DE-A BABA-OARBA

Personajele:
Dvori Manhes – 15 ani
Asaf Saharov – 17 ani
Sela Borohov – 17 ani
Gidi Betser – 17 ani
Şmulic Kuper – 17 ani
Procuroarea – 30 ani
Avocatul (A), (SE), (G), (SH) – 33 ani

Scena se petrece în curtea din spate, în chibuţul „Gan Veradim” – 1988, şi la Tribunal – 2001

Scena 1

Tribunal.
Avocaţii stau cu spatele la public, îmbrăcaţi în robe negre.
Interogatoriul nu este încă agresiv. Lumina o orbeşte pe Dvori, care începe să îşi piardă rapid
încrederea de sine.

DVORI (în şoaptă): Dvori Manhes.

AVOCATUL (A) (tare): Poţi vorbi mai tare?
DVORI: Sunt Dvori Manhes. Am 16 ani. Aveam 14 ani şi 10 luni când s-a întâmplat.
AVOCATUL (A): Ţi-e teamă?
DVORI: Poftim?
AVOCATUL (A) (blând): Nu m-ai auzit?
DVORI: Ba da.

Pauză.

AVOCATUL (A): Ţi-e teamă?

DVORI: Nu mi-e teamă!
AVOCATUL (A): De ce să-ţi fie teamă?
DVORI: M-ai întrebat dacă mi-e teamă. Nu mi-e.
AVOCATUL (SE): Povesteşte-ne despre tine.
DVORI: Ce?
AVOCATUL (SE): Povesteşte-ne despre tine.
DVORI: Am auzit întrebarea. Voiam să ştiu ce vreţi să vă povestesc.
AVOCATUL (SH): Spune-ne câteva lucruri despre tine. Vrem să te cunoaştem un pic mai
bine.
DVORI: Ce fel de lucruri?
AVOCATUL (SH): Cine eşti? De unde vii? De ce eşti aici?
DVORI: Sunt singură la părinţi.

Pauză.

AVOCATUL (G): Şi altceva?

DVORI: Tatăl meu a murit când aveam cinci ani. Acum, stau cu mama.
AVOCATUL (G): Unde?
DVORI: În oraş.
AVOCATUL (A): Când ai plecat din chibţul „Gan Veradim”?
DVORI: Imediat după ce s-a întâmplat.
AVOCATUL (A): Te-ai născut în „Gan Veradim”?
DVORI: Nu. Ne-am mutat acolo după ce a murit tata.
AVOCATUL (G): Câţi ani aveai?
DVORI: V-am spus deja: cinci.
AVOCATUL (A): De ce te afli aici, Dvori?
DVORI: Pentru că... m-au violat.
AVOCATUL (A): Împotriva voinţei tale?
DVORI: Am spus viol, nu-i aşa?
AVOCATUL (A): Cu brutalitate?

Pauză.

AVOCATUL (SH) (ridicând tonul): Cu brutalitate?

DVORI (încet): Cum adică?
AVOCATUL (SH): Cu forţa?
DVORI: Da.
AVOCATUL (SE): Îi vezi aici?
DVORI: Da.
AVOCATUL (SE): Poţi să ni-i arăţi?
DVORI: Da.

Îi arată cu degetul. Avocaţii îşi scot robele.

Sela Borohov. Şmulic Kuper. Gidi Betser. Asaf Saharov.

AVOCATUL (A): Ce te-a făcut să te dai în leagăn în ziua aceea?

DVORI: Aşa mi-a venit. Îmi place să mă dau în leagăn.

Un leagăn cade din podul teatrului. Scena devine loc de joacă.

Scena 2

După-amiază fierbinte de august. În curtea din spate. Puzderie de frunze. Loc de joacă pentru
copii. Din când în când, se aud sirenele pompierilor.
Din depărtare, răzbat vocile copiilor care se joacă pe terenul de sport.
Dvori se dă în leagăn din ce în ce mai sus.
Un pantof al lui Şmulic e proiectat pe scenă. Şmulic vine alergând după el.

DVORI (în leagăn): La ce te uiţi?

ŞMULIC: La nimic. (Continuă să privească.)
DVORI: Nu te mai uita!
ŞMULIC: E periculos, ce...
DVORI: Ce ce?
ŞMULIC: E un leagăn vechi. O să cazi cu el.
DVORI: Poate n-o să cad. Ce-ţi pasă ţie?
ŞMULIC: De ce vorbeşti aşa cu mine?
DVORI: Vorbesc cum am chef.
ŞMULIC: Să nu mai vorbeşti aşa cu mine!
DVORI: De ce, ce-o să-mi faci?
ŞMULIC: Ce-ai cu mine?
DVORI: Ştiu că tu ai pus bileţelul la mine în geantă.
ŞMULIC: Ce bileţel?
DVORI: Ştii tu care, că tu l-ai pus!
ŞMULIC: N-am pus nimic!
DVORI: Ba ai pus! Te-am văzut învârtindu-te pe-acolo.
ŞMULIC: Pe-acolo, pe unde?
DVORI: În jurul genţii mele, la sport.
ŞMULIC: N-am pus niciun bileţel, clar?
DVORI: Ba da! L-am găsit după ce-ai plecat. Aşa că nu-mi spune mie că n-ai făcut-o, când
ştiu sigur că ai făcut-o. Şi nu mă-nvăţa cum să mă dau în leagăn, pentru că nu vreau să am de-
a face cu tine!
ŞMULIC (explodează): Ce mă doare pe mine cum te dai tu în leagăn? N-au decât să-ţi spargi
şi capul, că nu-mi pasă! Eu îmi văd doar de-ale mele, aşa că scuteşte-mă! Oricum, cin’ te crezi?
DVORI: Să nu mai vorbeşti cu mine!
ŞMULIC: Nu mai vorbesc.
DVORI: Atunci, tacă-ţi fleanca!
ŞMULIC: Fii atentă!
DVORI: Cine te-ntreabă pe tine!
ŞMULIC: Fii atentă, Dvori!
DVORI: Mă ameninţi?

Asaf, Gidi şi Sela sosesc jucând fotbal. Şmulic nu-i observă.

ASAF(îi aruncă mingea lui Şmulic): Prinde, Şmulic!

ŞMULIC: Idiotule!

În timpul scenei, băieţii îşi pasează, pe rând, mingea, alert.

Este evident că Dvori e îndrăgostită de Asaf. Se preface că citeşte o revistă.

SELA: Nu mă duc la niciun curs de piloţi, chiar dacă mi-o cer!

GIDI: Ne-ai mai spus asta.
SELA: Crezi că nu mă ţin de cuvânt?
GIDI: Tu, să refuzi un curs de piloţi?
SELA: Pariem că da? Piloţii sunt nişte mototoli. Eu vreau la antitero sau la scafandri. Şi, dacă
nu trec, mă înscriu la ofiţeri de marină.
GIDI: Mi-aprind o ţigară, nu-mi pasa mingea. (Ia o ţigară în gură.) Pe cât vrei să pariem că,
dacă te cheamă, te duci imediat, ca o fetiţă?

Sela proiectează mingea în capul lui Gidi, căruia-i cade ţigara din gură. Gidi înjură.

SELA: Nu mă crezi că, dacă am zis că nu mă duc, nu mă duc?

GIDI: Nu.
SELA: Foarte bine atunci.
GIDI: Nu te cred.
SELA: De ce?
GIDI: De ce da?
SELA: De ce nu?
GIDI: Că nu te cred.
SELA: Nu mă crede.
GIDI: Ce să cred?
SELA: Ce ţi-am zis adineauri.
GIDI: Ce mi-ai zis?
SELA: N-are nicio importanţă, cretinule!

Sela proiecteză mingea foarte aproape de faţa lui Dvori.

ASAF (către Dvori): Mai bine ţi-ai găsi alt loc unde să stai.
DVORI: De ce?
ASAF: Pentru că o să te lovească-n cap.
DVORI: E-n regulă.
ASAF: Ce-i-n regulă?
DVORI: Nu mi-e frică.
ASAF: De ce nu ţi-e frică?
DVORI: De minge. Nu mi-e frică de minge.

Asaf se uită la Dvori, care se emoţionează. Şmulic dă cu şutul în minge direct spre capul lui
Dvori. Asaf deviază mingea cu mâna.

GIDI (lui Dvori): Dacă n-o prindea, îţi zbura capul.

SELA: N-ai auzit-o? Nu-i e frică.
ŞMULIC: Ar putea să fie la antitero cu tine.
DVORI: Ce-ce?
GIDI: Eşti în clasă cu sor-mea, nu?
DVORI: Da.
GIDI: Şi de ce nu eşti în excursia cu şcoala?
DVORI: Nu-mi plac excursiile cu şcoala. Şi nici copiii din clasa mea nu-mi plac.
GIDI: Zău aşa?
DVORI: Nu mă interesează.

Pauză. Băieţii o cercetează cu privirea.

GIDI: Vrei o ţigară?

DVORI: De care?

Scoate un pachet de Broadway.

DVORI: Eu fumez doar Nelsons.

SELA: I-auzi!
GIDI: Şi eu. Dar nu mai aveau decât astea la magazin.
DVORI: Ştiu. Şi eu am luat Sheratons. Dar le-am uitat acasa.

Se uită spre Asaf din când în când, să vadă dacă o ascultă.

GIDI: Vrei, sau nu vrei o ţigară?

DVORI: Bine.
Gidi îi dă o ţigară şi i-o aprinde. Dvori trage un fum.

ASAF: Ce citeşti?
DVORI: „Revista Motocicliştilor”.
SELA: I-auzi!
GIDI (imitându-l pe Sela): I-auzi!
ASAF: Îţi plac motoarele?
DVORI: Fac economii să-mi iau unul.
GIDI: De care?
DVORI: Depinde cât strâng.
ASAF: De care ţi-ar plăcea?
DVORI: Ei, dacă aş avea destui bani, un CBR-600.
SELA: Îţi plac motoarele japoneze?
DVORI: Şi alea italieneşti.
GIDI: De care?
DVORI: Se zice că 851 e destul de ca lumea.
SELA: Da.

Încep să joace fotbal din nou.

ASAF: Cine zice?

Dvori tace, nesigură.

DVORI: Lumea.
ASAF: Care lume?
DVORI: Păi, experţii.
ASAF: Ce zic? Ce zic exact, Dvori?
DVORI: Că sunt bune la luat curbele.
ASAF: Deci, de care-ţi iei?
ŞMULIC (explodează): Ce motocicletă?... Nu-şi ia nicio motocicletă! Oricum, de ce-i asculţi
aiurelile? Pe cine crezi tu că păcăleşti cu cumpăratul unei motociclete?
DVORI: O să-mi cumpăr, e bine?
ASAF (lui Şmulic): Eşti la ciclu? Ai probleme? Ce te-a apucat să vorbeşti aşa?
ŞMULIC: Idiotule!
DVORI: O Suzuki GS-500 la mâna a doua.
ASAF: Ce?
DVORI: Asta-mi cumpăr, când o să pun deoparte destul.
ASAF: Beton.

Dvori capătă încredere.

DVORI: Vreau să mă duc la Eilat. Drumul e drept cât vezi cu ochii. Când conduci la Eilat
noaptea şi drumul e gol, poţi să mergi cât de tare vrei.
ASAF: Şi nu ţi-e frică?
DVORI: Nu mi-e frică de nimic.
SELA: I-auzi!
ASAF: Noi... Dvori, nu? Noi mergem cu motoarele de Iom Kipur. Poţi să vii cu noi dacă vrei.
ŞMULIC: Nici vorbă!
DVORI: Dar nu am cum să-mi cumpăr una până atunci.
ASAF: Ne descurcăm noi.
ŞMULIC: Cum adică, ne descurcăm? Suntem patru, cu două motoare. Unde o s-o pui şi pe ea?
ASAF: Ţi-am zis, o să ne descurcăm.
ŞMULIC: O legi de-un cablu şi-o tragi după tine?
ASAF (către Dvori): Nu-l băga în seamă! E la ciclu.
ŞMULIC (proiectează mingea în Asaf): Tacă-ţi fleanca!
ASAF: Şi ce altceva îţi mai place, în afară de motoare?
DVORI: Cum adică?
ASAF: Nu ştiu... activităţi... independente...
DVORI (repede): Pe bune?
ASAF: Vrei să vii cu noi la lac diseară?
DVORI: Poate.
ŞMULIC (furios): Ce nevoie ai de ea acolo?
SELA (lui Şmulic): Calmează-te!
ŞMULIC: De ce să vină? Ce nevoie e de ea? Nu-i e locul acolo.
ASAF (către Dvori): Îţi place peştele?
DVORI: Peştele?
ASAF: Îţi place?
DVORI: Ce fel de peşte?
ASAF: Ce fel îţi place?
DVORI: Adică ce fel îmi place să mănânc?
ASAF: Yep.
DVORI: Nu ştiu. Prăjit.
ASAF: O să prăjim ceva, atunci.
GIDI: Eu aduc berea.
SELA: Ce treabă ai tu cu berea?
GIDI: E cald. Şi merge cu peştele. Ai vreo problemă?
SELA: Toată ziua nu face altceva decât să fumeze şi să bea. Te-ai înmuiat, Gidi.
GIDI: Şi ce?
SELA: O să devii un adevărat poponar.
GIDI (îl ia în braţe pe Sela pe la spate): O, dragostea mea...
SELA (îl împinge pe Gidi): Taci dracului!!
DVORI: Să-mi aduc şi casetofonul?
ASAF: Sigur, de ce nu?
GIDI: Ce muzici ai?
DVORI: Tot felu’. Ce să aduc?
ASAF: Ceva ca lumea.
DVORI: Bine, da’ ce vă place?
SELA: Adu ceva ca lumea. Ce faci atâta caz?
DVORI: Nu, da’ nu ştiu dacă...
ASAF: Ce?
DVORI: Am tot felul... Nu ştiu ce ascultaţi voi...
SELA: Adu orice.
DVORI: Daţi-mi două minute. (Se uită spre ei, îngrijorată că ar putea pleca fără ea.)
ASAF: Te-aşteptăm.
DVORI: Vin imediat.

Porneşte în fugă.

ASAF: Dvori...
DVORI: Da?
ASAF: Vino puțin aici!

Se apropie de el cu inima bătându-i puternic.

ASAF: Ai ceva în păr. O frunză. (O ia şi i-o întinde.) Hai, fugi!

Dvori iese alergând.

ASAF: Dvori! Vino puțin.

Dvori se opreşte.

ASAF: Adu şi o tigaie. Ai o tigaie?

DVORI: Am tot felu’. Pot să aduc două. Două mărimi diferite...
ASAF: Adu una. Sau două. Cum vrei tu.
DVORI: Aduc două.
ASAF: La ce-ţi trebuie două?
DVORI: Da’ câte să aduc?
ASAF: Câte vrei tu.
DVORI: O să aduc una. Sau... două.

Fuge emoţionată, se loveşte de ceva, aproape cade. Dispare. Băieţii încep să joace fotbal.

ŞMULIC: Ce-ţi trebuie să o iei cu noi la lac?

SELA: Să ne cureţe peştele. Care-i problema ta?

Pauză.

ŞMULIC: O s-o futeţi?

Pauză.

ŞMULIC: Vreţi s-o futeţi, nu-i aşa? Asta e! O s-o futeţi.

GIDI: Şi care-i problema lui?
ŞMULIC: Vreţi s-o futeţi, nu-i aşa?
SELA: Ce te-a apucat? E-ntr-a noua...
ŞMULIC: Într-a noua? E nebună!
GIDI: Calmează-te! De ce trebuie să faci atâta caz din orice?
ŞMULIC (prinde mingea, punând capăt jocului): Pentru că nu vreau să vină cu noi la lac, de-
aia.
SELA: Ţi-am zis: o să cureţe peştele.
ŞMULIC: Curăţ eu, bine?
ASAF: Puteţi curăţa împreună.
GIDI: Ce-ai cu ea?
ŞMULIC: E o idioată. E nebună. Îşi pune vată în sutien.
SELA: Ei, pe dracu’!
ŞMULIC: Vă zic eu, îşi pune vată-n sutien.
GIDI: Ai văzut tu?
ŞMULIC: Ştiu eu.
SELA: Vată, pe dracu’!
ASAF: O să verificăm cu prima ocazie, bine?

Întuneric.

Scena 3

Grădina tribunalului.
Cei patru avocaţi intră deodată.

AVOCATUL (G): Cum vi se pare gagica?

AVOCATUL (SE): Care dintre ele?
AVOCATUL (G): Procuroarea. Despre ea vorbim.

Pauză scurtă.

AVOCATUL (SE): E ca lumea. Are un cur mişto. Mic, dar rotund.

Procuroarea intră, auzind ultima replică.

PROCUROAREA: Mulţumesc.
AVOCATUL (SE) (jenat): Scuze.
PROCUROAREA: De ce? E un compliment.
AVOCATUL (A) (încercând să fie drăguţ): Despre ce vroiai să ne vorbeşti? Ai zis că e ceva
de discutat.
PROCUROAREA: Tu primul. Ai zis că ai o propunere. S-o auzim!
AVOCATUL (A): Bănuiesc că vorbim despre acelaşi lucru. Încheierea cazului „ Gan
Veradim”, sau cel puţin o cerere de amânare, fiindcă...
AVOCATUL (SH) (îl întrerupe): Fiindcă unde e logica unei condamnări pentru act sexual
consimţit cu o minoră, când acuzaţii sunt, şi ei, minori? Ce obţii cu asta? Nu ai un caz. Sunt
toţi sub şaptesprezece ani.

Pauză.

AVOCATUL (G): Gândeşte-te... Nu trebuie să te hotărăşti acum. Putem negocia mai târziu.
Eram în drum spre judecător. A cerut să ne vadă.

Dau să plece.

AVOCATUL (A): O clipă. Ce vroiai să ne propui?

PROCUROAREA: Nu voiam să vă propun nimic. Voiam doar să vă comunic că am
schimbat capul de acuzare din „act sexual consimţit cu un minor” în „viol în grup”. L-am
informat şi pe judecător. De aceea a cerut să vă vadă.
AVOCATUL (A) (uimit): Ce?
PROCUROAREA: În concordanţă cu articolul 1, paragraful 345 din Codul Penal: „Oricine
comite un act sexual fără consimţământ cu un minor sub 16 ani, în prezenţa uneia sau a altor
persoane, care s-au strâns pentru a comite un viol, executat de unul sau mai mulţi dintre ei, se
consideră că a comis infracţiunea de viol şi se pedepseşte cu închisoare până la 20 de ani.”
Pauză.

AVOCATUL (A): Ce ştii azi şi nu ştiai ieri?

PROCUROAREA: Că a avut loc un act sexual fără consimţământ.
AVOCATUL (G): Despre ce vorbeşti? Nu s-a opus. Nu a ţipat. Nu a plecat, chiar dacă n-a
fost forţată să rămână.
PROCUROAREA: Adevărat.
AVOCATUL (SH): Atunci ce mai vrei?
PROCUROAREA: Faptul că n-a opus rezistenţă nu era un semn de acceptare, consimţământ
sau cooperare. Era un semn de neputinţă, de neajutorare, de umilinţă. Au manipulat-o cu
abilitate până când n-a mai fost altceva decât un obiect, fără identitate și fără voinţă proprie.
AVOCATUL (SE): E un argument abstract, nu are niciun de temei real. Niciun judecător n-o
să accepte asta. Aici, e vorba de fapte concrete, dovezi...
PROCUROAREA: Vorbim despre viaţa unui om. Vorbim despre dreptate.
AVOCATUL (SE): Sistemul juridic se bazează pe lege, nu pe dreptate. Iar natura legii e să
rămână în urmă, dar femeile, prin firea lor – şi ia-o ca pe un compliment – sunt prea naive şi
romantice ca să înţeleagă asta.

Se întorc să plece din nou. Ea ezită o clipă.

PROCUROAREA: Aţi auzit de bebeluşul, născut în Tibet, jumătate bărbat, jumătate femeie?

Pauză.

PROCUROAREA: Şi cu pizdă, şi cu creier!

Întuneric.

Scena 4

Curtea din spate.

E seara devreme. Asaf se joacă cu mingea. Gidi şi Sela se luptă în joacă. Şmulic repetă
câteva mişcări de arte marţiale japoneze. E evident că se pricepe.
Gidi şi Sela râd de el, imitându-l.
Şmulic îl atacă pe Gidi, drept răspuns.
Sela îi sare în ajutor lui Gidi şi îi trage în jos pantalonii lui Şmulic.
Se aude muzică din depărtare. Asaf le atrage atenţia. Se ascund imediat, întâi Asaf, apoi Gidi
şi Sela, Şmulic ultimul.
Dvori intră alergând, cu o tigaie într-o mână şi cu un casetofon imens, cu muzica dată tare în
cealaltă. Se opreşte brusc, când vede că nu e nimeni. Se întoarce disperată. Băieţii sar în
spatele ei.

ASAF: Pe unde ai fost, Dvori? Te căutam... Glumesc... Haide...

DVORI (se relaxează, râde): N-o să vă vină să credeţi ce mi s-a-ntâmplat cu paznicul! Zice:
„Unde te duci?” Îi spun: „În curte.” Zice: „Şi la ce-ţi trebuie tigaia? Furi peşte din lac?” „Nici
vorbă, zic eu, e un joc nou cu mingea. Trebuie s-o prinzi cu tigaia. Ce peşte? Ce să fac cu
peştele?” (Izbucneşte în râs. Se opreşte timidă) Când plecăm?
ŞMULIC: Nu plecăm.
ASAF: E prea devreme. Mai sunt muncitori acolo. Trebuie să aşteptăm să se-ntunece. I-ai
spus maică-tii că te-ntorci târziu?
DVORI: Nu-i cer eu voie ei.
SELA: Are dreptate. Ce, e copil?
GIDI: Vrei o bere?
DVORI: Da.
ASAF: Nu eşti cam mică să bei bere? (Îi ia berea şi o pune deoparte.)
DVORI: Beau de când aveam 13 ani. Am început să fumez... chiar dinainte. (Scoate un
pachet de Sheraton din buzunar. Gidi îi aprinde ţigara.) Mai fumez şi iarbă când am chef.
Nu-mi pasă ce zice lumea.

Asaf îşi scoate cămaşa. Dvori pare jenată.

DVORI: E cald... sunt peste 40 de grade azi. S-au auzit sirene de pompieri toată ziua. Pot să
dau gata trei doze de bere deodată.
SELA: Nu zău?
DVORI: Am făcut-o de multe ori.
SELA: Nu!
ŞMULIC: Du-te acasă, bea cu Barbie! Ha, ha, ha...

Băieţii fac haz de râsul lui.

DVORI: Nu ţi-a cerut nimeni părerea.

ŞMULIC: Râd de tine. Nu te-ai prins încă?
GIDI: De tine râdem, Şmulic, prinde!

Gidi agită o doză de bere şi i-o aruncă lui Şmulic.

GIDI: Bea o bere! Relaxează-te!

ŞMULIC (Deschide berea care dă pe dinafară): Idioţilor...
SELA: Dă-mi o bere!
GIDI: Ei, Dvori, hai, să te vedem cum termini trei beri deodată.
DVORI: Nu prea am chef acum...
GIDI: Termini trei deodată?
DVORI: Da.
GIDI: Dacă tu poţi să bei trei beri, eu-s semafor!
SELA (lovindu-l pe Gidi în spate): Hai, să vedem cum te aprinzi!
GIDI (către Sela): Baliverne! Fetiţele nu beau trei beri deodată.
DVORI: Nu trebuie să mă crezi...
ASAF: Nu te interesează dacă oamenii te cred sau nu?
DVORI: Pe cât punem pariu că pot să beau trei beri deodată?
ASAF (către Gidi): Una e de-ajuns.
DVORI: Pot să beau trei.
GIDI: Începe cu una!

Gidi îi aruncă prima doză. Ea o prinde şi începe să bea.

În timp ce bea, berea i se scurge pe piept. Termină prima doză. Gidi i-o aruncă pe a doua.
Termină şi a doua doză. Gidi i-o aruncă pe a treia. Asaf o prinde în aer.

ASAF: Două sunt de-ajuns.

DVORI: Pot să beau trei.
GIDI: Nu e o fetiţă.
SELA: Nu, nu mai e o fetiţă, asta-i sigur.
DVORI (îşi pierde entuziasmul imediat): Râdeţi de mine?
ASAF: De ce am face asta?

Se apucă din nou să joace fotbal. Gidi se uită prin geantă.

GIDI: Ce casete ai adus?

DVORI: De toate. Nick Cave. Metallica. Public Enemy.
GIDI: Şi Beatles?
DVORI: Bleah!

Cei patru băieţi se opresc şocaţi. Fetei îi este teamă că a exagerat.

DVORI: Ei, sunt OK câteodată... White Alboom e-n regulă...

SELA: Ne-ai speriat...

Reîncep să joace fotbal.

GIDI: „Album”, nu „Alboom”.

DVORI: Ce?
SELA: A zis bine. E „Alboom”, nu „Album”.
GIDI: Așa se pronunță în engleză.
ASAF (către Dvori): Vrei să dansezi?
DVORI: Când?
ASAF: Când vrei tu.
DVORI: Unde?
ASAF: Oriunde vrei tu.
DVORI: Ce vrei să spui?
ASAF: N-ai curaj?
DVORI: Ce, acum?
ASAF: Când vrei tu.

Tăcere. Nu e sigură dacă el vorbeşte serios sau nu.

DVORI: De ce să dansez?
ŞMULIC: Te fac din vorbe, tu nu vezi?
SELA: Cine face pe cine? I-am zis să danseze. Ea a adus casetofonul, aşa că i-am cerut să
danseze. Tu ce vrei?
ŞMULIC (strigă): O să ţi-o tragă!
SELA: Taci din gură! Îi cerem să danseze. Ce te-a apucat?
DVORI (către Şmulic): Ţi-am zis să nu te mai bagi.
SELA (către Asaf): Cu ce-am greşit că i-am cerut să danseze?

Dvori se uită la Asaf, aşteptând răspunsul lui.

ASAF: N-ai greşit deloc.

Gidi dă drumul la casetofon. Se aude muzica. Băieţii o îndeamnă să danseze.

DVORI: Ce, aici?
ASAF: Oriunde vrei tu.
DVORI: Nu ştiu...
SELA (pierzându-şi răbdarea): E doar un dans, nu un zbor pe Lună. La ce trebuie să te
gândeşti atât?
DVORI: Ce, să încep să dansez aici, aici în mijloc, chiar în mijloc...?
SELA (îl împinge pe Gidi spre ea): Gidi dansează cu tine. El se duce prin discoteci. Îşi pune
rochia maică-sii şi...
GIDI (aruncă mingea în Sela): Tacă-ţi fleanca!
DVORI: Nu e asta... doar că... nu-s eu în largul meu.

Pauză.

SELA: Atunci nu dansa!

Băieţii încep să joace fotbal din nou. Şmulic li se alătură. Dvori începe să danseze încet.
Băieţii se opresc din jocul de fotbal, ca s-o privească. Dvori închide ochii şi îşi dă drumul.
Gidi dă muzica mai tare. Dansul e din ce în ce mai animat. Şmulic se uită la ea de departe,
din ce în ce mai furios. Apoi, în momentul culminant, se duce şi opreşte muzica.

ŞMULIC: Du-te naibii acasă, mă auzi?

DVORI (veselă): Nu ţi-am cerut ţie voie. (se duce să dea drumul la casetofon)
ŞMULIC: Cară-te de aici, stricato!
DVORI: Nu mă sperii tu pe mine!
ASAF (îl trage pe Şmulic de-o parte) Calmează-te, omule!
ŞMULIC: Ce eşti tu, avocatul ei?
ASAF: Eşti cam înţepenit! Înţepenit şi enervant.
ŞMULIC: Vrei s-o fuţi, ai?
SELA: Şi care-i problema ta? Ţi s-a sculat? Du-te de-aici şi rezolvă-te! Ce ne tot acuzi?
ŞMULIC: Taci din gură!
DVORI (respiră greu): Doamne, da’ cald mai e!
ASAF: Vrei să te răcoresc eu?
DVORI: Cum adică?
ASAF: Să te stropesc cu apă?
DVORI (chicotind): O să mă ud.
ASAF: Şi ce dacă? Doar n-o să te topeşti. Te răcoreşti un pic. Vrei?
DVORI: Nu mă deranjează...
ASAF (către Gidi): Hai. Dă drumul la apă.
GIDI: Pof...?
ASAF: Dă drumu’ la apă!

Gidi dă drumul la furtun. Asaf o stropeşte pe Dvori din cap până-n picioare. Ea râde de
plăcere. E complet udă. Se scutură.

GIDI: O să te usuci imediat. E destul de cald afară.

DVORI: Îmi place!
GIDI: Vrei o ţigară?
DVORI: Da.

Gidi îi dă o ţigară.

ASAF: N-ar trebui să fumezi. Nu-ţi face bine.

GIDI: Ei, şi ce? Poftim, o ţigară. Ne-omoară bomba atomică înaintea cancerului. N-o să avem
timp să îmbătrânim. Care-i faza? Na, ia o ţigară. (scoate bricheta pentru ea)
DVORI (cu ochii la Asaf): Parcă n-aş fuma acum.
ASAF: Bravo, ce fată cuminte! Nu ţi-e frig în tricoul ăla ud?
SELA: Poţi să ţi-l scoţi, dacă ţi-e frig.
ASAF: De ce să şi-l scoată? Se usucă imediat.
DVORI: Nu mă deranjează că e ud.
GIDI: Dacă te-ar deranja, l-ai scoate.
ASAF: Şi unde-ai învăţat să dansezi aşa?
DVORI: De una singură.
ASAF: Zău? Ai talent, după cum te mişti, ai putea să ajungi mare.
DVORI: Ei, n-a fost aşa mare scofală.
GIDI: A fost foarte tare.
DVORI: Nu...că... de obicei dansez...mult mai...
ASAF: Mult mai cum?
DVORI: Mai... Nu ştiu...
ASAF: Te ruşinezi?
SELA şi GIDI: Se ruşinează...
DVORI: Nu mă ruşinez.
ASAF: Deci cum dansezi de obicei?
DVORI (nesigură dacă vorbeşte serios sau nu): Chiar vrei... să vezi?
ASAF: Da, vreau.
DVORI: Câteodată, îmi place... să merg până la capăt când dansez.
ASAF: La care capăt?
DVORI: Unii oameni se zgârie, adică... se taie aici (arată), şi, când fac asta, sunt... ard... Ei,
aşa mă simt eu când dansez. Nu mă interesează, lumea poate să dispară atâta timp cât eu
plutesc.
ASAF (încet): Atunci, arată-ne!

Gidi dă drumul la casetofon din nou.

DVORI (timidă): Nu pot...să încep aşa...

ASAF: Hai, arată-ne cum pluteşti!

Dvori închide ochii şi începe să danseze. Dansul devine tot mai provocator. Şmulic aruncă
mingea în Dvori şi opreşte muzica. Dvori ia mingea şi o aruncă.

ŞMULIC: Du-te şi adu mingea!

DVORI: N-am chef!
ŞMULIC (strigă la ea): Proasto, nu-i interesează decât gaura ta!

Sela şi Gidi îl împing deoparte.

ŞMULIC (îi împinge şi el): Ce vreţi de la ea?
ASAF: Ne jucăm. (către Dvori) Îţi place să te joci?
DVORI: Depinde ce.
ASAF: Vrei să joci Baba- Oarba?
DVORI: E un joc de copii mici.
ASAF (cinic, către Gidi şi Sela): De-a Baba-Oarba???
DVORI: Bine. Nu-mi pasă. Cine-i Baba-Oarba?
ŞMULIC: Tu!
DVORI: Taci!

Asaf ia eşarfa prinsă de talia lui Dvori şi i-o leagă la ochi.

ASAF: De ce nu ne spui o poveste în timp ce încerci să ne prinzi?

DVORI: Nici vorbă!
ASAF: Nu scrii tu articolele pentru gazeta şcolii?
DVORI (entuziasmată): Le-aţi citit?
ASAF: Da, cu toţii. (O răsuceşte de trei ori.) Trei...doi...unu...
TOŢI: Baba-Oarbaaa!

Începe jocul.
Şmulic stă de-o parte, nu participă.

DVORI: Ce poveste să vă spun?

ASAF: Inventează ceva!
DVORI: Bine.

Începe să-i caute, legată la ochi. E clar că îl urmăreşte mai ales pe Asaf.

DVORI: E povestea unei fete de treisprezece ani.

SELA: Cum o cheamă?
DVORI: Stai să mă gândesc. O cheamă Jasmine. Părinţii ei sunt divorţaţi. Ea şi mama ei s-au
mutat într-un loc nou. Mama ei lucrează toată ziua. Ea nu are bani şi e plictisită. Nu le suportă
pe fetele de la ea din clasă. Are o singură prietenă, care locuieşte departe. Are buzele vinete
întotdeauna, de parcă i-ar fi frig tot timpul.
GIDI (o atinge): Ghici cine e?
DVORI (Îl atinge pe Gidi, râde şi îl recunoaşte.): Gidi.
ASAF şi SELA: Ai ieşit!
DVORI: Prietena ei, care are buzele vinete...

Asaf îl trage pe Gidi afară din joc. O învârte din nou pe Dvori.

ASAF: Şi, într-o zi, ce se întâmplă?

DVORI (urmărindu-i vocea): Într-o zi, prietena ei o duce să-l vadă pe bărbatul ăla mai bătrân,
care e poet şi locuieşte într-un subsol cu toate ferestrele zăbrelite. Ea şi cu prietena ei stau
afară, în dreptul ferestrei, iar el stă înăuntru, în casă, chiar sub ele, şi se uită în sus la ele,
printre gratii, iar ea şi cu prietena ei îşi ridică un pic fustele. El se uită în sus şi, după o vreme,
bagă mâna în pantaloni, în buzunar, scoate nişte bani şi le dă lor. Ei şi prietenei ei.

Sela o atinge. Ea îl recunoaşte.

DVORI: Sela.
ASAF şi GIDI: Ai ieşit!
SELA (tras afară din joc): Asta-i o poveste adevărată?
DVORI: Bineînţeles că nu.
ASAF(o învârte din nou): Şi ce-au făcut cu banii?
DVORI: S-au dus la chioşcul din colţ şi şi-au luat bomboane şi ţigări. Şi apoi, într-o zi, tipul
le invită în casă.
ASAF: Şi ce se-ntâmplă atunci?
DVORI (căutându-l cu mâinile, după voce): Le spune că a avut două fiice care au murit în
Holocaust şi vrea să le adopte.
ASAF: La asta te gândeşti tu?

Sela o prinde pe Dvori pe la spate. Gidi o forţează să bea a treia doză de bere. Bea un pic,
tuşeşte şi scuipă.

SELA: Ei, nu zău!

DVORI: Nu pot să mai joc aşa. Am nevoie de amândouă mâinile ca să joc.
ASAF (îndepărtându-i pe băieţi): Aţi auzit-o. Are nevoie de mâini.

Asaf o învârte pentru ultima oară. Ea-l urmăreşte în linişte, sperând să-l prindă.

ASAF: Eşti virgină?

DVORI: Nici vorbă.

În clipa aceea, Asaf îl prinde pe Şmulic şi-l trage în calea lui Dvori. Dvori îl atinge pe Şmulic,
crezând că e Asaf. E foarte emoţionată. Îşi scoate batista şi îşi dă seama că a fost păcălită.

DVORI (către Şmulic): Nu vreau să am de-a face cu tine.

ŞMULIC: Şi crezi că eu vreau?
DVORI (către Asaf): Tu erai aici acum un minut.
ASAF: Am vrut ca voi doi să vă împăcaţi. Nu-mi plac certurile.
DVORI: E un idiot. Nu vreau să am de-a face cu el.
ŞMULIC: Şi-ţi închipui că eu vreau?
ASAF: Ce-ai cu el?
DVORI: Mi-a pus un bilet în geantă. Ne înjura pe mine şi pe mama.
ŞMULIC: N-am scris eu biletul. Ţi-am zis că e o neisprăvită!
DVORI: Totdeauna vrei doar să mă enervezi. Te văd în fiecare seară, lângă smochinul din
faţa ferestrei mele. Şi chiar şi azi ai încercat să scapi de mine, chiar dacă ei mă invitaseră...
ŞMULIC: Nu vor decât să...
ASAF (îl întrerupe): Ştii de ce e aşa de supărat pe tine?
DVORI: De ce?
ASAF: Zice că ai vată în sutien. Îl înnebuneşte.
DVORI: Nu am.
ASAF: Asta i-am zis şi noi... dar nu ne crede. E tare neîncrezător, aşa e el.
ŞMULIC: Haida de, opreşte-te!
SELA (către Dvori): Stai o clipă. Îţi pui vată în sutien?
DVORI: Bineînţeles că nu!
SELA: Atunci arată-i şi lui. O secundă şi s-a terminat cearta!
DVORI: Nici vorbă.
ASAF: Ei, hai! Lăsaţi-o! Dacă-şi pune, e treaba ei, o priveşte.
DVORI: Dar nu...
ASAF (către Şmulic): Ce-ţi pasă ţie dacă-şi pune sau nu vată în sutien?
ŞMULIC (jenat): Nu pricepi. Nu asta am vrut să spun...
ASAF: Dar ce ai vrut să spui?
ŞMULIC: Nu-ţi pot spune acum.
DVORI: Nu-mi pun vată în sutien!
GIDI: Atunci lasă-l să vadă, să se convingă singur. Ce mare scofală...
DVORI: De ce să-i arăt?
SELA: Ca să-i închizi gura. După aia, n-o să mai aibă nimic de zis.
DVORI: Nu vreau să-i arăt!!!

Pauză.

SELA (către Gidi şi Asaf): Deci îşi pune supliment la sutien. (către Şmulic) Şi ce dacă? Nu-i
nimic rău în asta. E doar o fetiţă şi vrea ca lumea să-şi închipuie că are ceva acolo. Care-i
problema ta?
DVORI: Nu-mi bag supliment la sutien şi nu-i arăt lui.

Pauză lungă.

ASAF: Poate vrei să-i arăţi altcuiva? Gidi? Sau Sela? Şi o să confirme el.
DVORI: Nu.
ASAF (încet): Vrei să-mi arăţi mie?

Linişte.

ASAF (în şoaptă): Nu te aud. (Îi atinge bărbia cu un deget.) Vrei?

DVORI: Nu mă deranjează.

Asaf o ia deoparte. Ea se întoarce cu spatele la băieţi şi-şi scoate sutienul. I-l arată. Asaf le
arată sutienul celorlalţi băieţi.

ASAF: Niciun pic de vată. (arătându-i lui Şmulic) Vrei să pui mâna? Vrei o confirmare?

Linişte.

SELA: Ai râs de ea fără motiv.

Linişte.

GIDI: Poate ar trebui să te duci acasă, Şmulic. Mai e şi mâine o zi...

Pauză. Şmulic se întoarce să plece spre casă.

ŞMULIC: Du-te la cazarmă. Zece deodată! De ce te-ai opri doar la trei?

DVORI: Tacă-ţi fleanca...
ASAF: Are dreptate.
ŞMULIC: Du-te naibii acasă, Dvori!
DVORI: Tu să te duci naibii acasă! Nu-mi pasă ce zici! Cine naiba eşti tu?
ASAF: Are dreptate. Nu-i aşa că are dreptate?
ŞMULIC (se opreşte din mers): Curvă împuţită!
DVORI: Tacă-ţi fleanca aia jegoasă!
GIDI: Du-te acasă, Şmulic!
ŞMULIC: Închide gura aia murdară!
DVORI: Pitic diform, asta eşti!
ŞMULIC (se întoarce şi vrea s-o pocnească): Te omor, Dvori! Te bat de-ţi sună apa-n cap!

Gidi şi Sela îl ţin pe Şmulic. Şmulic scapă de ei. Numai Asaf îl mai opreşte.

ŞMULIC: Ia mâinile de pe mine, căcănarule!

Deodată, Asaf îi dă drumul lui Şmulic, care se avântă spre Dvori. Şmulic încremeneşte în faţa
fetei. Nu e în stare să o lovească. Începe să plângă. Se dă un pas înapoi şi simte cum îl apucă
criza de astm.

GIDI: Du-te acasă, Şmulic! Doamna nu te vrea. Ai auzit-o...

ŞMULIC (iese, lovind totul în calea lui): Idioţilor! Nemernicilor!

Sela şi Gidi plănuiesc împreună să sară pe Dvori. Se apropie de ea.

SELA (o întoarce pe Dvori cu faţa spre el): Vrei să ne futem?

DVORI: Poftim?

Linişte.

DVORI: Nu. Sigur că nu.

SELA: De ce nu?
DVORI: Sunt obosită...
SELA: Te poţi odihni mai încolo.
DVORI: Nu acum...
SELA: Atunci când?
DVORI: Mai târziu.
SELA: De ce nu acum?
DVORI: Sunt obosită.
GIDI: Care-i problema? N-ai dormit bine astă noapte?
DVORI: Am dormit.
SELA: Atunci de ce eşti aşa de obosită?
DVORI (se îndepărtează, aproape plângând): Nu ştiu.

Pauză.

SELA: Nu-ţi place de mine?

DVORI: Ba da.
SELA: Atunci de ce te porţi aşa?
DVORI: Nu mă port în niciun fel...
SELA: Noi vrem să ne purtăm frumos cu tine şi tu tot spui că eşti obosită.
DVORI: Cum adică frumos?
ASAF: Cu căldură. Lumea asta e aşa rece.
Pauză. Sela începe să cânte pentru sine.

SELA: „Cu căldură. Cu căldură... Din când în când... Ici şi colo...”

Asaf şi Gidi i se alătură. Dvori, simţindu-se părăsită, se duce să-şi ia geanta ca să plece. Asaf
aruncă cu mingea în Dvori. Ea o prinde şi nu ştie ce să facă cu ea, neştiind dacă să plece sau
să rămână.

ASAF: Măcar ştii să săruţi, Dvori?

DVORI: Da.
ASAF: Vrei să mă săruţi?

Ea dă din cap afirmativ.

ASAF: Ei?

Dvori se apropie. El îi ia uşor mingea din mâini şi îi pune geanta pe jos. Ea îl sărută scurt.

ASAF: Asta-i tot ce ştii?

Asaf încearcă să o sărute din nou. Ea se opune.

ASAF: Ce s-a întâmplat?

DVORI: Poate că ei ar trebui să plece?
ASAF: Nu pot să-i trimit la plimbare. Sunt prietenii mei.

Asaf o întoarce cu spatele la ceilalţi doi băieţi. Se sărută. După un timp, Asaf se desprinde
deodată, îşi ia geanta şi dă să plece.

ASAF (către băieţi): Haideţi!

GIDI: Ce te-a apucat?
ASAF: Destul!

Se întoarce spre Şmulic, care a rămas să privească de la distanţă.

ASAF (către Şmulic): Ce s-a întâmplat? Ai înţepenit? Ce aştepţi? Voiai ceva cu ea, nu-i aşa?
Ia uite, i-a obosit mâna de la atâta frecat!

Şmulic scoate un cuţit. Toţi tresar de spaimă. Lama nu iese din teacă. Toţi râd de el.

SELA: Ce s-a întâmplat, mohicane, nu ţi se mai scoală?

DVORI (către Şmulic, sfidătoare): Chiar dacă aş avea chef, m-aş duce cu toţi în afară de tine!
SELA (către Şmulic): Ai auzit?! (se apropie de Dvori)
DVORI: Niciodată cu tine! Eşti de tot plânsul, de-aia!
ASAF (către Dvori): Vrei s-o facem în picioare?!
DVORI: Ce?
ASAF: Vrei s-o facem acum, în picioare?

Pauză. Gidi mai deschide o bere.

DVORI: Ce... cum adică?

ASAF: Te întrebam dacă vrei să te dai în leagăn în picioare... sau poate ţi-e frică?
DVORI: Nu. De fapt, îmi place în picioare.

O ridică în leagăn şi încep să o legene de la unul la celălalt.

O ating peste tot. Şmulic li se alătură.

E noapte. Se aud greierii din ce în ce mai tare.

Întuneric.

Scena 5

Tribunal.

PROCUROAREA: Şmuel Kuper, ai mai avut relaţii sexuale înainte de incident?

ŞMULIC: Ce?
PROCUROAREA: Ştii ce înseamnă relaţii sexuale?
ŞMULIC: Ştiu.
PROCUROAREA: Atunci răspunde la întrebare.
ŞMULIC: N-am mai avut până atunci.
PROCUROAREA: Sela Borohov, ai mai avut relaţii sexuale înainte de incident?

Pauză.

PROCUROAREA: Nu te aud.
SELA (furios): N-am răspuns!
PROCUROAREA: Te-am întrebat, ai mai avut...
SELA: Am auzit întrebarea.
PROCUROAREA: Atunci răspunde!
SELA: Nu.
PROCUROAREA: Poftim?
SELA: N-am avut relaţii sexuale!
PROCUROAREA: Dar tu, Gidi Betser?
GIDI: Nu.
PROCUROAREA: Nu ce?
GIDI: N-am avut relaţii sexuale.
PROCUROAREA: Asaf Saharov...
ASAF (o întrerupe): Am avut!!
PROCUROAREA: Foarte frumos, dar nu asta voiam să te întreb. Voiam să te întreb dacă
ceilalţi acuzaţi, aici de faţă, îţi sunt buni prieteni.
ASAF: Da. Suntem în aceeaşi clasă.
PROCUROAREA: Sela, ce plănuiai să faci în după-amiaza aceea?
SELA: Voiam să ne ducem la lac.
PROCUROAREA: Şi ce plănuiaţi să faceţi la lac?
SELA: Să înotăm.
PROCUROAREA: Nu plănuiaţi să-notaţi, plănuiaţi să furaţi peşte! Şi ce s-a întâmplat? Aţi
mai ajuns la lac?
SELA: Nu, pentru că...(tace)
PROCUROAREA: Sela Borohov, de ce nu v-aţi dus să furaţi peşte? Aveai probleme de
conştiinţă?
SELA: Nu.
PROCUROAREA: Atunci de ce nu v-aţi dus?
SELA: Pen’ că...
PROCUROAREA: Pentru că ce?
SELA: Pentru că ne-am răzgândit.
PROCUROAREA: De ce v-aţi rîzgândit? Din cauza lui Dvori?
SELA: Oarecum...
PROCUROAREA: Ce s-a întâmplat? Aţi ajuns la leagănele vechi şi v-aţi gândit la un alt
plan, mai interesant?
SELA: Nu.
PROCUROAREA: Atunci de ce nu v-aţi dus să furaţi nişte peşte, aşa cum aveaţi de gând?
SELA: Pen’ că...
PROCUROAREA: Pentru că aţi văzut-o pe Dvori dându-se nevinovată în leagăn şi v-aţi
gândit că ea ar putea fi o opţiune promiţătoare? O experienţă sexuală pe gratis?
SELA (strigă): Ea a cerut-o!
PROCUROAREA: Cum „a cerut-o”? A spus că vrea să facă sex cu tine?
SELA: A spus că vrea să facă sex cu oricine are chef.
PROCUROAREA: A spus vreun nume?
SELA: Eram doar noi acolo.
PROCUROAREA: A spus cumva: „Sela, vreau să fac sex cu tine”?
SELA: Nu, nu cu vorbele astea.
PROCUROAREA: Atunci cu ce vorbe?
SELA: A zis că face sex cu oricine are chef.
PROCUROAREA: Şi ţi-a zis ţie asta?
SELA: Nu, nu mie. Dar am auzit-o când spunea asta.
PROCUROAREA: Cui îi spunea?
SELA: Lui Şmulic.
PROCUROAREA: Atunci poate a vrut să spună că ar face sex cu Şmulic?
SELA: Nici vorbă. A spus că ar face sex cu oricine are chef, în afară de...(Realizează ce
spune şi se opreşte.)
PROCUROAREA: În afară de cine?

Pauză.

PROCUROAREA: Nu te aud!
SELA (furios): N-am răspuns!!
PROCUROAREA: În afară de cine?
SV (lasă capul în jos): În afară de el.
PROCUROAREA: Cine?
SELA: În afară de Şmulic.
PROCUROAREA: Cu alte cuvinte, te voia pe tine, pe Gidi şi pe Asaf – pe toţi, în afară de
Şmulic.
SELA (în şoaptă): Da.
PROCUROAREA: Deci recunoşti că cel puţin Şmulic a avut relaţii sexuale cu ea împotriva
voinţei ei? (Pauză) Nu te aud!
SELA (strigă): Întreabă-l pe Şmulic!!
PROCUROAREA: Nu-ţi face griji pentru Şmulic. Ajung şi la el. Te întreb pe tine. Recunoşti
că Şmulic a avut relaţii sexuale cu ea împotriva voinţei ei?
SELA: Ăăăă...
PROCUROAREA: Răspunde la întrebare! (Pauză) Răspunde la întrebare!!
SELA: Da!
PROCUROAREA: Da, ce?
SELA: A avut relaţii sexuale cu ea împotriva voinţei ei.
PROCUROAREA: Cine?
SELA (strigă): Şmulic!!
PROCUROAREA: Nu e nevoie să ridici vocea.
SELA: Era o curvă. Ne-a spus că se ducea la tipul ăla bătrân şi că-şi scotea hainele pentru
bani.
PROCUROAREA: Era doar una dintre poveştile pe care le inventa, după cum ştii prea bine.
SELA (strigă): Nimeni nu inventează aşa ceva!
PROCUROAREA (îl ignoră): Şi tu, Gidi Betser? Şi tu aveai impresia că vrea să facă sex cu
tine?
GIDI: Da.
PROCUROAREA: Şi ce ţi-a creat această impresie?
GIDI (în şoaptă): Ceea ce i-a spus lui Şmulic.
PROCUROAREA: Ce i-a spus lui Şmulic?
GIDI: Ce-a zis Sela.
PROCUROAREA: Dar acum te întreb pe tine.
GIDI: A spus că ar face sex cu oricine în afară de el.
PROCUROAREA: Deci şi tu recunoşti că cel puţin Şmulic a făcut sex cu ea împotriva
voinţei ei? (Pauză) Mai tare.
GIDI: Da.
ŞMULIC (aparte): Trădătorilor!!!
PROCUROAREA: Ce se-ntâmplă, Şmulic? Eşti furios pe ei că te lasă baltă?
ŞMULIC (îşi pierde controlul): Îl voia numai pe Asaf! Nu-i voia nici pe ei!
PROCUROAREA: Nici pe ei?
ŞMULIC (confuz):Ce?
PROCUROAREA: Atunci recunoşti că ai avut o relaţie sexuală cu ea împotriva voinţei ei, şi
că şi ei au avut o relaţie sexuală cu ea împotriva voinţei ei.
SELA: E o minciună!
PROCUROAREA (către Şmulic): Ei spun că tu minţi. Că-i voia pe toţi în afară de tine!
ŞMULIC: Îl voia numai pe Asaf! Nu-i voia nici pe ei!
PROCUROAREA: În acest caz, au avut relaţii sexuale cu ea împotriva voinţei ei?
ASAF (întrerupând-o): Asta-i curată manipulare! Asta nu dovedeşte că au violat-o!
PROCUROAREA (politicoasă): Şi cine s-ar pricepe cel mai bine să ne explice ce înseamnă
manipulare! Ajung şi la tine, Asaf. (Se întoarce spre Şmulic.) Te întrebam dacă recunoşti
faptul că, după ceea ce ai văzut, Sela Borohov şi Gidi Betser au avut relaţii sexuale cu Dvori
Manhes împotriva voinţei acesteia. (Pauză, cei trei băieţi se uită la Şmulic.) De ce îţi pare rău
pentru ei? Şmulic, lor nu le-a părut rău pentru tine.
ŞMULIC: Da. Au avut relaţii sexuale cu ea împotriva voinţei ei.

Şmulic e foarte agitat. Respiră cu dificultate şi inhalează Ventolin.

PROCUROAREA: Ce se întâmplă, Şmulic, ai un atac de astm?

ŞMULIC: Da.
PROCUROAREA: Aşa, deodată?
ŞMULIC: Da.
PROCUROAREA: Eşti neliniştit.
ŞMULIC: Nu mă simt bine.
PROCUROAREA: E de-nţeles! (Pauză scurtă. Se întoarce brusc spre Asaf.) Asaf Saharov,
cine a propus să mergeţi la lac?
ASAF: Eu.
PROCUROAREA: Cine a sugerat „leapşa” cu mingea?
ASAF: Eu.
PROCUROAREA: Cine i-a promis lui Dvori o excursie cu motocicleta?
ASAF: Eu.
PROCUROAREA: Cine i-a propus să danseze?
ASAF: Eu.
PROCUROAREA: Cine i-a cerut să-şi arate sutienul?
ASAF: Eu.

Pauză.

PROCUROAREA (încet): Şi cine n-a întreţinut relaţii sexuale cu ea?

Pauză.

ASAF: Eu.

Întuneric.

Scena 6

Tribunal.

AVOCATUL (SH): Atunci de ce n-ai ţipat, Dvori? Dacă a durut atât de tare, de ce n-ai ţipat?
DVORI: Nu-mi ieşea nici un sunet.
AVOCATUL (SE): Ştii când salivează o persoană, Dvori?
DVORI: Ce?
AVOCATUL (SE): Îţi spun eu. O persoană salivează în două situaţii: fie atunci când
mănâncă, fie atunci când se gândeşte la mâncare.
DVORI: Nu-nţeleg.
AVOCATUL (SE): Ceea ce vreau eu să spun e că echivalentul glandelor salivare, aflate în
gură, sunt glandele Bertholin, aflate în organele sexuale. Glandele sexuale aflate în interiorul
glandelor sexuale secretă fluide în două ocazii: fie la fricţiune, fie la stimuli sexuali.
DVORI: Ce vrei de la mine?
AVOCATUL (SE): Nu ai ţipa, Dvori – pentru că nu te-a durut. Şi nu te-a durut fiindcă
vaginul tău era lubrifiat, iar vaginul tău era lubrifiat, pentru că erai excitată. Nu spun că ai
avut orgasm. Spun doar că...
DVORI: N-am simţit altceva decât durere.
AVOCATUL (SE): Atunci de ce n-ai ţipat?
DVORI: Pentru că nu ieşea nici un sunet.
AVOCATUL (G): Penetrarea s-a făcut uşor, fără efort, Dvori, deoarece trupul tău, Dvori, era
deja pregătit.
DVORI: Nu-i adevărat.
AVOCATUL (G): Atunci de ce nu ţi-ai contractat muşchii pelvisului?
DVORI: Nu-nţeleg.
AVOCATUL (G): Dacă ţi-ai fi contractat muşchii pelvisului, atunci penetrarea ar fi fost
imposibilă.
DVORI: M-au violat.
AVOCATUL (SE): În timpul actului sexual sau al excitaţiei sexuale, glandele Bertholin
secretă un fluid care produce relaxarea muşchilor vaginali şi ai pelvisului, ceea ce uşurează
penetrarea fără durere.
DVORI: Nu-nţeleg cuvintele astea!!

Pauză.

AVOCATUL (A)(politicos): Vrei să iei o pauză, Dvori? Un pahar cu apă? O ţigară, poate?
Fumezi, nu-i aşa?
DVORI: Nu vreau nicio ţigară!

Pauză scurtă.

AVOCATUL (SE): Bun, să continuăm. Ai fost excitată sexual, Dvori, din clipa în care băieţii
au ajuns la leagăne. Iar tu te-ai dus acolo, ca să-i aştepţi, pentru că ştiai că urmau să vină.
DVORI: Ţi-am spus deja, m-am dus să mă dau în leagăn.
AVOCATUL (SH): Nu numai că n-ai ţipat, dar nici n-ai plâns. Spui că te-au violat o seară
întreagă şi nici măcar n-ai plâns?
DVORI: Ţi-am spus deja. Nu ieşea niciun sunet. N-am putut să plâng.
AVOCATUL (SH): Ce spui – nu ieşea nicun sunet? La paisprezece ani şi zece luni o fată nu
plânge într-un asemenea moment? Atunci când plânge, când i se ia păpuşa?
DVORI: Nu-s proastă!
AVOCATUL (SH): Atunci de ce nu plângi acum? (Pauză scurtă.) Cum se face că nu plângi?
Când a murit tatăl tău, ai plâns?
DVORI: Nu, n-am plâns.
AVOCATUL (SH): Iar eu ţi-am spus că n-ai plâns în timpul incidentului, pentru că-i doreai.
Te excitau. Băieţii aceia erau întruparea fanteziilor tale.

Pauză.

DVORI: Trebuie să mă duc la baie.

AVOCATUL (SE): Dvori, relaxează-te! Dacă ei sunt nevinovaţi, asta nu înseamnă că tu eşti
vinovată.

Întuneric.
 Scena 7.1

Tribunal.
Procuroarea şi Avocaţii discută cu Judecătorul.

PROCUROAREA: Obiectez. Interogarea martorei a fost complet nepotrivită.

AVOCATUL (A): Cu tot respectul, interogarea nu s-a referit decât la cazul de faţă.
AVOCATUL (SE): Nu avem nimic personal cu fata!
PROCUROAREA: Întrebările puse de colegii mei au depăşit limita bunei-cuviinţe.
AVOCATUL (A): Aş vrea să-i reamintesc colegei mele că tocmai această limită e pusă sub
semnul întrebării în cazul de faţă; sunt aşadar, întrebări asupra cărora e firesc să ne
concentrăm. Sensibilitatea personală a acuzării nu este relevantă în acest caz.
AVOCATUL (SH): Nu-nţeleg... Prietena mea aici de faţă îi acuză pe cei patru băieţi de viol.
Un viol care n-a avut loc, şi totuşi, ne cere, în acelaşi timp, să avem milă?
PROCUROAREA: Scuzaţi-mă, dar aş vrea să vă informez pe dumneavoastră, domnule, că în
timpul examinării aţi coborât la un nivel de hărţuire al martorei irelevant pentru cazul în speţă.
Cer instanţei să oprească acest mod de interogare.
AVOCATUL (G): Cu tot respectul, argumentul colegei mele este irelevant. Am condus
interogatoriul absolut ca la carte.
PROCUROAREA: Iar eu spun că acesta n-a fost interogatoriu, ci încă un viol!

Întuneric.

Scena 7.2

Tribunal. Sfârşitul unei lungi zile de judecată. Procuroarea şi Avocatul (A) se pregătesc să
plece.

AVOCATUL (A): Ai dreptate.

PROCUROAREA: Poftim?
AVOCATUL (A): Interogatoriile apărării depăşesc uneori anumite limite.
PROCUROAREA: Poftim?
AVOCATUL (A): Chiar dacă tu îţi închipui altfel, nici mie nu-mi plac.
PROCUROAREA (zâmbind): „Întâi tragi, şi apoi plângi?”
AVOCATUL (A): Aşa e viaţa.
PROCUROAREA: Scuteşte-mă, te rog.
AVOCATUL (A) (se apropie de ea): Pot să te invit la un ceai?
PROCUROAREA (automat): Ceai, de ce ?
AVOCATUL (A): Atunci o cafea.
PROCUROAREA (interesată, dar controlându-se): Poate după ce se termină procesul. N-aş
vrea să mă implic în probleme neprofesionale. (Pauză. El se retrage zâmbind.) Ce e?
AVOCATUL (A): Aah... Voiam doar să te ţin la curent... Am cerut un interogatoriu
suplimentar săptămâna viitoare. Mă gândeam să-ţi spun asta la un ceai.
PROCUROAREA (surprinsă): Interogatoriu cu cine?
AVOCATUL (A): Cu fata.
PROCUROAREA: Am crezut că aţi terminat cu întrebările.
AVOCATUL (A): Aşa am crezut şi noi, dar...
PROCUROAREA: Dar ce?
AVOCATUL (A): Sunt câteva detalii care încă nu sunt... clare.
PROCUROAREA: Ce detalii?
AVOCATUL (A): Nu-ţi face griji.
PROCUROAREA: Ce clarificări îţi mai trebuie?
AVOCATUL (A): Doar vorbim despre „viaţa unui om”, „dreptate”. Trebuie să ne asigurăm
că totul e limpede, asta-i tot.
PROCUROAREA: Ce vrei să spui?
AVOCATUL (A): Voiam doar să te informez că am mai cerut un interogatoriu cu ea. N-ai
niciun motiv să-ţi faci griji.

Pauză.

PROCUROAREA: Ce încerci să-mi spui?

AVOCATUL (A): Nimic. De ce eşti aşa de îngrijorată?
PROCUROAREA: Nu ştiu. Ar trebui să fiu îngrijorată?
AVOCATUL (A): Nu ştiu. Ar trebui?

Pauză scurtă.

PROCUROAREA: Aşteaptă... Îmi pregăteşti o capcană. Mie sau ei... în vreun fel... în timpul
interogării?
AVOCATUL (A) (făcând pe prostul): Cum? O cunoşti pe fata asta mai bine decât oricine.
Ce fel de capcană aş putea să-i întind?
PROCUROAREA: Atunci de ce încă un interogatoriu? Nu ai văzut-o destul?

Pauză scurtă

AVOCATUL (A) (zâmbeşte): O să încercăm să fim cât mai delicaţi cu putinţă.

Avocatul (A) îi ia Procuroarei mapa de documente şi o pune deoparte. Îi scoate roba,

transformând-o din nou în Dvori.

Scena 8

Tribunal.

AVOCATUL (A): Unde erai acum trei veri, Dvori?

DVORI: Am fost în Gan Veradim. Toată vara.
AVOCATUL (A): Acum trei veri, nu erai în Gan Veradim. Încearcă să-ţi aminteşti unde erai!
DVORI: Nu-mi aduc aminte.
AVOCATUL (SH): Nu e nicio grabă, Dvori. Încearcă să-ţi aminteşti.
AVOCATUL (G): În vara lui 1985. Cu trei ani înainte de acest incident.
DVORI: Nu eram nicăieri. De unde să ştiu eu unde eram? De când a murit tatăl meu, am fost
în Gan Veradim.
AVOCATUL (A): În vara lui 1985, i-ai vizitat pe mătuşa şi pe unchiul tău în Tel Aviv.
DVORI: Şi ce?
AVOCATUL (A): Spune-ne ce s-a întâmplat în vara aceea în Tel Aviv.
DVORI: Nu s-a-ntâmplat nimic. Am stat acolo câteva zile, apoi ne-am întors acasă.
AVOCATUL (SE): De ce v-aţi întors acasă după numai câteva zile?
DVORI: Pentru că mă plictiseam.
AVOCATUL (SE): Şi?
DVORI: Şi era cald.
AVOCATUL (SH): Niciun alt motiv?
DVORI: Nu.
AVOCATUL (A): Eşti sigură?
DVORI (provocatoare): Da!
AVOCATUL (G): Nu e nevoie să fii agresivă, Dvori... nu-i nevoie.

Pauză scurtă.

AVOCATUL (SE): Vrei să ne spui singură ce s-a întâmplat în curte, în spatele

cinematografului? Sau poate preferi să povestesc eu?
DVORI: Nu s-a întâmplat nimic!!!
AVOCATUL (SH): Ce s-a-ntâmplat în seara zilei de 24 iulie 1988? Cu cine te-ai întâlnit?
DVORI: Nu-mi amintesc.

Pauză scurtă.

AVOCATUL (SH): Dă-mi voie să-ţi reîmprospătez memoria. În seara zilei de 24 iulie 1988,
te-ai întâlnit cu trei băieţi, prietenii vărului tău din Tel Aviv. Începi să-ţi aminteşti?
DVORI (ruşinată): Ah, da... Eu doar... Ce vrei să spui? Nu m-am întâlnit cu ei. Doar stăteam
pe bară şi au venit la mine şi au început să mă sâcâie!
AVOCATUL (G): Stăteai acolo singură, într-o curte pustie şi murdară, din spatele
cinematografului? Ce caută o fată de paisprezece ani într-o curte murdară?
DVORI: Stau unde am chef!
AVOCATUL (SE): Ce s-a-ntâmplat în acea seară?

Pauză.

AVOCATUL (SH) (blând): Ce s-a întâmplat în acea seară, Dvori?

DVORI: Mă tot sâcâiau.
AVOCATUL (A): Vorbeşte mai tare, te rog.
DVORI (strigă): Mă tot sâcâiau. Au început să mă pipăie. Mi-au scos bluza.
AVOCATUL (SE): Ţi-au scos bluza?
DVORI: Da.
AVOCATUL (SH): Eşti sub jurământ, Dvori. Te mai întreb o dată. Ce s-a întâmplat cu bluza
ta?
DVORI: Mi-au scos-o.
AVOCATUL (SE): Minţi, Dvori!
DVORI: Nu, nu mint!
AVOCATUL (A): Ţi-ai scos bluza, pentru că ai pariat pe 20 de şekeli că o faci! Până atunci,
nimeni nu te-a atins...
DVORI: Şi ce dacă? Ei, am pariat, şi ce? Am dreptul să pariez dacă vreau. N-am pariat că o
să înceapă să mă pipăie.
AVOCATUL (A): Te-au pipăit, pentru că au simţit, ca orice alt adolescent, că voiai să te
atingă.
DVORI: M-au atacat.
AVOCATUL (G): Atacat?
DVORI: Da.
AVOCATUL (G): Trei băieţi te-au atacat – şi nu numai că n-ai ţipat, dar nici măcar n-ai
făcut plângere. Incidentul a fost acoperit discret. Atât de discret, încât nici măcar acuzarea nu
a ştiut despre el. De ce nu i-ai spus că ai mai fost atacată de trei băieţi?
AVOCATUL (SE): Ţi se întâmplă des asta, Dvori? Să fii atacată de grupuri de băieţi?
AVOCATUL (A): Băieţii aceia te-au atacat la fel cum te-au atacat şi băieţii din Gan Veradim.

Cei patru avocaţi îşi scot încet robele, devenind Asaf, Gidi, Sela şi Şmulic.

Îţi plac băieţii, Dvori. Nu e o crimă. Dar de ce să-i pedepseşti pe ei pentru slăbiciunea ta? Ai
vrut s-o faci, Dvori. Şi nu te-ai gândit niciodată să depui plângere pentru viol până când n-ai
vorbit cu procuroarea, care, pentru prestigiul ei personal, te-a convins să-i acuzi pe aceşti
patru vajnici băieţi israelieni, a căror unică vină a fost aceea că hormonii le funcţionau în mod
normal.

Scena 9

Curtea din spate. Noapte. Greieri.

Şmulic o ţine pe Dvori. Ea rezistă.

ŞMULIC: Taci.
DVORI: Nu...
ŞMULIC: Ţi-am zis să taci.
DVORI: Destul...
ŞMULIC: Tu ai vrut-o.

Şmulic o violează.

GIDI: Vreau să mă culc cu tine, OK?

DVORI: Sunt obosită.
GIDI: Nu durează decât un minut. (O ţine.)
DVORI: Vreau să plec.
GIDI: Lasă bluza...
SELA (către Gidi): Haide! Dă-ţi jos pantalonii! Dă-i jos! Grăbeşte-te!
GIDI: Un minut...

Gidi o violează.

DVORI: Mă doare, nu pot...

GIDI: Un minut... stai....

O lanternă luminează în depărtare.

SELA: E paznicul. Haide, mişcă-te!... Lasă-mă pe mine!...

GIDI: Stai un pic...

Sela îl împinge pe Gidi. E rândul lui Sela s-o violeze pe Dvori. Şmulic stă deoparte, şocat.
Asaf priveşte în linişte. Dvori e pasivă.

SELA: Mă iubeşti? Mă iubeşti? (încet) Spune!

Sela termină. Dvori se ridică şi se târăşte mai aproape de Asaf.

ASAF (încet): De ce te fuţi cu toţi, Dvori? Ce eşti tu, saltea? (Dvori începe să plângă fără
zgomot. Hohote reţinute.) Acum plângi? Uită-te la tine! Nu ţi-e ruşine?

Sunetele nopţii se aud din ce în ce mai tare.

DVORI: E întuneric...
ASAF: Şi?
DVORI: Şi pot să vin cu voi?
ASAF: Unde?
DVORI: La lac. Ai zis să aşteptăm să se-ntunece.
ASAF: Îţi râzi de mie. (cu reproş) Du-te acasă. Eşti murdară. Du-te şi fă un duş!

Dvori se apropie de Asaf, care încearcă s-o evite. Ea încearcă să-l îmbrăţişeze.

SELA: Ţi-a zis să te duci acasă!

DVORI (ieşindu-şi din fire, către Asaf): Ia-mă cu tine la lac. Nu vreau să mă duc acasă.
ASAF: Controlează-te!
SELA: Hai să ne cărăm. Hai să mergem.
ŞMULIC (uitându-se la pantaloni): Sânge.... sângerează... era...

Şmulic fuge speriat. Dvori se transformă în Procuroare.

PROCUROAREA: Sunt de acord cu teoria apărării. Dvori e o fată rea. Îi place să se joace în
curtea din spate. Aşa e ea. Îi place să flirteze cu pericolul, cu violenţa, cu umilinţa. E limpede
că nu o copilărie fericită şi plină de iubire determină pe cineva să caute atenţie în acest mod
obscur. Aşa e ea. Şi ce dacă? Ce înseamnă asta? Că a vrut ca trei băieţi să aibă relaţii sexuale
cu ea? S-o umilească? S-o trateze ca pe un obiect? A vrut să se joace cu ei, şi ei ştiau foarte
bine că doar asta voia – să se joace. Dar ei au manipulat jocul. În mod intenţionat au făcut să
dispară limitele jocului. I-au penetrat corpul şi sufletul, folosind forţa ascunsă într-un joc.
Deci, cum n-au dovedit nici milă, nici control, ca în orice joc, cel care încalcă regulile –
pierde. Iar în ceea ce-l priveşte pe Asaf Saharov, deşi el n-a făcut sex cu ea, a violat-o la fel ca
şi ceilalţi. Şi n-a putut să facă sex cu ea, deoarece nu suporta să fie descoperit. Pentru că,
atunci când cineva îşi scoate pantalonii, se vede cu adevărat cine este. Unul ca el nu putea să-
şi asume un asemenea risc. Aşa că a violat-o folosindu-i pe cei trei băieţi. Dacă nu-i instiga el,
prietenii lui n-ar fi azi, aici, acuzaţi de viol. Pentru că cel care controlează jocul trebuie să-şi
asume şi răspunderea.

Se transformă din nou în Dvori, ca să vadă sentinţa.

Gidi Betser.
Luminile se aprind pe Gidi.
Un an de închisoare.

Sela Borohov.
Luminile se aprind pe Sela.
Un an de închisoare.
Şmulic Kuper.
Luminile se aprind pe Şmulic.
Trei ani de închisoare.

Asaf Saharov.
Luminile se aprind pe Asaf.
Nevinovat, date fiind probele insuficiente.

Asaf părăseşte teatrul pe uşa principală, fluierând. Dvori îl priveşte ieşind. Rămâne singură.
Se aşează încet în leagăn.

Dvori Manhes.
Frunzele zboară în vânt.

Întunericul se lasă încet. Cade cortina.