Compunere narativă

Redactează o compunere narativă , de 150-300 de cuvinte, în care să relatezi o întâmplare reală sau
imaginară, petrecută intr-o vacanţă.

În compunerea ta, trebuie:

- Să relatezi o întâmplare, respectând succesiunea logică a evenimentelor;

- Să precizezi două elemente ale contextului spaţio-temporal;
- Să ai un conţinut adecvat cerinţei;
- Să respecţi limitele de spaţiu indicate

Aventură la săniuş

În sfârşit este iarnă! Mult aşteptata vacanţă a sosit şi, odată cu ea şi bucuria săniuşului şi a fulgilor de
nea. Părinţii mei îmi promiseseră că anul acesta vom petrece o parte din vacanţa de iarnă în satul natal
al mamei, la bunici.

Ziua plecării către satul bunicilor a sosit, aducând în sufletul meu bucuria revederii prietenilor mei .

Ajunşi în ograda bunicilor, ne-am îmbrăţişat, emoţionaţi de clipa revederii. Trecuseră câteva luni bune
de când nu îmi văzusem bunicii…

Plin de entuziasm, am cerut voie părinţilor şi bunicilor să merg la locul din sat, unde iarna , în vacanţă se
întâlneau copiii de vârsta mea pentru săniuş şi pentru a pune la punct planul de mers la colindat! Zis şi
făcut! În câteva minute, eram “echipat” pentru marea întâlnire, căci locul unde ne strângeam era
derdeluşul din spatele bisericii.

Cu fular şi mănuşi, cu cizmele pentru săniuş ,şi trăgând de o sanie, am ajuns pe dealul din spatele
bisericii, unde erau deja adunaţi prietenii mei. Bucuria revederii a fost imensă, lacrimile de fericire
îngheţându-ne pe obrazul roşu ca mărul copt…

Mihai şi Andrei, băieţii mai mari din sat, au propus sa ne împărţim în două echipe şi să facem un concurs
de săniuş. Cine ajungea într-un timp record la baza derdeluşului, putea deveni “şeful” grupului de
colindat ce urma peste câteva zile! Ne-am organizat rapid şi în câteva minute a început întrecerea!

Plin de entuziasm, m-am urcat pe sania cumpărată de curând şi de care eram foarte mândru şi am pornit
pe drumul către baza pârtiei. Viteza cu care pornisem era mare şi pe la jumătatea drumului, brusc
înaintea mea a apărut un lemn gros de brad…Panicat, intuind că nu pot evita obstacolul, căci viteza era
mare, nu am reuşit decât să închid ochii şi să aştept…În mintea mea nu era decât faptul că şi anul acesta
voi rata “şefia” grupului de colindatori… Ajuns în dreptul obstacolului, am simţit cum sania se
răstoarnă , iar eu, mă rostogolesc până la baza pârtiei, pe derdeluşul deloc prietenos…

Prietenii mei, vazând ce se întâmplase, îmi strigau numele şi alergau disperaţi către mine.
Deodată, oprindu-mă din alunecarea rapidă, am deschis ochii şi mi-am simţit genele pline de zăpadă,
mâinile îngheţate , căci mănuşile se pierduseră în iureşul rostogolirii, iar unul dintre picioare, sângera
prin panatalonul rupt! Amicii mei au ajuns lângă mine şi m-au ridicat, apoi au chemat ajutoare de la
casele învecinate.. Am ajuns în casa unui consătean ,de vârsta bunicilor mei, care, recunoscându-mă, mi-
a oferit primul ajutor şi mi-a anunţat familia de nefericita întâmplare…

Tristeţea mea nu o reprezenta însă rana picorului, ci…faptul că nu voi reuşi să conduc grupul de
colindători anul acesta… Prietenii mei, simţindu-mi necazul, mi-au propus ca anul acesta să fiu eu şef de
grup, căci am fost curajos şi nu am vărsat o lacrimă pentru durerea pricinuită de căzătură!

Părinţii şi bunicii mei au venit să mă ia acasă , mulţumind vecinului săritor pentru ajutor, iar eu am m-am
despărţit de prietenii mei, acceptând bucuros propunerea lor….

Intâmplarea mi-a rămas mult timp întipărită în minte, iar acea vacanţă din satul bunicilor a fost una
dintre cele mai reuşite de până acum!