Tăblițele de la Tărtăria sunt 3 obiecte mici și străvechi de lut.

În
Transilvania, în localitatea Tărtăria din județul Alba, între Alba Iulia și
Orăștie, cercetătorul clujean Nicolae Vlassa a descoperit în 1961 trei tăblițe
de lut, dintre care două sunt acoperite cu reprezentări stilizate de animale,
copaci și diferite obiecte. Cea de-a treia, de formă discoidală, cuprinde patru
grupuri de semne, despărțite prin linii. Folosește o modalitate de scris
pictografică. Este considerată ca fiind cea mai apropiată de o scriere
adevărată. O bună parte din semnele conținute pe ea se regăsesc în literele
conținute în inscripțiile arhaice greceși (dar și la scrierile feniciană, etruscă,
veche italică, iberică).
Introducere
Subiectul tăblițelor de la Tărtăria are o frecvență de citare în
articolele științifice și arheologie mult mai mare ca majoritatea artefactelor
arheologice. Se pare totuși că frecvența nu ajunge la cotele la care sunt citate
scrierile sumeriană, linear B sau linear A. Tăblițele de la Tărtăria sunt citate
foarte des, atunci când subiectul discuției este începutul scrisului în lume
și/sau cele mai vechi scrieri din lume. Ele sunt adeseori citate, în sensul că ar
putea candida la cel mai vechi scris din lume. Aceasta se datorează pe de o
parte faptului că tăblițele poartă semne, dar motivul principal este vîrsta
prezumată asociată acestor tăblițe (și desigur semnelor). Dacă vârsta
estimată, cea de 5.500 ÎEN s-ar dovedi în final a fi reală, iar semnele se
dovedesc a fi scris, atunci ele sunt cele mai vechi artefacte purtătoare de
scris din lume. În mod paradoxal celelalte candidate la cea mai veche scriere
din lume și anume scrierile egipteană, Harappa și cea sumeriană se învârt
toate în jurul datei de cca. 3.200-3.500 Î.E.N. Evident, distanța în timp între
3.500 și 5.500 ÎEN este mare. Din păcate există un obstacol insurmontabil în
ceea ce privește determinarea vârstei (posibilitatea datării cu carbon
radioactiv nu mai există datorită unui tratament termic). În ceea ce privește
faptul că pe ele este sau nu un scris, speranțe există și în timp cercetătorii
vor putea spune dacă este doar proto-scriere sau scris adevărat, în acest caz
din urmă desigur vor trebui să spună despre ce fel de scris anume este vorba
pe fiecare din ele (ex. pictografic, ideografic, silabar, etc.).
Date generale
Observând similitudini între tăblițele găsite la Tărtăria și scrierile de
pe tăblițele sumeriene de la Uruk și Djemdet Nasr, cele din urmă datând de
la sfârșitul mileniului IV și începutul mileniului III î. Hr., N. Vlassa a luat în
considerare ipoteza conform căreia și tăblițele de la Tărtăria ar fi vestigii ale
unei scrieri străvechi legate de scrierea sumeriană. Tăblițele de la Tărtăria ar

1
fi însă mai vechi cu un mileniu decât monumentele scrierii sumeriene, fiind
datate (este adevărat, prin metode indirecte; este de văzut ce se înțelege prin
metode indirecte) din prima jumătate a mileniului IV î.Hr. Astfel, dacă se
admite că ele reprezintă într-adevăr scrieri, Tăblițele de la Tărtăria sunt cele
mai vechi scrieri din lume găsite până-n prezent. Cele 3 tablițe de la Tărtăria
au fost, totuși, datate indirect, căci din cauza conținutului prea mic de
carbon și cel mai important datorită unui tratament termic de coacere în
cuptor, pentru o mai bună conservare, nu mai pot fi datate niciodată cu
radiocarbon. S-au făcut analize pe alte obiecte (oase) găsite împreună cu ele
în groapa rituală. Aceasta este metoda numită mai sus metoda indirectă. Cu
toate acestea, există voci sceptice care susțin că tablițele sunt falsuri, „puse”
în groapă de descoperitor, fapt ce nu poate fi clar infirmat, de vreme ce nu se
pot lua probe din piese. Sau dacă nu falsuri, au fost luate din bogata
moștenire de obiecte descoperite anterior de Zsofia Torma, mii din ele aflate
în nu prea mare sau clară ordine în subsolul muzeului din Cluj.

Tăblițe oarecum asemănătoare au fost găsite în colina de la Karanovo,

din sud-estul Bulgariei, într-un nivel neolitic, însă acestea corespund
mileniului III î.Hr. Tăblițele de la Karanovo sunt reprezentate de câteva
sigilii de lut dintre care unul - rotund, cu diametrul de 6 cm - are gravate
semne pictografice și este împărțit în patru sectoare clar delimitate, la fel ca
tăblița discoidală de la Tărtăria.
Și la Gradeshnița, localitate din nord-vestul Bulgariei s-au găsit două
platouri de dimensiuni reduse; pe fundul uneia dintre ele se poate recunoaște
reprezentarea schematică a unei ființe omenești sau divinități, iar cel de-al

2
doilea relevă o decorație care ar putea fi o formă de scriere apropiată de cea
de pe sigiliul de la Karanovo și de una din tăblițele de la Tărtăria.
Unii cercetători sau entuziaști, pe baza celor trei descoperiri presupus mai
vechi decât scrierea sumeriană, au ridicat ipoteza că scrierea în general, apoi
sub forma pictogramelor a apărut mai întâi în sud-estul Europei și nu în
Mesopotamia, teorie puternic criticată în arheologia mondială. De asemenea
există ipoteza că aceste piese ar fi ajuns în Transilvania datorită unor
contacte economice sau de altă natură cu Orientul Apropiat deși datarea
tăblițelor este mai timpurie cu un mileniu față de apariția scrisului în Orient.
De asemenea există ipoteza unui contact și transmiterii din aria Egeeană,
existând multe elemente care îndreaptă cercetătorii în mod special spre zona
insulelor Ciclade. Lăsăm la o parte faptul că aria Cicladelor este legată direct
și strâns de precursorii civilizației grecești (civilizațiile pelasgilor,
minoanilor, micenienilor). Prezența unor artefacte ridică un semn de
întrebare: este vorba de - statuetele din alabastru, acest material fiind folosit
în Ciclade apoi stil sau maniera execuției este asemănătoare cu cea de acolo,
precum și - obiecte de podoabă, fiind vorba de scoicile spndylus care cresc
cu precădere în marea Mediterană.
Condițiile descoperirii
Nicolae Vlassa nu a fost prezent pe șantierul arheologic de la Tărtăria
Gura Luncii în momentul descoperirii tăblițelor, descoperirea fiind făcută cu
puțin înainte de încheierea programului de lucru. De asemenea tratamentul
la care au fost supuse piesele nu este menționat în raportul preliminar de
săpătură și nu există schițe și fotografii ale pieselor din care să reiasă poziția
lor exactă în momentul descoperirii. Schițele relativ la poziționarea gropii
ritualice mai mult decât lasă de dorit, de fapt nu ne putem baza pe ele. De
asemenea este cunoscut faptul ca N. Vlassa nu a putut fi găsit ore în șir
imediat după momentul descoperirii, de fapt a fost de găsit doar a doua zi.
Apoi este cunoscut faptul că era reticent sau chiar refuza discuții cu colegii
sau prietenii apropiați asupra amănuntelor descoperirii. A declarat un număr
variabil de artefacte (mai mic) decât au fost în realitate.
Datarea pieselor
Descoperirea tăblițelor a stârnit curiozitatea cercetătorilor pe plan
mondial și s-a pus problema datării cu radiocarbon a pieselor descoperite. În
anii trecuți a fost imposibilă datarea cu carbon radioactiv în primul rând
datorită conținutului mic de carbon (lutul sau argila era nisipos, cu conținut
mare de siliciu).Piesele au fost apoi introduse după descoperire într-un
cuptor al laboratorului de restaurare din Cluj și arse, astfel că acest mod de

3
datare nu mai poate fi efectuată. Motivul este degradarea carbonului, metoda
și tehnica de datarea excluzînd obiectele supuse unui tratament termic.S-a
realizat în schimb o datare a scheletului lângă care s-au descoperit tăblițele,
rezultând cu aproximație anul 5300-5500 î. Hr.În fapt în știință sub nici o
formă nu se poate atribui vârsta unui obiect ca fiind aceea a altui obiect chiar
acesta din urmă fiind găsit lângă sau în vecinătatea primului.
Neconcordanțe în înregistrarea și prezentarea datelor
Articolele scrise de N. Vlassa dupa această descoperire nu prezintă clar
situația stratigrafică a tăblițelor și nu există o reproducere in situ a
complexului arheologic în care au fost descoperite tăblițele. Există o singură
fotografie de la o distanță mare a complexului arheologic în care nu apare
nici un fel de material arheologic.
Neconcordanțe în ceea ce privește semnele
Admițând părerea generală că au fost găsite împreună, cele trei tăblițe
prezintă trei modalități de scriere diferite:
pictografică (tăblița dreptunghiulară fără orificiu)
scriere de tip anatolian (tăblița dreptunghiulară cu orificiu; v. semnele
corespunzătoare literelor din alfabetele anatoliene)
scriere propriu-zisă; (tăblița rotundă; v. spre exemplu semnele
corespunzătoare literelor din alfabetele carian sau din cele arhaice grecești) .
Argumente pentru scriere adevărată
-Tăblița dreptunghiulară cu semne pictografice nu întâmpină absolut
nici un obstacol pentru a transmite un mesaj în acest fel. -Cea
dreptunghiulară cu gaură, prezintă semne care pot fi găsite în majoritatea lor
în alfabetele Anatoliene -Cea rotundă, exceptând trei semne cu aspect de
ideograme care au o discuție separată (pot fi compuse spre exemplu din
semne elementare),prezintă semne care în majoritatea lor se regăsesc în
alfabetele arhaice grecești (dar nu numai).Vezi formele arhaice pentru heta,
delta, rho,etc.etc.
Imposibilitatea unei descifrări sau citiri univoce, ultimative și
fără a putea fi contestată
Cele mai mari șanse pentru citire le are tăblița pictografică, (unde
semnul în formă de capră reprezintă chiar capra, apoi motivul vegetal și încă
un animal).Accepția generală este că un artefact purtător de scris la care nu
se cunoaște nici limba și nici scrisul, are șanse zero de a putea fi
descifrat.Chiar și în cazul în care se cunoaște limba dar nu se cunoaște
scrisul sau invers se cunoaște scrisul dar nu se cunoaște limba, este necesar
un număr minimal de tablete.Acesta număr minimal este considerat de

4
paleografi a fi de ordinul zecilor, sau chiar din păcate ar trebui să fie de
ordinul sutelor.Michael Ventrix și Chadwick au avut nevoie de sute de
tăblițe pentru a descifra scrierea linear B. Scrierea linear A nu este nici acum
descifrată deși semnele linear A prezintă similarități cu a celei linear B însă
nu se cunoaște limba.Nu este cazul pentru tăblițele de la Tărtăria, unde avem
doar câte una pentru fiecare fel de scris.Atenție, chiar cunoscînd accepția
fonetică a semnelor, numărul de combinații din care rezultă diferite cuvinte
este extrem de mare, ceea ce face imposibilă o singură opțiune de citire
integrală a unei tăblițe.

Tablitele de la Tartaria
Anul 1969. "The Scientific American Journal" prezinta tablitele de la
Tartaria ca fiind "similare cu cele din  Mesopotamia, dar cu 1000 de ani mai
vechi".
 
Academicianul bulgar Vladimir I. Georgiev „...tăbliţele de la Tărtăria
sunt mai vechi cu un mileniu decât monumentele scrierii sumeriene (ele
datează din prima jumătate a mileniului IV i.e.n). Aceasta ar însemna pur şi
simplu că scrierea, sub forma pictogramelor, a apărut în sud-estul Europei şi
nu în Mesopotamia, (n.n. - Sumerul, actualul Irak) cum se credea până
acum... Dacă în toate cele trei cazuri (n.n. - tăbliţele descoperite la Tărtăria
pe Mureş şi cele de la Karanovo şi Gracialniţa - Bulgaria) este vorba de
scris, atunci se impune o concluzie surprinzătoare: avem de a face cu cea
mai veche scriere din lume”.
Haral Harmann, cercetator la "Research Centre on Multilingualism" din
Bruxelles, in cadrul simpozionului stiintific "Originile scrierii", tinut in
perioada 23-29 octombrie 2000, la Milano, afirma: "Tablitele de la Tartaria
sunt primele semne de scriere incizata, care preced pictogramele
mesopotamiene (3500-3300 i.Cr.), hieroglifele egiptene (3200-3000 i.Cr.),
pictogramele cu inscriptii de pe Valea Indului (2500 i.Cr.) sau pe cele din
China (1500-1200 i.Cr.), ca si enigmaticele mesaje ale zapotecilor mexicani
(600 i.Cr.)".
Acum trebuie sã ne reamintim cã, Cultura proto-Sumerian Ubaid Pictish
a migrat din Scitia Carpaticã acum 5000 ani înainte de Hristos, un tinut care
avea cultul dragonului.
Sculpturi monumentale de serpi zburãtori datând 3500 î.d.H. au fost
gãsite în Transilvania împreunã cu un scris "proto"-Sumerian datând de

5
acum 5000 ani î.d.H. Figurile sãpate în tãblitele de lut de la Tãrtãria
Transilvania, sunt aproape identice cu pictogramele Sanscrite si Egiptene
timpurii.
Sumerologul american John A. Halloran: "Cum se poate explica faptul
ca intr-o regiune din vestul Romaniei, inconjurata cu nume sumeriene ca
Urastie (Orastie, n.n.), Simeria, Kugir (Cugir, n.n.), s-au gasit trei tablite din
lut local, cu pictograme sumeriene, dar mai vechi cu 1.000 de ani decat cele
din Mesopotamia?(...) Asumandu-ne o origine triviala, recenta, romana,
sigur ca acestea nu ne mai apartin."
Ce explicatie se poate da faptului ca trei tablite continind pictograme
sumeriene dar facute din lut de provenienta locala ,si cu 1000 de ani mai
vechi decit cele descoperite in Mesopotamia , sint descoperite  intr-o regiune
unde orasele poarta nume de sorginte
sumeriana:URASTIE;SIMERIA;KUGIR? Este posibil ca unele grupuri
sumeriene sa fi  migrat spre nord pina in Romania?
Sint familiar cu “scrierile “ culturii VINCA, discutate de Maria
Ghimbutas in cartile sale si care au fost subietul lucrarii de doctorat a  lui
Milton McChesney Winn la  UCLA in 1973. S-a stabilit ca erau  circa 200
de simboluri folosite de civilizatia calcolitica din sud estul Europei . Dar ca
si in scrierile culturii indului ele apar in special pe ceramica
Da tablitele de la Tartaria fac parte din cultura Vinca , si cunosc munca
remacabila a Mariei Ghimbutas , dar  nu sint de accord cu concluzia  ca cele
trei tablite “nu sint scriere sumeriana”
Nu pot explica similaritatile dar fapt este ca ele contin pictograme
absolute identice cu cele descoperite la Djemet-Nasr,sint datate cu carbon cu
1000 de ani inainte acestea  si sint facute din lut local
Artefactele inscriptionate erau folosite atit de oamenii de rind inritualuri
domestice cit si de puternica elita a preotilor in timpul ceremoniilor
religioase sau magice si dupa unii autori  la cele brarea ritualurilor de
inmormintare ex. Tablitele inscriptionate de la Tartaria acompaniau  oasele
unui individ in mormint (Haral Harmann-1997)
Napoleon Săvescu, în anul 2004 - Am ajuns la o adevărată continuitate
în cercetarea spiritualităţii dacilor prin congresele noastre. Calitatea
comunicărilor a crescut. Congresul al V-lea de dacologie a adus noutăţi
importante. S-a stabilit că rădăcinile civilizaţiei dunărene merg mult mai
departe decât s-a ştiut până acum. S-a realizat datarea corectă a tăbliţelor de
la Tărtăria, în comparaţie cu datarea scheletului în preajma căruia s-au
descoperit. S-a aflat vârsta acestor tăbliţe: 7300 de ani. Ele nu au fost datate
direct fiindcă au fost spălate, arse şi din nou spălate de către arheologi. Prin
urmare, nu erau din pâine mineralizată, aşa cum cred unii. Nu erau prescuri

6
sau forme de prescuri, în înţelesul actual. Faptul că arheologii români datau
tăbliţele de la Tărtăria cu mai puţin de 2000 de ani în cercetările aşa-zis
stratigrafice a fost infirmat de studiul cu ajutorul carbonului radioactiv C14.
Americanii le-au datat cel mai corect: 5500 î.H.
Un impatimit dupa fenomenul de la Tartaria este profesorul italian
Marco Merlini, director al Prehistory Knowledge Project si membru al
World Rock Art Academy Italia, unul dintre cei mai prestigiosi arheologi
contemporani ai Europei a cautat oasele descoperite de Vlassa la Tartaria, le-
a gasit si s-au dovedit a fi ale unei femei de aproximativ 55 de ani, o varsta
care se atingea rar in urma cu 7 000 de ani.
Cercetatorul italian, unul dintre cei mai prestigiosi arheologi ai Europei
de azi, este cel care a testat tablitele si osemintele de la Tartaria, la
Universitatea din Roma, confirmandu-le vechimea. "In 1961, in Romania a
avut loc o descoperire foarte importanta, pentru ca a schimbat intreaga
cronologie a istoriei in Europa. Prin ea, s-a schimbat geografia legendei unde
au inceput civilizatiile. Acum, este randul sa gandim ca scrierea a inceput in
Europa, cu 2000 de ani inaintea Sumerului, ca de-a lungul Dunarii a inceput
o civilizatie importanta, cu aproape opt mii de ani in urma, o societate nu
mai putin importanta ca aceea din Egipt sau Mesopotamia."
Judecand dupa obiectele de cult din jurul scheletului, arheologii au
considerat ca era vorba despre o preoteasa sau poate chiar o femeie-saman.
In jurul resturilor de oase umane au mai fost gasite 26 de figurine de
teracota, 3 figurine de alabastru, impreuna cu cele trei placute de lut
ars.Oasele au fost trimise la Universitatea din Roma pentru a verifica in
laboratorul Departamentului de Geologie analiza cu Carbon 14. Datarea e
foarte veche, in jur de 7300 de ani!
In anul 2004, vizitand Romania, prof. Marco Merlini a declarat: "Oasele,
ca si tablitele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Acum este randul
nostru sa gandim ca scrierea a inceput in Europa cu doua mii de ani inaintea
Sumerului. In Romania avem o comoara imensa, dar ea nu apartine numai
Romaniei, ci intregii Europe. Doresc sa incerc un proiect despre civilizatia
Dunarii, pentru ca identitatea Europei a inceput cu Dunarea. Trebuie sa
cream o Europa culturala, sa ne gandim ca de-a lungul Dunarii a inceput o
civilizatie importanta cu aproape opt mii de ani in urma, o societate nu mai
putin importanta decat cele din Egipt sau din Mesopotamia. Cred ca acum
este timpul sa demaram acest proiect de care spuneam, un proiect despre
importanta civilizatiei Dunarii".
Reorganizarea religioasa si inventarea scrierii ,vezi tablitele de la
Tartaria , au fost elementele de baza ale unei perioade de tranzitie foarte

7
lungi prin care a trecut populatia din sud-estul Europei, din care multe
aspecte ramin inca  necunoscute noua azi
Sunt familiar cu scrisul apãrut în cadrul culturii Vinca, discutat de Marija
Gimbutas în cãrþile ei si subiect în teza de doctorat a lui Milton McChesney
Winn la University of California Los Angeles. care se intitula "Aparitia
scrisului, tablitele de la Tartaria".
La concluzii asemanatoare ajung si investigatiile unor cercetatori
maghiari (Makkay Janos, Erzen Nustupny), iugoslavi (Jovan Todorovici),
americani (S. Hood, David Whipp), sovietici (T.S. Passek, V. Titov, Boris
Perlov) etc.
Singurii arheologi romani care subscriu concluziilor lui Nicolae Vlassa
sunt: prof. dr. Gheorghe Lazarovici (Cluj), prof. dr. Sabin Luca (Sibiu), prof.
dr. Horia Ciugudean (Alba-Iulia), unanim recunoscuti ca unii dintre foarte
putinii preistoricieni adevarati, specialisti in neolitic, ai Romaniei.
*  În 1971, istoricul rus N. Jirov lansa teoria că sumerienii ar fi migrat din
zona peninsulei balcanice (Geto-Dacia)
*  Ideea sa a fost preluată de astronomul polonez Ludwig Zailer, care, în
lucrarea sa "Istoria ceasurilor", a adus o nouă serie de argumente de
argumente de specialitate în acest sens
*  Cercetătoarea americană Marija Gimbutas consideră că zona Tărtăria
poate fi considerată leagănul culturii europene.
*  Doctorul Napoleon Săvescu, din Statele Unite, îşi exprimă convingerea că
spiritualitatea tracă se află la originea civilizaţiei europene, şi nu numai. El a
şi ridicat un monument la Tărtăria, pentru a marca vechimea scrierii de pe
malul Mureşului.
*  Sumerologul german Adam Falkenstein este de părere că scrierea de la
Tărtăria a apărut sub influenţa Sumerului
*  Orientalistul ungur Janos Harmatty consideră că tăbliţele ar reprezenta "o
donaţie către un loc sacru”, prin analogie cu texte găsite şi descifrate de alţii
în Sumer.
  Verdictul Carbon14
  Tăbliţele de la Tărtăria, cu un diametru de 6,5 cm., au fost datate cu
carbon radioactiv si de către savantul american Marija Gimbutas, care a
stabilit că sunt cu cel puţin un mileniu mai vechi decât plăcuţele din Sumer
(foto), având o vârstă de aproximativ 7.300 de ani.
La ora actuală, cele 3 tăbliţe sunt depozitate la Muzeul Naţional de
Istorie a Transilvaniei din Cluj.
Primul mesaj scris din istoria omenirii apare în Vechea Europã, în
spatiul unde acesta s-a nãscut, în spatiul Carpato-Dunãrean.

8
1. Sofia Turmã, Orãstie, România, excavând la Turdas, aproape de Cluj, în
Transilvania, în 1874 gãseste primele tãblite scrise pe care le prezintã la un
congres la Berlin, organizat de Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei.
2. Miloje Vasici 1908-1926 sãpând la Vincea, lângã Belgrad, Iugoslavia,
descoperã numeroase figurine, vase, având inscriptii asemãnãtoare cu cele
din Lesbos, Grecia de astãzi.
3. Jovan Todorovic excavând un alt site arheologic Vince, lângã Belgrad,
descoperã sute de inscripþii pe obiecte de cult pe care le publica în 1961.
4. Nicolae Vlassa a initiat un santier arheologic in apropierea   localitatii
Tartaria, intr-o zona cunoscuta pentru frecventa cu care resturi de ceramica
si artefacte stravechi ies la suprafata, lasand impresia ca au fost cultivate
acolo. In ciuda unui inceput ezitant, eforturile si asteptarile arheologilor au
fost rasplatite in momentul scoaterii la lumina a trei tablite din lut care aveau
in scurt timp sa zguduie lumea stiintifica. Faptul ca intreaga istorie straveche
isi putea schimba cursul, i-a facut pe multi dintre oamenii de stiinta sa
priveasca cu suspiciune aceste artefacte din lut, prea fragile parca pentru a
sustine o asemenea povara. Tablitele nu au reprezentat singurul triumf al
arheologilor. Impreuna cu acestea au mai fost dezgropate si 26 de figurine de
lut sau piatra, o bratara confectionata din scoici si cateva oase umane care, la
prima vedere, pareau ca apartin unui barbat adult. In scurt timp, intreaga
atentie a expertilor a fost acaparata de cele trei tablite, dintre care doua
aveau forma rectangulara iar una rotunda.    Simbolurile erau reprezentate
doar pe o parte, iar cele rectangulare prezentau cate o gaura, deloc
intamplatoare, sustin arheologii. Doua dintre aceste placute sunt acoperite cu
semne pictografice care redau texte vechi, cu peste un mileniu anterioare
celor similare descoperite la Djemer-Nasr, Kis si Uruk din Sumer, datate in
jurul datei de 3300 i.H. Artefactele recuperate din acelasi loc cu resturile
umane i-au facut pe arheologi sa banuiasca ca ramasitele apartin unui om de
vaza al societatii de atunci, un preot, saman sau poate un medium. Ceea ce
reprezenta o descoperire epocala atat pentru cultura si civilizatia danubiana,
cat si pentru intreaga Europa, a devenit un aprins subiect de controversa,
ramas nesolutionat pana astazi desi, din ce in ce mai multi arheologi par sa
confirme vechimea si importanta acestor vestigii istorice. Incercari de
descifrare Majoritatea arheologilor si istoricilor au aproximat elaborarea
tablitelor in jurul anului 5500 i.H., conferindu-le o vechime de peste 7 000
de ani. Astfel, un simplu calcul matematic impinge inventarea limbajului
scris cu mai bine de un mileniu decat se credea initial si schimba total si
locul de nastere al acestuia, din Mesopotamia in bazinul Dunarii. Este
posibil ca o civilizatie sa se fi format in zona balcanica cu un mileniu
inaintea altora, mult mai celebre si puternice, cum ar fi cele din Sumer si

9
Egipt? De mai bine de jumatate de secol, tablitele de la Tartaria si
simbolurile pe care le poarta sunt in centrul dezbaterii cu privire la
“incubatoarele” spatiale si temporale ale scrisului si la primele lacasuri ale
civilizatiei europene. Aparitia celei mai vechi scrieri cunoscute pana in
prezent, intr-un loc ce nu fusese luat in calcul ca un posibil leagan al
civilizatiei, a dus la elaborarea unor serii de ipoteze in incercarea de a
explica provenienta acestora. Unii arheologi au incercat sa demonstreze ca
tablitele de la Tartaria au aparut ca urmare a influentei Sumerului.
Ciudatenia este data de faptul ca simbolurile de pe tablite se aseamana
extrem de mult cu cele folosite de sumerieni in comunicarea scrisa. In acest
caz, s-a presupus ca simbolurile au fost imprumutate de la acestia, iar
localnicii le-au preluat mot-a-mot fara sa cunoasca semnificatia lor. Insa
oamenii de stiinta sunt contrazisi chiar de istorie, deoarece in jurul perioadei
5 500 i.e.n., scrierea sumeriana nu exista sau, daca exista, dovezile care sa
sustina acest fapt nu au fost gasite inca. Istoricii au incercat chiar sa
desluseasca semnificatia lor, dar citindu-le in sumeriana. Aceasta incercare
nu a fost de natura sa lamureasca lucrurile intrucat, interpretate astfel,
semnele de pe tablite duc in fata altei dileme: cum ar putea sa explice
aparitia numelui zeului Saue, echivalentul zeului Usmu cunoscut in cultura
sumeriana? Expertii din cadrul Academiei de Stiinte din Rusia au
concluzionat in urma analizarii materialului ca tablitele sunt un fragment
dintr-un sistem de scriere larg raspandit, de origine locala. In opinia
acestora, textul unei tablite enumera sase totemuri antice care coincid cu
manuscrisul din orasul sumerian Djemdet-Nasra. Citite in cerc, contrar
miscarii acelor de ceasornic, reiese textul proto-sumerian
“NUN.KA.S.UGULA.PL.IDIM.KARA.I.”, tradus prin: “In (cea de-a)
patruzecea domnie pentru buzele (gura) zeului Saue cel mai vârstnic dupa
ritual (a fost) ars. Acesta-i al zecelea”. Interpretarea oamenilor de stiinta rusi
lasa, insa, loc de interpretari, pana in prezent neexistand un consens la nivel
academic cu privire la semnificatia pictogramelor. Opinia generala este ca
formele acestea de scriere nu puteau aparea izolat, ci puteau fi dezvoltate
numai in cadrul unei culturi puternice si larg raspandite, prin urmare,
dezlegarea tainei celor trei tablite ar putea fi oferita doar de studierea
intregului complex Turdas-Vinca, de care este legat si Tartaria. Totemurile
prezente pe tablite nu numai ca se aseamana izbitor cu cele sumeriene, dar
sunt aranjate si in aceeasi succesiune. Coincidenta grafica a semnelor putea
fi intamplatoare insa succesiunea lor nu. O serie de observatii indica o
origine comuna a conceptiilor religioase din zona Tartaria si Djemdet-Nasra.
Scrierea de pe tablite este ideografica, la fel ca si cea sumeriana, neexistand
inca semne silabice si indici gramaticali, iar numele zeului Usmu este

10
reprezentat la fel ca la sumerieni. Interpretarea tablitei rotunde indica faptul
ca aceasta contine informatii scurte asupra ritualului uciderii si arderii unui
sacerdot. Cu toate acestea, cercetatorii se intreaba cum este posibil ca
locuitorii stravechi ai Tartariei sa scrie in sumeriana cand inca nu se
pomenea despre Sumer. Cercetatorul rus Boris Perlov este de parere ca
sumerieni ca si babilonienii au fost doar niste elevi buni, preluand scrierea
pictografica de la popoarele balcanice si transformand-o ulterior in scriere
cuneiforma. Conform acestuia, inventatorii scrierii au fost chiar locuitorii
balcanici, nu sumerienii. Misterioasa Milady Tartaria Osemintele scoase la
lumina in acelasi sit arheologic, despre care s-a crezut initial ca apartin unui
barbat cu varsta cuprinsa intre 35 si 40 de ani, s-au dovedit a fi ale unei
femei de aproximativ 55 de ani, o varsta care se atingea rar in urma cu 7 000
de ani. Judecand dupa obiectele de cult din jurul scheletului, arheologii au
considerat ca era vorba despre o preoteasa sau poate chiar o femeie-saman.
In jurul resturilor de oase umane au mai fost gasite 26 de figurine de
teracota, 3 figurine de alabastru, impreuna cu cele trei placute de lut ars. In
opinia lui Marco Mellini, director al Prehistory Knowledge Project si
membru al World Rock Art Academy, Roma, femeia botezata Milady
Tartaria nu era un mare preot sau un saman, iar analiza oaselor indica faptul
ca nu au fost arse, prin umare varianta incinerarii, propusa initial, a fost
exclusa, precum si cea a unui posibil act de canibalism. Arheologul roman
Vlassa a fost primul care a emis aceasta teorie pe baza documentatiilor
anterioare asupra unor ceremonii canibalistice danubiene efectuate cu scopul
de a comunica cu zeii si cu spiritele. Varianta unui act antropofag a fost
respinsa dupa analizarea oaselor, intrucat acestea au fost rupte in mod
natural, fara a fi zdrobite sau arse. Teoria lui Mellini este sustinuta si de
faptul ca oasele au fost ingropate in cadrul unui ritual, in vreme ce la
banchetele canibalistice resturile umane erau aruncate animalelor. O datare
controversata In privinta datarii celor trei tablite, documentarea arheologica
inca nu este 100% sigura.Tablitele de la Tartaria par sa apartina migratiilor
civilizatiei Vinca, una dintre cele mai vechi culturi europene, cu o vechime
recunoscuta de circa opt milenii, cand un asemenea sistem de scriere era
folosit nu numai in sud-estul Europei, dar si in aria civilizatiilor proto-
sumeriene. In acelasi timp, alti oameni de stiinta au datat artefactele in
mileniul V i.H. sau a doua jumatate a mileniului VI i.H. Conform acestora,
tablitele sunt primele atestari ale unei scrieri vechi europene. In zilele
prezente, controversa continua. Dar ce s-a intamplat cu adevarat la Tartaria?
O analiza ulterioara asupra descoperirilor, efectuata ulterior, a facut mai
multa lumina in acest caz. In fapt, tablitele nu au fost niciodata analizate cu
ajutorul radiocarbonului, insa acest lucru nu a impiedicat legendele sa se

11
nasca in jurul subiectului. Conform unor arheologi romani, tablitele nu pot fi
datate cu C14 din cauza tratamentelor la care au fost supuse in necunostinta
de cauza. Se pare ca arheologul Nicolae Vlassa nu se afla in situl arheologic
la momentul descoperirii care a avut loc cu cateva ore inainte de incheierea
lucrarilor de excavare. Tablitele erau moi si acoperite de calcar din cauza
umiditatii. Pentru a le intari, unul dintre restauratori a decis sa le usuce in
cuptorul aflat in laboratorul muzeului, insa temperatura si perioada coacerii
au ramas necunoscute. Dupa acest tratament, tablitele nu ar mai putea fi
supuse unei datari cu C14, deoarece stresul termic a compromis calitatea de
baza a lutului, indispensabila in cazul unei analize cu carbon. O mare parte
dintre arheologii romani si straini se plang de faptul ca Vlassa nu a
fotografiat artefactele in momentul dezgroparii si a refuzat sa colaboreze cu
colegii lui, evitand in acelasi timp sa dea prea multe detalii despre
descoperirile sale in cadrul raporatelor pe care le redacta periodic,
multumindu-se sa repete aceleasi informatii sub denumirea de noutati. Lipsa
fotografiilor de la locul sit-ului si mai ales, dificultatea de a-l localiza chiar
si in prezent, cumulate cu alti factori, cum ar fi imposibilitatea de a data cu
exactitate placutele, dificultatea de a identifica o civilizatie puternica in
bazinul Dunarii care ar putea sa “fabrice” scrisul cu 1 000 de ani inaintea
Sumerului, toti acesti factori au indreptatit generatii intregi de arheologi si
istorici sa se indoiasca de rolul pe care tablitele le-ar putea juca in stablirea
unei cronologii precise si sa isi puna intrebari referitoare la adevaratul loc de
nastere al civilizatiei.
  Traduceri
  Un poet rus a fost atat de entuziasmat de tablitele de la Tartaria incat
le-a dedicat o poezie. Un profesor din Sankt Petersburg a descifrat
enigmaticele pictograme, in cea mai credibila versiune: NUN KA SA
UGULA PA IDIM KA RAI. Dintre toate incercarile de traducere a
inscriptiei, am ales-o pe aceasta: "Nobilul care stie tainele va merge in Rai".
Ar fi extraordinar sa fie confirmata dainuirea multimilenara a unor cuvinte
romanesti ca: nun "nobil", ugula "taina; loc incercuit" - in ogor, ka-rai - in
cer, si Rai! De altfel, pe tablita cu pictogramele apare si crucea, stravechi
simbol precrestin, care imparte semnele in patru.
  Eugen Rău "Decriptarea unei dintre tăbliţe ar fi următoarea: - . Aceste
cuvinte au fost folosite în Sumer şi aparţin alfabetului protocanaanit şi
negev. În alfabetul protocananit nu am găsit toate literele, însă în alfabetul
numidian, le-am aflat"
Tot cu ajutorul alfabetului numidian, Rău a descifrat şi cea de-a doua
tăbliţă: "GETA SU NAMA NA-MEN ASURA NYN MANU ASTI ZAGG.
Aceasta, în traducere, ar însemna ".

12
 Conform cercetatorului Constantin Barbulescu textul : "
NUN.KA.S.UGULA.PL.IDIM.KARA.I ". Ordonarea grafemelor  duce la
enuntul : " NUN-KA-SU-GULA-P/atesi/-L/ugal/-IDI-M/e/-KAR-A-I " ,
enunt care se traduce astfel: " Orasul arbore de la locul de acces ( gura ) sub
mana zeitei Cula-Marea Vracita, Doamna care reda viata, zeita patroana a
medicinii si tamaduitoare a capetelor negre ( sumerienilor ), Printesa omului
cel mare si integru ( rege, zeu ), care stie sa proclame reguli langa canalul
( raul ) cu apa ( Mures ) ".
Deci, este vorba despre un toponim, prezentat intr-o formula
caracteristica celor care, pe la 2450 i.H., se autointitulau KIKUNGER (KI-
KU/r/-N/a/-GIR/a/)- "Cei de la muntele unde sta culcat (este culcusul);
(vulcani) locuitori ai tarii pe care o numeau KENGER(KIN/a/-GIR/a/)"/Tara
unde este/ locul patului (culcusul) focului"
Descifrarea inscriptiei de la Tartaria a condus la constatarea ca purta
urmatorul text proto-sumerian: NUN.KA.S.UGULA.PL.IDIM.KARA.I." si
s-a tradus prin: "In (cea de-a) patruzecea domnie pentru buzele (gura zeului
Saue cel mai vârstnic dupa ritual (a fost) ars. Acesta-i al zecelea"
Citind în sensul invers acelor de ceasornic, textul scris pe tabliţa rotundă
este următorul: „4 NUN KA SA UGULA PI IDIM KARA I“, în traducere
„(De către cele) 4 conducătoare, pentru chipul zeului Saue, cel mai în vîrstă
(conducătorul- patriarhul - sacredotul - preotul supreme) (în virtutea) adîncei
înţelepciuni, a fost ars unul“. Adică inscripţia ne vorbeşte despre ritualul
morţii şi arderii unui sacerdot care şi-a săvîrşit slujba într-un anumit termen
al conducerii sale. (Paul Lazăr Tonciulescu - „De la Tărtăria la Ţara
Luanei“, pag. 9-15).
  Localitatea Tartaria, este situata la poalele versantului nordic al
Muntilor Sureanu, in judetul Alba. In jurul acestei asezari, s-au gasit
fragmente osteologice ale omului de Neanderthal si ale omului de
Cromagnon. Descoperiri asemanatoare celor de la Tartaria, au fost scoase la
iveala de sapaturile arheologice de la Turdas ( cultura Turdas ). Cercetatorul
si arheologul roman, clujeanul Nicolae Vlasa , descopera in anul 1961, intr-
un mormant antic la Tartaria doua tablite care sunt inscriptionate si initial
datate intre anii 4500-200iH. Specialistii spun ca identitatea comuna este
cunoscuta sub denumirea de Cultura Turdas-Vinca, raspandita in Banat si
Oltenia, in sudul Serbiei, in SE Ungariei si NV Bulgariei dar, si in alte tari si
continente mai indepartate.
In jurul acestei asezari, pe un diametru de aproximativ 60 de
kilometri, s-au gasit fragmente osteologice ale omului de Neanderthal si ale
omului de Cromagnon.

13
 Tot in apropiere, la Turdas, sapaturile arheologice din anii 1895 si
1910 au scos la iveala vatra unei asezari cu piese asemanatoare celor de la
Tartaria. La Daia Romana, situata la 12 km nord-est de Tartaria, s-a
descoperit si un vas cilindric a carui vechime este anterioara datarii
cilindrilor-sigilii din Sumer. Specificul materialelor descoperite in aceste
statiuni i-a facut pe specialisti sa-i creeze o identitate proprie sub denumirea
Cultura Turdas-Vinca (4500-3700 i.e.n.), raspandita in Ardeal, Banat si
Oltenia, in Serbia, Ungaria, Bulgaria si in alte tari sau chiar continente mai
inde-partate. Multe piese apartinand acestei culturi sunt expuse in bogatul
muzeu de istorie din Orastie.
In vara anului 2003, la Tartaria a fost dezvelit un monument ridicat de
Fundatia Dacia Revival, care are sediul la... New York.

14