MINTE-MA CUM STII

Scena 1

Intr-o expozitie de pictura in care, in aceste zile au expus mai multi artisti.
Tema expozitiei este: "Now you see me...". Iris iese din o camera,
probabil biroul ei. E clar ca e foarte familiara cu locul. Pare ca face
drumul inauntru-afara de ceva timp. Probabil noteaza referinte legate
de tablourile expuse, sau stabileste niste preturi. Intra Maria, foarte
zambitoare.

IRIS: Bine ati venit!

MARIA: Buna ziua!
IRIS: E prima data cand veniti la noi?
MARIA: Nu. Adica, da... intr-un fel... ma rog... Prietenul meu, Vlad... E unul
dintre artistii care expune... Eu am vazut galeria dumneavoastra in
B24FUN. Mi s-a parut extrem de buna ideea. Felicitari. Am citit cate
eforturi ati facut ca sa... Oricum mai aveam de adus un tablou la expus
si, l-am adus... daca mai e vreun loc...
IRIS: Multumesc...A, daaa... Sigur... Dumneavoastra sunteti cei care ne-ati
trimis prin posta lucrarile, pentru ca...
MARIA: Da, prietenul nostru Claus vi le-a trimis dar mai aveam una acasa si
am adus-o azi...
IRIS: Da. Pentru ca erati plecati in...
MARIA: Paris, da exact...
IRIS: (privind-o destul de lung pe Maria) Exact... Frumos in Paris..
MARIA: Depinde cu o iei...
IRIS: Cum adica?

Intra Vlad cu un tablou impachetat in mana

MARIA: Vlad, sa-ti prezint pe cineva.

IRIS: Servus Vlad!!!
VLAD: Iris!!!... (pauza lunga in care cei doi nu stiu daca sa se ia sau nu in
brate) Ma bucur sa te revad!
MARIA: Va stiti!?
IRIS: Da... De...
VLAD: ... de mult, eu si Iris am fost impreuna.
IRIS: Acum 15 ani, mai exact.
VLAD: Da, au trecut 15 ani de cand...
IRIS: ... ne-am vazut ultima data...
MARIA: Vlad... nu mi-ai zis niciodata despre ea. Ma bucur mult sa te cunosc.
Dar cum de... Adica...
IRIS: Da, stiu, eu sunt cu cativa ani mai mare decat Vlad dar...
MARIA: Nu asta incercam...

1
VLAD: Asta nu ne-a impiedicat... in nici un fel. A fost profesoara mea la bio
marine.
IRIS: Profesoara... Nu chiar. Si eu abia terminasem facultatea de fizica si...
VLAD: Erai la doctorat.
IRIS: Eram profesor asistent. Nici macar lector...
VLAD: Erai... bine... Predai ceva cu miscarea apei...
IRIS: Nu mi-a placut sa fiu profa. Am renuntat in...
VLAD: 8 luni.
IRIS: Da?
VLAD: Da. In exact 8 luni te-ai retras. Din tot.
MARIA: Nu-nu. Nu vorbeam de diferenta de ani... Ma refeream cum de nu mi-
ai spus de ea. Ma rog... Minunat! Ma bucur mult.
IRIS: Si eu! Ma bucur ca sunteti aici. E o zi speciala pentru mine. Galeria
noastra face astazi 1 an.
VLAD: (glumind) Dar cat de oficiala esti.
MARIA: (ceva mai exaltata decat ar trebui) Exact! Stiu! Am citit pe net...
IRIS: Ca sunt oficiala? E si pe net?
MARIA: (razand) Nu, ca impliniti un an.
IRIS: Cu aceasta ocazie am organizat si expozitia.
VLAD: "Aceasta ocazie"? Iris trebuie sa stergi discursul ala din palma.
IRIS: Amuzant ca niciodata. Am inteles de la Maria ca unele lucrari sunt ale
tale! Nu stiam ca pictezi...
VLAD: De la 9 ani chiar. (despachetand tabloul)
IRIS: Cum adica? Nu-mi amintesc sa-mi fii spus vreodata.
VLAD: Ei.. ti-am spus de cateva ori dar erai...
IRIS: Sunt convinsa ca nu mi-ai spus. As fii tinut minte.
VLAD: Crede-ma, erai cu capul in nori. La propriu. (catre Maria) Iris era bagata
intr-un amplu program de cercetare la facultatea de fizica fizica. (inapoi
la Iris) Cred ca studiai miscarea aerului in atmosfera: trasee precise.
Stiu ca te pasionau traseele precise.
IRIS: Si pe tine.
VLAD: Buna asta. Dar nu... eu inca credeam in sirene cu parul roscat.
IRIS: Nu destul de tare se pare. (pauza, Maria nu stie cum s-o ia) Oricum
interesant! Poti sa-mi arati care sunt ale tale, te rog! Am primit eu
comanda dar le-a desfacut Anastasia, asistenta mea si chiar nu stiu care
sunt ale tale.
VLAD: (glumind, sau nu) Vai... Sunt dezamagit. N-ai recunoscut chiar nimic din
personalitatea mea?
IRIS: Tema expozitiei e "Now you see me...". Poate tu te-ai concentrat mai
mult pe partea cu "Now you don't".
MARIA: (incercand sa atenueze conflictul subtil) Hai sa-ti arat eu, daca-mi
permiti Vlad.
VLAD: Desigur... Chiar te rog.
MARIA: Uite Iris, (desfacand chiar tabloul adus azi) asta este preferatul meu.
Vlad a depus mult efort si a pus multa pasiune si suflet in tabloul asta.
IRIS: (ramane mascaaa)... De unde....? Da, intr-adevar sunt foarte multe
detalii.
VLAD: S-a intamplat ceva?

2
IRIS: Nu, nu... Mi se pare ca ai evoluat foarte mult... Lucrarile tale sunt
foarte... realiste. Asta a fost in imaginatia...?
VLAD: Evoluat? Nu e ca si cum mi-ai mai vazut vreo lucrare...
IRIS: Vreau sa spun fata de celelalte expuse...
VLAD: Ce legatura are? Celelalte sunt natura moarta, asta e mai vie decat am
putea sa ne dam seama.
IRIS: Corect... Esti clar mai bun cu... "natura vie". Asta a fost in imaginatia ta
sau sunt lucruri reale?
MARIA: Daaa, exact asta am vrut sa il intreb si eu de fiecare data. Ce-mi
place... mi se pare ca noi doua gandim la fel.
VLAD: De ce? Nu. Nimic real... Asa le simt si ... stii cum se zice "perceptia
creeaza realitatea". Deci poate tot ce pictez eu are un corespondent in
real. Poate si voi sunteti in tablourile mele.
IRIS: Noroc cu tine. Poate daca nu ma pictai tu, nici nu m-as fii nascut.
VLAD: Pe tine nu te-am pictat niciodata Iris. Am facut o schita acum vreo 15
ani dar n-am terminat-o niciodata. Din cate-mi amintesc cred ca i-ai dat
tu foc.
IRIS: Imi cer scuze. Cred ca de la culoare parului.
VLAD: Nu-nu. De la traseele precise a luat foc. Sunt convins de asta.
IRIS: Pe mine va rog sa ma scuzati putin... nu ma simt prea bine... revin
imediat.
MARIA: Merg cu tine. Esti ok!? Vlad, nu te duci tu sa iei o sticla cu apa de la
colt?
VLAD: Iti mai aduc ceva, Iris?
IRIS: (asezandu-se pe un scaun) E O.K. Ai adus destule.

Vlad iese.

IRIS: Multumesc Maria, dar nu trebuie!

MARIA: Eeee, ce vorbesti acolo! (se aseaza una langa cealalta) Vlad, are acest
talent de a scoate in evidenta toate detaliile in lucrarile lui. Sunt foarte
mandra de el. Picta la fel si atunci? Ai zis ca au trecut 15 ani, nu?
IRIS: Da, da... 15 ani... nu stiu cum picta...am observat parca niste desene pe
la un curs la un momentdat...
MARIA: Cel cu fetita, nu? L-a terminat de curand desi cica lucreaza la idee de
vreo 13 ani.
IRIS: Da... e ca si cum l-as fi vazut deja.
MARIA: Zici ca este totul viu in picturile lui...
IRIS: Ma bucur ca esti pasionata de munca lui si ca-l susti. Rar gasesti astfel
de oameni in ziua de azi.
MARIA: Iris sunt pasionata si foarte preocuopata de tot ce tine de Vlad. Viata e
scurta si trebuie traita pana la capat.
IRIS: Corect... Si cum mai e Vlad?
MARIA: Nu stiu cum l-ai cunoscut dar acum e... Sa zicem ca e intr-o
reorganizare, asa un fel de regenerare.
IRIS: Aham... Si tu?
MARIA: Ce caut in viata lui?
IRIS: Nu, nu asta am vrut sa spun. Scuze...
MARIA: Cine sunt? Cu ce ma ocup? Chestii din astea.

3
IRIS: Mai pe scurt, da.
MARIA: Pai... Am un ONG. Ne ocupam de promovarea artei vizuale, dar tot ce
tine de vizual. Chiar vroiam sa-ti propun un tip de colaborare. Cred ca
gasim ceva o varianta.
IRIS: Sigur dar...
MARIA: Ce sunt la baza?
IRIS: Da.
MARIA: Inginer telecomunicatii.
IRIS: Aham... (zambeste, aproape c-o buseste rasul)
MARIA: Ce e?
IRIS: Nimic, scuza-ma.
MARIA: (razand) Hai spune-o. Hai ca si mie-mi sta pe limba. Te gandesti ca...
IRIS: A facut ce-a facut si s-a invartit tot in jurul fizicii.
MARIA: Corect!
IRIS: Si esti si mai...
MARIA: In varsta ca el, da. (izbucnesc amandoua in ras)
IRIS:Scuza-ma, mi se pare...
MARIA: Dar e, chiar e comic. Stii cum e, mi-e mai greu la schimbatul
scutecelor si din astea. (Iris cade pe jos de ras) La astia mai mici tre' sa
le spui povesti noaptea... din astea...
IRIS: (real amuzata) Ha-ha. Mai are cosmaruri? Acum 15 ani avea.
MARIA: Doar daca adoarme fara Ernest.
IRIS: (usor incurcata) Cine e Ernest?
MARIA: Iepurasul lui de plus.

Rad amandoua cu pofta. Reintra Vlad.

VLAD: (dadu-i apa) Poftim. Vad ca esti mai bine. (Iris da din cap ca da)
IRIS: Din cauza Mariei.
VLAD: Stiu. Are acest efect. Ziceai ca e o zi speciala, nu?
IRIS: Da... cum va ziceam, astazi se face 1 an de la deschiderea galeriei si
dupa cum stiti e si o expozitie cu act caritabil.
MARIA: Da, mi-a spus Vlad despre copiii cu glaucom... parca ziceai nu?
VLAD: Asa e. Galucom. Cred ca e un subiect ce are nevoie de mai multa
atentie din partea societatii. M-am implicat la randul meu in mai multe
actiuni pentru problema asta.
IRIS: Pentru copiii cu glaucom? Serios? De ce?
VLAD: Diferite motive. Cred ca trebuie ajutati. Isi pierd vederea extrem de
tineri. Pierd simtul cromatic... Stii cum e...
IRIS: Da, chiar stiu.
VLAD: Asa ca ajut cum pot.
IRIS: Si adica cum... mai exact?
VLAD: Pictura. I-am pictat.
IRIS: Serios? Exceptional.
VLAD: Multumesc.
IRIS: Vlad deci... chiar sunt extrem de fericita ca ne-am intalnit. Fie si dupa 15
ani. Pai si?
VLAD: Pai si ce?
IRIS: De ce n-ai adus niste lucrari cu cei pictati? Cu cei care au glaucom.

4
VLAD: Am adus.
IRIS: Nu inteleg.
VLAD:Daca te uiti cu atentie la ochii fetiei din tablou... (Vlad o trage de mana
pe Iris catre tablou)
MARIA: E oarba! Pam-paaaam!

Iris se blocheaza.

MARIA:Vlad, mereu a acordat multa atentie subiectelor din lucrarile lui. Are o
intreaga colectie de fotografii si detalii despre ce urmeaza sa fie
lucrarea lui. Se documenteaza foarte mult. Poate din cauza asta sunt si
asa realiste lucrarile lui.
VLAD: (soptind in spatele lui Iris care e inca cu ochii in tablou) E oarba Iris. Am
incercat sa ma incadrez in tema expozitiei. Stii?
IRIS:Ai spus ca n-o cunosti.
VLAD: Nici n-o cunosc. Nu nseamna ca nu exista. Nu?

Pauza

IRIS: Inca odata, felicitari Vlad! Lucrarile sunt intr-adevar minunate. Mi-ai
facut o supriza placuta si un cadou foarte frumos ca ai participat. Eu am
sa ma retrag. Trebuie sa pun un pret si pe tabloul asta.
MARIA: Asta nu e de vanzare. Vlad nu vrea sa-l vanda.
IRIS: De ce? Cred ca ar face multi bani. Si i-am dona pe toti cauzei.
VLAD: Nu sunt asa convins.
IRIS: Ca as dona banii? Pentru Dumnezeu, de-aia am facut expozitia, Vlad.
MARIA: Vlad, o jignesti.
VLAD: Calmeaza-te Iris! Vroiam sa spun ca nu sunt asa convins ca ar face
multi bani.
MARIA: Fii serios. Cred ca s-ar vinde cel mai bine. Nu Iris?
IRIS: Bineinteles.
VLAD: Mi-e teama sa nu-l ia cineva si sa-l tina ascuns pe undeva vreo 15 ani...
IRIS: Poate sa-l tina ascuns cat vrea. La cat de pretios pare.
VLAD: Sper ca pot face mai multe pentru acesti copii. Dar altfel. Tabloul asta il
pastrez. Intotdeauna mi-am imaginat si mi-am dorit ca arta mea sa
ajute pe cineva, dar nu sta totu-n tabloul asta.
IRIS: Daca exista dorinta, eu zic ca e suficient!
VLAD: Multumesc Iris! Hai mai stai putin si zi-mi de tine... Ce mai faci? Sau ce-
ai mai facut? Au trecut 15 ani.
IRIS: 15 ani jumate mai exact... azi.
VLAD: O zici de parca ar fi si asta un eveniment.
IRIS: Galeria asta mi-a adus foarta multa satisfactie in ultima perioada. Totul
este un eveniment pentru mine azi.
VLAD: Randul meu sa te felicit pentru ce ai facut aici. Felicitari!
IRIS: Merci!
VLAD: Dar de cand arta...? Din cate imi amintesc erai bine infipta in
cercetare... in perioada aia... de acolo nu mai stiu. Ai plecat, si...? Ai
mai profesat?

5
IRIS: Da... Sa zicem ca m-a ajutat acea perioada in dezvoltarea mea. Cred ca
arta era o pasiune nedescoperita atunci. Ai fii putut tu sa ma ajuti s-o
descopar dar nu erai chiar bun pe comunicare.
VLAD: Ti-am ascultat sfaturile si ti-am respectat deciziile pana in ultimul
moment daca imi aduc bine aminte. Chiar si unele decizii care trebuiau
luate impreuna.
IRIS: A trecut, nu cred ca mai are rost sa vorbim despre ce a fost.
VLAD: Super. Atunci hai sa vorbim despre ce e acuma... si de ce ne aflam
aici... azi.
IRIS: Pai... Stim de ce ne aflam azi aici.
VLAD: Mda?
IRIS: Da si nu are nici o legatura cu trecutul. Evenimente de acest gen nu se
pot repeta.
VLAD:Repara?
IRIS: Am spus repeta.
VLAD: Stiu foarte bine ce-ai spus. Imi exprimam opinia. O data ai ocazia in
viata.
IRIS: Cum adica?
VLAD: Eh stii cum e: Now you see me... Now you don't. Cine stie cand ne mai
"vedem"?
IRIS: Termina!
VLAD: Cum adica?
IRIS: Stii foarte bine la ce ma refer!
MARIA: S-a-ntamplat ceva? Vlad, Iris are clar multa experienta in vanzari.
VLAD: Nu, chiar nu stiu.
IRIS: Ba stii foarte bine. Vii aici dupa 15 ani si-mi faci reprosuri... Nici macar
nu esti diplomat. Nu stiu ce rahat cauti dar nu e ascuns. E chiar foarte
vizibil si daca voiai cu adevarat sa-l vezi suntem in anul 2014 pentru
Dumnezeu, sunt convinsa ca gaseai o solutie. Ai facebook si alte
rahaturi. Nu e ca si cum mai poti ascunde ceva azi.

Vlad tace.

MARIA: Ce se intampla?
VLAD:Nimic. Hai sa mergem.
MARIA: Nu putem sa mergem. Vlad calmeaza-te.
IRIS: Acum pleci?
VLAD: Nu e destul de "diplomat" pentru tine? Ai vrea sa-mi fac vreo plecare
oficiala. Zi-mi tu cum. Poate ti-ai scris-o in palma?
IRIS: (soptind, pentru ea) Dumnezeii matii..
VLAD: Ce-ai spus?
IRIS: Te-am injurat.
MARIA: Iris... te rog...
VLAD: Foarte... nepedagogic. Si deloc diplomat.
IRIS: Poate trebuia sa ma exprim in termeni tehnici.
VLAD: Singurul limbaj pe care-l intelegi probabil.
IRIS: Baiatule ai foarte mult tupeu.
MARIA: Vlad termina. Ce Dumnezeu aveti? Hai sa ne linistim.

6
IRIS: Eram intr-o situatie imposibila! Aia a fost cea mai buna optiune atunci.!
N-aveai ce sa cauti in decizile mele atunci cum n-ai ce sa cauti nici azi
aici!
VLAD: Sa fim seriosi! M-ai lasat sa vin! Stiai foarte bine cine expune!
IRIS: Nu-i adevarat. Am vazut numele dar m-am gandit ca e un alt Vlad...
VLAD: Genesis? Adevarul e ca sunt multi Vlad Genesis in Romania. Ai sperat sa
fiu eu!
IRIS: Ai vrea tu! O.K. Ce vrei defapt?
VLAD: Stii foarte bine ce vreau.
IRIS: Nu se mai poate.
MARIA: Vlad nu cred ca e un moment bun.
IRIS: Si tu stiai... Pe bune? Ai venit purtator de cuvant? Ati venit asa pe genul
Bonnie si Clyde sa-mi luati temperatura sau cum?
MARIA: Iris... nu... dar Vlad s-a decis...
IRIS: Esti avocata lui?
MARIA: Nu, pentru Dumnezeu. Chiar sunt logodnica lui. Iris, te rog chiar n-am
stiut cum... sa te luam...
IRIS: Si v-ati decis sa ma luati prost de tot.
VLAD: Ce-a fost in capul tau sa-mi ascunzi asta 15 ani?
IRIS: Pe bune? Tu si Wednesday ati venit la usa mea pe pretextul prieteniei si-
ati scos cutitele la final!
MARIA: Vald nu asa... Iris... n-am vrut sa...
VLAd: Era dreptul meu...
IRIS: (lui Vlad) Hai sictir! Ca stii tu, ce sa spun, cum e.
VLAD: (lui Iris) De ce nu mi-ai spus mai tarziu? De ce nu mi-ai spus atunci?
MARIA: Hai sa nu ne certam...
IRIS: (lui Vlad) Stii si tu ca nu aveam alta optiune atunci... Erai un pusti cu
ochi sticlosi...
VLAD: Habar n-ai. Crede-ma nu stiai nimic despre ochii mei...
IRIS: Rahat! Era complicat. Eram profesoara ta... si visul meu in cercetare...
ma rog neinteresant... Iar tu se pare ca erai defapt un artist boem fara
o directie foarte clara asupra vietii...Si banuiesc ca ai aflat rapid ca nu
exista sirene.
VLAD: Si totusi exista.
IRIS: Existente sau nu, tu, voi, n-o sa vedeti nici macar jumatatea umana din
ea.
MARIA: Iris, ne-am gandit ca e dreptul lui...
IRIS: Gura Ally McBeal! Nimeni nu are nici un drept. Cel mult avocati. Eu am.
VLAD: Vreau doar s-o vad...
IRIS: Nu.
VLAD: De ce? Nu te inteleg...
IRIS: Pentru ca... sa zicem ca... n-o sa vedem toti la fel...
VLAD: Hai sa ne linistim.
MARIA: Exista cu siguranta o cale amiabila.
IRIS: Toata treaba asta nu are nici o legatura cu cine ce drept are, crede-ma.
E mult mai complicat. Lasati lucrurile asa. Ma bucur ca ati aflat... Asta
e... Hai sa uitam tot. Va luati tablourile in seara asta si maine va duceti
inca o data in vacanta la Paris.
VLAD: In vacanta?

7
MARIA: I-am spus ca am fost la Paris. Nu i-am spus de clinica.
IRIS: Ce clinica?
MARIA: Asa ne-am cunoscut. La clinica.
IRIS: Ce? Nu inteleg.
MARIA: Ne-am cunoscut in Paris acum vreo 3 ani la clinica de oftalmologie. Si
eu si Vlad auzisem de tratamentul asta experimental pentru glaucom si
nah... francezii nu vroiau sa-l incerce de frica sa nu orbeasca mai
repede decat normal... Ne-am trezit noi, doi romani ca vrem sa-l
incercam.
IRIS: Ai glaucom?
MARIA: Credeam ca stii. Vlad are glaucom inca de la 8 ani. Imediat dupa ce a
avut accidentul cu scufundarea.
IRIS: Nu cred... da dar nu e de la scufundare.
MARIA: Doctorii ne-au spus ca e posibil ca Vlad sa fii facut...
IRIS: Crede-ma, nu e de la scufundare. E ceva ereditar.
VLAD: Deci e?
IRIS: Da.
MARIA: Vlad picta, eu eram foarte pasionata de pictura. Ce poti sa-ti doresti
mai mult decat sa vezi, ca sa poti recurge la creatie, nu? Asa ca ne-am
zis hai s-o incercam. Am fot acceptati in program...
IRIS: Veti orbii?
MARIA: N-a functionat... Ma rog... A funcionat dar ne-a prelungit vederea cu
cativa ani...
IRIS: Amandoi?
MARIA: Mai avem...
VLAD: Un an. Exact un an.
MARIA: Termina Vlad. Fii pozitiv. Nu stii niciodata cat mai ai. Pot fii si doi sau
poate se inventeaza ceva.
IRIS: Nu cred...
VLAD: Vreau s-o vad.
IRIS: Vrei s-o vezi?...
MARIA: Mai avem putin Iris.
IRIS: Aham...
VLAD: Te implor.
MARIA: Stiu ca e greu. Pot sa inteleg de ce. Sunt femeie si... Te rog.
IRIS: Asta pare un final fericit, nu, Maria?
MARIA: Cum adica?
IRIS: Cum stam noi asa... Voi tocmai mi-ati expus situatia dramatica prin care
treceti. Eu ar fii trebuit sa ma emotionez...
VLAD: Am dreptul asta...
IRIS:... Poate chiar sa plang...
VLAD: Trebuie sa-mi dai voie...
IRIS: ... Si pac deodata sa deschid vreo usa pe aici si voi sa vedeti vreun an,
ce nu s-a interesat Vlad sa vada 15.
VLAD: Abia am aflat.
IRIS: Vezi Vlad... Asculta bine ce-ti spun, si crede-ma ca nu e scris in palma.
VLAD: Te rog... Hai sa ne linistim...
IRIS: Vlad, dupa cum bine vad c-ai aflat viata e de cacat. Dar uite cum facem.
Eu, intamplator, am un suflet foarte mare. Asa ca o sa facem un pact

8
 cat putem noi de corect. Am sa va dau voie s-o vedeti DAR o veti vedea
in ziua in care o s-o puteti vedea la fel cum va poate vedea si ea pe voi.
Am foarte multa treaba. Vizionare placuta.

Iris intra la ea in birou.

Scena 2

Apartament MIHAI. MIHAI intra cu doar o valiza mica, imbracat in tricou si

blugi. Nu pare a fi nimeni in casa. MIHAI lasa valiza jos.

MIHAI: Doina! Unde esti? Ana!

Doina vine oarecum speriata din bucatarie. Nu se astepta sa fie nimeni in casa.
Ana intra si ea.

DOINA: Dumnezeule mare!

MIHAI: Poti sa-mi spui MIHAI. Va dau voie. Doar suntem frati vorba aia.

Ana sare imediat in brate la MIHAI care o strange ca si cum n-ar fii vazut-o de
un secol

MIHAI: Ce dor mi-a fost de tine mocofano.

DOINA: (destul de socata) Ce cauti aici?
ANA: Ce mi-ai adus?
MIHAI: (Anei) Unde-am fost eu nu erau lucruri prea frumoase de adus, dar
cum ma angajez cum iti iau cel mai frumos lucru din lume. Ce zici?
(catre Doina) Cum adica ce caut? Ce ai?
DOINA: Credeam ca ti-au dat 5.
MIHAI: Am facut doar 3 pentru buna purtare. Nu te bucuri?
DOINA: Daca zici tu...
ANA: Se bucura.
MIHAI: Stiu.
DOINA: Taci Ana.
MIHAI: Pe Ana nu poti s-o minti.
DOINA: Ai mancat? Iti... aduc ceva din bucatarie?
ANA: Pe Ana nu poti s-o minti. Verificat. "Sa vina sa-mi numere ouale" Fals.
MIHAI: Vezi? Cine stie cunoaste. Bravo Ana!
DOINA:Deci da sau nu?
MIHAI: N-am mai mancat ceva cald si cu gust de...
DOINA: Trei ani. Stai linistit. Nici noi.
ANA: Verificat.
MIHAI: Stiu. Si mie mi-a fost greu fara voi.
DOINA:Nu de-aia. N-am avut bani.
ANA: Verificat!
MIHAI: Ana, nu ti-a fost dor de mine?
ANA: Foarte.
MIHAI: Uite lui Doina nu i-a fost.
DOINA: Scuteste-ma.

9
Doina se duce in bucatarie sa-i puna ceva de mancare lui MIHAI. MIHAI se
apropie de Ana. O ia de maini. Ana se uita la incheieturile lui.

ANA: Culoarea violet.

MIHAI: Da... M-au pictat unii.
ANA:Fals.
MIHAI: M-ai prins. Ce-ai mai facut tu Ana?
ANA: "Astazi la stirile de la ora 5" sau "ieri pe autostrada Bucuresti Pitesi a
avut loc?"
MIHAI: Astia trei ani cat n-am mai fost cu voi.
ANA: "Statistica 2011-2014 denota o scadere economica drastica la nivel
mondial. Desi populatia feminina cheltuie in medie mai mult decat cea
masculina scaderea a fost notabila si in acest segment"
MIHAI: Am inteles. A mai vent domnul doctor pe la tine? A mai venit Liviu?
ANA: "Doctorul a spus ca nimic nu s-a mai putut face, din pacate, in cazul
pacientei. Procedura de resuscitare a fost fara rezultat, pacienta
murind in drum spre spital... Multumesc Ilknur. Preluam legatura in
studio."
MIHAI: Am inteles. N-ati mai avut bani de Liviu. Dar trebuia sa vina oricum
cineva din partea statului.
ANA: "Minstrul sanatatii a declarat ca un procentaj foarte mic spre nul va fi
directionat catre casele de asigurari..."
MIHAI: Aham... bine. Ati mai fost la mama si la tata?
ANA: "Domnule Liiceanu, credeti cu adevarat in Dumnezeu? Intrebarea
dumneavoastra, e, ca sa zic asa..., fara raspuns precis."
MIHAI: Da sau nu Ana?
ANA: "Pana la urma care e rolul parintilor si cat de mult credeti c-ar trebui sa
se implice ei in bacalaureat?"
MIHAI: Adica da, sau nu? Nu inteleg. Cred ca mi-am pierdut putin abilitatea de
a te descifra.
ANA: "Sa nu vorbim despre lucrui sfinte domnule Becali. Nu e ca si cum
dumneavoastra chiar ati avea vreo conexiune cu Dumnezeu."
MIHAI: Ana...
ANA: "Pana un alta ce credeti ca sunteti google map to God? Sa fim seriosi!"
MIHAI: Ana, buburuza, concentreaza-te si raspunde-mi. Ati mai fost sau nu la
parinti?
ANA: "Ana, buburuza, concentreaza-te si raspunde-mi. Ati mai fost sau nu la
parinti?"
MIHAI:Ana, nu fa asta. E important sa stiu, iubita. V-am rugat si pe tine si pe
Doina sa nu cumva sa va mai duceti la ei pana nu ies eu.
ANA:"Porunca ta e lege pentru mine rege Lear."
MIHAI: Bine... Yorik.
ANA: Yorik?
MIHAI: Neinteresant. Ia zi, Ana stii de ce e suparata Doina pe mine?
ANA: "Astazi, Mihai Chiu aka Asimov, cunoscutul blogger pe teme social-
politice a fost prins in piata Unirii cu 10 kg de heroina asupra lui"
MIHAI: "Am inteles."
ANA: "Vestea a venit ca un soc asupra fanilor si cunoscutilor,

10
MIHAI: Gata Ana.
ANA: "Mihai aka Asimov fiind un apreciat intemeiator de opinii publice. Dupa
luni intregi de filtraj si razii, cei de la interventii speciale au reusit sa-l
prinda in sfarsit asupra faptei. Chiar si ofiteri DIICOT au asistat la
captura"
MIHAI: Ana, te rog buburuza, gata.
ANA:"Surse din anturajul acuzatului sustin ca desi foarte popular, Asimov avea
o situatie financiara precara si obligat fiind sa sustina inca doua surori
ma mici"
MIHAI: Ana...
ANA: "Dintre care cea mai mica fiind diagnosticata cu retard sever"
MIHAI: Se numeste autism, dar ei nu stiu asta. Gata Ana.
ANA: "Mihai era nevoit sa faca trafic de substante pentru a-si putea intretine
familia"
MIHAI: Ana taci... Ana, buburuza, o sa se supere Doina pe mine...
ANA: "Reactia fanilor a fost extrem de agresiva atat de partea celor care-l
sustin cat si de partea celor care au fost profund dezamagiti."
Intra Doina
DOINA: Super. Face asta de 3 ani de zile. Ce-ai intrebat-o?
MIHAI: Nimic. Nu stiu ce-a apucat-o.
ANA: "Ia zi, Ana, stii de ce e suparata Doina pe mine?"
MIHAI: Super. Multumesc Ana.
ANA: Cu placere.
DOINA: Vorbeste numai prostii de atunci. Numai citate de la TV, adevarate sau
nu. Hai ia si mananca.
MIHAI: Nu-i adevarat. E felul ei de-a comunica.
DOINA: Imi spui tu mie care e felul ei de-a comunica? Stau de 3 ani singura cu
ea si crede-ma ca nu are nici o noima. Ia si mananca!
MIHA: Ba da. Face foarte mult sens ce spune. Trebuie doar sa..
DOINA: Scoate-ti asta din cap. Iti repet de 10 ani. Ana nu comunica. Ana doar
etaleaza adevarat sau fals.
ANA: Fals!
MIHAI/DOINA: Iata!
MIHAI: Pai da exact. Ti-a spus ca greseti cand spui ca nu comunica.
DOINA: Fii serios! E genial ce face, nu zic ca nu dar asta nu inseamna ca ea
chiar comunica. De cate ori se aseaza in fata televzorului, incepe sa
planga de atatea minciuni. Asta nu inseamna ca incearca vreodata sa-
mi spuna ce anume o doare. Si mananca cand iti spun ca nu m-am
sculat degeaba masa pentru tine!
ANA: Verificat.
MIHAI: Tu ce zici Ana, asa e?
ANA:"Ana are mere. Mihai cere 2 mere de la Ana. Cate mere are Ana?"
MIHAI: 5. Pentru ca Mihai n-ar cere niciodata mere de la Ana.

DOINA:De ce te tot prostesti asa cu ea? Nu ti-e mila?

MIHAI: Mila? Cum adica? E sor-mea. N-am vazut-o de 3 ani. Comunic. Se
cheama iubire.
DOINA: Nu poate sa faca calcule matematice.
ANA: Exact. Trei.

11
MIHAI: Ce relevanta are?
DOINA: Ce relevanta are? Ma asteptam ca ai sa intrii in casa si-ai sa vorbesti
cu mine in primul rand.
MIHAI: Doina pe bune? Incerc sa vorbesc cu tine decand am intrat. Nici macar
nu m-ai luat in brate.
DOINA: Pai meriti?
ANA: Trei excat. Ana are 3 mere.
MIHAI: Daca merit? Bine... stii ce? Vreau sa te linistesti si dupa ce ne calmam
vorbim despre ce vrei tu. Ana, mergem maine la patinoar?
Ana simte tensiunea si tace. Doina tace si ea. Intr-un mare final:
DOINA: Cum a fost?
MIHAI: Cum adica? Ia zi Ana, mergem la patinoar?
DOINA: Cum a fost la inchisoare?
ANA: "Au inceput sporturile olimpice de iarna si pentru prima oara
MIHAI: "Ana Chiu va participa la patinaj artistic" Cum sa fie? Super!
DOINA: Te-ai distrat?
MIHAI: Da. In fiecare seara e party cu tematica.
DOINA: Da? Gen: Luni metanfetamina, marti heroina...
ANA: Fals.
MIHAI: Miercuri sex anal si tot asa. Exact. Si-am avut all inclusive. Masa de
trei ori pe zi, dus o data pe saptamana si meciuri de box in ora de
recreere la care aveai de ales. ori sa asisti ori la super oferta chiar sa
participi.
DOINA: Pai or fi auzit si aia cine erai cu adevarat.
MIHAI: Exact. Si-au vrut toti cate un autograf, dupa care au inceput si ei sa se
semneze pe mine.
DOINA: Ma bucur ca te-ai recreat si cai avut timp de reflexie asupra decizilor
coerente pe care le-ai luat.
MIHAI: Da, vreau sa spun ca am stat la soare in aer liber in zilnic. Ne-am lafait
in vitamina D iar eu si colegul meu de apartament rezidential eram
condusi in fieare seara de bodyguar-ul nostru personal inapoi in
luxurioasa noastra incapere.
DOINA: Super. Si colegul tau de camera a fost imbecilul cu care-ai facut trafic?
MIHAI: Nu. Imbecilul ala a luat doar un an.
DOINA: Stiam. Am vazut la stiri.
ANA: "Astazi George Dorobantul, tanarul implicat in cazul Asimov a fost
eliberat"
DOINA:Taci Ana!
MIHAI: Nu tipa la ea!
DOINA: Tip cat vreau ca eu! Am fost nevoita sa suport o femeie de 23 de ani
care se coporta ca la 5 timp de 3 ani. Am avut 2 job-uri pe zi si am luat-
o peste tot ca sa ne putem descurca pentru ca tu ai crezut ca daca vinzi
rahaturi ne ajuti in vreun fel si-ai ajuns sa ne ingropi. De-asta aveam
nevoie?
MIHAI: Lucrurile nu stau char asa si-oricum asta nu justifica faptul ca tipi la ea.
DOINA: Nu? Tu crezi ca e usor sa mergi in fiecare zi la munca cu un canal de
stiri atasat de mana dreapta care, din cand in cand, fix cand iti e lumea
mai draga, mai zice cate-o imensitate despre fratele tau care e mai
retard decat ea.

12
ANA: "Ana Chiu sufera de ceea ce se numeste semiologie intuitiva. Nu e un
grad de retard, e o forma de autism."
MIHAI: Doina daca o singura data in viata ta iti mai permiti sa folosesti
cuvintele astea in prezenta mea sau a Anei.
DOINA: Ce-ai sa faci? Ai sa te mai futi inca 3 ani in cur pe la Jilava. Mor de
frica. Nu stiu cum o sa ma descurc fara tine.
MIHAI: Doina tot ce vreau e putina liniste. Am venit acasa. Dupa ce-au murit,
5 ani de zile ati stat amandoua pe banii mei. Apreciaza macar asta.
Lasa-ma sa stau putin cu Ana si dup-aia vorbim noi intre 4 ochi.
DOINA: 5 ani de zile in care tot cu asta te ocupai? Vreau si eu sa stiu de cat
timp faceai ata iar noi locuiam ca proastele in casa cu un traficant de
droguri? Consumai?
ANA: "Tutunul dauneaza grav sanatatii si calitatii spermei."
MIHAI: Super. Nu. Nu consumam
DOINA: Sigur?
ANA: Verificat.
MIHAI: Iata. Ti-a confirmat detectorul de minciuni.
DOINA: O.K. Pai si... de ce-ai facut-o?
ANA: "Presedintele Bill Clinton a declarat oficial ca nu regreta actul in sine cat
faptul ca si-a mintit sotia."
MIHAI: Ana du-te in alta camera.

Ana se ridica si iese.

DOINA: Sa nu aprinzi televizorul!

MIHAI: O.K. Ce vrei defapt? De ce rahat te comporti in felul asta?
DOINA: Nu ma lua asa. N-ai nici un drept sa-mi vorbesti pe tonul asta. Stii prin
cate-am trecut in astia 3 ani?
MIHAI: Sa vezi ce chestie, chiar nu stiu, pentru ca n-ai venit o data sa ma
vizitezi.
DOINA: Mi-ai lasat o lista cu reguli, pentru Dumnezeu: sa nu ma duc la parinti
la cimitir, sa nu vorbesc cu nimeni din presa, sa nu vorbesc cu nimeni
strain, si sa vin cat de rar, pe cat posibil niciodata sa te vizitez. Am
incercat sa ma tin de ele.
MIHAI: Si te-ai dus la cimitir?
DOINA: Nu.
MIHAI: Foarte bine...
DOINA:Sunt o mie de probleme de rezolvat si nu pot sa ma misc in nici o
directie. Ne-ai facut de ras in toata tara si mi-e rusine sa ma duc sa iau
paine de la colt. Inainte eram mandra sa spun ca sunt sora ta. Cand ti-
am facut cadou site-ul ala, am stiut ca ai sa ajungi mare, am stiut ce
talent zace in tine. Cum ai putut sa dai gres in halul asta. E ca si cum ai
declara ca esti vegetarian si ai baga in tine hamburgeri prin baile de la
Mac.
MIHAI: A fost mai complicat.
DOINA: Cat de complicat putea sa fie sa ajungi sa faci asa ceva? Si de ce toata
secretomania de dupa?
MIHAI: Ce probleme sunt de rezolvat?
DOINA: Cum adica?

13
MIHAI: Ai spus ca...
DOINA: Vorbim si despre alea.
MIHAI: Pai hai sa vorbim acum. Am notat cam toata lista de reprosuri pe care
ai sa mi-o faci.
DOINA: Ana nu mai primeste ajutor social de nicaieri si nici asistent social iar
eu am nevoie sa fiu singura la job. Timp de un an am luat-o cu mine si
la pacienti si la spital si la bar dar nu mai am cum sa fac asta. Pacientii
s-au plans ca asitenta lor sociala mai vine cu un pacient la ei.
imagineaza-ti cum a fost asta. Doctorita Lascau m-a rugat frumos sa nu
mai vin cu Ana, ca ma intelege dar chiar nu s emai poate. Nu sti ce sa
fac.
MIHAI: Gasim o solutie. Pana imi gasesc ceva de munca am sa stau eu cu ea.
DOINA: Cine te mai angajeaza dupa tot scandalul, nu te-ai gandit.
MIHAI: Sunt convins ca ne descurcam cumva. Lasa asta. Sa inteleg ca nu mai
are nici psiholog din partea statului.
DOINA: Nimic. Aham...
MIHAI: Si ultimele analize si interviuri cum au iesit?
DOINA: Regres. Probabil in urma socului pe care l-a avut cu plecarea ta.
MIHAI: O.K. Te-a cautat cineva?
DOINA:Nu.
MIHAI: Te-a oprit cineva pe strada?
DOINA: Nu. Dumnezeule, Mihai in ce te-ai bagat?
MIHAI: Te intreb doar.
DOINA: Blogul ala era ca sa militezi impotriva ilegalitatilor si tu te apuci de
trafic de droguri.
MIHAI: Deci n-ai avut nici un fel de...
DOINA: Slava Domnului nu.
MIHAI: In legatura cu mama si cu tata te-a mai cautat cineva?
DOINA: Nu.
MIHAI: Bine.

Din alta incapere se aude Ana tipand si apoi plangand. Doina si Mihai fug
repede s-o ia. Mihai o ia de mana o pune pe un scaun si incearca s-o
linisteasca. Doina intra cu telecomanda in mana
DOINA: Ana ti-am spus sa nu mai deschizi televizorul. "De cate ori nu ti-am
spus.
ANA: "De cate ori nu ti-am spus."
MIHAI: Las-o in pace.
DOINA: De ce s-o las? Ii face rau. de cate ori se uita la televizor face instant
diferenta intre minciuna si adevar si sunt prea multe falsuri acolo si o
apuca plansul. Cred ca si noi am innebuni daca am avea capacitatea sa
deosebim minciuna de adevar si sa vedem cate rahaturi se intampla
defapt. Acum o sa planga trei ore. Asa face. Nimic n-o calmeaza
niciodata.
MIHAI: Nu stii tu cum s-o iei.
DOINA: I-auzi .
MIHAI: Ana. E O.K. E normal sa fie asa in lume. Se cheama evolutie.
ANA: Fals.
MIHAI: Ai dreptate. Nici eu nu cred ce zic.

14
Mihai ia o papusa de pe un dulap. Pare sa fie o jucarie despre care se stie c-ar
calma-o pe Ana. I-o da fetei, care se clameaza. O mangaie. Doina se
uita la cei doi.

DOINA: Mi-a fost dor de tine.

MIHAI: Stiu.
ANA: "Jose Aramano, tu eres mi corason"
MIHAI: Si mie. Ia uite cine se uita la telenovele.
DOINA: Cum s-a intamplat? Te rog, spune-mi si mie macar sa stiu. Cred ca cel
mai rau m-a deranjat ca m-ai mintit si ca ne-ai ascuns atata timp.
MIHAI: Ma gandeam ca avem nevoie de bani si un prieten mi-a spus ca stie el
o metoda usoara.
DOINA: Asa...
ANA: Fals!
MIHAI: Ana du-te-n camera.
DOINA: Las-o sa stea. Asa si?
MIHAI: Si am zis ca treaba asta cu drogurile ar putea sa ne ajute. Si-am zis hai
s-o fac si eu.
ANA: Fals!
MIHAI: Ana taci.
DOINA: Cum adica fals?
MIHAI: Eh mai da si ea gres.
DOINA: Nu. Ana chiar nu da niciodata gres. Ai intrat in inchisoare pentru trafic
de droguri,nu? A fost filmat tot. A vuit toata presa.
MIHAI: Da, Doina e totul adevarat.
ANA: FALS!
MIHAI: Ana nu tipa.
DOINA: Care-i faza?
MIHAI: I-o fi sarit discul.
DOINA: Nu, nu i-a sarit nimic. Mihai ma minti...
MIHAI: Nu te mint. Asta a fost motivul. Am facut trafic de droguri.
ANA: Fals!
MIHAI: ANA!
DOINA: Nu pot sa cred.
MIHAI: Nu stie ce vorbeste. Ana iesi te rog.
DOINA: N-ai facut niciodata trafic de droguri.
ANA: Verificat.
DOINA: Esti nevinovat.
ANA: Verificat.
MIHAI: Ana...
DOINA: Esti curat...
ANA:Verificat.
MIHAI: Nu, nu sunt.
DOINA: Nu pot sa cred. Blogul...
ANA: Verificat.

Scena 3
Apartament Petea, Carmen si Eliza. Petea intra pe usa grabit. Se duce la toaleta sa se urineze.
15
PETEA : (Petea, în baie, cu ușa deschisă, uitându-se contrariat și amuzat la capacul de la
wc de care era lipit un bilețel) Ia uite un afiș …. Nu ne mai putem nici căca fără a
”comunica” între noi… fetelooooor !!!! s-a inventat vorba … înaintea scrisului … și
eu oricum, nu-mi pun ochelarii când vin aici … mă cunosc pe mine însumi ! (se
apleacă să citească ce scrie pe bilețel, dar apare Carmen cu părul în dezordine,
revoltată)
CARMEN: Haide măăăăi ….iubirea vieții mele … tu nu știi că în această casă când
doarme lumea trebuie să fie liniște ? …
PETEA : Aaa …. de aia comunicăm prin bilețele ....
CARMEN: (se uită atent la el ca să înțeleagă ce vrea să spună) vorbești cifrat … sau
repeți vreun rol ?
PETEA : da … un rol !!! În premieră absolută … E din filmul ”Cu bilețelu-n fund de tot”
CARMEN: ti-am spus eu că nu e bine să pierzi noptile … cine știe pe unde și cu cine ….nu
vezi ce ușor îți pierzi reperele ? nici nu m-ai pupat … mă neglijezi … (se alintă și
se întinde provocator spre PETEA)
PETEA : (o imită, ironic) ”Îți pierzi reperele” Domnișoarăăăă vorbiți din cărți ??? (Râde și
îi pune mâna pe șold,apoi o strânge în brațe) O traducere mică la domnul, se
poate ?
CARMEN: sss…… Vorbește măi Di Caprio mai încet … nu suntem singuri … sau vrei
traducere … grupată
PETEA (zâmbește detașat): Ne aude sor-ta ? Ți-e frică pentru urechiușele ei delicate …
CARMEN: Tot țăran…. Lucrez la tine de doi ani….. dar uneori ... cred că mai bine aș lăsa-
o baltă...
PETEA : Lucreeeezi? Aș lucra șie eu la tine, dar tu ești dintr-un aluat mai tare ...
CARMEN: Sunt tare …, dar nici măcar nu ți-ai dat seama.... ia uite ce mândrețe de baiat
am scos din tine … mâine-poimâine actor în toată regula cu viza de Romania…
PETEA : M-am pătruns de vorbele tale adânci… (se întoarce cu spatele la ea, spre wc)
Crezi că pot avea puțină intimitate, sau ești curioasa ….
CARMEN: (îl impinge enervată) ești .. ești … incorigibil …
PETEA : numai tu poti să o spui așa de … greu de înțeles… ia incearcă și în rusă și mai
apoi în italiană, poate ăștia și-au găsit vorbele mai pe înțelesul unora mai înceți la
minte și mai țărani…. așa ca mine …
CARMEN vrea să-i răspundă, dar renunță. Împinge ușa de la baie și își face de lucru cu
filtrul de cafea … numărând 3 cești de apă, 3x2 lingurițe de cafea. Din când în
când se uită pe geam visătoare )
PETEA (deschide ușa de la baie, vrea să intre în cameră, dar se întoarce și desprinde
biletul de pe capac, amuzat): ce avem noi aicea ???? (se uită la bilețel și apoi se
întoarce spre Carmen) … dă-mi ochelarii să-mi citesc corespondența … ați avut
chef de glume azi-noapte ?
CARMEN: Iubitu', am tradus de curând o carte care m-a pus pe gânduri … ideea
principală era că … despre unele nopți e mai bine să nu vorbești ...
PETEA : Ce cacat?
CARMEN: Ce e? …(Toarnă cafea în trei cești de pe masă; își aprinde o țigară, își ia o
ceașcă și se așează la masă.
PETEA : (Între timp, Peteacitește bilețelul distrat, apoi devine atent și il mai citeșe o dată)
Știi ce cred eu: Că uneori nici traducătorul nu înțelege chiar toate sensurile ... știi
cum e ... fiecare om e rezultatul unui întreg șir de experiențe ... de aceea doi sau
mai mulți oameni nu înțeleg același lucru dintr-un text ... Vezi ce profund sunt? Și
ca să nu-mi uit ideea, tu cum ai traduce textul ăsta?
Ii intinde biletul lui Carmen. Carmen citeste. Petea se uita la ea.

16
CARMEN: Nu stiu care e faza. Probabil e al Elizei. Nu-nteleg...
PETEA: Las' ca-nteleg eu...
(Eliza apare într-o pijama prea mare pentru ea, care o face să pară vulnerabilă,
neajutorată... abia își deschide ochii. Petea se uita destulde lung la ea. Pare destul
de agitat. )
PETEA: S-a pisat cineva un mesaj pe capacul de la WC-ul nostru.
CARMEN: Da, e pentru tine.
ELIZA : Neața ... (ia biletul buimaca, il citeste, il intoarce pe toate partile. Nu-i al meu... (ii
da biletul lui Carmen)
CARMEN: Hai mey Eliza. Pe bune? Ti-e jena de noi?
PETEA:Pai asa si trebuie.
CARMEN: Poftim?
PETEA: Nimic.
ELIZA: Nu mi-e jena deloc. Nu-i al meu. Nu cunosc nici un Alex.
PETEA: Lizuca, daca nu e al tau inseamna ca e a lui Carmen ceea ce inseamna ca
Carmen, si asta a fost o cacofonie intentionata, va murii in urmatoarele 5 minute.
Cum adica nu-i al tau?
CARMEN: Hai mai Eliza ce-ai?
ELIZA: Nu stiu, bey, ce-i cu el nu-ntelegeti?
PETEA: Nu-nu nu! Stai asa: deci ce-mi spui tu, Eliza, e ca autorul biletului "Gagiga-ta e
foarte buna la pat dar te-nseala. Pentru mai multe detalii suna la 0799 678 564.
Semnat Alex" nu e vreun pulifrici de-al tau?
ELIZA: Da... Nu e al meu.
PETEA: (deodata) Bey! Cele doua orfeline! Al cui drecu e biletul asta ca va bag pe
amandoua de unde l-am scos si trag si apa! Ce cacat!
CARMEN: Iubitu' nu-i al meu. Ce-ai? Calmeaza-te! Nu mai urla asa ca pe scena.
ELIZA: Asta cu cele doua orfeline..
PETEA: E o piesa de teatru. N-ai auzit tu acolo la cazino.
ELIZA: (relazata) Suge-o...
PETEA: Fac si asta iar eu am sa si recunosc c-o fac. Bey! Eu maine am spectacol! Tre sa
fiu relaxat iar voi doua ma socateti din minti. Carmen daca ma inseli iti sparg capu'
atat vreau sa stii. Si nu ma enervati pentru ca eu maine tre sa intru in stari
fratioare! Tre sa-mi amintesc un text pe scena, apelez la emotii. 5 zile n-am sa mai
fiu om dupa rolul asta... am facut studiu de caz!
CARMEN: Iubitu... calmeaza-te.
ELIZA: Mama ce mult vorbesti...
PETEA: Eu acolo tre sa apelez la sentimente frate! Sa fiu in adevar! Deci al cui e biletul
asta ca va trimit pe amndoua la produs in Chisinau.
ELIZA: (raspunde relazata la telefon) Da mami... Sigur (vorbeste relazata la telefon pe
toata conversatia lui Carmen si a lui Petea care e soptita)
PETEA: Carmen e al tau? I can handle the truth!
CARMEN: Nu iubitu... Doamne fereste...
PETEA: E al tau! Simt!
CARMEN: Simti pe dracu! Nu-i al meu.
PETEA: Cum nu-i al tau daca nu-i al Elizei?
CARMEN: E al ei si ii e rusine sa spuna... probabil...
PETEA: Pei zice (uitandu-se pe bilet) "Gagiga-ta e foarte buna la pat dar te inseala" Daca
facem o analiza a procesului scenic pe text, autorul mi se adreseaza mie iar
persoana in cauza are iubit. Eliza nu are iubit.
CARMEN: O fi crezut ca are... I-o fi zis Eliza ca are ca nu i-a placut de el. Nu stiu. Rahat
sunt mii de posibilitati.
PETEA: Ca-n tradus, nu?

17
CARMEN: Si ca-n actorie!
PETEA: Carmen daca ma inseli, maine-ti faci bagajele si pleci, sper ca intelegi asta!
CARMEN: E casa mea.
PETEA: Exact!
CARMEN: Exact ce?
PETEA: E casa ta? Atunci am sa plec eu.
CARMEN: Pleaca, te rog. Sunt convinsa ca lucrurile s-au schimbat drastic in Moldova.
PETEA: (sta pe ganduri, scoate o sticla de vodka din congelator, se uita la Eliza, la
Carmen si spune bland) De ce sa ma dai tu pe mine afara din casa?...
CARMEN: Esti bolnav mintal... jur...
PETEA: Iubita mea, promite-mi ca nu-i al tau. Deci m-a luat la inima. Jur...
CARMEN: Nu-i al meu iubitul meu...
PETEA: (tot bland) Te omor si pe tine si pe Eliza si ma arunc si eu de pe un bloc, intelegi?
Deci in chinuri o fac... Jur.
CARMEN: Termina... E al Elizei si stii cum e ea mai timida...
PETEA: Dar de ce-ar face Eliza asta... Dumnezeule...
CARMEN: Jur te comporti foarte ciudat.
PETEA: Ma comport ciudat? Carmen e teritoriu meu. Tipul asta s-a pisat pe teritoriul meu.
Si la propriu si la figurat! Si-a marcat teritoriul meu, eu nu stiu daca intelegi. In
casa asta ma pis doar eu.
CARMEN: Petea e doar un baiat care a facut pipi intr-un WC, serios acum.
PETEA: Nu si daca ma inseli...
CARMEN: Iar incepi? Nu e al meu. Chiar ma jignesti de-acum. Jur ca nu e al meu. Ma
crezi?
PETEA: Sigur iubita ca te cred.
Eliza revine
ELIZA: Deci ati rezovat misterul?
PETEA: Carmen te omor. E al tau.
CARMEN: pentru numele lui Dumnezeu. Voi actorii sunteti cu capul, frate? Cum rahat poti
sa treci asa de la una la alta?
ELIZA: Wow.. Tot acolo suntem...
PETEA: Eliza deci nu e al tau?
ELIZA : Nu.
PETEA: O.K.
CARMEN: Cum adica O.K?
PETEA: Bai gata ca m-ati ametit de tot. Eliza deci tu poti sa te uiti in ochisorii mei si sa-mi
juri cu mana pe inimioara ta ca nu cunosti nici un baiat Alex!
ELIZA: Exact.
PETEA: Pai sa-l sunam atunci.
CARMEN: Stai mai Petea, Nu poti sa suni la baiatul asta. Sa sune Eliza ca e treaba ei,
nu?
PETEA: Pai n-auzi ca ea nu stie.

Se cauta de mobil, nu-l gaseste. Iese nervos din camera. Carmen sare pe Eliza care e
extrem de relaxata.

CARMEN: E al meu. Te rog io mult zi ca-i al tau ca intru in rahat mare de tot.
ELIZA: Nu pot sa cred! Esti tampita? De ce...? Pe bune? Dar de ce cacat...
CARMEN: Nu mai conteaza, zi ca e al tau. Te implor. Fac orice... Spal vasele 5 ani...
ELIZA: Carmen... nu... Nu pot sa zic ca-i al meu...
CARMEN: Cum? De ce?
ELIZA: Nu vreau sa creada ca sunt o curva.

18
CARMEN: Adica ma faci..
ELIZA: Scuze in sensul de...
CARMEN: Lasa! Nu mai conteaza! Cum zici tu. Numai zi ca e al tau.
ELIZA: Nu, pe bune. Nu vreau sa creada ca mi-o trag cu alti barbati.
CARMEN: Esti tampita? N-am vrut sa spun asta. Nu esti deloc tampita! Ce cacat de
legatura are? Esti singura. O sa creada ca ti-ai gasit si tu in sfarsit pe cineva.
ELIZA: Bai... nu...
CARMEN: Esti prietena mea cea mai buna. Pentru Dumnezeu. Asta e meseria ta! Ce
cacat? Trebuie sa ma ajuti. Nu vezi ca asta e momentul?
ELIZA: Bai chiar nu pot sa... (intra Petea cu telefonul la ureche) cred ca Alex mi-a facut
asa ceva!

Carmen o pupa. Eliza sare pe Petea ii smulge telefonl si biletul si face un teatru prost
ELIZA: Petea! Ce rahat faci? E al meu. Nu-l suna pe... (se uita disperata la Carmen)
CARMEN:Alex!
ELIZA: Alex. Exact!
PETEA: Deci e al tau?
ELIZA: Da... E al meu...
PETEA: Cum adica?
ELIZA: Cum adica ce? Ce treaba ai tu?
PETEA: Pai... de ce...? Super... Adica ma bucur ca nu e a lui Carmen... Bravo iubita...
CARMEN: Un bou iubitu... Si stii cat de mult tine Eliza la el?
Eliza ia ziarul de pe masa si citeste relazata in continuare. Petea e inca nervos. Carmen isi
toarna si ea un pahar de vodka incercand sa se linisteasca.
PETEA: Pai si?
Eliza citeste relaxata
CARMEN: Pai si ce, iubitu?
PETEA: Nu vorbeam cu tine. Vorbeam cu Eliza.
ELIZA: (fara sa ridice ochii din ziar)Ce?
PETEA: Deci ti-ai gasit un iubit.
ELIZA: Aham...
PETEA: Da? Ce tare... de tine... Si... cum e?
ELIZA: Misto.
CARMEN: Cum sa fie pui, iti dai seama ca ea a avut fluturi in stomac si asta i-a frant
inima, nu?
ELIZA: Clar...
PETEA: Pai si... cum de.. s-a intamplat?
ELIZA: Pai... sunt singura... pana acum nimeni n-a tras neaptarat sa aiba o ralatie
serioasa cu mine... si a aparut el.
PETEA: Care e clar foarte serios. Se vede din bilet.
ELIZA: Dar care e problema ta?
CARMEN: dar chiar asa iubitu. Eliza umbla cu cine vrea ea.
PETEA: Normal dar sa nu se mai pise nimeni la mine in WC.
CARMEN: Petea esti tampit?
PETEA: Bay nu stiu... Sa umble cu cine vrea ea dar sa nu-l aduca la noi in casa.
CARMEN: Eliza sta cu chirie la mine in casa si aduce pe cine vrea ea.
PETEA: Sigru ca da... doar ca... sa nu fie barbat.
ELIZA: Poftim? Petea dar ce treaba ai tu?
PETEA: Bei esti sor-sa!
ELIZA: Nu suntem surori.

19
PETEA: Ma rog, esti prietena ei cea mai buna e ca si cum ai fi sor-sa. Eu nu vreau sa
aveti vreo problema nici una dintre voi. Iar un barbat intr-o casa cu doua fete nu
poate sa insemne decat probleme.
CARMEN: Iubitu eu nu stu ce ti-a facut rolul asta la care lucrezi dar esti absurd. Eliza face
ce vrea la noi in casa.
PETEA: Sa face ce vrea dar nu cu idioti ca Alex.
ELIZA: Ia vezi cum vorbesti! Alex nu e idiot. E un tip foarte misto chiar.
PETEA: Care te face curva.
ELIZA: A facut o poanta. Asa e el - mai glumet.
PETEA: I-auzi. Da cu ce se ocupa de e asa glumet?
Fetele in acelasi timp
CARMEN:E arhitect.
ELIZA: E actor. Face stand-up!
PETEA: Ce e, mah?
CARMEN: Actor...
PETEA: Am auzit asta.
ELIZA: Si e foarte bun!
PETEA: Alex si mai cum?
ELIZA: Pavel! E foate bun actor. Joaca la comedie.
PETEA: N-am auzit de el. Deci nu exista.
ELIZA: Nici el n-a auzit de tine.
PETEA: Poftim? De mine a auzit tot Bucurestiul. Tu stii ce Hmlet am facut eu in bar la
Pirati?
ELIZA: Nu stiu pentru ca nu m-ai invitat niciodata.
PETEA: Pai de cat timp stai in casa noastra, gratis, puteai sa-ti iei si tu un bilet sa ne ajuti
si pe noi. Tu stii cat castiga un actor?
ELIZA: 30 de milioane?
PETEA: Ce face mah? Eu castig 7 milioane pe luna si asta daca am noroc sa fiu
programat.
ELIZA: Alex castiga 30.
PETEA: Ma doare-n cot. Sa nu-i mai prind picioarele pe aici. Nu se pisa nimeni in baia
mea si mai ales daca e actor.
CARMEN: Iubitu te rog... Esti culmea. Eu cred ca Alex e un tip foarte dragut. Eu chiar abia
astept sa-l cunosc.
PETEA: Hai nu mai spune!
ELIZA: Si e si foarte bun la pat.
PETEA: Da? (e blocat, nu stie ce sa zica) Ma bucur ca va intelegeti din punctul asta de
vedere. Din cate-am vazut si el te apreciaza. De unde e?
ELIZA: Din Moldova. Dar are viza.
PETEA: Aham... Foarte tare de el... Cum si-a luat-o?
ELIZA: Pentru rezultate exceptionale.
PETEA: Aham... Am aplicat si eu pentru aia.
CARMEN: Dar nu ti-au dat-o.
PETEA: Scuteste-ma Carmen. Pey... ma bucur pentru voi... sa fiti fericiti...
ELIZA: Suntem deja. Cred ca ne si mutam impreuna.
CRAMEN: Cum?
PETEA: Cum adica sa va mutati impreuna? Adica pleci din casa?
ELIZA: Aham. Cred ca saptamana viitore chiar.
PETEA: Bey Eliza! Nu pleci nicaieri.
CARMEN: Eliza... nu inteleg...
ELIZA: Ce nu intelegi? Eu si Alex ne mutam la el acasa. Are o casa mare.
CARMEN:(neintelegand) Super.

20
PETEA: Nu te muti pana nu-l cunosc si eu.
ELIZA:I-auzi! Fii serios.
CARMEN: Iubitu... e treaba ei. Ce-ai?
PETEA: Pai si... ne lasi asa?
ELIZA: Oricum stateam "gratis". Nu mai bine aduceti pe cineva care sa plateasca?
PETEA: Hai mai Lizuca ca am glumit... Nu te supara asa.
ELIZA: Da nu m-am suparat deloc. Abia astept sa plec.
PETEA: pai si cum ai sa... traiesti fara noi?
ELIZA: Am o presimtire ca o sa-mi fie foarte usor.
PETEA: Eliza, imi cer scuze. Sunt putin mai agitat. A fost o situatie delicata. Chiar nu
vreau sa pleci. Carmen spune-i lui Eliza sa nu plece. E totusi prietena ta cea mai
buna.
CARMEN: Eliza, esti sigura?
ELIZA: Dap!

Suna telefonul. Petea raspunde. Carmen se duce la Eliza incercand sa inteleaga unde
duce jocul.

CARMEN: Care-i faza?

ELIZA: Chiar vroiam sa ma mut oricum.
CARMEN: pe bune?
PETEA: Buna ziua. Greseala cred. Aaaaa! Nu-nu-nu-nu! Da! Corect! V-am sunat eu mai
devreme. Ai lasat un bilet la noi pe buda... Foarte buna poanta... Eliza ne-a
explicat tot. L-am gasit eu... Eu sunt prietenul lui Carmen si-am crezut ca...

Carmen e blocata. Eliza bea relaxata in continuare.

PETEA: Cum adica? Era pentru Eliza, nu? Aham... Inteleg. Nu-nu... Nu e vina ta. Inteleg
chiar inteleg. Bine Alex... (Petea inchide telefonul) Carmen... nu pot sa cred..
CARMEN: Imi pare rau.
PETEA: Iti pare rau?
CARMEN: Da chiar...
PETEA: Nu poat sa cred...
CARMEN: S-a intamplat doar...
PETEA: Eliza poti sa ne lasi?
ELIZA: Nu...
PETEA: Eliza iesi putin te rog.
ELIZA: Nop.
Se uita la Eliza si nu mai spune nimic. Se intoarce la Carmen
PETEA: O.K. Il iubesti?
CARMEN: Nu. A fost o chestie de-o seara... Nici macar nu-mi aminte...
PETEA: Nu-nu-nu. Nu vreau detalii. Iti spun sigur asta... Il iubesti?
CARMEN: Am spus ca nu.
PETEA: Sigur?
CARMEN: Da. Nici macar nu mi-a placut.
PETEA: Deci nu-mi da detalii despre asta te rog eu mult. Imi ies din minti daca-mi fac
imagini. Si cum s-a intamplat?
CARMEN: Am... iesit aseara in club... Stiam ca tu ai repetitii...
PETEA: Deci nu va stiti?
CARMEN: Nu. Nu ne stim. Adica... aseara a fost prima data cand ne-am...

21
PETEA: Carmen... Daca apuc sa-mi fac vreo imagine cu tine la el in brate va omor pe
amandoi. Te rog eu mult. Nu-mi mai spune din astea... (pauza) Pai si ce vrei sa
faci?
CARMEN: Nimic... vreau sa... imi pare rau. Dumnezeule imi pare atat de rau...
PETEA: Bine... Eu am sa plec.
CARMEN: Petea... stai putin. Hai sa vorbim.

Petea nu sta. Da sa iasa pe usa.

ELIZA: Nu pleci nicaieri, Petea.

PETEA: Ce-ai spus?
ELIZA: Nu pleci nicaieri. Ai sa ramai aici cu iubita ta, ai s-o ierti si-ai sa traiesti o viata
foarte frumoasa. Punct.

Scena 4black-out

Iris si Vlad acum 15 ani. Ea sta pe o păsjiste si își face meditatie

transcendentala

VLAD: ce faci?
IRIS: ce fac cu ce?!
VLAD: te deranjez?
IRIS: tu ce simți? O.K....e prea mult...Gândește-te Vlad
VLAD: poți formula propoziții fără semnul întrebării ?
IRIS: Ce repede te enervezi ( si izbucneste in ras) ..uite ce e, eu meditam. Nu
ma întreba de ce...pentru ca pot, vreau, merit, habar nu am. Da, m- ai
deranjat dar ești misto. Ai niște ochi superbi. Ce mâini frumoase ai... De
unde le ai?
VLAD: ... Dar de ce ma intrebi? ( Zâmbește debusolat)
IRIS: De ce te întreb ce?
VLAD: ... ( si o sărută)
IRIS: schon, sehr Schon....
VLAD: may you switch to english?
IRIS: no!
...
IRIS: adică, frumos, foarte frumos
VLAD: Alteța, sunt onorat ca nu mi-ați adresat nicio întrebare si ca vorbiti cu
mine in limba materna. Supusul Mariei Sale poate sa... ( Iris il
întrerupe)
IRIS: Vlad-Vlad. Stop joc! Apropo de... matern... Vreau sa-ti spun ceva. Nimic
grav...
VLAD: (nu se mai joaca, o ia de maini) Spune.
IRIS: Uite...
VLAD: (itandu-se la palmele ei) Hahahah!!! Iris! Iar ti-ai notat chestii in palma.
IRIS: Pai nu vreau sa uit.
VLAD: Ia! Ce scrie? "Suna doctor la 4" Suna doctor? Ce se intampla?
IRIS: Sunt insarcinata.
VLAD: Poftim.
IRIS: Da, dar stai linistit ca nu-l pastrez.

22
VLAD: Cum adica nu-l poastrezi? Ai innebunit? Esti insarcinata? E minunat! E al
meu? Adica bineintele ca el al meu. Ce intrebare idioata!
IRIS: Vlad nu-l pastrez...
VLAD: (luand-o in brate) Termina. Esi doar speriata. Bineinteles ca-l pastram.
IRIS: Nu e al nostru Vlad. E al meu. Si nu-l pastrez.

Scena 4 black-out (cu doua saptamani mai devreme)

Mihai si Fane stau de vorb in celula lor din inchisoarea Jilava

MIHAI: Multumesc.
FANE: Ai dat si tu cateva. Da-i-n mortii lor. Astea sunt rahaturi zilnice aici.
MIHAI: Stiu. Ciudat, cum viata te invata lucruri de care te feresti.
MIHAI se simte dator lui FANE. Urmeaza o pauza scurta, trage aer in piept.
MIHAI: Mai am 2 saptamani si ies. Stii ca de cand am intrat m-ai tot intrebat si
m-ai intrebat. Nu e ca si cum sunt eu secretos sau nu imi place sa
vorbesc, doar ma stii. Dar daca eu iti zic tie lucruri, devine totul
periculos si pentru tine.
FANE: Hai ma ma lasi? Unde naiba te crezi, in Bronx? Si avem pe teava ultimul
glont? Vorba lui Ion.
MIHAI ridica ochii spre FANE si spune pe un ton extrem de serios si calm.
MIHAI: Nu, in Romania.
Dupa care lasa iar privirea in jos. FANE nu zice nimic dar are in continuare
zambetul activ.
MIHAI: Stii ce e paradoxal? Blogul ala a fost cadou de la Doina si Ana, surorile
mele. Ma rog, mai mult de la Doina ca Ana nu putea, dar ea a fost
mereu pilonul care m-a facut sa fiu sincer. Nu puteam s-o mint, efectiv
si practic.
FANE: Ce cacat e blog?
MIHAI: Ti se pare ca e momentul potrivit pentru caterinca?
FANE devine serios, isi pune mainile in san si devine foarte atent la MIHAI.
FANE: Ok, de ce nu puteai s-o minti? E un copilas pe langa tine. Mai ales
acum.
MIHAI: Iti aduci aminte cand ti-am zis ca e autista? Ei, autistii, pe langa
problemele lor medicale au ceea ce oamenii normali n-au. Au o
genialitate iesita din comun. Unii au o putere fizica extrema, altii citesc
o carte o singura data si apoi o pot reproduce cuvant cu cuvant. Ei, Ana,
sora-mea mai mica are ceea ce se numeste semiologie intuitiva.
FANE: Adica?
MIHAI: Adica poate distinge adevarul de minciuna si o face doar cand iti
priveste expresiile fetei. Uite asa! (pocneste din degete). Si crede-ma ca
n-a dat gres niciodata in 25 de ani.
FANE: Ba esti prost? Tare.
MIHAI: Ce iti voi zice acum nu paraseste celula asta blestemata. Vorbesc
serios. Daca tu decizi altfel e pe barba ta.
FANE: Sunt ochi si urechi. Sunt si dinte pentru dinte pentru tine, ai vazut. Ce
cacat, esti nebun?
La gratii apare gardianul sef pe tura. Se uita la MIHAI si zice:

23
Gardianul: MIHAI, draguta. Tocmai am petrecut o sesiune romantica cu cea
mai frumoasa din cladire, cu Alin. Dupa sesiunea asta nici capra nu mai
stie daca e pozitie sau animal. Hai sa continuam noi seara, s-o facem si
mai romantica!
MIHAI nu schiteaza nici un gest, nu ridica ochii din pamant. Intervine FANE si ii
zice gardianului:
FANE: Stimate domnule gardian, imi cer scuze dar impreuna cu onorabilul meu
coleg aveam o discutie despre fizica cuantica, analizand antiteza
teoriilor lui Einstein. Am sa va rog sa ne oferiti frumoasa placere de a o
continua in liniste. Auzi ma, si iti fut mortii in gura ma daca te mai iei de
asta.
Gardianul: Ce zici ma? Stii ce cadou de 4 zile primesti pentru asta da? N-ai mai
fost demult pe la carcera. Ti s-a facut dor.
FANE se ridica in picioare, cu pieptul in fata.
FANE: Intra si ofera-mi cadoul. Hai te rog.
Gardianul: Nici macar nu vreau sa-mi stric freza cu tine mai lache flausat. Ma
duc dupa ingerasii mei.
Gardianul pleaca. FANE se aseaza jos si se uita la MIHAI si mai serios.
FANE: Grabeste-te, nu mai e mult timp pana vin astia si dupa bataile din
carcera imi trebuie o saptamana sa pot vorbi. Poate pleci pana atunci.
MIHAI, pe un ton mai grabit.
MIHAI: Totul a inceput acum 4 ani dupa ce am terminat facultatea.
FANE: Ce ai facut?
MIHAI: Metalurgia la Politehnica. M-au convins ai mei dupa ce au mostenit
pamantul ala. Au zis ca la un moment dat o sa vina americanii sa-l
exploateze si ca eu trebuie sa fiu acolo, pregatit sa-i infrunt. Mereu m-
au crezut MIHAI Viteazul reincarnat.
MIHAI schiteaza un sunet ce pare a transmite un zambet.
MIHAI: La Pungesti nu ii credea nimeni la inceput. Un sat de idioti. Dupa care
au iesit in strada toti nervosi. Ai mei n-au iesit desi aveau acte pe cea
mai mare bucata de pamant.
FANE: Faza aia cu jandarmii si aia de au fost batuti de au dat la televizor?
MIHAI: Mda. Cand a venit primarul sa-i convinga sa falsifice actele ai mei au
refuzat. S-au luat dupa bunicu`mio care a dus mereu o lupta falsa
impotriva minciunii si s-a razboit cu sistemul si a putrezit in salinele
comuniste. Si ai mei au crezut pana in ultimul moment ca primesc
paradisul promis dupa ce am iesit din comunism.
FANE: Ce-au patit?
MIHAI: Nu stiu exact ce le-au facut. Pe certificatele de deces scria infarct. Astia
au omeni pana la IML. Primarul n-a venit nici macar la inmormantare,
desi ai mei i-au botezat nepotul. Doina s-a ocupat de tot. E putin mai
mare decat Ana cu vreo 2 ani, are 27 dar mintea ei e de 40.
FANE: Ce face?
MIHAI: E asistenta sociala la 9. Problema Anei a indreptat-o spre domeniul
asta. Cand era mica se credea Ioana D’Arc in lupta cu autismul. O
iubeste mult ma. Mult prea mult.
FANE il intrerupe vrand sa-l readuca pe Misu inapoi la subiect.
FANE: Asa frate... zi cu blogul.

24
MIHAI: Le-am luat pe amandoua dupa inmormantare si ne-am mutat la
Bucuresti. Dupa care a venit Doina la mine de ziua mea si mi-a oferit o
bucata de hartie pe care scria numele unui site, cu date de acces. Era
adresa blogului.
FANE: Pai tu stiai ma, cu scrisul cu d’astea?
MIHAI: Nu ma, dar pana mi-am gasit job ce cacat crezi ca faceam? Citeam. La
inceput scriam despre despre orice imi venea in cap. Imi varsam
frustrarile in el. Heh... imi aduc si acum aminte primul lucru pe care l-
am scris.
MIHAI ridica ochii spre FANE.
MIHAI: Cand n-o sa mai scriu pe acest blog inseamna ori ca voi fi din nou
fericit ori ca nu voi mai avea acces la net, fiind blocat intr-o celula de
inchisoare.
FANE lasa pentru prima data ochii in pamant
MIHAI: Dupa care a inceput Doina sa ma streseze, sa scriu tot, ca lumea
trebuie sa afle ca ... pana mea...
FANE: Pai da frate. Ai procedat corect. Da-i ma-n pizda mamii lor.
MIHAI. Da, i-am dat si dupa care m-au dat ei aici.
FANE: Adica?
MIHAI. Dupa ceva timp m -au sunat astia de la Realitatea sa imi ia un interviu
la TV. A 3-a zi dupa interviu, stateam in Cismigiu la bere. Era vara. A
venit un nene la mine, cica era unul dintre jurnalistii care m-au propus
pentru interviu, dar emana de la o posta putoare de SRI’st. Zice... e
alegerea ta sa scrii despre orice vrei, ca asta e ce tre’ sa facem noi,
astia din bransa. Dar ca din cand in cand poate e mai bine sa ma
cenzurez si eu. Ca cica viata-i grea dar trece repede. Si a plecat.
FANE: Cum arata ma?
MIHAI. Ma, ma crezi ca nu mai stiu? Blank total, m-am blocat, n-am putut sa
zic nimic.
FANE: Asa, si?
MIHAI: Dupa care ma suna un amic intr-o seara ca cica are nevoie de un
ajutor urgent. Ii eram dator. Sa duc o geanta unei prietene cu care
trebuia sa se vada el dar nu mai putea, ca plecase din oras. Ma duc la
Unirii in parcare, ma intalnesc cu aia si in secunda 2 apar 14 mascati.
Ma jur ca nu stiu unde erau ascunsi. Dupa ce au desfacut geanta am
vazut si eu pachetele albe aranjate frumos. Avea vreo 10 kile geanta.
FANE: Si bulangiul ala?
MIHAI. Ala a luat 1 an cu suspendare ca mi-a facut cheia asta si a scapat usor
ca un tap ispasitor ca mine.
FANE: Bai sa-mi bag picioarele. Asta-i de film frate.
MIHAI. Da, un film prost la care nu se uita nimeni, regizat excelent.
O pauza, amandoi se uita unul la altul. Se aud pasi pe hol.
FANE: De cand nu le-ai mai vazut?
MIHAI. Se fac 3 ani cand ies. Dupa ce ies ma duc la ele si ne refacem vietile.
Foarte departe de rahatul asta cu funda de aici, numit democratie. Abia
astept sa le vad.
FANE: Auzi dar daca na e asa pe genul detector de minciuni de ce nu...
MIHAI: Sa depuna ea declaratii? Nu. Niciodata.
FANE: Inteleg...

25
Apare gardianul impreuna cu alti doi.
Gardianul: Esti gata pentru citybreak-ul tau la Paris?
FANE se ridica in picioare, se uita lung la MIHAI in timp ce gardienii deschid
gratiile sa-l ia.
FANE: Ba Misule... cum am ajuns noi sa fim mintiti de papagali... tara asta a
avut mereu o pasiune pentru tradare. Tu scapa de ura frate, esti mai
bun decat mine! Ne vedem afara sau intr-o alta viata.
MIHAI: FANE si pe mine ma deranjeaza trecutul ca o cicatrice dupa o rana
adanca. Dar ura ramane mereu cel mai sincer sentiment.

Scena 6 black-out

Apartament Carmen, Petea si Eliza. Petea iese din camera lui Carmen
sarutandu-se cu ea. Carmen intra somnoroasa inauntru si se Petea se
duce la toaleta. Intre timp in sufragerie intra Eliza adormita care-si
pune o cafea. Petea iese din baie, o pisca de fund. Eliza il prinde reazata
de mana si-l saruta
CARMEN: (din cealalta camera) Iubitu imi faci si mie o cafea?

Eliza ii da cafeaua ei lui Petea sa i-o duca lui Carmen.

The end.
EA: Sunt în acel moment al vieții mele...
EL: Tot ce-ai făcut aici e...
EA : O minciună.
EL: Nu.
EA: Ăsta-i adevărul.
EL: Ăsta nu e adevărul. Când ?
EA: Când ce ?
EL: Când a început ?
EA: Acum trei luni.
EL: Acum trei luni? Mă minți?
EA: Nu, acum trei luni a început.

EA, MINCIUNA: Sunt în acel moment al vieții mele. Da, în ăla, în ăla pe care-l știi
foarte bine. Ăla în care dreapta sau stânga sunt, ambele, la limita centrală. Eu sunt
permanent cu tine. Tu știi asta. Și uite prin ce trebuie să trec de fiecare dată. Vreau
doar să știi prin ce trec.
EL, ADEVĂRUL: (Se așază pe scaun).
EA: Știe? Pare că știe. Poate că am doar senzația, dar pare că miroase a alcool.
Cred că a băut o sticlă de vin. Știe exact ce vrea să mă întrebe, dar prelungește
pauza cât poate el de mult. Creierul lui simte că nu e pregătit de răspuns, oricare ar
fi.

26
EL: Pe undeva mi-aș dori sa gresească, pe de altă parte, sper să nu o fi dat în bară
așa de rău.
EA: Nu știu de ce am făcut-o. Pur și simplu ceva era de nestăpânit acolo. Nu are
legătură cu vreun sentiment, cu vreo problemă. Cred. Se spune că dupa atâția ani
de căsnicie, lucrurile se tocesc. Se mai spune că există un prag de X ani.
EL: Noi l-am depășit.
EA: Am făcut-o fix în ziua în care am mai implinit un an. Regret rău. De-aia i-am și
spus că am ceva să-i spun. Sentimentul de vinovăție m-a omorât. N-am putut să țin
în mine nici măcar 24 de ore.
EL: Am sunat-o s-o intreb ce face.
EA: Mi-au dat lacrimile instantaneu și i-am spus că trebuie să vorbim. Poate că se
așteaptă la un divorț sau poate ar trebui să mă aștept eu la asta. Are ochii
împăienjeniți.
EL: N-am dormit toată noaptea.
EA: Tușeste ca și cum se pregătește să-mi spună ceva, să înceapă un discurs

poate, despre căsnicia noastră de ∞ ani, cum poate că eram prea tineri și cu toate
astea am crescut împreună, cum am trecut peste atâtea, peste mâinile lui rupte,
peste moartea tatălui lui, peste divorțul surorii mele, cum am fost noi puternici și am
rezistat pe lângă toți prietenii noștri care n-au reușit, care uite cum se chinuie acum
singuri. Si ce dacă tu nu poți să faci copii? Ne-a fost greu, dar am rămas împreună.
Dar nu-mi spune asta. Spune doar:
EL: "Vrei?"
EA: Și întinde sticla de vin spre mine. "Ești beat?"
EL: "Mă mai iubești?"
EA: Uite la asta chiar nu m-am gândit. Îl mai iubesc? Cu siguranță în momentul ăla
mă gândeam la orice, dar nu la asta.Îl mai iubesc. După atâția ani îl mai iubesc. În ce
sens? Cu siguranță nu mai sunt îndrăgostită. Pot să mă uit la el având fluturi în
stomac? Nu. Dacă ar da mâine o mașina peste el, probabil m-aș sinucide. Îl iubesc
ca parte din familia mea.
EL: "Mai suntem o familie?"
EA: Îmi citește el gândurile. "Nu știu." spun eu cel mai simplu răspuns, primul care
mi-a venit. În mod normal, dacă aveam senzația că am timp de gândire, cu siguranță
aș fi găsit alt răspuns.
EL: "Draga mea, ăsta poate fi un răspuns foarte greșit."

27
EA: "Cu siguranță mai suntem o familie" redresez eu pe ultima sută de metri. Și
chiar suntem, doar că nu știu dacă pot eu să trec peste ce i-am facut. Ce ciudat.
Pare că el e victima în toată faza asta. Când de fapt am început prin a fi eu victima și
am ajuns să fiu călău. Incredibil... "E vina ta." îmi iese deodată pe gură.
EL: "Poftim?"
EA: Lasă sticla de vin pe masă și se așează lângă mine. Nu mă atinge! La dracu nu fi
atât de bun încât să mă iei în brațe. Și el mă ia în brațe pentru că pe propoziția "E
vina ta" am început să plâng. Mă ia în brate și e perfect ca de obicei, iar eu nu pot să
contracarez cu nimic. El e ăla care face curat în fiecare zi, e ăla care vrea copii, e ăla
care nu țipa niciodată, care are mult prea multă răbdare. Iar eu? Eu sunt aia care
greșeste permanent, aia căreia îi place să domine și totuși să-și piardă controlul pe
plan emoțional....
EL:...Aia care trântește când nu poate vorbi, aia care plânge când nu-i iese ceva
profesional, aia care ...
EA: "Te-am înșelat" spun deodată și izbucnesc într-un plâns cu sughițuri. Iar prima
lui reacție e genială, ca de obicei.
EL:"Iubita mea, nu plânge!"
EA: Mă uit la el încremenită. Pe bune? Iubita mea nu plânge? Asta alege el să-mi
spună. Se ridică de lângă mine. Se dă doi pași mai în spate. Se uită în jos. La mine.
Iar în jos. Își pune mâinile la gură. E în momentul în care a realizat că pentru o
secundă creierul lui a refuzat să accepte informația și a spus doar "Iubita mea nu
plânge" E în momentul în care...
EL: Am de ales între a exploda și a mă liniști.
EA: Se pune pe jos și plânge. E prima dată când îl văd plângând și tot ce vreau e să
mor. Să mor acum. Doamne asta e... E mult mai dureros... decât.... credeam.
EL: "Nu cred... Ce-ai facut? Cum s-a..."
EA: Nu mai pot să suport durerea și mă ridic în încercarea de a.... de a ce? Ce e
țiuitul ăsta? Până la urmă, peste ani o sa râdem de asta. Ce spun? N-o să râdem
niciodată de asta. Asta e...Ce căcat am făcut?
EL: "Mă duc să iau țigări. Când vin înapoi vreau să știu tot. Tot, absolut tot."
EA: Tac din gură și plâng în continuare. Iese pe ușă și se întoarce.
EL: "Când s-a întâmplat?"
EA: "Ieri." Se uită la mine oarecum surprins că i-am spus așa repede. Din fericire nu
face legătura cu faptul că a fost ziua noastră. Incredibil... Hai că ajută la ceva faptul
că nu și-a amintit niciodată când sărbătorim ziua noastră. Aud mașina. Mă întorc și

28
mă duc în sufragerie. Da, ca să mă sinucid. Nu pot să mă gândesc decât la "Unde
am pus diazepam-ul ăla?" Nu-l găsesc. Mă duc în bucătărie și mă uit prin cutii. Unde
căcat? Hai! Orice! Un flacon de flamexin, orice! Nu găsesc decât niște vitamine.
Regret că nu mai sunt ipohondră. Trebuie să existe și alte variante să te sinucizi
repede. Mă duc și iau o curea de-a lui din șifonier. Iau un scaun. O agăț de firele de
electricitate. Nu avem lustră aici. Nici nu vreau să mă spânzur de lustră. O potrivesc
direct în jurul gâtului și o închei. Mă arunc fără să gândesc. Plafonul se rupe,
cureaua se desface. Acum am jumătate din gât zgâriat. Lasă asta. Tocmai am avut
curaj să mă sinucid fără să clipesc. Nu știam că sunt în stare de așa ceva. Nici un
moment de frică, nici măcar unul. Mă uit în sus. Plafonul s-a rupt, dar firele sunt încă
acolo. Trebuie doar să pun mâna pe amândouă. Ma întind pe jos lângă canapea și
încep să plâng iar. Aud mașina. În mod normal ar trebui să mă ridic și să șterg varul
de pe jos, să arunc cureaua. Dar vreau să vadă, ceva din mine să spună: "Uite cât
de rău îmi pare, vezi?" Deci totuși ceva din mine nu vrea să facă pasul ăsta.
EL: "Esti?"
EA: "Da!"
EL: "Vino încoa'!"
EA: Mai bine. Strâng repede varul de pe jos cu un sfert din pernuța de pe canapea.
Arunc cureaua sub pat și intru în bucătărie.
EL: "Ce căcat ai la gât?"
EA: Corect. Asta nu pot s-o ascund. Și mai ales lui, el care e în stare să vadă dacă
m-am înțepat cu un ac în pielea capului. "M-am lovit." Trece în goana pe langă mine
și se duce în sufragerie. Vede plafonul spart.
EL: "Futu-ți nația mă-tii"
EA: Vine în goană spre mine. Alerg și mă bag în budă. Mă încui. N-ar da niciodată în
mine, dar cred, totuși, că azi s-au adunat prea multe.
EL: "Ce rahat e în capul tău?"
EA: Strigă el și trântește de câteva ori cu picioarele în ușă.
EL: Mă opresc.
EA: Trec câteva secunde în care tace.
EL:"Eu sunt în bucătărie. Fumez o țigară. Vino când... vrei."
EA: Aștept să aud bricheta și mă ridic de pe gresie. Deschid ușa ușor deși nu e
genul care să vrea să-mi facă vreo surpriză. Mă duc în bucătărie și mă așez pe
scaun. El fumează încet.
EL: "Pentru ce ai făcut-o?"

29
EA: "Pentru orgasm bănuiesc" zic. El zâmbește
EL: "Am trecut prin asta de mii de ori."
EA:"Nu-i adevărat! E prima dată."
EL:"Termină... Știi ce probleme grave de memorie ai."
EA: Probleme de memorie? Îmi amintesc perfect despre noi doi. Ne știm de mii de
ani. Ce e în capul lui?
EL: "De-aia te și relevi atât de ușor. De-aia mi-ai și recunoscut în doar 24 de ore."
EA: "Dar nu te-am mai înșelat niciodată!!!"
EL: "M-ai înșelat de miliarde de ori. Ai încercat să te sinuzici de miliarde de ori și de
fiecare dată se rupe plafonul. S-a rupt și acum, corect?"
EA: "Da."
EL: "Și ai ascuns cureaua sub pat. Am dreptate?"
EA: Cum rahat știe? De unde știe toate astea?
EL: "De fiecare dată încerci să-ți ascunzi urmele. Am dreptate?"
EA: "Nu știu." spun șocată
EL:"Corect, pentru că nu-ți amintești."
EA:"Am probleme chiar atât de mari de memorie?"
EL:"De-aia suntem împreună, draga mea."
EA: "Cum adică?"
EL: "Nu putem exista unul fără celălalt. E ca moartea și viața, așa suntem și noi."
EA: "Deci nu putem...?
EL: "Îmi pui întrebarea asta de fiecare dată și răspunsul e nu. Nu putem divorța. Ai
vrea?"
EA: "Tu?" întreb eu.
EL: "Nu, eu nu vreau. Te iubesc prea mult și nu pot trăi fără tine. Când am fost
creați, El, Creatorul, mi-a spus foarte clar asta: eu am să te iubesc toată viața pe
când tu din când în când, dar de trăit unul fără altul, e imposibil."
EA: "Deci ma ierți?"
EL: "Evident. Ca de fiecare dată."
EA: "Deci eu sunt condamnată să trăiesc cu tine, chiar dacă nu te iubesc?"
EL: "Din păcate."
EA: La dracu. E chiar nasol. Toată viața cu el. Noi trăim miliarde de ani. Noi doi
trăim miliarde de ani. Nu pot să stau doar cu unul.
EL:"Vrei să mă înșeli iar. Deja vrei să mă înșeli iar." îmi spune el.

30
EA: "Ascultă!" îmi șterg eu lacrimile "Pentru tine e ușor. Ești predestinat să placi
tuturor, să aduci doar bine. Să fii crezut fără clipire, să exiști necondiționat! Pentru
Dumnezeu, pentru mine e greu. Îmi pierd memoria total o dată la câteva ore și sunt
nevoită să mă las de izbeliște în brațele oricui mă vrea."
EL: "Da, dar tu poți fi dulce și perversă în același timp, poți fi azi și mâine, poți fi aici
și peste tot, pe când eu, sunt plat"
EA: "Dar iubit! Tu înțelegi ce înseamnă asta? Ești iubit!"
EL: "Și tu ești iubită."
EA: "Doar de tine!!!!" strig eu. "Am nevoie să fac asta, înțelegi? Asta sunt eu."
EL: "Înțeleg perfect, de ce te agiți asa? Când ne-am născut..."
EA: "Tu te-ai născut cu mult înaintea mea!" țip eu.
EL: "Doar cu o secundă."
EA: "E enorm!"
EL: "Bine..." Trebuie s-o liniștesc. "Du-te și fă ce simți. Te aștept aici."
EA: "N-am să-mi amintesc nimic când mă suni, nu?"
EL:"Nu."
EA: Ies pe ușă. Abia aștept o nouă victimă. Am una dintre cele mai mișto sarcini din
lume. Și-mi place. Îmi place să te învălui, să mă isc ușor la tine în cap, să vin tot mai
aproape, să te conving, ca apoi, din senin, absolut din senin, tu să apelezi la mine,
în detrimentul lui. În detrimentul celui pe care nu pot să-l părăsesc niciodată. Și asta
e adevărat. Asta e chiar adevărat. De data asta poți să mă crezi. Dar doar de data
asta.

31