Momentele subiectului – “O scrisoare pierduta”

de I. L. Caragiale

Expoziţiunea

Acţiunea se desfăşoară „în capitala unui judeţ de munte”, în anul 1883, pe fondul agitat al unei
campanii electorale.

Aici are loc conflictul dintre ambiţiosul avocat Nae Caţavencu, „din opoziţie” ( care aspiră la funcţia
de deputat) şi grupul conducerii locale, format din prefectul Ştefan Tipătescu şi prezidentul Zaharia
Trahanache, care conduc abuziv şi în interes personal viaţa politică a judeţului.

Intriga acţiunii constă în pierderea unei scrisori de „amor” de către Zoe, soţia „prezidentului”,
primită de la Ştefan Tipătescu.

Desfăşurarea acţiunii

Scrisoarea este găsită de cetăţeanul turmentat şi sustrasă de la acesta de Nae Caţavencu.

Pentru a-i forţa să-l propună candidat în locul lui Farfuridi, preferatul conducerii judeţului, Caţavencu
îi şantajează cu publicarea scrisorii în gazeta sa, „Răcnetul Carpaţilor”.

Şantajul o sperie mai ales pe Zoe, care – de teama de a nu fi compromisă public – exercită presiuni
asupra celor doi bărbaţi (Zaharia şi Ştefan), făcând uz la început de lacrimi şi leşinuri. Nereuşind în
acest fel, ea îşi dovedeşte autoritatea şi obţine promisiunea candidaturii lui Caţavencu.

Punctul culminant

Când totul părea rezolvat, urmează o adevărată „lovitură de teatru”: de la Bucureşti se cere, fără
explicaţii, să fie trecut pe lista candidaţilor un anume Agamemnon Dandanache.

În timpul şedinţei de numire oficială a candidatului (actul III), are loc o încăierare iscată de poliţistul
Pristanda, iar Caţavencu îşi pierde pălăria în căptuşeala căreia se alfa scrisoarea. Aceasta este găsită
din nou de cetăţeanul turmentat care o înapoiază în sfârşit „andrisantului”, adică lui Zoe.

Tactica de parvenire a lui Dandanache fusese asemănătoare cu cea a lui Caţavencu. Acesta povestise
încă de la sosirea sa că prezenţa în acel oraş se datora unei scrisori de dragoste găsite în buzunarul
unei „pesoane însemnate”.

Deznodământul

Nae Caţavencu, fără scrisoare, se simte dezarmat şi schimbă tactica parvenirii, acceptând patronajul
coanei Joiţica. El ţine un discurs în cinstea lui Dandanache într-o atmosferă de carnaval şi se
îmbrăţişează cu vechii adversari politici.

In construirea incipitului, Caragiale a folosit tehnica acumularilor succesivesau „a bulgarelui de

zapada”, oferind informatii incomplete publicului cu scopul de a capta atentia acestuia. Inca din
prima scena, Ghita Pristanda il informeaza pe Stefan Tipatescu, prefectul judetului, in legatura cu un
document despre care adversarul lor politic, Nae Catavencu, afirmase ca ii asigura postul de deputat.
Abia in scena a III-a aparitia lui Zaharia Trahanache lamureste misterul asupra scrisorii. Finalul este
specific unei comedii, surprinzand rezolvarea conflictului exterior in momentul in care Zoe
Trahanache isi recupereaza scrisoarea. Ea il pedepseste pe Catavencu, obligandu-l sa organizeze
petrecerea data in cinstea celui ales in locul sau, Agamemnon Trahanache.

Comicul de intenţie rezultă din atitudinea autorului faţă de evenimente şi oameni: umorisică, ironică,
sarcastică, grotescă etc. În general, autorul este îngăduitor faţă de personajele sale, dar nu iartă acele
trăsături care îi fac pe oameni ridicoli, tratându-i cu ironie, punându-i în situaţii absurde, reducându-i
chiar la condiţia de marionetă.