuia) ar putea fi provocate si de alte cauzi- si
nu era nevoe neaparatä de vointa unei fiinte ganditoare. Numai
in aceasta vointa trebue sti, cdutäm binele suprem si absolut. Prin
urmare, a-ti representa legea in ea instil, lucru pe care desigur
numai o Pinta' rationald. il poate face si a pune in aceastä repro
sentare si nu in efectul asteptat principiul determinant al vointei,
iatä ceiace poate constitui acel bine enbin nt pe care 1 numimi binele
moral, acel Eine care se aflä chiar in persoalia anditoare, lucrand
dupd aceasta representare, irir nu dupä efectul asteptat de pe urma
actiunei.
www.dacoromanica.ro
e
f
,
1- t
,
)1 PROBLEME SI IDEI
PUBLICATIUNE PERIODICA
, CONTINUA BIBLIOTECA LUMEN- , APARE SUB INGRIJIREA D-Iui A. A.-LUCA
ummummuumnumumaimmummunmanummumumumwminommunnumminuminummummonimmutommiimmumminumaiminu
, Fara indoiali, exista o sealed de titori cu prbblemele marl i eterne

cititori cari, pentru nevoile de ali- ale vietii, cu ideile indrumatoare ale
inentare sufleteasca, nu se pot re- cugetatorilor ilustrii. Vom popularize
semna la ce le ofera casele noastre credintele filosofice ce au mmHg
de editura. Exista o elite a cititori- din miscarea ideilor calauzitoare in
lor care cere altceva de cat moat progresul cugetarei omenesti.
amoroasa. E nevoie, credem, de o Umblam cu privirea In jos, peste
leotard mai consistenta, mai sub- micile i marile mizerii ale .vietii;
stantialä. ce ar fi daca, din cand, in cand, am
Cautarea adevarului, scrie, Henri ridica ochii i in sus, spre zenith!
Poincaré, trebue sit fie lints activi- Cugetarii? Natura a Aleut doua fe-
tatii noastre; e singural scop vred- luri de spirits alese, scrie undeva
nic de ea. Pentru acest adeviir au moralistul Joubert: uncle cari sa
luptat i suferit multi ganditori. produce ideile frurnoase, altele cari
Dar cari aunt ideile,' cane mintii ce sit' le admire. Cititori, sa admiram
due la Adevar? Impreuna Ideile, sit salutam cu entu-
Voim sa punem,,In 'contact pe ci- ziasm Gandirea i Viata.
-
,I
In Colectiunea "Probleme I Idei" an aphid:

Henri Bergson: &tidal i Corinth Cu un studiu despre filoso-
fia 'hergsoniana de M. Djuvara Lei 12.
E. Haeckel: Mewl*. Sufletului. Cu un studiu despre Haeckel
de Dr. Gr. Antipa, Membru 'al'Academiei Roniane . . . 12.*
Jean Jaurbs: Eaglet alese. Cu o prefata de Romain Rolland . 12.--
Imm. Kant: Religia tn limitele Ratiunii. Cu du studiu despre .
Kant de C. Radulescu-Motru, Membru al Academiei Ro-

t 1. mane, .64 pag. marl, hartie venue, cu un portret al autorului ' 20.
In localitatile uncle aceste volume nu se gaze. la libriirii, cititorii

pot face ei singuri 'combnzi, de cel putin 20 exemplare, trimitand costal .
I
u
anticipat, prin mandat postal. Cititorii cari comanda direct, heneficiaza

de obisnuitul rabat: 250/o. 41
Cereri si mandate se adreseazg d-lui A. A.TLuca; BucUresti Strada

Calomfirescu 7. .
1
,
t r" .1
tiommenomminnimumummoliminsmanistiommummeninommunmytioguitmlidummaimmommannumwinummuutinmonmanninintrnum
- -PI , ',,:
.:.
i
1 ` ._ kl '' t ,
iv
1,
_[
`
.1-' ,,
41 ' I
'
I
'',
www.dacoromanica.ro
' i .0
' '`' 4 IN I,
i L. -.,

I Kant Religia in Limitele Ratiunii Buc 1924

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

I Kant Religia in Limitele Ratiunii Buc 1924

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

COLECTIUNEA PROBLEME f IDEI"

Cu o notitä despre Iemm. Rant in lumina gandirei europene

LUMINA GANDIRII EUROUNE

La 22 AprPie 1924 s'au implinit doua secole dela nasterea

Guvernul prusian a lost reprezentat prin nolnistrii Braun si

donzcniul valorilor morale, in care troneaza prestigiul $i demnita-

a priori, §i sintetizcind, ea impune norme experientii. Aceea cr a-

dele de reforma. Pe alte terenuri, o gasim influentand totdeauna

Se cunoaste influenla considerabila pe care a avut`o asupra

el intrevede metoda noua si ne aratd pe scurt ceiace operile lui ulte-

acordatA, prin ajutorul lui Dumnezeu, celuilalt element al sensa

RELIGIA IN LIMITELE RATIUNII

Coexistenta principiului rAu cu cel bun

de scop 9d ne incurajeze cultivarea cu staruir ta a germenului bun

astfel, naultumita acestor maxime, odatä cu caracterul sdu, pe acel

Aplecarea spre eau In firea omeneasca

In sfdrsit, rautatea (vitiositas, pravitas) sau mai bine zis

Omul e Mu din fire

pe de-alta parte aceste maxima, avlind in vedere libertatea, tre-

tuesc in vastele deserturi din nord vestul Ame.icei (di pa ode po

1) Astfel rdsboiul permanent intre indienii din Athabasca fl

recta cu pretentiile publice, ca totusi bunt indispensabile zi CA

-tere principiului rau in om (moralmente) semsibilitatea e prea

perfidie a inimei omenesti (dolus malus) care duce pe om sä se

Obar§ia räului in firea omeneasca

afli eveniment pe eine 1 raporteazá la ceiace e cauza in timp. Când.

1) Fiecare din cele trei Facultati numite superioare (in stu-

tional si a luat drept maxima, in aetele faptuite cons join si care

Restabilirea fort.elor dispozitiei primitive pentru bine

Bine le consta la inceput Iii sfintenia maximelor care 1 Le

ceapa prin inbunatdtirea moravurilor, ci prin schimbarea in felul

tut incapacitatii firesti, tot felul de idel religioase necurate (intre

Lupta principlului bun cu cel ran pentru stAptmirea

Child deci Stoicul nu vedea In lupta moralä sustinuta de opa

Dreptul principiulul bun la stfipanirea

insmi o ineredere sigurA, eA .ar ramfine, la suferinte asemanAtoare

Pretentia principiului räu la stäpfinirea asupra

1) P. Charlevoix ne spune el un eatecumen eäruia Ii deseria

Inerat o domnie a raului carcia s'au supus toti seoboratorii ( atu

1) Ca o persoana liberata de inclinarea innäseuta spre ran,

Ac st eniment punea in pericol stapAnirea principhilui ran.

in ipoteza epigenezei ar trebui ca mama, uAscutA din parinti prin

pämântului. Dar nu intr`o epoch oarecare, ci ehiar la originea

trebue cleat sEt. ne silim s'o mentinem purá i sa ne o insu*im

Observatie generalii. Minunile

.arttarea-i pe paraint, ca $i departarea de pdmiint, ea $1 viata-i

pe carte, Dumnezeu o urmeaza in produccrea unui eveniment de

inorala; si desigur se poate ca influente ceresti sa colaboreze tot,-

Izbanda prIncipluhd bun asupra eelui rAu §i intronarea

Lupta pe care once om insufletit de bum intentli morale,

-societate destinata in chip cu totul particular sä salveze pe oameni

ne e dat sA-I cunoastem in fiecare datot le, e ceiace avem de flout

in legatura err sfintenia omului; in al doilea rand, a nu trebue s.

capabili sa-1 infelegen4 E casi cum am voi sa explicani si a far:0 set

da drept conditie a acestei iubiri ingaduitoare, si vddeste astfel o

Despre cultul adevArat §I cultul fal§, sau despre

pus in oameni, p ntrn a putea intemeia Bisrrica. Do fapt e un

tot mai mare de acest scop $i proclama cA legamantul de ceiace

Firul conducator al conOlintei In domeniul eredintel

lasa martirizat pentru ea, si sä presupunem a are sA se pronunte

sigurantd: sd tie, bundoara, desemnarea unei 71e fixe in vederea

cred ea voi avea partea m a, daca nu ma fac nedemn (in vre un

Despre Harul divin