SEBASTIAN VÎRTOSU

ANIŞOARA MUNTEANU

SPAŢIUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC,
SPAŢIUL LIMBII PROTOINDO-EUROPENE
- CONTINUITATE MULTIMILENARĂ -
Scurt eseu etimologic
2012

0
SPAŢIUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC,
SPAŢIUL LIMBII PROTOINDO-EUROPENE
- CONTINUITATE MULTIMILENARĂ -
Scurt eseu etimologic

Anişoara Munteanu
Sebastian Vîrtosu

1
SPAŢIUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC,
SPAŢIUL LIMBII PROTOINDO-EUROPENE
- CONTINUITATE MULTIMILENARĂ -
Scurt eseu etimologic

Anişoara Munteanu
Sebastian Vîrtosu

Prefaţă de
prof. dr. Cezar Boghici

2
3
 CUPRINS

Prefaţă (prof. dr. Cezar Boghici) / 5

Argument / 8

Tabel cu transliterări ale sunetelor scrise şi vorbite / 14

Dicţionar pelasgic (protoindo-european) / 19

Capitolul I
NUME DE ŢĂRI, POPOARE, POPULAŢII, TOPONIME / 20

Capitolul II
HIDRONIME / 43

Capitolul III
NUME PROPRII / 47

Capitolul IV
ALTE DENUMIRI, CUVINTE OBIŞNUITE / 69

ANEXE
Dicţionar ilir / 79
Dicţionar tracic / 81
Dicţionar hitit / 90
Dicţionar sanscrit / 96
Dicţionar sumerian / 101
Dicţionar Larousse de franceză veche medievală / 120
Inelul de la Ezerovo, variante de traducere / 123
Tabel de corespondenţe din limbile velşă, irlandeză-galică, scoţiană-galică,
gotică, suedeză şi daco-română / 129
Index de localităţi daco-române din România şi din alte ţări / 133
Index alfabetic al intrărilor(noţiunilor) / 140
Hărţi / 146
Fotografii din Munţii Bucegi / 148

Bibliografie / 151

Rezumat în limba engleză / 153

4
 PREFAŢĂ

O poveste sufistă relatată de Jean-Claude Carrière ne vorbeşte despre un derviş

cu mare faimă, care mergea meditând de-a lungul unui râu, când a auzit un glas
omenesc ce cânta un imn sfânt; numai că, în loc să rostească în mod cuvenit silabele Ya
Hu, glasul spunea U Ya Hu. Dervişul s-a simţit imediat obligat să îndrepte acest lucru.
Şi-a luat o barcă şi a vâslit până la un petec de uscat din mijlocul apei, de unde se auzea
neobişnuita cântare. Aici, într-o colibă de trestie, a întâlnit un om umil, care-şi recita
inadecvat rugăciunile. Înţeleptul călugăr l-a învăţat cum să se roage, iar omul a acceptat,
smerit, sfatul său. Dervişul s-a îndepărtat mulţumit, căci făcuse o faptă bună: cine
rosteşte după rânduială rugăciunile – se zice – poate merge pe apă. Dar când ajunse pe
la mijlocul râului, auzi acelaşi glas cântând U Ya Hu. Deznădăjduit, călugărul a început
să cugete la slăbiciunile firii omeneşti. Nu peste mult timp însă, l-a zărit pe cântăreţul de
pe insulă păşind spre el pe apă, iar când a ajuns la marginea bărcii, spunându-i: „Iartă-
mă, frate. Mi-a slăbit ţinerea de minte. Am uitat care este rostirea corectă. Binevoieşte
dar şi mi-o mai arată o dată”.
Mai mult decât o naraţiune despre puterea credinţei – cum am fi tentaţi s-o
interpretăm la prima vedere –, avem înainte o poveste despre virtuţile unei limbi demult
uitate, recuperabile doar de către unii iniţiaţi, cărora le serveşte ca instrument de acces
în lumea adevărului etern şi a sensurilor lui fundamentale. Căci ce este limba în care
smeritul om din fabula sufistă se adresează zeului său dacă nu „limba îngerilor”, acea
limbă originară, lingua adamica de dinaintea Turnului Babel? Ea nu se mărgineşte să
evoce prin forţa de semnificare a cuvântului; ea invocă şi comunică intim cu ceea ce
invocă. Aflarea ei e rezervată mai puţin raţionalităţii ştiinţifice a filologilor, cât intuiţiei
imaginative a profeţilor, a poeţilor şi a artiştilor de tot soiul, în orice caz, a oamenilor
„inspiraţi” şi puternici, robuşti, vârtoşi, cum îi califică Platon – prin adjectivul krataiós
– pe cei ce se încumetă pe drumul redobândirii vigorii originare a verbului. Astfel de
oameni sunt şi autorii cărţii de faţă. Întreprinderea lor, deşi se sustrage exigenţelor
cercetării canonice şi se dovedeşte a fi deschisă mai curând gândirii ereziarhe şi
creatoare de mituri, nu este mai puţin interesantă decât orice altă realizare similară. Ea
poate fi privită şi ca o istorie apocrifă a limbii române.

Prof. dr. Cezar Boghici

5
6
Motto:
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,

Când de vânt se mişcă vara;
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au țara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Și-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.

Povestiri din alte vremuri;
Și citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,

Ruginit de multă vreme,
Ştergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Și-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
(Limba noastră, de Alexie Mateevici)

7
 ARGUMENT

Cum s-a născut acest eseu?

Ce anume ne-a impulsionat să îl realizăm?
Este necesară o astfel de lucrare?
Ajută ea la trezirea neamului românesc?

Pasiunea pentru istorie, filologie şi pentru neamul românesc ne-a adus în

situaţia de „a ara într-un ogor străin”, cum zice o veche vorbă românească. Procedând
astfel, nu am dorit a ne substitui celor ce au studiat temeinic sus-pomenitele discipline şi
nici a ne considera mai presus de ei. Totuşi, se întâmplă că, unii oameni din afara
domeniului nostru de activitate, găsesc rezolvări ce nouă, celor din domeniul respectiv,
ne scapă din cauza rutinei de zi cu zi („nu mai vedem pădurea din cauza copacilor”). Un
singur exemplu vom da în sprijinul celor afirmate, şi anume îl vom aminti pe astro-
nomul amator Edwin Hubble, care a observat „expansiunea Universului” şi deplasarea
spre roşu a lungimii de undă a luminii, ca urmare a acestui lucru. Nici un astronom
profesionist nu observase până atunci acest fenomen.
Răspunzând acestor întrebări, vom spune că am simţit că trebuie să fim şi
participanţi activi la zidirea edificiului naţional, la care sunt chemaţi, de fapt, toţi
membrii acestei naţiuni.
Nu este pentru noi să stăm deoparte, nepăsători, privind la prăbuşirea neamului
nostru. Aşadar, dragostea de ţară, mândria de a fi români au impulsionat „naşterea”
acest eseu, ne-au dat puterea de a-l alcătui şi astfel a apărut ca o necesitate căreia nu i
ne-am putut sustrage.
Şi, Da!, va ajuta neamului nostru românesc dacă nu va rămâne o încercare
singulară, izolată, ci va fi desăvârşită de cercetări ştiinţifice pluridisciplinare, care vor
urma aceste direcţii.
În ceea ce ne priveşte, nu aşteptăm neapărat dovezi ştiinţifice indubitabile, ci
mergem călăuziţi de ideea că orice conduce la dezvoltarea demnităţii şi mândriei
naţionale este bun şi adevărat, întrucât zideşte un neam! Dacă vor fi şi dovezi
ştiinţifice, cu atât mai bine!
Creierul uman are două emisfere, cea stângă, reponsabilă de gândirea raţională,
ştiinţifică, şi cea dreaptă, responsabilă de gândirea intuitivă, mistică. Ce înseamnă acest
lucru? După părerea noastră, aceasta înseamnă că trebuie să avem în vedere un echilibru
între aceste două direcţii, astfel încât să nu neglijăm misterul, mitul, exacerbând latura
pur ştiinţifică, raţională. La fel de adevărat este că şi reciproca este valabilă, să nu
devenim prea înclinaţi către iraţional, intuiţie, în dauna raţiunii şi ştiinţei. În tot ceea ce
facem trebuie să fim deplin echilibraţi, precum creierul nostru care are ambele emisfere,
şi nu doar una din ele. Arthur C. Clark spunea că pentru a rămâne perenă, o poveste
trebuie să aibă valoare de mit, trebuie să aibă mister şi simboluri 1. Ei bine, religiile vor
supravieţui peren în conştiinţa oamenilor, în ciuda ştiinţei care încearcă, prin raţiune, să
le demonteze, tocmai pentru că emisfera dreaptă îşi cere necontenit drepturile ei,
drepturi de la care oamenii nu se pot sustrage, conştient sau inconştient. Ştiinţa nu
1
Filmul Odissea spaţială- 2001, al cărui scenarist a fost Arthur C. Clark, respectă această idee, de aceea acest
film rămâne actual şi în zilele noastre, deşi a fost realizat în 1968.

8
trebuie dezavuată şi anulată, din contra, trebuie să luptăm pentru afirmarea ei în mod
plenar. Însă trebuie să fim precauţi să nu o idolatrizăm.
Revenind la tema noastră, susţinem teza unei continuităţi neîntrerupte a unei
populaţii carpato-danubiene, cu multe milenii înainte de Hristos, până în zilele noastre.
Aceasta înseamnă că modelul nostru prezice, ca o consecinţă a tezei afirmate, că limba
acestei populaţii va fi omogenă pe întregul areal, omogenitatea provenind din faptul că
acea limbă va fi fost vorbită mii de ani neîntrerupt în acel spaţiu. Nu înseamnă că limba
aceasta nu va suferi schimbări şi alterări în timp, fiind o limbă vie, însă aceste schimbări
nu vor altera fiinţa intimă a limbii. Susţinând această teză a continuităţii neîntrerupte, ne
opunem, în acelaşi timp, unor teze consacrate, din care cea mai importantă este aceea a
romanizării populaţiei din Dacia, în urma cuceririi ei de către legiunile romane, conduse
de împăratul Traian. Modelul propus de această teză se loveşte de un impediment serios,
pe care trebuie să-l explice satisfăcător, şi anume, omogenitatea limbii române pe tot
arealul geografic al Daciei, în condiţiile în care lipsa unui stat timp de peste o mie de ani
a lăsat populaţia sub influenţele a numeroase popoare migratoare, fiecare cu limba sa.
Acest lucru ar fi trebuit să conducă la formarea unor limbi şi dialecte diferite în arealul
carpato-danubian, întrucât romanizarea, petrecută într-un timp prea scurt (165 de ani) şi
cu ocuparea doar a unei treimi din Dacia, de către armatele romane, nu ar fi putut opune
o limbă gata formată, puternică, stabilă, în faţa limbilor diferite ale popoarelor migra-
toare, în final cedând şi amestecându-se cu acestea din urmă, în proporţii diferite, după
regiunea geografică.
Acest eseu nu doreşte să reliefeze asemănările sau înrudirile unor limbi între
ele, s-au făcut tratate serioase pe această temă, ci mai degrabă încearcă să demonstreze
că aşa-numitele împrumuturi lexicale nu sunt în totalitate împrumuturi dintr-o limbă sau
alta, cât, mai curând, într-un procentaj serios, vestigii ale unei limbi unice primordiale
protoindo-europene. Ne-am propus să facem o arheologie lingvist-etimologică, săpând
în adâncul cuvintelor, căutând fondul comun protoindo-european. Nu este vorba de o
etimologie a cuvintelor, în sensul aflării originii unui cuvânt într-o limbă sau alta, ci de
găsirea acelui fond comun unic primordial. Nu ştim dacă este prima limbă apărută în
istorie, însă este limba mamă din care au pornit toate limbile indo-europene. Ca
exemplu, vom folosi cuvântul ALB, care citit de la dreapta formează rădăcina BLA 2, ce
se regăseşte, cu sensul de alb, în slavonă (BAL, BEL), în franceză (BLANC, BLOND),
în italiană (BIANCO), în limba română veche ţărănească (BĂLAN, BĂLAI). Dacă
putem suscepta pentru limba română un împrumut slavonesc pentru BĂLAN, BĂLAI,
pentru BLANC şi BIANCO din franceză şi italiană nu mai putem avea aceeaşi
explicaţie, întrucât ştim că slavii nu au ajuns în contact masiv cu francezii şi italienii.
Totuşi, avem nevoie de o explicaţie pentru aceste asemănări. Cum migraţia slavilor nu
poate fi adusă ca argument, rămâne doar explicaţia că rădăcina ALB-BLA provine
dintr-un fond lingvistic comun atât românilor, cât şi slavilor, francezilor, italienilor.
Acest fond comun este ceea ce noi am numit limba unică primordială protoindo-euro-
peană. Noi credem şi afirmăm că locul apariţiei acestei limbi primordiale este spaţiul
carpato-danubiano-pontic.

2
Populaţiile străvechi obişnuiau să scrie în bustrofedon, adică un rând îl scriau de la stânga, următorul rând
de la dreapta. În timp, se uita care rând începea de la dreapta şi care de la stânga astfel că ALB, de exemplu, se
putea citi când BLA, când ALB, după cum pornea citirea. Un alt cuvânt este DALB care se citea de la dreapta
BLAD sau VLAD dacă schimbăm „b”-ul cu „v”, ca în exemplul BABILON-VAVILON.

9
 În cadrul acestei lucrări, vom folosi termenul încetăţenit „indo-european”
pentru a numi populaţiile ariene, însă sintagma „indo-european” nu are o bază
ştiinţifică, întrucât nu s-a dovedit ştiinţific o migraţie din Asia a rasei albe. Orice
migraţie lasă în urmă populaţia originară, nu migrează toată populaţia in corpore. Ar fi
primul caz din istorie să se întâmple aşa ceva 3. Ca exemplu, Imperiul Roman a avut
colonişti peste tot în Europa, Asia şi Africa, însă peninsula italică nu s-a golit definitiv
de populaţia originară. La fel este şi în cazul Marii Britanii, Spaniei, Portugaliei,
Olandei, Franţei, care, deşi au avut colonii în toată lumea, nu s-au golit complet de
populaţiile originare ale acelor ţări, în urma colonizării lumii întregi. Prin urmare, dacă
rasa albă a migrat din Asia, unde este zona originară plină cu albi din Asia, care să
existe şi în prezent 4? Această lipsă, în zilele noastre, a unei populaţii originare albe în
continentul asiatic înseamnă, pentru noi, doar un singur lucru, şi anume, că (doar)
Europa este leagănul rasei albe. Putem observa că cele două Americi sunt leagănul rasei
roşii, Africa şi Australia, leagănul rasei negre, Orientul Mijlociu, leagănul rasei semite
şi al populaţiilor din India, Pakistan, Irak, iar Asia, leagănul rasei galbene. De ce Europa
nu ar fi leagănul rasei albe? Dacă nu a fost o migraţie a rasei albe din Asia în Europa,
poate că în sens invers, adică din Europa în Asia, a fost? Arheologii chinezi au
descoperit în deşertul Gobi câteva zeci de mumii de rasă albă, cu vârste cuprinse între
2000 şi 4000 de ani. Aşadar, cine vizita Asia acum patru milenii?
Locul naşterii rasei albe este, cum am văzut, în Europa. Dar unde anume? Ştim
că ultima glaciaţiune, Wurm, cca 75.000 - 12.000 î. Hr., s-a încheiat în urmă cu cca
12.000 de ani şi că stratul gros de gheaţă şi zăpadă ajungea până la paralela 45, prin
urmare, oamenii şi animalele puteau trăi mai jos de această paralelă. În România se
putea trăi de la Ploieşti spre Dunăre. Pentru a trăi, oamenii au nevoie şi de alte elemente,
cum ar fi: o apă curgătoare, o câmpie pentru a putea creşte animale şi a clădi case şi
sate, rezerve de sare pentru sănătatea oamenilor şi animalelor, păduri etc. Care zonă din
Europa avea toate aceste elemente la îndemână? Poate că unele din elemente se mai
aflau şi în alte părţi ale Europei, dar toate la un loc nu se găseau decât într-un singur loc,
şi anume, în zona carpato-danubiano-pontică. Doar acolo puteau afla oamenii un
CĂUŞ, unde să poată rezista vremurilor aspre. Dunărea, râurile, lacurile, pădurile,
munţii, câmpiile şi sarea erau la îndemână, uşurând transportul, munca şi viaţa. În
general, marile civilizaţii au apărut lângă fluvii importante, Egiptul lângă Nil, hinduşii
lângă Gange, strămoşii noştri lângă Dunăre.
Demersul nostru nu se vrea un patriotism sec şi enclavizant, ci dorim să ne
regăsim în Marea Orchestră europeană, cu demnitate şi cu încredere în valorile noastre.
Nu poţi fi universal fără a fi fost mai înainte naţional. Dacă până acum ţărănimea a fost
păstrătoarea valorilor şi tradiţiilor neamului nostru, a venit vremea intelectualităţii să
dea înapoi ce a primit şi să ajute la renaşterea ţăranului român, încheind un ciclu
complet de renaştere a poporului român. Lucrarea noastră nu este un dicţionar complet,
3
Dacă populaţia albă originară din Asia a fost distrusă complet de o altă populaţie din Asia sau din Orientul
Mijlociu, acest lucru ar fi sinonim cu un holocaust de o gravitate ieşită din comun, ar fi primul holocaust
complet din istorie. Noi credem mai degrabă că rasa albă nu a fost originară din Asia, prin urmare, lipsa ei la
ora actuală din peisajul asiatic poate fi pus doar pe faptul că nu a pornit de acolo, ci îşi are naşterea în Europa
şi doar ocazional a migrat în Asia, lăsându-şi mumiile acolo, în deşertul Gobi.
4
Populaţia rusă existentă azi în Asia iese din calcul. Ea a ajuns acolo plecată din zona Volga-Urali, printr-o
migraţie dinspre Europa spre Asia, şi nu invers (Volga – Munţii Urali reprezintă graniţa estică e continentului
european).

10
ea nu poate acoperi toate cuvintele din lexicul limbilor analizate, însă cititorul, folosind
algoritmul propus de noi, poate găsi mai departe, singur, alte etimologii, alte cuvinte,
probând şi experimentând metoda noastră, conform proverbului chinez, care spune să
învăţăm omul flămând să pescuiască şi nu să-i dăm peştii gata prinşi.
Modelul propus de noi se bazează pe următoarele teze:
1) existenţa în trecut a unei limbi unice primordiale protoindo-europene, din care
au derivat toate limbile indo-europene existente azi;
2) această limbă unică protoindo-europeană a luat naştere în spaţiul carpato-
danubiano-pontic;
3) populaţia carpato-danubiano-pontică a vorbit această limbă protoindo-
europeană multe milenii înainte de Hristos, limba daco-română fiind urmaşa ei,
ca şi celelate limbi indo-europene de astăzi;
4) continuitatea neîntreruptă de vieţuire a populaţiei şi a limbii vorbite în spaţiul
carpato-danubiano-pontic, din cele mai vechi timpuri, până în zilele noastre;
5) rasa albă s-a format exclusiv în Europa, în zona carpato-danubiano-pontică, în
perioada ultimei glaciaţiuni (Wurm), în urmă cu cca 60.000 -70.000 de ani;
6) inexistenţa unei înrudiri genetice sau lingvistice între populaţia carpato-da-
nubiano-pontică (strămoşii geto-daco-vlaho-românilor) şi indienii asiatici
(strămoşii ţiganilor). Asemănarea dintre limba sanscrită (SAN-SCRITĂ =
sfânta scrisă) şi limba română nu dovedeşte descendenţa indian-asiatică a rasei
albe, ci ne arată că în Asia au ajuns, acum multe mii de ani, membri ai rasei
albe, ce au întemeiat religii, state, dinastii, caste. Aceşti albi erau numiţi, de
populaţia autohtonă indiană, BRAHMANI. Termenul BRAHMAN este o
formă coruptă a etnonimului „ra(h)man”, ce înseamnă oamenii soarelui
(blonzi, albi) sau oamenii regi (mândri, nobili); rădăcina RA citită de la
dreapta este AR, rădăcină ce a intrat în denumirea populaţiei de rasă albă, şi
anume, ariană. Termenul ARIAN însemna om mândru, nobil, drept.
Etnonimul „aromân” înseamnă, aşadar, om nobil, mândru, drept.
Bazându-se pe aceste teze, modelul nostru prezice următoarele:
1) existenţa unei limbi omogene vorbite în tot arealul carpato-danubiano-pontic,
urmare a vorbirii acestei limbi multe milenii, putându-se astfel omogeniza;
2) existenţa unor vestigii ale limbii unice protoindo-europene primordiale, în
limbile indo-europene existente azi;
3) omogenitatea genetică a populaţiei trăitoare în arealul carpato-danubiano-pon-
tic, urmare a multelor milenii de vieţuire în acelaşi spaţiu;
4) inexistenţa unei populaţii originare de rasă albă în Asia, în zilele noastre, ca
punct de plecare în trecut a unei migraţii masive către Europa. Migraţiile nu
golesc complet zona originară de populaţie, lăsând un vid;
5) existenţa unei migraţii de mică amploare a rasei albe dinspre Europa către
Asia.
Lucrarea debutează cu un tabel în care se arată diferitele transformări pe care
sunetele vorbirii le pot suferi unele din altele, în cadrul aceleiaşi limbi sau în limbi
diferite. Acest tabel va fi de folos cititorului, întrucât îi va desluşi modul şi metoda de
formare a derivatelor. Derivatele sunt variante cu litere şi sunete schimbate ale unui
cuvânt analizat, variante ce se pot găsi chiar sub acea formă derivată în unele limbi. De
exemplu, ZEUS (limba greacă), DEUS (limba latină), DEVA (limba sanscrită), DAVA

11
(limba geto-dacă), ZIUA (limba română) sau BAN (domn, în limbile medievale
românească şi franceză), PAN (domn, în limba poloneză). Aceste derivate (variante) pot
avea acelaşi înţeles în diverse limbi sau sensuri diferite. În continuarea tabelului,
prezentăm un mic dicţionar pelasgic, axiomatic, ce va fi folosit în această lucrare.
Urmează capitolul I, în care vom aborda nume de ţări, popoare, populaţii şi
toponime, capitolul al II-lea, despre hidronime, capitolul al III-lea, despre nume proprii
şi capitolul al IV-lea, despre cuvinte obişnuite, denumiri diverse. Acest scurt eseu se
încheie cu o anexă, în care sunt diferite dicţionare (ilir, tracic, hitit, sumerian, sanscrit
etc.), hărţi ce vor ajuta să localizăm şi să vizualizăm unele informaţii conţinute în
lucrare, ele aducând dovezi în sprijinul afirmaţiilor noastre, cum că pe aceste meleaguri
carpato-danubiano-pontice a fiinţat şi s-a format o civilizaţie străveche (pelasgică, după
N. Densuşianu), civilizaţie ce nu cunoştea metalele 5. Putem adăuga că această civilizaţie
nu a apărut din senin, ci a fost rodul creaţiei unor fiinţe spirituale extrem de avansate de
tip umanoid6. Mărturii stau şi denumirile din platoul Bucegilor, cum ar fi Obârşia,
Bătrâna, Doamnele, Babele, Omu, Caraiman, Vârful cu Dor. De asemenea, se mai poate
observa că Bucegii păstrează urme ale unei confruntări extrem de puternice 7 între
această civilizaţie pelasgică umanoidă carpato-danubiană şi o alta aparţinând, de ce nu,
unei civilizaţii reptiliene (ca să păstrăm o atmosferă ştiinţifico-fantastică). În orice caz,
ruinele străvechi stau astăzi mărturie. Rămân întrebările: Cum este posibil ca două
civilizaţii rudimentare să poată avea astfel de arme energetice, cărora noi astăzi abia le
desluşim mecanismul ştiinţific de producere şi de ce s-au confruntat atât de violent?
Pentru că, lăsând deoparte elementul ştiinţifico-fantastic, tot rămân neexplicate
tehnologia care a lăsat acele urme (construcţii, ruine) şi motivul confruntării pe viaţă şi
moarte dintre cele două civilizaţii. Se pare că rasa umanoidă a fost înfrântă 8. Dar mai
este posibilă şi o altă ipoteză, şi anume ca Bucegii să fi fost construiţi de uriaşi, şi atunci
5
Nu cunoştea metalele sau, mai bine zis, nu dorea să le folosească, ştiind că fierul, de exemplu, are
capacitatea magică de a distruge sufletul. Unul dintre mijloacele optime de protecţie împotriva spiritelor rele
este şi acela de a avea metale asupra ta (inele, talismane etc.), fierul, ca şi argintul, fiind foarte eficace în
această luptă. Dar metalele au şi un efect secundar asupra vieţii, pot altera energia vitală, de aceea civilizaţia
din spaţiul carpato-danubian nu dorea metalele în viaţa ei. Din perspectivă istorică, epoca pietrei ne pare
rudimentară, înapoiată, însă nu este exclus ca în acea epocă oamenii să fi putut obţine nişte cuceriri spirituale,
la care noi, cei de azi, doar visăm; cum ar fi: energia liberă, levitaţie, teleportare, clarviziune etc. Metalele
ne-au condus către o evoluţie materială rapidă, dublată însă de o sărăcire spirituală. Prin urmare, nu putem
spune că o civilizaţie a pietrei este obligatoriu înapoiată, în comparaţie cu noi, cei de azi. Poate că ce explicăm
prin magie nu este decât o ştiinţă extrem de avansată, la care noi doar visăm, uitând că am avut-o odată,
demult.
6
Putem să numim aceste fiinţe, Dumnezeu şi îngeri. De fapt, Cartea Genezei a Vechiului Testament ne spune
că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aşadar Dumnezeu este o formă sau un arhetip
de tip umanoid. Literatura despre obiectele zburătoare neidentificate şi despre fiinţele extraterestre afirmă
existenţa şi a altor tipuri de extratereştri, în afara celor umanoizi, şi anume, reptilienii şi insectoizii. În ce ne
priveşte, fără a da crezare acestor tipuri de fiinţe fantastice, afirmăm doar că acea civilizaţie pelasgică
străveche carpato-danubiano-pontică a fost creată de Dumnezeu şi că ea a fost mama rasei albe din Europa.
Ulterior, a migrat în toată Europa, apoi, parţial şi pentru scurt timp, în Asia. În prezent, rasa albă este pe cale
de dispariţie, urmare a poluării masive morale, alimentare şi a mediului, aceasta conducând la degenerare,
scădere a natalităţii, a tonusului fizic şi psihic, a sănătăţii.
7
Numele Piatra Arsă este o amintire din acele vremuri, când armele energetice din acel război ardeau, topeau
piatra. În fotografiile din anexe pot fi observate vestigiile unei civilizaţii străvechi ce a zidit acest munte şi a
construit cetăţi.
8
După Cartea Genezei, omul a fost înfrânt de şarpe, în urma neascultării poruncii dată de Dumnezeu de a nu
mânca din pomul cunoaşterii binelui şi răului.

12
distrugerea lor să fi fost o pedeapsă pentru mândria lor de a se măsura cu zeii. Tot în
anexă, găsim un index al localităţilor ce păstrează o rezonanţă străveche geto-dacică,
atât din ţara noastră, cât şi din ţările vecine. Urmează apoi o listă alfabetică cu intrările-
noţiunile din cele patru capitole ale lucrării.
Pentru o mai bună înţelegere a informaţiilor vă prezentăm modul în care am
conceput intrările, definiţiile, explicaţiile, traducerile, derivatele, variantele. Astfel,
intrările, rădăcinile, sunt în ordine alfabetică şi sunt scrise cu majuscule. Definiţiile şi
explicaţiile, precum şi traducerea intrării (dacă este cazul) sunt scrise normal, cu literă
mică. Derivatele şi variantele ce rezultă din intrare sunt scrise cu majuscule, unele sub
altele, imediat sub intrare, pentru a se putea observa cu uşurinţă ce sunete şi ce litere se
transformă şi în ce se transformă. Traducerea unui derivat sau a unei variante apare în
dreptul derivatului sau variantei respective, scrisă cu litere mici, italice (spre deosebire
de traducerea unei intrări, care este scrisă cu caractere normale, mici). Scurtele
comentarii au rolul de a aduce lămuriri suplimentare, acolo unde autorii au crezut că
este necesar.
Încheiem prin a aduce mulţumiri S.C. MORI PAN ALEX S.R.L., Jariştea-Vran-
cea, reprezentată de domnul Nicuşor Epure, care a sprijinit tipărirea acestei lucrări.

Autorii

TABEL CU TRANSLITERĂRI ALE SUNETELOR SCRISE ŞI VORBITE

Sunete A Ă Â B C
şi litere
Se O, E, Ă E, Y, U V, P, GH G, K, P, H, Ş
schimbă

13
în:
exemple *DoCHIA- Exemple *RoMâN- *bAbILON- *cIOBAN-
DaCHIA identice ortografiat vAvILON ortografiat după
DaCIA ca la după normele limbii
litera A. normele *AbRAHAM- române.
*BăUTURĂ- limbii AvRAAM şIOBAN- în
ortografiat române. vorbirea
după normele RuMuN- *IACOb moldovenească.
limbii române.. în limbile IACOv gIOBAN-
BaUTURĂ- în slavoneşti gIOVAN- tânăr
vorbirea român se *vIU- în viaţă (limba italiană).
moldoveneasc scrie rumun. (limba română) Vezi continuarea
ă. bIO-bIU- viaţă la litera „B”.
BeUTURĂ- în *din limba (limba greacă).
vorbirea greacă *OcTO- opt (limba
ardelenească. literele şi * GIObAN- latină).
sunetele „Y”, provine din OpT- (limba
„OY” se cioban (vezi la română).
translitereaz litera „C”). AhT- opt (limba
ă în limba GIOvAN- tânăr germană).
română în, (limba italiană).
„U”, „I” sau IOvAN- *NOcTAM-
„Δ. personaj de noapte (limba
baladă. latină)
Iov- personaj NOApTE- (limba
din Vechiul română).
Testament. NAchT- noapte
(limba
*bAN- stăpân, germană).
domnitor (limbile NIhTA- noapte
română şi (limba greacă).
franceză
medievale). * cAŢA- coţofană
pAN- domnitor (limba română).
(limba gAZZA- coţofană
poloneză). (limba italiană).

*CANNAbIS *LAc- apă

(limba latină) = stătătoare (limba
CĂNEpĂ (limba română).
română). LAc- apă
stătătoare (limba
*bINE- franceză).
ortografiat după LAkE- apă
normele limbii stătătoare (imba
române. engleză).
ghINI- în LAgO- apă
vorbirea stătătoare (limba
moldovenească. italiană).

Sunete D E F G H
şi litere

Se Z, DZ, T I, A, Ă V, H, Ş, PH, P, Y, Z, H, J, I, C, G, F, Ş, C
schimbă Th K, B
în:

14
exemple * dEUS- zeu *ZeUS- zeu *în limba *AhILE- personaj din Iliada.
(limba latină). (limba greacă). germană „V”- ul AgILE- iute de picior, adică
zEUS- zeu ZiUA- zi sau se pronunţă agil.
(limba greacă). zeu (limba „F”.
zIUA- zi sau română). *gARD- îngrăditură (limba
zeu (limba *în limbile română).
română). *BINe- greacă, yARD- curte, îngrăditură (limba
. ortografiat după franceză, engleză). Prin anagramare a
*zIUA- zi sau normele limbii engleză „Ph” se ajuns GRAD-cetate, oraş (limbile
zeu (limba române. pronunţă „F”. slavone).
română). BINi- GRĂDINĂ (limba română).
dzÎUA- zi sau regionalism. *SĂ fIE- GIARDINO (limba italiană).
zeu (limba conjunctivul de JARDINE (limba franceză).
română veche * ZeU- zeu la a fi. GARDEN (limba engleză).
ţărănească). (limba română). SĂ hIE- (în GARTEN (limba germană).
ZăU- jurământ limba română
*tU-pron. (limba română). veche *gENA- născătoare (limba
personal, „ZaU de ţărănească). latină).
persoana a II-a Câmpie”- SĂ şIE- în jENA- soţie, femeie (limba
(limba localitate în unele zone din slavonă)
română). Ardeal Moldova. zENA- zână (limba română).
dU-pron. însemnând,
personal, zeul câmpului. *fELAHI-popor *AghIASMĂ- apă sfinţită.
persoana a II-a mitic amintit de AiASMĂ- apă sfinţită
(limba *FeLAHI- Homer în Iliada (regionalism).
germană). popor mitic şi Odissea. Exemple
amintit de vELAHI identice ca la literele „C”, „F”,
Homer în Iliada vALAHI- „G”.
şi Odissea. etnonim pentru
VeLAHI români în Evul
VaLAHI- Mediu.
etnonim pentru
români în Evul
Mediu.

Sunete I (Y) Î J K L M N
şi litere
Se G, Y, E Y, U Z, G G, C R --- R
schimbă
în:
exemple Exemple Exemple Exemple Exemple *POPOr- vezi
identice ca la identice ca identice ca la identice limba exemple
literele „B”, la litera „”. litera „G". ca la română. la litera
„C”, „D”, litera POPOLO- „R”.

15
 „E”, „G”. *RoMâN- *jOC „C”. limba
ortografiat gIOC italiană
*AiASMĂ- după PEOPLE-
apă sfinţită normele *gARD- limba
(regionalism) limbii îngrăditură engleză.
. române. (limba Slavii,
AghIASMĂ- RuMuN- română). latinii, galii
apă sfinţită. în limbile yARD- curte, folosesc des
slavoneşti îngrăditură sunetul şi
*yARD- gard român se (limba litera „L”,
(limba scrie rumun engleză). Prin dacii, geţii,
engleză). anagramare, a tracii, litera
gARD- ajuns GRAD- şi sunetul
(limba cetate, oraş „R”.
română). (limbile
slavone).
GRĂDINĂ
(limba
română).
GIARDINO
(limba
italiană).
JARDINE
(limba
franceză).
GARDEN
(limba
engleză).
GARTEN
(limba
germană).

*gENA-
născătoare
(limba latină).
jENA- soţie,
femeie (limba
slavonă)
zENA- zână
(limba
română).

Sunete O P Q R S Ş
şi litere
Se U, A B, C -- L, N Z, X F, H
schimbă
în:
exemple *BuN- *bAN- domnitor, Exemple *sALMOsE- zeu Exemple
(limba română) stăpân (limbile identice ca la al geto-dacilor. identice
BoN- (limbile română şi franceză litera „L”. Ortografiere rară ca la
italiană şi medievale) în lucrările literele
franceză). pAN- domn, stăpân *IrEMĂ anticilor. „F”,

16
 Exemple (limba poloneză). InIMĂ zALMOxE- „H”.
identice ca la Exemple ortografiere
litera „A” şi „”. identice ca la litera *GErUNCHI clasică.
„C” GEnUNCHI
*RoMâN- .
ortografiat după *CANNAbIS-
normele limbii (limba latină)=
române. CÂNEpĂ
RuMuN- (limba română).
în limbile
slavoneşti român
se scrie rumun.

Sunete T Ţ U V X Y Z
şi litere
Se D, CI X, CI V, O, Y, U, F, B CS, CŞ, S, Ş, U, I, Î, S, D,
schim- OY, OU, CE, CI, KE, Â, G DZ, G, J
bă Î, Â KI,
în: T, Ţ
Exem- Exemple Exemple *ZIuA- Exempl *DAcşA Exemple Exemple
ple identice ca la identice zi sau e DAciA identice identice
litera „D” ca la zeu identice DAkiA ca la ca la
. litera (limba ca la literele literele
*tIMIŞOARA „T”. română) literele *ZALMOxE „”, „D”,
- DIuA „B”, SALMOsE „G”, „I”, „G”, „J”,
cIMIŞOARA DIvA „F”, „Δ, „U”. „S”.
POt, POţI- de DEvA- „U”. *MOxE,
la a putea. zi sau MOxA
POcI- zeu, în MOş
regionalism limba MOţ
de la a putea. geto- MOEciU (în
În general, dacă, judeţul
bănăţenii mama Braşov).
vorbesc astfel. sanscritei

*PRIEtENIE-
ortografiat
după normele
limbii române
PRIEceNIE-
în vorbirea
bănăţeană.

17
 DICŢIONAR PELASGIC (PROTOINDO-EUROPEAN)

Alp, Alb = alb

Ap-a, Apa = apă
Ar = nobil, înţelept
Ar-u, Aru = aur (metal nobil)
Ar-g, Arg = argint (metal nobil)

18
Aum = om
Bal, Bla = alb
Bu-r, Bur, Buir = puternic, bărbat
Ciob, Giob, Giov, Şiob, Şiub, Iob, Iov = cioban, păstor
Cot, Cat, Cas, Cuţ, Cuş, Cus, Huş, Hus, Huţ, Uţ = casă, construcţie
Cşa = casă, ţară
Da = dalb, alb, luminos, zeu
Deva-Diva-Ziva-Siva-Ziua = zeu sau zi calendaristică sau/şi astronomică
El = Dumnezeu sau pronume personal persoana a III-a singular
G, Ge, Gh = pământ
Ida, Uda = apă curgătoare
Lu = mulţi, popor
Lu-Men = lume
Ma, Mu = mamă
Man = om
Moş, Maş, Mah, Mag = măreţ, conducător, preot, mag, iniţiat
Pa, Ta = părinte, tată
Ra, Re = rege, soare
San = sfânt
Ter = pământ, ţărână, ţară
Ur, Or = oraş
Uran, Vran, Bran, Fran = cerul înstelat, cosmos
Vo-aume = femeie, oamă
Zi, Si = zeu, suflet

19
 CAPITOLUL I
NUME DE ŢĂRI, POPOARE,
POPULAŢII, TOPONIME
1. ADAMCLISI (TROPAEUM
TRAIANI - Trofeul lui Traian). Locali-
tate în Dobrogea; ADAM = Adam,
CLISI = pământ, ţară, biserică.
Aşadar, ADAMCLISI înseamnă, în
limba turcă, biserica lui Adam sau ţara
lui Adam. Când au ajuns în Dobrogea,
turcii au numit Tropaeum Traiani,
Biserica lui Adam. Nu are importanţă că
în realitate nu era aşa, ci faptul că legau
viaţa lui Adam de teritoriul Daciei
străvechi. Acest lucru este o dovadă
indirectă, o mărturie despre unde cre-
deau anticii şi medievalii că ar fi fost
Grădina Raiului, locul unde au fost
creaţi Adam şi Eva, menţionaţi în Ge-
neza biblică. Nu întâmplător şi Papa
Ioan Paul al II-lea a numit Daco-
România, Grădina Maicii Domnului.
2. AGATÂRŞI
A-GETA-R(E)ŞI
A-GETAE-R(E)ŞI
A-GETAE-REJI
A-GETAE-REGI
A-GETAE-REXI
A-GETAE-RECŞI, unde A = genitiv, a,
al, ai; GETAE = geţilor şi RECŞI-
REŞI-REJI = regi şi înseamnă ai
geţilor regi sau regii geţilor.
3. AHEI - denumirea veche a grecilor în
antichitate (eleni, elini).
A(G)HEI
A-(G)HEI, unde A = fără (ca în A-
FON = lipsit de auz muzical, A-TOM =
indivizibil, etc.) şi G(H)EI (cu singularul
G(H)EU) = pământ, pronunţându-se,
20
aşa cum am mai întâlnit, un „g” ca un
„h”. Traducerea ar fi cei fără pământ
(ţară).
4. ALPI - lanţ muntos din Italia, Franţa,
Austria, Elveţia.
ALBI - datorită zăpezilor veşnice de
pe creste, ne apar ca fiind albi(!). Denu-
mirea ALPI înseamnă, în limba pro-
toindo-europeană, ALBI. De altfel, în
dicţionarul hitit, culorii alb i se spune
ALPA(!)9. Limba română este asemănă-
toare cu hitita (adică cu limba fiilor lui
HET sau GET, mai direct spus, cu limba
geţilor-dacilor, aceasta cu mult înainte
ca Imperiul Roman să ne „latinizeze”).
Vedem, astfel, că limba vorbită în
Europa întreagă cu două milenii înainte
de Hristos, acea limbă protoindo-
europeană era limba geto-dacilor
(străromâna)10; înainte ca Imperiul
Roman să existe, străromâna era deja
constituită şi vorbită în spaţiul carpato-
danubiano-pontic-anatolian.
9
Vezi dicţionarul hitit din anexe.
10
Noi credem şi afirmăm că limba vorbită de
traco-geto-daci este strămoaşa limbii române
vechi ţărăneşti şi, implicit, a limbii române
moderne. Nu credem în latinizare, întrucât nu
explică omogenitatea limbii române în diferitele
provincii unde a fost vorbită, deoarece timpul
scurt al ocupaţiei romane şi spaţiul ocupat de cca
o treime din Dacia lui Decebal, precum şi
nenumăratele migraţii ale unor populaţii barbare,
care mai de care mai diferite genetic şi lingvistic,
ar fi trebuit să lase în toată România o mare
diversitate de dialecte şi limbi incapabile să se
înţeleagă între ele. O limbă abia în formare, abia
latinizată în 165 de ani şi nici măcar pe toată
suprafaţa Daciei nu s-ar fi putut impune timp de
o mie de ani în faţa limbilor diferite ale
migratorilor, ci ar fi împrumutat din lexicul
acestora, în mod aleator şi diferit, în funcţie de
provincie sau ţinut şi generând astfel limbi
complet diferite. Însă omogenitatea limbii
române demonstrează fără tăgadă că această
limbă era vorbită de mii de ani în zona carpato-
danubiană, astfel că nu latinizarea este cauza
omogenităţii ei, ci vechimea ei.
 Acest lucru dovedeşte că romanii şi
geto-dacii vorbeau o limbă asemănă-
toare în momentul luptelor din anii 101-
106 d.Hr. şi că latina nu era limba
vorbită de romanii de rând, ci era folo-
sită doar în lumea intelectuală şi admi-
nistrativă, creată anume pentru a fi
diferită de limba vorbită în popor
(numită „latina vulgară”, care în realita-
te era urmaşa directă a limbii protoindo-
europene sau, numită de noi, limba
străromână).
5. ARAD - oraş în România.
A(R)-RA-D(A), unde AR = nobil,
RA = Soare sau rege, DA = alb, a da
(dărui), zeu, afirmaţie (adică cu adevă-
rat), şi ar putea fi tradus nobilul rege
(soare) alb; nobilul rege (soare) zeu;
nobilul rege (soare); dătătorul cu
adevărat rege nobil.
6. ARCADIA - tărâm mitic, în antichi-
tate locuit de oameni blânzi şi simpli, cu
inima curată şi plină de nevinovăţie, un
fel de Rai pe pământ.
AR-CA-DIA, unde AR = nobil,
înţelept, curat; CA = precum, la fel;
DIA-ZIA = sfinţi sau zei. Traducerea ar
fi curaţi (nobili) precum (ca) sfinţii
(zeii). Acest tărâm pare a fi Grădina
Raiului din Vechiul Testament, adică
Dacia-Geţia este patria Fiilor lui Het,
strămoşii hitiţilor, ai geto-dacilor şi ai
românilor. Ar putea să fie şi o inversare
de litere şi silabe, AR-CA-DIA = AR-
DA-CIA (nobila Dacie). Vezi şi asemă-
narea cu ARZAWA (Arzava-Ardava)=
locul de unde hitiţii au migrat spre Asia
Mică. ARZAVA-ARDAVA = AR-
DEVA = cetatea nobilă sau zeul nobil,
adică AR-DACIA.
7. ASIRIA - ţară antică din Orientul
mijlociu.
21
ASYRIA - „y” (upsilon), în limba
greacă se citeşte „u”
ASURIA
(A)SURIA
SURIA, anagramat este RUSIA.
Se ştie că asirienii erau cei mai
sângeroşi oameni. Omorau toţi prizo-
nierii de război, erau roşii de sângele
celor ucişi de ei fără milă.
RUSIA-ROSIA (ROŞIA)
Aici se cuvin câteva comentarii. În
Vechiul Testament, Cartea Genezei,
Moise11 (MOŞE în ebraică) spune că
Raiul este înconjurat de patru râuri: în
nord, FISON = THISON (Tisa), care
înconjoară Ţara Havila (munţii Apuseni,
Ţara Moţilor); în sud, GIHON =
GHEION (fluviul Dunărea) care încon-
joară Ţara Cuş, ţara lui Iov; iar în est,
două râuri, TIGRU-TIGRIS = citit de la
dreapta la stânga, SIRGIT-SIR(H)IT-
SIRIT (Siret) şi EUFRAT = EU-
PHRATUS, PRATUS, PRUTUS (Prut)
de lângă ţara ASYRIEI (RUSIA). Silaba
EU din EU-PHRATUS este un cod geo-
grafic şi se traduce: Prutul european. De
asemenea, EU-PHRATUS-FRATUS-
FRATIS mai înseamnă fraţii europeni.
Astfel, aceste patru ape curgătoare
amintite mai sus, închid ca într-un cerc
Ţara Havila pomenită de Moise. Privind
harta României12 vom observa că
descrierea din Geneză este corectă şi are
noimă, vedem că Dunărea şi Tisa
înconjoară semi-circular Ţara Havila
închizând-o spre vest, prin vărsarea
Tisei în Dunăre. În est, Dunărea şi
celelalte două râuri, Siret şi Prut închid
deplin Ţara Havila, întrucât, la rândul
lor, se varsă în Dunăre. Nordul este
închis de izvoarele Tisei şi Siretului care
11
Sfânta Scriptură, Geneza, Capitolul 2, verse-
tele 8-14.
12
Vezi harta României din anexe.
pornesc aproape din acelaşi loc din
Munţii Carpaţi.
Dacă însă vom aplica vechea delimi-
tare a ţării Havila, şi anume, Dunărea,
Nilul şi cele două râuri mesopotamiene,
Tigru şi Eufrat, şi vom privi o hartă ce
cuprinde întreaga zonă13, vom fi complet
nedumeriţi! Cum poate un fluviu din
Europa, ce curge de la vest la est
(Dunărea), împreună cu un fluviu din
Africa, ce curge de la sud la nord
(Nilul), plus alte două fluvii paralele ce
curg de la vest la est în Orientul
Mijlociu (Tigru şi Eufrat), complet
depărtate, spre est, de Dunăre şi Nil, să
delimiteze o ţară? Cu acest raţionament
putem considera şi Amazonul ca fiind
unul din cele patru fluvii ce delimitează
ţara Havila! Însă raţionamentul are
logică, noimă, doar în cazul apelor
curgătoare propuse de noi; ele, într-ade-
văr, delimitează într-un spaţiu închis
frontierele ţării Havila. O dovadă în
favoarea ipotezei noastre este faptul că
Moise afirmă că această ţară Havila „are
mult aur curat”. Nici o ţară din nordul
Africii sau din Orientul Mijlociu „nu are
mult aur curat”, doar munţii Apuseni şi
Ţara moţilor. Delimitarea tradiţională
mai este eronată şi prin faptul că Nilul
nu înconjoară Ţara Cuş, ci merge drept
de la sud la nord, paralel cu Egiptul. Cât
despre Tigru şi Eufrat, ele într-adevăr
delimitează o ţară, numită în antichitate,
Mesopotamia (Ţara dintre râuri), însă
Mesopotamia este o ţară diferită de Ţara
Havila descrisă de Moise şi, în plus, „nu
are mult aur curat”, astfel că ori Moise
greşeşte în descriere, ori Ţara Cuş nu e
Egiptul! O altă dovadă pe care o
propunem este chiar numele ţării pe
care însuşi Moise o numeşte în cartea
13
Vezi harta nordului Africii, sudului Europei şi
Orientului Mijlociu din anexe.
22
Genezei, HAVILA. Dacă anagramăm
literele, ne apare denumirea VALAHI.
Aşadar, numele ţării Havila este
VALAHI(A), după numele locuitorilor
ei, valahii. La întrebarea „de ce Moise a
scris Havila, şi nu Valahia, în Cartea
Genezei?”, răspunsul este acesta: Unde
este mult aur curat, nu trebuie să ştie
toată lumea, ci doar cei Iniţiaţi, Moşii,
iar pentru a ascunde informaţia de ochii
profanilor se aplică diferite metode de
dezinformare, de la anagramări, până la
alfabete şi limbi sfinte ascunse, inven-
tate special pentru acest scop de ase-
menea, prin schimbarea sensului scrierii,
de la dreapta, de la stânga, de sus,
precum şi încifrarea informaţiilor în
epopei (cum ar fi Iliada şi Odiseea), în
cărţi sfinte, basme, poveşti, legende,
pilde, parabole etc. Astfel, doar cei ce
aveau „cheia” puteau înţelege locaţia şi
natura informaţiilor codificate.
ŢARA CUŞ-(CUŢ, HUŢ, UŢ) = ţara
ocorotitoare (CĂUŞ) sau ţara caselor.
CUT
COT
CAT
CAS
Toate aceste cuvinte au devenit ulterior
rădăcini ce intră în componenţa unor
cuvinte din diverse limbi, care au sensul
de construcţie, etaj etc.: CASĂ,
CASTEL, COTEŢ, CO(T)CIOABĂ,
CAT, CHATEAU, COTTAGE,
COSMOS, CAZARMĂ, CUŞ (CUŢ,
UŢ, HUŢ, HUŞI, US = casă). În
general, câmpiile din jurul marilor fluvii
capătă denumirea de CUŞ, care provine
şi din CĂUŞ, limba străromână veche
(posibil cea mai veche limbă modernă
din lume)14. De aceea, chiar în Vechiul
14
Această sintagmă, „cea mai veche limbă
modernă din lume”, nu trebuie să ne mire. Dacă
primii oameni, în spirit evoluţionist, desigur,
aveau la început un limbaj ce se deosebea cu
Testament, Egiptul era numit CUŞ.
Pentru cei din vechime, însemna că în
acea ţară era un fluviu cu o câmpie
propice dezvoltării vieţii. Civilizaţia de
pe câmpia din preajma Dunării devan-
sează cu multe milenii civilizaţia de pe
Nil , iar în limba coptă (urmaşa limbii
egiptenilor antici) nu găsim în fondul
principal de cuvinte nicio familie de
cuvinte care să aibă ca rădăcină cuvântul
CUŞ, CUŢ, HUŢ, UŢ, CĂUŞ, CUL-
CUŞ, COT, CAT, CAS, cu sensul de
construcţie, casă, locuinţă, de protecţie,
puţin de al animalelor, în timp, dezvoltarea
intelectului a condus la creşterea complexităţii
limbajului, ce devenea astfel mai capabil de a
transmite noţiuni diferite, numeroase, concrete
sau abstracte, depărtându-se de sunetele
onomatopeice originare. Acest lucru a condus,
acum multe milenii, la formarea primelor limbaje
articulate, apoi a limbilor distincte, capabile
acum să creeze filozofie, artă, literatură, ştiinţă.
Ei bine, aceste limbi străvechi sunt limbi
moderne, pentru că nu le lipseşte nimic din ce au
limbile din ziua de azi, sunt moderne pentru că
sunt ultima etapă de dezvoltare a limbajului de la
cel animalic primordial, până la cel specific
omului modern. Inteligenţa omului de Cro-
Magnon nu e cu nimic mai mică decât cea a
omului contemporan, de ce ar fi limbajul său
inferior celui al nostru? Este adevărat că, până la
formarea limbajului modern al omului de Cro-
Magnon, au trecut multe sute de mii de ani şi
multe etape de dezvoltare a limbajului de la cel
animalic, la cel articulat. Un limbaj devine
modern atunci când a devenit capabil de a
înţelege şi reda noţiunile abstracte, cum ar fi arta,
filosofia, religia, magia, viaţa, moartea. Să privim
picturile rupestre vechi de 10.000-36.000 de ani,
ale omului primitiv, şi vom fi uimiţi de
modernismul formelor zoomorfe sau antropo-
morfe. Nu poate exista artă atât de simbolică
(specifică secolului XX) fără un limbaj articulat
pe măsură, astfel că acei primitivi nu ne mai apar
atât de înapoiaţi. (Cele mai vechi picturi rupestre
din lume se află în România, în peştera Coliboaia
din munţii Apuseni, lângă Beiuş, şi au o vârstă de
36.000 de ani; cea mai veche scriere tradusă din
lume, plăcuţele de la Tărtăria cca 7500 de ani;
oase ale celui mai vechi om modern din lume, în
Peştera cu Oase de lângă Anina, judeţul Caraş-
Severin, pe malul Dunării, cca 35.000-40.500 ani
vechime).
23
ocrotire. Când ţinem mâinile căuş, o
facem pentru a păstra apa între palme
pentru băut sau spălat, pentru a apăra de
vânt o lumânare sau o fiinţă foarte mică
şi plăpândă, de aceea am adăugat acest
sens de protecţie şi apărare rădăcinii
CUŞ-CĂUŞ. Construcţia, casa, are rol
de apărare şi protecţie. Prin urmare,
acele câmpii din jurul marilor fluvii erau
percepute de oameni ca ocrotitoare ale
vieţii, păstrătoare şi producătoare de
mâncare pentru oameni şi animale,
apărătoare contra foametei şi climei. Se
simţeau ca într-un căuş (CUŞ, CUŢ,
HUŢ, UŢ, CUS, COS, CAS, CAT)
format din „palmele” naturii.
În limba română, sunt multe cuvinte for-
mate cu rădăcina CUŞ. Exemplu:
CĂUŞ, CULCUŞ, CUŢO-VLAHI, caii
HUŢULI, CASĂ, CASTEL, COŞ-
CIUG, COŞMELIE, COTEŢ, CO(T)-
CIOABĂ, CAT, CUCA, CIUC, CU-
CIULAT, CĂCIULATA, CĂCIULĂ,
CĂUC.
8. BALCANI - munţi aflaţi la sud de
Dunăre.
BAL-CANI, unde BAL = alb şi
CANI = câini (lupi). CANI în limba
illirică = câine (lup). Tradus ar fi câinii
(lupii) albi.
BALCANI
BAL(A)CANI-BOLOCANI
VAL(A)CHANI-VALAHANI = munţii
valahilor-românilor (dacilor).
9. MAREA BALTICĂ
BAL-TICĂ = Marea Albă (BAL = alb)
sau marea baltă (balta mare)15.
15
Un caz similar este şi lacul Balaton din
Ungaria. Traducerea sa ar fi balta. La fel cum
Okeanos Potamos, numele Dunării în greaca
veche mitologică, înseamnă ochi de apă (asta
dacă nu cumva grecii vechi vorbeau despre
marea Tethis ce ocupa toată România de azi, mai
puţin Haţegul, acum 50- 70 milioane de ani).

10. BĂRĂGAN - câmpie în sudul
României.
BARAHAN
BALAHAN
VALAH-AN, unde VALAH =
român şi AN(U) = zeul suprem la
sumerieni. Tradus ar fi zeul Anu al
valahilor sau câmpia valahă.
BAL-AG-AN(U), unde BAL = alb,
AG-OG-OC = ochi şi AN(U) = zeul
Anu şi ar însemna ochiul (zeului) alb
Anu.
11. BÂRSA - ţara Bârsei (ţara munţilor)
BYR-SA
BUR-SA
BUR-XA
BUR-CSA
BUR-CŞA (BUR-CEA)
BUR-DZA
BUR-DA
Cu variantele: BURCEA, BURCĂ,
BORCEA - nume proprii daco-române;
BORGIA - nume propriu italian;
BORŞA - localitate în România;
BURSA - localitate în Turcia;
BURIDVA - localitate dacică.
BAR-SA
BAR-XA
BAR-CSA
BAR-CŞA (BAR-CEA), unde BUR
= puternic, întărit sau, prin extensie,
bărbat;
SA, XA, CSA, CŞA(CEA) = casă, ţinut
şi D(Z)A = alb, blond, bălai, bălan, şi
tradus ar însemna ţinutul puternic sau
ţara celor puternici.
Vezi BURG - cuvânt ce înseamnă, în
limba anglo-saxonă, cetate sau întări-
tură, şi provine din BURG(H), unde
BUR = întărit, puternic şi GH(E) =
pământ; prin urmare BURG(H)
însemna, la origine, întăritură de
pământ (loc apărat de un val de
24
pământ), adică un fel de cetate pentru
acele vremuri îndepărtate.
De asemenea, BUR-DA înseamnă
cetatea albă (cf. BUR = puternic, întărit
şi DA = alb), vezi BEL-GRAD
(Cetatea albă), cum era denumită
ALBA-IULIA în Evul Mediu sau cum
se numeşte azi capitala Serbiei.
BÂRSA - (Ţara Bârsei), asemănător cu
tracicul BERGA = munte, probabil
BERZA, BERSA în limba geto-dacă,
ştiind, de exemplu, că „GENES”
(naştere, geneză) în limbile greacă şi
latină se pronunţa „ZENES” în limba
geto-dacă.
BÂRSA
BÂR-SA
BOR = munte (dicţionar tracic16).
BUR = munte (dicţionar tracic),
credem că mai are sens de puternic,
întărit, vezi mai sus, despre BURG(H)!
BAR = rădăcină cu sens de băr-bat
(bărbat, om cu barbă, bărbos, diferit de
femeie, care este născătoare, cf. GENA
în limbile greacă, latină, ZENA în limba
traco-dacică, ZÂNĂ în limba română,
iar în limba rusă, JENA = soţie, femeie).
12. BEKESCSABA - localitate în Unga-
ria. Nume geto-dac preluat de huni.
BEKES = vechi, bătrân (singular
sau plural), iar CSABA = cioban.
Traducerea ar fi vechiul (bătrânul)
cioban sau vechii (bătrânii) ciobani .
13. BELAGINE - legile după care geto-
dacii erau conduşi.
BELAHINE
FELAHINE
FELAŞINE
BALAHINE
VALAHINE - Dreptul valah ce a
funcţionat nescris până la începutul sec.
16
Vezi dicţionarul tracic din anexe.
XX, în mediul rural, când a fost înlocuit
cu dreptul roman.
14. BESSI - neam traco-getic ce trăia
în sudul Dobrogei.
DOBROGEA, DA-BRA-CŞA = Ţara
albă, luminoasă, unde DA = luminos,
BRA = alb, CŞA = casă, ţinut, ţară.
Acest neam a dat numele Imperiului
Bizantin, al capitalei Bizanţ şi al strâm-
toarei Bosfor (BESSA-PHORA). Sfânta
Liturghie se oficia în Bizanţ în patru
limbi oficiale, una din acestea fiind
limba bessi-lor. Uneori, aceşti bessi erau
numiţi de istoricii şi cronicarii vremii
„vlahi”, iar unele localităţi, de exemplu
Vlaherne, purtau acelaşi nume. Iată
câteva nume proprii de oraşe şi
persoane:
BASARAB - nume propriu, familie de
domnitori în Ţările Române;
BIZANŢ - Capitala Imperiului Roman
de Răsărit;
BOSFOR = BESS-PHARA (PHORA) -
cetate a bessilor
BASTOS (ţinut al bessilor) = BESS-
TH(E)OS (Dumnezeul bessilor)
Alte localităţi:
BIZIA = BESSYA
TEREBESIS (TERE-BESIS) = Ţara
Bessilor.
15. BLAJIN - blând, liniştit, cuminte,
smerit. Popor mitic ca trăieşte sub
pământ, membrii săi mai sunt numiţi,
rohmani, rahmani, cei albi (puri,
curaţi).
Nu este împrumut din limba slavonă,
ci aparţine unui fond comun tracic,
adică protoindo-european. Aşa-zisa
limbă latina-vulgară era în realitate
limba vechilor traco-daci şi poate fi
consi- derată, fără greşeală, limba
protoindo-europeană, din care au derivat
sanscrita, latina, slavo-galo-celto-
25
baltica, greaca, sumeriana, egipteana,
limbile hamito-se- mitice şi cele
tokariene.
Am amintit limbile hamito-semitice
ca având acelaşi strămoş, deşi sunt
structural şi fonetic diferite de limbile
indo-europene numai şi numai pentru că
înainte de Potopul Universal se vorbea o
singură limbă. După Potop, şi mai ales
după încurcarea limbilor la Turnul
Babel, diferenţierea − chiar în rândul
limbilor din aceeaşi familie − devine
extrem de pregnantă. În acest moment,
limbile hamito-semitice, deşi mai
păstrează oarecare asemănări cu Limba
Unică adamică ante-diluviană, reali-
zează o puternică ruptură faţă de Limba
Unică (din motive religioase), devenind
complet distincte de restul limbilor indo-
europene. Aceste limbi hamito-semitice,
ca şi sanscrita sau latina, de altfel, (sau
ca în vremea noastră, esperanto sau
interlingua), sunt creaţii intelectuale,
artificiale foarte puţin vorbite sau chiar
deloc de către oamenii obişnuiţi. Erau,
ca să zicem aşa, limbi moarte (adică
nevorbite de poporul de rând) sau sfinte
(adică cunoscute şi vorbite doar de
savanţi sau iniţiaţi). Ipoteza noastră este
aceasta : limba traco-dacilor este limba
protoindo-europeană din care derivă (cel
puţin) limbile indo-europene antice şi
moderne, ba mai mult, este limba proto-
părinţilor noştri Adam şi Eva. Dovezile
vor apărea pe parcursul acestui scurt
eseu. Ce putem afirma acum este
următorul lucru: primii oameni care vor
fi vorbit pe Terra trebuie că (în lipsa
unor cuvinte gata primite) vor fi imitat
cât mai fidel sunetele din natură. Prin
urmare, acea limbă primordială unică va
fi fost o limbă simplă, directă, sonoră,
melodioasă, aspră pe alocuri, puternică
şi mai ales plină de verbe şi substantive
onomatopeice, foarte asemănătoare cu
sunetele din natură. Limba română, cu
toate influenţele slavoneşti, neo-greceşti,
franţuzeşti, turceşti, latineşti, este
singura limbă care întruneşte aceste
calităţi (mai ales limba populară-ţără-
nească, veche, românească). Dar pentru
a avea verbe şi substantive onomato-
peice trebuie să asculţi cu atenţie, cu
dragoste şi cu răbdare natura, pădurea,
vântul, ploaia, apa, animalele, păsările.
Închideţi ochii şi pronunţaţi cu voce tare
următoarele cuvinte, încercând să vedeţi
ce redau ele: foşnet, ciripit, zumzet,
vuiet, clipoci, fâlfâi, clefăi, mormăi,
zornăi etc. Lista poate continua, sunt
sute de astfel de cuvinte.
Revenim la cuvântul BLAJIN
BLA-JIN, unde BLA = alb (ca în bălan,
bălai - limba română, blanc - limba
franceză, bianco - limba italiană sau bel,
bal - limba slavonă).
BLA-GIN
BLAGIN
BLAG(H)IN
BLAHIN
VLAHIN
VALAHIN
WALACHEN (în limba germană) =
valahi.
Există numele unui fotbalist din
Ucraina, Oleg Blohin. BLOHIN,
BLAHIN = vlahul sau valahul, adică
românul. VLAH = VALAH = BLAH =
BALAC = BLAC = BLAŞ = OLAH =
OLEG = OLAF = alb sau blond =
român.
Există şi localitatea, Blaj, pe a cărei
câmpie românii ardeleni au cerut Unirea
cu Ţara în 1918 la 1 Decembrie.
16. BLOH - nume propriu maghiar, care
înseamnă valah (notaţi şi numele
BLOHIN ce se află în Ucraina, ce
înseamnă tot valah!)
VLOH
26
VLAH
OLAH - nume propriu, transilvănean
(maghiar sau maghiarizat), ce înseamnă
valah
ULAH (numele OLEG, în Rusia şi
Ucraina, înseamnă tot valah)
VLAH
BLAH (BLOH) sau OLAF - nume
suedez, danez, care înseamnă valah
sau
BALOGH - nume maghiarizat sau
mai corect „secuizat”, care înseamnă tot
valah.
17. BRAHMAN - casta preoţilor la
vechii hinduşi (această castă era de
origine europeană, aveau pielea albă şi
părul blond-şaten, cu ochi albaştri sau
căprui).
Aceşti brahmani erau segregaţionişti,
prin faptul că nu se amestecau cu
populaţia autohtonă, care avea tenul şi
părul închise la culoare. Altfel, populaţia
autohtonă, a păstrat o vie şi plăcută
amintire despre aceşti albi civilizatori,
pe care nu i-a perceput ca pe nişte
cotropitori, ci din contra, aveau un mare
respect pentru ei. Acest lucru se poate
dovedi prin întreaga literatură creată,
istoria scrisă în epopei gigantice şi prin
păstrarea religiei primite de la aceşti albi
până astăzi. De altfel, nu numai această
populaţie autohtonă hindusă le-a păstrat
o vie şi caldă amintire şi recunoştinţă (ca
popoare ce nu se considerau oprimate, ci
doar ajutate să se dezvolte), ci şi
populaţiile din America Centrală şi de
Sud, care îi aşteptau, în urma unei
promisiuni, făcute de către aceşti albi, că
vor reveni. De aceea, spaniolii au reuşit
să cucerească populaţiile amerindiene,
întrucât acestea i-au luat pe spanioli
drept acei albi civilizatori din vechime,
care au revenit după cum făgăduiseră.
BRAHMAN
BRAH-MAN, unde BRA, ca şi BLA
(prin transformarea lui „r” în „l”)
înseamnă alb/blond, iar MAN înseamnă
om.
BLAH-MAN
VLAH-MAN
V(A)LAH-MAN = om valah sau român
sau
(B)RA(H)-MANI
RA(H)-MANI
RA-MANI
RO-MANI
(RO-MÂNI)
18. BRAŞOV - oraş în centrul Româ-
niei.
a) BLAŞ-OV, unde BLAŞ, BLAH,
BLACI (BALACI - nume propriu),
VLAŞ, VLACI, VLAH, VALAH,
OLAH (ULAH, ULAG, OLEG)
înseamnă român.
BLACI-OV iar OV(OU) înseamnă loc
de origine, de naştere, ou.
VLAŞ-OV
VLACI-OV
VLAH-OV
V(A)LAH-OV
b) BRAŞOV, unde BRA, VRA, URA
(de la URAN - cer, boltă cerească)
înseamnă cer sau de origine cerească.
VRA-ŞOV
URA-CŞOV, iar ŞOV, CŞOV, CIOV,
CIOB înseamnă cioban (arhetipul lui
ABEL) URA = cer, ceresc. Tradus
înseamnă cioban ceresc, solar, luminos.
c) BRAŞOV, unde BRA, BLA înseam-
nă alb (blond, bălan, bălai, blând), iar
CIOB înseamnă cioban (SUBA, ŞUBA
= cioban în limba sumeriană),
traducerea fiind „ciobanul alb, blond,
bălan, bălai, blând.
27
d) BRAŞOV, unde BRA = frate (cf.
dicţionarului ilir 17) şi ŞOV-ŞUB-CIOB
= cioban18. Traducerea ar putea fi
fratele cioban (aluzie tot la Abel, care
era cioban; Cain fiind agricultor).
e) BRAŞOV, unde BLAC, BLAH,
V(A)LAH, VLAS(VLAŞ), BRAH
înseamnă valah, român, traco-dac, iar
CIOB înseamnă cioban. Traducerea ar fi
cioban valah, român, traco-get.
VLAH-CIOB
VLAS-CIOB
VLAŞ-CIOB
Să notăm că BLA şi ALB e unul şi
acelaşi cuvânt citit în oglindă (de la
stânga sau de la dreapta). Să fie o
coincidenţă, mai ales că înseamnă
acelaşi lucru? Se vede că civilizaţiile
străvechi scriau şi citeau şi de la stânga,
şi de la dreapta (bustrofedon).
Să ne mai gândim că ţara Cuţ, aşa
cum o aflăm în Vechiul Testament, este
ţinutul din zona carpato-dunăreană, iar
nu ţinutul egiptean, care a împrumutat
ulterior aceeaşi denumire, urmare a
faptului că cei ce au întemeiat Egiptul,
erau veniţi din ţinuturile carpato-du-
nărene (ştim că cei ce colonizează un
teritoriu aduc cu ei amintirile din
ţinuturile natale, punând pentru locuri
asemănătoare denumiri identice. De
exemplu: New York din America de
Nord le-a amintit coloniştilor ajunşi
acolo de York-ul natal din Marea
Britanie. New England din SUA de
England din Marea Britanie şi exem-
plele pot continua).
În capitolul II, Hidronime, vom
explica mai pe larg de ce considerăm
ţinutul carpato-dunărean Leagănul-
Căuşul (sau Grădina Raiului biblic)
Omenirii. După căderea în păcat a lui
17
Vezi dicţionarul ilir din anexe.
18
Vezi dicţionarul sumerian din anexe.
Adam şi a Evei, de aici au pornit sau
oamenii să umple Pământul după porun- BU-KAGA
ca lui Dumnezeu. Însă pe măsură ce BY-KAGA
migrau pierdeau contactul cu Grădina VY- KAGA
Sacră (Raiul), cu Dumnezeu şi deviau în VI-KAGA
religii politeiste sau în comportamente FI-KAGA, unde FI = a fi şi KAGA =
anormale. Cei ce rămâneau în Grădină consacrat, sfinţit. Traducerea ar putea fi
rămâneau credincioşi Dumnezeului (să) fie sfinţit (consacrat).
Unic, în smerenie, simplitate, înţelep-
ciune, bunătate, sărăcie, demnitate (ca 20. CAUCAZ - munţi în Armenia şi
unii ce conştientizau rolul lor de păs- Gruzia. După ultimele cercetări,
trători şi apărători ai credinţei în CAUCAZ erau denumiţi toţi munţii (în
Dumnezeul unic − Zamolxe − şi ai Limba Primordială Unică).
Grădinii raiului create de Dumnezeu). În CAUC-CAZ
timp, această conştiinţă a rolului de CAUC-CAS
apărători şi păstrători s-a estompat şi ea. CAUS-CAS
De asemenea, cei rămaşi în străvechea CĂUC-CAS
vatră, cei ce juraseră să trăiască de aci CĂUŞ-CAS(Ă), unde CĂUŞ =
înainte în smerenie, în simplitate, în palme împreunate pentru a bea şi a te
armonie cu Dumnezeu, cu natura şi cu spăla sau ocrotire, protecţie, apărare şi
oamenii au fost şi cei ce au primit CAS = casă, locuinţă, palat, castel, etc.
creştinismul atunci când acesta a poposit Traducerea ar fi casa ocrotitoare.
pe meleagurile primordiale ale omenirii,
în Grădina Raiului, în ţinuturile carpa- 21. CELT, CELŢI - neam antic venit din
to-dunărene. Răsărit în Europa cu ceva veacuri
înainte de Hristos. Au cucerit vestul şi
19. BUCEGI - munţi în centrul Româ- nordul Europei locuite de protoindo-
niei. europeni.
BU-KEG(H)I KELT
BU-KEG(H)E KELET (KALLATIS, numele unei
BU-KAG(H)E cetăţi la Marea Neagră sau GALAŢI-
BU-KAGA, unde BU(R), BY(R) = KALATI- KELETI)
puternic, stăpân, întărit, bărbat şi KELETI în limba maghiară =
KAGA = consacrat, sfinţit (KAGA în răsărit. Celţii ar însemna, în traducere,
limba traco-getă a dat în limba greacă, răsăritenii.
AGHI, AGHIA = sfânt, sfântă; în limba
macedo-română HAGI = sfânt; în limba 22. CIMERIENI - populaţie de origine
turcă HAGIU-HAGIE = sfânt. În traco-dacică.
Olanda este un oraş, HAGA, cu un SIMERIENI
vestit Tribunal Internaţional. Numele SYMERIENI
acestui oraş ne arată că nu întâmplător a SUMERIENI
fost ales ca loc al acestui tribunal, a fost Avem un toponim, o localitate numită
din vechime consacrat - Haga). Tra- SIMERIA, pe lângă DEVA.
ducerea ar fi puternicul (bărbatul)
consacrat (sfinţit)

28
23. COSMOS (limba greacă) = ordine,
prin extensie, cerul sau bolta stelară.
COS-MOS
CAS-MOS
CUS-MOS, unde COS (CAS, CUS)
= casă, locuinţă şi MOS= moş (învăţat,
iniţiat), zeu, sau sfânt sau MUŞ-
MUŞAT= frumos. Traducerea ar putea
fi casa, locuinţa moşului (zeului
suprem) sau casă frumoasă, ordonată,
curată.
24. COSTOBOCI - populaţie dacică
liberă din N-E Daciei (Moldova de
astăzi), necucerită de romani sau de un
alt imperiu din istorie.
COSTO-BOXI, am văzut mai
înainte că rădăcinele19 CAS, CAT, COS,
COT înseamnă casă sau locuinţă.
Aceste rădăcini au generat câteva
cuvinte asemănătoare şi cu acelaşi sens
în limbi diferite. De exemplu:
CAS = casă, castel (limba română),
castle (limba engleză)
CAT = etaj (limba română, limba turcă)
CHATEAU = castel (limba franceză)
COS = coş, coşciug, coşmelie, coşarcă
(limba română), cosmos (limba greacă).
COT = coteţ, co(t)cioabă (limba
română),
COTTAGE = căsuţă (limba engleză)
COSTO-BOCŞI
COSTO-BOŞI
COSTO-BEŞI (BAŞI)
COS-TO-BEŞI
CAS-TO-BEŞI
COT-O-BEŞI
CAT-O-BEŞI
Aşadar, COSTOBOCI înseamnă bessi-i
constructori (de case) sau stăpânii
satelor (caselor).
19
Vezi în Argument. Este explicat că intrările,
derivatele (variantele) şi rădăcinile sunt scrise cu
majuscule.
29
25. DACI - strămoşii românilor.
DEUTSCH (limba germană) =
german
DUTCH (limba engleză) = olandez
26. DACIA - patria dacilor
DECIA (ca în exemplul Timişoara =
Cimişoara şi „Nu poţi = Nu poci”).
DEŢIA
DZEŢIA
ZEŢIA (ca în exemplul ZENES
-limba traco-dacă = GENES - limba
greacă şi latină, care înseamnă născător,
generator)
GEŢIA - patria geţilor, a fiilor lui
Het sau a hitiţilor, din Vechiul
Testament. Astfel GEŢIA-DACIA
reprezintă aceeaşi ţară, dar cu pronunţii
diferite.
DACIA
DA-CŞA, unde DA înseamnă alb,
luminos, curat, sincer, afirmativ sau
chiar zeu, sfânt (rădăcina de la DEVA-
DAVA, care în limba sanscrită
înseamnă zeu) şi CŞA, care înseamnă
casă. În Oltenia, se foloseşte şi astăzi,
de exemplu, pluralul căşi şi provine din
rădăcinile traco-dacice CAS, CAT,
COT, COŞ, CUŞ, CUŢ, care înseamnă
locuinţă, construcţie.
Aceste cuvinte CAS, CAT, COT,
COŞ, CUŞ, CUŢ, de origine traco-da-
cică sau mai precis din străvechea limbă
protoindo-europeană, limba unică, în
care vorbeau Adam şi Eva, au generat
unele cuvinte asemănătoare şi cu acelaşi
sens (de locuinţă, construcţie) în limbi
diferite, la popoare aflate la oarecare
distanţă de noi. De exemplu:
CAS a dat casă, castel, în limba
română, castelo, în limba italiană,
castru în limba latină, castle, în limba
engleză.
CAT a dat chateau, în limba franceză
sau etaj, în limbile turcă şi română.
COT a dat co(t)cioabă, coteţ, în limba
română şi cottage, în limba engleză.
COŞ a dat coş, căuş, coşmelie, coşciug,
în limba română.
CUŞ a dat căuş, căuc, în limba română.
CUŞ reprezintă şi toate zonele ce sunt
hrănite de către un fluviu important,
zone ce sunt propice dezvoltării
civilizaţiilor umane (cum ar fi Nilul
pentru Egipt, Gangele pentru indieni,
Dunărea pentru carpato-dunăreni).
CUŢ a dat cuţo-vlahi (populaţie de
origine dacică de la Sud de Dunăre),
Huşi (localitate în judeţul Vaslui),
huţuli (desemnează o populaţie din
Moldova20, dar şi o rasă de cai). Cuţ
reprezintă ţara de origine a dreptului Iov
(IOB-GIOB-CIOB = cioban), a cărui
viaţă este prezentată pe larg în Vechiul
Testament.
Se mai poate observa că DA, ca
afirmaţie, este departe de a fi un
împrumut din limba slavonă, ci face
parte dintr-un fond comun traco-dacic21.
20
„Huţulii sau guţulii, un popor cu fruntea
foarte lată din Bucovina vorbind un dialect
rusin, au implantat în mod evident un element
mongol peste moştenirea lor rutenă. Acest
element ar putea proveni de la uzii sau cumanii
(tătarii) deja dispăruţi care au penetrat această
regiune în timpuri străvechi, sau ar putea fi de
origine daco-română. Huţulii nu sunt prietenoşi
cu boicii, vecinii lor.” (Cuddeback Folkmar,
Elnora; Folkmar, Daniel,  Dicţionar de rase sau
popoare, 1911, p. 117, paragraf tradus din limba
engleză de Marian C. Ghilea), https://sites.
google.com/site/hutzul/hutulii, 6 noiembrie 2011.
21
Lucru interesant, limba latină are mai multe
expresii folosite ca adverbe de afirmaţie, unul
dintre ele fiind ITA. Dacă admitem înrudirea
celor două populaţii indo-europene, dacii şi
romanii, atunci putem observa că pornind de la
DA din limba română şi adăugând un „i” la
început, vom avea IDA, apoi, dacă înlocuim „d”-
ul cu „t”, obţinem ITA. Prin urmare, latinii sunt
înrudiţi şi cu slavii, nu doar cu geto-dacii, iar
30
SI (adverb afirmativ, în limbile italiană
şi franceză) provine din ZI22, care în
limba traco-dacică (protoindo-euro-
peană) înseamnă zeu. DA mai înseamnă
şi alb? Să ne gândim la unele versuri
din colindele de Crăciun. De exemplu:
„Flori DALBE, flori de măr” (se ştie că
florile de măr sunt numai albe).
„Moş Crăciun cu plete DALBE” (se
înţelege că un moş nu poate avea decât
plete albe, din cauza vârstei).
Să notăm că DAKSHA înseamnă, în
limba sanscrită, „Domn al fiinţelor
create”23.
27. DAVA - zeu, cetate sau întăritură
(limba geto-dacă).
DEVA - localitate în România.
DABA - de exemplu, DĂBÂCA -
localitate în Moldova.
DZABA
SABA (regina din Saba, Vechiul
Testament).
SAVA
JIVA = viaţă, vietate (limbile
sanscrită, slavonă). SHIVA-ŞIVA =
zeitate hindusă.
28. DEVA - oraş în centrul României.
DEVA = zeu (limba sanscrită);
DEUS = zeu (limba latină); ZEUS = zeu
(limba greacă); DIO = zeu (limba
italiană); DIEU = zeu (limba franceză);
ZEU, limba română.
DEVA DEUS DIO DIEU
DIVA DZEUS DIU DZIEU
DIUA ZEUS DZIU ZIEU
DZIUA - ZIU ZEU
ZIUA
adverbul de afirmaţie DA este un vestigiu al unui
fond comun protoindo-european.
22
Vezi dicţionarul sumerian şi dicţionarul tracic
din anexe.
23
Vezi dicţionarul sanscrit din anexe.
DZIUA ( în limba română veche ţără-
nească) = ziua
ZIUA, unitate de măsurare a timpului,
egală cu 24 de ore.
BUNĂ ZIUA = bun e zeul („Doamne
ajută” la creştinii ortodocşi)
BUN E [DUMNE]ZEUL
BUN E [DOMNUL]ZEU
29. ETRUSC - membru al unei populaţii
antice din peninsula italică.
(H)ET-RUSC
GET-RUSC = geţii din Munţii
Poiana-Ruscă. Avem, de asemenea, ca
toponim şi Ruşchiţa. În limba română
ţărănească (veche), se spune şi astăzi la
ţară un „g” ca un „h”, care nu e nici „g”,
nici „h”). Acest sunet specific se
pronunţă din interiorul gâtului, fără a
articula clar „g”-ul sau „h”-ul. De
exemplu:
VIŢEL (literar) = (G)HIŢEL (în limba
română ţărănească);
VITĂ (literar) = (G)HITĂ (în limba
română ţărănească).
Grecii antici îi numeau pe etrusci,
tirenieni. Iar marea pe care aceşti
tirenieni o controlau o numeau Tire-
niană. Prin acest nume dat etruscilor,
grecii arătau originea lor, iar această
origine nu putea fi decât traco-getică.
De exemplu:
TIRENIAN
TIRA-GET (TIRAS - POL, oraş pe
Nistru azi) TIRAS = traci. Notaţi că
unul din urmaşii lui Iafet, fiu al lui Noe,
se numea Tiras. Din el au apărut tra-
co-geţii. (Cartea Genezei, cap. 10, v. 2)
T(I)RAS
TRASI
TRAŞI (adică traci, în pronunţie moldo-
venească)
TIR (cetate hitită).
31
30. FELACI - popor mitic de oameni
blânzi (blajini) şi ospitalieri găsiţi de
Ulise în călătoria sa (Homer - Odiseea)
F(E)LACI sau FELACI
FLACI
THELACI
BLACI
THLACI
BLAC(H)I
THLAC(H)I
BLAHI
THRACI
VLAHI-VALAHI
T(H)RACI
VLACI
31. GERMAN
GHERMAN
GHEL-MAN
GHAL-MAN, unde GHAL =
gal(ez) şi MAN = om, traducera fiind
om din Galia. Dacă grupul „gh” se
pronunţă ca în (G)HITĂ = vită (ca în
vorbirea ţărănească românească) avem,
(H)AL-MAN şi, cum în unele limbi „h”
-ul nu se pronunţă, avem:
AL-MAN, (AL(E)-MAN) ALEMAN =
german.
Să revenim la GHAL-MAN (GAL-
MAN). Conform tabelului cu transli-
terări de la începutul lucrării, ştim că
sunetul şi litera „g” se pot transforma, în
unele limbi şi dialecte, în „k” sau „c”.
Obţinem astfel:
KAL-MAN (CAL-MAN), un binecu-
noscut nume maghiarizat, care înseamnă
om din Galia sau KAL (CAL) = cal
(animal de povară, de călărie), şi atunci
înseamnă om călare sau călăreţ.
Germanii ca popor, aşa cum sunt
astăzi, s-au format din gali, populaţii
nordice (slavo-fino-ugrice), populaţii
răsăritene (celţi) şi, ulterior, cu daci
migraţi din zona carpato-dunăreană, din
diverse motive (refugiaţi, goniţi de
legiunile romane sau, pur şi simplu, ca
urmare a înmulţirii rapide a populaţiei
dacice).
32. GOŢI = geţi.
GET - membru al populaţiei ce
locuieşte în Dacia.
ZET, ştim că în limbile greacă şi
latină GENES-GENESIS = naştere,
geneză. În limbile traco-geto-dacice,
ZENES24 = naştere, geneză. În limba
română, ZENES s-a transformat în
zână, iar în limba slavonă a condus la
JENA = femeie, soţie, năsăcătoare.
Ştim că „z” se poate schimba în „s”,
de exemplu, unii autori antici spun
ZALMOXE, alţii SALMOSE etc. Acest
SET-GET (sau în Sf. Scriptură, HET)
este chiar SET, fiul lui Adam şi al Evei,
primit de aceştia de la Dumnezeu, în
locul lui Abel, cel ucis de Cain. Dacă
Abel avea inimă curată, cel ce l-a
înlocuit trebuia să fie la fel, tot cu inimă
curată; astfel şi urmaşii săi (fiii săi),
geto-dacii, şi românii. Mai putem spune
că religia acestor fii ai lui HET (SET sau
GET) era monoteistă, căci de la Adam şi
Eva până la SET (HET sau GET) nu
este decât o generaţie, prea puţin pentru
ca SET să fi uitat deja de la părinţii săi
că este un singur Dumnezeu adevărat,
MOŞUL DALB (DALB-MOŞE sau
ZALMOXE);
sau
GET
HET (Fiii lui), cum sunt denumiţi în
Sfânta Scriptură, hitiţii.
33. GRAD - oraş în limbile traco-gete-
slavone. De fapt, mai corect ar fi
îngrăditură sau aşezare înconjurată de
un gard (zid ). Din această rădăcină
GRAD provin şi cuvintele grădină,
24
Vezi dicţionarul tracic din anexe.
32
gard (limba română), jardin (limba
franceză), giardina (limba italiană),
yard (limba engleză). Prin urmare, nu
putem considera următoarele etimoane
din limba română, GRAD, GARD,
GRĂDINĂ, ca fiind împrumuturi din
limba slavonă, întrucât le găsim (uşor
modificate) şi în alte limbi europene ce
nu au intrat în contact vreodată cu
slavona. Acest lucru demonstrează că
acele etimoane au făcut parte dintr-un
fond comun de cuvinte, dintr-o limbă
unică, numită de specialişti, protoindo-
europeană. Dacă limba română poate fi
suspectată de împrumuturi din limba
slavonă, iată, italiana, franceza sau
engleza sunt în afara oricărui dubiu,
întrucât n-au intrat în contact cu această
limbă răsăriteană. Singura explicaţie, în
afara unei migraţii masive din răsărit
către occident, este existenţa acestui
fond comun de cuvinte moştenite din
vechea limbă protoindo-europeană.25
Dacă se recunoaşte o migraţie masivă
din răsărit, atunci putem presupune că
aceşti migratori vorbeau între ei o limbă
suficient de asemănătoare încât să se
înţeleagă fără traducător. Prin urmare,
dacă geto-dacii, latinii, romanii erau
indo-europeni veniţi din Asia, ne putem
aştepta ca şi limbile lor să fi fost foarte
apropiate ca vocabular. În acest caz,
latinizarea, romanizarea nu ar mai putea
fi invocate în cazul provinciei Dacia,
întrucât durata mică a ocupaţiei, de cca.
165 ani şi suprafaţa ocupată, de numai
30% din Dacia lui Decebal, nu puteau
crea o limbă unitară la nivelul întregii
Dacii. Doar înrudirea celor două limbi,
25
Nicolae Densuşianu numeşte această limbă,
limba pelasgilor, care era împărţită, la rândul ei,
în două ramuri înrudite: limba arimilor şi limba
latinilor vechi (limba priscă). Densuşianu,
Nicolae, Dacia preistorică, Editura Arhetip,
Bucureşti, 2002, pp. 1126-1152.
geto-dacică şi latină, urmare a faptului
că ambele limbi aveau aceeaşi origine
indo-europeană26, explică asemănarea.
34. HARGHITA - judeţ în centrul Daco-
României.
(H)ARGHITA
AR-GHITA
AR-GETA
AR-HETA, unde AR = nobil şi
G(H)ETA-HETA = geţi, hetiţi sau fiii
lui Het (cf. Sf. Scriptură, Geneza).
Traducerea ar fi nobilii geţi (hitiţi).
35. HISTRIA - cetate la Marea Neagră.
G(H)IS-TRIA
G(H)E-IS-TRIA, unde G(H)E =
pământ (ţinut, ţară) şi IS = apă
curgătoare (în limba sumeriană UZA,
IZA = apă curgătoare) şi TRIA = trei.
Traducerea ar fi pământul celor trei ape
curgătoare, adică Dobrogea (cele trei
ape curgătoare fiind cele trei braţe ale
Dunării din Deltă).
36. HITIŢI - populaţie indo-europeană,
de origine traco-getă. În Sf. Scriptură
sunt numiţi, fiii lui Het, de aceea li se
mai spune hetiţi . De exemplu:
HET = GET
În multe limbi (limba spaniolă, limba
română ţărănească, limba greacă, limba
slavonă), sunetul (consoana) „g” se
poate înlocui cu sunetul (consoana) „h”,
şi invers.
37. LOMBARDIA - provincie italică.
ROM-BAR-DIA
RAM-BAR-DIA, unde RAM (ROM) =
RA-MANI (RO-MANI), adică fiii
luminii.
BAR = puternic, bărbătos.
26
Densuşianu, Nicolae, Dacia preistorică, Edi-
tura Arhetip, Bucureşti, 2002, p. 213.
33
DIA = zeu sau Dia(na)?, şi înseamnă
Zeul puternic al ra-manilor (romani-
lor);
sau
RAM-BAL-DIA, unde BAL = alb,
bălan, bălai, blond şi înseamnă zeul alb
al ra-manilor (ro-manilor).
38. MACEDONIA - ţinut tracic.
a) MA-CŞA(E)-DA-ANU, unde MA =
mamă (pământ), CŞA = ţară, casă,
ţinut, DA = lumină, alb, zeu şi ANU =
zeitatea supremă la sumerieni. Tradus
ar fi pământul-mamă al ţării zeului
(luminosului) Anu.
b) MA-CŞA-DANIA, unde MA =
mamă (pământ), CŞA = ţară, casă,
ţinut, DANIA = dar, donaţie. Tradus ar
fi darul pământului mamă.
c) MACŞA (MOCŞA)-DANIA, unde
MACŞA-MOCŞA = (stră)moş sau
iniţiat (învăţat, mag) şi DANIA = dar,
donaţie. Tradus ar fi darul (stră)moşilor
sau iniţiaţilor.
Moş ar mai putea însemna, om sfânt
sau dumnezeu după har. Omul căzut în
păcat poate deveni din nou Om sau
Moş, prin credinţa în Dumnezeu, prin
voia lui Dumnezeu şi prin efortul
personal. Aşadar, când vorbim de moşii
şi strămoşii noştri, ne referim de la cei
ce erau oameni adevăraţi, sfinţi sau
dumnezei după har, ce au trăit înaintea
noastră, dintre care foarte puţini au ajuns
să ne fie cunoscuţi după numele lor (fie
din religia pregătitoare precreştină
zamolxiană, fie din religia creştină). Cu
timpul, acest sens al cuvântului Moş s-a
estompat până la dispariţie, rămânând
doar sensul de predecesori, de părinţi.
Să mai spunem că moşnean, de
exemplu, avea şi sensul de om liber,
stăpân de pământ, însă nu boier, ceea ce
denotă clar originea sa de om liber (de
păcat), de sfânt, de dumnezeu după har,
de învăţat, de iniţiat etc. Sensul de
„predecesor” sau „ancestor” a derivat de
la faptul că cei ce le urmau învăţăturile
şi viaţa îi considerau pe aceşti Moşi ca
pe nişte părinţi şi nu deveneau fii ai
acestor Moşi dacă nu le urmau viaţa şi
învăţăturile. Toate aceste învăţături se
regăsesc atât în precreştinism, cât şi în
creştinism. Cei ce au fost însă, cu
adevărat, urmaşii acestor moşi şi
strămoşi au primit creştinismul fără
rezerve, mândrindu-se până astăzi cu
moşii şi strămoşii lor şi cu faptul că sunt
continuatorii acestora, pentru
transmite mai departe, urmaşilor lor,
moştenirea primită.
39. MASSA-GEŢI - geţii de mijloc (din
miez), strămoşii mezilor şi parţilor din
Persia şi Media antică, urmaşii geto-
dacilor din ţinutul carpato-danubiano-
pontic.
40. MUCENIC - martir creştin
MUXE-NIC
MOXE-NIC
MOCŞE-NIC
MOŞ(E)-NIC, unde MOŞ = învăţat,
zeu, sfânt şi NIC, de la NIKE limba
greacă = victorie. Tradus ar fi moşul
(învăţatul, zeul, iniţiatul, sfântul,
frumosul, FĂT - FRUMOS?) victorios.
41. OM - fiinţă umană, creată după
chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, de
către Dumnezeu însuşi (în limba româ-
nă).
AUM - sunetul fundamental al Creaţiei,
cu care hinduşii încep orice mantră,
rugăciune (în limba sanscrită).
Diogene-Ziugene umbla ziua cu un
felinar în mână căutând un Om (numele
său în limba traco-dacică înseamnă Dio,
Ziu = Dumnezeu şi Gene = Creator.
Traducerea ar fi creat-născut de/ din
Dumnezeu sau Dumnezeu Creatorul).
42. ORADEA - oraş în România.
O(R)-RA-DE(V)A
U(R)-RA-DE(V)A, unde UR =
oraş, cetate, capitală sau aglomerare
mare de oameni, (vezi UR, URUK, din
SYME- R(IA) sau uriaş), RA = rege
sau soare şi DE(V)A = zeu, zi. Tradus
ar fi oraşul (capitala) zeului soare
(rege) sau uriaşul (puternicul) rege
(soare) zeu.
a Explicaţie: Sunetul şi litera „o” se pot
transforma, în unele limbi, în „a” (aşa
cum am văzut în exemplele precedente)
sau în „u”. De exemplu:
BUN (limba română)
BON (limba franceză).
43. ORAŞ - localitate mai mare decât
satul.
O(R)-RA-CŞ(A)
U(R)-RA-CŞ(A), unde UR (OR) =
oraş sau uriaş (fiind o aşezare umană
mai mare decât satul!). Rădăcina UR
(ce înseamnă oraş) se găseşte şi în
sumeriană (UR\URUK) şi în latină (UR-
BIS\URBIS). RA = rege sau soare şi
CŞ(A) = casă, ţară, ţinut, căuş, coş (ţara
Cuş, de exemplu, înseamnă probabil
ţara unde te simţi ca acasă sau unde
eşti acasă). Traducerea ar fi capitala
(oraşul) ţării soarelui (regelui) sau
regele ţării uriaşilor sau uriaşii ţării
soarelui.
44. OSTROGOŢI = istro-geţi, adică
geţii dunăreni.
45. OURANU (limba greacă) = cer,
bolta stelară
URANU
VRANU
VRAN-CEA
34
 VRAN(U)
BRAN(U)
BRAN-CEA
FRAN(U)
FRAN-CEA
Unde, URAN, VRAN, BRAN, FRAN =
cer, bolta stelară şi CEA (XA, CSA,
CŞA) = ţinut, ţară, casă, vezi VRAN-
CEA = ţara cerului (raiul), ţara albă;
BRAN-CUŞ (nume propriu), unde CUŞ
= căuş, culcuş şi înseamnă căuşul
(culcuşul, sălaşul) cerului sau sălaşul
alb.
46. PADOVA - localitate în Italia
PA-DOVA
PA-DAVA
PA-DEVA, unde PA = tată, părinte
(PA-TER), şi DAVA, DEVA = zeu, şi
înseamnă părintele (tatăl) zeului sau
zeul suprem.
După cum am mai spus, latina,
slavona, galeza au origine comună şi
sunt mult mai înrudite decât se pare.
Aceste limbi au sunete şi pronunţii
identice.
„v” în loc de „b” sau „u”,
„l” în loc de „r”,
„f” în loc de „v”, „i”, „y”,
„î” în loc de „u”.
47. PARŢI -
PARXI sau PA-R(E)XI, unde PA =
părinte, tată şi REXI = regi şi
înseamnă părintele (tatăl) regilor,
sau PA-AR-R(E)XI, unde PA = părinte,
tată şi AR = nobil, REXI = regi şi
înseamnă nobilul părinte (tată) al
regilor.
PARCŞI
PARCI
PARŞI
PERŞI
Să notăm faptul că sunetul şi litera „x”
se poate grafia şi prin grupul de
35
consoane „cs”, ambele forme („x” şi
„cs”) putând să se transforme în unele
limbi în grupurile „ci” sau „şi”. De
altfel, în limba maghiară grupul „cs” se
pronunţă „ci”. Urmând aceste conside-
raţii să luăm exemple:
PAX (PACS), din limba latină a dat
pace, în limba română (sau invers! 27),
paşe, în limba moldovenească.
LUX (LUCS), din limba latină a dat
luce, în limba română (sau invers!), luci
sau luşe, în limba moldovenească.
DACŞA a dat DACIA, DAŢIA,
DACHIA, DAKIA, unde „KI” în limba
sumeriană înseamnă pământ, iar „DA”
în limba protoindo-europeană înseamnă
luminos.
48. PELASGI - populaţie străveche,
aproape mitică, apărută în zorii
civilizaţiei umane, considerată ca
iniţiatoarea procesului evolutiv de la
omul semisălbatic al cavernelor la ceea
ce considerăm astăzi a fi omul modern,
civilizat. Despre aceşti pelasgi putem
spune că vorbeau prima limbă modernă,
din care au derivat, ca dintr-un Turn
Babel, toate limbile pământului
(sanscrita, latina, balto-slava, etc.). Din
ei s-ar fi răspândit în întreaga lume aşa
numiţii indo-europeni (mai corect,
27
„Sau invers” se referă la faptul că romanii
(latinii) fiind urmaşii geto-dacilor migraţi în
peninsula italică cu multe milenii înainte de
Hristos, ar avea limba mult asemănătoare cu cea
a părinţilor lor geto-daci. Prin urmare, nu
latinizarea este explicaţia pentru asemănările
linvistice dintre latină şi limba română, ci
migraţia geto-dacilor către vest cu mult înainte de
întemeierea Romei. De altfel, hrănirea lui
Romulus şi Remus de lupoaică simbolizează că
au fost hrăniţi de mama Dacia lupoaica, ştiin -
du-se că animalul totem al geto-dacilor era lupul.
Oare întâmplător întemeietorul Romei a fost
hrănit de o lupoaică? De ce nu de o acvilă?
Acvila era simbolul Romei, nu lupul, sau
lupoaica.
europeni sau arieni), care apoi s-au reîn-
tors în ţinuturile europene, întemeind
ţări şi popoare antice. Motivele acestei
deplasări în şi dinspre Europa a acestor
„indo-europeni” erau, fără îndoială,
cucerirea de noi teritorii, bogăţii,
întemeierea de regate şi împărăţii
puternice, cu care să conducă lumea, dar
şi pentru că se înmulţiseră foarte mult,
iar vechea vatră, Raiul, Cuş-ul, nu mai
putea să-i întreţină pe toţi. Atunci, cei
mai curajoşi, mai războinici au migrat în
lumea întreagă. Ulterior, având în
memoria colectivă imaginea Paradisului
Pierdut (din care migraseră cu ceva sute
sau mii de ani înainte), au decis să
revină în Europa pe care nu o vor mai
părăsi până în Evul Mediu, odată cu
formarea noilor imperii coloniale. Dar
nu toţi pelasgii (indo-europenii) au
migrat în lumea întreagă, unii, mai
cuminţi, mai puţin dornici de războaie,
aur şi putere, au rămas pe loc în zona
carpato-danubiană, aceştia fiind stră-
moşii noştri geto-dacii şi tracii.
Toate populaţiile aşa-zis indo-euro-
pene, când au revenit în Europa, au găsit
această populaţie traco-geto-dacă în
zona carpato-danubiană şi fiecare
populaţie se aşeza unde găsea zone
libere, astfel că cei ce reveneau primii
puteau alege cele mai bune teritorii, faţă
de cei ce veneau după. Doar cei ce nu
plecaseră deloc (traco-geto-dacii) erau
în cel mai bun teritoriu numit „RAI” sau
„CUŞ”, ceea ce în timp a generat
numeroase invidii la adresa geto-dacilor
şi a ţării pe care Dumnezeu le-o dăduse
în grijă (vezi balada Mioriţa).
Acest Rai sau Cuş era chiar raiul
primilor oameni Adam şi Eva, al lui
Abel (până la uciderea lui de către
Cain), al lui Set (cel ce l-a înlocuit pe
Abel cel ucis) şi a urmaşilor săi, cunos-
36
cuţi în Sfânta Scriptură ca fiii lui Het
sau hitiţi.
PELASGI
BELASGI
BEALSCI
BELAŞI
BALAŞI
VALAŞI
VALAHI
BELAŞI
VELAŞI
FELAŞI
FELAHI - popor întâlnit de Ulise în
călătoriile sale, popor despre care
Homer spune că era blând, simplu, cu
oameni frumoşi, primitor de străini,
smerit.
49. PETRODAVA - localitate dacică
PETRO-DAVA
PETRO-DEVA
PETRO-DEUA
PETRO-DIUA
PETRO-DZIUA
PETRO-ZIUA, unde PETRO =
Petru, piatră şi DAVA, DEVA, DIUA,
ZIUA = zeu, sfânt, zi (astronomică).
Traducerea ar fi sfântul Petru sau
Sânpetru. Credem că unele triburi ge-
to-dacice ziceau la sfânt sau zeu,
DEVA-DAVA-DIUA-DZIUA-ZIUA,
iar alte triburi geto-dacice ziceau SAN
(cu femininul SANA-ZANA-ZÂNA)
sau SÂNT (cu femininul SÂNTĂ).
50. REGGIO-EMILIA - localitate în
Italia.
REGGIO = rege (limba română);
RAAJAA (limba sanscrită) şi înseamnă
regii emiliei; EMILIA = rival,
concurent, provine probabil de la
IRMIN = forţă (Zeul Forţei la popoarele
germanice). EMI(G)LIA, E(R)MI-
GLIA, unde ERMI = forţă, putere şi
GLIA = pământ, deci, REGGIO-
E(R)MI(G)LIA înseamnă regii
puternici ai pământului sau stăpânii
forţei pământului.
EMILIA ROMAGNA - provincie italia-
nă.
RO-MAGNA, unde RO(RA) = rege sau
soare şi MAGNA = mare sau MAGNA
= man? = om. Poate fi tradus măreţul
rege (Soare) sau omul rege;
sau
ROM-AGN(I)A, unde ROM = Rama,
Ra, soare, rege şi AGN(I)A = foc, sfânt,
miel (AGNUS - limba latină) şi să
însemne Regele sfânt sau Regele miel
(aluzie la Mielul lui Dumnezeu care
ridică Păcatul lumii) sau fiii curaţi
(sfinţi) ai luminii, sau Mielul sfânt, Fiul
luminii,
Deci, E(R)MI(G)LIA ROMAGNA ar
putea să însemne puterea pământului la
fiii curaţi (sfinţi sau albi) ai luminii sau
putere pe pământ Mielului sfânt, fiul
luminii.  SARMISE-GETUSA
51. ROMÂNI
RO-MANI
RA-MANI, unde RA = soare, rege,
lumină şi MANI = oameni (ca în limba
germană mann, limba engleză man,
(h)u-man). RA-MANI = fiii luminii, fiii
soarelui (albi/blonzi).
52. ROXOLANI - populaţie indo-
europeană (traco-scitică) vecină cu
dacii.
ROCSOLANI
ROŞOLANI (ROŞULANI), adică
roşcaţi.
RUSOLANI-RUSLANI (nume pro-
priu RUSLAN)-RUS. Strămoşii ruşilor
sunt roxolanii, neam indo-european
înrudit cu geto-dacii, tracii şi slavii.
RUŞII = roşii (este o coincidenţă faptul
că cel mai puternic stat comunist avea
37
steagul de culoare roşie; bolşevicii, care
au câştigat revoluţia, îşi ziceau Roşii!)
ROXANA - nume propriu.
ROCSANA
ROŞ(I)ANA = roşcana, roşcata.
53. SARMISEGETUSA - cetate capita-
lă a statului dac.
ZALMISE-E-GET-USA
ZALMISE-E-GET-ISA
ZALMISE-E-GET-IZA, unde
ZALMISE = Zalmoxe, E = este, GET =
het (geţi), IZA = apă curgătoare sau
izvor sau părinte. Tradus ar fi Zalmoxe
este părintele (izvorul) geţilor.
Avem şi câteva toponime şi hidronime
care conţin numele capitalei dacice.
SARMIS,SĂRMAŞ, SEGET, SIGHET,
(SZEGED în Ungaria), USA, IZA
(Valea Izei), ( în limba sumeriană ISA
= apă curgătoare28).
sau
ZA-ARMISE-GETUSA
DA-ARMISE-GETUSA, unde DA
= alb, curat, luminos, ARMISE =
armie, oaste şi GETUSA = cetate,
viteaz. Traducerea ar putea fi cetatea
strălucitoare a armiei sau armata
strălucitoare a vitejilor.
sau
SARMIS-E-GETUSA = Hermes e
cetatea.
sau SARMIS-E-GET-U(I)ZA = Hermes
e Izvorul (Părintele) geţilor.
54. a) SAXON - ins din neamul saxo-
nilor.
SACSON
SACŞON
SAŞON
SAŞAN
SAŞ(I)AN
DZAŞIAN
28
Vezi dicţionarul sumerian din anexe.
 DAŞIAN LIGHT în limba engleză = lumină).
DAC(Ş)IAN Traducerea ar fi zeul luminos.
DACIAN-DACIC
b) SACHSEN - saşii în limba 59. TARABOSTES - nobili geto-daci.
germană TARA = ţară şi BOSTES =
ZAHZEN conducători sau nobili (din Sfatul ţării).
DZAHZEN De aici provine termenul tărăboi
DAHZEN (gălăgie, vorbărie, discuţii aprinse etc.).
DAHŞEN BOSTES (plural), BOSTE (singular), de
DAHŞ(I)EN aici provine şi STAROSTE, cu sensul
DAHŞIAN de şef onorific ca vârstă şi înţelepciune
DACŞIAN al unei comunităţi.
DACIAN-DACIC BOS-TE(S) = BOSS (limba engleză) =
BEŞ sau BAŞ (limba turcă) = BASSO
55. SECUI - daci maghiarizaţi în (limba italiană) = bas, fundaţie de casă,
aproximativ 900 de ani de la apariţia bază. BAS-SARAB = mai-marele
hunilor în aceste teritorii. sarabilor, regele.
SACUI
ZACUI 60. TESSALIA - provincie în Grecia.
DZACOI TES-SALIA, transformăm pe „t” în „c”
DACOI-DAOI = daci. (ca în exemplul Timişoara = Cimişoara
din vorbirea bănăţeană sau „nu poţi = nu
56. SIDON - oraş cetate antică în Pales- poci”, din vorbirea moldovenească etc.).
tina. Exemple asemănătoare: LUX = LUCS,
ZI-DON, unde ZI = zeu sau LUCI = LUŞI ca în vorbirea moldove-
Dumnezeu şi DON = a da, a dona sau nească, DACIA = DACŞA = DAŢIA =
danie; SIDON = darul (donaţia, dania) DAKIA .
lui Dumnezeu. Concluzie:
„t” = „ci” = „cş” = „cs” = „ş” = „ţ”=
57. SLAVIS - slavii „ki”. În diverse limbi aceste sunete şi
SLAVI-IS, unde SLAVI = mărire, grupuri de sunete se schimbă unele cu
mândrie, slavă; IS = apă curgătoare, altele.
izvor sau este (de la verbul „a fi”), în CŞES-SALIA, unde TES-CŞES-ŞES =
româna veche ÎS = sunt; în limba câmpie, şes şi SALIA = sarea.
engleză IS = este . Tradus ar fi cei plini Tradus ar fi câmpul (şesul) sărat
de mândrie sau sunt(em) mândri sau cei (nepro- pice agriculturii).
ce suntem victorioşi.
61. THESSALONIC - localitate în
58. SILIŞTEA - nume de localitate ce se Grecia, provincia Macedonia.
găseşte pe întreg cuprinsul României. THES-SALO-NIC, considerăm „th” =
SI-LIŞTE(A) „f”, avem
ZI-LIŞTE FES-SALO-NIC, considerăm „f” = „v”,
ZI-LIHTE, unde ZI = zeu, sfânt şi avem
LIHT(EA)-LIŞT(EA) = lumină (cf. VES-SALO-NIC, considerăm „v”=
LICHT în limba germană = lumină şi „b”, avem

38
 BES-SALO-NIC, considerăm „a” care
dispare, iar pe „o” schimbat în „a” .
BES-S(A)LA-NIC, unde BES = popu-
laţie traco-getică care a întemeiat
Imperiul Bizantin; Basarab - dinastie de
domnitori în Ţările române; Strâmtoa-
rea Bosfor.
S(A)LANIC-SLANIC-SALIN = mină
de sare.
Traducerea ar fi salina bessi-lor sau
ţinutul sărăturos (nepropice agricul-
turii) al bessi-lor.
62. TIRA(S)-GEŢI - tracii geţi, consi-
deraţi strămoşii etruscilor (etruscii mai
erau numiţi de către grecii antici şi
tirenieni, iar marea pe care o stăpâneau
se numeşte şi astăzi Marea Tireniană).
În zilele noastre, există un oraş pe malul
Nistrului care se numeşte Tiraspol şi
înseamnă: TIRAS = traci şi POL(IS) =
oraş (în limba greacă), deci oraşul
tracilor sau tira-geţilor cum sunt
menţionaţi, de fapt, de autorii antici.
63. a) TIROL - provincie austriacă
TIRAL
TIRAR
TIRAS (TIRA-GEŢI)
TRAIS
TRA(H)IS
TRAKIS-TRACIS →TRACI
b) TIROL
T(I)ROL
T(I)ROI(S)
TIROIS-TROIS →TROIA
64. TRACI - popor antic indo-european.
Geto-dacii făceau parte din marea
familie tracică.
Sunetul şi litera „t” se poate transforma
în unele limbi şi dialecte în „th”, care la
rândul lui se poate transforma în „f”;
„r”-ul poate fi înlocuit cu „l” (fenomen
invers rotacizării). Rezultă etinomul
39
THLACI-FLACI-FELACI (popor mitic
din Iliada).
THELACI
FELACI - „v”-ul se citeşte„f” în limba
germană şi în unele alfabete antice din
peninsula italică. Înlocuind obţinem:
V(E)LACI
VLACI-VLAŞI-VLAHI. Astfel, tracii şi
valahii sunt unul şi acelaşi popor, având
etnonimul transliterat diferit în limbi şi
dialecte diferite. Herodot îi punea pe
traci pe locul doi, după inzi, ca număr al
populaţiei. Comparând cele două
popoare, traci (valahi) şi inzi, Herodot
ne arată clar că nu sunt popoare înrudite;
prin urmare, ţiganii, ca popor venit din
India, nu poate fi înrudit cu tracii, geto-
dacii, vlahii sau românii. Dacă inzii şi
tracii ar fi fost acelaşi popor, Herodot ar
fi spus că neamul celor două ramuri
(traci şi inzi) este cel mai numeros din
lume. Ierarhizarea se face numai în
cazul unor popoare (populaţii) diferite
sau/şi neînrudite genetic sau lingvistic.
Ca exemplu, să ne gândim la recensă-
mântul populaţiei în care, să zicem,
românii sunt primii ca număr cu cca
60% din numărul total al cetăţenilor
ţării, ţiganii pe locul doi cu cca 30%,
maghiarii pe trei cu 6%, alte etnii 4%.
Dacă românii sunt totuna cu ţiganii
(rromii), atunci nu poţi să îi diferenţiezi
sau să-i ierarhizezi numeric după criterii
etnice ci după alte criterii. Astfel, con-
form exemplului nostru, românii şi
ţiganii (rromii) ar fi 90% din numărul
total al cetăţenilor, ierarhizarea nume
-rică fiind inutilă. Însă, pentru că
românii (vlahii) nu sunt totuna cu ţiganii
(rromii, inzii), atunci îi diferenţiem unii
de alţii, în primul rând prin număr (60%
- românii, 30% - ţiganii). La fel a pro-
cedat şi Herodot, ierarhizând două
popoare diferite. Aşadar, ţiganii care se
consideră valahi sau rromi sunt într-o
eroare fundamentală ce-i conduce la
pierderea identităţii lor naţionale plină
de demnitate şi mândrie, de urmaşi ai
inzilor, de stăpâni ai Gangelui şi având
un nume vrednic, unic, de neegalat şi
anume de ţigan. Nu este nevoie ca etnia
ţiganilor să apeleze la alte etnonime
pentru a-şi găsi o falsă identitate
naţională şi demnitate, creând confuzii
faţă de membrii altor etnii.
65. VENEŢIA - localitate în Italia.
În unele limbi, sunete şi litere diferite se
pot schimba între ele generând, aparent,
cuvinte diferite. Există, probabil, anu-
mite tipare de pronunţie specifice
mentalităţii şi felului de a fi al unui om
sau al unei populaţii distincte, care se
manifestă strict în acel mod, adaptând
litere şi sunete din alte limbi, trans-
formându-le în litere şi sunete proprii
psihismului lor. Astfel putem observa
următoarele litere şi sunete interşanja-
bile:
a) „v”, „f”, „ph”, „th” (în alfabetele
vechi italice, etrusce, messapice, etc. „v”
este similar cu „f”, ca în limba germană
astăzi), grecescul „ph” sau „th”, este
similar cu „f”, ca în limba engleză azi.
b) „v”, „b” (de exemplu AVRAAM-
ABRAHAM, VAVILON-BABILON).
În general, limbile latină, slavonă
folosesc mult „v”-ul în locul lui „b”. Şi
limba spaniolă foloseşte un „b” ca un
„v”, de exemplu, BAMOS-VAMOS =
să mergem.
Traco-dacii foloseau „b”-ul.
c) Limba latină, slavonă, greaca nouă
folosesc „v”-ul în locul lui „u” (de
exemplu VNIVERSITATE – UNIVER-
SITATE, sau în limba slavonă,
AUTOMAT-AVTOMAT).
d) „l”-ul cu „r” (rotacizare). Latina,
slavona, galeza, celta folosesc des „l”-
ul. Traco-geţii folosesc des „r”-ul etc.
40
Pentru mai multe amănunte, consultaţi
tabelul de la începutul dicţionarului
etimologic.
Revenim la cuvântul
VENEŢIA sau VENEŢIA
FENEŢIA FENEŢIA
PHENEŢIA FENIŢIA
PHOENIŢIA FENICIA
PHOENICS(IA)
PHOENIX
PHOENIX-CŞA, adică ţara (ţinutul)
adoratorilor păsării PHOENIX.
Făcând aceste transformări asemănătoa-
re unor săpături arheologice, observăm
că VENEŢIA a fost o colonie feniciană
(populaţie indo-europeană), adoratoare a
păsării PHOENIX.
66. VIZIGOŢI = bessi-geţi.
67. VRANCEA - judeţ în România
FRAN-CEA ( FRANCIA, FRANŢA)
VRAN-CEA
URAN-CEA
URAN-CŞA, unde URAN (limba
greacă sau protoindo-europeană) = cer,
cosmos, iar CŞA = casă, ţinut, ţară.
Traducerea ar fi Ţara cerului (Raiului).
VRAN-CŞA (VARAN-CŞA)
BRAN-CŞA (BARAN-CŞA), unde
VRAN, BRAN, BLAN, VARAN,
BARAN, BLAN-CŞA (BALAN-
CŞA)/BALAN = alb, bălan, bălai,
blond (în limba franceză, BLANC),
asemănător cu tracicul BHEL, care
înseamnă alb şi CŞA, care înseamnă
casă (în Oltenia se foloseşte şi azi
pluralul de la casă, căşi) sau cu sens
extins, ţară, ţinut . Traducerea ar fi ţară
albă, ţara albilor sau blonzilor sau ţara
blânzilor, blajinilor .
De exemplu:
BRAN - localitate lângă Braşov, Româ-
nia,
BRNO - localitate în Cehia,
BRÂNCUŞI (BRAN-CUŞ) - nume pro-
priu, care înseamnă locuitor al ţării
albilor, unde BRAN = alb şi CUŞ =
sălaş, cuib, culcuş (CUL-CUŞ!);
înseamnă şi numele unei ţări pomenite
în Vechiul Testament, identificat cu
Egiptul antic (ţara CUŞ, CUŢ, HUŢ sau
(H)UŢ. Credem că ţara CUŞ originară
este în acest spaţiu carpato-danubian. O
dovadă ar fi numele de „cuţo-vlah” dat
unei ramuri de români din Peninsula
Balcanică sau numeroasele cuvinte şi
expresii ce conţin sau derivă din
rădăcina CUŞ cum ar fi: culcuş, cuş,
coş, huţuli, coşciug, coşmelie, coşarcă,
căuş).
BRENCIU (BREN-CŞU) - nume pro-
priu.
VRANCEA
FRANCEA
FRANCIA - stat întemeiat de geto-dacii
migraţi din zona Vrancei. Cei ce n-au
migrat au păstrat mai departe denumirea
originală. Cei plecaţi au dus denumirea
locurilor natale în noul teritoriu în care
au ajuns. Acest lucru se întâmplă des cu
cei ce poposesc în teritorii noi, străine.
Încearcă astfel să-şi facă noile teritorii
mai familiare, mai apropiate de ceea ce
au lăsat acasă, ca să nu se mai simtă
străini şi departe de locurile natale.
Explicaţie:
Ştim din alfabetele antice ale po-
pulaţiilor ce locuiau în Peninsula Italică,
de exemplu, că litera „v” se pronunţa
„f”. De aici concluzionăm că FRANCIA
derivă din VRANCEA.
De exemplu:
FRANCIA (FRANCE sau FRANŢA).
FRANCESCA, FRANCESCO, FRAN
-CISC, FRANCOIS = locuitor al ţării
Vrancei (sau al noii colonii FRANCIA).
FRANCESCA = VRANCESCA
(vrânceasca - vrânceana).
41
FRANCOIS, FRANCISC, FRANCES
-CO = VRANCESCO (vrâncescu -
vrânceanu).
FRANCESCA da RIMINI - uvertură de
P. I. Ceaikovski, înseamnă de fapt
Vrânceana din RYMYNIA-
RUMUNIA-ROMONIA-RAMANIA-
ROMANIA-România!
Notaţi sufixul -EASCA pentru feminin
şi -ESCU pentru masculin!
Multă vreme lingviştii n-au putut
explica originea acestor sufixe care, iată,
acum se dezvăluie cuminţi. Se spunea că
ar fi de influenţă slavonă, numai că le
găsim şi în franceză şi în italiană. Ar fi
cam greu de explicat cum limbi atât de
îndepărtate geografic au atâtea în
comun. Cum ar fi putut limba română să
împrumute simultan sufixe din slavonă,
franceză, italiană sau cum slavona ar fi
putut influenţa franceza şi italiana
simultan? Este mai simplu să conside-
răm că au avut un fond comun sau, de ce
nu, că limba geto-dacă (străromâna) le-a
influenţat, de-a lungul a câtorva milenii,
prin migraţiile succesive ale unor
populaţii carpato-dunărene. Aceste
migraţii n-au avut ca obiect jaful sau
cucerirea altor populaţii, pentru a le
transforma membrii în sclavi, ci pentru
că aceşti geto-daci (străromâni) erau
foarte numeroşi, se înmulţeau foarte
repede şi aveau nevoie tot timpul de noi
teritorii. Populaţiile pe care le găseau în
călătoriile lor au păstrat tot timpul
amintiri plăcute despre aceşti străini albi
şi nu i-au perceput ca pe nişte cuceritori.
Unele din aceste populaţii chiar au luat
numele dacilor, fără a fi daci decât prin
încrucişare cu ei, cum ar fi germanii
(deutsch), olandezii (li se mai spune
„dutch”), danezii (în Evul Mediu, ţara
lor se numea Goţia), suedezii ş.a.m.d.
Notaţi că numai în limba română avem
o mulţime de nume proprii care se
termină în -ESCU (masculin), -EASCA
(feminin): Popescu, Dolhasca etc. sau
substantive comune: femeiască, muie-
rească etc.
Celelalte limbi (italiană, franceză etc.)
au doar numele proprii Francesco,
Francesca, Francis care pot avea sufixul
-ESCO sau -ESCA; celelalte nume
proprii nu posedă acel sufix. În limba
română, în schimb, avem o mulţime de
nume proprii şi substantive comune cu
acest sufix. Se poate deduce uşor că din
limba străromână a fost împrumutat
acest sufix în celelalte limbi, pe baza
faptului că, pe de o parte, în limba ro-
mână se găsesc cele mai multe cuvinte
din familia aceasta, ce au sufixul
-ESCU, -ASCA, iar în celelalte limbi se
regăseşte doar un singur nume cu
sufixul -ESCO, -ESCA, familia de
cuvinte fiind foarte săracă în comparaţie
cu cea din limba română. Explicaţia
poate fi aceasta: când preiei dintr-o
limbă străină un cuvânt, nu iei toată
familia de cuvinte - nici nu s-ar putea -
pentru că, fiind limbă străină, nu cunoşti
toate cuvintele familiei respective, ci
alegi doar unul care îţi place sau pe care
îl reţii mai uşor. Astfel, restul cuvintelor
din acea familie de cuvinte nu vor
apărea în vocabularul limbii tale.
FRANCESCA, VRANCESCA = alba,
blonda, bălana, vrânceana, brancesca,
blancesca.

68. WESTFALLEN-(WESTFALIA)-
land german
WEST-FALEN
VEST-VALEN
VEST-VAL(AH)EN = valahii din
vest (dacii vestici, cei amestecaţi cu galii
şi triburile nordice germanice) spre
deosebire de valahii din est (adică dacii,
românii de azi, strămoşii celor din vest).

42
 CAPITOLUL II
HIDRONIME
1. ARGEŞ - râu în Sudul Munţilor
Făgăraş.
a) AR-GET-CŞA, unde AR = nobil,
GET = het-get-zet-set-dac, CŞA = ţinut,
ţară, casă.
Traducerea ar fi ţara nobililor (drep-
ţilor) geţi.
sau
b) ARG-IS, unde ARG = argint, IS = a
curge, apă curgătoare, izvor, râu.
Traducerea ar fi râul de argint.
sau
c) AR-GE-IS, unde AR = nobil, GE-
G(H)E = pământ, IS = v. mai sus.
Traducerea ar putea fi curge în pământ
sfânt (nobil).
2. ARPAŞ - râu la Sud de Munţii
Făgăraş.
AR-PA-CŞA, unde AR = nobil, PA =
părinte şi CŞA = ţară, ţinut, casă.
Traducerea ar fi ţara nobilului părinte.
3. BISTRIŢA - râu în Moldova.
B-IS-TRI-ŢA
B-IS-TR(O)I-CŞA, unde B = numele
râului, IS = râu, a curge, izvor, TR(O)I
= traci, (tira)- geţi, ŢA-CŞA = ţară,
ţinut, casă. Tradus ar fi râul B ce curge
prin ţara (tira)-geţilor.
4. BORŞA - râu lângă Cluj-Napoca.
BUR-CŞA, unde BUR = puternic,
bărbat, viril sau din neamul Burilor (trib
dacic) şi CŞA = ţinut, ţară, casă.
Traducerea ar fi (prin) ţara burilor.
5. CLADOVA - pârâu lângă Arad.
43
CLA-DOVA
CLA-DAVA
CLA-DEVA
CLO-DEVA
C(A)LO-DEVA, unde CALO = bun,
frumos (limba greacă) şi DEVA = zeu.
Traducerea este zeul bun.
6. CRIŞ - râu în Transilvania.
CRI-IS, unde CRI = cristal sau HRI =
hrisolit-aur, Hristos şi IS = v. mai sus.
Traducerea ar fi râul de aur sau râul de
cristal.
7. DANUBIUS - denumire veche a
Dunării.
a) DANU-BIUS, unde DANU = danie,
dona (dărui, a da), acest cuvânt se
regăseşte în toate limbile indo-europene
(română, traco-geto-dacă), sanscrită,
latină, slavă, etc., fără a fi vorba de un
împrumut dintr-o limbă în alta, ci mai
degrabă de un fond lexical comun din
limba protoindo-europeană din care s-au
desprins toate aceste limbi ulterior.
După opinia noastră, limba traco-geto-
dacilor (adică străromâna)29 este limba
primilor oameni din Rai, Adam şi Eva,
29
Ipoteza noastră afirmă teza continuităţii limbii
vorbite în spaţiul carpato-danubiano-pontic din
cele mai vechi timpuri, până în zilele noastre.
Consecinţa acestei teze afirmate este că şi
populaţia este aceeaşi din cele mai vechi timpuri
până în zilele noastre. Din aceste afirmaţii rezultă
că limba română vorbită azi a avut o strămoaşă,
numită de noi străromână, româna veche sau
limba veche ţărănească românească. Cum
ocupaţia romană a durat doar 165 ani, un răstimp
prea scurt pentru a forma o limbă stabilă şi
unitară, înseamnă că geto-dacii (ca şi latinii)
vorbeau o limbă înrudită mult cu limba română
vorbită azi. Prin urmare, putem spune că limba
geto-dacilor este strămoaşa limbii române pentru
că era singura limbă stabilă şi suficient de unitară
ca să facă faţă timp de peste o mie de ani la
asalturile lingvistice ale populaţiilor migratoare
mai ales în lipsa unui stat unitar care să păstreze
limba intactă.
precum şi limba protoindo-europeană
(sau pelasgă), din care s-au desprins mai
târziu, prin fiii lui Noe (Sem, Iafet şi
Ham) şi prin amestecarea limbilor la
Turnul Babel, toate limbile pământului.
Este uşor de presupus că, de vreme ce
odată era o singură limbă, iar Sem, Iafet
şi Ham, fiind fraţi din acelaşi tată, Noe,
trebuie să fi vorbit aceeaşi limbă, vom
găsi cuvinte comune chiar şi în limbi ce
aparent astăzi n-au nimic în comun
(cum ar fi limbile indo-europene şi cele
semitice. În acea vreme foarte îndepăr-
tată, cca 7.000-10.000 ani în urmă,
limbile, chiar dacă erau în plină formare,
nu difereau prea mult între ele, având
multe cuvinte comune, astfel că oamenii
se puteau înţelege, încă, relativ uşor).
BIUS (VIUS) = viaţă (cf. limba
română „Viu” şi limba greacă „Bios”).
Traducerea ar fi dătătorul de viaţă.
Ştim că marile civilizaţii s-au format
pe valea unui fluviu. Sumer pe Tigru-
Eufrat, Egipt pe Nil, etc., însă prima
civilizaţie a apărut în bazinul Dunării,
între Munţii Carpaţi şi Marea Neagră,
acum cca. 35.000 de ani30. Această zonă,
denumită în Sf. Scriptură Eden sau Rai,
a fost Sălaşul, Culcuşul, CUŞ-ul în care
primii oameni au putut supravieţui unei
naturi ostile, tipice, după căderea în
păcat a protopărinţilor noştri Adam şi
Eva.
b) DANUBIUS
DA-NUBIUS, unde DA = alb (cf.
DALB, limba română veche ţărăneas-
că), luminos, zeu (sfânt) şi NUBIUS =
30
Rămăşiţele celui mai vechi om modern din
Europa au fost găsite în România într-o peşteră
pe malul Dunării, cu o vârstă de peste 35 de
milenii. Figurinele de la Mezin au peste 18.000
de ani vechime, plăcuţa de os incizată cu trei,
şase şi nouă linii organizate matematic de o
structură din trei unghiuri, Mitoc, judeţul 
Botoşani, România, 27.000 ani î. de Hr.
44
nori,ceaţă. Traducerea ar fi nori albi,
luminoşi sau, zeii (sfinţii) din nori.
c) D(A)-ANU-BIUS
D(A)-ANU-VIUS, unde DA = alb,
luminos, zeu sau sfânt, ANU = zeul
suprem la sumerieni (alături de ENLIL
şi ENKI) şi BIUS-VIUS = cel viu sau
dătătorul de viaţă. Traducerea ar fi zeul
(luminosul) Anu cel viu.
8. ISTROS (ISTRU) - denumire antică a
Dunării.
a) IS-TROS
IS-TRO(I)S, unde IS = a curge, apă
curgătoare, izvor, generator (cf. limbii
sumeriene31 USA-YSA-ISA = apă
curgătoare, râu ) şi TROS-TROYS
(TROIS-TRAIS) = traci, tyra-geţi, tro-
ieni. Traducerea ar fi apa curgătoare a
tracilor.
sau
b) IS-TRU
IS-TRY
IS-TRI, unde IS = a curge, apă
curgătoare etc. (v. mai sus) şi TRU-
TRY-TRI = trei. Traducerea ar fi cele
trei ape curgătoare. Poate fi Delta
Dunării, cu cele trei braţe: Chilia (de la
AHILE-ACHILE-CHILE), Sulina (SY-
LINA, SILINA, ZILINA, ZI-LINA =
zâna lină, blândă) şi Sf. Gheorghe.
9. JIUL - râu în Oltenia.
a) ZIUL
ZEUL (SFÂNTUL)
sau
b) JIUL
VIUL (cel viu sau dătător de viaţă).
1) Litera şi sunetul „j” înlocuiesc uneori
litera şi sunetul „v”. De exemplu în
Moldova la vin (băutură din struguri) se
zice jin. Este posibil să fie influenţă
31
Vezi dicţionarul sumerian din anexe.
slavonă, însă şi unele triburi geto-dacice TRU = traci. Traducerea ar fi râul N ce
ar fi putut pronunţa la fel. curge la (tira)-geţi.
2) Litera şi sunetul „j” înlocuiesc uneori N-IS-TRY
litera şi sunetul „g”. De exemplu, în N-IS-TRI
Moldova la ginere, genunchi se zice N-IS-TRO(IS)
jinere, jenunchi, ca în limba franceză
(de exemplu, GENOUX se pronunţă 12. SOMEŞ - râu în Nordul Transilva-
JENU = genunchi). Posibil să fie de niei.
origine carpo-dacică sau costobocică. SAMAŞ = zeul soare la sumerieni.
Nu poate fi din slavonă, pentru că ar fi
mult prea greu de explicat cum de a 13. ŞOAREŞ - râu lângă Şercaia, în
ajuns în limba franceză (slavii nu au jude- ţul Braşov.
ajuns în Galia!), pe când noi ştim acum SOARE-REŞ
că francii, poporul ce a populat Galia, SOARE-REX, unde REX = rege,
erau daci din VRANCEA (FRANCEA). SOARE = astrul zilei. Traducerea ar
Prin urmare, este mult mai uşor de putea fi regele soare.
explicat pronunţia asemănătoare din
limbile română şi franceză aflate într-un 14. ŞOIMOŞ - pârâu (Pui-Râu, adică
grad de rudenie mai mare decât rudenia pui de râu) lângă Arad.
dintre latină - română sau latină ŞOI-MOŞ
-franceză. Dealtfel, chiar limba italiană e Z(E)OI-MOŞI
mai apropiată de română şi franceză ZEVI-MOŞI
decât de latină. ZE(V)I-MOŞI
3) Litera şi sunetul „j” înlocuiesc uneori ZEI-MOŞI, unde ZEI = zei, sfinţi şi
litera şi sunetul „z”. De exemplu: MOŞI = frumoşi, buni. Traducerea este
ZIUL-SIUL = zeul în limba geto-dacă sfinţii frumoşi (buni).
(posibil prin influenţă slavonă) a devenit
JIUL (apă curgătoare). Nu este exclus ca 15. TIMIŞ - râu în Banat.
unele triburi dacice să fi pronunţat „j” în a) DIMI-IS, unde DIMI-DIMIE =
loc de „z”! ţesătură albă groasă de lână şi IS = v.
mai sus. Traducerea ar fi râul care
10. MUREŞ - râu în centrul Transilva – spală dimiile;
niei. sau
MOR-IS, unde MOR = moarte şi IS b)TIMIŞ
= râu, izvor, apă curgătoare. CIMIŞ
Traducerea ar fi râul morţii (probabil KI-M(I)-IS, unde KI = pământ (lim-
pentru că Mureşul curge de la Răsărit la ba sumeriană32), MI = femeie (limba
Apus, de la naştere la moarte şi e cel sumeriană33) iar IS = v. Mai sus.
mai lung râu din Ardeal, ori poate Traducerea ar fi curge prin pământul
pentru că împarte Transilvania în două). fertil (adică prin câmpie). Se poate
observa compararea fertilităţii pămân-
11. NISTRU - râu în BASARABIA.
N-IS-TRU, unde N = numele râului,
IS = apă curgătoare, a curge, izvor şi 32
Vezi dicţionarul sumerian din anexe.
33
Vezi dicţionarul sumerian din anexe.

45
tului cu fertilitatea femeii, ambele pro-
ducătoare de roade;
sau
c) TIMIŞ
ZI-MI-IS, unde ZI = zeu (limba geto-
dacă) sau suflet-credinţă-adevăr (în
limba sumeriană34), MI = femeie, IS = ca
în exemplele precedente. Traducerea ar
putea fi râul zeiţei (sfintei).

16. TISA - râu în Nordul Transilvaniei.

a) TI-(I)SA, unde TI = coastă, parte,
creastă, latură (limba sumeriană35) şi
IS-ISA = v. mai sus. Traducerea este
râul de cealaltă parte sau de dincolo de
creastă (munţi);
sau
b) TISA
CISA
KI-ISA, unde KI = pământ şi IS-ISA
= v. mai sus. Traducerea ar fi râul ce
duce mult pământ (mâl) sau râul de
culoarea pământului;
sau
c) TISA
ZI-ISA, unde ZI = zeu (sfânt) în
limba geto-dacă sau adevăr-suflet-
credinţă (limba sumeriană) şi IS-ISA =
ca mai sus. Traducerea ar fi râul zeului
(sfântului).

17. VALEA IZEI - râu în Ardeal.

ISA-IZA = a curge, apă curgătoare,
râu. Traducerea ar fi valea apei
curgătoare.

34
Vezi dicţionarul sumerian din anexe.
35
Vezi dicţionarul sumerian din anexe.

46
 CAPITOLUL III
NUME PROPRII
1. ACHILE - erou al Iliadei lui Homer.
AHILE
AG(H)ILE
AGILE = rapid, agil, iute de picior.
2. ALEXANDRU - nume propriu.
ALECSANDRU
ALESANDRU
ALES-ANDRU, unde ALES = ales
(part. de la vb. „a alege”) sau cu sens de
deosebit, iar ANDRU, ANDRO,
ANTRO = bărbat (limba greacă).
Traducerea ar fi bărbat ales (deosebit);
sau
AN-TRO, AN-TRY, unde AN(U) =
zeul suprem în credinţa sumeriană şi
TRO,TRY = Troia, Tracia, trei. Tradu-
cerea ar fi (zeul) Anu a ales Troia
(Tracia), sau (zeul) Anu de trei ori ales
sau (zeul) Anu (cel) de trei ori sfânt,
uşoară asemănare cu Sfânta Treime
unde Dumnezeu este de trei ori slăvit,
„Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot”
adică Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul
şi Dumnezeu-Duhul Sfânt. Ştim că
sumerienii aveau Trei Zei importanţi
uranieni: ANU, ENLIL, ENKI (ANU
fiind cel mai important dintre ei, iar
ENLIL, fiul său).
3. AMON-RA - zeitate supremă egip-
teană. De la dreapta la stânga citim:
AR-NOMA (AR-NUMA, AR-NUME),
unde AR = nobil şi NOMA-NUMAI =
nume. Traducerea ar fi nume nobil
(sfânt).
47
4. ANITTAS - rege hitit (1792-1740 î.
de Hr.)
(I)ANITTA(S)
IOANITA
IONIŢĂ
5. ANU - Zeul suprem al triadei la
vechii sumerieni36.
În limba română avem urările „LA
ANU’ ”, „LA MULŢI ANI”, etc., de
unde se vede că ANU era, la vechii
sumerieni, doar anul calendaristic,
nicidecum un Zeu, era vorba doar de
ştiinţă astronomică pură, fără nici o
urmă de religie. ANU era anul astrono-
mic sau calendaristic; ENLIL, fiul său,
era atmosfera (Zeul aerului), iar ENKI
era Pământul cu subteranele lui. Astfel
se conturează primele ştiinţe laice, rupte
de supranatural, astronomia (ANU),
meteorologia-hidrologia-fizica (ENLIL)
şi geologia-geografia-chimia-metalur-
gia (ENKI). Cu siguranţă, populaţiile
vecine akadiene, babiloniene, asiriene,
caldeene, care erau încă într-un stadiu
incipient de cultură şi civilizaţie, au
asemuit aceste ştiinţe şi obiectul lor de
studiu cu nişte zeităţi, speriate fiind de
ştiinţa şi puterea sumerienilor. Poate că
ignoranţa şi teama de necunoscut i-a
făcut să numească nişte ştiinţe cu
apelativul de zei; nu-i mai puţin adevă-
rat că şi sumerienii (nu toţi, evident, ci
doar cei Iniţiaţi!) se foloseau de frica pe
care ştiinţele lor o stârnea printre
celelalte populaţii vecine (şi chiar
printre sumerienii de rând, neiniţiaţi în
tainele „Ştiinţei”), întreţinând credinţa
că ar fi vorba de Zei adevăraţi pentru ca,
astfel, să stăpânească mai uşor popoa-
rele. Poate că doar teama de necunoscut
a făcut ca ştiinţa sumerienilor să capete
valenţe zeificatoare. Urmaşi ai acelor
36
Vezi dicţionarul sumerian din anexe.
popoare (akadian, babilonian, asirian,
caldeean) există şi în ziua de astăzi şi au
cam aceleaşi atitudini şi reacţii,
distrugând şi satanizând tot ce nu iubesc
şi nu înţeleg. Ştiinţa în sine nu e rea,
omul rău îi deturnează sensul şi o face
dăunătoare. Probabil dacă n-ar fi fost
sumerienii care să dezvolte ştiinţa, ar fi
făcut-o oricum alţii. (De exemplu,
caldeenii sau akadienii, care astăzi se
ridică împotriva ştiinţei occidentale, nu
ar ezita să o folosească pentru a supune
ţări şi popoare dumnezeului lor sau
religiei lor!).
6. ANUBIS - zeitate egipteană antică.
Provine din limba protoindo-europeană
(străromâna).
Citit de la dreapta la stânga, avem:
SIBUNA
SI-BUNA
ZI-BUNA sau ZI-BUN-E, ceea ce în-
seamnă SI-ZI = zeu (cf. SI, în limba
sumeriană, ce mai înseamnă şi suflare
de viaţă, zeu) şi BUNA-BUN = bun.
Traducerea ar fi zeul (cel) bun sau bun e
zeul.
Egiptenii antici erau hamito-semiţi
(scunzi, cu părul şi pielea închise la cu
loare), în afară de unii faraoni care erau
indo-europeni (înalţi, blonzi, cu pielea
albă).
7. ARARAT - muntele pe care Noe a
poposit după Potop (cf. Vechiului Testa-
ment).
AR-ARAD
sau de la dreapta la stânga,
TARARA
TARA-RA, unde TARA = ţară, ţinut şi
RA = soare, rege, lumină. Traducerea ar
fi ţara soarelui, luminii.
8. ARDEAL - provincie vestică a
României.
48
AR-DEAL, unde AR = nobil, alb şi
DEAL = munte, deal. Traducerea ar fi
dealul (muntele sfânt);
sau
AR-RUTELA, unde AR = nobil, alb
şi RUTELA = roată, rotund, cerc.
Traducerea ar fi roata nobilă, pură,
albă (aluzie la forma quasi circulară a
Ardea- lului).
9. ARPAXAD - în Vechiul Testament,
fiul lui SEM.
ARPACSAD
AR-PA-CŞA-D(A), unde AR = nobil,
PA = părinte, tată, CŞA = casă, ţară,
ţinut şi D(A) = alb, luminos.Traducerea
ar putea fi nobilul tată (părinte) al ţării
albe, luminoase.
10. ARTHUR - rege legendar.
ARTUR
ARDUR
AR-DUR, unde AR = nobil şi DUR
= puternic, dur. Traducerea ar fi nobil
puternic.
11. ASAN - conducător al imperiului
româno-bulgar.
(H)ASAN - nume turc, de origine daco-
română.
A-SAN, unde A = genitiv, a, al, ai, ale
şi SAN = sfânt, zeu. Traducerea ar fi al
sfântului (zeului);
sau
ASAN
(H)ASAN
CHAS-AN (CAS-AN), unde CAS =
casă, ţinut şi AN = Anu, zeitate supremă
a Triadei sumeriene. Traducerea ar fi
casa (constructorul) zeului Anu;
sau
ASAN
(H)ASAN
HAXAN (HACSAN)
HACIAN
 GACIAN BELA = ALEB (bălan, bălai, blond,
ZACIAN alb în limba daco-română).
DZACIAN B(E)LA = AL(E)B
DACIAN - probabil turcii de atunci BLA = ALB (v. BLANC = alb, în limba
ziceau la dac-dacian, HASAN. franceză, BIANCO = alb, în limba
sau italiană sau BEL = alb, în limba
ASAN slavonă).
HASAN (HAZAN-HAGAN- BARTOK
KAGAN, unde KAGA, HAGI = sfinţit, BAR-TOK
consa- crat). BAR-TAK
sau BAR-DAC, unde BAR = bărbat şi
ŞASAN TOK, TAK = dac (din neamul dacilor).
CŞA-SAN, unde CŞA = casă, ţară şi Traducerea ar fi bărbat dac, bălai.
SAN = sfânt. Traducerea ar fi ţara
sfântă. 17. BIRO - nume daco-român maghia-
rizat.
12. BABADAG - localitate în Dobro- BIR(O)-BUR = puternic, bărbat, în
gea. limba geto-dacă.
BABA-DAG VIR = bărbat, în limba latină.
BABA-DAC, unde BABA = bătrân, În limba dacică BOIR-BUIR = boier,
vechi şi DAG = dac, get. Traducerea ar în limba română.
fi bătrânul dac (get).
18. BLAKE, Williams - poet din Anglia,
13. BALACI, Ilie - fotbalist român. sec. XVIII.
VALACI BLAK(E), a nu se confunda cu black =
VALAŞI negru!
VALAHI BLAC→VLAC→VLAH→VALAH.
Traducerea ar fi William valahul.
14. BALACK, Michael - fotbalist ger-
man. 19. BRÂNCUŞI - nume propriu geto-
VALAC daco-român (sculptor celebru).
VALAH BRAN-CUŞ
VRAN-CUŞ - FRAN-CUŞ
15. BALVANYOS - localitate în judeţul URAN-CUŞ, unde URAN (VRAN,
Covasna. FRAN, BRAN) = cer, cosmos şi CUŞ
BAL-BANIU-UZA, unde BAL = alb, (COŞ, CĂUŞ, COS, COT, CŞA, CAT,
BANIU = baie, mină şi UZA = izvor, CAS, HUŢ, UŢ, HUŞ, HUS = ţară,
apă curgătoare. Traducerea ar fi râul ţinut, culcuş, sălaş, casă.
minei albe (salinei). Traducerea ar fi ţara (casa) cerului
(cosmosului).
16. BELA BARTOK - compozitor Există o localitate, HUŞI în judeţul
maghiar născut la Sânnicolau Mare, Vaslui şi BUHUŞI în judeţul Bacău, un
România. Numele său este de origine nume propriu ceh, JAN HUS sau cu-
dacică. vinte precum HAUS în limba germană
şi HOUSE în limba engleză care în-

49
seamnă casă, locuinţă; HUSĂ - material
pentru acoperirea maşinilor, cu rol de
protecţie. La fel variantele:
BRENCIU - nume propriu daco-român
(VRENCIU-FRENCIU-URENCIU);
BRAN - localitate lângă Braşov (VRAN
-FRAN-URAN);
BRNO - localitate în Cehia
(VRNO-FRNO-URNO sau VRANO-
FRANO-URANO);
VRANITZKI - nume propriu daco-
român din Austria, adică BRANITZKI
= BRĂNESCU.
RADETZKI - nume propriu daco-
român din Austria = RĂDESCU.
VRANCEA) - judeţ în România
(FRANCEA-BRANCEA-URANCEA,
FRANCESCA-FRANCESCO
FRANCISC-FRANCIS,
VRANCESCA-VRANCESCO-
VRANCISC-VRANCIS,
BRANCESCA-BRANCESCO-
BRANCISC-BRANCIS,
URANCESCA-URANCESCO-
URANCISC-URANCIS - reprezintă nu-
me proprii ce înseamnă locuitor
vrâncean, adică vrâncean-vrânceancă.
FRANŢA (FRANCIA-VRANCIA-
BRANCIA-URANCIA), etc.
20. BUDAPESTA - capitala Ungariei.
BUDA-PESTA
BYDA-PESTA
BY-DA-PESTA
DA-BY PESTA
DABY-PESTA
DAVY-PESTA, unde DAVY =
stăpân (limba ebraică) şi PESTA-
PUSTA = pustă, stepă. Traducerea ar fi
stăpânii stepei (să fie ramura fino-
ugrică-kazară de origine semitică?)
sau
BUDA-PESTA
BYDA-PESTA
BIDA-PESTA
VIDA-PESTA, unde VIDA = gol,
pustiu, vid şi PESTA = câmpie, stepă,
pustă. Traducerea ar fi câmpia (pusta)
goală (vidă);
sau
BUDA-PESTA
BUDZA-PESTA
BUZA-PESTA, unde BUZA = buză(!)
şi PESTA = pustă, stepă. Traducerea ar
fi buza (capătul, sfârşitul) pustei
(stepei, câmpiei).
21. BUR = puternic, întărit, prin
extensie cu sensul de bărbat, în limba
geto-dacă; BURRE, în limba albaneză,
iar în limba tracă, BUR37.
BYR
BIR
VIR = bărbat (în limba latină)
BAR, BAR-BAT, BARBAT, BAR-
BOŞI, BARBOŞI, unde BAR = bărbat
şi BOŞI-BOSTES = stăpâni, domni,
nobili (de exemplu TARABOSTES =
TARA-BOSTES, unde TARA =
TERRA = ţara şi BOSTES = nobili,
şefi, adică nobilii ţării).
BARBOŞI (localitate în judeţul Galaţi),
poate fi tradus bărbaţi nobili (condu-
cători).
BAR-BUR-VUR = puternic, întărit,
bărbat, în diversele dialecte ale
triburilor geto-dacice.
Nu trebuie să ne mire faptul că erau
unele diferenţe de pronunţie; acest fapt
nu alterează unitatea lingvistică din
cadrul limbii române moderne (unde
moldovenii, oltenii, ardelenii, bănăţenii,
muntenii, dobrogenii se pot înţelege
foarte uşor între ei, fără a fi nevoiti să
apeleze la limba română literară).Cam
acestea erau şi diferenţele dintre limbile
tracă, geto-dacă, latina veche de acum
două, trei milenii în urmă. Datorită
37
Vezi dicţionarul tracic din anexe.

50
izolării acestor grupuri lingvistice s-a
făcut ca, în decursul a sute, mii de ani,
să se dezvolte deosebiri mari, astfel că
în zilele noastre cu greu ne-am mai
putea închipui că erau atât de înrudite şi
asemănătoare între ele. Cazul limbii
române este unic. În loc ca un singur
trib să-şi impună limba în faţa celorlalte,
s-a întâmplat că fiecare trib a învăţat şi
pronunţiile celorlalte triburi, topindu-le
într-o limbă comună (la care s-au
adăugat şi posibilele influenţe ale
popoarelor migratoare, care n-au afectat
însă dramatic limba geto-daco-română,
întrucât aceasta era deja formată cu cel
puţin un mileniu şi jumătate înainte de
Hristos). Diferenţele de pronunţie dintre
triburile dacice au fost germenii din care
s-au format toate limbile aşa-zis indo-eu
-ropene. De exemplu:
Triburile care pronunţau „v” şi „l” în loc
de „b” şi „r”, au condus (prin înmulţirea
oamenilor şi prin migraţie către alte
zone din Asia sau Europa) la formarea
latinilor, galilor, slavilor. Triburile care
pronunţau „z” în loc de „d” au format pe
traci, iliri, greci, etc. Acest proces de
formare a limbilor „indo-europene”
antice s-a încheiat cu aproximativ două
milenii înainte de Hr., când marile
migraţii dinspre ţinutul carpato-dună-
rean (acel CĂUŞ-COŞ-CUŞ-CULCUŞ-
RAI) au încetat, ori s-au micşorat consi-
derabil. Cei rămaşi în ţinutul carpato-
dunărean şi-au dus viaţa mai departe,
amestecându-şi pronunţiile diferite în
-tr-o limbă unitară. Formarea limbii
unitare s-a încheiat cu cel puţin un
mileniu înainte de Hr. Această limbă
(geto-dacă) este asemănătoare cu limba
română (dacă îi scoatem influenţele
slavone sau ale altor popoare migra-
toare38), cu limba albaneză, cu limba
38
Scoaterea acestor influenţe ne-ar da numărul
cuvintelor din limba geto-dacă, eliminând
51
latină, slavonă, germană, franceză,
greacă. Desigur, gradul de asemănare
variază considerabil; cu limba română
modernă asemănarea va fi de 60 de
procente, cu limba română veche ţără-
nească asemănarea se ridică, poate, la
peste 80 de procente, cu latina la 35 de
procente, cu franceza la 45 de procente,
italiana la 55de procente, slavona şi
germana la 15 procente, etc. (bineîn-
ţeles, aceste valori sunt estimative şi
poate nu reflectă întradevăr procentele
reale).
22. BUREBISTA - rege geto-dac.
a) BURE-BOSTA, unde BURE =
puter- nic, întărit, bărbat şi BOSTA =
nobil, şef, (BOSS limba engleză).
Traducerea ar fi bărbat nobil
(conducător);
sau
b) BOIRE-BOISTES, unde BOIRE =
boier. În limba română, boier nu e cel
ce mână boii, ci provine din BURE-
BOIRE, ce înseamnă puternic, bărbat
şi BOISTES = nobil, şef. Vezi
traducerea de mai sus.
totodată neologismele intrate, justificat sau nu,
din limbile popoarelor migratoare în fondul de
cuvinte al limbii române. Astăzi se întâmplă
acelaşi fenomen: de exemplu, nu mai spunem
„am o meserie (profesie)” ci „am un job”, job
provenind din limba engleză, de asemenea
„sfârşit de săptămână” l-am înlocuit cu „week-
end”, etc. Peste câteva sute de ani se va spune,
probabil, că nu aveam unele cuvinte şi expresii în
vocabularul limbii române şi am suplinit această
„lipsă” prin împrumutul din alte limbi.
Nu mai ştim nici dacă influenţele pe care le
credeam preluate de-a lungul istoriei, din slavonă
sau alte limbi ale popoarelor migratoare, sunt cu
adevărat preluate din acele limbi şi nu fac parte,
în realitate, dintr-un fond comun protoindo-
european. Problema care se pune este aceea că
trebuie găsite fără greşeală cuvintele care sunt cu
siguranţă împrumuturi din alte limbi şi cuvintele
care fac parte dintr-un fond comun protoindo-
european. A pune totul pe seama împrumuturilor
este o mare greşeală!

BĂRBAT - limba română.
BAR-BAT, unde BAR = bărbat, viril şi
BAT = drept, rigid, băţ.
BURE-BISTA = BAR-BOSTE (în lim-
ba daco-română).
23. CAMASIS - martir creştin din Do-
brogea, în veacul al III-lea d.Hr.
COMASIS
COMATI(S) - dac de rând,
COMATI = comaţi (cu coamă), pletoşi.
24. CAROL - nume propriu.
CŞAROL
CŞA-ROL(ES), unde CŞA = casă,
ţară, ţinut, iar ROL(ES) = Roles a fost
un rege geto-dac. Traducerea ar fi ţara
lui Roles.
CHARLES este varianta englezească (şi
franţuzească) a numelui CAROL.
Dacă „cs” se poate transforma în „ce”
sau „ci”, „s”, „ş”, „t”, „ţ”, atunci se
poate şi invers, din „ce”, de exemplu, în
„cs” sau „cş”. Avem astfel:
CŞA-ARLES
CŞA-AR(O)LES
CŞA-A-R(O)LES, unde CŞA =
casă, ţinut, ţară, A = a, al, ai, ale
(pronume posesiv genitival) şi R(O)LES
= Roles, rege geto-dac. Traducerea ar
putea fi ţara lui Roles.
25. CIBELE - zeiţa pământului la vechii
latini.
CIVELE
CIVILI - Civilizaţie? Probabil că
odată cu agricultura şi cu sedentarizarea,
oamenii au început să fie legaţi de
pământ, stabili, creând oraşele şi
civilizaţia.
26. CLOVIS - conducătorul francilor
(dacii vrânceni), cei ce au populat Galia,
după ce Iulius Cezar a ucis peste un
52
milion de gali. Din amestecul dacilor
vrânceni cu galii rămaşi în viaţă a
rezultat poporul francez. Aşadar,
asemănarea dintre limbile română
(dacică) şi franceză nu este rodul latini-
zării provocate de coloniştii sau de
soldaţii romani asupra celor două po-
poare, ci doar ne arată înrudirea celor
două limbi între ele.
CLOVIS = faimos (cf. dicţionarului ilir,
CLEVES39) sau inteligent (cf. CLEVER
- limba engleză);
sau
C(H)LOVIS, CHLOE (nume propriu
francez).
CHLUVIS
CHLUBIS
CH(U)LUBIS
(C)HULUBIS (HULUB = porumbel);
HULUBIS = Porumbescu;
sau
CLOVIS
(H)LOVIS
LOVIS (toponim în România, Loviştea-
ţara Loviştei).
LOUIS (Ludovic, Ludwig) nume proprii
franco-germane (la origine dacice);
sau
LOBIS
LABIS, LABIŞ (Nicolae - poet român);
sau
LAVIS (nume propriu latin, LAVINIA).
27. CRĂCIUN - sărbătoare creştină.
Naşterea lui Iisus Hristos.
CRATIUN, ştim că grupul de litere „ci”
se poate transforma în gruprul „ti”,
proces similar cu cel din vorbirea
bănăţeană şi moldovenească, unde, în
loc de Timişoara se zice Cimişoara, iar
în Moldova, în loc de „nu poţi” se zice
„nu poci”.
39
Vezi dicţionarul ilir din anexe.
CR(E)ATIUN, adăugăm litera şi sunetul
„e”, înainte de vocala „a”.
CREATION, care înseamnă creaţiune,
creaţie. Această traducere are noimă
întrucât absida centrală a Marelui
Sanctuar Circular, din complexul de
sanctuare din munţii Şureanu, este
orientată către răsăritul soarelui din
solstiţiul de iarnă, cu o abatere de şase
grade. Această orientare nu este
întâmplătoare, ea marcând începutul
anului calendaristic, adică 1 ianuarie
dacic, la data de 22 decembrie în
caledarul gregorian (stil nou). Motivul
pentru care strămoşii noştri au ales
solstiţiul de iarnă (noaptea cea mai
lungă din an), ca început al anului, este
că această noapte simboliza haosul,
nimicul, de dinaintea creaţiei lumii,
când totul era întuneric. Din acest
întuneric, din nimic (ex nihilo) Moşul
Alb, Zeul Melc sau Dumnezeu a creat
toată lumea aşa cum o ştim. Aşadar,
Moş Crăciun simbolizează crearea lumii
(probabil de aceea e şi numit în unele
colinde româneşti, Moş Crăciun, cel
bătrân, întrucât această sărbătoare are,
teoretic, vârsta lumii întregi, de când a
fost creată. Naşterea lui Iisus Hristos are
acelaşi înţeles, de recreare a lumii
decăzute. Hristos a restaurat cele stricate
de oameni de la începutul creaţiei lumii
până la naşterea Sa, prin urmare,
trebuia, în chip nevăzut, să se nască în
noaptea cea mai lungă a păcatelor
omenirii, iar în chip văzut, în noaptea
cea mai lungă din an, adică la solstiţiul
de iarnă. Astfel, creaţia lumii şi
restaurarea ei au avut loc în aceeaşi
perioadă a anului, în aceeaşi zi, la
solstiţiul de iarnă.
28. CSABA - nume geto-dac preluat de
huni.
CIOBO
53
CIOBA înseamnă cioban40.
29. DAVID - rege iudeu în antichitate,
autor al Psalmilor din Vechiul Testa-
ment, cel ce cade în mare păcat atunci
când porunceşte să fie ucis URIE, hetul
(adică, URIEŞ, getul), pentru a-i răpi
soţia acestuia, pe BATŞEBA. URIE şi
soţia lui erau indo-europeni, din neamul
geto-dacilor (străromâni).
BAT-ŞEBA
BAT-ZEBA
BAT-DEBA
BAT-DEVA
WATT-DEVA
FAT(A)-DEVA
FAT(A)-ZEUA = fata zeului, fata lumi-
nii, fata zilei, zori de zi, lumina lui
Dumnezeu (se ştie că era foarte frumoa-
să).
Pentru această faptă Dumnezeu l-a
pedepsit aspru pe David, care, pentru a
fi iertat, şi-a plâns cu amar şi regret,
vreme de ani de zile, fapta cea rea
(crimă şi adulter), până ce Dumnezeu i-a
iertat păcatul. Toată această pocăinţă
sinceră se reflectă în Psalmii pe care i-a
scris.
DAVID, în limba ebraică, înseamnă
conducător (DAVY). Dacă scriem însă
de la dreapta la stânga avem,
DIVAD
DIVA-D(A), unde DIVA (DEVA,
DEUA, DIUA, DZIUA, ZIUA) = zeu,
sfânt, zi, iar D(A) = alb, dalb, luminos,
strălucitor, pur, curat. Traducerea ar fi
(d)albul zeu sau sfântul curat (luminos).
30. DECEBAL - rege dac
DECE-BAL, unde DECE = zece
(numeral) şi BAL = alb, luminos, etc.
Traducerea ar fi cel de zece ori luminat
(înţelept);
40
Vezi dicţionarul sumerian din anexe.
sau
DACE-BAL, unde DACE = dacul şi
BAL = alb, blond, bălan, bălai. Tradu-
cerea ar fi dacul alb (luminos, curat).
31. DECENEU - mare preot zalmoxian,
contemporan cu Burebista.
DECE-NEU, unde DECE = zece
(numeral) şi NEU = nou. Traducerea ar
fi cel de zece ori înnoit (aluzie poate la
reformele moral-religioase aplicate
tuturor triburilor dacice?);
sau
DACE-NEU, unde DACE = dacul şi
NEU = nou. Traducerea ar fi dacul nou
(aluzie la noile reglementări aplicate
triburilor dacice).
32. DINA - nume propriu daco-român.
DZINA
ZINA
ZI-NA, unde ZI = rădăcina de la zeu
sau zeiţă (respectiv sfânt, sfântă), iar
NA = nou, nouă. Traducerea ar fi sfânta
(zeiţa) cea nouă;
sau
ZINA-ZENA (în limba traco-daco-
română), GENA-GINA (în limbile
greacă şi latină), JENA (în limba
slavonă) = născătoare, femeie, soţie.
33. DYONISOS - zeu de origine tracică.
DYON-I-SUS, unde DYON = zeu, I
= e, este şi SUS = (sus) la cer.
Traducerea ar fi zeul din cer (de sus) sau
zeul e sus (în cer).
34. DOMOKOS - nume daco-slav pre-
luat de huni şi maghiarizat prin grafie şi
schimbarea accentului.
DOM-O-COŞ, unde DOM = casă,
biserică (în limbile latină şi slavonă; de
exemplu: Domul din Milano), O = sau,
ori iar COS-COŞ = casă, construcţie,
54
constructor. Traducerea ar fi dom sau
casă, constructor de domuri (case).
35. DRAGOŞ - nume propriu traco-da-
co-român.
DRAGUŞ
TRACUS = tracul.
36. DROMIHETES - rege get din sec.
IV Î.Chr.
DROMI-HETES
DRUMI-HETES, unde DROMI,
DRUMI = drum, cale, îndrumător,
călăuzitor şi HETES = geţi (lor) genitiv,
acuzativ. Traducerea ar fi călăuzitorul
geţilor.
Întâmplarea cu Lisimah ne arată ce
îndrumător (întemeietor) era Dromihete;
este o pildă nu numai pentru poporul
său, ci chiar pentru străini (pentru
Lisimah şi ai lui şi pentru autorii antici
greci care au relatat această întâmpla-
re)41.
37. EMANUEL - Dumnezeu este cu noi
(limba aramaică).
E-MANU-EL, unde E = este, MANU
= om, EL = Dumnezeu. Tradus ar fi este
41
După victoria sa, Dromihete organizează un
banchet în onoarea învinsului său, puternicul
Lisimah. La această masă, învinşilor li s-au
pregătit vase, pahare şi tacâmuri din aur şi argint,
în timp ce învingătorii, geţii lui Dromihete, în
frunte cu el însuşi, mâncau din vase de lut şi
tacâmuri din lemn. Uimit de situaţia aceasta,
Lisimah îl întreabă pe regele get pentru a se
lămuri, acesta din urmă răspunzându-i că de
vreme ce au râvnit la aurul geţilor, îl pot avea, nu
era nevoie de un război, însă libertatea şi
teritoriile ocupate de Lisimah, nu pot fi lăsate
fără luptă. În ceea ce îi priveşte pe geţi, ei pot
mânca şi bea din vase de lut, atâta timp cât sunt
liberi şi cetăţile şi teritoriile lor, sunt ale lor. La
sfârşit, Lisimah şi-a recuperat fiul luat ostatetic
de geţi, apoi s-a încuscrit cu Dromihete, fără a
mai ataca Geţia vreodată. Autorii antici au fost
uimiţi de această întâmplare, povestind-o mai
departe, astfel, ajungând până la noi.
om-Dumnezeu - în limba primordială (a
se nota asemănarea cu limba română).
De altfel, învăţătura creştină ortodoxă
afirmă natura dublă a lui Iisus, divină şi
umană!
sau
E-MANU-EL, unde E = este, MANU =
om, EL = pronume personal, pers. a III-
a singular. Tradus ar fi este el, omul
(fiul omului).
În Sfânta Evanghelie, Pilat afirmă
despre Iisus: „Iată, Omul” (fiul omului).
În limba latină este expresia: „Ecce
Homo”.
sau
E-MANU-EL, unde E = est, răsărit,
MANU = om şi EL = Dumnezeu sau
pronume personal, pers. a III-a singular
Tradus ar fi Dumnezeu, om de la răsărit
sau El, om răsăritean.
În învăţătura creştină ortodoxă, răsăritul
este locul către care ne închinăm lui
Dumnezeu şi facem altarele în biserici,
bazat pe faptul că Iisus este numit şi
Soarele Dreptăţii (în Psalmi, de
exemplu).
38. EUROPA - continent geografic
a) EVRO-PA
EBRO-PA, unde EBRO = capră (cf.
tracicului EBROS42, indo-europeanului
KAPRO, galicului GABRO, irlandezei
vechi GABOR) şi PA = părinte. EBRO
ar mai putea însemna şi încăpăţânat,
neascultător, nesupus precum sunt
considerate, de regulă, caprele (spre
deosebire de oi, care supuse şi
ascultătoare!). Traducerea ar putea fi
părintele celor încăpăţânaţi.
sau
EBRO
EBRU
EVRU
42
Vezi dicţionarul tracic din anexe.
55
EV(E)RU
EBER - strămoşul, părintele evreilor
(vezi în cartea Genezei, Vechiul Testa-
ment). Traducerea ar putea fi părintele
celor încăpăţânaţi.
b) EVRO-PA
EFRO-PA
AFRO-PA, unde AFRO = Africa şi
PA = părinte, tată. Traducerea ar fi
părintele celor din Africa.
Europa poate să fie leagănul întregii
lumi locuite astăzi? Bazinul Dunării şi
al Mării Negre sunt leagănul (căuşul,
Cuş-ul) Europei, atunci aici ar fi fost
creat Adam şi aici ar fi fost Grădina
Raiului, până la căderea în păcat, aici ar
fi trăit toate neamurile, până la Potopul
Universal. Aceasta explică asemănările
dintre limbile semitice şi cele protoin-
do-europene, ce nu pot fi explicate
altfel, decât că, odată, se vorbea o
singură limbă. Aceasta ar fi o explicaţie
din punct de vedere religios.
Din punct de vedere evoluţionist, după
un cataclism oarecare, omenirea a putut
supravieţui doar în anumite „oaze”,
numite „CUŞ”, unde un fluviu, o
câmpie, un lac sau munţi precum şi o
clima blândă, temperată au putut
întreţine o populaţie umanoidă, aflată
într-un stadiu mai avansat sau nu de
civilizaţie. Cu timpul, atunci când
condiţiile au permis şi când oamenii au
devenit mai curajoşi ca să pornească
către alte tărâmuri (poate şi datorită
suprapopulării CUŞ-ului, în urma naşte-
rilor numeroase), grupuri de oameni au
început să migreze în alte părţi ale lumii.
Plecând, fiecare grup a păstrat
amintirea „Paradisului pierdut”, încer-
când în timp să revină de unde au plecat
(ceea ce unele grupuri au şi reuşit să
facă în perioada marilor migraţii din-
spre Răsărit, migraţii ce au durat peste
trei milenii). Cât au stat în CUŞ (RAI),
evident vorbeau toţi aceeaşi limbă. Cei
care au rămas în CUŞ (România de
astăzi), au vorbit în continuare limba pe
care o ştiau din moşi-strămoşi , iar cei
care au plecat şi-au schimbat limba
treptat, devenind din ce în ce mai
diferită de limba vorbită în CUŞ. Cu cât
distanţa geografică sau temporală era
mai mare faţă de CUŞ, cu atât dife-
renţele de limbă şi vorbire erau mai
mari. Oricât de mari erau diferenţele
însă, asemănările n-au putut fi anulate
niciodată! Astfel, aşa numitele „împru-
muturi lexicale” din diversele limbi nu
sunt altceva decât vestigii (comune
tuturor limbilor) ale Limbii Unice
Primordiale (Adamice) de la Creaţie şi
până la amestecarea limbilor la Turnul
Babel (cf. Sfânta Scriptură, Vechiul
Testament, Cartea Genezei, capitolul
11, versetele 1-9).
Prin urmare, nici modelul creştin şi
nici cel evoluţionist nu contrazic teoria
noastră, ceea ce ar trebui să fie suficient
pentru a dovedi veridicitatea ei, împre-
ună, desigur, cu argumentele lingvistice
şi etimologice aduse în această lucrare,
precum şi cu argumente istorice şi
arheologice , fără „cenzură politică”,
ştiindu-se că istoria şi arheologia sunt
ştiinţele cele mai politizate şi mai
supuse mistificării, unde adevărul este
cel mai uşor de ascuns şi înlocuit cu
minciuna. Aceasta se întâmplă pentru că
nimeni n-a trăit în acele timpuri istorice,
pentru a putea afirma fără greşeală că
aşa s-a întâmplat şi nu altfel43!
43
Însă nici dacă ar fi trăit cineva în acele
timpuri nu ar putea afirma că e adevărul obiectiv,
pentru că şi astăzi unii oameni, de exemplu, îl
plâng pe Ceauşescu, în timp ce alţii, sunt
bucuroşi că au scăpat de el. Toţi aceştia au fost
contemporani cu Ceauşescu! Prin urmare, cine
are dreptate? Singurul răspuns este: toţi au
dreptate! Să ne imaginăm că rămân cronici scrise
doar de la cei care îl plâng pe Ceauşescu. Ce
56
Un „model unic” de istorie mistificată,
alterată, convine unor cercuri restrânse
de oameni, care vor să conducă lumea
sau să domine mai uşor popoarele şi
ţările. Cine iese din tiparul „modelului
unic” al istoriei, devine automat o
„persona non grata”, un „nebun”,
„naţionalist”, un „antidemocrat”. Să ne
amintim de calul troian din Iliada! Două
persoane i-au avertizat pe troieni să nu
permită intrarea calului de lemn în
cetate, Casandra şi preotul Laocoon.
Troienii nu i-au luat în seamă; pe Casan-
dra au considerat-o nebună, iar pe Lao-
coon l-ar fi crezut, dacă nu-l omorau
şerpii veniţi din mare.
39. FLACCO, Horatiu Quintus - poet
antic latin, de origine dacică.
VLACO
VLACU
VLAHU, adică valahul (daco-ro-
mânul).
40. GETUSA - nume geto-dacic;
Sarmise-Getusa = sfatul vitejilor sau
ocrotitoarea cetăţuie. Aşa cum sarmaua
înfăşoară conţinutul, tot aşa zidurile
unei cetăţi înconjoară şi apără pe cei
dinlăuntru.
HATUŞAŞ - capitala imperiului hitit
CETUCEA
CETUŢEA = cetăţuia sau cetate, în
limba română modernă;
sau
GETUSA (schimbăm pe „g” în „j”, ca
în „genunchi = jenunchi”din vorbirea
moldovenească)
concluzii ar trage un istoric peste 500 de ani? Că
Ceauşescu a fost un conducător iubit de popor.
Ar fi complet adevărat sau, ar fi acesta adevărul
obiectiv? Răspunsul este, nu, deoarece nu este o
viziune reală, completă asupra vieţii de atunci.
Cam aşa stau lucrurile şi cu dovezile de azi din
istorie şi arheologie. Concluziile trase de pe urma
lor nu pot fi definitive şi infailibile.
JITOZA
JITOAZ (schimbăm pe „j” în „v”, ca în 45. IOVAN IORGOVAN - personaj
„vin = jin”, din vorbirea moldove- dintr-o baladă populară românească.
nească) IOBAN
VITOAZ GIOBAN (transformare ca în Iupiter -
VITEAZ, în limba română modernă. Giupiter, etc.)
CIOBAN
41. GOD - Dumnezeu, în limba engleză;
GOTT, în limba germană. 46. ILEANA COSÂNZIANA - nume
GOOD = bun, bine în limba engleză; propriu.
GUT, în limba germană. COSÂNZIANA
GUD→GUDEA, personaj massa-getic CO-SÂN-ZIANA
(din zona caucaziană)44 CA-SAN-DZIANA
G(I)UD(E) = Judecătorul (Dumnezeu CA-SAN-DIANA, unde CO (CA) =
care judecă) prepoziţia ca, SAN = zână, sfântă, zeiţă
şi ZIANA-DIANA = Diana, zeiţa vână-
GODEANU - masiv muntos în Carpaţi torii sau satelitul Luna. Traducerea ar fi
GODE-ANU = Zeul Anu sau Bunul Anu Ileana (frumoasă) ca sfânta (zeiţa,
G(I)UDE-ANU = Zeul Anu Judecătorul zâna) Diana ( Luna) sau în limba dacică
(străromâna), Ileana ca san Dziana
42. HAMANN - fotbalist german (Luna).
GAMAN
GĂMAN- nume românesc 47. KAGA - sfânt, sacru în limba traco-
getică şi cer, cosmos în limba sanscrită.
43. IAFET - fiu al lui NOE (vezi Ve- KAGA
chiul Testament). KOGA
IA-FET GOGA - nume propriu românesc;
IA-HET HOGA-HAGA - localitate în Olanda;
(H)IO-HET = Io get, adică eu sunt get. HOGAŞ - nume propriu românesc;
(H)IO-GET HAG(I)A-AGIA = sfânt, în limba grea-
(H)IU-ZET că (AGHIA SOFIA = Sfânta Înţelep-
(F)IU-SET = fiul (urmaşul) lui Set ciune sau PALAS-ATENA);
(Het -Get). Set l-a înlocuit pe Abel în HAGI = sfânt, în limba macedoneană;
familia lui Adam, după ce acesta din HOGEA = sfânt, în limba turcă;
urmă a fost ucis de Cain. UCEA - localitate în judeţul Braşov.

44. IOV - din Vechiul Testament, din 48. KOCSIS - nume geto-dac maghia-
ţara UŢ (CUŢ,CUŞ,HUŢ,HUŞ) rizat.
IOB KOXIS
JOB COCSIS. Grupul de litere „cs” se poate
GIOB citi şi „ci” iar „ci” se poate citi şi „t”.
CIOB(AN) = cioban. Obţinem astfel, COTIS, COT-IS, unde
44
rădăcina COT (cu variantele COS, CAS,
Drimba, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, CAT) = casă, locuinţă şi IS(ISA) = apă
vol. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, curgătoare sau a genera, a construi.
Bucureşti, 1985, p. 65.

57
Traducerea ar putea fi constructor de
case.
Există un nume dac COTISO, apoi
nume proprii, toponime, substantive
comune care conţin rădăcina COT, de
exemplu: COTESCU sau COTISCU,
COCIŞIU, COSTEA - nume proprii;
COTMEANA, COTNARI, CUCUTENI
– localităţi;
COTEŢ (COTTAGE = căsuţă în limba
engleză), CO(T)CIOABĂ - construcţii.
Rădăcina COS se regăseşte în
COSMOS, în DOMOKOS (nume daco-
slav maghiarizat), în COŞCIUG, COŞ,
CĂUŞ, CUŞ, CULCUŞ, etc.
Rădăcina CAS se regăseşte în
CASĂ, CASTEL, CASTRU.
Rădăcina CAT se află în CAT - etaj
(inclusiv în limba turcă), în CHATEAU
(castel în limba franceză), în CHATEL
(castel în limba franceză elveţiană), etc.
49. LANGUE-DOC - provincie în Fran-
ţa (limba doc adică dacică, vorbită în
Nordul Italiei şi Sudul Franţei, limba
vechilor trubaduri de acum aproape
1000 de ani!).
LINGUA-DAC, adică limba dacică.
50. MELCHIOR - unul din cei trei Magi
(Crai) de la Răsărit.
(MAG-MOG-MOH-MOŞ = mare, moş,
în limba preindo-europeană). Traduce-
rea ar fi, reprezentanţii (magii, preoţii)
religiilor celor care se închină Dumne-
zeului Unic, cu faţa către răsărit.
Aceştia se închinau lui Za-Melc (Zeul
Melc, simbolizat printr-o spirală). Alte
nume ale acestui zeu erau: Dalb-Moş
(Moşul Alb) sau Zeul-Moş. Precizăm că
denumirea de moş nu are înţelesul de
om în vârstă, ci, în limba străveche, are
sens de înţelept, iniţiat într-un domeniu,
sfânt sau zeu, preot, MAG (MAH-
58
MOH-MOŞ, „h” şi „ş” putând să-şi
schimbe locurile între ele).
MELCHIOR este diminutivul de la
MELCHI (MELC), astăzi spunem
melcişor, melcuţ. Rădăcina MELCHI
(MOLCHI-MOLŞI) se regăseşte în
numele lui ZA-MOLCI (ZA-MELCHI)
şi în numele lui MELCHISEDEC
(MELCHI-ZA-DAC). Dacă citim în
Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel la
Capitolul 7 vers. 1-25, vedem că acest
personaj enigmatic al Vechiului Testa
-ment, căruia însuşi Avraam i-a dat
zeciuială, nu are început al zilelor, nici
sfârşit (este chiar viu în timp ce Sf. Ap.
Pavel scrie epistola), nu are tată, mamă
sau spiţă de neam şi este Preot al Dumne
-zeului celui Prea Înalt pururi.
MELCHISEDEC este manifestarea
materială (eon) a lui Dumnezeu-Tatăl pe
Pământ. În acelaşi timp, era şi în Cer şi
pe Pământ (precum Iisus care era şi pe
Pământ şi în Cer, cum zice şi credinţa
creştină ortodoxă). De altfel, şi în
basmele daco-române îl avem pe
Dumnezeu-Tatăl, care umblă pe Pământ
dimpreună cu Sf. Apostol Petru să vadă
ce fac oamenii şi să-i ajute sau să-i
îndrepte.
Denumirea de Melc provine de la
asocierea formei spiralei cu cochilia
melcului, iar Spirala este simbolul lui
Dumnezeu Unic, Infinitul Viu,
Neplictisitor, infinit în manifestări.
ADN-ul este spiralat, Galaxiile sunt
spiralate, etc. Aşadar, Melchior este un
ucenic, preot al lui Zamolxe, putem
chiar presupune că era geto-dac sau hitit
(hetit) de neam. Prin el, dacii (şi noi ca
urmaşi ai lor) s-au închinat la Naşterea
Mântuitorului Hristos, iar religia
zalmoxiană era una care îl aştepta pe
Fiul lui Dumnezeu să vină pe Pământ să
mântuiască! De aceea s-au creştinat pe
nesimţite, repede şi fără convulsii grave
strămoşii noştri daco-români45.
51. MIODRAG - nume sârbesc de
origine dacică.
MIO-DRAG, adică dragul meu sau
tracul meu (dacul meu).
52. MOHACS - localitate în Ungaria.
MO(H)ACS - este posibil ca unele
triburi geto-dace să nu fi pronunţat
sunetul şi litera „h” (ca italienii şi
francezii, ai căror strămoşi au venit din
DACIA).
45
Nu trebuie să ne sperie interpretarea conform
căreia Melchisedec ar putea fi întruparea pe
Pământ a lui Dumnezeu-Tatăl. Sfânta Treime s-a
mai întrupat o dată, lui Avraam, la stejarul lui
Mamvri. Prin urmare, Însuşi Hristos S-a întrupat,
mai înainte de Naşterea Sa în Bethleem ca
Răscumpărător. Cu alte cuvinte, Naşterea Sa în
Bethleem ar fi fost a doua Întrupare după cea de
la stejarul lui Mamvri. De ce nu ar putea să se
întrupeze şi Dumnezeu-Tatăl în persoana lui
Melchisedec apoi, şi la stejarul lui Mamvri? Şi,
dacă Avraam înseamnă Legea, iar Melchisedec,
Harul, cum putea Harul să acţioneze înainte de
Naşterea, Moartea, Învierea, Înălţarea lui Iisus şi
înainte de Pogorârea Sfâtului Duh de la Rusalii
(cincizecimea)? Şi, cine poate trăi fără de început
şi sfârşit, fără spiţă de neam, fără mamă, fără tată,
trăind atât pe vremea lui Avraam cât şi pe vremea
Sfântului Apostol Pavel? Dacă vom spune că e
un simplu om, s-ar putea să ne lovim de nişte
impedimente mari, cu întrebări din ce în ce mai
grele, în final afirmând erezii mult mai grave
dacât afirmaţia că Melchisedec este Întruparea pe
Pământ a lui Dumnezeu-Tatăl. Dealtfel,
Dumnezeu-Fiul S-a întrupat de cel puţin două
ori, iar Dumnezeu-Duhul Sfânt este, prin Har,
încă prezent şi azi (deşi S-a întrupat la stejarul lui
Mamvri o dată, şi în chip de Porumbel, a doua
oară) de ce nu am accepta că Dumnezeu-Tatăl s-
ar putea întrupa în persoana lui Melchisedec, şi
apoi, la stejarul lui Mamvri, în faţa lui Avraam?
Hristos, ca Dumnezeu, nu poate avea ca Arhetip
al Preoţiei în veac, un simplu om, ci doar pe
Dumnezeu-Tatăl. Putem noi oare spune ce poate
face sau nu, Dumnezeu-Tatăl? Dacă Melchisedec
nu este Întruparea lui Dumnezeu-Tatăl, atunci el
nu poate fi decât Dumnezeu-Fiul, sau Dumnezeu-
Duhul Sfânt. Un simplu om nu poate fi.
59
MO(H)ACŞI
MOACŞI (există o localitate în judeţul
Covasna, MOACŞA)
MOAŞI-MOŞI
MOAŢI-MOŢI
Posibil ca MOHACS să însemne moşi
sau moţi în limba geto-dacă-română.
53. MOISE - profetul poporului Israel,
autorul primilor cinci Cărţi ale
Vechiului Testament. În limba ebraică
se pronunţă MOŞE, în limba engleză
MOSES.
MO(I)ŞE
MOŞE
MOŞI
MOŢI
Probabil că, în urmă cu cca două-trei
milenii î. Hr., cuvântul MOŞ nu însem-
na deloc un om bătrân, aflat la sfârşitul
vieţii, ci, în afară de sensul de ancestor,
mai avea un sens mult mai adânc, poate
chiar mai important, acela de iniţiat,
autoritate într-un domeniu oarecare
(specialist sau doctor am spune azi), de
la religie, la muzică sau în ştiinţă. Mai
poate însemna şi înţelept, sfânt, zeu,
conducător religios, politic.
De exemplu:
WOLFGANG AMADEUS MOZART-
compozitor austriac din sec. XVIII.
MOZART
MOZ-ART
MOS-ART
MOŞ-ART
MOŢ-ART, unde MOZ = moş, moţ,
adică iniţiat, doctor, specialist (limba
dacică) şi ART = artă. Traducerea ar fi
doctor (iniţiat, specialist) în artă.
AMADEUS
AMA-DEUS, unde AMA = iubitor (în
limba latină), DEUS = zeu, Dumnezeu
(limba latină). Traducerea ar fi iubitor
de Dumnezeu.
WOLFGANG
WOLF-GANG, unde WOLF = lup,
vulpe (în limba germană), asemenea
dacilor, care se numeau pe sine lupi, iar
GANG = grup, bandă, gaşcă, trib.
Traducerea ar fi din grupul (tribul)
lupilor.
Traducerea tuturor numelor are un
sens aparte, ce scapă unei simple
coincidenţe (mai ales că sunt folosite
trei limbi diferite: limba dacică-stră-
româna, limba latină şi limba germană.
Prin aceasta, purtătorul acestor nume şi-
a arătat, discret, ascen- denţa sa daco-
română, educaţia sa- latină şi etnia sa
actuală germană). Traducerea ar fi
iubitorul de Dumnezeu din tribul
lupilor, iniţiat (doctor, învăţat) în artă
(muzică).
54. MUŞAT - nume propriu, de origine
dacică, al unei dinastii domnitoare în
Moldova.
Cuvântul MUŞAT se regăseşte mai des
în dialectele aromân, istro-român,
megleno-român, etc. de la sud de
Dunăre şi înseamnă frumos. În limba
veche populară ţărănească daco-română,
de exemplu, în loc de frumos se zicea
frumuşeaţă →Fru-Muşeaţă.
MUCŞAT
MOCŞAT (MOCŞACI -MOCSACI
-MOXACI- MOHACI, localitate în
Ungaria)
MOŞAT – a se vedea că MOŞ nu
înseamnă doar iniţiat sau sfânt, ci şi
frumos sau bun, ceea ce face ca sensu-
rile dacicului (românescului) MOŞ să se
mărească considerabil! Astfel, bunăoară,
ZALMOXE poate fi tradus cel luminos
şi bun (frumos)46.
MOŢAT
46
Conform Noului Testament, şi după mărturia
lui Iisus Hristos (MAŞIAH), numai Dumnezeu
poate fi Bun.
60
MOŢ - locuitor din Munţii Apuseni,
urmaş direct al dacilor.
Alături de localităţile MOHACS
(MOHACI), PECS (PECI), SZEGED
(SEGHED), BEKESCSABA
(BECHEŞCIOBO), SZENTES (SEN-
TEŞ), DEVAVANYA (DEVAVANIO
= mina zeului, unde DEVA = zeu şi
VANYA = mină), BALASTYA
(BALAŞTYO = BALAŞ = VALAŞ =
VALAH, cu rădăcina BAL, BEL = alb,
blond, bălan, bălai, frumos), GYULA
(GHIULA), DEBRECEN din Ungaria,
care sunt denumiri daco-vlaho-române
maghiarizate, avem şi în România de
astăzi denumiri certe dacice. De
exemplu:
BIXAD
VICŞANI
FOCŞANI (VOCŞANI-BOCŞANI
-BUCŞANI)
BOCŞA (FOCŞA = FOC-CŞA, unde
FOC = foc şi CŞA = ţară, casă. Aluzie
la focul viu din localitatea Andreiaşu,
jud. Vrancea).
SUCEAVA
SUCIDAVA
VÂLCEA (BULCEA)
TULCEA (DULCEA)
OAŞ (OAX-OACŞ, unde OA = ou şi
CŞA = ţară, casă. Traducerea ar fi ţara
primordială (gura raiului).
PECICA
BALŞ (VALŞ-VELŞ-WELSH = galez
din Ţara Galilor, VALŞ-VALAŞ-
BALAŞ-BALAH = VALAH)
BALCIC
Exemplele pot continua. Pe hartă
găsim zeci de localităţi47.
55. ODIN - zeu germanic.
47
Vezi în anexe indexul localităţilor din
România ce păstrează fidel vechile denumiri
geto-dacice.
ADIN = unu (numeral cardinal) în limba RUMENIHE
slavonă. Probabil acel zeu germanic RUMENIŞE = românul.
însemna Dumnezeu unul (se vede
asemănarea cu monoteismul dacic şi 61. SION - muntele sfânt al iudeilor
ebraic). (numele este complet hitito-dacic, adică
indo-european).
56. OLVIAN - nume propriu daco-ro- a) ZION-DION
mân ZIUN
OLBIAN ZI-UN, unde ZI = zeu, sfânt şi UN =
ALBIAN = cel alb; unul, singurul. Traducerea ar fi zeul
sau unic;
OLVIAN sau
ULVIAN b) ZI-ION, unde ZI = zeu, sfânt şi ION
ULFIAN = magnific sau EON = manifestare în
ULBIAN plan fizic a Divinităţii unice, la gnostici
ULPIAN, unde ULV-ULF-ULP = lup sau puternic (vezi KOGAION→ KOG-
(sau lupul sau al lupului). Ştim că dacii A-ION, unde KOG = cap, A = al (geni-
aveau mare respect pentru acest animal. tiv) şi ION = magnific, traducerea fiind
cap al magnificului, puternicului).
57. ORFEU - personaj mitologic. ZI-ION = zeul puternic (magnific) sau
ORVEU apariţia lui Dumnezeu aici. Şi acest al
ORBEU, adică orb. doilea nume este tot de origine hitito
(geto)-dacică, deci indo-europeană.
58. PALLAS-ATENA, zeiţa înţelepciu-
nii, la vechii greci. 62. SOLOMON - vestit rege iudeu,
BALAS-ADINA cunoscut pentru înţelepciunea sa, autor
VALAS-A-DINA al Pildelor, al Eclesiastului şi al Cărţii
VALAS-A-DZINA Cântărilor (cărţi ale Vechiului Testa-
VALAŞ-A-ZINA ment). Numele este de origine indo-eu-
VALAH-A-ZANA = zână (sfântă, ropeană (hitito-dacic) şi semită.
zeiţă) a valahilor. SALOM-MAN, unde SALOM = pace,
în limba ebraică şi MAN = om, în limba
59. PECS - localitate în Ungaria. daco-hetită. Traducerea este omul păcii.
PEX (PAX, în limba latină, PEX fiind o
formă coruptă) 63. SPARTACUS - conducătorul unei
PEŞI răscoale a gladiatorilor şi sclavilor în
PECI Imperiul Roman, de origine geto-dacică.
PECE-PEKE, există o localitate în IS-PAR-TACUS
judeţul Galaţi, PECHEA). Aşadar, (I)S-BAR-DACUS, unde (I)S = îs, sunt,
PECS poate să însemne pace în limba BAR = bărbat, războinic şi DACUS =
geto-dacă? (cel puţin în limba unor dac. Traducerea ar fi îs (sunt) bărbat
triburi dacice, dacă nu în toate triburile?) (războinic) dac.
Probabil, fiind luat prizonier, a fost
60. RUMMENIGE, Karl-Heinz - fotba- întrebat cum îl cheamă. Răspunzând cu
list german. putere, cu bărbăţie şi curaj, a zis în

61
graiul cel mai curat geto-daco-român AL(I)MOŞ
din anii 70 î. de Hr.: „Îs bar(bat) dac” ALMOŞ
sau „Îs războinic dac”. Cel căruia i-a (H)ALMOŞ
răspuns a crezut că acesta e numele lui ŞALMOŞ
(deşi el îşi declinase doar neamul şi ZALMOŞ-ZALMOX. Traducerea ar
profesia) şi i s-a zis de atunci fi casa (trupul) lui Zalmoxe sau
(Î)SBARDACUS sau SPARTACUS. constructor (ziditor), întemeietor, preot)
al lui Zalmoxe.
64. SUPPILULIUMA - rege hitit (1380-
1346 î. Hr.) MANEA - personajul negativ al baladei
SUPILU-LIU-MA Toma Alimoş.
XUPILU-LIU-M MANEA = omul (păcătos, lacom şi laş)
CUPILU-LIU-MA care distruge (ucide) ceea ce nu înţelege
COPILU-L(I)U-MA, înseamnă copilul sau ce nu iubeşte.
lui mama sau băiatul mamei (FĂT-
FRUMOS?). 67. ULFILA - episcop got (get?), ce a
tradus Sfânta Scriptură în limba goţilor.
65. SZABO - nume dacic preluat de ULVILA
huni. ULBILA-OLBILA-ALBILĂ
SABO ULPILA
SABA (SAVA) ULPI(L)A-ULPIA (Sarmisegetuza
ZABA Regia Ulpia Traiana! sau Ulpius
DZABA Traianus, împărat latin).
DAVA (DEVA), înseamnă zeu sau ULP = lup sau vulp(e). Aşadar,
sfânt. ULFILA = ULPIUS = ULP = Lup(u)-
nume propriu.
66. TOMA ALIMOŞ - personaj din
baladă populară daco-română. 68. URIE, (URIAH în limba ebraică)
(A)TOMA = indivizibil, unicul. personaj al Vechiului Testament, de
TUMA neam hitit.
DUMA - nume propriu (daco-român URIAH
şi francez - Al. Dumas) URIAŞ = uriaşul
DOMA - nume propriu, înseamnă
casă sau cel ce face case (în limbile 69. VALOIS - familie nobilă din care au
latină şi slavonă, posibil şi unele triburi pornit regi ai Franţei. Nume daco-român
dacice). transformat după pronunţia galică.
DYMA VALOA
DIMA - nume propriu VALOA(H), unde „h”-ul final nu se
DZIMA pronunţă
ZIMA VAL(O)AH
SIMA - nume propriu VALAH
SUMA - nume propriu
SOMA - trup (în limba greacă) 70. VĂRĂDIA - localitate în România.

ALIMOŞ

62
 BAR(A)-DIA, unde BAR(A) =
puternic, bărbat şi DIA = zeu, sfânt.
Traducerea ar fi zeul (sfântul) puternic.
71. VILMOS - nume geto-dac preluat
de huni.
VEL-MOŞ
BEL-MOŞ şi înseamnă BEL = alb,
bălan, bălai, blond şi MOŞ = zeu, sfânt,
iniţiat. Traducerea ar fi zeul (sfântul)
alb (bălai, bălan, blond).
72. VIOREL (VIORICA) - nume daco-
român, înseamnă cel cu viaţă sau cea
cu viaţă.
BIOREL (BIORICA)
BIUREL (BIURICA), unde VIO-VIU-
BIO-BIU = viaţă.
73. VIRGILIU - nume latin, înseamnă
bărbat.
VYRGILIU
VURGELEU
BURGHELEA, nume dacic, înseamnă
bărbat.
74. VLAD - nume propriu daco-român
BLAD
BLA-D(IU), unde BLA = alb şi
D(IU) = zeu, sfânt. Traducerea ar fi zeul
alb. Dacă citim BLAD de la dreapta la
stânga, avem DALB, care înseamnă alb.
75. VLAICU - nume propriu daco-ro-
mân.
VLA-ICU
BLA-ICU
BLA-IHU, unde BLA = alb, bălan,
bălai, blond, frumos şi ICU-IHU = eu.
Traducerea ar fi eu (sunt, îs) bălai.
sau
VLAICU = vlaihu sau vlahul (românul).
76. WALLACE - nume propriu anglo-
saxon, la origine daco-român.
63
VALAS
VALAŞ
VALAH = valahul.
77. WILHELM - conducător al norman-
zilor (la 1066 a cucerit Anglia după
bătălia de la Hastings). Norman (adică
normand) înseamnă om din nord (NOR
= nord şi MAN = om). Se considerau
urmaşi ai dacilor.
VIL-HALM(OXE)
FIL-HALMOŞ
FIL-ZALMOS, unde FIL = fiu, urmaş,
fir şi HALM-HELM = Zalmoxe, Almaş,
Hălmeghiu, Călmăţui, Tălmaciu, Cri-
halma. Tradus ar fi fiu (urmaş) al lui
Zamolxe;
sau
VIL-VEL-BEL = alb, luminos, bălan,
bălai, blond şi HALM-HELM =
protector, apărător (vezi HELM, limba
germană sau HELMET, limba engleză
= cască de protecţie, coif). Traducerea
ar fi dalbul (luminosul) acoperământ.
78. WOTAN - zeu nordic.
VOTAN
VOTON
FOTON = lumină, în limba greacă
(sau particula luminii, în fizica
cuantică). Traducerea ar fi cel luminos.
Posibil să fie un alt nume al aceluiaşi
unic zeu ODIN (şi în Vechiul Testament
YHWH are diferite nume, ELOAH-
ELOHIM, ADONAI, SAVAOT sau în
Noul Testament, Dumnezeu este lumină
etc).
79. ZAMOLXE, ZAMOLXIS - Zeu
geto-daco-tracic, Creatorul lumii întregi
văzute şi nevăzute, asemănător lui
YHWH sau Dumnezeului-Tată din
Sfânta Treime creştină. Probabil a
zămisli, cu sensul de a crea sau a
produce provine de la numele acestui
zeu, nume (sau atribut, mai bine zis) ce
înseamnă Creatorul.
a) ZA-MOL-XE(S)
ZA-MOL-XIS
Transformând „x” în „cs”se obţine:
ZA-MOL-CSE(S)
ZA-MOL-CSIS;
apoi „cs” în „ce” sau „ci” (ca în PAX-
PACS-PACE sau LUX-LUCS-LUCI,
iar în limba maghiară grupul de litere
„cs” se pronunţă „ci”) obţinem:
ZA-MOL-CE(S)
ZA-MOL-CIS;
apoi „z” în „d” schimbând şi ordinea
silabelor, obţinem:
DA-MOL-CE(S),
DA-MOL-CIS,
MOL-DA-CE(S),
MOL-DA-CIS
Remarcăm silabele MOL şi DA ce
compun numele provinciei româneşti
Moldova (MOL-DAVA, ce poate
însemna zeul mâl-pământ al câmpiei),
precum şi silabele CSES = şes câmpie la
singular şi CSIS = şesuri, câmpii la
plural. Traducerea ar putea fi câmpiile
sau câmpul zeului (sfântului) Mol sau
pământurile mănoase (mâloase) ale
zeului (sfântului).
Amândouă traducerile recunosc un
fapt binecunoscut, şi anume terenurile
fertile, mănoase, propice agriculturii, din
Moldova. Se mai poate traduce şi ţara
câmpiilor.
b) ZAMOL-CSE(S)
ZAMOL-CSIS
ZAMUL-CSE(S)
ZAMUL-CSIS,unde
ZAMOL(ZAMUL) = pământ, ţară (cf.
ZEMLEA, din limba slavonă şi ZAM,
din limba tracă). Există o localitate
lângă Arad, care se numeşte ZAM.
Să remarcăm încă odată silaba finală
CSIS (CIS sau KIS, care este pluralul de
64
la şes, câmpie). Există două localităţi în
România, care conţin această silabă:
CIS-NĂDIE (judeţul Sibiu)
TUŞ-NAD (Judeţul Harghita)
singular
ZALMOXE
ZALMOCSE
DALMOCŞE
DALMOŞE
DAL(B)-MOŞE = moşul alb
plural
ZALMOXIS
ZALMOCSIS
DALMOCŞIS
DALMOŞIS
DAL(B)-MOŞIS = moşii albi (sfinţii
albi)
1)DALB-MOŞ = moşul alb. Este vorba
de Dumnezeu-Tatăl din Sfânta Treime
creştină sau YHWH din Vechiul
Testament48. Se poate observa uşor
asemănarea vedeniei lui Daniel cu
moşul (cel vechi de zile) alb (părul alb,
curat ca lâna, hainele albe).
DALB = alb, se cunosc versurile
colindelor „Moş Crăciun cu plete dalbe”
sau „Flori dalbe, flori de măr”; se ştie că
şi pletele lui Moş Crăciun şi florile de
măr sunt albe (în limba română veche,
ţărănească, reminiscenţă a limbii da-
co-getice, la albul cel mai pur, cel mai
curat se zicea dalb).
2)Pluralul moşii albi (sfinţii albi,
luminoşi), sunt oameni, sfinţi ce aparţin
acelei credinţe precreştine şi o aplică cu
consecvenţă şi putere (este vorba de
credinţa monoteistă precreştină zamol-
xiană); acei vestiţi ktistai sau polistai
sau în limba daco-română întemeietori
(de oraşe sau de popoare), preoţi,
48
Daniel, Capitolul 7, versetul 9.
călugări ai religiei geto-dace, ce trăiau în
munţi, departe de femei şi care nu
consumau deloc carne, ci doar lapte,
brânză, ouă, peşte, miere, pâine, apă
(asemenea călugărilor creştini orto-
docşi)49.
Moşii albi precreştini nu erau zei din
fire ci, prin darul lui ZALMOXE, erau
sfinţii acelei perioade şi ai religiei
zalmoxiene, asemenea sfinţilor de azi
din religia creştină ortodoxă. Despre
creştinismul ortodox nu putem spune că
este politeist (cu toată multitudinea
sfinţilor) ci, că este o religie monoteistă
(o singură Dumnezeire în trei Persoane);
tot aşa, nu putem afirma despre religia
strămoşilor noştri geto-daci că ar fi fost
politeistă din cauza existenţei acestor
moşi albi ci, spunem că este monoteistă.
De altfel, moş nu înseamnă neapărat o
persoana in vârstă (adică bătrân) ci, mai
degrabă, în acele vremuri îndepărtate
avea sensul de sfânt, curat, zeu (dar nu
după fire), om de omenie, iniţiat (în
orice domeniu, de la muzică la religie,
etc.), maestru, înţelept (mag), stăpân,
autoritate, drept, bun, blând ş.a.m.d.
O dovadă ar fi Moise (în limba ebraică
se pronunţă Moşe); MESIA- IISUS
HRISTOS (în limba aramaică se pro-
nunţă MAŞIAH); Mozart (MOZART =
Moş-Iniţiat în Artă), etc. Expresia
uzuală, moşii şi strămoşii noştri ne
sugerează nu doar linia genealogică
trupească faţă de înaintaşii noştri, ci şi
apartenenţa la modul lor de a fi şi de a
gândi, de a fi în comuniune cu ei,
moştenind (moş-tenind = „ţinând la tra-
49
Iosif Flavius în lucrarea Antichităţi iudaice,
compară comunitatea esenienilor cu cea a
călugărilor geto-daci, raportându-i la aceştia din
urmă. Procedând astfel ne arată locul primordial
şi important în lumea antică al călugărilor daci,
esenienii fiind comparaţi cu ei şi nu invers!
65
diţia moşilor”!) un fir roşu călăuzitor
neîntrerupt, până la sfârşitul veacurilor.
Moşii şi strămoşii noştri reprezintă atât
o înrudire trupească, cât şi una spirituală
cu înaintaşii noştri, urmându-le exem-
plul întru totul.
Dacă aceşti moşi şi strămoşi au ales,
acum cca 2000 de ani, creştinismul
ortodox, înseamnă că au ştiut ei de ce.
Creştinismul a fost pentru ei împlinirea,
desăvârşirea a milenii de zalmoxianism,
a fost semnalul că nu mai trebuie să
jertfească pe cel mai bun dintre ei (şi de
bună voie), pentru că Dumnezeu-Tatăl
însuşi a jertfit pe Cel mai bun al Său, pe
Fiul Său (Fiu care, tot de bună voie, S-a
jertfit pentru mântuirea oamenilor şi S-a
întrupat, S-a făcut om, ca să-i facă pe cei
ce-L iubesc şi cred în EL, dumnezei
după Har, adică oameni sau sfinţi).
De altfel, chiar în calendarul creştin
ortodox avem zile în care se amintesc
Moşii de iarnă, Moşii de primăvară, etc.,
mai ales sâmbăta. Dumnezeu a cinstit
astfel şi pe sfinţii precreştini care au
pregătit poporul geto-daco-român în
religia zalmoxiană, pentru a putea primi
creştinismul mai târziu prin propovă-
duirea Sf. Apostol Andrei (de remarcat
oricum asemănarea dintre numele
ANDREI şi numele lunii decembrie în
limba populară română veche, ţărăneas-
că, UNDREA).
Chiar în vedenia lui Daniel 50 nu pu-
tem să-L vedem pe DUMNEZEU doar
ca pe un bătrân (deşi trupeşte, Daniel
aşa Îl vede) ci, mai degrabă ca pe un
simbol al puterii, autorităţii, înţelep-
ciunii şi bunătăţii lui Dumnezeu şi acest
simbol nu putea fi arătat mai bine decât
în chipul unui Om în vârstă; (noi ştim că
DUMNEZEU nefiind creat, nu are nici
început, nici sfârşit, deci timpul nu are
50
Daniel, Capitolul 7, versetul 9.
nici o influenţă asupra Lui ca să-L îmbă- MELHI-ZE-DEC sau (ZA)-MELŞI-ZI-
trânească, cum ni se întâmplă nouă DAC ce ar fi Zamolxe zeu dac, unde
muritorilor). La fel şi în religia precreş- MELHI-MELŞI-MOLŞI-MOLSE =
tină zalmoxiană. Zamolxe - Samolse SE-ZE-ZI = zeu,
Revenim la exemplele noastre: sfânt iar DEC-DAC = dac, luminos,
adevăr)
singular MELŞI-ZA-DAC
MOLXI-ZA-DAC (ZA-MOLXI-DAC
DAL-MOCŞE sau SA-MOLSE-DAC adică Zamolxe
DAL-MOŞE dac);
DAL-MOŢE sau
g) ZALMOXE
plural DALMOXE (singular)
DALMOCE (singular)
DAL-MOCŞIS DALMACI (plural)
DAL-MOŞIS TALMACI(U) - localitate în judeţul
DAL-MOŢIS Sibiu.
Posibil chiar sarmale (mâncarea tra-
c) DAL-MOCŞE, unde DAL = deal şi diţională daco-română din foi de varză
MOCŞE, MOŞE, MOŢE (plus formele sau de viţă de vie, cu carne) să aibă o
de la plural) sunt la originea cuvântului legătură etimologică sau rituală cu
moţ (ţărani români, urmaşi ai dacilor, ce Zalmoxe51.
locuiesc în Munţii Apuseni) şi tradus ar De asemenea, ZA-MOLXE sau ZA-
fi d(e)alul moşilor (moţilor); de altfel, în MOLCSE, ZA-MELCSE (ZA-
Ardeal, este comun să se denumească un MELCŞE) mai poate fi înţeles şi ca Zeul
munte (nu prea înalt) deal. În judeţul Melc - aluzie la forma de spirală a
Covasna este o localitate care se cochiliei melcului.
numeşte Moacşa şi una în judeţul Iaşi Spirala reprezintă infinitul irepetabil
care se numeşte Moţca; spre deosebire de cerc, ce reprezintă
sau infinitul plictisitor, repetare identică la
d) ZALMOXE nesfârşit. Iadul poate fi asemănat
DALMACSE cercului - „cerc vicios”, iar Raiul este
DALMACE-DALMAŢE- spirala veşnică, dar irepetabilă. Spirala
DALMAŢIA (numele unei provincii de este un cerc tridimensional, pe când
la Marea Adriatică); cercul este un cerc bidimensional. Aici
sau se vede planul superior al spiralei faţă de
e) ZALMOXE cerc.
SARMACSE
51
SARMAŢE-SARMAŢIS-SARMAŢI - Aici nu ne putem pronunţa, din păcate. Este la
numele unei populaţii traco-scitice din fel de probabil ca, etimologic vorbind, sarmale
să provină de la numele zeului Zalmoxe, fără să
Nordul Mării Negre; aibă neapărat şi o legătură ritualică, dar la fel de
sau adevărat, denumirea sarmale poate fi relaţionată
f) MELHISEDEC - preot preiudeu şi şi printr-un ritual strict legat de zeul Zalmoxe.
nonsemit ce l-a binecuvântat pe Avraam Oricare variantă poate fi adevărată, inclusiv
ambele în acelaşi timp. Cu exactitate, nimeni nu
(Vechiul Testament) poate şti fără dovezi suplimentare în acest sens.

66
 Colacii de la pomana mortului sau de
la Crăciun şi Paşti, deşi sunt circulari, au
spirala pe ei, la fel şi mucenicii (acei
covrigi în forma cifrei opt din aluat,
miere şi nucă).
Zeul Spirală e zeul veşnic viu şi
irepetabil, original, neplictisitor,
neschimbat şi care nu se învârte în gol
fără sens, la nesfârşit. Dacă privim
Natura, vedem o mare varietate de
vieţuitoare de o extraordinară diversitate
(chiar şi cele înrudite).
Cifrele 8, 1 şi 10 erau numere sfinte
pentru daci (fără a exclude numerele
prime, ca de exemplu, 3, 7, 13, 17 etc.).
Simbolistica cifrei 8 este interesantă la
geto-daci, ea îl reprezintă pe Zeul Melc
-Zeul Spirală - Zamolxe. Cifra 8 repre-
zintă stilizat o Spirală, dar dacă răstur-
năm 8-ul, vom avea simbolul infinitului,
al veşniciei, o altă caracteristică a Zeului
Unic geto-dac (şi a Dumnezeului creştin
Sfânta Treime). Aşadar, unele din
trăsăturile de bază ale Zeului Unic dacic
sunt irepetabilitatea, unicitatea şi veşni-
cia. Toate, sau aproape toate turlele
bisericilor de mir sau mănăstireşti din
România au forma octogonală. Unele
nume proprii sunt legate de simbolul
cifrei 8, cum ar fi: MENUMEROUT =
Me Numer Ovt (numărul meu, opt);
AHTUM = Aht Om (Omul Opt); OTTO
= opt. Vlad Ţepeş avea pe boneta lui o
stea cu opt colţuri. Într-un mormânt din
Dobrogea s-a găsit reprezentarea unui
cerb cu 8 picioare, datat cu şapte
veacuri înainte de Hr. Oamenii de ştiinţă
văd în acest cerb reprezentarea lui
Saraba, Preotul-Rege al religiei geto-
dacice. Cifra 8 este interesantă şi în
Vechiul Testament, unde Dumnezeu
spune că „ziua a opta (adică ziua întăi)
va fi sfântă” (se referea la perioada de
după Învierea lui Hristos). La fel, Sfinţii
Părinţi vorbesc despre veacul al optu-
67
lea, ultimul din Istoria omenirii, care va
fi veşnic şi în care nimic necurat nu va
intra52.
Astfel, ambele forme, ZAMOLXE -
Zeul Melc (spirală, infinit, irepetabil,
unic, viu) şi ZALMOXE - Zeul Moş sau
Dalbul Moş sunt perfect valabile şi nu
se exclud una pe cealaltă!
SARABA posibil să fie titlu regal
sau/şi religios. BAS-SARABA ar fi
Mai marele preoţilor sau Marele
preot.
În cultul religios era şi un dans
ritualic numit sarabă. În zilele noastre,
la români s-a păstrat doar numele nu şi
funcţia şi rolul său şi anume sârba.
Această denumire nu are nimic în
comun cu poporul sârb, dovada cons-
tituind-o existenţa unui dans popular cu
o denumire similară în Spania medieval-
barocă şi anume Sarabanda. Şi în cultul
creştin ortodox avem dansuri ritualice,
anume la Taina Sfintei Cununii - Isaiie
dănţuieşte, iar în Vechiul Testament este
amintit episodul unui dans ritualic în
care protagonist a fost împăratul David.
80. ZÂNĂ - persoană cu puteri
supranaturale.
ZANA
SANA-SAN, unde SAN, cu fem.
SANA = sfânt, sfântă, (de exemplu,
Sânpetru, Sântoader, Sânnicolau Mare,
Sânmedru, Sântă Maria, etc., în limba
română veche, ţărănească).
81. ZENOVIA (ZENOVIU) - nume
proprii daco-române.
a) ZENO-VIA
52
Cărţile de magie şi numerologie spun că
octada (cifra „8”) simbolizează sfârşitul unei
etape şi începutul alteia, mai simbolizează
judecata şi pedeapsa sau recompensa în urma
judecăţii, mai înseamnă moartea şi viaţa sau
învierea şi perfecţiunea şi stabilitatea.
 GENO-VIA
GENO-BIA, unde ZENO (GENO) =
a naşte, a genera (ZENO este în limba
daco-getă, GENO este în limbile latină,
greacă şi slavonă. În slavonă se
pronunţă JENO-JENA şi mai înseamnă
femeie, soţie) şi VIA(BIA) = viaţă
(BIA, probabil în limbile geto-dacă şi
greacă, VIA în limba latină). Traducerea
ar fi născătoare de viaţă, adică femeie.
Vezi asemănarea cu numele oraşului
GENOVA-GENOA!
sau
b) ZE-NOVIA
GE-NOVA(GE-NOA)
ZI-NOVIA, unde ZI (ZE-GE) = zeu,
sfânt şi NOVIA (NOVA-NOA) = nou.
Traducerea ar fi zeul nou. Posibil ca
acest nume să fie creştin, arătând
„noutatea credinţei” apărute în lume şi a
învăţăturii ei, precum şi „Zeul cel Nou”
al ei, Iisus Hristos (şi asta spusă în limba
dacilor, strămoşii noştri!)

82. ZOTICOS - martir creştin din

Dobrogea, în veacul al III-lea d.Hr.
a) ZOTICOS
GOTICUS-GETICUS (Getul)

b) ZOTICOS
DZOTICOS
DZOCICUS
DACICUS (Dacul)

83. a) ZYRAXES - nume propriu geto-

dac.
SIRACSES
SIRAŞE(S)
CIR(E)AŞE(S) CAPITOLUL IV
CIREAŞE = cireaşă

b) ZYRAXES
GURA-CŞES = gura şesului ALTE DENUMIRI, CUVINTE
GUREŞ = vorbăreţ OBIŞNUITE

68

1. ADĂLMAŞ - băutură servită după o
învoială, ca pecetluire a unui contract
verbal efectuat între două părţi.
A-DALMAŞ
A-DZALMOŞ
A-ZALMOŞ
A-ZALMOX(E), unde A = (dativ,
genitiv) (a) lui şi ZALMOXE = zeul
unic suprem la daco-geţi. Traducerea ar
fi (în faţa) lui Zamolxe (facem afacerea)
sau (suntem) a(i) ( lui) Zamolxe;
sau
A-DAR-MOŞ, unde A = (genitiv,
dativ) al, ai, DAR = dar sau închinare,
onorare a cuiva, şi MOŞ = strămoş,
sfânt, frumos, bun. Traducerea ar fi a da
(dar, închinare) Moşului (moşilor).
2. (A) AVEA - limba română
(TO)(H)AVE - limba engleză
HABERE - limba latină
HABEN - limba germană
AVOIR - limba franceză
3. (A) FI - limba română
(TO) BE - limba engleză
BI
VI
FI
4. AI = usturoi în limba străromână
(daco-româna).
AILLE = usturoi, în limba franceză
ALLIUM = usturoi, în limba latină.
Şcoala Ardeleană, cu preoţii şi episco-
pii greco-catolici, a lansat un mesaj
foarte clar pentru cine ştie să vadă
printre rânduri, şi anume: dacă vreţi să
vă recăpătaţi istoria, limba, ţara, trebuie
să fiţi uniţi cu Roma, şi să acceptaţi că
sunteţi urmaşii coloniştilor romani (ca
limbă şi neam).
69
Esau din Vechiul Testament şi-a
vândut dreptul de întâi-născut fratelui
său, Iacov, pentru că, flămând fiind,
credea că totul în lume se reduce doar la
mâncare (sau bani), iar când tatăl său a
vrut să-l binecuvânteze, ca întâi-născut
ce era, binecuvântările le-a primit Iacov
şi nu el, deoarece îşi vânduse dreptul de
întâi-născut.
Dacă, în loc să emigrăm, am munci să
ne refacem ţara un colţ de Rai, aşa cum
a fost la început, acest lucru ar fi plăcut
înaintea lui Dumnezeu, a sfinţilor, a
moşilor şi strămoşilor noştri daco-ro-
mâni. Desigur, nu va fi uşor, dar este o
datorie, o obligaţie, nu pentru strămoşi,
ci pentru urmaşi. Nu trebuie să uităm
cine suntem! Să ne învingem apatia şi
complacerea în ideea că nu putem face
nimic. Putem face totul dacă ne
reamintim istoria, credinţa, limba şi
neamul, dacă ne vom uni cu toţii
eforturile, nemailăsând să fie singuri
izolaţi şi uşor de învins, pe toţi cei ce
vor să facă ceva bun.
5. A IUBI - limba daco-română
(L)IUBI - limba slavonă
LIEBE - limba germană
(LOBE)
LOVE - limba engleză
AMA - limba latină
(K)AMA - limba sanscrită
6. BA - formă de negaţie în limba geto-
daco-română (similar cu nu).
PA
PA(S)
PAS - negaţie, în limba franceză, nelip-
sită (non poate lipsi). Provine din limba
română, de la francii (geto-dacii vrân-
ceni) veniţi din Vrancea.
7. BABA - femeie (bărbat, mai rar) în
vârstă. În limba daco-română avem, de
exemplu:
BABA DOCHIA - adică, bătrâna
Dacie,
BABA NOVAC - căpitan al
Domnitorului Mihai Viteazu.
În limba slavonă BABA = femeie în
vârstă.
Subliniem încă o dată, că nu este
vorba de un împrumut din daco-română
sau invers, din slavonă, ci de existenţa
unui fond de cuvinte comun, rămas ca
vestigiu din limba protoindo-europeană.
8. BARBAR – sălbatic.
BAR-BAR, unde BAR = bărbat,
războinic (BAR-VAR-WAR = război,
în limbile anglo-saxone). Traducerea ar
fi bărbat războinic. În limbile vechi se
foloseau adesea silabe identice repetate
(ma-ma, ta-ta, le-le, ne-ne, ba-ba, etc.);
vestigii ale acestui tip de vorbire se mai
găsesc doar în limbajul copiilor şi,
ocazional, în unele cuvinte vechi.
Uneori, aceste silabe identice puteau
avea sensuri sau înţelesuri uşor diferite,
ca în barbar. Rădăcina BAR era
sinonimă cu bărbat sau războinic, însă
în acest caz, repetarea silabei BAR ne
arată că erau denumite ambele sensuri
ale silabei (şi bărbat, şi războinic) pentru
a nu fi creată o confuzie şi să credem că
ar fi denumit doar un sens (de bărbat sau
de războinic). Astfel, în acest exemplu,
repetarea silabei BAR exprimă
necesitatea de a reda clar, fără echivoc,
două sensuri sau, mai precis, un
substantiv dimpreună cu adjectivul său.
9. BAZILICA - casa împăratului,
palatul (ulterior, cu sensul de biserică).
BAZ-ILI-C(Ş)A
BESS(I)-ILI(RI)-C(Ş)A, unde BESSI
= neamul tracic al bessi-lor, ILI(RI) =
70
iliri, iar CŞA = casă, ţară. Traducerea
ar fi ţinutul besso-ilirilor.
VASILE provine din BASILEUS =
împărat, în limbile tracică şi greacă.
BASILEUS
BESSI-LEUS, unde BESSI = neamul
tracic al bessi-lor şi LEUS = leu.
Traducerea ar fi leul (puterea) bessi-lor
sau bessi-i cei puternici şi curajoşi
precum leul.
10. BIO = viaţă, în limba greacă
VIU = (în) viaţă, limba daco-româ-
nă. A FI, (să) FIU→ VIU = a exista, a fi
viu(!).
VIV = (în) viaţă, limba latină.
JIV = viaţă, limba slavonă.
11. CAP - limba română
KOPF - limba germană
CAPĂT - limba română
KAPUT - limba germană
12. CHIP - faţă (chip de lut- M.
Eminescu, Luceafărul)
CHI-P
KI-P
CHIUP - vas de lut
CHI-UP
KI-UP, unde KI = zeiţa
Pământului, soţia lui ANU (la vechii
sumerieni).
Câteva exemple edificatoare:
AN+KI = ANKI sau Cer-Pământ sau
fiinţă umană la vechii sumerieni.
ANKH = Crucea Vieţii la vechii
egipteni, având forma literei „T”, cu un
cerc deasupra.
ANCA - nume geto-daco-român, ce
înseamnă viaţă sau poate chiar prima
fiinţă umană, în tradiţiile străvechi ale
poporului nostru.
13. COCIOABĂ - căsuţă dărăpănată.
 CO(T)-CIOABĂ, unde COT = casă ZI = zeu, sfânt, suflet (conform cu
(v. COTTAGE = căsuţă, în limba engle- limba sumeriană54), unitate astrono-
ză sau coteţ) şi CIOABĂ = cioban. mică-calendaristică (zi).
Traducerea ar fi căsuţă ciobănească. DI(U)
DE(U)-DZEU-ZEU-ZĂU
14. COPÂRŞEU - sicriu DE(O)
COPAE-RX(EU) DIEU = zeu, în limba franceză.
COPAE-R(E)X, unde COPAE =
copaie, albie de lemn şi REX = rege, 16. DRAG-DRAGOSTE = iubire
nobil, taraboste, în limba latină. TRAG
Traducerea ar fi copaie regală. TRAK (TRAC) = din neamul
Ştim că nobilii geto-daci erau înmor- tracilor (conform cu limba germană
mântaţi, pe când oamenii simpli sau unde, de exemplu, în Guten Tag, g-ul de
săraci erau incineraţi. Copaia regală la sfârşitul cuvântului tag se pronunţă
(nobiliară) era sicriul din lemn, în care „k”, adică tak);
erau îngropaţi aceşti tarabostes. sau
DRAG
15. DA - afirmaţie daco-română ( pre- TRAG
luată şi de slavi). Latinii foloseau TRA(G)H, unde grupul de litere
adverbul de mod, ITA. „gh” nu se pronunţă nici „g”, nici „h”,
ITA ca în exemplul VITĂ = G(H)ITĂ (în
(I)-TA - apoi, după căderea „i”-ului, vorbirea ţărănească) ci „i”. Exemplu:
„t”-ul va fi înlocuit de litera şi sunetul AGHIASMĂ, în Banat se zice
„d”53. AIASMĂ, astfel că grupul de litere „gh”
DA = alb (conform DALB), lumi- se mai poate transforma în „i”.
nos, curat, pur, adevărat, sfânt-zeu TRAI = a trăi, a fi viu. Şi în limba
(conform DEVA-DAVA - limba geto- germană avem cuvinte foarte asemă-
dacică.) nătoare care înseamnă iubire şi viaţă.
DA(VA) LEBEN = viaţă, trai
DA(U) LIEBEN = iubire, dragoste. La fel şi în
DZAU-ZAU-ZĂU = zeu, sfânt limba engleză: LIFE = viaţă, trai
sau LOVE = iubire, dragoste
SI = afirmaţie, în limbile italiană, sau
franceză. TRAC
TRAG („g”-ul se poate transforma
în „z”, ca în GENES-ZENES = geneză)
53 TR(E)AZ - atent, sculat din somn.
Vezi tabelul de transliterare de la începutul
lucrării. Înlocuirea sunetului şi literei „t” cu litera DRAGOSTE = trăieşte
„d” este similară cu cea care se petrece în TRA(G)ESTE
exemplul următor: pronumele personal, persoana TRĂIEŞTE
a II-a, singular, în limba germană este du, iar în a) DRAGOŞ
limba română este tu. Putem observa că, în
esenţă, cele două cuvinte din cele două limbi sunt DRAGUS
identice, diferind doar pronunţia primei
consoane. La fel s-a întâmplat şi în cazul
adverbului de mod da, din limba daco-română şi
54
ita, din limba latină. Vezi dicţionarul sumerian din anexe.

71
 TRAGUS (de) Dumnezeu. Frumos nume avea
TRAGUS(TRAGHUS) muntele sfânt al geto-dacilor! Rămâne
TRACUS = tracul de văzut cine a folosit pentru prima oară
acest nume, geto-dacii sau Vechiul şi
b) DRAGOŞ Noul Testament biblic.
DRAGUS
TRAIUS = cel viu, cel treaz-atent, cel 19. FRATE - limba română
ce trăieşte FRATER - limba latină
FRERE - limba franceză
c) DRAGOŞ BRATÎI - limba slavonă (VRATÎI-
DRAGUS FRATÎI)
ZRAKUS - („z” se poate transforma BROTHER - limba engleză
în „g” ca în ZENES-GENES = geneză) BRUDER - limba germană.
GRACUS Se vede limpede că limbile franceză,
GRACCUS - nume latin, de origine latină, galică, daco-română, slavonă,
traco-dacică, care înseamnă tracul, cel engleză, germană (fără a aminti şi limba
ce trăieşte sau cel treaz, atent. sanscrită), au un fond comun indo-euro-

17. ELF, (ELFI) - personaj fantastic (de

origine geto-dacică, preluat de nordici)
ELV
ELB (râul ELBA = ALBA)
ALB, (ALBI). Aceste personaje
fantastice erau luminoase, strălucitoare,
albe!

18. EON - Fiecare dintre multiplele

emanaţii, ipostaze, forme de manifestare
ale divinităţii supreme unice, la filosofii
gnostici55.
ION - aşadar, numele de Ion, sim
-boliza pentru protoindo-europenii
carpato-danubieni una din formele de
manifestare ale divinităţii supreme
unice.
KAGAION sau KOGAION se poate
traduce şi prin KAGA-ION sau KOGA-
ION şi ar însemna KAGA = consacrat,
sfinţit, dăruit şi ION = manifestare a
divinităţii supreme unice. Traducerea
finală ar fi dăruit (consacrat, sfinţit) lui
55
Coteanu Ion, Seche Luiza, Seche Mircea,
Dicţionarul explicativ al limbii române,
Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucureşti, 1975, p. 301.

72
pean56. Nici vorbă de împrumuturi de la nevoie de romanizarea sau latinizarea
o limbă la alta!! nici unui popor de către Imperiul
Fiecare din aceste limbi este de sine colonizator-globalist-civilizator roman
stătătoare, neavând nevoie de lexic din pentru a explica asemănările dintre
alte limbi. De asemenea, nu mai este aceste limbi. De altfel, este mult mai
greu de explicat cum Imperiul Roman a
56
Neologismele apar într-o limbă din două mari reuşit să „latinizeze” o Europă întreagă,
motive, (nu ştim care prevalează): 1) dintr-o mai puţin Peninsula Italică, unde se
nevoie strictă de a denumi un obiect, un găsesc cel puţin 15 dialecte complet
fenomen, un concept inexistent până atunci în
limba respectivă şi, neavând alt termen la
diferite între ele, având foarte puţine
îndemână, se împrumută cuvântul din limba care asemănări cu limba latină (ca de altfel şi
îl posedă; 2) aduci cuvinte din alte limbi dintr-o restul Europei aşa-zis „latine”), dar
lene spirituală, lene ce te face incapabil să-ţi foarte asemănătoare cu limba daco-
cunoşti limba maternă suficient de bine pentru a
găsi cuvântul necesar în propria-ţi limbă. Dacă
română veche (sau limba română
nu e lenea spirituală, e snobismul care te face să ţărănească veche).
te ruşinezi de cuvintele limbii tale. De exemplu,
francezii zic pre limba lor la cur, „cul”, iar 20. GALBEN - limba română
articolului de lenjerie intimă ce îmbracă
„fundul” îi spun culotte. În limba rommână,
YALBEN (ca în GARD - limba
acelaşi articol de lenjerie se numeşte chilot, română şi YARD - limba engleză).
pentru că era „ruşinos” să se numească curar sau YALVE(N)
fundar, aşa că s-a preluat, ca neologism, termenul YELVE
francez culotte - suna mai puţin ruşinos. Noroc că
francezilor nu le-a fost ruşine să-şi folosească
YELUE
termenul derivat din limba proprie, astfel că am YEL(O)UE
putut împrumuta de la ei un cuvânt, care să nu ne YELOU(E)
ruşineze aşa cum s-ar fi întâmplat în cazul YEL(L)OW - galben, în limba
cuvântului derivat din limba proprie. Cam la fel
se întâmplă şi azi cu neologisme ca: job, brand, engleză;
week-end, etc., ce înlocuiesc nejustificat, cuvinte sau
ce există în limba română. Aici e un alt fel de GIALLO - galben, în limba italiană
snobism, cel al semidocţilor, care cred că în acest YALLO
mod arată cât de cool sunt, cât de sophisticated
sunt, cât de very educaţi sunt. YELLO(W) - galben, în limba
Când găsim cuvinte asemănătoare în fondurile engleză;
principale de cuvinte ale mai multor limbi nu mai sau
poate fi invocată asemănarea prin adiţia de GALBEN - limba română
neologisme sau împrumuturi. Fondurile prin-
cipale de cuvinte ale limbilor reprezintă fonduri GELB(EN) - limba germană;
cu inerţie foarte mare, care greu acceptă primirea sau
de neologisme şi, în general, neologismele intră GIALLO - v. mai sus
în fondurile tehnice sau ştiinţifice de cuvinte, G(I)ALU
foarte rar în lexicul principal al unei limbi. Un
neologism intră în fondul principal de cuvinte GALV
doar prin distrugerea masivă a vorbitorilor acelei GALB(EN) - limba română
limbi (adică prin holocaust sau migraţii masive), GELB - limba germană.
ori noi ştim, de exemplu, că slavii nu au penetrat
vestul Europei ca să poată influenţa masiv fondul
principal de cuvinte francez, englez, german sau 21. IZVESTIA = scânteie, în limba
italian. Singura explicaţie pentru asemănarea rusă.
unor cuvinte este faptul că toate aceste popoare IZ-VEST(I)A, unde IZ-IZA = a
au un strămoş lingvistic comun, acea limbă unică curge, apă curgătoare, a genera, şi
protoindo-europeană.

73
VEST(I)A = foc (la traco-daci) sau zeiţa
VESTA (curata, pura, fecioara, de unde
şi latinii numeau pe preotesele fecioare
care slujeau la temple VESTALE).
Alt exemplu:
IZVOR - limba daco-română
IZ-VOR, unde IZ = v. mai sus, şi
VOR-BOR-BUR = puternic, bărbat.
Traducerea ar fi apă ce curge (iese) cu
putere (presiune).
22. MILK - lapte, limba engleză
MILCH - lapte, limba germană
M(A)LACO - lapte, limba slavonă,
rusă
(M)LACTO - lapte, limba latină
(GA)LACTO - lapte, limba greacă
23. MORMAN - ridicătură de pământ.
MOR-MAN, unde MOR = mort,
moarte şi MAN = om. Traducerea ar fi
(făcut-ridicat) la moartea omului;
sau
MORMÂNT
MOR-MAN-T, unde MOR = mort,
moarte , MAN = om şi T = tumul.
Atunci traducerea ar fi movilă (tumul) la
moartea omului.
24. MOŞTENITOR
MOŞ-TENITOR, unde MOŞ =
sfânt, zeu, strămoş, pământ, tradiţie,
frumos, iar TENITOR = ţinător,
păstrător. Traducerea ar fi păstrători
(ţinători) de tradiţii, pământ şi ţară sau
următori fideli ai înaintaşilor.
25. NOUA - diferit de vechi (limba
daco-română).
NOVA - limba latină.
NOVAIA (Zemlea) = (pământul)
nou, în limba rusă.
NOVOSTI = noutăţi, în limba rusă.
26. NEA - zăpadă, limba daco-română
74
NIX, NIVIS, în limba latină
NEIGE, în limba franceză.
În aceste exemple nu vedem nici o
legătură logică, lingvistică, fonetică prin
care s-ar putea explica satisfăcător
transformările fonetice din latinescul
NIX, NIVIS, în daco-românul NEA.
De exemplu, REX-REGIS din latină
a format prin „latinizare” românescul
REGE (şi sanscritul RAJA!). Urmând
aceleaşi legi fonetice de „latinizare”,
înseamnă că latinescul NIX-NIVIS a
format în limba română NIGE-NEGE
(adică NEA) sau REX-REGIS a format
românescul REA (adică REGE).
Adevărul e că în limba franceză chiar
se spune NEIGE, la zăpadă, iar în limba
spaniolă se spune REAL, la REGAL. Se
pare că legile fonetice ale latinizării au
funcţionat mai bine în limbile franceză
şi spaniolă decât în limba română.
Verbul daco-român A NINGE este
asemănător cu NIGE-NEGE (presupus a
fi cuvântul format după legile latini-
zării). Poetul român Ion Barbu, în cele-
bra sa poezie, are un personaj feminin
numit (lapona) ENIGEL-(E)NIGE(L).
27. NOAPTE - limba română
NOCTE - limba latină
NOHTE
NACHT - limba germană
NIHTA - limba greacă
NIGHT - limba engleză
NOCI - limba rusă
NOCES - limba spaniolă
28. POTECĂ - cărare, cale (limba daco-
română)
POT-ECĂ
PAT-ECĂ
PATH - potecă, cale, drum (limba
engleză)
 PATH.H - drum (limba sanscrită57)
29. PATRIE - germanii îi zic,
VATERLAND, adică, ţara părinţilor,
strămoşilor.
PAT(E)RIE, unde PATERIE-
PATER (în limba latină înseamnă tată-
părinte) = însemnând locul sau ţara
părinţilor, strămoşilor.
PATRIE
BATRIE-BĂTRÂN = patern,
părin- tesc;
PATER = BATER – VATER
-VATRĂ.
VATRIE-VATRĂ-VATER
Aşadar, daco-românescul VATRĂ-
PATRIE şi germanul VATER sunt
înrudite etimologic, având origine
comună şi acelaşi înţeles. Daco-
românescul VATRA ştim că nu are doar
sensul de loc în care arde focul, ci are şi
sensul poetic, figurat, de loc de origine,
loc de formare.
Sintagma, „vatra satului”, nu are
niciodată sensul de „loc în care arde
focul satului”, ci are întotdeauna sensul
de „locul central, de origine, al primei
case ce a fondat satul respectiv”, iar
sensul adevărat, ce s-a pierdut în mii de
ani, era că acel sat „se clădea pe temelia
strămoşilor, părinţilor, cu binecuvân-
tarea lor, în amintirea lor şi prin
protecţia lor”. Era legătura clară, indiso-
lubilă, a continuităţii dintre trecut (moşii
şi strămoşii), prezent (cei ce întemeiau
satul în numele strămoşilor şi cu
binecuvântarea lor) şi viitor (urmaşii
care se raportau şi ei la predecesorii lor,
moşii, strămoşii şi părinţii). Astfel, acest
arbore genealogic, fără nume şi spiţe
asigura identitatea acelei comunităţi,
care ştia că aparţine unei familii vii,
57
Vezi dicţionarul sanscrit din anexe.
75
mari, unite, compusă din decedaţi şi vii
deopotrivă.
De asemenea, înrudirile etimologice
dintre, bătrân-vatră, vatră-patrie,
bătrân-patrie, bătrân-veteran, vatră-
patrie, nu sunt întâmplătoare, nu sunt
coincidenţe, ci ne aduc mărturii tulbu-
rătoare despre, cine erau strămoşii
noştri, cum gândeau, ce gândeau şi
simţeau.
30. RĂZBOI - limba română
RAZ-BOI
RAZ-VOI
VOINA = Război, în limba
rusă (VOINIC = războinic).
RĂZBEL = război, în limba română
RAZ-BEL
BELL, BELLUM = război, în
limba latină.
31. ROŞU - limba română
ROT - limba germană
ROUGE - limba franceză
ROSSO - limba italiană
32. SANSCRITĂ, limba
SAN-SCRITĂ, unde SAN = sfânt şi
SCRITA = scriere, scrisă (participiu)
sau scrisa (verb substantivizat, ca în
zicerea sau facerea). Traducerea este
scrierea sfântă sau scrisa s(f)ântă sau
sfânta scriptură (în limba italiană se
zice sacra scrittura). În limba română
veche, ţărănească, exista termenul sân-
sântă înlocuit ulterior de slavonescul
sviatî. Combinaţia celor două cuvinte
(sântă şi sviatî) a dat în limba română
modernă termenul de sfânt. Limba geto-
dacă (străromâna) avea termenul san-
sân pentru masculin şi sana-santa-
sânta pentru feminin, limba română
modernă are sfânt pentru masculin şi
sfântă pentru feminin.
De exemplu, denumiri de localităţi sau
sărbători în limba daco-română adică în
limba străromână sau limba veche
ţărănească:
SÂNPETRU, SÂNGEORZ, SÂNNICO-
LAU, SÂNTA MARIE, SÂNNICOARĂ,
SÂNANDREI, SÂNMEDRU, SÂNTION,
etc.
33. SÂRBĂ - dans popular daco-român.
Provine de la cuvântul daco-românesc
saraba, dans religios, dansat la
iniţierea/alegerea unui nou rege sau
mare preot, SARAB (Bas-Sarab = Mare
Sarab (preot)→ Basarab care era mare
preot şi rege al daco-geţilor). În Spania,
sarabanda a devenit un dans popular,
compozitorul german Johann Sebastian
Bach introducându-l în Suitele sale
pentru violoncel solo. Explicaţia ar fi că
geto-dacii, întemeind dinastia regală
spaniolă (de origine gotică-getică), au
adus cu ei şi dansul SARBA-SARABA.
În timp, pronunţia originală a denumirii
dansului s-a corupt, ajungând azi să fie
numit, în România, sârbă. Această
denumire coruptă a creat confuzii
privind originea dansului şi anume, că ar
fi venit din Serbia. Dacă nu am fi avut
un dans similar în altă parte a Europei,
venit de la geţii noştri, nu am fi putut
astăzi afirma cu certitudine, că nu Serbia
e locul apariţiei acestui dans, ci
România.
34. SCUT - limba română
SCHUTZ - limba germană
35. STANĂ (de piatră) - limba daco-
română
STONE - piatră (limba engleză)
STEIN - piatră (limba germană)
36. TARABOSTES - nobili daci din
Sfatul Ţării.
76
TARA-BOSTES, unde TARA =
ţară şi BOSTES = nobili, şefi,
conducători, boieri. Traducerea ar fi
conducătorii (nobilii, şefii) ţării.
Poate cuvântul tărăboi de aici provine,
de la TARABOSTES. Nobilii ţării se
întâlneau la Sfatul Ţării (un fel de
Parlament), unde discutau, negociau, se
certau, etc., un „tărăboi” în toată regula!
BOSTES este pluralul de la BOSTE.
Putem observa rădăcina BOS care se
regăseşte în cuvântul englez BOSS =
şef, în cuvântul italian BAS = (de) bază,
fundaţie, în cuvântul turcesc BEŞ-BAŞ
= şef, precum şi în limba românească
veche, în componenţa numelui dinastic,
de domnitori, BASARAB, unde BAS=
mai-marele, şeful, conducătorul şi
SARAB = preot.
De asemenea, cuvântul STAROSTE,
pare să provină tot din TARABOSTES,
dar prin pronunţie coruptă, slavizată şi
înseamnă conducător, şef onorific, om
în vârstă, înţelept al unei comunităţi.
37. TÂRZIU - limba română
TARDIU
TARDIV
TARDI - limba italiană
TARDE - limba franceză
38. TERRA-COTA - (faianţă, gresie,
mozaic, cărămizi refractare pentru
sobe), unde TERRA = pământ, lut şi
COT(A) = casă, construcţie. Traducerea
ar fi lut (pământ) pentru (construit)
case. Putem observa rădăcina COT(A),
care asemenea celorlalte rădăcini surori
(CAS, CAT, COS, CUS, COŞ, CUŞ),
este strâns legată de sensul de
construcţie, casă, locuinţă.
39. TUS (de la tus-trei, tus-patru) = toţi,
în limba daco-română veche, ţărănească.
 TOUS = toţi, în limba franceză. Este
exclus ca ţăranii daco-români să fi
împrumutat de la francezi acest cuvânt,
mai ales că în limba latină nu există, ci
doar în daco-română şi franceză! Face
parte, ca şi alte cuvinte, dintr-un fond
comun protoindo-european (dacă nu
cumva acei „franci” care au întemeiat
Franţa, sunt „vranci”- vrânceni din
Vrancea, adică geto-daci).
40. ŢIGAN
XIGAN
CSI-GAN
CŞI-GAN, unde CŞI = şesuri
(CŞESURI), câmpuri, şi GAN = Gange
(fluviu). Traducerea ar fi (din) şesurile
(câmpiile) Gan(gelui).
41. ŢINTIRIM - cimitir
XIN-XIRIM
CSIN-CSIRIM
CSEN-CSEREM - grupul „cs” se
poate citi şi scrie „ce” sau „ci”, „ţe”,
„ţi”, „te”, „ti”.
CEN-CEREM, unde CEN = cenuşă
(v. CENERE = cenuşă, în limba latină)
şi CEREM = cer (v. COELUM = cer, în
limba latină). Traducerea ar fi cenuşa
cerului.
La daci şi traci era obiceiul ca morţii
să fie incineraţi, deoarece trupul păcătos
nu putea ajunge la cer, decât după ce era
purificat prin ardere. Dar numai oamenii
simpli erau incineraţi, nobilii (tarabos-
tes) şi regii erau înmormântaţi.
Notă:
Faptul că amintim unele cuvinte din
limba latină asemănătoare cu cele din
limba daco-română nu înseamnă că cele
din urmă provin din cele dintâi, ci mai
curând faptul că pur şi simplu amândouă
limbile au fond comun de cuvinte,
oarecum asemănătoare. Având o limbă-
strămoş comună, e de aşteptat să aibă
77
cuvinte oarecum identice, fără a mai fi
nevoie să explicăm acest lucru printr-un
proces de „latinizare” ipotetică. Latinii
erau oameni pragmatici, nu-şi pierdeau
timpul „învăţând” pe barbari limba
latină (mai ales că în legiunile romane
erau oricum foarte mulţi străini care
vorbeau rău de tot latina). Poate că ar fi
fost mai bine şi mai practic ca înainte de
a-i „latiniza” pe daci, să fi latinizat
legiunile, ca să vorbească o limbă
corectă şi unitară. Că n-au făcut acest
lucru se vede prin aceea că n-au reuşit să
latinizeze omogen nici măcar Peninsula
Italică, astăzi fiind aici peste 15 dialecte
atât de diferite, încât nu se pot înţelege
dacă fiecare vorbeşte în limba sa.
Rămâne un mister faptul că în Dacia,
deşi a fost cucerit doar 14% din teritoriu
şi pe o durată de doar 165 ani, „lati-
nizarea” a reuşit cu succes de 100%,
inclusiv în teritorii niciodată cucerite de
armatele imperiale, iar ca misterul să fie
şi mai mare, notaţi omogenitatea limbii
pe toată suprafaţa Daciei.
Răspunsul este mult mai simplu decât
credem. De fapt, nu e niciun mister.
Ambele limbi, şi daco-româna, şi latina,
erau asemănătoare, având un strămoş
comun. De altfel, latinii se considerau
urmaşii troienilor, iar troienii erau la
origine traco-daci. Astfel, cercul se
închide. Acum 2000 de ani diferenţele
dintre limba dacilor şi a latinilor erau
mult mai mici ca astăzi. Chiar latinii nu
vorbeau limba latină, ci aşa numita
„latină vulgară”, care nu era decât limba
traco-daco-geţilor. Limba latină a fost o
creaţie artificială, folosită doar de elita
intelectuală şi politică, şi în actele de
cancelarie. Motivul creării acestei limbi
moarte (numită în acest fel pentru că nu
era vorbită de marea masă a cetăţenilor)
e destul de obscur; probabil unii latini
„naţionalişti” sau snobi, nemaidorind să
vorbească limba strămoşilor lor tra-
co-daci, adică aşa numita „latină
vulgară”, şi nici să-şi amintească de
provenienţa lor genetică din rândurile
„barbarilor” traco-daci, s-au văzut
nevoiţi să creeze o nouă limbă, limba
latină, pe care însă nu au reuşit s-o
impună altor popoare nici atunci, nici
prin Biserica Romano-Catolică mai
târziu, rămânând moartă din naştere!
Sunt texte antice care confirmă faptul că
grecii îi considerau pe latini (încă) nişte
„barbari”, datorită originii lor traco-da-
cice, chiar în plină perioadă de
expansiune a Imperiului Roman.
Probabil acest lucru i-a făcut pe unii
snobi să-şi renege originea traco-dacică
şi să dorească să-şi schimbe şi limba, ca
să nu mai fie nevoiţi să mai suporte
umilinţele din partea grecilor, cum că ar
fi de origine umilă.
42. VERDE - limba română
VERT - limba franceză („d”-ul din
limba română, se transformă în „t”, în
limba franceză).
43. VIITOR - ce va să vină în curând,
cel ce vine şi nu este încă (sau ce va să
vie - viitor)
FIITOR
FIITUR
FIUTUR
FUTUR(E)
Vedem că în limbile franceză şi engleză
acest cuvânt este neologism, adică
future nu provine, în aceste limbi, din
ceva „ce va să vie”, cum îl întâlnim în
limba română. Viitor provine în limba
română din „cel ce stă să vie (vină)” şi,
în limba română are sens. Acest lucru
dovedeşte că future din limbile franceză
şi engleză este un împrumut denaturat al
daco-românescului viitor şi nu invers,
pentru că limbile franceză şi engleză nu
78
au o expresie, „ce va să vie (vină)”, care
să conducă la cuvântul future.
De exemplu:
În limba engleză „should come” (tradus,
trebuie să vină) nu conduce la future,
future fiind străin de limba engleză. În
limba franceză e un pic mai bine, există
cuvântul avenir (tradus, care stă să
vină) şi înseamnă viitor. Acest cuvânt,
avenir, este original francez (asemă-
nător, ca sens, cu viitor din daco-ro-
mână), dar, nici el, din păcate, nu
conduce către future; prin urmare,
future nu are corespondent nici în limba
franceză, din care să provină.
44. VLĂSTAR = arbust tânăr
BLASTON (limba greacă) = a
încolţi plantele din seminţe, a înflori,
dezvoltarea embrionului uman.
45. ZIUREL DE ZIUĂ - în limba daco-
română, refren întâlnit în colinde
creştine. El este o dovadă a existenţei
creştinismului ortodox încă de la înce-
puturile sale, în rândul populaţiei ge-
to-dacice, mai apoi în rândul daco-ro-
mânilor.
De ce este o dovadă a creştinismului
ortodox? Dacă citim Crezul Apostolic
aflăm că Iisus Hristos este Lumină din
Lumină, Dumnezeu adevărat din
Dumnezeu adevărat. Ştim că zi, ziua
(care provin din DEVA-DEUA-DIUA-
ZIUA) înseamnă zeu, sfânt (afară de
unitatea de măsură a timpului calen-
daristică, astronomică), astfel că ziurel
de ziuă poate fi tradus zeuleţ (sfântuleţ)
de zeu (sfânt). Iisus Hristos era şi om şi
Dumnezeu; ca om a avut început (S-a
născut şi a fost copil) şi sfârşit (a murit,
înviind apoi după trei zile); ca
Dumnezeu, n-are nici început, nici
sfârşit, fiind Născut din Tatăl, mai
înainte de toţi vecii, altfel spus, este
Lumină din Lumină şi Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat,
Născut, nu creat (făcut). Fiind proaspăt
născut, deci copil mic încă, geto-dacii
L-au numit cu un diminutiv, ziurel
(chiar şi azi limba daco-română are cel
mai bogat lexic de diminutive dintre
toate limbile pământului, de la nume
79
proprii, până la substantive comune; se
dovedeşte înrudirea perfectă cu limba
geto-dacă), în loc să-i spună zeu sau
sfânt (măcar că Iisus n-a pierdut această
calitate nici când era copil); văzându-l şi
ca pe un copilaş micuţ, delicat, gingaş,
geto-dacii l-au numit zeuleţ sau
sfântuleţ, adică pre limba lor, ziurel.
 ANEXE

Dicţionar ilir

Illyrian Glossary58
Illyrian Language
Sources
Glossary
More information

Sources:

1. Neroznak, V. Paleo-Balkan languages. Moscow, 1978.

2. Katicic, R. Ancient Languages of the Balkans. The Hague, 1976.
3. Fasmer, M. The Etymological Dictionary of the Russian Language. Moscow, 1986.

Glossary:
Illyrian
Indo-European

alt- (a stream) (in Altus - a hydronym)

ap- (water, river) *Hap- 'water', 'river'
barba- (a swamp) (in Metubarbis - a toponym) Albanian berrak (swampy soil),
Sanskrit barburam (water), Greek borboros (slime)
benna (a woman) - Messapic *gwen- 'woman'
bra' (brother! (vocative)) *bhra'te'r 'a brother'
brisa (husks of grapes)
can- (a dog) *kwon- (a dog)
cleves- (famous) (in Vesclevesis - a personal name) *kleu- (to hear, to listen), Latin
clarus (famous), Greek kleos (fame)
Daunus (wolf ?) *dhaw- 'to suppress, to kill'
kork-, kerk- (an oak ?) (in Korkura, Kerkura - a place name) Latin quercus 'oak',
Venetic Quarqueni
lugo- (a pool)
mag- (great) *meg- (great)
mandos, mannus (a small horse) Breton menn (a small animal), Latin mannus (a
Gaulish horse)
Menzanas (a god to whome horses were given) - Messapic see mandos
metu- (between) (in Metubarbis - a toponym) *medyo- (medium, between)
oseriates (lakes) Slavic *ozero (a lake), Lithuanian ez'eras (a lake)
58
http://indoeuro.bizland.com/project/glossary/illy.html, 12 iulie 2012.

80
plo- (strong, powerful) *plu- (numerous)?
rinos (clouds)
sal- (salt) (in Salapia - a river name)*sal- 'grey' dirty, salt
sybina (a spear)
tertigio (a merchant) Slavic *türgü (a market), Lithuanian tirgus, Albanian trege"
(a market)
teuta- (people, a tribe) "European" *teutá- (people, a tribe), Oscan touta (a tribe),
Gaulish teuto- (people)
ves- (kind, good) (in Vesclevesis - a personal name) *wesu- (good, kind)

More information:
Balkan languages
Indo-European Chronology (Balkan)

Dicţionar tracic59

59
http://indoeuro.bizland.com/project/glossary/thra.html, 12 iulie 2012.

81
Notes for Glossary:

H = hydronym;
RN = river name;
VN = village name;
PN = place name
Lith., Lit. - Lithuanian
Latv. - Latvian
Russ. - Russian
Bulg. - Bulgarian
Ind. - Indic
Avest. - Avestan
Pruss. - Prussian
Pelasg. - Pelasgian
Goth. - Gothic
Icel. - Icelandic
Toch. - Tocharian
Alb. - Albanian

Note: The Glossary is partly reconstructed from hydronyms, place names and other
traces of Dacian and Thracian languages.

Glossary:

achel- 'water (noun), water (adj.)' [Lith. H Akele., Phryg. akala 'water'].
aiz - 'a goat' [Armen. aic, Greek aix].
ala 'current, stream' [Latv. H Alaja, Lith. ale.ti 'flooded'].
alonhon 'a spear'
alta(s) 'current, stream' [Illyrian RN Altus, Russ. (from Balt.) RN Al'ta].
an(a) 'at, on' [Avest. ana 'along', Greek aná 'at, along', Goth. ana 'at, towards'].
ang - 'curved, twisting' [Old-Ind. ancati 'a curve', Greek ankos 'valley, abyss'].
ant(i) 'against' [Old-Ind. ánti 'against, nearby, the Lith. ant 'towards, against', Toch. ánt
'through', Greek antí 'against', etc.].
apa, aphus 'water, river; a spring' [Old-Pruss. ape 'river', apus 'spring', Old-Ind. ap-
'water'].
apsa 'aspen' [Altin apse 'aspen', Old-Pruss. abse, Pol. osa (from Proto-Slavic *apsá),
Old-HighGerman aspa 'aspen'].
argilos - 'a mouse'
arma 'swamp, bog' [Lith. arma 'bog, puddle', armuo, -ens 'the same'].
ars- 'to flow; current, river' [Old-Pruss. RN Arsio, Arse, Old-Ind. árs,ati 'to flow', Hitt.
arš- 'the same'].
arta(s), arda(s) 'current. river' [Old-Ind. árdati 'to flow', Greek ardó 'to bedew'].
arzas 'white' [IE *arg'- (white, clear)].

82
asa(s) 'stone', as(a)m 'stony' [Old-Ind. as'man 'stone; heaven', Avest. asman- 'the same',
Pelasg. asáminthos (stone) bath', Lith. akmuo, -ens 'stone'].
asa 'colt's foot (Tussilago farfara)'. That was its Bessian name according to Dioskurides.
It is related to the Lit. dial. Asys 'horse-tail, Equisetum', Latv. aši, ašas 'horse-tail, sedge,
rush', which are probably related to the Latv. ašs, ass 'sharp', Old-Bulg. ostrý, Lit. aštrus
'sharp'.
asn - 'I, me' , [IE *eg'hom, Lit. aš 'I, me'].
at 'at, towards' [IE *ad-, Latin ad 'to, towards', Latv. ad 'at, towards', Old-Icel. at 'at,
opposite to'].
ath- 'high, steep coast, a hill' [Greek akté 'steep coast, peninsula, cape'].
at(u) 'current, stream' [Latv. RN Adula, German Attel, Avest. adu- 'current, stream,
channel'].
balios 'white', [IE *bhel-].
bebrus 'beaver' [Lith. bebrus 'beaver', Old-Pruss. bébrus, Bulg. VN Bebrovo, Old-
HighGerman bibar, etc.].
bend- 'to bind', marriage [Old-Ind. bándhana- 'binding', Avest. bandayaiti 'to bind',
Goth, Anglo-Saxon bindan, German binden 'to bind'].
beras 'brown, swarthy' [Lith. be.ras 'brown', Latv. bers 'the same', Old-HighGerman
bero 'a bear' (initially 'brown')].
berga(s) 'hill, bank' [Old-Icel. berg 'mountain', Old-HighGerman berg, German Berg
'mountain', Old-Bulg. breg@, New-Bulg. brjag 'bank, coast'].
berza(s) 'birch' [IE *bherg'- 'a birch', Lith. bérz'as, Latv. berzs, Old-Pruss. berse, Russ.
ber'oza, Bulg. breza 'birch'].
bolinthos 'wild bull, bison'. The word is attested in Aristotle, according to whom that
animal lived in the Messapian mountain, which separated the country of the Peonians
from that of the Maideans (a Thracian tribe inhabiting the middle course of Struma and
upper course of Mesta), and that the Peonians called it mónapos. Therefore, bolinthos
was a Maidean, that is, a Thracian word. It is compared to the German Bulle 'bull' and is
derived from the IE *bhun-ent.
bonassos 'a bull' [IE *gwou-, Latin bos, bovis 'a bull'].
bor- 'mountain' [in Huper-boreoi 'those living behind the mountain'; IE *Hegwr- 'hill,
mountain'].
bredas 'pasture-ground' [Russ. bred, bredina 'pasture', bresti, bredu 'to cross by a ford',
Balt. (Zhemait.) RN Bred-upja].
brentas (brendas) 'deer' [Messap. bréndon 'deer'].
bria 'town' (Strab.; Steph. Byz. under the word of Messembria). Both authors state the
word was Thracian. It is often found as a second component of Thracian settlement
names, for example: Messembria, Poltymbria, Sélymbria, Skedabria, etc. The Thracian
'bria' is related to the Toch. A ri, B riye 'town (a refuge on a hill)' – from the IE *wrijá.
brilón - 'a barber', [Slavic *briti 'to shave', Old-Ind. bhrinati 'he hurts', Persian burridan
'to cut'].
brink - 'to swell' [Lith. brinkti [brinkstu) 'to swell', Pol. na-brekac' 'the same'].
briza 'spelt, rye' (Gal. de alim. facult. 1, 13/6 p. 514. Kühn). The author (Galen) saw this
plant in Thracia and in Macedonia and concluded the word was Thracian. It is very
probable. There are several etymologies for this word, that of A. Fick being the most
acceptable one. A. Fick relates the Thracian briza to the Old-Ind. vrihi-h, Pers. birinj,
Afg. vriz'e 'rice', Greek orinda=óryza 'rice', from which the Bulg. oriz. There is an

83
alternative interpretation: the Thracian bryza is related to the Lith. brizdis 'ling', from the
stem of the verb brigzti 'to be torn, to get unraveled'.
bruzas 'quick' [Lith. bruz'as 'somebody who runs to and fro', the Slavic *b@rz@, Bulg.
br@z].
brynchós 'guitar for the Thracians' (Hesych.). The word is related to the Pol. brzek 'a
ringing, a tinkle', Ukr. brjak 'a ringing, a sound'.
brytos (masc.), bryton (neuter) 'a kind of ale from barley, a beer' (Archil. Hecat. and
others), brutos (Hesych.), bryttion (Herodian.). The word was used by the Thracians, the
Peonians and the Phrygians.
bur, buris (boris) 'man' [Alb. burrë 'man'].
burt- (burd-) 'a ford' [Slavic *brod@, Bulg. brod 'a ford'].
búzas 'a goat' [Avest. búza- 'a goat'].
chalas 'mud' [Old-Bulg. kal@, New-Bulg. kal 'mud', Czech kal 'swamp; mud. soft soil'].
dama 'settlement, place for settling' [Old-Ind. dháman- 'place for dwelling', Greek
thaimós 'house'].
daphas 'a flood' [Lith. dapas 'a flood', Norw. dial. dave 'puddle, pool'].
darsas (dersas) 'brave, courageous' [Old-Pruss. dyrsos (pl.) 'able, brave', Avest. daršyu-
'brave, strong'].
datan (datas) 'place, settlement' [Alb. datë 'place, settlement].
dava - 'a town'
dentu- 'clan, tribe' [Latv. gens 'clan, tribe'].
dero , dur 'a stockade', [IE *dhwer- 'a door, a gate'].
desa(s), disa(s) 'deity, god' [IE *deiwo-, Greek théos 'a god'].
-didzos, -didza 'to create' [Russ. so-zdat 'to create', Lith. z'iedz'iu 'I form, I mould', Goth.
deigan 'to puddle', Old-Ind. déhmi 'I plaster', Old-Pers. didá 'a fort', Greek teikhos 'a
wall', Latin fingo, fictus 'I puddle', Oscan feihúss 'walls'].
dinga 'fertile ground' [Latv. dinga 'fertile place', Old-Icel. dyngia 'dunghill'].
diza 'fortress' [Avest. uz-daéza 'a heaping, a fortification', Old-Pers. didá, New-Pers. diz,
déz 'fortress'].
dón 'place, country(side)' [Old-Ir. dú, Gen. don 'place, country(side)', Greek chthón 'soil,
land'].
douro- 'strong' [Celt. *duro-].
drenis 'deer' [Alb. dre, dreni 'deer'].
dul 'a house, a family'.
dumas 'dark' [Lith. dúmas 'dark, dark brown (for cattle)', Latv. dúms 'dark brown'].

dún - 'hill, mountain' [Celtic *dunum 'a hill', Anglo-Saxon dún hill, mountain', German
Düne 'dune'].
ebros 'a goat' [IE *kapro-, Gaulish gabro- 'a goat', Old Irish gabor 'a goat', Irish gabhar].
e(i)b- 'to flow, to drip' [Pelasg. eibó 'to drip, to flow (out)'].
ermas 'fierce, mad' [Alb. jerm 'furious, mad'].
esko 'to eat' [IE *ed- 'to eat'].
esvas (ezvas), esb 'a horse' [IE *ekwo- 'a horse'].
gagila 'a jackdaw' [Slavic *gala 'a jackdaw'].
gaidrus 'bright, clear' [Lith. gaidrus 'bright, clear (cloudless)', Greek phaidrós 'shining,
bright, cheerful'].
gava(s) 'county, countryside' [Goth. gawi 'county', pre-Greek gaia, Att. gé 'land, region'].

84
genton 'a piece of meat'.
germas 'warm, hot' [IE *gherm-, Old-Ind. gharmá- 'heat', Armen. j^erm'warm', Greek
thermós 'the same'].
gesa 'stork kingfisher' [Old-Pruss. geeyse 'kingfisher', Latv. dzése 'heron, kingfisher'].
gin- 'to languish, to spoil, to dry out' [Old-Kurian Ginulle (a stream), Latv. g'nins 'to
spoil, to languish'].
haimos (-on), *saimas (-an) 'ridge, mountain chain' [Old-Ind. simán- 'ridge, boundary',
Irish sím 'chain'].
heris 'a hand' [IE *khesro- 'a hand', Greek kheir 'a hand', Hittite keššar 'a hand'].
ida (ide) 'tree; forest' [Old-Ir. fid, Gen. fedo 'tree, trees, forest'].
iet(e)r (= jeter-) 'quick, agile' [Old-HighGerman átar 'quick', Latv. atrs 'quick'].
iltea 'a chosen woman'.
íl(u )- 'silt, mud' [Greek ílys, -ýos 'mud, silt', Church Slavic il@ 'the same'].
iúras (=júras) 'water, river' [Lith. júra 'a sea', Old-Nord. úr 'drizzle'].
kaba(s) 'bog, swamp' [Engl. quab].
kalas 'district, border region' [Lith. galas 'end, border of a field, meadow or forest', Latv.
gals 'neighbourhood'].
kalsas 'dry, dried up' [Latv. kálst (-stu, -tu) 'to dry up, to wither'].
kamoles 'beloved'.
kapas 'hill, slope' [Latv. kapa, kape 'long mountain strip, dune, slope', Lith. kopa 'and
hill, dune'].
kel(l)a 'a spring' [Old-HighGerman quella, German Quelle 'a spring'].
kenthas 'a child, descendant' [Latv. re-cens 'fresh, young, new', with another suffix in
the New-Bulg chedo 'a child'].
kersas 'black' [Lith. kéršas 'on black and white spots', Bulg. cheren 'black', Old-Ind.
krsná 'black, dark'].
ketri-, ketre- 'four' [IE *kwetwores, Greek tetra 'four', Cymr. pedry- 'four-fold', Lith.
keturi, Latv. c'etri, Bulg. c'etiri 'four'].
kik - 'live, agile' [Anglo-Saxon cwicu, Old-Nord. kvikr, kykr 'live, agile', Engl. quick].
kiri- [or kira] 'mountain', 'forest' [Old-Ind. girí-h 'mountain', Avest. gairi- 'the same',
Lith. giria, gire 'forest, wood'. Latv.
dzira 'forest'].
knisa(s) 'eroded place' [Lith. knisti 'to dig'].

kupsela 'a heap, a hillock' [Lith. kupse.lis 'heap, hillock'].

kurp- 'to burrow' [Lith. kurpti (-i?) 'to burrow', Russ. korpat' 'to burrow'].
kurta 'groove, wood' [Old-Pruss. korto 'groove' from the Baltic *kurtá].
laza (-as) 'clearing (in forest), glade' [Serbo-Croat läz 'clearing', Russ. laz 'animal
pathway to a river (lake)', lazina 'clearing'].
lingas 'depression, meadow' [Lith. lénge 'low land', PN Linge, Bulg. long@ 'meadow'].
mandakes 'a binder for sheaves'
marieus 'lime' [IE *mar- 'dirty, unclear'].
mar- 'water, river, bog' ["European" *mar- 'sea', Gaulish mor- 'sea', Anglo-Saxon merisc
'swamp', Old-Icel. moerr 'swampy country'].
marka 'bog; swampy country' [Lith. mark? 'a pit for steeping flax or hemp', Ukrain.
morokva 'bog'].

85
melda(s) 'marshy reed' [Lith. melda, méldas 'marsh reed', Latv. meldi 'reed', Old-
HighGerman melta].
mér- 'large, great' [IE *mér-, Church Slavic personal name Vladi-mer@, Old-
HighGerman Volk-már, Hlodo-már, Old-Icel. már 'big'].
mezéna 'a horseman' [Alb. mes, mezi 'stallion', Roman. (substrat) mînz 'stallion'].
midne 'a settlement'.
muka 'seed, clan, posterity' [Iran. muka- in the Osset. mug? 'family', muggag 'seed,
clan'].
mukas 'swampy country, a bog' [Latv. muka 'swamp, where one can sink', mukls
'swampy', Lith. RN Múke.].
musas 'moss, mould' [Old-HighGerman, Anglo-Saxon mos 'moss, swamp', German
Moss 'moss', Church-Slav. m@h@ 'moss', Lith. musai, pl. 'mould on yoghourt'].
neos 'new' [IE *newo- 'new'].
nest- 'rumbling, roaring' [Old-Ind. nádati 'to rumlble, to roar', nadi- 'river, current'].
niva 'snow' [IE *sneigwh- 'snow'].
óstas 'river mouth' [Lith. úostas, uosta 'river mouth; a port', Latv. uosts-, uosta 'the same',
Latin óstium 'river mouth', Old-Bulg. uostije 'the same'].
pa(i)vis 'child, son' [Greek Homer pavis, Att. paus, pais].
paisa(s) 'soot' [Lith. paišai 'soot'].
pala 'swamp, bog' [Lith. palios, pl. 'big swamp. bog', Latv. pal,as, pal,i 'swampy banks
of a lake', Latin palus 'lake'].
palma 'swamp, bog' [from pala with the suffix -má].
pan(i) 'swamp, quagmire, peat-bog' [Old-Pruss. pannean 'quagmire', Goth. fani 'silt',
etc.].
para, phara 'settlement, village', marketplace [from the IE *(s)porá as 'village'].
paurakis 'small' [Latin paucus 'small'].
pauta(s) 'foam' or 'foaming' [Old-Pruss. RN Pauta, Lith. puta 'foam', putóti 'to foam',
Latv. putas 'foam'].
per 'boy, son' [Lat. puer 'child, boy, son'].
per(u)- 'a rock' [Hett. peruna- 'a rock', Old-Ind. párvata- 'mountain'].
pés 'boy, child' [Greek paus, pais 'child', Cypr. pas 'the same'].
pi - 'beside, more'
pinon 'a drink' [IE *poi-, *pi- 'to drink', Latin pibo 'I drink', Slavic *piti 'to drink'].
pitye 'a treasure'

piza(s) 'bog, meadow' [Latv. písa 'deep swamp', Greek písea, pl. 'damp places,
meadow'].
poltyn 'a fortress'
pras- (resp. *praus-) 'to wash, to splash, to bedew' [Lith. prausti 'to wash, to sprinkle',
Latv. prauslat 'to splash, to besprinkle', Old-Ind. prusnó'ti 'to splash'].
puis, pus , pys 'child, son' [-pu(i)s = Greek Att. paus 'child, son'].
pupa 'beans' or 'hill' (?) [Lith. pupa 'beans' or Alb. pupë 'hill'].
pura - 'maize, spelt' [Greek pyrós 'maize', Lith. púrai 'winter maize', Church Slavic
p@iro 'spelt'].
purda 'swampy, damp place' [Latv. purdul,i 'a snivel', Greek pardakos 'damp, wet'].
puris, poris, por, pyris, pyros, pyr 'son, boy' [Latin pure 'child, boy, son' in Latin PN
Marci-por, Nae-por, óli-por, Etr. nei-pur, naei-purs].

86
pus, pys 'child, son' - see puis.
pusinas 'spruce forest, pine forest' [Lith. pušynas 'spruce forest' from pušis 'pine,
spruce'].
putras 'bawler, squaller, babbler' [Old-Latv. personal name Putre, Latv. putruôt, putrât
'to cry, to speak fast'].
raimas 'motley' [Lith. ráimas 'motley, particoloured'].
raka(s) 'eroded place, a gully' [Lith. rakti 'to burrow'].
ramus 'quiet, calm' [Lith. ramus 'quiet', Old-Ind. rámate 'to stay quiet, to rest'].
raskus 'quick, agile, live' [Old-HighGerman rasc 'quick', German rasch 'the same', Engl.
rash].
rera 'stones, stony ground' (from an earlier *lera) [Alb. lerë, -a 'stones, fallen stones'].
rézas (resas) 'king' [Latin rex 'king', Old-Ind. raj- 'the same'].
ring- (rink-) 'quick, skillful' [Old-HighGerman (ge)-ringi 'light', Middle-German ge-
ringi 'light. quick', Greek rhimpha 'quickly, skillfully'].
romfea 'an arrow, a staff'
rudas 'red, reddish' [Lith. RN Rud-upe., adj. rudas '(red-) brown, reddish', Latv. ruds
'reddish'].
rumba(s) 'edge; rapids' [Lith. rumbas 'periphery', Latv. rumba 'waterfall, rapids'].
rús-a (-as, -is) 'a pit' or rus- 'slowly flowing' [Old-Pruss. PN Russe (a village and a
swamp), Lith. rúsys (and rúsas) 'potatoe's pit; hut', Latv. rúsa 'pit; or the Litv. ruse.ti 'to
flow slowly'].
sabazias 'free' [Old-Bulg. svobod' 'free'].
saldas, saltas (instead of *zaldas) 'golden' [Old-Bulg. zlato (from the Proto-Slavic
*zalta) 'gold (noun)' , New-Bulg. Zlato 'gold', zlaten 'golden'].
sara 'current, stream' [Old-Ind. sará 'river, stream'].
sartas 'light-red' [Lith. sartas 'light-red (for horses)', Latv. sarts 'red'].
satras (satrus) 'live, quick, agile' (?) [Lith. šatrus 'live, quick, agile, row'].
saut-is (-as) 'lazy' [Latv. sautis 'lazy man, who sleeps all the time'].
sei(e)tuva 'deep place in the river' [Lith. sietuve. 'deep place in the river'].
seina(s) 'village, settlement' [Armen. šén, Gen. sini 'village', Greek Rhod. kroina
'residence'].
sékas 'grass, greenery; hay' [Lith. še.kas 'recently mowed down grass', Old-Ind. s'áka-
'vegetable'].
sem(e)la (= zeml'a) 'land, earth' [Old-Bulg. zemlja, Russ. zemlja, Lith. zeme, Latv.
zeme].
serma, sermas 'current, stream' [Old-Ind. sárma-h 'current', Lith. RN Sérmas].
siltas 'warm, pleasant' [Lith. šiltas 'warm, pleasant', Latv. silts 'warm', Cymr. clyd 'warm,
warming'].
sind(u)- 'river' [Old-Ind. sindhu- 'river', Old-Pers. hindus 'the same'].
singas 'low land, depression' [Goth. sigqan, Old-HighGerman sinkan, German sinken 'to
sink, to collapse'].
siros 'a granary'
skaivas 'left' [Greek skaiós 'left', Latin scaevus 'the same'].
skalme 'a sword'
skalp- 'to beetle, to hit' [Lith. skalbti (-biu, -biau) 'to beetle, to dolly (for laundry)'].
skaplis 'axe' [Lith. skaplis 'axe'].
skapt- 'to dig' [Lith. skaptúoti 'to cut, to carve (in wood)', Greek skápto 'to dig'].

87
skaras (-is) 'quick' [Old-Bulg. skor@, Russ. skor@j 'quick', etc. (Proto-Slavic *skar@)].
skarké 'a coin'
skarsas 'transverse, slanting' [the Greek en-kársios, epi-kársis 'curved, bent, transverse',
Lith. skersas 'transverse, oblique].
skilas 'quick, impetuous' [Lith. skilti 'set fire' and 'run mad']
skreta 'circle, circumference' [Lith. skrete. 'a (round) disk', skrite. 'circumference'].
skumbr-as (or -is) 'hill, mountain' [Lith. kumbrys, kumbris 'hillock, hill, mountain
peak, small mountain'].
spinda(s) 'clearing (in the forest)' [Lith spindis 'clearing in the forest'].
spinos 'coal'
stra (from an earlier *strava) 'current, torrent' [Lith. srava 'current', Latv. strava
'current, torrent'].
strambas 'stubble-field' [Old-Pruss. strambo 'stubble-field', the Latv. struobs 'a spray, a
stem, a straw'].
strumá, strumón 'current, river' [Old-HighGerman stroum, German Strom 'current'
river', Lith. sraumuo, -ens 'fast current',
srúti (srúvu, dial. srúnu) 'to fill with water' and 'to flow, to outflow the banks (for a
river)'].
strúna 'current, river' [Lith. sriti 'to fill with water, to outflow'].
stur(ia) 'country, countryside' [Old-Bulg strana (Proto-Slavic *starná) 'country', Bulg.
pro-stor 'expanse, space'].
suchis, sukis, suku(s) (-os) 'girl', resp. 'boy, juvenile' [Cymr. hogen 'girl', hogyn 'boy,
lad', Lith. súnus 'son', Old-Bulg. s@in 'son', etc.].
suka 'a crack, a gorge, a pass', [Lith. šuke. 'a gap, a crack'].
sula 'groove' [Greek hýle 'forest, groove'].
sunka 'sap, fluid' [Lith. sunka 'sap (of a tree); fluid'].
sura (zura) 'current, stream' [Old-Ind. sirá 'current. stream'].
suras 'strong, brave; a hero' [Old-Ind. súra-h 'a hero, a warrior', Avest. súra- 'brave,
courageous; a hero'].
suras 'salty, bitter' [Lith. súras 'salty', Latv. surs 'salty, bitter, sour'].
svit- 'to shine, to twinkle' [Lith. švite.ti 'to shine, to twinkle', Old-Bulg. svüteti sia) 'to
shine'].
tarpas, terpas 'a gap, a crack' [Lith. tárpas, térpü 'an interstice, a crack', Proto-Slavic
*tarp@ 'a pit, a ditch'].
taru- 'spear' [Greek dóry 'tree' and 'spear', Hett. taru- 'tree, trees', Old-Ind. dáru- 'tree'].
therm 'a tribe'
thin- 'to hold, to carry' [Latin teneó, -ere 'to hold'].
thurd- 'to crash, to collapse' [Old-HighGerman sturzen, German stürzen 'to overthrow,
to fall'].
tirsas 'thicket' [Lith. tirštis 'density, thickness' and 'thicket, brush-wood', tiršti (tirštu) 'to
thicken'].
titha 'light, radiance' [Greek titó' 'morning glow; morning, day', Alb. ditë 'day'].
tón 'a present' [IE *dó- 'to give'].
tranas 'rotting' [Lith. RN Tranys, trene.ti 'to rot, to decompose'].
traus- 'to break, to crumble' [Lith. traušti 'to break, to crumble', traušus 'brittle', the Latv.
trauss, trausls 'brittle, fragile', Old-Russ. troh@ 'lazy; sad'].
tri 'three' [IE *treyes, *trí 'three'].

88
tund- 1. 'to push, to knock'; 2. 'river' [1. Latin tundó, -ere 'to push, to knock', Old-Ind.
tundaté 'to push'. 2. Old-Icel. ?und 'river'].
tuntas 'a flock, a flight; a heap' [Lith. tuntas 'a flock, a flight; a heap, a pile'].
turm- 'a run, a flight' [Old-Ind. drámati 'to run', Greek drómos 'a run'].
udra(s) 'otter' [IE *wed-, *wod-, Old-Ind. udráh 'water animal', Avest. udra- 'otter',
Greek hydros, Old-HighGerman ottar, Lith. údra, Bulg. vidra 'otter'].
udrénas 'water, aquatic' [IE *wed-, *wod- 'water'].
úkas 'mist; misty, turbid' [Lith. úkas 'a mist; clouding; fume, vapour', úkanas 'cloudy,
turbid'].
upa 'river' [Lith. úpe. 'river', Latv. upe 'river, stream'].
-upula 'apple?' [IE *amlu-, *samlu- 'apple'].
urda(s) 'stream' [Lith. urdulys '(mountain) stream, pool', Latv. urdavin,a 'stream'].
usku- 'water; aquatic, marshy' [Old-Ir. u(i)sce 'water', Old-Cymr uisc, Irish esc 'water,
bog, swamp'].
utos 'water, river' [IE *wed-, *wod-, Old-Ind. ud-án- 'water', Greek hydos 'the same'].
vair-as (-us) 'spinning' [Lith. vairus, vairas 'spinning', Swed. vírr 'a spiral'].
varpasas 'whirlpool' [Latv. várpats 'whirlpool', the Lith. varpyti (-pau, -piau) 'to dig, to
burrow'].
veger - (resp. *veker-) 'damp; to bedew' or 'haymowing' [Dutch wak 'damp', Latv.
vedzere etc.].
veleka(s) 'place for washing' [Lith. vele.kles 'a place, used for washing', vele.ti 'to wash
(with a paddle)'].
ver- 'to spring, to issue' [Lith. vírti (vérdu, viriau) 'to boil, to bubble', the Old-Bulg. v'reti
v'rion 'to spring, to boil'].
verza(s) 'a barrier used for fishing; dam' [Latv. varza 'dam'].
zalmos 'a skin'
zan 'a clan, a family' [IE *g'en- 'to give birth, a kin'].
zbel- (from an initial *zibel-) 'shining; a thunderbolt, a lightning' [Latv. zibele 'shining',
zibelêt 'to flash, to twinkle, to shine'].
zburul- 'light (noun); shining' [Lith. z'iburys 'light' (noun)'].
zeira 'a kind of chiton'.
zelas - 'wine'.
zelmis 'an offspring, descendant' [Lith. z'elmuo, -ens 'plant' and 'an offspring'].
zenis, zenés 'born, born in' [=genes in the Greek personal name of Dio=génes, from the
IE *g'en- 'to give birth' in the Old-Latin geno 'to produce, to give birth'].
zéri - (from an earlier *zvéri-) 'an animal, a beast' [Lith. z've.ris 'a beast', Old-Bulg.
zver@ 'the same', Greek thér].
zetraia 'a pot'.
zi - 'god' [shortened from ziu-, zia- and similar, IE *deiwo- 'sky god', Greek Zeus].
zilas 'grey, turned grey' or 'blue' [Lith. z'ilas 'grey-haired', Latv. zils, zilš 'blue'].
zilma(s) 'greenery' [Latv. zelme 'green grass or wheat'].
zombros 'a bison?' [Slavic *zo.brü, Latv. subrs 'a bison', Old Prus. wissambris 'a bison',
Old Icel. visundr 'a bison'].
zum-, zuml- 'dragon' [Old-Bu WordGumbo Indo-European Comparative Indo-
European

89
 Dicţionar Hitit60

Sources:
60
http://www.wordgumbo.com/ie/cmp/hitt.htm, 12 iulie 2012.

90
 1. Ivanov, V. The Hittite Language. Moscow, 1963.
2. Ivanov V. Common Indo-European, Proto-Slavic and Anatolian Language
Systems. Moscow.
3. Gamkrelidze T., Ivanov V. The Indo-European Language and Indo-Europeans.
Moscow, 1984.
4. Bajun, L. The Experience of the Comparative Studies of Hitto-Luwian Languages.
Moscow, 1990.
5. Bajun, L. The Language of Hittite Hieroglyphs. Moscow, 1986.

Dictionary:

agniš - fire
aia, ai - to do, to make
aiš - a mouth
ak - to die
alkistan - a branch
alpa – white (alb, în geto-daco-română)
anda - in, inside
annijazi - he does, makes
aráí - to pray
arawa - free
arija - to ask
arkamijala - a musician
arma - moon
arnumi - I bring
arsina, Nesian harsi - bread
arš- - the same
aruni - a meal
aruwa- - to respect
as, Nesian es- - to sit
asa, asana - a chair (aşeza, în geto-daco-română)
asa, sa, Nesian es-, Palaic aš- - to be
así - to love
aššu - good, kind
asu, aswa - horse
at, Nesian et-, ud-, Palaic ata- - to eat
atiman - a name
da - to give (fără comentarii!!)
dalugaeš - long
dankui - dark
daššuš - strong
ekw, akw, Palaic aku- - to drink
epp - to take, to seize
erha - a boundary

91
ešha - an owner
ešhar - blood
etri (Nesian) - a meal
gank - to hang
genzuwala – friendly (genzuwala-zenzuvala-senzuala, în geto-daco-română)
gienu, kinuwaaš (dat.-loc.sg.), Palaic ginu - a knee (genunchi, în geto-daco-română)
gima- - a winter
gurta - an enclosed place (curte, limba daco-română)
halki - grain, bread
halugan - a message
hantezzija - first, front, fore
hap-, Palaic hapari - wealth, to make a bargain
hapa, Palaic hapna - a river (apa, în geto-daco-română)
happár - a price
happaraizzi - sells
hara - to destroy, to pound
haraš - an eagle
harawa - a road
hark - to have
harkiš - white
harmahi - a head
harš - to loosen
hartagga - a bear, a wild animal
harti - to call
haruna - a barn
has - to derivate, to generate
hasmi - a kin, kinship
hašša, hams - a grandson
hastijas, haštái – bones (osteo, ca în limba greacă)
hatuas, hatuars - a letter
hatura - to write
hilan - a yard
hišša - a beam
huha - a grandfather
huiš - to live
hulana - wool
humati - a base, a foundation
hurnái - to splash
hurta - to damn
igái - to grow numb
ilalija - to wish (ila-ila, refren popular la geto-daco-român)
irhai - to limit
irmalant - sick, ill
išha - an owner, a master
išhamai - a song
iškallái- - to break, to divide
išnija - to link, to tear

92
istanza - a soul
istark - an illness
iúkán - a yoke
kardi-, kir, Palaic kart- - a heart
keššar - a hand
keta - he lay
kikla - grass
kikkula - a vessel
kinu - to break open, to burst
kinun - now
kiš - to become (medium voice)
kiša - to scratch
kišt, kastas - famine,
kišt- (Palaic) - to extinguish
kula - an army
kurant - a cripple
kusatara - to build, a wall
kwen - to kill
lala - a language
lamen - to name, to call
lami - to strengthen, to fortify
lapani - to graze
lila- - expiation
lilái - to release
lukkái - to light, to shine
luttais - window
mald - to ask
malla- - to grind
maninkuwant - shortened (participle)
mehur - time, a month
meikki -, much, many
mekiš - large
melit, Palaic malit – honey (miere, în geto-daco-română)
mema - to speak
mina, mini - a city
miti - a servant
mugái- - to complain, to oppose
muri - a berry (mure, în geto-daco-română)
murijan - a bunch of grapes
nahhan - respect
namešha - spring
namuwaí - a son
naršam - a head
nasusara - a queen
natta - no
nega - a sister
neku - to get dark

93
nekumanza - naked
nepiš - sky
newa- - new (nou, în geto-daco-română)
ninikzi - he lifts, raises
pahši, pahhaš - to protect, to graze
pahwár - fire
pai, pija - to give
pai - to go
palhi - wide
paltanaš - a shoulder
pangarija- to spread
pankur - a conference, a meeting
papparš- - to splash
papratar - desecration
parái - to blow
parjanaza (Hieroglyphic) - to know
parku - high
parkui - pure, clean
parkunu - to clear
parn, pir - a house
paš - to swallow
pata - a foot
pattar - a wing
pedan, pieti, pídi - a place (piaţă, în daco-română)
pera - a bird
peruna- - a rock
piddái - to run
piddái - to pay
sái - to press
šakhar - dirt
šakuwa - eyes
šaligai- - to spit
šalli - large
salp - sewage
šamana - a base, foundation
sanawaí - kind
sarlata - a libation
šarnink - to reimburse
šarpa - a sickle
sasa - printing
šašta - a bed
šehur - urine
šipantahhi - I sacrifice
šittar - a star (stea, în geto-daco-română)
šiu, šiun - a god (zi, ziua, în geto-daco-română)
šiwat - a day, daylight (ziua, în geto-daco-română)
šumanza - a cord

94
šupparija - to sleep
uppi - pure, sacred
surna - a horn (goarnă, în geto-dac-română)
šuwái - to fill
suwana - dog
ta- - to take
ta- - to come
tahukappi - a vessel
taištai - to load
tájezzi - he steals
takš - to make
takšan - a half
tamaš - to torment
tanata - a wall
tapariála - to rule
tar- - to speak
tarh- - to win
tarkasni - a donkey
taru - a tree
tati - a father (tată, în geto-daco-română)
tawana - exact, correct
te- - to put
tekan, Hieroglyphic takama - ground
tepu - small, low
tešha - a dream, a revelation
tethima - thunder
tija - to come, to approach, to become
tijaz, tiuna (Palaic) - a god
tupi - to beat
turp - bread
tuwarsa - a rod, a vine
tuzzi- - an army
uija - to send
uitti - a year (dat.-loc. sg.)
uraí - large (uriaş, în daco-română)
usamuwami -, esteemed,
usanuwa - esteemed (participle)
usiti - to purchase, to buy
uwate - to bring, to lead
walá - to lift
wali - great
wappija - to bark
warsa - dew
wasa - to esteem
wasu - the good
waša- - to put on
waštai - a sin

95
 watar (gen.sg.), wetenaš - water
wawa - a bull
werija, Palaic wer- - to speak, to call
wete- (Palaic) - to build
wiána – wine (vin-băutură, în geto-daco-română)
zamankur - a beard
zena - summer, autumn

Dicţionar sanscrit61

Glossary of Sanskrit Terms

sa.nskR^ita shabdArtha

AUM = Primordial Sound

OMkaara = the syllable om

61
http://www.srimadbhagavatam.org/downloads/SanskritDictionary.html, 12 iulie 2012.

96
a = not (sau cu sensul de „fără” în daco-română şi greacă, de ex.
„ATOM,AMORF,etc.)
agastamaasa = month of August
agni = fire
agniH = fire
adadat.h = gave
adya = today (azi, în daco-română)
antare = between (între, în daco-română)
apsu = in water
asti = (2 pp) is (este, în daco-română)
asthi = Bone
akShi = (n) eye
aakaasha = ether (acasă este cerul daco-românilor)
aakhya = named (chemat, în daco-română)
aakhyaa = (f) name
aapaH = water
aapah = water
aaplutaa = immersed ( a pluti, în daco-română)
aarya = wise man (arienii=înţelepţii, nobili).
aaryaa = (f) a respected woman
aas.h = to sit (a aşeza, în daco-română)
ishhTa = of all desirable things (zeiţa IŞTAR din Babilonul semitic).
ishhTaM = leading to heaven
ishhTaan.h = desired (IŞTEN= Dumnezeu, în limba maghiară).
ishhTvaa = worshiping
ugra = powerful, noble (popoarele fino-ugrice-turcii, hunii, finlandezii)
ugraM = terrible
ugraH = terrible
udaka = (n) water
udadhi = sea
uddharati = to draw up (water from a well)
ushhmapaaH = the forefathers (moş, în daco-română)
eko.ahaM = I the one single being (ego-egu-ehu-eu, în daco-română)
kaH = who (care, în limba daco-română)
kishora = son (fecior sau, în limba străromână veche, fişior).
kishorii = daughter
kha = sky, aakaasha (acasă, cerul este casa daco-românilor). (KAGA-KAGO-KOGA-
GOGA-HAGA-HAGI-KOGAION= ceresc, sfinţit, consacrat, în limba daco-română).
khaM = ether
khaga = one traversing in the sky, a name of Sun, also birds (KAGA-KAGO-KOGA-
GOGA-HAGA-HAGI-KOGAION= ceresc, sfinţit, consacrat, în limba daco-română).
khagaH = bird (literally the sky-goer, 'khah' meaning sky (KAGA-KAGO-KOGA-
GOGA-HAGA-HAGI-KOGAION= ceresc, sfinţit, consacrat, în limba daco-română).
khagolashaastram.h = astronomy (KAGA-KAGO-KOGA-GOGA-HAGA-HAGI-
KOGAION= ceresc, sfinţit, consacrat, în limba daco-română).
khe = in the sky (cer= ke,r în daco-română)
gaN^gaa = river Ganga

97
giri = mountain
guDa = jaggery
gotra = family, race (GOTRA=ZOTRA=SOTRA=SATRA=ŞATRA, în daco-română)
chakra = Circle, wheel, psychic centre in humans (cerc, în daco-română)
chatvaari = four
charchaa = discussion
chuTati = to pinch
jaanu = (n) knee
jaanunii = knees (genunchii, în daco-română, nu este împrumut din latină sau slavonă)
jivyate = remain alive
jii = to live
jiiv.h = to live
jiiva = life
jiivaH = life
jiivati = while living (without earning)
jiivana = life
jiivanaM = life
jiivita = life
jiivitena = living
tamas.h = darkness
tamasa = darkness, inertia, ignorance
tamasaH = to darkness
tamasi = the mode of ignorance
taataH = father (tata, în daco-română)
trayaM = three
trayaaNaaM = three
trayii = triplet
traye = in the three
tri = three
trikoNa = a triangle
triiNi = three
triin.h = three
tva = suffix meaning property of.
tvaM = you
dattaM = given
dattaan.h = things given
dadati = give, donate
dadaami = I give
dadaasi = you give , confer upon
dadau = gave (from daa : to give)
dasha = ten
dakSha = a lord of created beings (Domn al fiinţelor create)
daa = to give (a da, în daco-română, nu din latină sau slavonă).
daaH = giving (a da, în daco-română)
daatavyaM = worth giving
daataa = (masc.Nom.S) the giver (dătător, în daco-română).
daataaraM = the giver

98
daataaram.h = one who gives
daana = the act of giving (a dona, de origine daco-română şi nu latină sau slavonă)
daanaM = charity
daane = in charity (danie, de origine daco-română, nu slavonă).
daanena = by charity
daaneshhu = in giving charities
daanaiH = by charity
daayinii = giver
dina = Day
divaM = to heaven
divasa = day
divaa = during the day (ziua, în daco-română)
divaakara = sun
divi = in heaven
divya = divine
divyaM = transcendental
divyaaH = divine
divyaan.h = celestial
divyaanaaM = of the divine
divyaani = divine
divyaayudhaH = the man with divine weapons
divyau = transcendental
diiyate = is given (este de dat, în l. daco-română)
deyaM = is to be given
deyam.h = to be given
deva = God (DEVA-DEUA-DIUA-DZIUA-ZIUA, în daco-română)
devaM = God
dvi = two, both
dve = two
dhavala = white (dalb, alb, bălai, bălan, în limba daco-română)
naktaM = in the night
naviinam.h = (adj) new
navaiH = (instr.) new
naantaM = no end (neant, în l. daco-română))
naama = Name
naaman.h = name
naava = a boat
naasikaa = nose
pa.ncha = five
path.h = road
pathi = on the path
pathika = traveller
parastaat.h = transcendental (parastas, în daco-română).
pitaraH = fathers
pitaa = father
pitaamaha = (m) grandfather (father's father)
pitaamahaH = the grandfather

99
pitaamahaaH = grandfathers
pitaamahaan.h = grandfathers
pitaamahi = (f) grandmother (father's mother)
= yellow sacred clean cloth worn by gods and priest
pitR^i = father
pitR^in.h = fathers
pitR^ivrataaH = worshipers of ancestors
pitR^iiNaaM = of the ancestors
pitR^iin.h = to the ancestors
piteva = like a father
pure = in the city
pradaana = giving (predanie, de origine daco-română, nu slavonă).
pramaathi = agitating (pramatie, în daco-română).
pramaathiini = agitating
priya = dear ( prieten, care nu vine din limba slavonă, ci e din limba daco-română)
priyaM = the pleasant
priyaH = dear
priyataraH = dearer
bandii = prisoner, detainee
bhraataH = brother
bhraataa = brother
bhraatR^i = brother
matR^i = mother
man.h = to think
manu = father of the human race
manuH = the father of mankind
maata = mother
maataa = mother
maatR^i = mother
maasa = month
mukha = mouth ( moacă, în daco-română).
mukhaM = mouth
mR^ita = Dead (murit, în daco-română)
mR^itaM = dead
mR^itasya = of the dead
mR^ityu = of death
mR^ityuH = death
mR^ityuu = death
me = mine (meu, daco-română)
yama = the god of death, also the five moral commandments
yamaH = the controller of death
yuddha = Planetary War
yuddhaM = war
yuddhe = in the fight
yudhi = in the fight
yudhya = fight
yudhyate = (4 ap) to fight

100
yudhyasva = fight
yuyutsavaH = desiring to fight
yuyutsuM = all in a fighting spirit
yuvan.h = young (IOVAN-HIOBAN-GIOBAN-CIOBAN, în daco-română)
yauvana = youth
yauvanaM = youth
rama.nte = revel; enjoy (Vr.Pr.III P Pl.AP)
ramanti = enjoy transcendental bliss
raajaa = a ruler, king (rege, în daco-română, nu din latină)
lalita = (a) playing, sporting, dallying; amorous, lovely, beautiful; grace, charm
lalita = lovely, beautiful, elegant, graceful
lalitaa = A women (leliţă, în daco-română); wanton woman; musk; a form of goddess
Durga; various metres
vidaH = who understand (unul care le „vede”, în daco-română).
vidyaa = knowledge
veditavyaM = to be understood
vedituM = to understand
shata = Hundred
sharma = grace
shruta = knowledge
shrutaM = heard
sapta = seven
sarpa = snake
sura = god
ha = the sun
ha.nsa = (masc) swan, goose
ha.nsaH = (m) swan
kShatriya = the caste of princes and warriors

Dicţionar sumerian62

62
http://www.sumerian.org/sumerian.pdf, 12 iulie 2012.

101
102
103
104
105
106
107
108
109
110
111
112
113
114
115
116
117
118
119
120
 DICŢIONAR LAROUSSE DE FRANCEZĂ VECHE MEDIEVALĂ
(originalul este în limba franceză, între paranteze fiind traducerea în limba română)

Dictionnaire de l' ancien francais: le Moyen Age 1992

de ALGIRDAS JULIEN GREIMAS
1979-1997

Traducerea şi comentariile sunt scrise cu caractere italice.

ALBAIN (cca 1180) = cheval blanc (cal alb).

ALBE = blanc (alb,tunică robă albă, padure albă).
ALBORNE = blanc, blond (alb, bălan, bălai).
ALBUN = blanc d´oeuf (albul ochiului).
ARSER = broulure, incendie (arsură, incendiu).
BA (sec. XII) = desapprobation (dezaprobare, ba!) - în franceza modernă "PAS" se
citeşte "PA").
BAER, BAIER (s. XII) = ouvrir, etre ouvert (a deschide, a fi deschis, de unde
sintagma "baierile pungii", care se pot deschide sau închide, după cum e darnic sau
zgârcit un ins).
BAN (cca1312) = ordre, interdiction, rendre public un ordre, proclamer (ordin,
interdic- ţie, a face cunoscut un ordin, a proclama; extins putem spune că un şef, un
conducător poate emite aceste  ordine, interdicţii. Mihai Viteazu a fost, de exemplu,
Ban al Olteniei. În limba poloneză avem cuvantul "PAN", care înseamnă „Domn”,
„Stăpân”; aşadar, în limba franceză medievală, în limba poloneză şi în limba română
avem acelaşi cuvânt cu acelaşi sens!).
BANIR (cca1190) = convoquer par Ban, lever les troupes, ordre, commandament,
droit d’ Ban (convocat de Ban, ridicare de trupe pentru război, ordin, comandament,
drept de Ban-şef. Se vede deja ce prerogative are acest Ban!).
BAR, BAIRE (s. XII) = barriere, porte (barieră, poartă-uşă).
BASTON (cca 1080) = baton (baston sau băţ).
BESTE (1080) = bete (bestie).
BON, BUON (s. X), BUEN (s. XI) = bon (bun).
BOR (BUER) = bien (bine).
BUER, BOER, BOR, BUR = bien, avec raison, l´éncouragement, allez, courage (bine,
cu raţiune, încurajare, hai, curaj. Cu ocazia aceasta aflăm şi ce însemna numele
tribu- lui dacic "BUR". Noi explicăm cu a fi "Puternic","Bărbat".
CANE (cca 1180) = petit vase, urne, mesures de liquides, flacon (vază mică, urnă,
măsură de lichide, flacon, cană).
CAR, CHAR (cca 1180) = char (car, căruţă).
CASE (cca 1265) = maison rurale (casă ţărănească).
CAUTE, CHAUTE (se citeste COT, SHOT) = cabane (cabană, cotcioabă, coteţ, cat.
Rădăcininile: CAS, CAT, COT, CUT, CUS, CUŞ, CUŢ, HUS, HUŞ, UŞ, UŢ au
generat o mulţime  de cuvinte şi familii de cuvinte în aproape toate limbile
pământului, cu sen- sul de „Locuinţă, Construcţie").
CEL, CELE, CELUI, CELI, CELOR (s. X) = pronom demonstratif eloigne (pronume
demonstrativ de depărtare) qui s'opose a CEST, CESTE, qui indiquent un terme
rapproche (care se opune lui CEST, CESTE, ce indică un termen de apropiere).

121
(N.B. Era franceza vorbită în sec. X şi semăna perfect cu româna!).

PRONUME DEMONSTRATIV DE APROPIERE

                                 Masculin                            Feminin                                  Neutru

singular                       CIST                                 CESTE                                    CEST
                                   CEST                                 CESTE                                    CEST
                                   CESTUI                             CESTEI                                      ---

plural                          CIST                                  CESTES                                     ---

                                   CES                                    CESTES                                     ---
                  
PRONUME DEMONSTRATIV DE DEPĂRTARE

                                  Masc                                 Fem                                       Neutru

singular                        CIL                                   CELE                                     CEL
                                    CEL                                   CELE                                     CEL
                                    CELUI                               CELEI                                      ---

pural                           CIL                                    CELES                                      ---

                                   CELS                                 CELES                                      ---

CEP (s. XII) = piece de bois, tronc d'arbre (piesă de lemn, trunchi de arbore, cep de
butoi).
CERCEL (cca 1164) = cercle (cerc, cercel).
CERCE (1268) = cercle (cerc).
CHALT (s. X) = chaud, brulant (cald, arzător).
CINC (1080) = cinq (cinci).
CIU, CIEU (1112) = aveugle, obscur (orb, chior, obscur).
CORB (1175) = corbeau (corb).
CRESTIEN (842) = chretien (creştin).
CROCE (1080) = crosse (cruce).
DIAVLE (s. X) = diable (diavol, nu din slavonă, era în Franţa sec. X).
DECI, DESI (s. XII) = compose de la preposition "de" et de la l'adverbe "ci" (compus
din prepozitia "de" şi adverbul "ci", deci).
DESCOVRIR (s. XII) = decouvrer (descoperi).
DESCRIRE = ecrire (a scrie).
DOER (s. XII) = faire don (a face danie, a dona, a dărui, dar).
EL = pron personal, pers. a 3-a, singular.
ERBE (1080) = herbe (iarbă).
ESTRE (1080) = exister (a exista, este, a fi).
FEMENIE (1160) = sexe femenin (femeie, sex feminin).
FENESTRE (1175) = fenetre (fereastră).
FESTE (1080) = fete (festival, sărbătoare).
FLOC (1160) = flocon (floc).

122
FLOR (1080) = fleur (floare).
FORC (1160) = fourche (furcă, furculiţă).
FUM (s. XII) = fumee (fum).
LAIE (s. XII) = coffre, boite (cufăr, cutie, laiţă, laviţă).
LAINE ( s. XII) = laine (lână).
LIN (s. XII) = leger, delicat, lin (lejer, delicat, lin).
MACEL = carnage, boucherie (carnagiu, măcel, măcelarie).
MAISTRE (1080) = maitre (maestru, maistru,stăpân).
MARE (1080) = plus grand (mare,uriaş).
NATE (1155) = naissance, origine (nat = ins, individ, în limba populară veche ţără-
nească daco-română, naştere, origine. În sec. XII era folosit şi în franceza veche şi în
româna veche!!!).
NIGRE = negre, noir (negru).
NOSTRE (1080) = notre (nostru).
OIT (s. XI) = huit (opt).
OME; OM (842!!!) = homme (om).
OM = homme vassal (om vasal, supus, rob).
ORB = aveugle (orb, chior).
ORE (1080) = heure (oră).
ORS (1080) = ours (urs).
OS = os (os).
PALME (s. XI) = paume (palmă).
PAS (s. X) = action de mettre un pied avant l'autre (acţiune de a pune un picior
înaintea celuilalt, a păşi).
PASTOR (s. XI) = berger (păstor).
PECAT (s. XII) = peche (păcat).
PEL (1080) = peau (piele).
PENE (s. XI) = plume d'oiseau (pene de pasăre).
TOT (980) = tout, la totalite (tot, totalitatea).
VOSTRE (980) = votre (vostru).

123
 INELUL DE LA EZEROVO

Propunem, cu toată seriozitatea, câteva variante de traducere ale inelului de la

Ezerovo, încercând o sinteză a traducerilor prezentate până acum. Rămâne ca cei care
citesc aceste traduceri să aleagă singuri variantele ce li se par convingătoare:

124
 POLISTENEAS
NEPE   NEAT!
ILTEA
NESCOA
PACEA
DOME!
AN  TI  LECUIT 
A   MIIE
PAC(E)-ILTA!

I.Dicţionar:

POLISTENEAS = probabil nume prorpiu, mai poate fi scris şi înţeles POLIS-

TENEAS sau POLI-STENEAS. În primul caz ar însemna multe ţinea, în al doilea,
multe stâne. Poate fi şi un Polistai = călugăr-preot zalmoxian. Se zicea că aceşti
călugări pluteau în ceaţă, fără a atinge pământul.

NEPE = ceaţă, nori (vezi limba italiană, NEBIA = ceaţă).

NEAT = om, ins, individ (aici cu sens de fiu, dar nu trupesc, ci unul care e unit cu
ceaţa care îl apără, vezi exemplul de mai sus cu Polistene - Polistai).

ILTEA = Aleasa, Preacurata, Preaînalta (posibil să fie HESTIA).

NESCOA = (să) nască.

PACEA = pacea.

DOME = casei (casa).

AN = Zeul suprem al Treimei sumeriene, posibil a fi subînţeles ca Dumnezeu-Tatăl

(Zeul Melc→MelchiSeDec→ZeMelce→ZaMolce/ ZaMolxe/ ZalMoxe/ Zeul Moş/
Dalb Moş).

TI = te, pe tine.

LECUIT = vindecat, lecuit, însănătoşit.

A = prin, pentru.

MIIE = mine.

PAC-ILTA = pace Alesei, Preacuratei, Preaînaltei.

125
O traducere ar fi:

POLISTENE,
FIU AL  CEŢII!
CEA  ALEASĂ, NASCĂ
PACEA-N CASĂ!  (sau PACEA CASEI!)
AN TE-A LECUIT
PRIN (sau PENTRU) MINE.
PACE  ALESEI! (sau PREACURATEI!)

II.Dicţionar:

ROLISTENE = nume propriu

A = genitiv, a, al, ai, ale     
SN = fiu, deci fiu a(l) lui Rolistene.
E RE NEAT = e născut Rege sau e os domnesc.
ILTEA NESCO A = Cea Aleasă (Alteţa, PreaÎnalta)  Îl născu la (în)
RAZE'A DOM = casa regelui (palatul regal)
----------------------------------------------------------------------------
EAN TI  LEZ V = Ian! (Ia!)  (să)  te(ti) leg (vrăjesc)   să te     
IITA  MIE = uiţi, priveşti (numai) la mine
----------------------------------------------------------------------------
RAZ'ILTA = regina Cea Aleasă (Alteţa, PreaÎnalta) sau Aleasa Regelui
RAZE'A-RAGE'A = a Regelui
RAZ'ILTA-RAG'ILTA = regina Aleasă sau Aleasa Regelui

EAN l-am tradus, cf. DEX, unde IAN, interj. (pop.) Ia! (de la verbul. „a
lua”)  Ia + ni (= ne); „e” se poate schimba cu „i”, ca în exemplul „bine-bini”, „ce-ci”,
etc. În Moldova (mai ales în Bucovina), se mai foloseşte şi astăzi expresia, „Ian să te
vad ce faci acu'!” , adică „Ia să te văd cum te descurci!”.
În această traducere, ideea de poezie de dragoste se sublimează. Doi copii de
nobili sau din familii regale (un băiat şi o fată) se îndrăgostesc, poate urmare a vreunei
alianţe, fiind un caz fericit, în care căsătoria politică este dublată de iubirea dintre cei
doi. De obicei, în cazul căsătoriilor la acest nivel tinerii sunt sacrificaţi, întrucât ei se
căsătoresc fără a se iubi.
Sau, poate, o soţie iubitoare (Regina) îi dăruieşte soţului ei iubit (Regelui) un
inel vrăjit (legat), ca el (Regele) să n-o uite şi să nu se uite după alte prinţese sau alte
femei, ci doar pe ea (Regina Aleasa) să o privească şi să o iubească. 
Sau o femeie simplă, dar care este Aleasa Regelui i-a dăruit acestuia (lui
Rolistene) un fiu. Ca Rolistene să nu uite că ea a fost cândva Aleasa, îi dăruieşte un
inel în care îi aminteşte că i-a născut un fiu, care e os domnesc şi că îl leagă să n-o uite
sau să o vadă numai pe ea, Cea Aleasa.

Limba în care au fost scrise cuvintele de pe inel este asemănătoare cu limba

126
română de astăzi! Se poate ca în peste două milenii o limbă să se schimbe atât de
puţin?
Priviţi texte vechi din alte limbi! Franceza din sec. IX d.Hr este destul de
dife- rită de cea de astăzi, nu poate fi înţeleasă uşor de francezii din zilele noastre; la
fel grea- ca veche nu mai este înţeleasă de grecii de astăzi. Aşadar, după 2500 de ani
de migraţii ale unor populaţii, care mai de care mai diferite din punct de vedere
genetic şi lingvistic, ce s-au perindat prin spaţiul carpato-danubiano-pontic,
amestecându-se cu traco-geto-dacii, e greu de crezut că limba română de astăzi mai
poate fi asemănătoare, sută la sută, cu limba traco-geto-dacică. Doar urme ale acestor
limbi pot fi găsite în limba română actuală! Procentul asemănării dintre limba română
de astăzi şi limba daco-geto-tracică s-ar putea apropia de 50% (aici includem nu doar
lexicul sau declinările şi conjugările, ci şi sintaxa sau, de ce nu, chiar capacitatea unei
limbi de a fi sintetică - adică în cuvinte puţine să exprime multe informaţii, cum sunt,
de exemplu, limbile latină şi engleză). Limba în care s-a scris pe inel este mai sintetică
decât limba română de astăzi; ea folo- sea mai puţine cuvinte, dar era uşor de înţeles.

EAN TI LEG VI ITA MIE = Ian să ti leg să mă priveşti numai pe mine, sau
                Ia să te leg să te uiţi numai la mine, sau
                     Ia sâ  ti leg,  te-i uita la mine.

În toate cazurile, traducerea în limba română foloseşte mai multe cuvinte

(conjuncţii, pronume, etc.) care nu apar în limba scrisă pe inel, dar se subînţeleg;
putem obseva acest fenomen în următorul exemplu tipic pentru limba română, dar nu
şi pentru alte limbi indo-europene: „Eu merg” = „Merg”, eliptic de pronume şi/sau
subiect. În alte limbi indo-europene nu există această stare, subiectul şi/sau pronumele
sunt totdeauna prezente.
Exemplu: „I go”, în limba engleză, niciodată nu se va spune doar „go”, fără
pronumele „I” sau „You”; la fel şi în alte limbi indo-europene.
Această caracteristică sintetică a limbii române o găsim şi în stilul lapidar,
sin- tetic al limbii de pe inel, în care (chiar mai mult decât în româna actuală) multe
sensuri şi cuvinte (conjuncţii, pronume, etc.) se subînţeleg. Textul este foarte sintetic
şi este po- sibil să fie aşa datorită spaţiului mic avut la dispozitie pentru a scrie pe
suprafaţa inelu- lui. (De exemplu, în SMS-uri scriem prescurtat, fără a respecta
normele gramaticale, pentru a ne încadra în spaţiul limitat, de 160 de caractere al unui
SMS).
După cercetările noastre, „z” şi „g” îşi pot schimba locurile între ele (unele
triburi traco-geto-dacice pronunţau „z”, altele, în cadrul aceluiaşi cuvânt şi cu acelaşi
sens, pronunţau „g”).
De exemplu: În limba greacă şi latină avem GENES, pentru naştere-născătoare. În
lim-ba traco-dacică, avem ZENES, care a dus la slavonul JENA = femeie, născătoare
şi la daco-românul zână.
Dar şi „g” şi „c” îşi pot schimba locurile între ele după pronunţia diferită a
unor triburi traco-geto-dacice.
De exemplu: BABADAG = BABA DAG = BABA DAC = bătrânul dac.
La întrebarea: „De ce scriem o dată numele propriu, Polistene şi altă dată Ro-
listene?” vom răspunde că traco-geto-dacii, cunoscând foarte bine alfabetele grec şi
latin, dar neputând să se hotărască pe care să-l folosească permanent (în defavoarea

127
celui- lalt), ar fi scris o literă în grafia latină, o alta în grafia grecească, amestecând
cele două alfabete. Se cunosc astfel de cazuri, cu inscripţii care au ambele scrieri. O
altă explicaţie ar fi aceea că scribul nu ştia bine alfabetele grecesc şi latin,
amestecându-le. Prin urmare, atât Polistene, cât şi Rolistene au valoare egală grafică.
Am făcut comparaţii pe mai multe traduceri şi transliterări şi am găsit
diferenţe între variantele expuse de Andrei Vartic, Adrian Bucurescu şi cea de pe
adresa: http:// en.wikipedia.org/thracian_language (20. 08. 2006); cea mai importanta
diferenţă fiind, de exemplu, „EANTILEZY/PTAMIEE”, din Wikipedia, faţă de
EANTILEZV/IITAMI- EE, în transliterările lui Adrian Bucurescu şi Andrei Vartic.
Am optat pentru varianta Vartic-Bucurescu, privind cu atenţie fotografia
inelu- lui, mărită de câteva ori; „y”-ul final de la EANTILEZY nu pare deloc „y”, ci
mai degrabă „v”, iar „p”-ul de la PTAMINE, deşi destul de neclar din acel unghi şi
lumino- zitate, nu pare a fi litera greaca „pi”, ci mai degrabă, doi de „i”. Oricum totul
este discu- tabil, nefiind clare toate semnele grafice.
Cu aceste rezerve, am încercat o nouă traducere.Transliterarea cu caractere
latine ar fi următoarea (preluată din Wikipedia şi cu transliterareaVartic-Bucurescu):

ROLISTENEASN/ ERENEATIL/ TEANESKOA/ RAZEADOM/ EANTILEZV/

IITAMIEE/RAZ/ELTA.

Cuvintele traco-geto-dacice (străromane adică) presupuse ar putea fi acestea:

ROLISTENE'A  SN/E  RE  NEAT/ILTEA  NESCO  A/RAZE'A  DOM/E ANTILEZ 

VI/ITA MIE(E)/RAZ-ILTA

III.Dicţionar:

ROLISTENE (ROLIS-STENE) = Roles (rege geto-dac) şi Stene = piatră, stană,

stâncă (cf. limbii engleze, STONE şi limbii germane, STEIN). Traducerea ar fi piatra
rostogo- litoare sau Roles, (tare ca) piatra.
'A = genitiv (a, al, ai, ale)
SN = fiu (cf. limbii engleze, SON, limbii germane, SOHN, limbii slavone, SÂN-
SÂNA)
E = este
RE = rege
NEAT = nat (cf. limbii populare, străromâna) = om, ins, individ. De exemplu: „tot
natul” = fiecare, oricare, toată lumea.
Corolar:
Este posibil ca E RE NEAT (e rege om) să fie ERE NEAT, unde ERE = era, fuse şi s-
ar traduce era om.
ILTEA = femeie aleasă sau cea (prea)aleasă, preaminunată (v. OLTEA, nume
propriu vechi, daco-român, cf. dicţionarului tracic din Anexă).
NESCO = născu (participiu trecut de la a naşte)
A = la, al (genitiv)
RAZE = nume propriu sau rege
DOM = casă, locuinţă, castel

128
EANTILEZ = veşnic, fără sfârşit (cf. limbii engleze, ENDLESS)
VI  ITA = (te) vei uita, vei privi
MIE(E) = (la) mine
RAZ-ILTA = Raze-Aleasa sau Regina aleasă
Traducerea ar fi:
ROLISTENE'A FIU (Fiul lui Rolistene)/ E OM REGE (sau ERA OM)/ ILTEA-L
NĂSCU LA-L (Cea aleasa îl născu la)/ RAZEI DOM (Casa Razei, Reginei sau casa
regelui)/ VEŞNIC TE-/ I UITA LA MINE/ RAZ(E)-ILTA (Regina aleasă, Raze
Aleasa).

Urmăriţi ritmul silabelor în textul original (1) şi în traducerea românească modernă

(2):

 1.ROLISTENE'A  SN/
    ERE NEAT/ sau (E RE NEAT)/
    ILTEA NESCO A/
    RAZE'A DOM/
    E ANTILEZ VI/
    ITA MIE(E)/
    RAZE-ILTA

2.ROLISTENE'A FIU/
   ERA OM/ sau (E OM REGE)/
   ILTEA-L NASCU LA-L/
   RAZEI DOM/
   VESNIC TE-/
   I UITA LA MINE/
   RAZE-ILTA.

Asemenea traducerii lui Bucurescu (sau chiar a traducerii lui Andrei Vartic)
şi această traducere are ritm (asemănător ritmului popular al baladelor, Mioriţa, de
exemplu). Credem că o traducere trebuie să conţină şi acest ritm egal şi constant, cu
concluzie finală, diferită de ritmul precedent, pentru a convinge că este cât mai
aproape de adevăr. Se ştie că Legile Belagine erau versificate şi aveau ritm pentru a  fi
uşor memorate şi citate (dealtfel, geto-daco-tracii erau recunoscuţi ca fini poeţi şi
muzicieni, astfel că nu se poate concepe o traducere fără ritm, cel puţin, pentru a avea
credibilitate).

129
 TABEL DE CORESPONDENŢE DIN LIMBILE VELŞĂ,
IRLANDEZĂ-GALICĂ, SCOŢIANĂ-GALICĂ, GOTICĂ, SUEDEZĂ
ŞI DACO-ROMÂNĂ

daco- galeză(velş)63- irlandeză- scoţiană- gotică66 suedeză67

română valahă galică64 galică65

unu un aon aon ains en

doi dau, dwy do, dha da twans tva
trei tri tri tri treis tre
patru pedwar, ceathair ceathir fidwor fyra
pedair
cinci pump cuig coig fimf fem
şase chwe, chwech se sia saihs sex
şapte saith seacht seachd sibun sju
opt wyth ocht ochd ahtau atta
nouă naw naoi naoi niun nio
zece deg deich deich taihun tio
unsprezece un ar degg aon deag aon deug ainlif elva
doisprezece dau ar degg do deag da deugh twalif tolv
treisprezec tri ar degg tri deag tri deug treistigius tretton
e
douăzeci dau degg fiche fichead tjugo
o sută cant cead ceud hund hundra
o mie mil mile mile tusund
om dyn, gwr daonna duine, fear manisks maniska
(ca VIR=
bărbat în
limba
latină)
bărbat dynol fear guma, wair man
femeie dynes bean qens, qino kvinna
an bliain bliadhna ar
apă uisce uisge watô, wn.,
63
http://www.geiriadur.net/, 12 iulie 2012.
64
http://www.irishdictionary.ie/dictionary, 12 iulie 2012.
65
http://www2.smo.uhi.ac.uk/gaidhlig/faclair/sbg/lorg.php?
faclair=sbg&seorsa=Beurla&facal=water&eis_saor=on&tairg=Lorg, 12 iulie 2012.
66
http://www.freelang.net/online/gothic.php?lg=gb, 12 iulie 2012.
67
http://en.bab.la/dictionary/english-swedish/, 12 iulie 2012.

130
 aŁa, sf.
râu afon abha abhainn aŁa, sf. a
copac coed crann craobh
stejar derwen dair
genunchi glin gluin
mamă mathair mathair áiţe wf. mama
tată tad athair athair atta
mare mawr mor mor
piatră, stains sten
stană,
stâncă
lână gwlan olann
lemn coed
eu fi me mi iag
tu chi, tithau tu thu du
el e, ef e, se e
ea hi i
noi ni
pe ar ar air pa
spre, la ar
ţară tir tir aírţa, sf.,
peisaj de tirlun
ţară
dârz dewrder
vacă buwch bo bo
cal cefful capal
oră awr uair uairean
câine ci cu cu
zeu duw dia guţ gud
a da dodi
ziuă dyd, diwrnod
sare halen salan salann
dor dolur, dolurus
galben gul
casă teach gards hus
lapte llaeth
viaţă bywyd beo
aur aur oir, or orach
argint arian airgead
păcat pechu, pechod peaca
Sân(ţâţă) cioch
oţel dur
pod, punte pont
sus shuas, suas
corp corff corp corp kropp

131
 Comentariu:
Să notăm marea asemănare a numeralelor din limba velşă cu cele din limba
română (chiar şi formarea numeralelor peste zece); în traducere directă, de exemplu,
UN AR DEG = unsprezece, unde UN = unu, AR = pe sau spre şi DEG = zece.
Deosebit de limba română ar fi numeralul CANT = sută, ce pare apropiat de limbile
indo-europene, din grupa CENTUM.
Să mai notăm asemănarea limbilor irlandeză-galică şi scoţiană-galică cu
limba română, inclusiv numeralul CEAD (irlandeza-galică) şi CEUD (scoţiană-galică)
= sută (mai ales scoţiana-galică unde CEUD - care se pronunţă SIUD - sună
asemănător cu românescul sută). S-ar părea că atât scoţiana-galică cât şi irlandeza-
galică, precum daco-româna, sunt apropiate de limbile indo-europene, din grupa
SATEM. Deşi toate aceste patru limbi (velşa, irlandeza-galică, scoţiana-galică şi daco-
româna) sunt destul de înrudite, trebuie să remarcăm faptul că primele trei se află la
mare distanţă geografică de spaţiul limbii daco-române. Sunt posibile două explicaţii:
prima ar fi o migrare din ţinuturile carpato-dunărene spre insula britanică, în decursul
a câtorva milenii; a doua explicaţie ar fi că la început se vorbea o singură limbă care
semăna foarte mult cu limba daco-română vorbită în spaţiul carpato-dunăreano-pontic.
Această a doua explicaţie întăreşte teza lui Nicolae Densuşianu prin care afirma că
limba strămoşilor noştri era limba pelasgă, limbă ce era vorbită în aproape toate
teritoriile locuite de oameni. Acest lucru mai dovedeşte faptul că limbile străvechi,
mai ales cele din familii asemănătoare, erau destul de apropiate; astfel galii, daco-
geţii, latinii, slavii se puteau înţelege relativ uşor între ei. Dacă astăzi, după mai mult
de 2000 de ani, după o mulţime de influenţe lingvistice ce au dus la evoluţii diferite,
aceste patru limbi mai păstrează cuvinte iden- tice sau asemănătoare, cum vor fi fost la
început, când abia se despărţiseră una de alta?
Să notăm numeralele CEATHAIR (irlandeza-galică) şi CEATHRAR
(scoţiana-galică) = patru, ce seamănă cu numeralele identice din limbile, slavonă
(CETIRE), franceză (QUATRE), italiană (QUATRO).
Să notăm în limba velşă DYNES = femeie, care este apropiat cu daco-getul
ZENES (zână), cu slavonul JENES (JENA în limba rusă înseamnă femeie, soţie) sau
greco-latinul GENES. Toate cuvintele enumerate mai sus înseamnă acelaşi lucru,
adică femeie sau mai exact născătoare, generatoare de urmaşi (la început oamenii nu
aveau noţiuni şi nume abstracte pentru lucruri sau fiinţe, ci denumeau concret rolul,
scopul, utilitatea, etc.).
Să notăm velşul COED (copac, lemn) şi să comparăm cu daco-românul
codru sau irlandezul-galic CRANN (copac) şi scoţianul-galic CRAOH (copac), cu
daco-românul creangă; acestea nu sunt „împrumuturi”, ci doar vestigii ale unui fond
comun protoindo-european.

132
 Să mai notăm velşul TAD (tată) sau MAWR (mare) dimpreună cu
irlandezul-galic şi scoţianul-galic MOR (mare); velşul GWOLAN (lână) şi irlandezul-
galic OLANN (lână) sau velşul AFON (apă, râu) şi irlandezul-galic ABHA (apă, râu)
dimpreună cu Irlandezul-galic TU (tu - pr. pers., pers. a 2-a sing.) şi scoţianul-galic
THU ( tu - pr. pers., pers. a 2-a sing.), velşul NI (noi - pr. pers., pers. întâi pl.) sau
velşul şi irlandezul-galic TIR (ţară) dimpreună cu velşul TIRLUN (peisaj de ţară -
vezi Tîrlungeni, localitate în judeţul Braşov sau râul Tîrlung), goticul HAUSJAN (a
auzi), velşul DOLUR-DOLURUS = SORROW, în limba engleză (dor, necaz, durere),
dimpreună cu irlandezul-galic BEO = grecescul BIO (viaţă) sau velşul BYWYD
(viaţă); scoianul-galic ORACH (aur), irlandezul-galic OIR, OR (aur) şi velşul AUR
(aur) sau irlandezul-galic PEACA (păcat), dimpreună cu velşul PECHU, PECHOD
(păcat), şi exemplele pot continua.

133
 INDEX DE LOCALITĂŢI DACO-ROMÂNE DIN
ROMÂNIA ŞI DIN ALTE ŢĂRI

Toate numele de plante, copaci, animale, pietre sau unele profesii şi produse ale
unor meserii sunt de origine geto-dacică, păstrate aproape nealterate, în limba română,
urmaşa directă a limbii daco-gete.

De exemplu:
„VADU-OII”, „PICIORUL-LUPULUI”, „LUPENI”, „URDARI”,„BRÂNZENI”,
„STĂNEŞTI”, „STOENEŞTI”, „PIATRA-NEAMŢ”, „BRAZI”, „FĂGET”,
„NUCET”, „SALCIA”, „VÂNĂTORI” etc.

Sunt denumiri ce vin, unele din timpul geto-dacilor, altele din timpul daco-
românilor, iar altele din perioada medievală. Aceste nume de localităţi ne arată ce
populaţii migratoare au sosit în Dacia şi dacă au fost sau nu asimilate ulterior.

De exemplu:
„COMANA”, „COMĂNEŞTI”, ca şi numele propriu „COMAN”, ne indică prezenţa
cumanilor, sosiţi aici în sec.XI d. Hr., apoi numele de „GALAŢI” şi „CALLATIS”,
care semnifică localităţi locuite vremelnic de popoare răsăritene, venite din Asia.
Aceşti răsăriteni au căpătat numele de celţi (răsărit). În limba maghiară, la Răsărit- Est
se spune „Keleti” (de aici Calati-Galaţi sau Calatis, Callatis”). Este adevărat că aceşti
keleţi (celţi), au locuit vremelnic în Dacia, fiind izgoniţi definitiv de către Burebista
(împotriva celţior s-au luptat mai mulţi regi geto-daci de-a lungul a trei secole,
neputând fi înfrânţi decât după ce Burebista a unit toţi geto-dacii într-un singur stat).
Vom vedea pe judeţe, aceste localităţi străvechi. Suntem convinşi că dacă se vor
asculta tradiţiile şi legendele fiecărei localităţi în parte, povestite de localnici, un
arheolog cu „intuiţie” şi cu mare dragoste de Neam, Adevăr şi Istorie va putea găsi o
mulţime de izvoare, scrise şi nescrise, despre neamul nostru. Aici, pe fiecare metru
pătrat sunt îngropate milenii de istorie!

JUDEŢUL ALBA
Horea (Gorea – Zorea – Zuria – Suria = zori sau soare), Dârleşti, Suceşti (locuit de
Suci, trib dacic), Vadu-Moţilor, Roşia- Montană, Corţeşti, Almaşu Mare (Zalmoxe cel
Mare), Glod, Galaţi (celţi), Vinţu, Daia Română, Săliştea (zeul lumini i= ZA-LIHT,
unde ZA = zeu şi LIHT = lumină), Cut, Sântimbru, Blaj, Panada, Sânmiclău.

134
JUDEŢUL ARAD
Peregu Mare, Pecica, Sânpaul, Şiria, Sânmartin, Vărşand, Zărand, Craiva, Hăşmaş
(Zalmoxe), Bârsa, Almaş (Zalmoxe), Dieci, Dezna, Gurahonţ, Hălmagiu (Zalmoxe),
Hălmăgel (Micul Zalmoxe - Iisus Hristos), Bârzava, Vărădia de Mureş.

JUDEŢUL ARGEŞ
Bucşeneşti (Focşani, Bocşa au legătură cu cultul Soarelui sau focului), Cuca,
Cotmeana (Cot-Cat-Cos-Cas-Cus-Huş-Huţ-Uţ = rădăcina pentru casă, construcţie,
etc.), Uda (cf. Ida - râu, în limba sumeriană sau Iza, cu acelaşi sens), Cocu, Moşoaia
(moşi, sfinţi, zei sau cu sensul de frumoasa), Broşteni (Buro-stene, cu pluralul Buro-
steni, unde Bur-Buro = puternic sau bărbat şi Stene = stâncă, stană. Traducerea ar fi
puternici ca stânca, piatra), Costeşti, Godeni (Godeanu = zeu, God-Gott, în limbile
engleză şi germană; geţi = goţi = divini, sfinţi), Muşăteşti.

JUDEŢUL BACĂU
Filipeşti (Vulpeni sau Lupeni ar fi putea fi tradus, „Filipeşti” , „Filipeni” sau „Filipi”
din Sudul Dunării), Buhuşi, Balcani, Hemeiuş, Zemeş, Coşnea, Valea Uzului, Asău,
Berzunţi, Bârsăneşti, Parava, Gura-Văii, Oituz, Caşin, Filipeni.

JUDEŢUL BIHOR
Sâniob (Sân-Iov sau San-Ciob = sfântul cioban), Almaşu Mare (Zalmoxe Mare),
Derna, Sântandrei, Sânmartin, Sânnicolau român, Cociuba Mare, Remetea (eremitu,
sihastru), Meziad, Bratca, Remeţi (eremiţi), Roşia, Pomezeu, Nucat, Zece Hotare (la
daci cifra zece era importantă, ei foloseau sistemul zecimal).

JUDEŢUL BISTRIŢA-NĂSĂUD
Romuli, Parva, Zagra, Breaza, Spermezeu, Braniştea, Sângeorz, Cuşma, Bozieş,
Galaţii-Bistriţei (locuit de celţi), Sânmihaiu de Câmpie.

JUDEŢUL BOTOŞANI
Coţuşca, Havârna, Vlăsineşti, Borzeşti, Nicşeni, Roma, Costeşti, Vlădeni, Coşula,
Dobârceni, Stânca, Albeşti, Berza, Santa Mare, Doina.

JUDEŢUL BRAŞOV
Bela (alb), Dacia, Şoarş, Crihalma (Zalmoxe de aur, Cri-Cris-Hris = aur şi Halma =
Zalmoxe), Hălmeag (Zalmoxe), Cuciulata, Şinca, Vlădeni, Bran, Sânpetru, Moeciu
(moşu-moţu-frumosu), Poiana-Braşov, Recea, Şercaia.

JUDEŢUL BRĂILA
Brăila, Grădiştea, Siliştea (zeul luminii, Si-Zi = zeu, sfânt şi Liştea-Liht = lumină).

JUDEŢUL BUZĂU
Siriu, Cireşu, Cătina, Cozieni, Băbeni, Blăjani, Berca, Salcia, Breaza, Costeşti,
Brădeanu.

135
JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN
Ruşchiţa, Rusca Montană (etrusca = het-rusca, adică geţii ruşchiţeni, strămoşii
etruscilor şi toscanilor de azi şi ai limbii italiene moderne, formate în Toscana),
Zăvoi, Borlova, Soceni, Bocşa (ca Focşani şi Bucşeneşti, este legat de foc sau soare),
Berzovia, Doman, Rusca, Domaşna, Vărădia, Vrani (urani, brani, frani sau cereşti),
Vrăniuţ, Berzasca, Cozla, Dalboşeţ (albuleţ), Bănia (stăpânia).

JUDEŢUL CĂLĂRAŞI
Ileana, Lupşanu, Vâlcelele, Gruiu, Căscioarele, Borcea, Frăsinet.

JUDEŢUL CLUJ
Căşeiu, Cuzdrioara, Sânmartin, Sântejude, Buza, Mociu (moşu, moţu sau frumosu),
Rimetea (eremitu), Buru (puternicu), Băişoara, Sâncraiu, Huedin (ued, curs de apă),
Vlaha (Blaha-Balaha = alba, blonda, bălana, bălaia), Floreşti, Baciu, Sânpaul.

JUDEŢUL CONSTANŢA
Grădina, Capidava, Mioriţa, Cioban, Piatra, Corbu, Runcu, Seimeni (şase oameni),
Siliştea, Tortoman, Castelu, Basarabi, Aliman (preot zalmoxian), Oltina, Cuzgun,
Coşluga, Almălău (Zalmoxe), Băneasa, Cetatea, Casicea, Cotu-Văii.

JUDEŢUL COVASNA
Vărghiş, Filia, Brăduţ, Bixad, Micfalău, Sânzieni, Moacşa (frumoasa, sfânta),
Dobârlău (DA-BUR-LAU= locul sfinţilor (albilor, blonzilor) puternici. DA = alb,
sfânt şi BUR = puternic), Sărămaş, Zagon, Barcani.

JUDEŢUL DÂMBOVIŢA
Glod, Pietroşiţa, Runcu, Moroeşti, Buciumeni, Moţăieni (moşi, frumoşi sau sfinţi),
Brăneşti, Bucşani (ca Focşani, Vicşani, Bocşa), Vlădeni, Nucet, Băneşti, Braniştea (ca
Bran, Vran, Uran, Fran = cereasca), Costeşti, Gura-Şuţii, Dragodana (dătătoare de
dragoste, Drago = dragoste şi Dana = dona, dărui), Dărmăneşti, Brezoale.

JUDEŢUL DOLJ
Argetoaia, Almăj (Zalmoxe), Bălăciţa (albuţa, blonduţa), Carpeni, Brădeşti, Moţăţei,
Rast, Siliştea Crucii, Boureni, Bârca (Bur-ca), Sadova (sfîntul alb, Sa-Za-Da = alb,
zeu, sfânt şi Dova-Dava-Deva = zeu, sfânt), Zănoaga, Coşoveni, Padea.

JUDEŢUL GALAŢI
Bălăneşti, Blânzi, Oancea (Vancea, Bancea), Bujor (buir-boier, puternic), Vlădeşti,
Brăneşti, Cudalbi, Barcea, Mânjina, Călmăţui (Zalmoxe), Pechea, Cuca, Lupele,
Frumuşiţa, Şiviţa, Costi, Buciumeni, Poiana.

JUDEŢUL GIURGIU
Ulmi, Grădinari, Bucşani, Pietrele, Băneasa, Daia, Vlaşin, Stoeneşti (pietrari),
Stăneşti (pietrari).

JUDEŢUL GORJ

136
Novaci, Baia de Fier, Muşeteşti, Bârzei, Broşteni (Burosteni - tari ca piatra), Brăneşti,
Bălăneşti, Runcu, Sâmbotin, Stăneşti (pietrari), Hobiţa, Bârseşti, Băleşti, Tismana,
Godineşti (zeu eşti - God, Gott = Dumnezeu în limbile engleză, germană; sau hodin-
eşti, adică eşti odihna-sufletelor credincioase; sau Odin eşti - Odin, zeul suprem la
popoarele nordice; sau Adin eşti, Adin = unul, singurul, unicul, în limba slavonă, adică
eşti Singurul, Unicul-Zeu), Padeş, Polovragi.

JUDEŢUL HARGHITA
Bilbor, Capu-Corbului, Tulgheş, Recea, Sărmaş (Zalmoxe), Gălăuţaş (celţi), Remetea
(eremita), Buciu, Bălan, Sândominic, Dăneşti, Cuşmed, Şolmuşu Mare (Zalmoxe),
Lupeni, Zetea, Vărşag, Izvoare, Vlăhiţa, Sânpaul, Dârju, Crăciuneţ, Sâncrăieni,
Sânsimion, Sânmartin, Cozmeni, Casinu, Nou, Valea Uzului,Armăşeni, Ciuc-
Sângeorz, Frumoasa.

JUDEŢUL HUNEDOARA
Blăjeni, Deva, Simeria, Lupeni, Ţebea, Almaş-Sălişte (Zalmoxe, Zeul luminii),
Godineşti (v. ca în judeţul Gorj), Zam, Burjuc, Gurasada, Dobra, Brănişca, Stânceşti
(pietroasa), Sântuhalm (Sfântu Zalmoxe sau Sfântul Acoperământ, de exemplu,
HALM, în limba germană = coif, cască, similar cu HELMET, în limba engleză),
Şoimoş (Zalmoxe), Streisângeorgiu ( trei îs sângeorgiu sau strein sângeorgiu - aluzie
la apariţia creştinismului şi a sfinţilor săi, într-un loc unde până atunci era
zalmoxianismul, astfel că noua credinţă părea străină celor de acolo), Costeşti, Balşa,
Grădiştea de Munte, Haţeg, Sântămăria (deja, numele este din perioada creştin-
ortodoxă), Orlea, Densuş, Sarmisegetuza, Baru, Brad.

JUDEŢUL IALOMIŢA
Ciocârlia, Cotorca, Coşereni, Grădiştea, Arţari, Sălcioara, Vlădeni, Cosâmbeşti,
Balaciu, Albeşti.

JUDEŢUL IAŞI
Coarnele Caprei, Cotnari, Focuri (ca Focşani, Bocşa, etc.), Paşcani, Moţca, Cucuteni,
Sârca, Brăieşti, Strunga, Bârnova (BUR-NOVA = bărbat nou), Costuleni, Covasna,
Moşna, Cozmeşti, Dagâţa (dăciuţa), Frenciugi (Vrânceni , Franci), Bălţaţi, Vânători.

JUDEŢUL ILFOV
Vidra

JUDEŢUL MARAMUREŞ
Remeţi (eremiţi, sihaştri), Săpânţa („Cimitirul Vesel” - se ştie că dacii plângeau pe cel
ce se năştea şi se bucurau când pleca la Zalmoxe, prin moarte - la fel ca şi martirii
creştini de mai târziu), Vadu-Izei, Mara, Bârsana, Nistru, Bârsău, Ulmeni, Borşa,
Săliştea de Sus (Zeul luminii de sus), Moisei.

JUDEŢUL MEHEDINŢI
Baia de Aramă, Godeanu (Dumnezeul, cf. God-Gott, limbile engleză, germană),
Husnicioara (cf. Huşi, Buhuşi, Huţ, Uţ, Cuţ, Cuş, Căuş, Ceauş = casă, construcţie,

137
vale, vas, etc.), Jiana (Ziana-Diana), Almăjel (Micul Zalmoxe - probabil în plin proces
de creştinare, geto-daco-românii îl considerau pe Dumnezeu-Tatăl, Zalmoxe cel Mare,
iar pe Fiul Său, Zalmoxe cel Mic), Vlădaia, Gruia, Gura Văii, Izvorul Bârzii.

JUDEŢUL MUREŞ
Stânceni (Pietreni), Deda, Borzia, Aluniş, Brâncoveneşti, Cozma, Breaza, Frunzeni,
Moisa, Sărmaşu (Zalmoxe), Sânpetru, Şăulia, Zau de Câmpie (zeu de câmpie),
Sântana, Berghia, Eremitu, Sângeorgiu de Mureş, Sâncraiu, Sânpaul, Coroisânmartin,
Zagăr, Gogan, Cuci, Bobohalmo (Bătrânul Zalmoxe, Bobo-Baba = vechi, bătrân şi
Halmo- Halma- Zalmaş = Zalmoxe), Şaeş, Daia, Vânători.

JUDEŢUL NEAMŢ
Borca, Sabasa, Farcaşa, Stânca, Bălan, Bălţăteşti, Ceahlău, Grinţieş, Bicaz, Brateş,
Bărgăuani, Cordun, Bâra, Dochia (Dachia, Dacia), Zăneşti, Burleşti, Costişa, Valea
Ursului.

JUDEŢUL OLT
Vultureşti, Scorniceşti (de la a scrie, a scorni, a scrijeli), Balş, Piatra-Olt, Bârza,
Coteana, Bălăneşti, Stoeneşti (pietrari), Fărcaşele.

JUDEŢUL PRAHOVA
Azuga, Buşteni, Sinaia, Breaza, Poiana-Ţapului, Cosminele, Baba Ana, Brazi,
Dumbrava, Boldeşti-Grădiştea, Filipeşti de Târg, Gura Vitioarei, Gura Ocniţei.

JUDEŢUL SATU-MARE
Halmeu (Zalmoxe), Bixad, Dobra.

JUDEŢUL SĂLAJ
Aluniş, Coşeiu, Sărmăşag, Bocşa, Şimleu, Gâlgău-Almaşului (Gâlgău lui Zalmoxe),
Bălan, Sânmihaiu Almaşului (Sf. Arhanghel Mihail al lui Zalmoxe - se vede din plin
procesul sincretic al religiei vechi zalmoxiene cu cea nouă, creştină), Almaşu
(Zalmoxe), Halmăşd (Zalmoxe).

JUDEŢUL SIBIU
Bazna, Dârlos, Dumbrăveni, Boian, Mediaş, Moşna, Jina (Zina), Cisnădie (ca şi
Tuşnad, înseamnă nod al câmpiilor), Tălmaciu (Dalmaciu-Zalmaciu-Zalmociu-
Zalmoxe), Cârţa, Scoreiu (a scrie, a scrijeli, a scorni), Şomartin, Arpaşu.

JUDEŢUL SUCEAVA
Muşeniţa, Vicşani, Siret, Frătăuţi, Zolomestra (Zalmoxe), Zamoştea (Zalmoxe),
Zvoriştea, Argel, Breaza, Frumosu, Molid, Sadova, Cârlibaba, Ţibău, Coşna,
Cozăneşti, Şaru Dornei, Gura Haitii, Dârmoxa (moşul dur), Broşteni (Buro-steni, tari
ca stânca, unde Bur = puternic, tare şi Stene = stană, stâncă, piatră), Cotârgaşi,
Poiana Mărului, Râşca, Boroaia, Baia, Basarabi, Bosanci, Arbore, Putna, Cacica.

138
JUDEŢUL TELEORMAN
Teleorman, Siliştea (zeul luminii, Zalmoxe), Udupu, Balaci, Zambreasca Trivalea-
Moşteni, Cosmeşti, Baciu, Blejeşti, Gălăţeni (celţi), Călmăţui (Zalmoxe), Moşteni,
Bujoru, Zimnicea, Brânceni, Salcia, Crângu, Scrioastea ( a scrie, a scrijeli), Băbăiţa,
Drăgăneşti-Vlaşca.

JUDEŢUL TIMIŞ
Beba Veche, Sânnicolau Mare, Sânpetru Mare, Comloşu Mare (Zalmoxe-Mare,
Tatăl), Sânandrei, Sânmihaiu-român, Coşarii, Bulza, Moşniţa Nouă, Coşteiu, Bârna,
Buziaş, Şemlacu Mare (Zalmoxe-Mare, Tatăl).

JUDEŢUL TULCEA
Cataloi, Dăeni, Rahman, Casimcea, Cerbu, Hamangia, Babadag (bătrânul dac).

JUDEŢUL VASLUI
Duda, Dăneşti, Laza, Huşi (Cuş, Cuţ, Uţ, Huţ, etc = casă), Vaslui (al lui Bess - trib
geto-dacic din Sudul Dunării şi Anatolia), Costeşti, Puieşti, Zorleni, Vetrişoaia,
Bârlad, Albeşti.

JUDEŢUL VÂLCEA
Voineasa (războinica-amazoanca), Boişoara, Câineni, Brezoi, Cozia, Suici (suci - trib
dacic), Dăeşti, Stoeneşti (pietreşti), Runcu, Bujoreni, Vlădeşti, Frânceşti (vrânceni,
franci), Băbeni, Grădiştea.

JUDEŢUL VRANCEA
Vrancea (Ţara Cerului, unde Vran-Uran-Fran-Bran = cer şi Cea-Cşa = casă, ţară),
Moşinoaia, Mărăşti, Vidra, Bârseşti, Burca, Vrâncioaia, Mera, Panciu, Broşteni (Buro-
stene, tari ca stânca), Coteşti, Gugeşti (sfinţiţi, cf. Kaga = sfnţit, consacrat), Focşani,
Ciuşlea.

139
LOCALITĂŢI DIN AFARA ROMÂNIEI

BASARABIA
Cotlujeni, Coteala, Sauca, Moşana, Frasin, Brânzeni, Cotova, Coşăuţi, Băxani, Danu,
Cuzmin, Coşerniţa, Cuşmirca, Glodeni, Caşunca, Scorţeni (a scrie, a scrijeli, a
scorni), Sadova, Costuleni, Scoreni, Coşniţa, Bujor, Călmăţui (Zalmoxe), Bardar,
Costeşti, Grădiştea, Coştangalia, Basarabeasca, Coşcalia, Căuşani, Brezoaia, Tiraspol.

UCRAINA
Cuşniţa, Dolha, Frasini, Vrânceni (cereşti), Sâniatin ( Sfântul cel Unic sau Unul Sfânt
Dumnezeu, unde Sân = sfânt şi Iatin-Adin = unu, primul , singurul, unicul), Cozmeni,
Costeşti, Boian, Cotelău, Cozăreni, Moşanaţi, Seliştea (Zeul luminii, Zalmoxe), Bacşa,
Burilove, Brânzari, Bârzula, Coşari, Dacin, Şaba-Târg.

BULGARIA
Arman, Balcic (albuţ).

SERBIA
Barza, Moşna, Sălaş, Bor, Sălişte, Vlaşca, Bala-Novac (blondul, bălaiul, albul novac),
Donia (dania, darul), Grădişte, Vranici, Coştela, Vârşeţ.

UNGARIA
Szeged (Sighet), Balastyo (Balaci-Dio, zeul bălan-alb, Zalmoxe sau zeul Valahilor
adică al daco-românilor, Zalmoxe), Szentes (sânţii, sfinţii), Gyula, Devavanyo (Deva-
vanyo, Baia (mina) zeului, unde DEVA = zeu şi Vanyo = baie, mină).

140
 INDEX ALFABETIC AL INTRĂRILOR (NOŢIUNILOR)

CAPITOLUL I

ADAMCLISI, pag. 20
AGATÂRŞI, pag. 20
AHEI, pag. 20
ALPI, pag. 20
ARAD, pag. 21
ARCADIA, pag. 21
ASIRIA, pag. 21
BALCANI, pag. 23
BALTICĂ, Marea, pag. 23
BĂRĂGAN, pag. 24
BÂRSA, pag. 24
BEKESCSABA, pag. 24
BELAGINE, legile, pag. 25
BESSI, pag. 25
BLAJINI, pag. 25
BLOH, pag. 26
BRAHMAN, pag. 26
BRAŞOV, pag. 27
BUCEGI, pag. 28
CAUCAZ, pag. 28
CELŢI, pag. 28
CIMERIENI (SUMERIENI), pag. 28
COSMOS, pag. 29
COSTOBOCI, pag. 29
DACI, pag. 29
DACIA, pag. 29
DAVA, pag. 30
DEVA, pag. 30
ETRUSC, pag. 31
FELACI, pag. 31
GERMAN, pag. 31
GOŢI, pag. 32
GRAD, pag. 32

141
HARGHITA, pag. 33
HISTRIA, pag. 33
HITIŢI, pag. 33
LOMBARDIA, pag. 33
MACEDONIA, pag. 33
MASSA- GEŢI, pag. 34
MUCENIC, pag. 34
OM, pag. 34
ORADEA, pag. 34
ORAŞ, pag. 34
OSTROGOŢI, pag. 35
OURANU- URANU, pag. 35
PADOVA, pag. 35
PARŢI, pag. 35
PELASGI, pag. 35
PETRODAVA, pag. 36
REGGIO- EMILIA, pag. 36
ROMÂN, pag. 37
ROXOLANI, pag. 37
SARMISEGETUZA, pag. 37
SAXONI, pag. 38
SECUI, pag. 38
SIDON, pag. 38
SLAVI, pag. 38
SILIŞTEA, pag. 38
TARABOSTES, pag. 38
TESSALIA, pag. 38
THESSALONIC, pag. 39
TIRAGEŢI, pag. 39
TIROL, pag. 39
TRACI, pag. 39
VENEŢIA, pag. 40
VIZIGOŢI, pag. 40
VRANCEA, pag. 40
WESTFALLEN, pag. 42

CAPITOLUL AL II-LEA

ARGEŞ, pag. 43

142
ARPAŞ, pag. 43
BISTRIŢA, pag. 43
BORŞA, pag. 43
CLADOVA, pag. 43
CRIŞ, pag. 43
DANUBIUS, pag. 43
ISTRU-ISTROS, pag. 44
JIUL, pag. 44
MUREŞ, pag. 45
NISTRU, pag. 45
SOMEŞ, pag. 45
ŞOAREŞ, pag. 45
ŞOIMOŞ, pag. 45
TIMIŞ, pag. 45
TISA, pag. 46
VALEA IZEI, pag. 46

CAPITOLUL AL III-LEA

AHILE, pag. 47
ALEXANDRU, pag. 47
AMON- RA, pag. 47
ANITTAS, pag. 47
ANU, pag. 47
ANUBIS, pag. 48
ARARAT, pag. 48
ARDEAL, pag. 48
ARPAXAD, pag. 48
ARTHUR, pag. 48
ASAN, pag. 48
BABADAG, pag. 49
BALACI, pag. 49
BALACK, pag. 49
BALVANYOS, pag. 49
BELA BARTOK, pag. 49
BIRO, pag. 49
BLAKE, William, pag. 49
BRÂNCUŞI, pag. 49
BUDAPESTA, pag. 50
BUR, pag. 50
BUREBISTA, pag. 51
CAMASIS, pag.52
CAROL, pag. 52
CIBELE, pag. 52

143
CLOVIS, pag. 52
CRĂCIUN, pag. 52
CSABA, pag. 53
DAVID, pag. 53
DECEBAL, pag. 53
DECENEU, pag. 54
DINA, pag. 54
DOMOKOS, pag. 54
DRAGOŞ, pag. 54
DROMIHETE, pag. 54
EMANUEL, pag. 54
EUROPA, pag. 55
FLACCO, Horatiu Quintus, pag. 56
GETUSA, pag. 56
GOD, pag. 57
HAMANN, pag. 57
IAFET, pag. 57
IOV, pag. 57
IOVAN, Iorgovan, pag. 57
ILEANA, Cosânzeana, pag.57
KAGA, pag. 57
KOCSIS, pag. 57
LANGUE D`OC, pag. 58
MELCHIOR, pag. 58
MIODRAG, pag. 59
MOHACS, pag. 59
MOISE, pag. 59
MUŞAT, pag. 60
ODIN, pag. 61
OLVIAN, pag. 61
ORFEU, pag. 61
PALLAS ATENA, pag. 61
PECS, pag. 61
RUMMENIGE, pag. 61
SION, pag. 61
SOLOMON, pag. 61
SPARTACUS, pag. 61
SUPPILULIUMA, pag. 62
SZABO, pag. 62
TOMA ALIMOŞ, pag. 62
ULFILA, pag. 62
URIE, pag. 62
VALOIS, pag. 62
VĂRĂDIA, pag. 63
VILMOS, pag. 63
VIOREL, pag. 63
VIRGILIU, pag. 63

144
VLAD, pag. 63
VLAICU, pag. 63
WALLACE, pag. 63
WILHELM, pag. 63
WOTAN, pag. 63
ZALMOXE- ZAMOLXE, pag. 64
ZÂNĂ, pag. 67
ZENOVIA, pag. 68
ZOTICOS, pag. 68
ZYRAXES, pag. 68

CAPITOLUL AL IV-LEA

ALDĂMAŞ, pag. 69
A AVEA, pag. 69
A FI, pag. 69
AI (Usturoi), pag. 69
A IUBI, pag. 69
BA, pag. 69
BABA, pag. 70
BARBAR, pag. 70
BAZILICĂ, pag. 70
BIO-, pag. 70
CAP, pag. 70
CHIP, pag. 70
COCIOABĂ, pag. 71
COPÂRŞEU, pag. 71
DA, pag. 71
DRAG- DRAGOSTE, pag. 71
ELF, pag. 72
EON, pag. 72
FRATE, pag. 72
GALBEN, pag. 73
IZVESTIA, pag. 73
MILK, pag. 73
MORMAN, pag. 73
MOŞTENITOR, pag. 74
NOU, NOUĂ, pag. 74
NEA, pag. 74
NOAPTE, pag. 74
POTECĂ, pag. 74
PATRIE, pag. 74
RĂZBOI, pag. 75

145
ROŞU, pag. 75
SANSCRITĂ, pag. 75
SÂRBĂ, pag. 75
SCUT, pag. 76
STANĂ, pag. 76
TARABOSTE(S), pag. 76
TÂRZIU, pag. 76
TERRA-COTA, pag. 76
TUS- (TUSTREI, TUSPATRU), pag. 76
ŢIGAN, pag. 76
ŢINTIRIM, pag. 76
VERDE, pag. 77
VIITOR, pag. 78
VLĂSTAR, pag. 78
ZIUREL DE ZIUĂ, pag. 78

146
 HĂRŢI68

HARTA ROMÂNIEI

Se poate observa cum Tisa şi Siretul izvorăsc la mică distanţă unul de celălalt
închizând la Nord hotarele României; Tisa închide şi Vestul României până se varsă în
Dunăre; Siretul şi Prutul închid graniţa de Nord, Nord-Est şi Est până se varsă în
Dunăre; Dunărea închide graniţele de Sud-Vest, Sud, Sud-Est şi Est vărsându-se în
Marea Neagră. Astfel toată ţara Havila şi Cuş, adică România de azi, este înconjurată de
cele patru fluvii izvorâte din Eden. Numai aşa are logică enumerarea acestor fluvii ca
delimitări ale ţărilor Havila şi Cuş. Explicaţia tradiţională cum că cele patru fluvii ar fi
Dunărea, Nilul, Tigrul şi Eufrat se loveşte de incapacitatea acestor ape curgătoare de a
delimita un spaţiu închis. Se va vedea bine acest lucru privind următoarea hartă:

68
Hărţi preluate de pe programul „Google Map”

147
HARTA EUROPEI – AFRICII DE NORD – IRAKULUI

Dunărea curge de la Vest la Est, Nilul de la Sud la Nord. Aceste două fluvii nu pot
delimita nici o un teritoriu, decât, cu bunăvoinţă Marea Mediterană. Tigru şi Eufrat
din Irak, ce curg de la Nord-Vest către Sud-Est, delimitează într-adevăr teritoriul
dintre ele, teritoriu denumit în antichitate Mesopotamia, adică „Ţara dintre râuri”; însă
aceste două râuri nu pot delimita nimic împreună cu Dunărea şi Nilul întrucât sunt la
mare distanţă de acestea şi nu pot închide împreună nici un teritoriu.

148
 FOTOGRAFII DIN MUNŢII BUCEGI69

Vestigiile cetăţii BABA MARE, din Masivul Bucegi.

Ce a mai rămas până în zilele noastre din această cetate?... Resturi de ziduri ale căror
plan arhitectural este un pătrat...
O drumeţie pe traseul de la poalele cetăţii va face posibilă înţelegerea celor afirmate de
noi şi anume că o civilizaţie străveche a locuit pe aceste meleaguri.

69
Fotografii din colecţia personală, realizate de autori în august 2010.

149
Zidul unei alte cetăţi de pe Piciorul Babelor.

150
Ruine ale unui pavaj ce acoperea platoul Bucegilor.

151
 BIBLIOGRAFIE

Avram, Mioara, Brâncuş, Grigore, Bulgăr, Gheorghe, Ciompec, Georgeta,

Diaconescu, Ion, Hristea, Teodor, Bogza-Irimie, Rodica, Şuteu, Flora, Sinteze de
limba română, ediţia a II-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.

Balmuş, Elvira, Georgescu-Fuerea, Anca, Kahane, Zelma, Borănescu, Constantin,

Dicţionar Român-Francez, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967.

Bantaş, Andrei, Dicţionar de buzunar englez-român, român-englez, Editura

Ştiinţifică, Bucureşti, 1973.

*** Biblia, Editura Societatea Biblică Interconfesională, 1988, ediţie apărută cu

binecuvântarea Patriarhului Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române şi cu aprobarea
Sfântului Sinod, printed by United Bible Societies UBS-EPF, 1992-55M.

Ceram, C. W., Secretul hitiţilor - Descoperirea unui imperiu antic, traducerea

Andreea Boldura, Editura Aquila `93, Oradea, 2004.

Charroux, Robert, Cartea trecutului misterios, traducerea Emil Coltofeanu, Editura

Elit, Ploieşti, 2000.

Denuşianu, Nicolae, Dacia Preistorică, prefaţă Dr. C. I. Istrati, Editura Arhetip,

Bucureşti, 2002, reproducere în facsimil, Institutul de Arte Grafice, Bucureşti,
1913.

Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei Republicii Socialiste

România, Bucureşti, 1975.

Drimba, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol. I, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1985.

Eliade, Mircea, Sacrul şi profanul, traducerea Brânduşa Prelipceanu, Editura

Humani- tas, Bucureşti, 1995.

Eliade, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, traducere şi postfaţă Cezar

Baltag, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000.

Greimas, Julien Algirdas, 1992, Dictionnaire de l' ancien francais: le Moyen Age,
Editura LAROUSSE.

Glodariu, Ioan, Iaroslavschi, Eugen, Rusu-Pescaru, Adriana, Stănescu, Florin,

Sarmizegetusa Regia Capitala Daciei Preromane, Editura Acta Musei Devensis,
Deva, 1996.

152
Guţu, G., Dicţionar Latin-Român, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1983.

Haşdeu, B. Petriceicu, Pierit-au dacii?, ediţie îngrijită de Grigore Brâncuş, Editura

Dacica, Bucureşti, 2009.

Iordan, Raluca, Dicţionar român-german, Editura Corint, Bucureşti, 2006.

Kernbach, Victor, Dicţionar de mitologie generală, Editura Albatros, Bucureşti,

2004.

Kernbach, Victor, Miturile esenţiale, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996.

Oltean, Dan, Religia dacilor, Editura Saeculum I. O., Bucureşti, 2002.

Vulcănescu, Romulus, Mitologie română, Editura Academiei Române, Bucureşti

1987.

Adrese de internet:

Cuddeback Folkmar, Elnora; Folkmar, Daniel,  Dicţionar de rase sau popoare, 1911,
p.117, paragraf tradus din limba engleză de Marian C. Ghilea), https://sites.
google.com/site/hutzul/hutulii, 6 noiembrie 2011.

http://indoeuro.bizland.com/project/glossary/illy.html, 12 iulie 2012.

http://indoeuro.bizland.com/project/glossary/thra.html, 12 iulie 2012.

http://www.wordgumbo.com/ie/cmp/hitt.htm, 12 iulie 2012.

http://www.srimadbhagavatam.org/downloads/SanskritDictionary.html, 12 iulie 2012.

http://www.sumerian.org/sumerian.pdf, 12 iulie 2012.

http://en.wikipedia.org/thracian_language , 20. 08. 2006.

http://www.irishdictionary.ie/dictionary, 12 iulie 2012.

http://www2.smo.uhi.ac.uk/gaidhlig/faclair/sbg/lorg.php?
faclair=sbg&seorsa=Beurla&facal=water&eis_saor=on&tairg=Lorg, 12 iulie 2012.

http://www.freelang.net/online/gothic.php?lg=gb, 12 iulie 2012.

http://en.bab.la/dictionary/english-swedish/, 12 iulie 2012.

153
CARPATHIAN-DANUBIAN-PONTIC SPACE,
SPACE OF THE PROTOINDO-EUROPEAN
LANGUAGE
- MILLENARY CONTINUITY-
Short etymological essay
                                                           
    

Anişoara Munteanu
Sebastian Vîrtosu

                                                                                             

Preface by
Prof. Dr. Cezar Boghici

154
 PREFACE

A Sufi story told by Jean-Claude Carrière tells us about a very

famous dervish who went meditating along the river, when he heard a
human voice singing a koly hymn, as holy only in the proper place to
speak syllables Ya Hu, but instead, voice sang U, Ya, Hu. Dervis
immediately felt compelled to correct this. He took a boat and rowed to
a dry patch in the middle of the water, where they heard unusual scales.
Here, in a reed hut, he met a humble man, who had inadequate recite
prayers. The wise monk taught him how to pray, and the man agreed,
humble, his advice. Dervish walked away pleased, for he had done a
good deed: Who speaks after standing prayers - they say - can walk on
water. But when he reached the middle of the river, he heard the same
voice singing U Ya Hu. Despair, the monk began to ponder the
weaknesses of human nature. Soon, however, he saw the island singer
walking on the water toward him, and when he reached the edge of the
boat, saying: "Forgive me, brother. Keeping my weak mind. I forget
which correct utterance is. Vouchsafe but also shows me once again. "
More than a story about the power of faith - as we are tempted to
interpret at first sight - we forward a story about the virtues of long
forgotten languages, recoverable only by some insiders, who serves as a
tool to access the world of eternal truth and the meaning of the
fundamental. For what is the language of Sufi fable humble man
addresses his god if "tongues of angels", the original language, lingua
Adamica before the Tower of Babel? It is not limited to evoke the
power of signification of the word, it invokes and communicates
intimately with what claims. Finding them is reserved philologists less
scientific rationality as imaginative intuition prophets, poets and artists
of all kinds, in any case, people "inspired" and powerful, robust, as he
describes Plato - the adjective krataiós - those who dare to go to regain
vigor originating verb. Such people are the authors of this book.
Their company, although research evade canonical requirements
and proves to be opened soon heresiarchs and creative thinking myth is
not less interesting than any similar achievement.
It can be seen as apocryphal history of the Romanian language.

Prof. Dr. Cezar Boghici

155
 ARGUMENT

How was born this essay?

What spurred us to achieve?
Such work is necessary?
It helps to awaken the Romanian people?

   Passion for history, literature and Romanian people brought us

in a position "to plow in a foreign field" as says an old Romanian
saying. In doing so, we did not want to replace those who have
thoroughly studied the above subjects or find us above them. However,
it happens that some people outside our field of activity, find solutions
which we, in the field, because we're missing the daily routine ("not
seeing the forest for the trees"). One example we give in support of the
claims, it will remember the amateur astronomer Edwin Hubble, who
observed "expansion of the Universe" and red shift wavelength of light
as a result of this. No professional astronomer hitherto not noticed this
phenomenon.
       Answering these questions, we say that we felt that we must be
active participants in building and national building, which are called,
in fact, all members of this nation.
      It is not for us to stand back, careless, on the collapse of our nation.
Thus, love of country, pride of Romanian boosted "birth" of this essay,
we were given the power to form and thus emerged as a necessity that
we could not escape.
       And, Yes, we help our Romanian nation will remain an attempt
if not singular, isolated, but will be perfect for multidisciplinary
scientific research that will follow these directions.
       As far as we are concerned, not necessarily waiting for
unequivocal scientific evidence, but go guided by the idea that all lead
to the development of dignity and national pride is good and true, as a
nation builds! If there will be scientific evidence, the better!

156
The human brain has two hemispheres, the left, responsible of rational
thinking, scientific, and right thinking responsible intuitive, mystical.
What does this mean? In our view, this means that we must have in
mind a balance between these two directions, so do not neglect mystery,
myth, exacerbating side purely scientific and rational. Equally true is
that the reverse is true, let's not get too prone to irrational intuition at
the expense of reason and science. In everything we do we must be
fully balanced, and our brain that has both sides, not just one. Arthur C.
Clark said that to remain perennial story must have value of myth,
mystery and symbols should be. Well, religions will survive standing in
people's consciousness, despite science that seeks, through reason, to
dismantle them, precisely because the right hemisphere constantly asks
her rights, rights that people cannot escape, consciously or
unconsciously. Science should not be disavowed and annulled, on the
contrary, we must strive to affirm them in plenary. But we must be
careful not to idolize.
  Returning to our theme, thesis uninterrupted continuity of
Carpatho-Danubian population, many millennia before Christ until
today. This means that our model predicts, as a consequence of the
thesis stated that the language of this population will be consistent
across complex, homogeneity from the fact that the language would
have been spoken for thousands of years continuously in that space.
This language does not mean that there will be changes and alterations
over time, as a living language, but these changes will not alter the
language being intimate. Supporting this thesis uninterrupted
continuity, we oppose the same time, some theses established, of which
the most important is that the population Romanization of Dacia,
following its conquest by the Roman legions, led by Emperor Trajan.
The model proposed by this thesis faces a serious impediment that must
explain it satisfactorily, namely the Romanian language homogeneity
across geographical area of Dacia, while the lack of state for over a
thousand years left population under the influence of various migrating
peoples, each with its own language. This should lead to the formation
of different languages and dialects Carpatho-Danubian area as

157
Romanization, spent too short a time (165 years) and only fill a third of
Dacia by the Roman armies, could not oppose a language readymade,
strong, stable, in the different languages of the peoples migrating,
finally yielding and blending with the latter, to varying degrees, by
geographic region.
This essay does not want to highlight similarities and kinship of
languages between them, have been dealt serious on the subject, but
rather attempts to show that the so-called loans are not fully lexical
borrowing from one language or another, as, rather a serious
percentage, vestiges of a primordial single Protoindo-European
language. We decided to do a linguist-etymological archeology, digging
deep words, seeking common Protoindo-European fund. It's not a word
etymology, the origin of a word in meaning staying in one language or
another, but finding that unique primordial pool. We do not know if the
first language appeared in history, but the language parent who started
all Indo-European languages. As an example we use the word ALB
who read from right will form BLA root, which is reflected, meaning
white, in Slavonic (BAL, USA), French (BLANC, BLOND), Italian
(BIANCO) in Old Romanian langage (Balan, Balai). If we liable for
Romanian a Slavonic loan for the BĂLAN, BĂLAI, for BLANC
BIANCO of French and Italian and we cannot have the same
explanation, since we know that Slavs did not arrive in solid contact
with the French and Italians. However, we need an explanation for
these similarities. How Slav migration can not be brought as an
argument, remains rooted WHITE-ALB, BLA explanation that comes
from a common linguistic background both Romanians and Slavs,
French, Italian. This pool is what we have called the single primary
language Protoindo-Euro-pean. We believe and affirm that occur where
the primary language is the Carpatho-Danubian-Pontic.
In this book, we use the term naturalized "Indo-European"
Aryan populations to name, but the term "Indo-European" has no
scientific basis, since not scientifically proven migration from Asia to
the white race. Any migration leaves behind the original population, not
all populations migrate en masse. It would be the first case in history to

158
happen. For example, the Roman Empire had settlers across Europe,
Asia and Africa, but the Italian peninsula was not emptied completely
original population. So it is in the United Kingdom, Spain, Portugal,
Holland, France, who, though they had colonies all over the world have
not emptied completely original populations of those countries from
colonial world. Therefore, if the white race migrated from Asia, where
the original full whites in Asia that currently exist? This lack nowadays,
a white populations originating in the Far East is for us only one thing,
namely, that (only) Europe is the cradle of the white race. We can see
that the Americas are the cradle of the red race, Africa and Australia,
the cradle of the black race, the Middle East, the cradle of the Semitic
race and the peoples of India, Pakistan, Iraq and Asia, the cradle of the
yellow race. Why Europe as the cradle of the white race? If there was a
migration of white race from Asia to Europe, perhaps in reverse, i.e.
from Europe to Asia was? Chinese archaeologists have discovered in
the Gobi desert dozens of mummies of Caucasian, aged between 2000
and 4000 years. So who visit Asia four millennia ago?
Birthplace white race is, as we have seen in Europe. But
where? We know that the last ice age, Wurm, about 75,000 to 12,000
BC. BC, ended about 12,000 years ago and that the thick layer of ice
and snow reached to the 45th parallel, therefore, people and animals
could live below this parallel. In Romania Ploiesti could live in the
Danube. To live, people need other items such as a river, a plain to raise
animals and build houses and villages, reserves of salt for human and
animals, forests, etc. What area of Europe has all these items on hand?
Perhaps some of the items were still in other parts of Europe, but all
together were not found only in one place, namely, in the Carpathian-
Danubian-Pontic. Only there one could find people clamp where to
withstand harsh times. Danube River, lakes, forests, mountains, plains
and salt were on hand, making it easier to transport, work and life.
Overall, great civilizations arose near major rivers, Egypt near the Nile,
Ganges Hindus addition, our ancestors near the Danube.
     Our approach is not meant patriotism dry and landlocked, but
we want to find ourselves in the Great European Orchestra, with dignity

159
and confidence in our values. You cannot be universal without being
national before. If until now the peasantry was the guardian of values
and traditions of our people, the intelligentsia's time to give back what
he received and help to revive the Romanian peasant, completing a
round of rebirth of the Romanian people. Our work is not complete
dictionary, it cannot cover all the vocabulary words in language
analysis, but the reader, using the algorithm we proposed can find
further one other etymologies, i.e. proving and experiencing our
method, as the Chinese proverb that says man hungry to learn to fish
and not ready to give it caught fish.
The proposed model is based on the following new sentence:
1) existence in the past of a single primordial Protoindo-European
language from which derived all Indo-European languages existing
today;
2) the unique Protoindo-European language originated in the
Carpathian-Danubian-Pontic;
3) Carpatho-Danubian-Pontic population spoke the language Protoindo-
European millennia BC Daco-Romanian language as her successor, as
the other Indo-European languages today;
4) uninterrupted continuity of living of the population and the language
spoken in the Carpathian-Danubian-Pontic, from ancient times until
today;
5) formed exclusively white race in Europe, in the Carpathian-
Danubian-Pontic, during the last glaciation (Wurm) ago roughly 60,000
-70,000 years;
6) absence of genetic or linguistic kinship between people Danubiano-
Carpathian-Pontic (Geto-Dacian ancestors-Vlach-Romanians) and
Asian Indians (Gypsy ancestors). The similarity between Sanskrit (SAN
= Holy, SCRITĂ = written) and Romanian descent does not proves the
Indian-Asian origin of the white race, but shows that in Asia have
reached many thousands of years ago, members of the white race, who
founded religions, states, dynasties, caste. These whites were appointed
by the local population Indian as Brahman. The term BRAHMAN is a
corrupt form of the ethnonym "ra (h) man", which means “people of

160
sun” (blond, white) or people kings (proud, noble), root RA, if is read
from right is AR, and root AR is the name of population whites, i.e.,
Aryan. ARIAN term means, man proud, noble, right. Ethnonym
"Aromanian" therefore means noble man, proud as.
Based on these papers, our model predicts the following:
1) the existence of a homogeneous languages spoken throughout the
Carpathian-Danubian-Pontic area, speaking the language due to several
millennia, and can thus blend;
2) the existence of vestiges of Protoindo-European single primary
language in Indo-European languages existing today;
3) genetic homogeneity of the population lived in the Carpathian-
Danubian area pontic, due to the many millennia of living in the same
space;
4) lack of a Caucasian population originating in Asia today, as a starting
point past a massive migration to Europe. Not empty completely
original migration of the population, leaving a vacuum;
5) the existence of a small-scale migrations of white race from Europe
to Asia.
            The book starts with a table showing the various
transformations that speech sounds may suffer from each other in the
same language or in different languages. This table will be useful to the
reader, as it will explain the manner and method of forming derivatives.
Derivatives are options exchanged letters and sounds of a word
analyzed variants that can be found even in the form derived in some
languages. For example, Zeus (Greek), Deus (Latin), Deva (Sanskrit),
Dava (Geto-Dacian language), ZI (Romanian), or BAN (ruler in
medieval Romanian and French languages), PAN (Lord. , in Polish).
These derivatives (options) can have the same meaning in different
languages or different meanings. Following the table, we present a
small dictionary Pelasgian, axiomatic that will be used in this book.
Next chapter I will address the names of countries, nations, peoples and
place names, chapter II, of hydronyms, Chapter III, of proper names
and chapter IV, on common words, names different. This short essay
concludes with an appendix, containing various dictionaries (Illyrian,

161
Thracian, Hittite, Sumerian, Sanskrit etc.), Maps that will help you
locate and view some information contained in the book, they bring
evidence to support our claims such that this region of the Carpathian-
Danubian-Pontic existed and formed an ancient civilization (Pelasgians,
after N. Densuşianu) civilization that knew no metals. We may add that
this civilization did not appear out of nowhere, but was the result of
creation of highly advanced spiritual beings humanoid type.
Testimonies and names are from Bucegi, such as Obârşia, Bătrâna,
Doamnele, Babe, Omu, Caraiman, Peak Dor. Also, it can be seen that
Bucegii traces of a very strong confrontation between the humanoid
civilization Carpathian-Danubian Pelasgians and another belonging,
why not a reptilian civilization (to maintain an atmosphere of science
fiction). In any case, ancient ruins today stand testimony. The question
remains: How is it that two civilizations could have such rudimentary
energy weapons, which we now barely discern the mechanism of
production and the scientific faced so violent? Because, let alone
science fiction element, still remain unexplained technology that left
those traces (buildings, ruins) and the reason for life and death
confrontation between the two civilizations. It seems that humanoid
race was defeated. But there is another possible hypothesis, namely that
Bucegii have been built by giants, and then their destruction was a
punishment for their pride to measure gods. Also in the appendix, we
find an index of localities that preserves ancient Dacian resonance both
in our country and in neighboring countries. Then follows an
alphabetical list of entries, notions of the four chapters of the work.
For a better understanding of the information we present how we
designed the entries, definitions, explanations, translations, derivatives,
variants. Thus, inputs, roots are in alphabetical order and are
capitalized. Definitions and explanations, and the translation entry (if
any) are normally written with lowercase. Derivatives and variants
resulting from entry are capitalized, some in others, just below the
entrance to be able to easily see what sounds and what letters and what
turns. Translating a derivative or variant or derivative variant appears
beside those written in lower case italics (as opposed to translating an

162
entry that is written in bold, small). Brief comments are intended to
bring further clarification, where the authors thought it necessary.
We close by to thank SC PAN ALEX MILLS LLC, Jaristea-Vrancea,
represented by Nicuşor Epure, who supported the printing of this work.

                                                                                                                A
uthors

TRANSLITERATION TABLE OF WRITTEN AND SOUNDS

SPOKEN

sounds A Ă Â B C
and
letters
changes O, E, Ă E, Y, U V, P, GH G, K, P, H, Ş
in:
example *DoCHIA- examples *RoMâN- *bAbILON- *cIOBAN-
s DaCHIA same as according to vAvILON sheperd
DaCIA the letter the rules according to the
A. spelled *AbRAHAM- rules spelled
*BăUTURĂ Romanian. AvRAAM Romanian.
(Drinks)-
spelled as *IACOb
RuMuN- şIOBAN- sheperd
Romanian IACOv
In slavonic in moldavian
language
languges, speeking.
rules *vIU- alive
român is
(romanian language)
written gIOBAN-
BaUTURĂ- bIO-bIU- life (greek
rumun. gIOVAN- young
Moldovan- language).
(italian language).
speech .
* of Greek See further the
* GIObAN- came
letters and letter "B".

163
 BeUTURĂ- sounds "Y", from cioban – sheperd
Transylvanian "OY" is (see at letter „C”).
*OcTO- eight
speech . transliterated
(latine).
in Romanian, GIOvAN- young
OpT- eight
"U", "I" or (italian language).
(romanian ).
"Q".
AhT- eight
IOvAN-
(german).
ballad character.
*NOcTAM- night
Iov- character of Old latine)
testament NOApTE- night
(romanian).
*bAN- lord, ruler (in NAchT- night
medieval romanian (german).
and french languages). NIhTA- night
(greek).
pAN- ruler, lord
(polish language). * cAŢA- coţofană
, magpie
*CANNAbIS (latin) (romanian).
= gAZZA- coţofană
CÂNEpĂ – hemp , magpie (italian).
(romanian language).
*LAc- lake
*bINE- good (romanian).
according to the rules LAc- lake
spelled Romanian (french).
ghINI- in moldavian LAkE- (english).
speeking LAgO- lake
(italian).

sounds D E F G H
and letters

changes Z, DZ, T I, A, Ă V, H, Ş, PH, P, Th Y, Z, H, J, I, G, F, Ş, C

in: C, K, B

examples * dEUS- god *ZeUS- god * in German *AhILE- character from

(latin). (greek). language "V" is Iliada.
zEUS- god ZiUA- day or pronounced as "F". AgILE- fast, rapid, agile.
(greek). god (romanian).
zIUA- day or *gARD- fence (romanian).
* in Greek, French,
god (romanian). *BINe- yARD- (english). Through
English "Ph" is
. according to the the anagram became,
pronounced "F".
*zIUA- day or rules spelled GRAD-city, town (slavonic
god (romanian). Romanian language).
dzÎUA- day or BINi- local *SĂ fIE- GRĂDINĂ, garden
god (old speaking. conjunctive mood (romanian).
country from verb “to be” GIARDINO, garden
romanian * ZeU- god (romanian). (italian).
language). (romanian). SĂ hIE- ( old JARDINE, garden (french).
ZăU- vow country romanian GARDEN (english).
*tU- you (romanian). language ). GARTEN, garden (german).
(romanian). SĂ şIE-
dU-you *FeLAHI- conjunctive mood *gENA- generating (latin).

164
 (german). mythical people from verb “to be” jENA- wife, woman
mentioned by (romanian in (slavonic language)
Homer in the Moldova). zENA- fairy, zână
Iliad and (romanian).
Odissea. *fELAHI- mythical
people mentioned by *AghIASMĂ- holy water.
VeLAHI Homer in the Iliad AiASMĂ- holy water
VaLAHI- and Odissea. (regionalism).
ethnonym for
the Romanian vELAHI Examples same as the letters
Middle Age. vALAHI- ethnonym „C”, „F”, „G”.
for the Romanian
. Middle Age.

sounds I (Y) Î J K L M N
and
letters
changes G, Y, E Y, U Z, G G, C R -- R
in: -
examples Examples Examples Examples same Examples *POPOr- see
same as the same as as the letters same as romanian. examples
letters „B”, the letters „G". the letters at letter
„C”, „D”, „”. „C”. „R”.
„E”, „G”. *jOC- game,
POPOLO-
RoMâN- play (clasic
italian.
*AghIASMĂ according romanian)
- holy water. to the gIOC- game,
PEOPLE-
AiASMĂ- rules play (old
english.
holy water spelled country
(regionalism) Romania romanian).
The Slavs,
. n. gIOCCO-
latins, gals
. game, play
use often
(italian).
RuMuN- the sound
*yARD-
In and letter
curte *gARD- fence
slavonic „L”.
(english). (romanian).
languges, Dacians,
gARD- yARD- curte,
român is gets,
fence îngrăditură
written tracians,
(romanian). (english).
rumun. use the
Through the
sound and
anagram
letter „R”.
became,
GRAD-city,
town (slavonic

165
 language).
GRĂDINĂ,
garden
(romanian).
GIARDINO,
garden (italian).
JARDINE,
garden (french).
GARDEN
(english).
GARTEN,
garden
(german).

*gENA-
generating
(latin).
jENA- wife,
woman
(slavonic
language)
zENA- fairy,
zână
(romanian).

sounds O P Q R S Ş
and
letters
changes U, A B, C -- L, N Z, X F, H
in:
examples *BuN- good *bAN- lord, ruler Examples *sALMOsE- god Examples
(romanian) (in medieval same as the of gets and same as
BoN- good romanian and letter „L”. dacians. Spell the letters
(french, italian). french languages). rare in ancient „F”, „H”.
Examples same *IrEMĂ- works.
as the letters pAN- ruler, lord heart (old zALMOxE-
„A” şi „”. (polish language). country clasic spelling.
romanian)
RoMâN- *CANNAbIS InIMĂ-
according to the (latin) = heart
rules spelled CÂNEpĂ – hemp (romanian)
Romanian. (romanian
RuMuN- language). *GErUNCHI-
In slavonic knee (old
languges, român country
is written romanian)
rumun. GEnUNCHI-
knee
(romanian)

166
sounds T Ţ U V X Y Z
and
letters
change D, CI X, CI V, O, Y, U, F, B CS, CŞ, S, U, I, Î, S, D, DZ,
s OY, OU, Î, Ş, CE, CI, Â, G G, J
in: Â KE, KI,
T, Ţ
exampl Examples same Examples *ZIuA- day Examples *DAcşA Examples Examples
es as the letters same as or god same as DAciA same as same as
„D” the letter (romanian) the letters DAkiA the letters the letters
„T”. DIuA „B”, „F”, „”, „D”, „G”,
*tIMIŞOARA- DIvA „U”. *ZALMOx „G”, „I”, „J”, „S”.
city in Banat- DEvA- E „Δ, „U”.
Romania day or god SALMOsE
cIMIŞOARA- in the
pronounciation language of *MOxE,
in Banat- gets and MOxA
Romania. dacians, MOş
the mother MOţ
POt, POţI- to language of MOEciU
can (romanian). sanskrite. (locality în
POcI- to can Braşov
(romanian from county).
Banat speaks in
this way).

*PRIEtENIE-
friendship
(romanian)
PRIEceNIE-
friendship
(romanians
from Banat
speaks like
this).

167
PELASGIAN DICTIONARY (PROTOINDO-EUROPEAN)

Alp, Alb = White

Ap-a, Apa = water
Ar = noble, wise
Ar-u, Aru = gold (noble metal)
Ar-g, Arg = silver (noble metal)
Aum = man
Bal, Bla = white
Bu-r, Bur, Buir = strong, man
Ciob, Giob, Giove, Şiob, Şiub, Job, Job = shepherd
Cot, Cat, Cas, Cuţ, Cuş, Cus, Huş, Hus, Huţ, Uţ = home, building
CŞA = home, country, land
Da = white, bright, God
Deva-Diva-Ziva-Siva-Ziua = God or calendaristic day
El = God or personal pronoun of the third person singular
G, Ge, Gh = earth
Ida, Uda = water flowing
Lu = many, people
Mon-Men = World
Ma, Mu = mother, female
Man = man
Moş, Maş, Mah, Mag = great, leader, priest, mage, initiated
Pa, Ta = parent, father
Ra, Re = king, sun
San = holy
Ter = earth, ground, land
Ur, OR = city
Uran, Vran, Bran, Fran = sky, cosmos
Vo-aume = woman
Zi, Si = God, soul

168
169
170