Universitatea Bucuresti

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

DIMENSIUNEA MEDIATICA
A CONFLICTELOR CONTEMPORANE

Coordonator: Lector univ.dr. Dan JURCAN

Întocmit: Alfred SICU

Master Studii de Securitate I.D.
Semestrul I

~Bucureşti, 2008~

1din 13
CUPRINS

Introducere…………………………………………………………….3

1.Delimitari conceptuale…........................................................................4
 1.1Scurt istoric………………………………………………4
 1.2Aspecte generale………………………………………….5
 1.3Analiza starilor de criza………………………………..…6
 1.4Relatiile cu presa in situatii de criza……………………...6

2.Comunicarea in situatii de criza si scuritate nationala..………………6

 2.1Ce este imaginea ?..............................................................6
 2.2Criza de imagine………………………………………….7
 2.3Planul de gestionare al crizelor si securitatea nationala..…7
 2.4Evaluarea nivelului de pregatire a organizatiilor pentru
criza…………………………………………………………..8
 2.5Comunicarea in situatii de criza………………………..…8
 2.6 Disfunctionalitati in comunicare si securitatea nationala...9

3.Comunicarea cu masele………………………………………………..11

Bibliografie………………………………………………………………13

2din 13
 Introducere

Am ales aceasta lucrare cu scopul de a afla semnificatia ,,cuvantului care raneste’’,

de a gasi modalitati cat mai corecte de rezolvare a situatiilor in care, din pacate, uneori,
destinul ne joaca feste, punandu-ne in fata obstacole atat in plan personal cat si profesional.
Fiecare am trait situatii mai mult sau mai putin delicate, fiind pusi in ipostaza de a adopta o
atitudine diferita fata de ceea cu care ne-am obisnuit, de a cauta cuvinte sau gesturi potrivite
pentru evitarea disfunctionalitatilor care apar independent de vointa noastra.
Zilnic, mass-media aduce in prim plan situatii de criza, de la ,,banalele’’ probleme
financiare ale unei organizatii, deficientele unui sistem si culminand cu dezastruoasele
conflicte armate in aproape intreg mapamondul. Uneori aceste stiri ne afecteaza in mod
direct, alteori ne ingrijoreaza amploarea evenimentului si nu de putine ori ne intrebam ce
gandeste, cum actioneaza, ce strategie va adopta persoana sau institutia aflata in cauza.
In principal, comunicarea si relatiile publice au un rol bine determinat in gestionarea
imaginii unei organizatii sau a unei persoane; imaginea este un obiect de patrimoniu, un
factor care poate genera dezvoltarea sau disparitia unei institutii.
Cele mai profunde crize sunt cele care au public tinta intreg peisajul societal;
cunoasterea psihologiei multimilor, a caracteristicilor care o definesc, a orizonturilor de
asteptare ale acesteia sunt elemente ale intregului, notiuni care trebuiesc cunoscute in
momentul in care comunicam; rolul liderului intr-o organizatie este primordial in dezvoltarea
respectivei institutii, un bun lider este urmat de mase, el putand accelera procesele care au loc
in cadrul unei multimi.
Comunicarea in situatii de criza este caracterizata de aspecte care tin de cenzura, de
autocenzura, de regulile de etica si moralitatea jurnalistica, argumentand, situatii in care
interesul presei se axeaza de multe ori pe aspecte minore, picante si fara relevanta; primatul
evenimentului negativ este o caracteristica a mass-media, principiul ,,good news, no news’’
functioneaza la fel de bine ca acum o suta de ani. Recentele crize, in special conflictele
armate (fosta Yugoslavie, Afganistan, Irak) au dezvoltat, la cote impresionante, rolul
jurnalistului de razboi, prezentarea evenimentului in timp real, o comunicare directa, de cele
mai multe ori, eficienta cu publicul.
Fiecare criza are specificacitatea ei, fie ca este vorba de criza unei familii sau de un
conflict international; depinde de noi, de puterea si capabilitatile noastre sa depasim aceste
momente, sa tragem invatamintele necesare si sa le transformam in oportunitati.

3din 13
 1.DELIMITARI CONCEPTUALE

1.1SCURT ISTORIC

,,La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu

si Dumnezeu era Cuvantul’’
Ioan 1.1

Inca din zorii civilizatiei umane, cuvantul-a carui sorginte si putere divina sunt
certificate in Biblie – a fost frecvent utilizat de catre oameni in scopuri persuasive, ofensive
sau defensive. Imaginea, indiferent de natura suportului sau, a fost si ea mereu angajata in
sustinerea unor obiective pe care astazi le numim politice, militare sau de relatii publice. A
fost nevoie doar de o milenara rabdare pentru atingerea acelui prag tehnologic, care sa
permita aparitia mass-media si inregimentarea acesteia ca arma de lupta neletala asupra
mintii si sufletelor oamenilor. Acest prag s-a numit Gutenberg.
Desi aparitia primelor forme de comunicare verbala omeneasca a fost estimata cu
150.000 de ani inainte de Hristos1, primele semne ale utilizarii cuvantului, rostit sau scris, pe
timpul unei crize (conflict armat) au fost descifrate in descoperirile arheologice si
pergamentele vechilor civilizatii in urma cu cinci mii de ani. In aceasta sfera, mai ales vechii
evrei au avut extraordinara capacitate de a crea, prin cuvant, mituri istorice perene si de o
mare forta educativa si mobilizatoare (victoria lui David asupra lui Goliat sau Deborah –
femeia soldat), tot asa cum in Mesopotamia, sumerienii au stiut, cu peste 2500 de ani inaintea
lui Hristos sa-si descurajeze sa-si descurajeze dusmanii nu numai prin legenda lui Ghilgames,
dar si prin daltuirea in piatra palatelor a unor agresive basoreliefuri si inscriptii2.
In Roma antica republicana si mai ales in cea imperiala, cuvantul, la fel ca si
imaginile sculpturale sau arhitecturale, au dobandit o din ce in ce mai mare consistenta
incarcatura politica, devenind acele instrumente de baza ale conducerii, pe care azi le numim
relatii publice. Astfel, Iulius Cezar a trimis de pe frontul galez, la Roma, fasciculele celebrei
sale ,,De Bello Galico‘’, nu atat ca un raport cazon adresat superiorilor, ci ca un vector de
imagine personala a unui general, in scopul potentarii ambitiilor sale politice . La fel,
Columna lui Traian din centrul Forumului Roman poate fi ,,citita’’ ca un ,,reportaj’’ daltuit al
stralucitei victorii romane asupra dacilor, ,,un film in piatra‘’ realizat pe baza
,,Comentariilor’’ imparatului, lucrare care ar putea fi pereceputa in zilele noastre ca un
,,comunicat oficial final’’ de razboi al puterii invingatoare.
Experienta romana a generat o caracteristica ce va marca urmatoarele doua milenii
de interactiune dintre politica -societate-armata-mass-media: utilizarea de catre liderii politici
a vectorilor mass-media in scopuri predominant ofensive, spre deosebire de militari, care au
pastrat intotdeauna o rezerva prudenta, cu accente ostile, fata de jurnalistii creatori ai acelor
cuvinte sau imagini referitoare la ei si la activitatea lor.
Evul mediu european a confiscat cuvantul si imaginea in beneficiul aproape exclusiv
al Bisericii si al problemelor acesteia. Spre exemplu, daca Carol cel mare, cel mai insemnat
dintre suveranii carolingieni, nu stia nici sa scrie si nici sa citeasca, in schimb, papalitatea a
fost cea care a redactat si a difuzat un text indrumator in scopul sustinerii si amplificarii
efervescentei cruciate3.
Cumuland intr-un timp foarte scurt calitatea de lider politic aceleia de militar,
Napoleon a fost primul comandant care a folosit mass-media (in speta, telegraful lui Chappe
si gazetele) ca arma de lupta efectiva in cadrul campaniilor sale politico-militare. Tinand sub

1
Rossen Milev, Europaische Medien und Kommunications-geschicte in Daten und Fakten, Edition Blimp, Graz
2001 , pag.33
2
Oliver Thompson, A History of Propaganda, Sutton PubliShing, UK, 1999, p.94-95
3
Oliver Thompson, A History of Propaganda, Sutton PubliShing, UK, 1999, p.136
4din 13
cenzura si control intreaga presa franceza4 si ulterior cea din teritoriile ocupate, Napoleon
(autorul celebrului aforism ,,Trei ziare ostile sunt mai de temut decat o mie de baionete ’’)nu
numai ca a pus bazele legendei sale (prin minimalizarea esecurilor militare si glorificarea
victoriilor sale ), dar si-a atras intr-o foarte mare masura un statut aparte in societatea acelor
vremuri si in istorie.
Revolutia industriala din secolul XIX a determinat emanciparea mass-media, ziarele
incepand sa aiba atitudini critice, uneori virulente fata de puterea politica, iar primul razboi
mondial a consacrat fotoreportajul (pentru prima data, informatia incorporata in cuvant era
dublata de imaginea culeasa de la fata locului); in timpul celei de-a doua conflagratii
mondiale, vectorii principali de comunicare au fost radioul si cinematograful.
Perioada moderna este caracterizata de era televiziunii; astazi exista o comunicare
permanenta si instantanee in mediul societal; mass-media a capatat o putere extraordinara,
fiind considerata ca o a patra putere, efectele acesteia fiind vizibile cotidian.
In evolutia comunicarii de-a lungul istoriei, in general, o situatie conflictuala intre doua
persoane, organizatii sau state, a generat interventia cuvantului in rezolvarea diferendului.
Comunicarea, inca din perioada antica, si-a demonstrat eficienta, devenind una din cele mai
importante forme ale existentei umane. Cuvantul este o arma…cuvantul este remediul
impotriva armei…cuvantul este mediul, iar mediul este mesajul.

1.2 ASPECTE GENERALE

Criza-situatie interna sau externa in care exista o amenintare la adresa valorilor,

intereselor, obiectivelor sau culturii organizationale in ansamblu, la adresa persoanelor sau
organizatiilor implicate.
Comunicarea in situatii de criza - parte componenta a procesului de management al
crizei si cuprinde actiunile de gestionare a strategiei, mesajului, timpului si canalelor de
distributie necesare pentru comunicarea eficienta cu presa, angajatii, publicul tinta si factorii
de decizie.
Managementul crizei - procedurile si activitatile menite sa aduca criza sub controlul
gestionarii crizei si sa permita oprirea evolutiei viitoare a acesteia.
Marimea amenintarii - dimensiunea crizei care implica extinderea amenintarii la
adresa obiectivelor, intereselor si valorilor organizationale5.
Toate aspectele socialului sunt generatoare de criza; economistii analizeaza criza dupa
criterii specifice: somajul, inflatia, recesiunea etc. Politologii vizeaza aspectele negative ale
implicarii politicului, de inconsistenta si incoerenta privind aspectele guvernarii. Sociologii
identifica originea crizelor in inechitatile sociale, in revolta impotriva autoritatii, in scaderea
motivatiei si a initiativei. Din punct de vedere militar, crizele au forme extreme de
periculoase, in speta, conflictul armat. Din pacate, secolul 21 a dezvoltat un nou tip de criza,
terorismul. 11 septembrie 2001 a insemnat un moment de cotitura in conflictologia
cunoscuta, o criza care nu a respectat etapele clasice ale unui conflict, un act ale carui urmari
persista si a generat importante mutatii in toate domeniile de activitate.

1.3 ANALIZA STARILOR DE CRIZA

Conflictologia analizeaza starile de conflict ca stari de criza. Criza nu este privita

numai ca disfunctie, ci si ca oportunitate; din aceasta perspectiva, conflictul nu trebuie privit
ca ceva malign, ci ca un fenomen firesc, generat de diversitatea umana si unicitatea fiecarui
individ.
4
Marian Petcu, Puterea si cultura, O istorie a cenzurii, Editura Polirom, 1999, p.34-35
5
Col.dr.Ivan Raileanu, Gestionarea crizelor, 2000 ,p.2-4
5din 13
 Conflictul este o realitate, o oportunitate de a rezolva o situatie, de a inlatura unele
disfunctii. Unele conflicte au un caracter functional, indeplinind un important rol stimulator,
concurential, dinamizator al gandirii si actiunii. Pentru analiza etapele conflictulu 6, trebuie sa
plecam de la prima etapa si anume starea de normalitate.
Evolutia crizei7 si tipurile de crize8 au fost amanuntit analizate si clasificate. 
Domeniul teoretic privind tipurile de criza, aspectele generale si gestionarea acestora
este vast, insa nu face obiectul temei acestei lucrari. Comunicarea in astfel de situatii are un
rol foarte important, mass-media devenind un factor de regasire al echilibru (prin distributia
de informatii), un participant activ in gestionarea si rezolvarea crizei.

1.4 RELATIILE CU PRESA IN SITUATII DE CRIZA

Criza nu afecteaza numai buna functionare a unei structuri. In cazul mediatizarii

puternice este prejudiciata si imaginea sa publica. Modul in care este perceputa de mass-
media poate sa dobandeasca importanta mai mare decat criza in sine sau poate chiar sa i se
substituie si sa devina obiectul acesteia, dincolo de evenimentul declansator, care trece pe
planul doi. In acest caz se vorbeste despre o criza mediatica.
Preocuparea de a evita ca informatiile inselatoare (dezinformarea) sa patrunda liber in
constiinte si sa exercite o influenta nefasta asupra conduitei cetatenilor, lipsindu-i de
posibilitatea unei aprecieri corecte a intereselor lor legitime sau de vointa de a le proteja,
revine specialistilor in informatii, actiuni psihologice si relatii publice.

2.COMUNICAREA IN SITUATII DE CRIZA SI SECURITATE

NATIONALA

2.1Ce este imaginea?

IMAGINEA-este un termen care, de ceva timp, apare pe buzele tuturor. Indiscutabil, a

vorbi despre imagine, familiarizat sau nu cu sensul sau, este mai mult decat o moda, a devenit
o necesitate. Sloganul ,,IMAGINEA CONTEAZA’’ a devenit regula nescrisa a acestor
vremuri, regasindu-se in toate domeniile, transformandu-se ca scop in sine.
Totusi-ce este imaginea?...Termenul ne se refera strict la reproducerea materiala a unei
realitati date, ci, in primul rand la un atribut al vietii psihice (capacitatea psihicului uman de a
construi reprezentari mentale). Aflandu-ne pe taramul comunicarii vom vorbi despre imagini
ca reprezentari ale indivizilor care comunica atat despre ei insisi cat si despre lume in
general (institutii, organizatii, fluxuri informationale etc.9).
Cuvintele cheie asupra asupra carora trebuie sa fie concentrata atentia sunt :
INCREDERE, SIMPATIE, INTELEGERE, SPRIJIN.
Aceste cuvinte transformate in scopuri si atingerea lor va conduce la o imagine
organizationala pozitiva care poate fi valorificata la maxim.

2.2 CRIZA DE IMAGINE

6
Ion Chiciudean, Gestionarea crizelor de imagine, 2000, p.31-32
7
Col.dr.Ivan Raileanu, Gestionarea crizelor, 2000, p.5
8
Ion Chiciudean, Gestionarea crizelor de imagine, 2000, p.36
9
Boorstin Daniel I., The Image, A Guide to Pseudo-Events in America ,New-York,SUA,Atheneum ,1985
6din 13
 Criza de imagine – situatie evitata de orice organizatie – presupune deteriorarea
gradului de notorietate, precum si a increderii si reputatiei institutiei 10. Gestionarea ei
eronata poate duce la disparitia organizatiei.
Odata ajunsa in vizorul mass-media, organizatia trebuie sa puna in aplicare un plan
eficient de gestionare a crizei pentru a solutiona cat mai rapid situatia existenta si a diminua
efectele negative.
In majoritatea cazurilor, criza de imagine provoaca o criza organizationala. Se
impune, deci, solutionarea ambelor crize si promovarea unei noi identitati a organizatiei. Un
exemplu pozitiv in acest sens este imaginea Jandarmeriei romane, care printr-o campanie
foarte bine sustinuta a reusit sa depaseasca o criza profunda.
Procesul comunicational, dificil chiar si in cele mai bune momente, este pus la
incercare in cazul situatiilor de criza, cand exista un inalt grad de incertitudine, cand
informatiile verificabile, care confirma sau sprijina evenimentele in curs de desfasurare, ar
putea sa lipseasca.
Oamenii cauta in permanenta informatii si tind sa devina dependenti de media. Criza
obliga astfel organizatiile sa ofere cat mai rapid cu putinta informatii corecte si complete
presei si publicului. Minimalizarea si ignorarea crizei, precum si tratarea presei ca un
adversar conduce la un esec11. Controlul asupra informatiei transforma crizele in oportunitati.
Rezolvarea eficienta a crizei de imagine este influentata de conceptia despre crize si
tehnicile puse in aplicare in vederea solutionarii lor. Sunt vizate atat problemele legate de
functionarea efectiva a organizatiei, cat si aspectele comunicationale.
Nu cred ca trebuie explicat mecanismul care a condus la falimentul unor banci si
fonduri de investitie puternice din Romania anilor ’90. In acest caz au fost incalcate toate
regulile unei comunicari viabile, periclitandu-se astfel securittea nationala.
Un plan de gestionare a crizelor bine definit si o comunicare eficienta sunt
imperative in situatii de criza.

2.3 PLANUL DE GESTIONARE AL CRIZELOR SI SECURITATEA NATIONALA

In cazul unor evenimente neplacute pentru organizatie, primul organism care trebuie
sa intre in actiune este echipa de planificare.
Aceasta echipa are obligatia de a prevedea crizele cu care s-ar putea confrunta
organizatia in viitor si de a elabora planul de gestionare a crizei si de comunicare in situatie
de criza. Tot ea este cea care stabileste celula de gestionare a crizelor. In functie de tipul de
criza cu care se confrunta organizatia, se va modifica si componenta celulei de criza,
adaugandu-se reprezentanti ai altor structuri cu care va trebui sa se asigure cooperarea
(politie, primarie, protectia mediului, procuratura etc.).
De profesionalismul si buna functionare a echipei depinde solutionarea rapida si fara
efecte negative pe termen lung a crizei. Indeplinirea responsabilitatilor este conceptul de
baza. Problemele apar daca responsabilitatile nu sunt indeplinite sau daca nu sunt depasite.
Tocmai pentru a evita o astfel de situatie este necesara testarea periodica a planului de
gestionare a crizei. Asa se poate stabili la timp care sunt erorile sau punctele slabe care se pot
corecta in eventualitatea unei crize reale. Este benefic sfatul unor experti din afara
organizatiei, care pot depista mai usor neregulile si sugereaza variante si strategii alternative.
Nu este suficienta constituirea unei celule de criza; trebuiesc stabilite sarcini
clare pentru toti membrii ei, astfel asigurandu-se pregatirea fiecarui membru in parte,
evitandu-se, intr-o situatie reala, preluare sarcinilor doar de o singura persoana.

10
Wendy Grant, Rezolvarea conflictelor, Editura Teora ,Bucuresti,1997,p.35
11
Ion Chiciudean,Gestionarea crizelor de imagine,Editura comunicare ro.,2000,79-88
7din 13
2.4 EVALUAREA NIVELULUI DE PREGATIRE AL ORGANIZATIEI PENTRU
CRIZA

Odata stabilit planul de gestionare a crizelor, trebuie avuta in vedere diagnosticarea

nivelului de pregatire al organizatiei pentru gestionarea crizelor.
Diagnosticarea presupune observatii referitoare la patru niveluri ale organizatiei :
psihologic, cultural, structural si strategic. Din acest punct de vedere se poate elabora un
model concret al organizatiilor predispuse la criza si al celor pregatite pentru criza12 :

2.5 COMUNICAREA IN SITUATII DE CRIZA

Chiar si un plan excelent de gestionare a crizelor nu este in masura a rezolva o situatie

tensionata daca nu sunt respectate regulile de baza in ceea ce priveste comunicarea.
In multe evenimente, mai ales cele soldate cu victime omenesti, familiile victimelor
sunt anuntate de catre presa; in dorinta de a rezolva cat mai repede criza, unele organizatii
neglijeaza cele mai elementare notiuni de PR (cazul victimelor accidentelor de munca, a
accidentelor aviatice etc.).
Trebuie invatat din erorile altor organizatii astfel incat unele greseli sa nu se mai
repete.
Oricand, orice organizatie, poate apare pe paginile ziarelor, cu litere de o schioapa.
Tocmai de aceea este necesara schitarea unui plan de comunicare pentru situatie de criza (tip
de comunicare verbala sau scrisa prin care se transmit informatii privind riscul in legatura cu
siguranta nationala, cu sanatatea publica, a mediului inconjurator etc.).
Nu trebuie uitat ca in astfel de situatii se comunica cu publicuri ostile, eterogene sau
ingrijorate. Trebuie avut in vedere faptul ca :
 Riscurile descoperite direct tind sa fie mai usor acceptate decat cele descoperite
involuntar ;
 Daca se detine controlul asupra evenimentelor, riscul va fi mai putin perceput ;
 Perceptia riscului capata proportii daca expertii au pareri contrare ;
 Gravitatea consecintelor afecteaza perceptia riscului.
Acestea sunt cateva din elementele de la care trebuie plecat in alcatuirea planului de
comunicare. In relatia organizatiei cu publicurile tinta, accentul trebuie sa cada pe cooperare
si intelegere reciproca, nu doar pe convingerea unui public sceptic de bunele intentii ale
organizatiei.
 Trebuie inteleasa preocuparea publicului ;
 Trebuie simplificate si clarificate mesajele ;
 Legatura permanenta cu publicul, mai ales pe terenul sau ;
 Deschiderea dialogului de catre organizatie ;
 Ascultarea parerilor pro si contra ;
 Punerea bazelor unei coalitii ;
 Crearea impresiei publicului ca participa la procesul decizional.
O greseala 13 care se face frecvent de catre unele organizatii consta in refuzul
comunicarii cu presa, implicit cu comunitatea, si neasumarea responsabilitatilor. ,,Nu
comentam’’ - este o greseala de fond, care automat conduce la speculatii si la o mass-media
ostila.
In timpul unei crize mass-media detine un rol important. Oamenii devin dependenti de
mass-media. Ei cauta informatii care sa confirme evenimentele petrecute si sa prezinte
cauzele problemei. Mass-media sunt folosite ca mijloc de supraveghere. In functie de
relatarile lor, oamenii hotarasc daca vor mai avea incredere sau nu intr-o organizatie, daca vor
mai depune bani la banca x, daca il vor mai sustine pe omul politic y, etc.

12
Stancu Valentin, Relatii publice.Succes si credibilitate,Editura Concept Publishing,Bucuresti,1997
13
Mircea Dan, Relatiile cu presa, Bucuresti, editura Militara, 2000
8din 13
 O buna comunicare cu presa asigura salvarea imaginii institutiei chiar si in momentele
dificile. Pentru a raspunde interesului manifestat de public, presa are nevoie de informatii de
la organizatiile implicate. De cele mai multe ori PR – istul este cel care trebuie sa faca fata
cascadei de intrebari si asta numai in cateva ore.
Desi este dificil de dat ,,retete’’ exista cateva linii directoare pentru asigurarea unei
comunicari eficiente si pentru a prezenta credibilitate in relatiile cu mass-media :
 Minciuna sau ascunderea unor informatii vor amplifica si prelungi criza ;
 A spune ,,nu comentez ’’ inseamna ca organizatia este culpabila ;
 Evitarea, in cadrul interviurilor, de a cauta scuze pentru propria persoana; nu
trebuie scapata oportunitatea de a pleda pentru organizatie.
 Nu trebuiesc depasite termenele limita in cazul brifing-urilor si a conferintelor
de presa ;
 Trebuiesc stabilite relatii bune cu presa inainte de aparitia unei crize; daca
jurnalistii stiu ca organizatia comunica in mod credibil, vor acorda mai multa
credibilitate in situatii dificile.
Mesajele elaborate in situatii de criza trebuie sa fie simple, sa fie intelese, crezute si sa
atraga atentia.
Trebuie spus: CE s-a intamplat ?...UNDE ?...CAND?...CUM?...Care sunt EFECTELE? (in
ordinea importantei: oameni, mediu, propietate, bani)...cui revine
RESPONSABILITATEA?...
Trebuie invatat din greselile altora si nu trebuie uitat in nici un moment faptul ca, printr-
o comunicare corecta, oportuna si eficienta, organizatia poate depasi o criza, isi poate reface
imaginea si poate transforma aceasta criza intr-o oportunitate cu efecte benefice asupra
dezvoltarii ulterioare.

2.6 DISFUNCTIONALITATI IN COMUNICARE SI SECURITATEA NATIONALA

Comunicarea poate deveni cauza unor crize, unor puternice disfunctionalitati intr-o
organizatie; neintelegerea asteptarilor receptorilor, incompatibilitati de orice natura,
defectiuni la nivel comportamental etc., nu numai ca nu produc reactiile asteptate de
communicator, ci pot genera reactii adverse, uneori blocaje puternice, neintelegeri intre
diferite structuri care pot conduce, in cele din urma, la disparitia organizatiei.
Literatura, de toate genurile, ne infatiseaza o multime de situatii cand activitati de
mare insemnatate au fost compromise din cauza defectiunilor ivite in procesul comunicarii 14,
desi sub alte aspecte erau intrunite conditiile de eficienta : forte umane, timp si mijloace
materiale.
Cauzele perturbarii in comunicare sunt, de regula, de natura umana, subiectiva.
,,Omul, ca element al retelei de comunicare omite sau modifica o serie de mesaje, in mod
voit sau nevoit, liber sau constrans, constient sau inconstient. Dar indiferent de cauze si de
forma pe care o imbraca manifestarile de acest fel, el nu reproduce exact mesajele, uneori le
prezinta in lumina defavorabila, iar alteori cu exagerari laudative’’15.
Relatiile interumane normale sufera frecvent din cauza nepotrivirilor privind
gusturile, preferintele de orice fel, aspiratiile, nivelul de cultura, deprinderile si obisnuintele
comportamentale, insusirile temperamentale contradictorii, convingerile politice sau
religioase opuse, apartenenta etnica, rasiale si chiar regionale, trasaturile de caracter reciproc
sau unilateral deranjante, aspectul fizic, amintirea unor conflicte anterioare, ideile
preconcepute, prejudecatile de tot felul si existenta intereselor opuse.
Frecvent comunicarea nu decurge normal pentru ca emitentul neglijeaza aspectele de
ordin psihologic implicate in receptarea si acceptarea mesajului16. 
14
Gheorghe Aradavoaice, Comunicarea in mediul militar, Editura AISM, 1997, cap.13
Ion Petrescu-Management, Editura Militara,1997, p.245
15

16
Gheorghe Aradavoaice, Comunicarea in mediul military, Editura AISM, 1997, cap.13
9din 13
 Receptarea defectuoasa a mesajului se produce si in situatia cand acesta este prea
detaliat, vrand sa explice totul, cu lux de amanunte, inclusiv notiunile banale, de larga
circulatie. Temandu-se ca nu cumva vreunul din auditori sa ramana cu ceva neclar,
vorbitorul o ia mereu lateral, pe orice raspantie sau ramnificatie se iveste, facand tot timpul
paranteze la paranteze pana ce atat el, cat si ascultatorii pierd firul expunerii.
Printre factorii psihologici cu actiune perturbatoare a comunicarii un rol cu totul
aparte revine celor de ordin temperamental si caracterial.
Insusirile contradictorii innascute ale firii oamenilor reprezinta una din cauzele des
intalnite ale dificultatile din relatiile cu cei din jur. Lucrurile se complica si mai mult ca
urmare a faptului ca insusirile temperamentale se reflecta mai mult decat se admite public in
trasaturile de caracter. Intercomunicarea este influentata substantial de tipul temperamental
caruia apartin interlocutorii.
In imprejurarile cand cantitatea si intensitatea stimulilor depaseste capacitatea omului
de a prelucra informatia si de a reactiona corespunzator, intreaga sa condita este
dezorganizata, se degradeaza starea de sanatate fizica si mentala. Comunicarea se
deterioreaza profund, oamenii reactioneaza fara nici o logica.
Istoria este plina de intamplari tragice 17 provocate de deteriorarea comunicarii in
conditii de stres. De exemplu, dupa plecarea avioanelor japoneze, dupa atacul surpriza de la
Pearl Harbor, soldatii de la sol si de pe navele americane, au doborat mai multe avioane
proprii care, plecate cu 14 ore in urma de pe coasta de vest a SUA, veneau sa aterizeze.
Mult mai trist pentru noi, in decembrie 1989, la autogara Otopeni, cand soldatii
romani au tras in plin in autovehiculele cu militari ai Ministerului de Interne trimisi in
ajutorul lor. In acele zile, tot romanul se ruga si privea cu entuziasm cum zeci de oameni
(ulterior aflandu-se ca erau complet nevinovati) erau macelariti in diferite puncte ale
capitalei.
Din pacate, efectele emotiei asupra comunicarii sunt mult mai numeroase, desi nu
toate sunt la fel de vizibile.

3.COMUNICAREA CU MASELE

,,Cateodata ii poti pacali pe toti oamenii, pe unii ii poti pacali

chiar intotdeauna, dar intotdeauna si pe toti oamenii nu vei
reusi sa-i pacalesti niciodata’’
Abraham Lincoln

Gustave Le Bon este cel care pune bazele teoriei despre comportamentul colectiv 18.
Teoria sa despre comportamentul social se poate explica cel mai bine printr-un enunt de tip
cauzal stimul – contagiune. Pentru a intelege mai bine trebuie sa pornim de la definitia data
de autor multimilor: “Multimea este o reuniune de indivizi oarecare, indiferent de
nationalitate, profesie sau sex, indiferent de imprejurari care ii aduna impreuna”. Inca de la
aceasta definitie se poate intui cu usurinta conceptia lui Gustave Le Bon despre
comportamentul multimilor pentru ca o astfel de reuniune cat se poate de eterogena nu va fi
foarte greu de stapanit si dirijat.
Intr-o astfel de comunitate, spune autorul, personalitatea constienta dispare formandu-
se un “suflet colectiv” ce prezinta trasaturi distincte. O astfel de multime are cateva

17
Walter Lord, Pearl Harbor, Editura Militara, 1988, pag.136-189
18
Gustave Le Bon, Psihologia multimilor, 1895
10din 13
caracteristici care o definesc. Masele, dupa cum spune Gustave Le Bon, sunt impulsive,
versatile si iritabile.
O perspectiva diferita asupra copmprtamentului social ne este oferita de catre Herbert
Blumer19 (1900 – 1972) care transforma contagiunea mentala despre care vorbea Le Bon in
contagiune comportamentala. In acest sens el propune o noua teorie: Teoria reactiilor
circulare.
O alta perspectiva, total diferita, asupra comportamentului social este oferita de catre
Ralph Turner20. Exista, dupa parerea sa, o continuitate intre comportamentul de grup si cel
colectiv. Aceasta continuitate este data de norma, interesand numai modalitatea in care ia
nastere aceasta norma. De aceea, aceasta teorie poarta, in cadrul psihosociologiei, numele de
Teoria emergentei normei. Astfel se renunta definitiv la cele enuntate de Gustave Le Bon prin
Teoria contagiunii mintale.
In 1962, James Devies lanseaza o noua abordare a comportamentului social prin care
autorul doreste sa destrame falsul mit al multimilor si sa explice exact rolul acestora. In acest
scop, el concepe o noua teorie Teoria curbei in J sau Teoria convergentei.
Un bun lider este mai mereu urmat de catre mase datorita imaginii sale care inspira
siguranta si putere. Este, deci, important sa stabilim care sunt acele calitati care il face pe un
simplu membru al unei comunitati un lider convingator pentru ca de el depinde in mare
masura comportamentul social al celorlalti, asa cum este reliefat in teoria de tipul stimul
contagiune mintala a lui Gustave Le Bon care vorbeste despre un bun lider.
Pe parcursul desfasurarii unei crize, mass-media acuza faptul ca cenzura la care a fost
supusa, de o organizatie sau alta, a adus grave prejudicii asupra calitatii si corectitudinii
reliefarii unui eveniment.
Profesorul Clem Lloyd a identificat trei cerinte minimale ale unui jurnalist pe timpul
desfasurarii unui conflict. Daca doar una din aceste cerinte nu este indeplinita, calitatea si
promptitudinea mediatizarii evenimentului respectiv va fi profund afectata21.
O alta cerinta importanta a jurnalistilor este aceea de a avea dreptul si posibilitatea de
a transmite informatiile si reportajele lor din teren, impreuna cu dreptul de a investiga la fata
locului si de a face cunoscut rezultatele acestor investigatii. In multe situatii, acest lucru nu
este posibil, refuzul autoritatilor avand ca scuza apararea secretului militar si a vietii
propriilor oameni. Presa este acuzata, de multe ori, ca nu respecta nici o regula si nici o lege;
in dorinta gasirii senzationalului, pentru a avea un avantaj in fata concurentei, intr-adevar,
sunt situatii in care sunt transmise date cu caracter secret, care pot aduce prejudicii grave
asupra desfasurarii evenimentelor. De asemenea, imaginile transmise, avand pe fundal
imaginea unor oameni raniti sau decedati, au un impact foarte mare asupra moralului,
provocand drame uriase familiilor implicate activ sau pasiv in desfasurarea conflictului.
In ceea ce priveste pe corespondentul trimis la locul de desfasurare al unui
conflict(corespondentul de razboi) si pe editorul acestuia, marea lor intrebare de ordin etic si
moral priveste atitudinea concreta a acestora in momentele de conflict, atunci cand prapastia
dintre teorie si practica cere o reactie rapida si prompta. Conform teoriilor lui Kevin
William22, exista cateva probleme majore de ordin etic si profesional carora trebuie sa le faca
fata jurnalistul aflat pe teren in timpul unui conflict.
John Hartley23, in lucrarea sa din 1982 -,,Sa intelegem stirile’’- a identificat nu mai
putin de doisprezece conditii pe care trebuie sa le indeplineasca un eveniment pentru ca sa
acceda la pozitie de stire de presa.
Toate aceste imperative ale unei stiri de presa, impuse de formula contemporana a
informatiei – spectacol, s-au coagulat pe fondul aparitiei a doua fenomene definitorii pentru
mass-media ultimelor doua, trei decenii: efectul Hilton asupra jurnalistilor si concentrarea

19
Herbert Blumer, Comportamentul colectiv,1969
20
Ralph Turner, Comportamentul colectiv, 1957
21
Clem Llyod, The Case for the Media, 1992, p.63
22
Kewin Williams, Something more important than truth, 1992, p.155-168
23
Brian Dutton, The media, Editura Scripta, Bucuresti 1992, p.55-75
11din 13
organelor de presa in mari trusturi internationale, constituite pe baza unor interese
economice transnationale24.
Intr-o societate refugiata seara de seara in fata micilor ecrane, in care cetatenii de rand
citesc din ce in ce mai mult ziarele si mai putin cartile, in care oamenii s-au obisnuit sa
discute, exceptand strictele interese de afaceri, mai mult despre ce se intampla in Orientul
Mijlociu si in Balcani, decat despre necazurile veciniulor si prietenilor, mass-media ocupa, in
mod firesc, rolul de vector strategic in conducerea treburilor lumii. In cadrul tratativelor
GATT de la sfarsitul anului 1993, SUA au facut eforturi si presiuni enorme pentru includerea
produselor audiovizuale in categoria celor apartinand ,,comertului liber’’, nesubventionate si
nesustinute de stat, tocmai pentru a-si mentine suprematia asupra armei audiovizualului fara
de care, asa cum spunea cineastul Spike Lee ,,America nu ar mai fi America, o mare putere
mondiala’’25.
Recentul razboi incheiat in Irak a demonstrat o relatie speciala intre presa si armata, o
conexiune care a aratat intregului mapamond un spectacol trist, o realitate cruda cu mii de
victime omenesti, o drama pornita din orgolii si neintelegeri…

Bibliografie

 CALIN HENTEA -,,150 de ani de razboi mediatic’’, Editura Nemira, 2000.

24
Gerard de Selys, Minciuni mass-media, Editura Scripta, 1992, p.15, 16, 95
25
Viorel Domenico, Audiovizualul in sistemul securitatii nationale, RIM nr.3/1999
12din 13
 GHEORGHE ARADAVOAICE-,,Comunicarea in mediul militar’’, Editura AISM,
1997.
 DALE CARNEGIE-,,Cum sa vorbim in public’’, Editura Curtea Veche, 2000.
 SIMION BONCU-,,PRESA-caine de paza al democratiei’’, Editura LICORNA,
1998.
 ION CHICIUDEAN, TONES VALERIU-,,Gestionarea crizelor de imagine’’,
Editura SNSPA, 2000.
 MIRCEA DAN-,,Relatiile cu presa’’, Bucuresti, Editura Militara, 2000.
 VALENTIN STANCU - ,,Relatii publice. Succes si credibilitate’’, Editura Concept
Publishing, Bucuresti, 1997.
 CORNELIUS HELENA FAIRE -,,Stiinta rezolvarii conflictelor’’, Editura Stiinta si
Tehnica, Bucuresti, 1996.
 ENATESCU VIRGIL-,,Comunicarea extraverbala’’, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1987.
 REVISTA DE ISTORIE MILITARA-Colectia 2001-2003.
 PETER YOUNG, PETER JESSER -,,The media and the military’’, Editura Nemira,
2000.
 GUSTAVE LE BON, Psihologia multimilor, 1895.
 BRIAN DUTTON-„The media’’, Editura Scripta, Bucuresti, 1992.
 WENDY GRANT-,,Rezolvarea conflictelor’’, Editura Teora, Bucuresti, 1997.
 SERGE MOSCOVICI-,,Psihologia Sociala si masina de fabricat zei’’, 1994.
 GERARD DE SELYS-,,Minciuni mass-media’’, Editura Scripta, 1992.
 Legea nr.544/2001 privind accesul la informatiile de interes public.
 Legea 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate.

13din 13