Articol hotărât

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Flexibilă
• Adjectiv
• Articol
• Numeral
• Pronume
• Substantiv
• Verb
Neflexibilă
• Adverb
• Conjuncție
• Interjecție
• Prepoziție
• Locuțiune
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată
În gramatică, articolul hotărât (sau definit) este un articol care însoțește un substantiv, adjectiv sau mai rar
alte părți de vorbire și a cărui funcție este de a arăta că acel cuvânt denumește un obiect, concept etc. cunoscut de
vorbitor sau individualizat dintr-o mulțime de obiecte similare.
Nu toate limbile folosesc articolul hotărât, de exemplu acesta lipsește în limbile rusă, latină, japoneză, tamil, etc.
Limbile care au articole hotărâte pot să difere între ele semnificativ în modul de folosire.

Cuprins
 1În limba română

 1.1Etimologie

 2În alte limbi romanice
 3Uniunea lingvistică balcanică
 4În alte limbi
 5Vezi și
 6Note

În limba română [modificare | modificare sursă]

Articolul hotărât în limba română se distinge de cel din celelalte limbi romanice prin faptul că se atașează la sfârșitul
cuvintelor pe care le determină, poziție în care se numește enclitic. Această caracteristică este comună limbilor
din uniunea lingvistică balcanică din care mai fac parte printre altele limbile bulgară, albaneză, macedoneană și în
parte limba greacă.
Forma articolului hotărât nu este unică, ea depinde de genul substantivului determinat și chiar pentru fiecare gen
poate avea diferite forme. Tabelul de mai jos cuprinde numai substantive masculine la singular nominativ și
demonstrează această variabilitate.

Nearticulat   Cu articol hotărât

om omul
codru codrul
frate fratele
tată tatăl
popă popa
Articolul hotărât își schimbă forma în funcție de numărul și cazul substantivului determinat. Astfel avem:

Singular   Plural
Nominativ, acuzativ   băiatul băieții
Genitiv, dativ băiatului băieților
Vocativ băiete băieților

Etimologie [modificare | modificare sursă]

Masculin Feminin
Singular Plural Singular Plural
Nominativ latină illum latină illi latină illa latină illea
Acuzativ → rom. lu → l → rom. l'i → i → rom. euă → eau  → rom. le
→ a
Genitiv latină illui latină illorum latină illaei latină illorum
Dativ → rom. lui → rom. lor → rom. ei → rom. lor

În alte limbi romanice [modificare | modificare sursă]

În limbile romanice articolul hotărât provine în general din forme ale demonstrativului latinesc ille. Cu excepția
limbii române articolul hotărât este un cuvânt separat și se pune înaintea cuvântul determinat. Astfel, de exemplu,
în limba franceză are la singular forma le pentru substantive masculine, la pentru cele feminine și les pentru ambele
genuri la plural.
Exemplu: varianta articulată a cuvântului român în diferite limbi romanice:
 Italiană: il rumeno
 Franceză: le roumain
 Spaniolă: el rumano
 Portugheză: o romeno
 Catalană: el romanès
 Română: românul

Uniunea lingvistică balcanică [modificare | modificare sursă]

Cu excepția limbii grece articolul hotărât din limbile uniunii lingvistice balcanice se plasează la sfârșitul cuvântului
determinat. Astfel de exemplu în limba macedoneană drvo (copac) devine după atașarea articolului
hotărât drvoto (copacul), iar în limba bulgară același exemplu devine durvo - durvoto. Studiind existența articolului
eclitic în limba bulgară și limba albaneză, Theodor Capidan a demonstrat influența limbii române vechi asupra
limbii bulgare în apariția articolului hotărât[1]

În alte limbi [modificare | modificare sursă]

 Limba engleză: articolul hotărât este the plasat înaintea cuvântului determinat: the boy (băiatul). Dacă acest
cuvânt este în plus determinat de un pronume personal atunci articolul hotărât dispare: my boy (băiatul meu).
Etimologic, articolul the provine din þe în engleza mijlocie, care la rândul său derivă din unirea
articolelor se (masculin), seo (feminin) și þæt (neutru) din engleza veche.
 În limba artificială románico există două tipuri de articol hotărât, cel obișnuit și unul care determină
substantivele ce numesc o clasă de obiecte: la puero es bela (copilul este frumos) și il puero es bela (orice copil
este frumos, copiii în general sunt frumoși).
 Atât în greaca veche cât și în cea modernă articolul hotărât se folosește și pentru substantivele proprii: ὁ
Ἰησοῦς (ho Iēsoûs - "Iisusul"). Când substantivul este determinat de un adjectiv, articolul se plasează (opțional)
atât înaintea adjectivului cât și înaintea substantivului: ὁ πατὴρ ὁ ἀγαθός (ho patēr ho agathós - "tatăl bunul").
 În limbile portugheză, italiană, germană și catalană se folosește în anumite situații (de exemplu în vorbirea
familiară) articolul hotărât împreună cu substantivele proprii.
 Limbile scandinave au dezvoltat aceeași particularitate ca în limba română de a plasa articolul hotărât la sfârșitul
substantivului.