A

Ce Este Compoziția, și De
Ce Este Atât de Importantă
în Desen?   
by Monika Zagrobelna1 Nov 2016
Română
Length:LongLanguages:
Drawing Theory CompositionDrawingCreativity
This post is part of a series called Learn How to Draw.
Cartoon Fundamentals: How to Draw a Cartoon Face Correctly
How to Draw a Rose
Romanian (Română) translation by Szasz Katalin (you can also view the original English article)

Desenarea este o abilitate complexă. Trebuie să învățați lucruri, cum ar fi:

abilitatea manuală, tehnica creionului, precizia, perspectiva, gestul, anatomia,
lumina și umbra ... Dar chiar și atunci când sunteţi un maestru al acestor lucruri,
chiar dacă poza are toate aceste elemente  la un loc, încă mai poate fi ceva în
neregulă cu ea. Acest factor evaziv se numește compoziție.

Compoziția rea, poate distruge chiar și impactul operelor de artă cele mai
lustruite. Cu toate acestea, acest subiect este adesea prezentat în lecțiile de
desen, cu doar câteva exemple despre compoziția bună sau rea, lăsând totul pe
seama intuiţiei voastre.

În acest articol aș dori să adopt o abordare mai practică a compoziției. Ce este,

de fapt? Din ce se compune? Și, mai presus de toate, cum puteți să vă asigurați
că compoziția va fi reuşită, înainte să plasați prima linie, în loc să vedeți
greşeala, după ce ați terminat totul? Continuați să citiți și vă voi răspunde la
aceste întrebări!

Ce Este Compoziția și De Ce Este Atât De

Importantă?   
Pentru a spune cât mai simplu posibil, compoziția este un aranjament de
elemente, care ne face să le vedem ca pe un ansamblu. Fiecare operă de artă
are o anumită compoziţie. Fie o creați conștient, fie accidental, dar nu puteți crea
un desen fără ea.

Într-un sens mai practic, compoziția este relația dintre elementele imaginii. Și
această relație,  nu elementele, le observăm prima dată. În același timp, este de
fapt, invizibil pentru noi. E ca și scheletul unei creaturi vii - nu poți vedea oasele,
dar fac corpul să arate așa cum este. Fără schelet nu ar exista nici o formă.  

Scheletul crează forma, în timp ce rămâne invizibil pentru noi.

Cu toate acestea, este forma pe care o vedem și, dacă încercați să desenați
numai forma, s-ar putea să ajungeți la ceva nenatural. Puteți crea din greșeală o
formă care să arate corect, dar conștientizarea influenței scheletului crește
șansele acestui lucru.

Este acelaș lucru cu compoziția. Puteți încerca să ghiciți cum să plasați

elementele imaginii și să doriți tot ce este mai bine, dar puteți, de asemenea, să
aflați ce face o creaţie de artă să fie bună, și să utilizați aceste cunoștințe în
avantajul propriu. 

Compoziția bună înseamnă echilibru. Prea mult este la fel de rău, ca și prea
puțin. În cazul în care desenul este un fel de mâncare, compoziția este
asezonarea. Nu contează cât de mult timp aţi petrecut în bucătărie,
condimentele folosite în mod necorespunzător, pot ruina întregul proces. Dar ce
înseamnă "corect"? Și care sunt "condimentele" compoziției?  

Care Sunt Elementele de Compoziție în

Desen?  
Deoarece compoziția este o relație, trebuie să existe cel puțin două elemente,
pentru ca acest lucru să aibă loc. Această relație, dintre ele, se poate baza pe
mai mulți factori, ceea ce face ca această problemă să fie atât de complicată. Să
le abordăm unul câte unul. 

Încadrarea Și Spațiul Negativ  

Deși, compoziția necesită cel puțin două elemente ca să apară, nu puteți evita
crearea unei compoziții prin desenarea unui singur element. Întotdeauna va
exista o relație între acel element și cadru.

Prin "cadru" nu mă refer doar la cadrele bogat ornamentate ale picturilor

tradiționale. Cadrul este granița ilustrației. Chiar dacă nu vă interesează deloc,
un cadru este creat din marginile colii de hârtie sau, dacă faceți o fotografie a
acesteia, prin decupare.

Cu alte cuvinte, un cadru este o graniță între ceea ce face parte din opera de
artă, și ceea ce nu. Această graniță devine o parte a compoziției imediat ce
desenați ceva în ea - este mini-universul operei de artă. Atunci când vă arătați
arta cuiva, ochii lor privesc întregul cadru în ansamblu, indiferent unde este
desenul real. 

1 opere de artă; 2 - nu operă de artă    

Aici ajungem la problema spațiului negativ. În imagine, nu vedem numai ceea ce

este desenat, ci și ceea ce nu este. Zona dintre desen și cadru nu înseamnă
"nimic". Vedem acest lucru, chiar dacă nu a fost creat conștient. Putem ignora
acea parte, dar ea se adaugă la sensul imaginii, și influențează percepția
noastră asupra ei.  

Spațiu pozitiv sau spațiu negativ - atunci când creați unul, celălalt este creat
automat  

Exemple 

Aici, desenul este foarte mic în comparație cu restul zonei operei de artă.
Privitorul va vedea spațiul și caracterul. De fapt, spațiul este steaua acestei
imagini! Dacă asta ați vrut, nu este nimic în neregulă cu această compoziție -
arată insignifiția caracterului, care poate fi utilă. În cazul în care nu acesta a fost
obiectivul vostru, și aţi vrut ca personajul să fie steaua, atunci este o greșeală.

Aici avem situația opusă. Personajul ocupă aproape tot spațiul, și în consecință,
el însuşi devine spațiu. Caracterul aici este, de fapt, opera de artă - şi nu un
caracter al operei de artă. În schimb, detaliile sale devine caracterele. 

Aici personajul arată ca şi cum ar încerca să părăsească opera de arta. Privitorul

ajunge să vadă o întreagă zonă goală, și un caracter neinteresat de propria sa
afișare. Este bine sau rău? Din nou, este o chestiune de intenție.  

Exercițiu

Cum puteți face această compoziție mai interesantă? Indiciu: nu există numai o
singură soluție corectă pentru fiecare. 

Contrast
Compoziția poate fi explicată în principal, prin prezentarea comparației dintre
elemente. Contrastul este o măsură a diferenței dintre ele. Este foarte important,
pentru că vedem prin comparație - comparăm spațiul alb cu liniile întunecate,
pentru a vedea un desen.

Contrastul face lucrurile mai interesante, pentru că ne atrage atenția. Separă

două lucruri, făcându-ne să le privim individual. Imaginile de mai jos au același
număr de elemente, dar cel din dreapta, are un contrast mai mare. Care
compoziție vi se pare mai interesantă? 
 Contrastul mare vă ajută să găsiți un element rapid, şi vă oferă o sclipire
bruscă de interes. Contrastul scăzut arată același lucru, dar mai lent, cu mai mult
efort, şi rezultă o reacție atenuată.
Când vă uitați la o imagine  comparați diferitele caracteristici ale elementelor,
pentru a le grupa vizual şi pentru a obţine o reacție mai rapidă. Cu cât este mai
mare contrastul, cu atât este mai ușor să se facă o astfel de grupare și cu atât
mai satisfăcător este  sentimentul. Există multe caracteristici pe care le putem
folosi pentru a măsura contrastul:

1. Dimensiune (mare vs. mic)  

2. Forma (ascuțită vs. abruptă, oblongă vs. rotundă)
3. Umbrirea (întuneric vs. luminos)
4. Nuanță (roșu vs. verde, albastru vs. portocaliu)
5. Materiale (strălucitoară [Link]ă)
6. Tema (un lup mare, rău vs. un bebelaş, natură moartă vs. mișcarea) 

Putem folosi toate aceste caracteristici, pentru a crea un contrast în compoziția

noastră. Dar, există o capcană aici. Contrastul are nevoie de echilibru ca să
funcționeze. Prea multe lucruri diferite devin un singur lucru - haos. Prea puține
lucruri devin, de asemenea, un alt lucru - ordine. Ca să obțineţi un efect natural,
trebuie să echilibrați haosul și ordinea.  

1-haos; 2-echilibru; 3-ordine   

Contrastul este atât de puternic, pentru că are un sens evolutiv - ne face să

vedem capul unui leu într-o mare de iarbă sau un fruct roșu printre frunzele verzi.
Ne atrage atenția asupra a ceea ce este important. Și astfel trebuie să îl folosiți
şi în compoziția  personală: să atrageți atenția asupra a ceea ce este important.

Desigur, asta înseamnă că trebuie să decideți ce este important și ce este doar

un fundal. După asta, este doar o chestiune de a le oferi caracteristici opuse. Nu
este nevoie să le folosiți pe toate sau să le faceți pe toate opuse. Totul este o
chestiune de alegere stilistică - realismului nu-i place exagerarea, dar stilurile de
desene animate tânjesc ea. 

Stilul Chibi folosește contrastul dintre un mic corp și un cap imens, pentru a
face personajul să pară drăguț ca și un bebelaş.

Exemple

Fiecare, dintre aceste obiecte, ar fi plictisitoare dacă ar fi fost plasate separat.

Împreună creează o relație, și asta este cea ce vedem noi - nu două obiecte, ci
un simț al dimensiunii.

Aici se pierde simțul dimensiunii. Prea mult contrast produce haos, creând mai
degrabă un model dezordonat decât o scenă.

Dar haosul poate fi un fundal extraordinar pentru un element important, pe care

dorim să-l arătăm! Dacă acesta diferă destul de mult de haos, va fi primul lucru
care va fi văzut, şi astfel face fundalul nesemnificativ.

Exercițiu

Care dintre aceste compoziții sunt interesante, și care nu? De ce?

Ritm 
Adesea, spunem că compoziția se referă la dispunerea elementelor - poziția lor
față unul de altul. Dar există aranjamente corecte și incorecte? Nu chiar, dar
există un lucru sigur - anumite aranjamente au un sens pentru noi.
Ritmul este o scurtătură vizuală, pe care o deţine creierul nostru. Dacă unele
elemente urmează un ritm, nu avem nevoie să ne uităm la ele unul câte unul - un
șir de șine este un gard, un "nor" de frunze este o coroană de copac etc. Dar, de
asemenea, înţelegem sugestii subtile, separarând obiectelor naturale ("așa cum
ar trebui să fie") de cele nenaturale ("cum le-a făcut cineva").

Ritmul creează un contrast diferit. În această imagine, floarea mică ne atrage

atenția, nu numai pentru că este mică în comparație cu cele mari, ci  şi pentru că
rupe ritmul. Transformă "un rând de flori" în " o floare mică printre cele mari". 

Dar nu este doar o chestiune de contrast. Ritmul ne face să vedem ceva ce încă
nu a fost desenat. Un rând de pietre înseamnă că cineva le-a pus aşa în acel
mod. Un "nor" de frunze pe un copac, înseamnă că aparțin aceleiași plante.
Elementele care merg în aceeași direcție înseamnă că sunt conduse de aceeași
putere (fie că este vorba de vânt sau de teamă).

Asta oferă informație suplimentară imaginii. Și această informație nu trebuie să

fie întâmplătoare, deoarece se adaugă la impactul compoziției.  Doar uitaţi-vă:
un simplu desen cu tema „pește înotând“ poate fi transformat în „înfruntând
curentul“, doar prin ruperea ritmul.

Ritmul (sau spargerea acestuia) nu trebuie să se întâmple accidental.

Înseamnă ceva - nu lăsaţi acest sens să stea în calea mesajului dorit.

Exemple

Ritmul spart al unui gard rupt, ne atrage imediat atenția. Ce s-a întâmplat?  A
fost o turmă de vaci nebune sau doar un fermier beat cu un tractor? O poveste
începe să se desfasoara doar prin ruperea ritmului.

Această compoziție se referă la ordine. Există un contrast al mărimii aici, deci

este interesant, dar vedem ceva mai mult aici: este 100% realizat și controlat de
om. Totul se îndreaptă spre haos, dar cineva oprește această tendință. 
Iată o situație similară, cu arborii plantați de oameni. Această compoziție este
simplă, şi totuși, există o anumită frumusețe în acest ritm previzibil. 

Exercițiu

Ce vă spun aceste compoziții?  

Puncte Focale (Puncte de interes) 

Desenul nu este doar un set de linii aleatorii. Ar trebui să însemne ceva, dar
chiar și cel mai uimitor mesaj va fi deranjant atunci când se citește greșit - de
exemplu, când este citit de la sfârșit.

Compoziția poate fi utilizată pentru a determina privitorul să vadă exact ce vrem

noi să vadă, exact în ordinea cea mai eficientă pe care am ales-o, pentru ca
mesajul să fie înțeles. Dacă ignorați acest lucru, privitorul va  avea o primă
impresie complet greșită, renunțând la opera de artă, înainte de a înțelege
adevăratul ei sens.

Când ne uităm la o imagine, mai întâi căutăm lucrurile la care să ne uităm.

Ordinea înfățișării este importantă, pentru că, chiar dacă este nevoie de
milisecunde pentru a vedea totul, în natură, o milisecundă poate fi o chestiune
de viață și de moarte. Vrem să ne asigurăm că vom vedea mai întâi cele mai
importante elemente.

Când planificați o compoziție, trebuie să decideți care sunt acele "elemente

importante". Apoi, puteți folosi contrastul, pentru a le face să iasă în evidență și
ritmul, pentru a crea o cale pentru privitor să le privească într-o anumită ordine.

Exemple 
Să analizăm din nou exemplul anterior. Toate liniile ne conduc spre centru. Priviți
acolo, înainte să observați drumul sau copacii. Indiferent ce aţi pus, va fi
observat prima dată.

Aici este mai subtil, pentru că liniile de ritm sunt complet în corpul animalului.
Ochii alunecă de-a lungul ei fără nici un punct de oprire. Acest lucru se adaugă
la simțul mișcării.

Aici, contrastul vă face să vă uitați, mai întâi la figura asta mare. Apoi, căutând
informații complete, vă uitaţi exact unde se uită ei.

Exerciţii

Ce observaţi mai întâi, când vă uitați la aceste exemple? Cum vi se mișcă ochii?
De ce?

Cum  Puteţi Crea O Compoziție

Interesantă 
Acum știţi ce este compoziție și cum să găsiţi defectele în ea. Dar nu vă ajută,
dacă ați terminat un desen și numai atunci descoperiți că ați lăsat prea mult
spațiu negativ, sau ritmul a făcut ca peisajul să arate artificial. De aceea trebuie
să vă gândiți la compoziție, înainte de a plasa prima linie.

Dar cum puteţi face asta, dacă nu ştiţi cu siguranţă ce veţi desena? Planurile au
tendința de a face totul rigid și plictisitor, iar spontaneitatea nu poate fi
planificată. Să vedem cum putem rezolva asta.
 Desene în Miniatură
Nu este nevoie să creați un desen finalizat pentru a-i judeca compoziția.
Observați, că nu am menționat despre detalii în partea teoretică. Din cauză că
nu contează în compoziție. Sunt văzute ca ultimul lucru din imagine, mult după
ce am înțeles la ce ne uităm.

De aceea, nu trebuie să terminați un desen, pentru a vedea impactul pe care îl

creează. Trebuie doar să vedeți cadrul, contrastul, ritmul și punctele focale. Și le
puteți schița destul de repede, pentru a vedea cum funcționează elementele
împreună!

Noi numim această metodă desenarea în miniatură. O miniatură, este o versiune

miniaturală a unei opere de artă, pe care o vedeți adesea înainte de a deschide
versiunea originală. Nu puteți vedea detaliile în miniatură, dar veți vedea tot ce
este mai important în imagine.

Un grafic miniatural vă spune despre ce este imaginea, dar de fapt, fără a

spune ceva exact. Imagini din Cum să Creaţi o Manipulare Foto in Adobe
Photoshop al unui Bebe Drăguţ de Dragon 

Pentru a crea miniaturi, mai întâi desenaţi un set de cadre, care vor fi versiunile
miniaturale al cadrului întenţionat (de exemplu, dreptunghiuri mici ale proporțiilor
foaiei de hârtie). Apoi, schițați o versiune foarte generală a desenului. Forme
simple, siluete simple, umbre simple - este tot ce aveți nevoie pentru a vedea,
dacă compoziția funcționează așa cum doriți. Puteți, de asemenea, să
experimentați liber, fără a vă pierde timpul.

Schițele în miniatură nu trebuie să fie curate, deci, să nu petreceți mult timp

cu fiecare în parte; doar schițaţi-vă ideea, și judecați-le pe toate mai târziu.

Puteți afla mai multe despre desenul miniatural aici: 


Pictură Digitală 101: Desenul Miniatural pentru Începători
Imaginile miniaturale sunt schițe brute, dar care fac o mare diferență. În această continuare a seriei
noastre Pictură Digitală 101, vă voi arăta procesul de bază ... 

Melody Nieves 

18 mai 2015

PICTURĂ DIGITALĂ

„Fantoma Compoziției“ 
Este greu să păstrați proporțiile și distanțele corecte, atunci când desenați într-un
format mare. Pentru a vă asigura, că creați compoziția așa cum doriți, desenați
mai întâi elementele de bază.

Acesta este modul în care puteți faceți acest lucru: examinați foaia de hârtie, și
decideți unde va fi marginea exterioară a desenului. Schițați foarte, foarte ușor.
Apoi, schițați contururile elementelor din interiorul acestuia, la fel de ușor.  Ar
trebui să ajungeți la un desen "fantomă" - ceva atât de subtil, încât este aproape
invizibil, dar ar trebui să fie suficient pentru a vedea, dacă compoziția  este
configurată corect.

Aceste linii nu trebuie să aibă nimic de-a face cu anatomia - sunt doar
formele generale, pe care le veți vedea prima dată, când imaginea este
terminată 

Regula Treimilor
Poate că ați auzit deja despre asta, dar nu pot sări peste această regulă, într-un
articol despre compoziție. Există multe reguli pe care le puteți folosi în acest
subiect, dar consider că regula a treia, este cea mai simplă și mai generală
dintre ele.

Pentru a utiliza regula, împărțiți (fizic sau mental) imaginea  în trei părți orizontale
și trei părți verticale. Punctele de întersectare a liniilor sunt, după regulă, puncte
 focale naturale pentru ochii noștri. Plasați cele mai importante elemente acolo -
elementele pe care doriți ca oamenii să le vadă mai întâi.

Este chiar mai bine, dacă elementele sunt, de fapt, aproape de aceste
puncte, şi nu chiar în ele. Puţină imprevizibilitate îl face mai interesant.
Această regulă ne spune, de asemenea, ce compoziții trebuie evitate. De
exemplu, folosirea unei "reguli a jumătăți" este un lucru destul de intuitiv, dar
compozițiile sunt neinteresante, în cel mai bun caz, și confuze vizual, în cel mai
rău caz.

Aceeași compoziție poate fi îmbunătățită cu ușurință, doar prin mișcarea

punctelor focale ușor spre lateral/sus/jos.
Coperțile de cărți folosesc adesea regula treimii, în avantajul lor.  Puteți învăța
cum să creați exemplele de mai jos din tutorialele noastre: 


Curs Nou: Crearea unei Coperţi pentru o Carte de Fantezie 

Bine ați venit la acest curs despre Crearea unei Coperţi pentru o Carte de Fantezie  În acest curs,
veti învăță câteva tehnici avansate de manipulare foto, pentru a crea o foarte creativă ...

Andrew Blackman

16 octombrie 2015

MANIPULARE FOTO


Creați un Efect Frumos al unei Imagini-în Înteriorul altei-Imagini în
Adobe InDesign 
 Cine a știut că puteți crea efecte standard pentru Photoshop în Adobe InDesign? Aflați cum puteţi crea
acest efect dramatic al unei imagini în interiorul altei imagini, și să oferiţi cărţii voastre...

Grace Fassel

09 Septembrie 2015

COPERTĂ DE CĂRTE


Cum să Creați o Copertă pentru o Carte Istorică în Adobe InDesign 

Veți observa, că majoritatea cărților se vor potrivi într-un anumit șablon de design - un aspect sau
un stil care definește genul de ficțiune de care aparțin. În acest...

Grace Fassel

21 ianuarie 2015

COPERTĂ DE CARTE

Atribuirea Importanţei Elementelor dintr-o Imagine

Există mulți factori care afectează compoziția. Cum puteți să le gestionați pe
toate? Puteți utiliza greutăţi metaforice, pentru a le cântări.

Există trei tipuri principale de greutate în compoziție: spațiul negativ, spațiul

pozitiv și punctele focale. Spațiul pozitiv este desenul real. Spațiul negativ este
zona din afara desenului (nu trebuie să fie un spațiu gol - poate fi doar cerul).
Punctele focale sunt părțile la care doriți ca oamenii să se uite.

O compoziție interesantă se bazează pe echilibrul dintre aceste greutăți. Acest

echilibru are multe nuanțe, toate bazate pe elementele de contrast. În desenul
"liniar", vă pasă mai mult de dimensiune. Dacă utilizați nuanțe, umbrirea va fi și
mai importantă.

Să vedem cum îl putem gestiona. Aici avem un element plasat într-un punct
focal, descris de regula treimilor. Compoziția este dezechilibrată, din cauză că
este doar un element mic în fața unui spațiu gol. Spațiul pozitiv și punctul focal
sunt aceiași aici.

Adăugarea unui element similar, în oricare alt punct focal, nu va rezolva situația,
deoarece blochează privitorul în interiorul zone centrale, descrise de punctele
focale. Prin urmare, se creează o compoziție centrală plictisitoare. 

Pentru a echilibra spațiul negativ, este mai bine să o faceți mai puțin negativă.
Separați spațiul negativ și pozitiv undeva în apropierea punctelor focale din
regulii treimii.

Când spațiul pozitiv depășește spațiul negativ, spațiul negativ poate deveni un
punct focal.

Orice element de contrast poate fi folosit pentru a echilibra compoziția. De fapt,

echilibrul vizează obținerea unui contrast adecvat. Deci, pentru al face mai
intuitiv, gândiți-vă la un contrast scăzut pentru fundal, și adăugați ceva
contrastant, pentru a face compoziția completă. 

Aici, echilibrul este creat prin ruperea ritmului.

Perspectiva 
Compoziția se referă la relația elementelor, dar există un element în afara de
cadrului - privitorul. Dacă îl includeți în compoziția voastră, veți realiza un nivel
mai profund de relație.

Atunci când privitorul privește o imagine,  se poate vedea pe el însuși fiind acolo
- are nevoie doar de niște sugestii, pentru a-și găsi poziția. Perspectiva vă poate
ajuta aici. Trucul este de a plasa ceva aproape de "cameră", pentru a accentua
poziția sa.

Cu cât ceva este mai aproape de noi, cu atât este mai mare. Deci, dacă în
compoziție, există o versiune imensă a ceva, care în general are dimensiuni
normale, înseamnă că este aproape de privitor. Tot ce a rămas este departe de
el, şi se creează un sentiment de profunzime.

Perspectiva poate îmbunătăți  o compoziție, dacă includeți un indicator de

dimensiune. Cea mai clară este siluetă umană, dar puteți folosi și animale sau
copaci, în acest scop. Dacă o faceți în mod corespunzător, dimensiunea va
deveni un element suplimentar al compoziției.

Folosirea unei Oglinzi

Chiar și atunci când știţi totul despre compoziție, este ușor să pierdeţi sensul
acestuia, dacă aţi lucrat ore întregi la aceeași operă de artă. Începeți să  îl vedeți
ca pe "ceva pe care l-am văzut înainte", și nu simțiți ca o persoană, care o vede
pentru prima dată.

Pentru a obține o distanță mai mare și o vizualizare nouă, trebuie să vă

schimbați perspectiva din când în când, pentru a forța creierul să se reajusteze.
În arta digitală, cea mai ușoară cale este să răsuciți imaginea orizontal. În arta
tradițională, puteți roti foaia de hârtie sau să utilizați o oglindă. Faceți asta de
multe ori, pentru a vă păstra vizualizarea în stare proaspătă.
 O vedere întoarsă devine o nouă compoziție pentru creierul tău, asupra
căreia să lucreze. 

Decuparea Imaginii
După ce ați terminat fotografia, dacă  există încă ceva în neregulă, mai puteţi
face un ultim lucru. Prin schimbarea cadrului - dimensiunea sau proporțiile
acestuia - puteți regla punctele focale și să îmbunătăți compoziția.

În arta digitală, puteți folosi întotdeauna un fel de instrument de decupare.  În

arta tradițională, puteți folosi fie un cuțit utilitar, ca să faceți o decupare corectă
atunci când faceți o fotografie a operei de artă, sau utilizați un cadru care va
adăuga un spațiu negativ, acoperind părțile pe care nu doriți să le vedeți.

Aceeași imagine poate avea semnificații diferite în funcție de decuparea, pe

care o utilizați.

Extindeți-vă Intuiția
Teoria este teorie, dar în cele din urmă, toate aceste cunoștințe trebuie să
devină o parte a intuiției - ceva ce putem folosi fără să ne gândim. Pentru a vă
extinde intuiția, adăugați încă un pas spre aprecierea unei lucrări de artă.
Încercaţi să intelegi de ce arată atât de bine, găsiţi elementele de compozitie, si
ghiciţi decizia pe care a trebuit să o ia artistul. 

Intuiția poate fi, de asemenea, extinsă prin expunerea la artă de calitate. În acest
fel, veți compara compozițiile personale cu tot ce ați văzut, fără să fiți conștienți
de faptul că o faceți. Cu toate acestea, este mai bine să combinați intuiția cu
cunoștințele.

Concluzie 
 După ce v-am explicat toate aceste reguli, trebuie să-l adaug pe cel mai
important: în artă, nu există reguli. Ne plac anumite imagini, anumite compoziții
și nu știm întotdeauna de ce. Artiștii încearcă să creeze niște reguli al degetului
mare, care vor fi utile de cele mai multe ori, dar, în cele din urmă, puteți desena
o lucrare de artă fantastică doar prin ruperea acestor reguli.

Puteți folosi regulile de compoziție pentru a afla ce este în neregulă cu imaginea,

dar nu vă vor spune exact cum să faceți acest lucru corect. Experimentați,
păstrați-vă ochii deschiși, și creați din inimă. Nu vă fie frică să faceți greșeli -
puteți învăța și din ele!
Advertisement

.
FAQ
Help Center

29,194
Tutorials
1,288
Courses
44,340
Translations

 [Link]

 Our products

 Careers

 Sitemap

© 2020 Envato Pty Ltd. Trademarks and brands are the property of their respective owners.

 Follow Envato Tuts+