Lebădă

Jump to navigationJump to search

Deși acest articol conține o listă de refe

Puteți ajuta introducând citări mai prec
 Lebădă

Lebăda mută (Cygnus olor)

Stare de conservare

Risc scăzut (LC)

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Aves

Ordin: Anseriformes

Familie: Anatidae
Subfamilie: Anserinae

Gen: Cygnus
Garsault, 1764

Nume binomial

Cygnus
Bechstein, 1803

Modifică text 
Lebedele sunt un gen de păsări acvatice mari, aparținând familiei Anatidae. Pot fi recunoscute după gâtul curbat (au
cel mai mare număr de vertebre cervicale dintre toate vertebratele) și după penajul alb (sau negru pentru unele
specii). În România sunt întâlnite 4 specii: lebăda de iarnă (Cygnus cygnus), lebăda de vară (Cygnus olor) și lebăda
mică (Cygnus columbianus); în grădinile zoologice de la noi este des întâlnită lebăda neagră (Cygnus atratus).

Cuprins
 1Morfologie
 2Colorație
 3Alcătuirea corpului
 4Hrănirea
 5Respirația
 6Circulația
 7Înmulțirea
 8Galerie
 9Bibliografie
 10Legături externe

Morfologie [modificare | modificare sursă]

Cele mai mari specii de lebede sunt Cygnus buccinator, Cygnus olor și Cygnus cygnus, având și peste 15 kg. În
medie, cea mai mare specie este Cygnus buccinator, și trăiește în America de Nord. În sălbăticie sunt circa 18.000
de exemplare. A doua specie de lebădă ca mărime este Cygnus olor. Trăiește în Europa și Asia Centrală, iar în
America de Nord a fost introdusă. În sălbăticie sunt aproximativ 600.000 de exemplare. A treia specie este Cygnus
cygnus; în sălbăticie sunt circa 180.000 de exemplare.

Colorație [modificare | modificare sursă]

În emisfera nordică, penajul speciilor de lebede este de culoare albă pură (cu excepția notabilă a Cygnus atratus din
Austria care este complet gri închis, dar care este o varietate adoptată local a lebedei negre australiene), dar
speciile emisferei sudice au colorație mixtă, alb și negru. Spre exemplu, lebăda australiană cunoscută sub numele
popular de lebăda neagră (Cygnus atratus) este complet neagră cu excepția unor pene albe de pe aripile sale,
respectiv în America de Sud, există o specie numită lebăda cu spatele negru (Cygnus melancoryphus) care
are gâtul negru.
Picioarele tuturor varietăților sunt de culoare gri închis, cu excepția a două specii din America de Sud care sunt roz.
Culorile ciocurilor variază între galben închis intens, chiar roșu, până la negru. Astfel patru specii subarctice au
ciocuri negre cu diferite cantități de galben, în timp ce lebăda mută și cea cu gât negru au ciocurile de culoare roșie
având fiecare câte o excrescență la bază.

Alcătuirea corpului [modificare | modificare sursă]

Corpul lebedei este alcătuit din cap, trunchi și membre. Capul are 2 ochi cu 3 pleoape, un cioc cu 2 nări și 2 urechi
fără pavilioane. Trunchiul se termină cu o coadă cu pene lungi și tari. Membrele anterioare (aripile) servesc la zbor,
iar cele posterioare (picioarele) sunt adaptate la mers și sunt acoperite cu o piele solzoasă, ceea ce arată înrudirea lor
cu reptilele. Ele sunt scurte și au degete cu gheare: 3 degete îndreptate înainte și unul înapoi.

Hrănirea [modificare | modificare sursă]

Lebedele se hrănesc cu plante, alge, iarbă, rădăcini, dar, uneori, mănâncă și viețuitoare acvatice mici. Majoritatea
păsărilor nu au dinți, dar lebedele au ciocul zimțat, cu mici colțișori ascuțiți, cu ajutorul cărora prind hrana.

Respirația [modificare | modificare sursă]

Respirația este pulmonară; plămânii sunt în legătură cu 9 saci aerieni.

Circulația [modificare | modificare sursă]

Circulația este dublă și completă. Inima are 4 camere : 2 atrii și 2 ventricule.

Înmulțirea [modificare | modificare sursă]

Se înmulțesc prin ouă, pe care le clocesc. Puii sunt îngrijiți de părinți.

Galerie [modificare | modificare sursă]

 Cygnus buccinator


 

 Cygnus olor



 Cygnus cygnus



 Cygnus melancoryphus



 Cygnus atratus




 Cygnus atratus din Austria



 O lebădă în Porlezza, Italia


Bibliografie [modificare | modificare sursă]

 Manual de biologie pentru clasa a VI-a, p. 94; Editura Humanitas

 Manual de biologie pentru clasa a VI-a, p. 99; Editura Humanitas
 Louchart, Antoine; Mourer-Chauviré, Cécile; Guleç, Erksin; Howel, Francis Clark & White, Tim D. (1998):
L'avifaune de Dursunlu, Turquie, Pléistocène inférieur: climat, environnement et biogéographie. C. R. Acad. Sci.
Paris IIA 327(5): 341-346. (În franceză și cu un text prescurtat în engleză) doi:10.1016/S1251-8050(98)80053-0 (HTML
abstract)