1

Schema lecției la clasa a X a la disciplina istorie

Religia în lumea contemporană

I. Creștinismul

1. Biserica Catolică – cea mai mobilizatoare și influentă Biserică creștină

- Ioan al XXIII-lea, ales papă în 1958, a hotărât în ianuarie 1959 să organizeze un
conciliu ecumenic
Ecumenism – mișcare de apropiere între Bisericile creștine, a cărei finalitate o
constituie restabilirea unității creștine
- octombrie 1962 – decembrie 1965 – Roma – Conciliul Vatican II – participă
reprezentanți ai catolicismului din întreaga lume:
hotărâri adoptate:
- recunoașterea pluralismului în interiorul și în afara Bisericii
- afirmarea libertății religioase
- intrarea oficială a catolicismului în mișcarea ecumenică
- distingerea noțiunii de tradiție de respectarea oarbă a trecutului
Instituții profund schimbate: Curia Romană (instituție cu rol administrativ) a
devenit organism cu reprezentare internațională iar numărul prelaților italieni care
lucrau în cadrul serviciilor sale, a descrescut foarte mult. Sinodul Episcopilor –
conciliu restrâns pe care papa îl poate convoca foarte ușor pentru a se informa sau a
se sfătui și „Conferințele episcopale naționale”, îi reunesc pe episcopii din fiecare
țară. Reforma liturgică – limba latină înlocuită de limbile naționale – scopul de a
obține de la credincioși o participare activă la slujbele religioase. Astfel rezultă un
fenomen de „liberalizare” a Bisericii Catolice.
Reforma s-a lovit de dublă opoziție:
a. catolicii tradiționaliști care nu mai recunoșteau Biserica pe care o știau
și au reproșat ierarhiei că a mers prea departe cu reformele
b. cei care așteptau schimbări mult mai radicale:
- credincioși dezamăgiți de conservatorismul ierarhiei în privința avortului
- preoți care cereau abolirea obligației celibatului, dreptul de a exercita activitate
remunerată și angajarea în politica „teologia eliberarii” din America Latină
(mișcare de erezie apărută în cadrul Bisericii Catolice din America Latina – îl
consideră pe Iisus marxist care luptă cu săracii împotriva exploatării de către cei
bogați)

2. Biserica Ortodoxă
- profund ancorată în tradiție – neexistând vreo schimbare comparabilă cu ceea ce
s-a întamplat în cazul celorlalte confesiuni creștine.
- Patriarhul de la Constantinopol, șeful onorific al Bisericilor ortodoxe
- Puternic reprimate în perioada comunistă, Bisericile Ortodoxe au început să se
refacă după 1989, acesta fiind și cazul Bisericii Ortodoxe Române.
- Influența sa socială a crescut, la fel și participarea credincioșilor la reînoirea
sentimentului religios

2
 Ecumenismul modern s-a dezvoltat mai întâi în protestantism, începând din
1910. În 1994 cuprindea peste 320 de biserici din peste 90 țări, între care și Bisericile
Ortodoxe. S-a renunțat astfel la acuzele de „schismă”, acum Bisericile numindu-se
„frățești”.

II. Islamul (supunere în trad.)

După Primul Război Mondial – lumea islamică – înoire socială și politică

împotriva colonizatorilor occidentali din țările arabe. De la mijlocul anilor 50, religia a
devenit un puternic suport al naționalismelor.
- schimbarea cea mai radicală în Iran – 1978 „revoluția islamică” – Khomeini
- a restabilit legea musulmană(șaria)
- a suprimat o grămadă de drepturi
- execuții sumare
- i-a pedepsit pe cei care consumau alcool și pe adulteri
Apare fundamentalismul musulman
Fundamentalism – formă de manifestare religioasă prin care credința este respectată
strict prin litera scripturii
Pe plan extern a dus un război lung și sângeros împotriva Irakului și a mobilizat
populația împotriva „Marelui Satan” (Statele Unite)
În anii 90 are loc radicalizarea și expansiunea mondială a fundamentalismului prin
apariția organizației Al Qaeda. Două elemente au concurat la această evoluție:
înfrangerea trupelor sovietice în Afganistan în 1989 și acceptarea de către Arabia Saudită
– pământ sfânt pentru Islam – a trupelor americane.
Fundamentalismul Islamic nu este singura evoluție posibilă, deoarece există și un
islam tolerant, care poate alimenta comportamentele politice și culturale de deschidere
către lume.

III. Budismul
- capacitatea de a se adapta la noutatea situațiilor și la diversitatea culturilor
- dpdv intelectual opus materialismului însă nu se opune științei moderne
- rămâne astăzi foarte puternic în Tailanda și Birmania
- eliminat pe scară largă în India între secolele VIII-XII, în 1956 s-a produs o
oarecare revenire prin convertirea a 3,5 milioane de persoane.
- în țările comuniste din Asia a întâmpinat cele mai mari greutăți. În China este
tolerat, dar regimul îl controlează îndeaproape
- după invadarea Tibetului în 1959, de către chinezi, regimul a căutat să pună capăt
influenței budiste, dup ace dalai-lama și înalți ierarhi budiști au fost nevoiți să se
refugieze în țările vecine
- creșterea interesului Occidentului pentru cultura și valorile spirituale ale Asiei a
dus la crearea numeroaselor grupuri de studiere și de practicare a budismului
IV. Dialogul religios
- dialogul dintre confesiunile creștine a dus în anii 70, la un dialog între religii
- religiile luptă pentru păstrarea libertății religioase
- religiile trebuie să facă față și prozelitismului. Cea mai susținută activitate de
recrutare de adepți o duce Islamul care câștigă teren în special în Africa

3
 Prozelitismul – acțiune dusă de o Biserică sau de un grup religios, prin care
urmărește recrutarea de noi adepți
- promovarea dialogului interreligious se face în cadrul unor manifestări precum
Cina tradițională (iftar) pentru pace și toleranță, organizată de Fundația pentru
Cercetări Strategice și Sociale – Grup Marmara (Istanbul). Aici se întâlnesc lideri
spirituali ai creștinismului (ortodox și catolic), islamismului și mozaismului.
Concluzie:
Religiile promovează:
- dialogul
- diversitatea
- libertatea religioasă
- ecumenismul (cele creștine)
Dar totodată pot fi tentate să alimenteze fenomenul de prozelitism.