Prof. Dajka Adalbert Prof.

Şuteu Florin

Realizarea demersului didactic

la educaţie fizică

Indrumar metodic pentru

învăţători

Târgu Mures
2010
 Cuvânt înainte

În dorinţa de a sprijini activitatea învăţătorilor, cadrelor didactice în curs de calificare si

necalificate, care suplinesc activităţile procesului de învăţământ, considerăm ca acest
material constituie un punct de plecare, un ajutor suplimentar, un suport pentru idei care,
puse în practică vor contribuie la atingerea competenţelor specifice menţionate în programă.
Din ansamblul problemelor pe care le ridică predarea educaţiei fizice în învăţământul
primar, în prezentul material, am căutat să prezentăm cele trei componente ale actului
didactic: proiectarea, predare – învăţare, evaluarea.
În elaborarea lucrării am ţinut cont de programa de educaţie fizică, de ghidul metodologic
de aplicare a programei, respectiv de sistemul naţional şcolar de evaluare.
Lucrarea a fost structurată în aşa fel încât să cuprindă toate componentele majore de
ordin practic şi metodic. Considerăm că, sugestiile şi experienţele împărtăşite în lucrare, pot
constitui un instrument uşor adaptabil cu o largă deschidere pentru cadrele didactice,
oferindu-le variante la alegere în funcţie de ideile şi arta lor didactică.
Soluţiile prezentate au caracter de exemplu şi urmăresc eficientizarea demersului
didactic sub aspectele: proiectării, predării, evaluării, modernizării lecţiei. Documentele de
planificare şi evaluare prezentate şi concepţia de structurare a lecţiei au avut în vedere
realizarea unui demers didactic modern în care procesul de învăţare să fie elastic.
Ţinem să precizăm în final, că lucrarea nu trebuie considerată un model, ci mai degrabă o
sugestie, o abordare care poate fi personalizată şi îmbunătăţită.
Autori
i
 Relaţia educaţiei fizice cu pedagogia si didactica

PEDAGOGIA

DIDACTICA TEORIA EDUCAŢIEI CICLURILE CURRICULARE

Didactica Probleme specifice Sistemele de educaţie fizică şi

educaţiei fizice şi speciale legate de condiţiile materiale ale
şi a sportului educaţia fizică ciclurilor curriculare

EDUCAŢIE FIZICĂ - DISCIPLINĂ DE ÎNVĂŢĂMÂNT

 1. Pedagogia.
Având în vedere particularităţile acţiunii educaţionale, se poate estima că pedagogia este o ştiinţă pozitivă
şi filozofică în acelaşi timp. Este ştiinţa care în conformitate cu propria sa logică, decide asupra finalităţii
acţiunii educaţionale în concordanţă cu un sistem de valori sociale, asigurând totodată mijloacele necesare
transpunerii în practică a acestei finalităţi.
Una dintre ramurile pedagogiei este pedagogia şcolară care reprezintă educaţia aşa cum se desfăşoară ea
în cadrul şcolii.

2. Didactica (teoria procesului de învăţământ)

Studiază procesul de învăţământ prin prisma relaţiei dintre predare şi învăţare, dintre conduitele
pedagogice ale subiectului acţiunii(profesorul) şi modalităţile de răspuns ale obiectului ei(elevii) în vederea
asigurării unei armonii între ele.
Didactica educaţiei fizice şi sportului este parte integrantă a didacticii generale. Între didactică şi
metodică există o relaţie reciprocă.
Metodica educaţiei fizice reprezintă o teorie a practicii eficiente asigurând suportul ştiinţific al activităţilor
fizice, cu scopul realizării unui randament ridicat procesului instructiv-educativ.

3. Teoria educaţiei.
Teoria educaţiei fizice si sportului, ca parte integrantă a Teoriei educaţiei, poate fi definită ca fiind: ”o
generalizare a practicii educaţiei fizice si sportului sub forma cunoştinţelor ştiinţifice ordonate sistematic,
care reflectă şi dezvaluie esenţa şi legile aplicării ei. T.E.F.S. explică, sintetizează, informează şi
prospectează realitatea domeniului si tendinţele sale de evoluţie.
T.E.F.S. - stabileşte funcţiile şi directivele tuturor subsistemelor E.F.S. în funcţie de cerinţele sociale.
- sintetizează mijloacele E.F.S.
- formulează: principii, norme, metode, forme de organizare ale procesului instructiv-educativ.

4. Ciclurile curriculare.
Ciclurile curriculare reprezintă periodizări ale şcolarităţii care au în comun obiective specifice şi
grupează mai mulţi ani de studiu, aparţinând uneori de niveluri şcolare diferite. Aceste periodizări ale
şcolarităţii se suprapun peste structura formală a sistemului de învăţământ, cu scopul de a focaliza
obiectivul major al fiecărei etape şcolare şi de a regla procesul de învăţământ prin intervenţii de natură
curriculară.
În acest sens sunt importante sistemele de educatie fizică, în mare măsură, corespunzătoare ciclurilor
curriculare (educaţie fizică în grădiniţă, ciclul primar, gimnazial, liceal, ŞAM, universitar)
Se pot include tot aici condiţiile materiale existente pentru predarea acestei discipline.
 Rolul cadrului didactic în realizarea demersului didactic.

Pentru o realizare integrală şi eficientă a demersului didactic, cadrele care predau această disciplină,
trebuie să cunoască componentele acesteia:
- proiectarea – predarea – evaluarea.
Iată o reprezentare schematică a acestei problematici.

ACTUL DIDACTIC
componentele

PROIECTARE EVALUARE
PREDARE

CADRU DIDACTIC

Aceste componente împreună cu conţinuturile lor, sunt prezentate pe schema

,, Repere conceptuale şi metodologice, pentru realizarea calitativă ale actului didactic.
 REPERE CONCEPTUALE ŞI METODOLOGICE PENTRU REALIZAREA CALITATIVĂ A ACTULUI DIDACTIC
EVALUARE
COMPONENTELE ACTULUI DIDACTIC
Schema modulară a evaluării
PROIECTARE
INSTRUIRE - PREDARE
A. Instrumente de evaluare
Eşalonarea anuală a unităţilor de învăţare
Elaborarea Clasificarea Aplic.
Conţinuturile programei instrumentelo instrumentelo opţională
r r a instumentelor
Plan calendaristic semestrial
Criterii Probe Opţiunea
Calităţile motrice de bază de obligatorii opţionale profesor elev
Deprinderi motrice de bază şi evaluare
Proiectarea unităţilor de învăţare aplicativ – utilitare
Probe
obligatorii opţionale

rubricatura Deprinderi sportive: B. Tipuri de evaluare

Obiective de Detalieri de Activităţi de Resurse Evaluare Atletism
referinţă conţinut învăţare Predictiv Formativă Sumativ
ă (continuă)
Gimnastică
ă
(iniţială) Jocuri sportive
(finală)
De ce voi Ce voi Cu ce voi Cum voi Cât s-a
face ? face ? face ? face ? realizat? Ramuri sportive alternative
Evaluări opţionale
curentă bilanţ
Identificarea Selectarea Determinarea Analiza Stabilirea
obiectivelor conţinutului acttivităţilor resurselor instrumentelor
de învăţare de învăţare C. APRECIERE - EVALUARE- NOTARE
CALIFICATIV - NOTA
Se trec Selectarea Activităţile Pot cuprinde Pentru
numerele mijloacelor de învăţare resurse realizarea
Funcţiile
corespun- notei
din progra- Trăsăturile
pot fi cele dinnotei
materiale, (cuantificarea)
zătoare mă menite să programă sau umane, progresului se
obiectivelor realizeze pot fi procedurale aplică
cuprinse în obiectivele modificate, (metode de evaluarea: D. ELABORAREA SCALELOR DE NOTARE
programă, cadru şi de completate, învăţare, de  Predictivă
care referinţă. înlocuite ! predare etc.)  Formativă
urmează a fi  sumativă
realizate Tipuri de scale Sugestii de elaborare
 Schema proiectării activităţilor didactice

I. Traseul proiectării activităţilor didactice

A. Studierea documentelor B. Elaborarea

reglatoare elaborate de MECTS documentelor de planificare

Programa de Eşalonarea anuală a

1. 1.
educaţie fizică unităţilor de învăţare

Ghid metodologic pentru Planul calendaristic

2. 2.
aplicarea programei semestrial

Sistemul Naţional Şcolar Proiectarea unităţilor de

3. 3.
de Evaluare învăţare

II.
Criterii de realizare a proiectării

Selectarea conţinuturilor de Defalcarea conţinuturilor

1. învăţare 2.
şi a cerinţelor didactice

a. Baza materială a şcolii Repartizarea unităţilor

3.
de învăţare
b. Nivelul de pregătire al elevilor
 Pentru o mai bună conştientizare, este recomandabil studierea în ordinea cronologică
ale celor trei componente.
I. PROIECTAREA.
Despre proiectarea didactică.
Datorită faptului că educatia fizică este exclusiv practică, realizarea proiectării didactice
este mai dificilă. Această proiectare reflectă modul în care învăţătorul,institutorul sau
profesorul de educaţie fizică concepe realizarea competentelor specifice pentru fiecare
clasă. Pentru o mai bună inţelegere şi interpretare, cadrul didactic ar trebui să răspundă la
câteva întrebări cum ar fi:
1. Ce înseamnă proiectarea didactică ?
2. Care sunt documentele reglatoare elaborate de M.E.C.I ?
3. Care sunt documentele de planificare ?
1. Ce înseamnă proiectarea didactică.
Reprezintă o activitate de mare responsabilitate profesională care decide realizarea
competentelor din programa şcolară şi atingerea descriptorilor de performanţă propuşi.
2. Care sunt documentele reglatoare elaborate de M.E.C.I.
Pentru a realiza o proiectare corectă şi eficientă, cadrele care predau educaţie fizică,
trebuie să cunoască şi să aplice prevederile documentelor cu rol reglator care oferă fiecărei
discipline cadrul legal de abordare a proiectării demersului didactic. Aceste documente
sunt următoarele:
a.Programa de educaţie fizică,
b.Ghid metodologic de aplicare a programei de educaţie fizică şi sport.
c.Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare.
a.Programa de educaţie fizică, elementul fundamental în realizarea
proiectării didactice, care stabileşte competenţe, adică ţintele care urmează a fi
atinse prin intermediul activităţii didactice.Ea descrie oferta educaţională pentru
un parcurs şcolar determinat.
La baza revizuirii recente a programelor de educaţie fizică s-a avut în vedere
adaptarea acestora pe competenţe generale şi specifice, derivate din
competenţele cheie europene.Noua programă revizuită are următoarea structură:
-nota de prezentare care face referiri la unele dispoziţii,
-competenţele cheie europene ( comunicare în limba maternă, străină,
competenţe sociale şi civice etc. )
-competenţele generale,
-valori şi aptitudini,
-competenţe specifice şi conţinuturi pentru fiecare clasă,
-sugestii metodologice,
-normativ de dotare minimală.
Deci în această programă fiecărei competenţe generale îi sunt asociate
competenţe-specifice care se pot realiza cu ajutorul conţinuturilor. Conţi
nuturile reprezintă esenţa programei şcolare şi trebuie realizate la nivelul
cel mai ridicat. Ele sunt obligatorii ( ca domenii de activitate) din care
cadrul didactic are latitudinea de a opta pentru acele categorii de
conţinuturi ce le poate realiza mai bine în şcoală.
 PROGRAMA ŞCOLARĂ DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

EŞALONAREA ANUALĂ A PLAN CALENDARISTIC

UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE SEMESTRIAL

FEED BACK
PROIECTAREA
REPARTIZAREA UNITĂŢILOR
COMPONENTELOR PE DE ÎNVĂŢARE
SEMESTRE ŞI ORE
PLAN DE LECŢIE

SISTEMUL DE EVALUARE
Instrumente de evaluare
(probe de control)

Standarde finale de performanţă • Evaluări curente

• Opţiunea învăţătorului • Evaluări bilanţ
• Opţiunea elevului

DOCUMENTUL METODIC
cerinţe materiale, organizatorice şi metodice

b.Ghid metodologic de aplicare a programei.

Publicat de către Consiliul Naţional pentru Curriculum, are menirea de a oferi un
traseu adecvat de lectură personalizată a curriculumului, în conformitate cu situaţia
concretă la nivel de şcoală şi clasă.. prima parte a ghidului prezintă repere conceptuale
şi metodice privind proiectarea acestui Curriculum naţional care de fapt constituie
partea fundamentală. Celelalte părti oferă elemente specifice didacticii respectiv
exemple de planificări, proiectări de unităti de învăţare, exemple de programe de
opţional.
c.Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare.
Este itrodus în anul şcolar 1999-2000 la toate ciclurile (primar,gomnazial,liceal si
profesional), având un rol reglator atât pentru actuvitatea de instruire a elevilor, cât şi
pentru îmbunătăţirea strategiilor didactice.Sistemul este corelat cu conţinuturile
programei, fiind aplicabil în toate unităţile şcolare indiferent de condiţiile existente şi
se adresează numai claselor care au prevăzută educaţie fizică în trunchiul comun.
Oferă celor care predau această disciplină posibilitatea să opereze cu cele mai
adecvate instrumente de evaluare.
Sistemul cuprinde:
-metodologia de aplicare a sistemului,
-capacităţile şi competenţele supuse evaluării,
-instrumentele de evaluare (probele de control),
-criteriul minimal de promovabilitate,
-descrierea probelor.
3.Care sunt documentele de planificare la educaţie fizică.
După ce s-a clarificat problematica privind interpretarea programei în adevăratul ei
spirit, din care nu lipseşte autonomia acordată fiecărui cadru didactic în vederea
menţinerii sau propunerii a altor activităţi în funcţie de condiţiile concrete din
şcoală,clasă, se poate proceda la elaborarea documentelor de planificare, care sunt
prezentate pe modelul alăturat. Trebuie precizat că existenţa acestor documente, este
obligatorie pentru fiecare cadru didactic, aşa cum urmează:
A.Eşalonarea anuală a unităţilor de învăţare.
Este documentul pe baza căruia se vor elabora şi celelalte. În esenţă acest document
constă în stabilirea sistemelor (ciclurilor) de lecţii pentru fiecare componentă sau
subcomponentă din care se stabilesc teme, precum eşalonarea acestora pe parcursul
semestrelor sau anului şcolar. Conceperea şi marcarea ciclurilor tematice în funcţie de
complexitate şi importanţa lor, se marchează în două modalităţi : ca unitate de învăţare
principală, evidenţiată printr-o casetă sau linie lată, sau ca unităţi de învăţare
secundare (marcate printr-o linie îngroşată). La distribuirea unităţilor de învăţare
principale, trebuie avute în vedere următoarele cerinţe :
- plasarea unităţilor de învăţare încheiate cu evaluări sumative (cele atletice sau jocuri
sportive), vor fi în funcţie de situaţiile atmosferice favorabile (primăvara - vara
toamna),
- cuplarea a doua categorie de conţinuturi care nu solicită acelaşi nivel de efort,
- cuplarea raţională a celor două cicluri tematice care necesită un timp mai mare de
pregătire în lecţie ( jocurile sportive) cu tematici de o complexitate mai mică şi cu un
timp mai redus de pregătire,
- cuplarea a două categorii de conţinuturi care pot favoriza transferul pozitiv de
deprinderi cum este aruncarea mingii de oină şi jocul de handbal.
În esenţă acest document de planificare asigură corelarea dintre competenţele specifice
stabilite în programă şi fiecare unitate de învăţare cât şi selectarea conţinuturilor.
Şcoala........................................................
Clasa........................
Profesor....................................................
An şcolar..................
EŞALONAREA ANUALĂ A UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢARE PE CICLURI TEMATICE

UNITĂŢI DE
ÎNVĂŢARE SEMESTRUL I SEMESTRUL II
LUNA SEPT. OCT. NOI. DEC. IAN. FEBR. MARTIE APRILIE MAI IUNIE
SĂPTĂMÂNA 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 14 15 16 17 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Viteza
Îndem.

Forţă

Rezist.

Depr. apl. util.

PROBE ŞI RAMURI SPORTIVE

ATLETISM

AV
AR

SL

SÎ

AM
O
JOC. SPORT

H
GIM

GA

SA

Pr. alterna

Prob. şi norme
de evaluare
 B. Plan calendaristic semestrial.
În contextul noului curriculum, planificarea calendaristică este un document
administrativ care asociază într-un mod personalizat elemente ale programei
respectiv competenţele specifice şi conţinuturi, cu alocarea de timp considerată
optimă de către pedagog pe parcursul unui semestru sau an şcolar.
Numărul de ore alocat fiecărei unităţi de învăţare reprezintă numărul de lecţii în
care se realizează unitatea respectivă, ştiind că, de regulă în aceeaşi lecţie va mai
fi abordată şi o a doua unitate de învăţare. Planul calendaristic este acelaşi pentru
toate clasele din anul de studiu respectiv, dacă acestea beneficiază de aceeaşi
schemă orară, în celelalte cazuri fiind necesar să se elaboreze planuri
calendaristice diferite. Aceste noi structuri ale planurilor calendaristice
transformă acest document din unul pur administrativ în unul funcţional cu
importante contribuţii în organizarea demersului didactic.

PLAN CALENDARISTIC
Clasa …….. Semestrul …..

UNITATEA COMPETEN
DE ŢE DE CONŢINUTURI NR. ORE SĂPTĂ-
ÎNVĂŢARE REFERINŢĂ ALOCA- MÂNA
TE
Capacitatea
organizatorică
Dezvoltarea
fizică
armonioasă
Viteza
Îndemânarea
Forţa
Rezistenţa
Deprinderi
motrice de bază
Deprinderi
aplicativ-
utilitare
Alergarea de
viteză
Alergarea de
rezistenţă
Aruncarea
mingii de oină
Joc
sp.

Gimnastică
acrobatică

Sărituri la
aparate
 C. Proiectarea unităţilor de învăţare.

Unit.de învăţare:……………….
Nr. de ore:……. Cls.:……..
Proiectarea unităţii de învăţare

Nr. Obiective Detalieri de conţinut

Lec-ţiei de Activităţi de învăţare Resurse Obs
referinţă
 Aceste unităţi de învăţare sunt considerate elemente generatoare ale
planificării calendaristice. O unitate de învăţare reprezintă o structură didactică
deschisă şi flexibilă, cuprinzând un număr diferenţiat de lecţii. pentru o proiectare
cât mai corectă şi eficientă, este recomandabil să fie studiată schema de mai jos.
La elaborarea unităţii de învăţare se precizează denumirea unităţii de învăţare şi
clasa pentru care este elaborată. Proiectarea ei se realizează tabelar după cum
urmează:
a. În prima rubrică se înscrie numărul lecţiei din totalul celor alocate unităţii de
învăţare,
b. În a doua rubrică se înscriu competenţele specifice urmărite a fi realizate
pentru unitatea de învăţare respectivă.
c. Rubrica următoare cuprinde detalieri de conţinut în care se inventariază toate
procedeele tehnice care sunt supuse instruirii în lecţia respectivă.
d. Următoarea rubrică este destinată prezentării activităţilor de învăţare
(redactarea sistemelor de acţionare), precizarea unor metode de predare etc.
e. Rubrica resurse este destinată precizării mijloacelor de învăţământ (pe care
trebu-ie să le asigurăm), instalaţiilor, marcajelor, cronometrelor, ruletelor, etc.,
necesare realizării categoriilor de conţinuturi planificate pentru unitatea de
învăţare.
f. În rubrica observaţii se vor insera tipurile de evaluare folosite de cadru
didactic pentru această categorie de conţinuturi (evaluări predictive, formative,
sau sumative) şi instrumentele de evaluare.
Identificarea unei unităţi de învăţare se face prin tema acesteia. Stabilirea temei
de către cadru didactic pe baza lecturii programei, utilizând surse diverse, este
primul pas de identificarea unităţilor de învăţare în care va fi împărţită materia
anului şcolar. Activităţile de învăţare se construiesc prin corelarea competenţelor
specifice la conţinuturi şi presupun orientarea către un anumit scop, redat prin
tema activităţii.
Proiectarea de evaluare se realizează concomitent cu proiectarea demersului de
predare-învăţare.
Conceptul de proiectare didactică.
Proiectarea procesului instructiv-educativ la educaţie fizică incubă trei
parametrii fundamentali:
- precizarea finalităţilor la nivelul treptelor şcolare al unei lecţii sau a unei acţiuni
instructiv-educative concrete,
- elaborarea tehnologiilor de realizare a competenţelor stabilite,
- stabilirea instrumentelor de evaluare, a rezultatelor exersării.
Caracteristici comune ale actului de proiectare.
- proiectarea didactică are caracter de anticipare pentru o unitate de învăţare-
exersare sau de evaluare,
- se elaborează ca un demers algoritmic cu paşi şi etape bine precizate.
Proiectarea didactică presupune un sistem bazat pe trei întrebări:
1 Spre ce tind, sau ce obiective vom urmări în cadrul lecţiilor de educaţie fizică
2 Cum se ajunge acolo sau ce strategii de acţionare, modalităţi de exersare
concretă să adopt? Este vorba de organizarea conţinutului instructiv, de metodele,
procedeele şi mijloacele utilizate, de exerciţiile folosite în acest scop .
3 Cum vom şti când am ajuns ? Acest aspect este concretizat la educaţie fizică
prin stabilirea unui sistem concret şi coerent de evaluare a îndeplinirii activităţilor
programate ?

Criterii de repartizare a unităţilor de învăţare.

1.Selectarea conţinuturilor de învăţare. care se realizează după următoarele
puncte de vedere sau criterii:
a. Baza materială a şcolii: - este un criteriu care se referă la inventarierea
condiţiilor materiale şi a mijloacelor existente din şcoala respectivă ( baza
sportivă, sală, teren, dotări.)
b. Nivelul de pregătire a elevilor, care constituie un reper de pornire în
instruire. Se referă şi se realizează prin anumite verificări şi aprecieri, la
fiecare început de an şcolar.
c. În funcţie de numărul orelor.
2.Defalcarea conţinuturilor şi a cerinţelor didactice.
- unităţile de învăţare care se abordează pentru prima oară, pot constitui
un argument pentru prevederea lor ca teme într-un număr mai mare de
lecţii,
- cele cu un grad mai ridicat de complexitate, de exemplu jocurile
sportive şi gimnastica acrobatică, trebuie abordată intr-un număr sporit
de lecţii,
- posibilitatea de exersare pentru realizarea unităţii de învăţare oferite
de baza materială a şcolii, determină alocarea diferenţiată a numărului de
lecţii în care acestea se abordează ca teme,
- nivelul de pregătire a elevilor dobândit prin achiziţii anterioare, poate
determina restrângerea numărului de lecţii alocate învăţării,
- unităţile de învăţare care fac şi obiectul evaluării sumative pot fi
prevăzute într-un număr mai mare de lecţii.
3.Repartizarea unităţilor de învăţare de-a lungul anului şcolar.
- unităţile de învăţare care presupun amenajări şi dotări în aer liber
(jocuri sportive, atletism), vor fi plasate de regulă în intervalele
septembrie-octombrie respectiv martie-iunie, iar cele care se pot aborda
numai în spaţii amenajate, în intervalele noiembrie-martie,
- unele unităţi se pot proiecta pe mai multe cicluri tematice, unele
prevăzute a se desfăşura în aer liber şi altele în spaşii anterioare
amenajate,
- unităţile de învăţare care fac obiectul evaluării sumative, trebuie astfel
amplasate, încât să asigure echilibrarea pe semestre a numărului de
calificative (note pe baza cărora se va încheia media semestrială,
- este recomandată amplasarea a unor cicluri tematice ale unităţilor de
învăţare care solicită şi valorifică aceste calităţi motrice (calitatea
motrică viteză înaintea unităţilor de învăţare
,,alergare de viteză,, sau săritura în lungime cu elan.
 Competenţe Detalieri de Activităţi de Resurse Evaluare
specifice conţinut învăţare

De ce Ce Cum Cu ce Cât
voi face? voi face? voi face? voi face? s-a realizat?

Selectarea Determinarea Stabilirea

Identificarea Analiza
conţinuturilor activităţilor de instrumentelor
obiectivelor resurselor
învăţare de evaluare

Se selectează Activităţile de Pot cuprinde: Pentru ca

Se trec resurse evaluarea
mijloace din învăţare pot fi
numerele materiale, să asigure o
programa şcolară cele din
corespunză- umane, evidenţiere
menite să realizeze programă,
toare procedurale a
obiectivele cadru completate,
competenţelor (metode de progresului
şi de referinţă modificate sau
, cuprinse în învăţare, de realizat de
chiar înlocuite cu
programa predare, etc.) elev se
altele pe care
şcolară, care aplică
profesorul le
urmează a fi evaluarea:
consideră
realizate predictivă,
adecvate atingerii
obiectivelor formativă,
sumativă
Despre modul de cuplare a unităţilor de învăţare.
Pe baza programei şi particularităţilor de elevi, cadru didactic poate decide căror unităţi
de învăţare le atribuie statutul de unităţi de învăţare principală şi cărora de unităţi de
învăţare secundare. Criteriile care stau la baza acestei diferenţieri sunt:
-contribuţia specifică a unităţii de învăţare la realizarea unuia sau mai multor
competenţe,
-timpul necesar realizării a acestor unităţi în lecţii,
- nivelul de pregătire iniţial al elevilor,
- perioada în care sunt plasate ciclurile tematice ale unităţile de învăţare,
- să se cupleze teme care să se completeze reciproc pentru realizarea unei densităţi
motrice corespunzătoare în întregii lecţii
- să nu se prevadă simultan temele de debut sau de încheiere a două unităţi de învăţare,
deoarece ar conduce la situaţia ca în aceeaşi lecţie să avem două teme diferite cu caracter
de învăţare, sau două teme diferite cu caracter de evaluare sumativă.
Proiect didactic.
Proiectul didactic reprezintă conceperea didactică a unei lecţii , care de fapt reprezintă principala
formă de organizare a procesului instructiv-educativ, fiind cadrul pedagogic unitar prin intermediul
căruia elevii acumulează cunoştinţe.
Alăturat vă prezentăm un model de proiect didactic.

Proiect didactic
Data :
Clasa: Tema:………………………………………………….
Locul: …………………………………………………………
.......................................................................................
Tipul:.............................................................................
Obiect.operationale:
*cognitive:..............................................................................................................
.................................................................................................................................
*psiho-motorii:.......................................................................................................
*afectiv-atitudinale:..............................................................................................
Resurse procedurale:.........................................................................................................
Mijloace:.................................................................................................................

Momentele Conţinut- mijloace Doza- Formaţii de lucru Obser

lecţiei re Indicaţii metodice vaţii
 Lecţia de educaţie fizică.

Structura lecţiei de educaţie fizică.

Prin structura de lecţie se înţelege succesiunea în care sunt parcurse principalele etape ale unei
lecţii, delimitate în timp.
În decursul anilor,specialişti ai domeniului, au susţinut mai multe modalităţi de structurare a lecţiei:
pe părţi, momente, verigi, sau mai recent situaţii de instruire, care este recomandată pentru toate
disciplinele de învăţământ. Iată structurarea lecţiei pe ,,situaţii de instruire’’.
1.Organizarea colectivului de elevi. Durata 2-3 min.
Competenţe specifice:
- organizarea clasei pentru începerea ordonată a lecţiei,
- disciplinarea comportamentelor elevilor,
- captarea atenţiei şi trezirea interesului pentru activitate,
- verificarea prezenţei şi a ţinutei,
- sisteme de acţionare(conţinut),
- raport facultativ la clasele mici,
- înregistrarea frecvenţei elevilor,
- anunţarea temelor şi a competenţelor specifice majore,
- exerciţii de front şi formaţie,de captarea atenţiei.
Forme de organizare şi exersare.
- în linie pe 1-2 rânduri,
- în careu,semicerc,etc.
Densitatea. – se obţine prin alternarea exerciţiilor menţionate.
Atractivitatea –se realizează prin efectuarea exerciţiilor sub formă de întrecere între grupe sau
individual.
2.Pregătirea organismului pentru efort. 3-5 min.
Competenţe specifice:
- angrenarea treptată în efort a marilor funcţii ale organismului,
- realizarea unei stări de excitabilitate optimă,
- angrenarea treptată în efort a aparatului locomotor.
Sisteme de acţionare(conţinut).
- mers şi alergare în diferite variante,
- exerciţii din lecţiile anterioare,
- exerciţii simple,angrenând principalele segmente ale corpului
Forme de organizare.
- în coloană câte unul,câte doi,în semicerc.
Densitatea
- se obţine prin exersarea frontală din deplasare,de pe loc sau alternativ.
Varietatea.
- se obţine prin utilizarea unor exerciţii variate ca structură.
Atractivitatea.
- se realizează prin stimularea permanentă a interesului elevilor pentru efectuarea corectă a
exerciţiilor,evidenţiind elevii care le execută corect.
3. Influenţarea selectivă a aparatului locomotor. 5-12 min.
Competenţe specifice:
- influenţarea,în mod colectiv, a aparatului locomotor,
- educarea atitudinii corporale corecte,
- influenţarea mobilităţii articulare, a elasticităţii articulare.
Sisteme de acţionare.
- exerciţii analitice cu influenţă selectivă specifică fiecărui segment,articulaţie,grupă musculară,
- exerciţii de mobilitate şi supleţe.
Forme de organizare şi exersare.
- în linie,în semicerc,în coloană de gimnastică.
Varietatea.
- se obţină prin schimbarea periodică a conţinutului complexelor de exerciţii.
Atractivitatea.
- se realizează prin efectuarea unor exerciţii ,,model’’ efectuate de învăţător sau de unii
elevi,respectiv
pe fond muzical.
4. Dezvoltarea calităţilor motrice (viteză, îndemânare)
5. Învăţarea acţiunilor motrice(cunoştinţe priceperi şi deprinderi). 15-30 min.
Competenţe specifice: - vizează realizarea unităţilor de învăţare planificate pentru o lecţie şi pentru
întreg ciclul tematic.
Sisteme de acţionare
- în funcţie de specificul unităţii de învăţare abordate se operează cu exerciţii de complexitate
variabile. În stadiul de consolidare-perfecţionare,sistemele de acţionare pot fi corelate cu nivelul de
pregătire a elevilor,constituiţi în grupe valorice.
Varietatea.
- se realizează prin modificarea periodică a sistemelor de acţionare.
Atractivitatea.
- se obţine prin cunoaşterea permanentă a rezultatelor exersării de către fiecare elev şi
stimularea autodepăşirii. Periodic se recomandă organizarea unor întreceri la nivelul clasei.
6. Dezvoltarea calităţilor motrice (forţă, rezistenţă)
7. Liniştirea organismului. 1-2 min.
Competenţe specifice:
- prevenirea treptată a marilor funcţiuni ale organismului la un nivel cât mai apropiat de starea de la
începutul lecţiei.
Sisteme de acţionare(conţinut) - mers şi alergare uşoară, însoţită de mişcări de relaxare,exerciţii de
respiraţie,exerciţii de captarea atenţiei.
Varietatea. - se realizează prin schimbarea periodică a exerciţiilor folosite
Atractivitatea - se obţine prin explicarea unităţii exerciţiilor efectuate.
8. Încheierea organizată a lecţiei şi recomandări pentru activitatea ulterioară. 1-2 min.
Competenţe specifice: - captarea atenţiei elevilor şi prezentarea unor concluzii.
Sisteme de acţionare.
- evidenţierea aspectelor pozitive şi negative constate pe parcursul lecţiei
- precizări privind modul de execuţie corectă a unor exerciţii fundamentală,
- recomandări individuale şi generale pentru activitatea independentă.
Forma de organizarea şi exersare.
- în linie pe un rând,pe două rânduri,în semicerc sau în alte formaţii
Varietatea - se obţine prin schimbarea de la o lecţie la alta a modelului de prezentarea concluziilor
şi recomandărilor.
Atractivitatea se realizează prin evidenţieri efectuate prin realizarea unor demonstraţii ,,model’’.

Procesul de predare-învăţare izolată a unor conţinuturi.

Ce şi cum trebuie predat-învăţat izolat.

 La clasele I-II acest tip de conţinuturi este mai mare. Se vor preda-învăţa izolat componente ale
capacităţii de organizare(întoarceri de pe loc,coloana de gimnastică, etc.), deprinderi motrice de
bază .
Deprinderile utilitar-aplicative,procedeele tehnice de bază din jocul sportiv,elementele de
gimnastică acrobatică,probele atletice necesită o predare-învăţare izolată. Exemple de asemenea
structuri simple, sunt:
- adunarea,alinierea şi poziţiile de drepţi şi pe loc repaus,
- pornirea şi oprirea din mers pe loc şi cu deplasare,
- mersul pe vârful,pe călcâie,pe părţile laterale ale labei piciorului,
- alinierea,pornirea,mersul în cadenţă şi oprirea,
- aruncarea lansată cu două mâini şi prinderea cu două mâini la piept,
- startul şi lansarea de la start,
- ţinerea - pasarea-prinderea mingii,
- poziţia fundamentală, deplasările specifice şi lucrul braţelor,
- marcajul şi demarcajul,
- pasa şi preluarea.
Exemple de conţinuturi noi care pot fi predate-învăţate în structuri:
de regulă,deprinderile învăţate anterior se cuprind în acest tip de structuri motrice pentru a favoriza
predarea-învăţarea unui nou conţinut,cu care elevii să poată opera în întreceri(ştafetă,jocuri
dinamice şi pregătitoare,etc.).
Consolidarea cunoştinţelor,deprinderilor şi acţiunilor însuşite, prin integrarea lor în structuri şi
acţiune progresiv crescute. Această modalitate concură la integrarea conţinuturilor învăţate în
sisteme de acţionare similare sau apropiate de cele specifice activităţilor practice globale.
La procedeele şi acţiunile tactice din jocurile sportive,exersarea trebuie organizată şi sub formă de
jocuri pregătitoare.
Elementele acrobatice învăţate se vor consolida prin exersarea sub formă de ,,legări’’ şi de linii
acrobatice.
Consolidarea cunoştinţelor,deprinderilor şi acţiunilor însuşite prin exersarea globală a ramurilor de
sport

Despre conţinutul şi structura orei de educaţie fizică.

Organizarea şi desfăsurarea orei.

1. Momente organizatorice:
a Joc,, Cine se echipează mai repede”-motivarea elevului de a se pregăti în cel mai scurt timp
pentru oră.
Joc,, Cine este cel mai ordonat şi disciplinat”-formarea unei deprinderi de ordine şi disciplină
la aranjarea hainelor după dezechipare.
b. Formaţii de adunare:-formaţii în cerc cu prinderea bratelor în mijlocul spaţiului de lucru (cls. I.)
, apoi ghemuire, iar la semnal ridicare în picioare şi salutul:-,, Bună ziua copii”!. Urmează salutul
copiilor:-,,Bună ziua”!.
-în linie pe un singur rând, pe două rânduri etc.
 c. Raportul-unde este cazul.
d.Verificarea echipamentului, absenţelor, a stării de sănătate.
e. Anuţarea temelor.
f. Jocuri de captare a atenţiei:-,,Colţuri colorate”, Jos-sus!”, Găseşte-ţi locul în formaţie”, Lac-
mal”, etc.
2. Exerciţii de front şi formaţii.
a. Poziţii:- drepţi (cu călcâiele lipite), comanda:-,, Clasă drepţi”!.
- pe loc repaus (ducerea unui picior uşor înainte sau lateral), comanda:-,, Clasă pe loc
repaus”!
b. Întoarceri:- spre stânga la comanda:-,,La stînga”!
- spre dreapta la comanda:-,,La dreapta”!
Observaţii:- În aceste două siuaţii se fac întoarceri de 90* care la început pot fi efectuate prin
săritură
- Întoarcerea de 180* la comanda .-,, La stânga împrejur”!.
c. Deplasările:-sunt forme de bază la schimb de locur
- din mers:- pornirea se face la comanda:- ,, Cu mers normal,marş”!
- mersul ritmat se efectuează la numărătoare folosind următoarele comenzi:- ,,
Stâng-drept”! sau ,, Unu-doi”!. Mai târziu se poate utiliza bătaia palmelor sau fluierul etc.
- din alergare: alergarea se efectuează la comanda:-,, Clasă! Pas alergător,marş!”, la care
clasa trece din mers în alegare.
Schimbarea direcţiei de deplasare se va efectua la comanda:-,, Cu ocolire la stânga (dreapta),
marş!”.
Oprirea deplasării se face la comanda:-,, Clasă ! Stai! Unu- doi!”.
3. Formaţii, schimb de formaţii:- forma de bază este rândul.
- în linie pe un singur rând:- unul lângă celălalt la distanţă de o palmă sau cot, cu faţa orientată
înainte, comanda:- ,, În linie pe un singur rând,adunarea!”. Ca joc:-,, Găseşte-ti locul în
formaţie!.
- coloană cu o dispunere în adâncime, adică unul în spatele celuilalt, cu respectarea unei
distanţe stabilite. Comanda:-,, Clasă în coloană câte ...unu...doi...etc., marş

- în cerc dispunerea se face cu faţa spre interior. Dispunerea se poate efectua prin ţineri de mâini de
la primul şi până la ultimul
4. Variante de mers şi alergare.
a. de mers:- normal, cu ridicarea genunchilor sau a călcâielor, cu paşi adăugaţi înainte, înapoi,
lateral, pe vârfuri, în ghemuit, cu genunchii întinşi, pe călcâie, pe partea exterioară şsi interioară a
talpei, cu anumite poziţii de braţe etc.
b. de alergare:- normală, cu genunchii ridicaţi, cu călcâiele la şezută, paşi adăugaţi, încrucişaţi,
joc de gleznă etc.
Jocuri recomandate pentru mers şi alergare:-ursul pe cărare, Mersul uriaşului, Mersul piticului,
Cum merge racul, Cine aleargă mai corect, Trenuleţul, Statuile etc.
Variantele de mers şi alergare sunt folosite în partea destinată încălzirii organismului. Jocurile
recomandate pot fi folosite tot în această parte pentru motivareaelevului, trezirea interesului şi
evitarea monotoniei.
Pot fi folosite exerciţii şi jocuri de sărituri cum ar fi:-cum sare iepuraşul, Broaştele în apă, Lac-mal,
Cercul zburător etc.
5. Exerciţii libere pentru înfluenţarea selectivă a aparatului locomotor.
Se referă la încălzirea segmentară a corpului, cu următoarea grupare:
a. exerciţii pentru gât:-înclinări, răsuciri, rotări de gât;
b. exerciţii pentru braţe şi umeri:- arcuiri, rotări, balansări de braţe;
c. exrciţii pentru trunchi:- îndoiri, răsuciri, aplecări, rotări, ,extensii, etc.
d. Exerciţii pentru picioare:- balansări, ridicări, rotări, etc.
e. Exerciţii şi jocuri pentru dezvoltarea vitezei şi (sau) îndemânării.
II. Realizarea temelor prouse
Tratarea temelor prevăzute în planificare, conform planului conceput.
III. Partea de încheiere a orei.
- deplasări uşoare cu exerciţii de relaxare, de respiraţie.
Jocuri recomandate:-,,Ura”!, Strigături ritmate, etc.
- Concluzii, aprecieri, recomandări.

Lecţiile de educaţie fizică în aer liber.

Organizarea cu prioritate a lecţiilor de educaţie fizică în aer liber constituie chiar în anotimpul
răcoros o recomandare şi o cerinţă fundamentală a păstrării şi întăririi sănătăţii, a dezvoltării fizice
generale a elevilor.
Lecţia de educaţie fizică efectuată în aer liber influenţează favorabil valoarea oscilaţiilor
organismului în diferite sezoane, în special termoreglarea. Particularităţile influenţei exercitate de
diferitele condiţii ale vremii asupra stării organismului elevilor reprezintă una dintre problemele
fundamentale ale organizării lecţiilor în aer liber. De aceea elevii trebuie să fie convinşi de
binefacerile călirii în cadrul lecţiei,fiind interesaţi în procesul şi rezultatele acesteia. Echipamentul
lor la lecţie trebuie să fie corespunzător condiţiilor naturale şi potrivit cantităţii şi calităţii
exerciţiilor fizice care urmează să fie efectuate.
Activitatea de educaţie fizică în aer liber trebuie să ţină seama de următoarele indicaţii metodico-
organizatorice:
1. Îmbinarea armonioasă în planificare a conţinuturilor învăţării, în concordanţă cu factorii
naturali de călire,de condiţiile naturale,de baza materială din şcoală,de sarcinile ce decurg din
programă.
2. Intensificarea prudentă şi treptată a mijloacelor călirii,dozarea lor atât în ceea ce priveşte
intensitatea,cât şi durata acţiunii asupra organismului elevilor.
3. Aplicarea sistematică a mijloacelor de călire în diferitele ei forme de organizare şi de preferat
în cea complexă.
În vederea alcătuirii unei lecţii sau a unui sistem de lecţii pentru diferitele categorii de elevi,sunt
necesare următoarele recomandări:
- cunoaşterea caracteristicilor colectivelor de elevi pentru care se elaborează lecţia sau sistemul
de lecţii,
- concordanţa nivelului de pregătire,creştere şi dezvoltare fizică armonioasă a elevilor cu cerinţele
vârstei,sexului,gradului de pregătire,
- stabilirea mijloacelor şi metodelor folosite,dozarea acestora şi alegerea formelor de
lucru,potrivit particularităţilor unor categorii de elevi,
- stabilirea şi procurarea materialelor necesare instruirii.
În funcţie de anotimpuri conţinuturile programei pot fi planificate în felul următor:
A. Toamna- primăvara.-
a). O parte din această perioadă se prezintă caldă,uscată.
În această perioadă pot fi planificate următoarele componente :
- atletism:- alergare de viteză 25m, sau naveta 5x5m,
- dezvoltarea unor calităţi motrice,
- săritura în lungime cu elan,
 - deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative,
- jocuri de mişcare,jocuri sportive etc.
b). O parte a acestei perioade devine mai rece,mai friguroasă. Se planifică:
- atletism:- diferite aruncări la ţintă,la distanţă,
- aruncarea mingii de oină la distanţă,
- alergare de durată,
- deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative,
- jocuri de mişcare,ştafete,concursuri,etc.

B. Perioada de iarnă.
a). prima parte a perioadei se prezintă cu o vreme friguroasă,cu ger dar fără zăpadă. Se
planifică:
- săritură în lungime de pe loc,
- jocuri de mişcare,
- deprinderi motrice utilitar-aplicative,
- ştafete şi jocuri de concurs.
b). Perioadă cu vreme friguroasă,ger cu zăpadă. Se planifică:
- jocuri de mişcare,
- ştafete,concursuri,aruncări la ţintă şi la distanţă cu bulgări de zăpadă,
- ştafete şi jocuri,concursuri cu sănii.
C. Perioada de vară.- mai-iunie.
- atletism: - săritura în lungime din elan,
- alergări de durată,
- jocuri sportive-mini handbal,mini fotbal,mini baschet.
Distribuirea probelor de evaluare.
a).Perioada de toamnă:- alergare de viteză sau navetă 5x5 m,
- aruncarea mingii de oină la distanţă de pe loc,săritură în lungime de pe
loc
b).Perioada de primăvară:- alergări de durată,
- aruncări.
c). Perioada de iarnă: - complex de dezvoltare fizică armonioasă,
- gimnastică acrobatică,
- deprinderi utilitar-aplicative.
d). Perioada de vară: - jocuri sportive,jocuri cu mingea etc.

Mijloace materiale improvizate:

- bastoane confecţionate din cozi de mături,
- corzi de sărit,
- cercuri confecţionate din sârmă sau din alte materiale,
- fanioane colorate,
- flacoane din plastic(de diferite mărimi) umplute cu nisip, etc.

II. PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂŢARE

Este următoarea componentă a actului didactic. Acest proces trebuie să fie realizat prin respectarea
întocmai a temelor prevăzute în documentele de planificare conform prevederilor programei de
educaţie fizică. Acestea sunt înşirate sub formă de conţinuturi din care au fost selectate, stabilite
unităţile de învăţare. Procesul de predare pretinde de un nivel ridicat de pregătire profesională din
partea celor care predau această disciplină dublată de cea metodică.
Actul de predare-învăţare este un element important al educaţiei prin care pot fi formate,
dezvoltate priceperile, deprinderile, respectiv calităţile motrice. Realizarea obiectivelor propuse nu
poate fi concepută fără o unitate între instruire si educaţie, în care un rol important revine
următorilor factori:
a. Cunoştiţa şi priceperea profesională este o cerinţă importantă fără de care nu poate interveni la
corectarea greşelilor sau la demonstrarea exerciţiilor.
b. Farmecul personal împreună cu priceperea profesională, saigură imaginea pozitivă a
pedagogului, ceea ce este foarte important în cazul elevilor.
c. Poziţia autoritară derivată din statutul social , îl determină pe elev să fie conştient de faptul că
pedagogul are o imagine clară şi completă despre el.
d. Pedeapsa şi recompense, sunt considerate ca nişte competenţe ale cadrului didactic, utilizate în
cadrul procesului instructive-educativ în funcţie de comportamentul elevului.

CURRICULUM PE CLASE.

Competenţele specifice şi conţinuturile învăţării.

Ca parte a învăţământului pruniversitar, ciclul primar trebuie să asigură baza pregătirii elevilor pe
linia competenţelor cheie europene stabilite ca finalităţi ale sistemelor educaţionale şi de formare
profesională din ţările Comunităţii Europene.
Programa de educaţie fizică document reglator al procesului de învăţământ, stabileşte şi permite
fiecărui cadru didactic formarea competenţelor specifice, utilizând ca mijloace, categoriile de
conţinuturi pe care le consideră eficiente, corespunzător particularităţilor clasei şi a condiţiilor
concrete din şcoală. Conţinuturile reprezintă esenţa programei şcolare şi trebuie realizate la nivelul
cel mai ridicat.Ele sunt de fapt mijloace de realizare a competenţelor specifice şi a celor generale,
stabilite prin programa şcolară.
În continuare prezentăm schematic conţinuturile programelor pe clase, care au fost elaborate în
anul 2009.
 Curriculum pe clase( I-IV).

Cls. I. II. III. IV.

1.Elemente ale -poziţiile corpului - idem - idem - idem

dezvoltării fi- -mişcările părţile - idem - idem - idem
zice armonioa corpului
se. –ex. de prelucra-
re selectivă a
segmentelor cor- - idem - idem - idem
pului.
-complexe de dez-
voltare fizică
--------------------- ----------------------------------------------------------------------------------------
2.Elemente de -formaţii de aduna- -în linii,coloane - idem
organizare. nare,de deplasare, -porniri şi -raportul,
-poziţii de drepţi şi opriri din coloană câte 4,
pe loc repaus, mers pe -idem dar din
-întoarceri prin să- loc. mers.
ritură la stânga şi
la dreapta

3.Calităţi mot- -1.Viteza-formele:

rice. –de reacţie,
- de execuţie, -idem
- de deplasare. –pe distanţe - idem
variate.
-2.Îndemânare.
-coordonarea -idem -manevrări de - idem
acţiunilor obiecte.
motrice
-3.Forţa
-dinamică şi -idem -idem - idem
segmentară
-4.Rezistenţa
-rezistenţa -idem -creşterea - idem
generală la duratei
eforturi aerobe
-5.Mobilitate -idem -mobilitate - idem
articulară
4.Deprinderi -mersul(variante) -idem -cu pas fandat -în cadenţă
motrice de -alergarea(var.) -cu scimb de -opriri,porniri
bază -săritura(var.) direcţii. –la coardă,în
-aruncarea şi prin adâncime
derea(azvîrlită,la -idem -idem -proced.de prinderi
-prinderea cu două
mâini
5.Deprinderi -escaladarea -idem -idem -idem
utilitar-aplica- -tracţiuni-împing. –a unui par -pe bancă de
tivă. tener gimnastică -idem
-echilibru -pe suprafeţe –cu întoarceri -idem
-transport de obi. –indiv.pe per.- idem -idem

-căţărarea -pe scară fixă –idem -idem

-târârea -pe palme,gen.-idem -idem
-ştafete şi jocuri -idem -idem -idem
6.Deprinderi 1.Atletism.
motrice ele- -alerg.de viteză -idem -start.din pic. –idem
mentare spor- -alerg.de rezist. –idem -idem
tive elementa- -sărituri -idem -şcoala săriturii -idem
re -arunc.mingii de -idem -idem -idem
oină
2.Gimnastică
-elemente statice -idem -idem -idem
-elem.dinamice -idem -idem -idem
3.Jocuri sportive
-jocuri dinamice
şi pregătitoare
pentru minifotbal, -idem -idem -idem
minihandbal,mini
baschet.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------
 Influenţarea evoluţiei corecte şi armonioase a organismului.

Prin competenţele speciale stabilite pentru fiecare clasă, prin conţinuturile prevăzute de
programa şcolară, prin metodologia activităţilor de învăţare şi prin instrumentele de evaluare,
stabilite în sistemul naţional şcolar de evaluare a elevilor la disciplinele educaţie fizică trebuie să se
educe atitudinea de responsabilitate faţă de propria dezvoltare şi sănătate.
Realizarea acestor competenţe presupune un demers didactic complex, care vizează activitatea
din lecţiile de educaţie fizică.
În lecţiile de educaţie fizică,influenţarea evoluţiei corecte şi armonioase a organismului elevilor
reprezintă un obiectiv constant în virtutea căruia se acţionează complex şi sistematic,incluzând
următoarele tipuri de măsuri,acţiuni didactice practice:
- influenţarea evoluţiei corecte şi armonioase a organismului elevilor nu se constituie, de regulă,
în teme,ea realizându-se constant în structura lecţiei,
- cumulativ, prin succesiunea acestei situaţii de instruire,se urmăresc formarea reflexului de
atitudine corporală corectă,dezvoltarea supleţei musculare şi mobilităţii articulare,prevenirea
instalării atitudinilor deficiente etc. Pentru realizarea acestei secvenţe a lecţiei,cadrul didactic va
concepe 6-8 exerciţii,fiecare vizând direct o regiune,zonă sau segment,precizând poziţia iniţială din
care se vor efectua mişcările componente încadrate în 4-8 timpi. Ordinea în care se execută cele 6-8
exerciţii este:
- exerciţiul pentru segmentul cap-gât,
- exerciţiile pentru braţe-umeri:îndoiri-tracţiuni,întinderi-
atârnări,duceri,extensii,,balansări,rotări,căţă-
rări şi împingeri,
- exerciţii pentru spate-trunchi:aplecări-indoiri,înclinări,rotări,răsuciri,arcuiri-extensii
- exerciţii pentru abdomen:ridicări şi menţineri,
- exerciţii pentru picioare.ridicări,îndoiri,păşiri,fandări,pendulări,genuflexiuni,rotări.
Indicaţii metodice :
- Exerciţiile cu obiecte constituie o posibilitate de gradare în aplicarea exerciţiilor destinate
pregătirii analitice
a aparatului locomotor. Astfel exerciţiile cu mingi,executate individual şi pe perechi,dezvoltă forţa
musculară şi
întăresc articulaţiile. Cele cu cercuri şi eşarfe dezvoltă îndemânarea,orientarea
spaţiu,mobilitatea,expresivitatea. Exerciţiile la aparate şi cu aparate(scara fixă,banca de gimnastică
şi celelalte
aparate,trebuie folosite cu mai mult curaj în lecţii.
- Exerciţiile de dezvoltare fizică influenţează pozitiv şi psihicul,solicitând concentrarea
atenţiei,spiritul de observaţie,memoria,imaginaţia etc.
- Învăţarea poziţiilor începe cu cel ale braţelor,picioarelor,trunchiului,capului,învăţătorul lucrând
împreună cu elevii.
- La clasele mai mici exerciţiile de trunchi se efectuează din poziţiile depărtat şi şezând depărtat.
- De regulă,copii din clasele mici,în timpul execuţiilor,contractă exagerat musculatura,blochează
respiraţia. Pentru a evita aceste greşeli,se recomandă ca exerciţiile să fie repetate de mai multe ori
în aceeaşi lecţie.

JOCURILE DE MIŞCARE.
 Jocul de mişcare reprezintă o variantă a activităţii ludice în care rolul mişcărilor este clar
exprimat.Cele mai multe jocuri de miişcare se desfăşoară pe bază de întrecere şi sub formă de
ştafetă.Uneori iau forma parcursurilor aplicative sau a parcursurilor cu obstacole. Parcursurile
aplicative contribuie, prin marea lor varietate şi accesibilitate, la dezvoltarea motricităţii complexe.
Ele sunt atractive prin ineditul lor şi prin starea de emulaţie pe care o dezvoltă. Totodată, cuprind
mişcări cunoscute, care se perfecţionează şi se consolidează prin repetare.
Ceea mai eficientă formă de angrenare în efort este întrecerea sub formă de ştafetă, probă pe
echipe-simplă sau combinată-care se desfăşoară pe o anumită distanţă.
Pentru că participanţii sunt puşi în situaţia de a executa rapid anumite acţiuni, în condiţii dificile,
sunt solicitate şi totodată dezvoltate, pe lângă calităţile motrice, şi unele calităţi morale şi
caracteriale:voinţa, dârzenia, hotărârea, prezenţa de spirit, stăpânirea de sine. Execuţia corectă
presupune, sub aspect moral, responsabilitate, spirit colectivist, cinste, sinceritate.
Un loc important îl ocupă ştafetele cu obstacole care contribuie la dezvoltarea îndemânării,
forţei, rezistenţei, stimulându-i pe elevi, atrăgându-i, creând un climat emoţional
favorabil.Exerciţiile cu obstacole stimulează dezvoltarea tuturor calităţile motrice.
Un element important al jocului îl constituie regulile acestuia.Ele determină elementele cele mai
constante în aşezarea jucătorilor şi cele mai tipice în deplasarea acestora, precizând caracterul
comportării, drepturile şi obligaţiile participanţilor, stabilesc mijloacele de conducere a jocurilor,
procedeele şi condiţiile de apreciere a rezultatului.
Jocul de mişcare se deosebeşte, la diferite vârste, prin sarcini, conţinut, mod de organizare,
număr de reguli.Cu ajutorul jocului de mişcare, preşcolarul şi şcolarul dobândesc cunoştinţe,
priceperi şi deprinderi motricede bază, ca: mersul corect, alergare economică, săritura şi aruncarea;
în acelaşi timp li se dezvoltă calităţile motrice de bază necesare în viaţa de relaţie. Vizează de
asemenea perfecţionarea deprinderilor motrice de bază, în condiţiile variate şi complexe, ceea ce
determină o mai mare solicitare din punct de vedere motric, intelectual şi afectiv.
La vârsta şcolară, jocul de mişcare constituie şi un mijloc de verificare a nivelului de pregătire
fizică şi a capacităţii motrice.

Clasificarea jocurilor de mişcare.

După criteriul sarcinilor de rezolvat, jocurile de mişcare se împart în:

1. Jocuri pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice de bază şi aplicative:
a) jocuri pentru alergare;
b) jocuri pentru sărituri;
c) jocuri pentru aruncare;
d) jocuri pentru căţărare;
e) jocuri pentru târâre;
f) jocuri pentru escaladare.
2. Jocuri pentru formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice specifice diverselor
ramuri de sport
A.Jocuri pregătitoare pentru jocurile sportive.
a)jocuri pregătitoare pentru fotbal;
b)jocuri pregătitoare pentru handbal;
c)jocuri pregătitoare pentru beaschet;
d)jocuri pregătitoare pentru volei;

3.Jocuri pentru sensibilizarea motrică şi dezvoltarea calităţilor motrice de bază.

a) jocuri pentru dezvoltarea simţului de orientare în spaţiu
b) jocuri pentru dezvoltarea simţului ritmului;
c) jocuri pentru dezvoltarea simţului echilibrului;
d) jocuri pentru dezvoltarea vitezei;
e) jocuri pentru dezvoltarea îndemânării;
f) jocuri pentru dezvoltarea forţei.
4.Jocuri pentru educarea atenţiei
Conţinutul complex, bogat şi variat al jocurilor de mişcare nu permite o clasificare
corespunzătoare.
Marea importanţă a jocurilor de mişcare se regăseşte în valoarea lor instructiv-educativă.
Sub aspect instructiv se poate menţiona:
a) dezvoltarea deprinderilor motrice de bază şi aplicativ-utilitare;
b) dezvoltarea calităţilor motrice;
c) insuşirea unor elemente tehnico-tactice specifice ramurilor de sport;
d) încălzirea generală a organismului, pregătirea pentru efortul care urmează;
e) dezvoltarea fizică armonioasă şi întărirea sănătăţii;
Sub aspect educativ se poate reţine:
a) dezvoltarea trăsăturilor de voinţă şi a celor caracteriale, cum ar fi:stăpânirea de sine, curajul,
perseverenţa, responsabilitatea, cinstea, corectitudinea, etc;
b) crearea stărilor afective favorabile, buna dispoziţie etc.
c) disciplinarea colectivului, captarea atenţiei;
d) dezvoltarea capacităţilor creatoare, a calităţilor intelectuale;
e) dezvoltarea respectului faţă de colegi şi a colaborării cu partenerii.
Conţinutul complex, bogat şi variat al jocurilor de mişcare face dificilă nu numai o eventuală
clasificare, ci şi incadrarea lor în anumite scheme. Trebuie să reţinem că jocul de mişcare se
deosebeşte de celelalte mijloace ale educaşiei fizice prin particularităţile sale specifice cum ar
fi(Mitra,Gh.,Mogoş Al)
a) Jocurile de mişcare permit manifestarea complexă şi favorizezază dezvoltarea simultană a
deprinderilor motrice de bază sau specifice, a calităţilor motrice, precum şi a însuşirilor şi
deprinderilor moral-volitive.
b) Jocului îi este specifică activitatea în colectiv, ce presupune cooperare, colaborare cu
partenerii de joc, încadrarea în colectiv, acceptarea şi recunoaşterea liderului, asumarea unor
responsabilităţi,etc.
c) Jocul de mişcare permite manifestarea iniţiativei şi independenţei în acţiuni.. Aceasta este
posibilă numai în cazul în care elevii stăpânesc un bagaj larg de deprinderi, au calităţi motrice
dezvoltate crespunzător.
d) Jocurile au ca element caracteristic de desfăşurare întrecerea, competivitatea. Intrecerea
sporeşte interesul elevilor pentru activitate, le mobilizează forţele şi îi stimulează.
e) Jocurile nu permit o dozare precisă a efortului şi nici o reglementare strictă a execuţiilor
tehnice. Particularităţile elevilor este inegală datorită nivelului de pregătire sau insuşirilor
temperamentale:unii sunt foarte activi, lucrează intens, alţii sunt reţinuţi, se sustrag.
În clasele mici, mai ales în primele două, elevii sunt deficitari la capitolul forţă, rezistenţă şi
atenţie. De aceea, este recomandabil ca la alegerea jocurilor de mişcare să se opteze pentru acelea
care conţin alergări scurte, sărituri, prinderi, aruncări, aruncări la ţintă, fără împărţirea elevilor pe
echipe.
O atenţie specială trebuie acordată dezvoltării vitezei şi a îndemânării. Spre deosebire de clasele
I şi a II-a, la clasele III-IV, pe lângă viteză şi îndemânare, foţa şi rezistenţa prezintă indici crescuţi.
În aceste clase elevii posedă capacitatea de coordonare mai complexe şi se încadrează mai uşor în
colectivele de joc.

CALITĂŢILE MOTRICE
 După multe discuţii controversate,majoritatea specialiştilor au stabilit că în structura lecţiei de
educaţie fizică să fie înclusă în verigă de sine stătătoare, şi dezvoltarea calităţilor motrice.
S-a arătat că perfecţionarea calităţilor motrice constituie una din preocupările principale ale
procesului de pregătire fizică a tineretului şcolar la clasele I-IV.Principala cale pentru dezvoltarea
calităţilor motrice la această categorie de vârstă o constituie activitatea organizată în cadrul lecţiilor
în scopul formării deprinderilor motrice.
În practica activităţii de educaţie fizică sunt considerate ca făcând parte din rândul calităţilor
motrice de bază următoarele: vitza, forţa, rezistenţa şi îndemânarea.
1. Viteza.
Exprimă în general,repeziciunea mişcărilor, adică iuţeala cu care mişcările sunt executate separat
sau în diferite combinaţii.Viteza,cu diferitele ei forme de manifestare,este prezentă în majoritatea
acţiunilor motrice.
Formele de manifestare a vitezei:
a.viteza de reacţie se referă la rapiditatea cu care organismul răspunde la semnale.
b.viteza de execuţie defineşte iuţeala cu care se execută o acţiune motrică singulară . Dintre
formele de manifestare a vitezei, această formă este cel mai incomplet studiată.
c.viteza de repetiţie.
Frecvenţa mişcărilor viteza de deplasare defineşte iuţeala cu care se repetă mişcările în unitate de
timp.
În legătură cu dezvoltarea vitezei programele şcolare prevăd competenţe particulare fiecărei
clase.Astfel:
-La clasele I-IV se prevede educarea tuturor formelor de manifestare amintite mai sus, în relaţie
directă cu însuşirea bazelor generale ale mişcării, orientarea în spaţiu, perceperea ritmului, însuşirea
unor priceperi şi deprinderi motrice şi precticerea unor jocuri de mişcare care solicită această
calitate.Având în vedere faptul că pentru dezvoltarea vitezei condiţiile cele mai fevorabile sunt
acelea în care sistemul nervos se află într-o stare de excitabilitate optimă, activitatea pentru
dezvoltarea viteze trebuie plasată imediat după veriga destinată influenţării selective a aparatului
locomotor.
Metode şi mijloace pentru dezvoltarea vitezei.
Pentru dezvoltarea vitezei se folosesc diferite exerciţii şi activităţi în condiţiile de educaţie
fizică :
a. Exerciţii cu influenţă selectivă(exerciţii de dezvoltarea fizică generală).Dezvoltă viteza de
execuţie şi viteza de repetiţie, precum şi simţul ritmului. Se recomandă la clasele I-IV.
b Exerciţii din grupa acţiunilor de front şi formaţii în cazul schimbărilor de formaţii,refacerea
formaţiei,schombările de direcţii în deplasare,luarea unor poziţii etc.
c. Ştafete şi jocuri de mişcare care solicită atenţie şi reacţii prompte la diferite
semnale(vizuale,sonore sau tactile)
d. Exerciţii şi jocuri cu mingea: aruncări şi prinderi executate rapid,prinderea mingii sau a unor
obiecte aruncate în sus,prinderea unor mingi ricoşate din zid, etc.
e. Plecări din diferite poziţii (în picioare,culcat,cu faţa sau cu spatele spre direcţia de alergare,etc.)
la comenzi directe,sau date prin surprindere,prin semnale sonore sau vizuale.
f. Sărituri variate cu bătaie pe unul sau ambele picioare.
g. Exerciţii din şcoala alergării,
h. Exerciţii şi activităţi care solicită echilibrul
i. Exerciţii şi acţiuni din jocurile sportive.

Exerciţii şi activităţi pentru dezvoltarea vitezei de reacţie.

a. La semnale sonore:
- gruparea şi regruparea în diferite formaţii indicate prin surprindere,
- luarea unor poziţii la semnale sonore,
- efectuarea unor acţiuni la semnale stabilite dinainte,
- jocuri şi ştafete
b. La semnale vizuale:
- Jocuri:,,Imitarea mişcării partenerului”, ,,Prinde mingea ricoşată din zid”, ,,Labirintul” ,
- Starturi la semnale vizuale, jocuri cu mingea pe perechi etc.
c. La semnale tactile: ,,Lupta cocoşilor” , ,,Lupta cocoşilor în cerc”, ,,Doborârea de pe banca de e
echilibru ,,Scoate-l din cerc” etc.
2. Forţa
Forţa musculară este una din cele mai importante calităţi de care dispune organismul uman, fiind
solicitată în majoritatea domeniilor de activitate.
Având în vedere importanţa acestei calităţi motrice în pregătirea fizică a elevilor,ea ocupă un loc
bine detrminat îm programele şcolare.Astfel la clasele I-IV:
- favorizarea dezvoltării fizice corecte şi armonioasesporirea capacităţii de efort a
organismului(cl.I);
- asigurarea dezvoltării fizice armonioase;educarea calităţilor
motrice,îndemânare,viteză,forţă,rezistenţă la
clasele II-III;
- favorizarea evoluţiei normale a proceselor morfologice în scopul dezvoltării fizice
armonioase,întăririi sănătăţii.
Educarea forţei la clasele mici este favorizată de exerciţii specifice de scurtă durată, cu caracter
dinamic, sărituri,atârnărimixte şi simple, balansări din atârnat, căţărări, escaladări, etc.
La clasele a III-a şi a IV-a dezvoltarea forţei mai poate fi abordată şi prin exerciţii de gimnastică
acrobatică, prin bastoane etc.
3. Rezistenţa.
Rezistenţa sub aspect fizic,este o calitate motrică care poate fi uşor perfecţionată ,ca urmare a
efectuării sistematice, a unor exerciţii fizice specifice.
Educarea rezistenţei la elevi poate începe din clasa I.În toate programele şcolare rezistenţa apare ca
obiectiv instructiv-educativ şi anume:
- favorizarea dezvoltării fizice armonioase şi creşterea capacităţii de efort a organismuluiLa
clasa a I-a se recomandă folosirea alergărilor în aer liber în ritm moderat,pe durata de timp
diferită.Pentru a fi eficiente şi agreate de elevi,trebuie să fie mai variate ca formă de organizare a
activităţii.
- La clasele II-III-IV-educarea calităţilor motrice:îndemânare,viteză,rezistenţă,forţă.
Ca mijloc în dezvoltarea rezistenţei la această categorie de vârstă ar fi mersul vioi ţn special pentru
elevii din clasele I-III. Un alt mijloc de dezvoltare ar fi alergarea uşoară cu care se poate dezvolta
rezistenţa generală.
Aşadar,pentru dezvoltarea rezistenţei generale se pot folosi următoarele modalităţi:
a.executarea exerciţiilor cu un ritm moderat,mărind treptat timpul de repetare;
b.jocuri de mişcare,ştafete şi parcursuri aplicative cu elemente de alergare sau cu alte acţiuni
motrice;
c.alergare în tempo moderat.
3.Îndemânarea
Exprimă gradul de coordonare a acţiunilor motrice. Este o calitate motrică complexă, cu multe
aspecte încă insuficient studiate.Ea esteimplicată în toate acţiunile care presupune un anumit grad
de coordonare.Este solicitată atât în învăţarea şi perfecţionarea acţiunilor motrice, cât şi în aplicarea
acestora în condiţii neobişnuite.
În dezvoltarea îndemânării,calea metodică principală o reprezintă insuşirea continuă a unor
priceperi şi deprinderi noi în domenii cât mai veriate de activitate. Acestea se realizează prin:
- schimbarea poziţiilor iniţiale,adoptarea unor poziţii neobişnuite;
- execuţia ambidextră;
- schimbarea frecvenţei mişcărilor;
- executarea exerciţiilor în condiţii mereu schimbătoare.
Dezvoltarea îndemânării trebuie începută încă din clasa I.De fapt la clasele I-IV sunt prevăzute
obiective instructiv-educative şi recomandate exerciţii şi activităţi vizând:
- educarea capacităţii de percepere a componentelor spaţiului şi a timpului şi a posibilităţilor
de mişcare a segmentelor;(cl.I)
- educarea capacităţii de orientare şi însuşirea componenetelor fundamentale ale
mişcării:direcţii,amplitudini,tempo,ritm;(cl.II-III);
- educarea capacităţii de coordonare a mişcării în condiţiile utilizării obiectelor portative(cl.II-
III);
- educarea capacităţii de coordonare în condiţiile sporirii gradului de complexitate a mişcării şi
diversificării condiţiilor de aplicare(cl.IV)
În condiţiile educaţiei fizice şcolare la clasa a I-a,pentru dezvoltarea îndemânării,pot fi folosite
exerciţii ca:jocurile de mişcare ce îndeamnă pe elev să treacă pe nesimţite de la o acţiune la
alta;aruncarea şi prinderea unor mingi de diferite mărimi şi sub diferite forme; echilibru la o
înălţime relativ mică;sărituri peste coardă,parcursuri aplicative;jocuri pregătitoare şi elemente din
jocurile sportive.
Elementele cu care se mai poate interveni pentru solicitarea unui grad sporit de îndemânare
sunt:exerciţiile libere(cu influenţă selectivă) pentru braţe (îndoiri, întinderi, duceri, rotări, balansări,
împingeri etc., picioare (ridicări, îndoiri, fandări, rotări, genuflexiuni, etc.), spate-trunchi (aplecări-
îndoiri, rotări, răsuciri, extensii, arcuiri, etc.) abdomen (ridicări, coborâri, menţineri, etc.); exrciţii
cu obiecte; deprinderi utilitare; deprinderi de bază; aruncări şi prinderi etc.

Deprinderile motrice de bază şi utilitar-aplicative.

1. Deprinderi motrice de bază.

Din această categorie fac parte următoarele forme.

a. Mersul este o deprindere motrică de bază şi este folosit în cadrul lecţiei de educaţie fzică în toate
verigile lecţiei,pentru organizarea colectivului de elevi.
Mersul prezintă următoarele forme. -
- mers pe loc şi din deplasare,
- mers pe vârfuri,pe călcâie,cu paşi adăugaţi,încrucişaţi,
- mers cu diferite poziţii de braţe etc.

b. Alergarea este mijlocul cel mai eficient şi frecvent folosit aproape în toate momentele lecţiei. Ea
poate constitui teme de lecţii pentru însuşirea corectă a tehnicii alergării.
- alergare cu joc de gleznă în tempo uniform,cu accelerare,
- alergare cu pendularea gambei înainte,înapoi,
- alergare laterală cu paşi adăugaţi,încrucişaţi,
- alergare cu spatele pe direcţia de deplasare,
- alergare peste obstacole şi cu ocolirea lor,cu schimb de direcţii.

c. Săriturile pot fi folosite în majoritatea verigilor lecţiei de educaţie fizică la clasele I-IV,ea poate
fi programată ca temă de lecţie. Pot fi grupate în:
- sărituri cu desprindere pe două picioare,
- sărituri cu desprindere pe un picior,
- sărituri în adâncime,
- variante de sărituri(săritură la coardă,peste obstacole,etc.)
d. Aruncarea şi prinderea sunt deprinderi care contribuie la dezvoltarea îndemânării,vitezei,forţei.
La clasele I-IV se pot constitui în teme. Formele de aruncare sunt:-
azvârliri,împingeri,lansări,rostogoliri,loviri-împingeri,cu una sau cu ambele mâini,din poziţii
diferite,de pe loc,,din deplasare,la distanţa sau la ţintă.

2. Deprinderi utilitar-aplicative.
a. Transport de greutăţi sunt cuprinse în programele de educaţie fizică pentru elevii claselor I-IV
sub forme diferite. Contribuie la dezvoltarea forţei şi la formarea unor priceperi şi deprinderi
utilitare. Transportul obiectelor se face prin rostogolire,împingere,tracţiune,purtare. Se plasează în
veriga destinată pentru dezvoltarea forţei sau rezistenţei. Exemple:
- transport de aparate portative(mingi elastice,umplute,bastoane etc.),
- transport de aparate de gimnastică(bănci,saltele,cutiile de pe ladă,
- transport de alte obiecte(saci umpluţi etc.),
- transport individual al unui coleg(,,roaba’’),
- transport pe perechi al unui coleg.
b. Tracţiuni şi împingeri dezvoltă forţa şi rezistenţa la efort. Se folosesc în acele verigi ale lecţiei
în care se urmăreşte dezvoltarea calităţilor motrice. Pot fi executate pe perechi,intre două echipe
care trebuie să fie de forţe apropiate. Exemple:
- tracţiuni în doi cu apucarea mâinilor,
- aceiaşi cu ajutorul unui baston,
- tracţiuni laterale apucat de un braţ,
- pe bancă de gimnastică,apucat de o mână,doborârea adversarului,
- tracţiuni pe echipe apucat de talie sau de baston,frânghie,
- împingeri între parteneri palmă în palmă,pe umeri
c. Căţărare şi escaladare.
Căţărarea presupune urcarea şi coborârea pe aparate cu ajutorul braţelor şi a picioarelor, iar
escaladarea se referă la trecerea corpului peste obstacole sau aparate,folosind picioarele sau braţele.
Pe lângă valoarea lor aplicativă dezvoltă curajul,spiritul de observaţie,prezenţa de
spirit,încrederea,forţa şi îndemânarea. Aparate folosite pentru căţărare şi escaladare sunt: scara
fixă,banca de gimnastică,bârna,lada,calul,capra,etc. Exemple:
- căţărare pe banca de gimnastică înclinată în sprijin ghemuit,cu şi fără ajutorul picioarelor,cu
spatele înainte,
- căţărări la scară fixă cu ajutorul braţelor şi a picioarelor,
- deplasări laterale,
- căţărări din două în două trepte sau chiar trei,
- escaladare folosind banca de gimnastică,pe ladă,coborâre prin alunecare pe abdomen.
d. Deprinderile de echilibru contribuie la simţul echilibrului,curajul,stăpânire de sine,atenţia şi
prezenţa de sprijin. În lecţia de educaţie fizică,sunt folosite în acele verigi,unde se învaţă sau
perfecţionează deprinderile motrice cu o atitudine corectă. Exemple:
- mers pe linie trasată pe sol,
- mers pe suprafaţa lată şi îngustă a băncii,
- mers cu mărirea înălţimii,
- mers pe plan înclinat,
- mers pe banca de gimnastică cu trecere peste obstacole.
În concluzie putem afirma că vârsta specifică a acestor elevi este deosebit de propice formării
acestei categorii de deprinderi motrice de bază,care însuşite corect devin achiziţii stabile pe durata
întregii vieţi.
Deprinderile utilitar-aplicative reprezintă de asemenea achiziţii motrice deosebit de utile,care vor
creşte capacitatea elevilor de a se adapta la mediul natural şi social.
 Deprinderile motrice sportive elementare.
Sunt deprinderi cu structuri simple,aflate în strânsă legătură cu deprinderile motrice de bază,care
aparţin unor probe şi ramuri de sport accesibile elevilor din învăţământul primar. Au menirea de a-i
iniţia pe copii în practicarea acestor sporturi,oferindu-le mijloacele tehnice elementare şi regulile
principale.
Programa pentru clasele I-IV prevede următoarele deprinderi sportive elementare:- atletism
gimnastică- mini jocurile sportive.
1. Atletism: dispune de o gamă largă de exerciţii şi procedee tehnice. În planificarea probelor
atletice se începe cu alergare pe teren plat în următoarea ordine:
- alergare de durată
- startul din picioare,
- alergare de viteză,
- startul de jos.
În abordarea temelor specifice probelor atletice de tip alergare,se recomandă însuşirea corectă a
tehnicii de alergare.
Dintre celelalte probe atletice cuprinse în programa şcolară,trebuie să mai amintim:
- săritura în lungime cu elan prin procedeul ghemuit,
- aruncarea mingii de oină de pe loc la distanţă.
2. Gimnastica acrobatică.
Exerciţiile acrobatice dezvoltă organele şi aparatele care asigură echilibrul,perfecţionează
procesele care stau
la baza coordonării şi îndemânării,dezvoltă mobilitatea coloanei vertebrale. După caracterul
efortului depus,exerciţiile acrobatice se pot grupa în statice şi dinamice.
Exerciţiile statice:
- cumpenele pe un genunchi şi pe un picior,
- semi sfoara ,
- podul de jos,
- stând pe omoplaţi,
- podul de sus,etc.
Exerciţiile dinamice:
- rulare pe spate şi abdomen,
- rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit,
- rostogolire înapoi din ghemuit în ghemuit.
Învăţarea exerciţiilor acrobatice trebuie să fie precedată de executarea unor exerciţii pregătitoare.
După însuşirea unor elemente acrobatice izolate,se recomandă ca acestea să fie executate sub forma
unei structuri,a unor linii acrobatice care să cuprinde 3-4 exerciţii statice şi dinamice.
2. Mini jocurile sportive.
Dintre mini jocurile sportive ,pot fi amintite următoarele:- mini handbal,
- mini fotbal, - mini baschet
Aşa cum prevede programa, aceste elemente tehnice trebuie să fie însuşite de elevi. Dintre acestea
pot fi enumerate: pasa. prinderea-preluarea, driblingul,procedeul de finalizare de pe loc şi din
deplasare,deplasările specifice,marcajul şi demarcajul,aşezarea în teren etc.

III. Metodologia evaluării.

Începând cu anul şcolar 1999-2000, Ministerul Educaţiei,prin Serviciul Naţional de Evaluare şi

Examinare,a elaborat şi introdus în reţea ,,Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare la disciplina
educaţie fizică şi sport’’,pentru toate treptele de învăţământ. Este corelat cu prevederile actuale ale
planurile de învăţământ şi programelor şcolare,asigurând,prin conţinutul şi metodologia de
aplicare,posibilitatea determinării obiective a efectelor demersului didactic. Sistemul de evaluare ca
şi programele,este centrat pe verificarea modului în care elevii,prin
abilităţile(cunoştinţe,deprinderi,priceperi,calităţi motrice)manifestă capacităţile şi atitudinile
precizate prin competenţele generale,prin competenţele specifice şi conţinuturi,şi prin standardele
curriculare de performanţă.
Conform cerinţelor sistemului de evaluare,elevul va susţine anual:
- 2 evaluări la calităţile motrice cum ar fi:alergare de viteză25 m sau navetă 5x5m,
- alergare de durată,
- extensii şi ridicări de trunchi din culcat facial şi dorsal,
- săritura în lungime de pe loc,
- ridicări ale picioarelor din culcat dorsal
- variante de sărituri la coardă,
- aruncări la ţintă fixă(orizontală)
- 2 evaluări la deprinderi motrice de bază,- complex de exerciţii libere,
- 2 evaluări la deprinderi sportive elementare.
Evaluarea semestrială va cuprinde minimum trei calificative provenite din susţinerea probelor la:
- viteza de deplasare,
- rezistenţă,
- forţă,
- complex de dezvoltare fizică,
- îndemânare,
- gimnastică acrobatică,
- joc sportiv.
Probele de evaluare corespund numai unor categorii de conţinuturi prevăzute de programă.
Celelalte conţinuturi se predau şi se apreciază prin evaluări curente.

Ce trebuie să facă învăţătorul.

1. Să selecteze din sistemul de evaluare,capacităţile pe care le va evalua în anul şcolar
respectiv,cum ar fi de exemplu:calităţile motrice viteză şi rezistenţă,deprinderile motrice de bază
săritura şi aruncarea şi ca deprinderi sportive gimnastică acrobatică şi procedee din mini jocuri.
2. Să stabilească oferta de instrumente de evaluare (probe) pe care o va prezenta elevilor.
3. Să stabilească pentru fiecare probă măsurabilă,selectată din sistemul de
evaluare,performanţele corespunzătoare acordării calificativelor ,,bine’’ şi ,,foarte bine’’.
4. Să stabilească conţinutul concret şi criteriile de evaluare la probele din sistemul naţional care
nu sunt însoţite de unele precizări care se regăsesc în ,, Ghid metodologic de aplicare a programei
de educaţie fizică şi sport (învăţământ primar).
 A. INSTRUMENTE DE EVALUARE
(probe de control)

Elaborarea şi Clasificarea Aplicarea opţională a

distribuirea instrumentelor de instrumentelor
instrumentelor evaluare

Criterii de elaborare Probe Probe Opţiunea Opţiunea

obligatorii opţionale profesorului elevului

B. TIPURI DE EVALUARE

Predictivă Formativă Sumativă

(iniţială) (continuă) (finală)

Evaluări opţionale

Evaluare curentă Evaluare “bilanţ”

 APRECIERE
C. EVALUARE
NOTARE

APRECIERE
C. CALIFICATIV
EVALUARE
NOTA
NOTARE

Funcţiile Trăsăturile
notei notei
CALIFICATIV
NOTA
ELABORAREA
D. SCALELOR DE NOTARE
Funcţiile Trăsăturile
notei notei

Tipuri de scale Sugestii de elaborare

ELABORAREA
D. SCALELOR DE NOTARE

Tipuri de scale Sugestii de elaborare

 INSTRUMENTE DE EVALUARE
A. (probe de control)

Clasificarea instrumentelor Aplicarea opţională a Elaborarea şi

de evaluare instrumentelor distribuirea

Probe Probe Opţiunea Opţiunea Criterii de elaborare

obligatorii opţionale profesorului elevului • Condiţiile
• Probele • Calit • Alergare de • 1-2 materiale şi de lucru
prevăzute în ăţi motrice; viteză, de rezistenţă probe de • Tradiţia sportivă
Sistemul Naţi- • Gimn sau naveta; forţă a şcolii
onal Şcolar de astică; • 1-2 probe • 1-2
Evaluare; • În funcţie de
• Jocur atletice; probe anotimp
probe atletice atletice
i sportive • 1 săritură cu • Se vor repartiza
• Evaluar sprijin • 1
ea câte 3 probe(2 ore
(gimnastică) joc sportiv săptămânal) pe semestru
principalelor
conţinuturi • 1-2 jocuri • 1 Întrebări utile
prevăzute de sportive; variantă • performanţe
programa • Probe din din minime, medii şi
şcolară ra-muri de sport gimnastica maxime la elevi
alternative acrobatică
• când şi în ce
• 1 scop evaluez
săritură la
aparate • tipul de evaluare
ales
• ce instrumente
 B. TIPURI DE EVALUARE

Formativă Sumativă
Predictivă (continuă) (finală)
(iniţială) • Se aplică pe tot • Se efectuează
• Se utilizează în parcursul desfăşurării la intervale mai lungi
scopul alegerii de procesului instructiv de timp, la
informaţii despre – educativ, având rol încheierea ciclurilor
gradul de pregătire de diagnosticare şi tematice ale fiecărei
fizică şi dezvoltare a ameliorare, de unităţi de învăţare şi
calităţilor motrice investigare periodică poate fi însoţită sau
• Se utilizează la • Trebuie folosită nu de notare
clasele nou în cadrul fiecărei • Realizată pe
constituite, înaintea lecţii, pe parcursul bază de ofertă şi
abordării de capitole derulării fiecărei opţiune, se poate
noi. unităţi de învăţare, aplica pe parcursul
• La începutul de-a lungul întregului mai multor lecţii din
fiecărui an şcolar. an şcolar ultima parte a
ciclului tematic
respectiv
 B. Evaluări opţionale
Evaluare curentă
• Atitudinea elevului faţă de ed.
fizică şi a conţi-nutului ei, interesul
constant faţă de exersare
• Frecvenţa la lecţii, ţinuta
vestimentară, punctualitatea,
comportamentul disciplinar
• Să îndeplinească sarcinile
încredinţate, exersa-rea conform
indicaţiilor metodice ale profesorului
• Acest tip de evaluare poate fi
utilizat în fiecare oră şi poate fi finalizat
cu notă.
Evaluare “bilanţ”
• Comportamentul elevului
prin abordarea unei conduite
civilizate şi de respect în relaţia
profesor – elev
• Comportamentul în relaţia
elev – elev, în raport cu colegii de
clasă şi de şcoală (nu sunt
recomandate atitudini de:
superioritate, vedetism,
supraapreciere, lipsa de cooperare,
folosirea de limbaje neadecvate,
nerespectarea deciziilor primite)
• Preocuparea de a extinde
practicarea sportului şi în afara
lecţiei prin participarea la
întrecerile organizate în şcoală,
preocupări de practicare a sportului
şi turismului în mod independent.
• Se poate utiliza la sfârşitul
fiecărui semestru, finalizat cu o
notă care oglindeşte activitatea
generală
C. APRECIERE - EVALUARE - NOTARE
CALIFICATIV
Funcţiile notei
• Funcţia didactică -
de control, constatativă,
instructivă.
• Funcţia educativă –
prin efectele asupra
subiectului devine factor
de motivaţie
• Funcţia socială şi
selectivă – ierarhizare, a
valorilor, aprecie-rea
valorii individuale.
NOTA
Trăsăturile notei
• Obiectivitatea – se referă
exprimarea realităţii la notare. Prin
intervenţia factorului uman, nota
primeşte o doză de subiectivism
• Raţionalitatea – notarea se
bazează pe premise logice, acordarea ei
se face numai pentru activităţi din
cadrul procesului instructiv – educativ
• Individualizarea – fiecărui elev i
se acordă nota cuvenită pentru
realizări individuale, stimulând astfel
activitatea personală responsabilă
• Se bazează pe criterii unitare,
demonstrând egalitatea şanselor –
stimulent pentru creşterea
performanţelor
• Exprimă în mărimi precise
nivelul de realizare a unor obiective
clare
• Este publică – subiecţii cunosc
cerinţele, cât şi nota primită
 ELABORAREA
D. SCALELOR DE NOTARE

Tipuri de scale Sugestii de elaborare

• Scale nominale – • Se stabilesc numărul probelor cât şi

punctajele se repartizarea lor de-a lungul anului şcolar.
grupează în Pentru evaluare pe parcursul unui an şcolar,
categorii sau clase. la clasele cu 2 ore săptămânal, se alocă minim
Este o scală 6 ore.
pentru • La nivelul fiecărei şcoli se vor elabora
identificare. scale proprii pentru acordarea notelor de la 6
• Scale ordinale: la 10, având ca punct de plecare baremurile
permite o pentru nota 5 ale SNŞE, la probele
ierarhizare dar nu măsurabile. Se va avea în vedere ca toţi elevii
şi diferenţele între să aibă acces la note de 7-8 şi exigenţe
punctaje. crescute pentru notele de 9-10. De asemenea
• Scale de interval – exigenţe sporite şi pentru clasele care
oferă atât ordinea beneficiază de cea de a 3-a oră/săptămână.
punctajelor cât şi Elevii cu calităţi motrice reduse,
diferenţele dintre supraponderali, scutiţii medical, cei cu
ele. Dau deficienţe fizice vor beneficia de alte scale de
posibilitatea evaluare adaptate stării lor fizice, măsuri
interpretării prezentate întregului colectiv
performanţelor, • Se stabilesc şi se aduc la cunoştinţa
având punctaje elevilor criteriile de apreciere şi notare pentru
standard. probele de evaluare nemăsurabile, precizându-
• Scale de raport se nota de pornire, elementele obligatorii de
executat, valoarea lor în puncte cât şi modul în
care se poate obţine nota maximă. Se
recomandă diferenţierea pe sexe a elementelor,
a structurilor tehnico – tactice, mai multe
oferte de sărituri la aparate.
• Sistemul de evaluare elaborat se prezintă
fiecărei clase şi se afişează la loc vizibil.
 Criterii de evaluare

a. Nivelul de dezvoltare al calităţilor motrice

•Dezvoltarea calităţilor motrice de bază este un obiectiv important. În anumite
etape ale dezvoltării lor se folosesc diferite forme de evaluare. Aceste calităţi sunt
măsurabile în unităţi obiective ca:
- rezistenţa - distanţa, număr de repetări
- viteza – timp, număr de execuţii în unitate de timp
- forţa – încărcătură, greutate
- îndemânarea – precizie, complexitate, mobilitate
b. Gradul de însuşire al cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor motrice
- nivelul de însuşire a tehnicii de execuţie sau nivelul exprimării motrice al
elevului este apreciat şi exprimat în note.
c. Nivelul performanţelor atinse se realizează prin unităţi de măsură obiective –
baremuri
d. Progresul înregistrat faţă de nivelul iniţial. Se urmăreşte stimularea elevilor cu
aptitudini mai reduse, dar care progresează ca urmare a străduinţei individuale.
Progresul realizat de elevi, de la o testare la alta, oferă indicii asupra calităţii muncii în
corelaţie cu eforturile depuse
e. Capacitatea de aplicare a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor în condiţii
variate. Se urmăreşte testarea creativităţii elevilor şi a capacităţii de utilizare adecvată
în situaţii problemă se evaluează rapiditatea deciziilor, nivelul de realizare a finalităţii
acţiunii.
f. Capacitatea de a practica sistematic şi independent exerciţiile fizice – dobândirea
SCALE DE EVALUARE
cunoştinţelor necesare practicării independente a exerciţiului fizic.
ALERGARE DE VITEZĂ – 25 m
g. Atitudinea faţă de activitatea de educaţie fizică – comportament participativ la ore şi
la activităţi sportive, eforturi suplimentare.
 EVALUARE
CLASA SEX
SATISFĂCĂTOR BINE FOARTE BINE
F 6,1 – 5,9 5,8 – 5,5 5,4 – 5,2
I
L 6,4 – 6,2 6,1 - 5,8 5,7 – 5,5
F 6,0 - 5,8 5,7 – 5,4 5,3 – 5,1
II
L 6,3 – 6,1 6,o - 5,7 5,6 – 5,4
F 5,9 - 5,7 5,6 – 5,3 5,2 – 5,o
III
L 6,2 – 6,o 5,9 – 5,6 5,5 – 5,3
F 5,8 – 5,6 5,5 – 5,2 5,1 – 4,9
IV
L 6,o – 5,8 5,7 – 5,4 5,3 – 5,1

ALERGARE DE DURATĂ

EVALUARE
CLASA SEX
SATISFĂCĂTOR BINE FOARTE BINE
F 1,3o’’- 1,4o’’ 1,5o’’- 2,oo 2,15’’- 2,3o’’
I
L 1,3o’’- 1,35’’ 1,4o’’- 1,5o’’ 2,oo’’- 2,1o’’
F 2,oo’’- 2,1o’’ 2,2o’’- 2,3o’’ 2,4o’’- 2,5o’’
II
L 1,45’’- 1,55’’ 2,oo’’- 2,1o’’ 2,2o’’- 2,3o’’
F 2,1o’’- 2,2o’’ 2,3o’’- 2,4o’’ 2,5o’’- 3,1o’’
III
L 2,oo’’- 2,o5’’ 2,1o’’- 2,2o’’ 2,3o’’- 2,4o’’
F 2,3o’’- 2,4o’’ 2,5o’’- 3,oo’’ 3,1o’’- 3,2o’’
IV
L 2,15’’- 2,2o’’ 2,3o’’- 2,4o’’ 2,5o’’- 3,oo’’

SĂRITURA ÎN LUNGIME DE PE LOC (cm.)

EVALUARE
CLASA SEX
SATISFĂCĂTOR BINE FOARTE BINE
F 11o - 115 12o - 125 13o - 135
I
L 1o5 - 11o 115 – 12o 125 – 13o
F 115 – 12o 125 – 13o 135 – 14o
II
L 11o - 115 12o - 125 13o - 135
F 12o - 125 13o - 135 14o - 145
III
L 115 – 12o 125 – 13o 135 – 14o
F 125 – 13o 135 – 14o 145 – 15o
IV
L 12o - 125 13o - 135 14o - 145
 ALEGARE ( 5 x 5 m = sec.) NAVETA

EVALUARE
CLASA SEX
SATISFĂCĂTOR BINE FOARTE BINE
F 6,5 – 6,3 6,2 – 6,o 5,8 – 5,5
I
L 7,o – 6,8 6,7 – 6,4 6,3 – 6,o
F 6,4 – 6,2 6,1 – 5,8 5,7 – 5,4
II
L 6,8 – 6,6 6,5 – 6,2 6,1 – 5,8
F 6,3 – 6,1 6,o – 5,7 5,6 – 5,3
III
L 6,7 – 6,5 6,4 – 6,1 6,o – 5,7
F 6,2 -6,o 5,9 – 5,6 5,5 – 5,2
IV
L 6,6 – 6,4 6,3 – 6,o 5,9 – 5,6

RIDICĂRI DE TRUNCHI DIN CULCAT DORSAL (număr de repetări)

EVALUARE
CLASA SEX
SATISFĂCĂTOR BINE FOARTE BINE
F 6-7 8 -11 12 - 15
I
L 5-6 7 – 1o 11 - 13
F 8-9 1o -12 13 - 16
II
L 6-7 8 – 11 12 - 15
F 9 – 1o 11 -13 14 - 17
III
L 7-8 9 - 12 13 - 16
F 1o - 11 12 -14 15 - 18
IV
L 8-9 1o -13 14 - 17

EXTENSII DE TRUNCHI DIN CULCAT FACIAL (număr de repetări)

EVALUARE
CLASA SEX
SATISFĂCĂTOR BINE FOARTE BINE
F 6-8 9 - 12 13 - 16
I
L 6-7 8 - 11 12 - 15
F 8-9 1o - 13 14 - 17
II
L 7-8 9 - 12 13 - 16
F 9 – 1o 11 - 14 15 - 18
III
L 8-9 1o - 13 14 - 17
F 1o - 11 12 - 15 16 - 19
IV
L 9 – 1ö 11 - 14 15 - 18
 DESCRIEREA PROBELOR DE CONTROL

1. Alergarea de viteză 25 m cu start din picioare.

- se execută în linie dreaptă, pe teren plat,
- se trasează liniile de plecare şi sosire,
- cronometrul se porneşte la mişcarea piciorului din spate,
- se înregistrează timpul realizat în secunde şi fracţiuni de secundă.
2. Navetă 5x5 m cu start din picioare.
- se susţine numai în cazul în care nu există condiţii pentru alergare de viteză,25m,
- se execută pe o suprafaţă netedă şi nealunecoasă,
- se trasează două linii paralele la distanţa de 5 m,
- executantul se dispune înapoia unei linii, iar la semnal porneşte în alergare până la linia opusă, o
depăşeşte cu ambele picioare şi revine la linia de plecare,parcurgându-se de 5 ori distanţa de 5 m,
- se înregistrează timpul realizat in secunde şi fracţiuni de secundă.
3. Alergare de durată în tempo uniform moderat.
- se desfăşoară pe teren plat, fără denivelări, pe grupe de 6-8 elevi,
- alergarea este continuă, în ritm propriu pe duratele corespunzătoare fiecărui calificativ.
4. Extensii ale trunchiului din culcat facial.
- executantul adoptă poziţia culcat facial, cu palmele la ceafă fixat de glezne de un partener,
- extensia trunchiului cu ridicarea capului peste înălţimea băncii de gimnastică, revenire în poziţia
iniţială,
- se înregistrează numărul de repetări.
5. Extensii ale trunchiului din poziţia aşezat cu sprijin pe mâini înapoi.
- ridicarea bazinului în extensie în extensie şi revenire în poziţia iniţială,
- se înregistrează numărul de repetări.
6. Ridicări de trunchi din culcat dorsal.
- executantul adoptă poziţia culcat dorsal cu palmele la ceafă, genunchii îndoiţi şi tălpile fixate la
sol de un partener,
- ridicarea trunchiului până la atingerea genunchilor cu coatele şi revenire la poziţia iniţială,
- se înregistrează numărul de repetări.
- amplitudinea, ritmul şi expresivitatea mişcărilor.
7. Sărituri la coardă.
- stând cu coarda situată jos-înapoi,
- învârtirea corzii dinapoi spre înainte pe deasupra capului,
- se efectuează sărituri cu desprindere de pe ambele picioare pe loc.

8. Aruncare cu două mâini de jos la ţintă orizontală.

- din poziţia stând depărtat, aruncare lansată cu două mâini de jos a unui obiect uşor la ţintă
delimitată pe sol, la distanţă de 3-4 m lăţimea ţintei având o,5 m,
- se înregistrează numărul de încercări reuşite.
9. Aruncare la ţintă verticală.
- aruncare azvârlită cu o mână deasupra umărului cu o minge de oină sau de tenis, la o distanţă
verticală cu lăţimea de o,5 m, situată la distanţă de 5-6 m şi înălţimea de 2 m,
- se înregistrează numărul de încercări reuşite.
10. Ridicări ale picioarelor din culcat dorsal.
- se adoptă poziţia de culcat, cu palmele pe ceafă,
 - se execută îndoirea genunchilor la piept, întinderea picioarelor pe verticală, revenire cu
genunchii la piept şi întinderea picioarelor pe sol,
- se înregistrează numărul de repetări.

11. Tracţiuni pe banca de gimnastică.

- se adoptă poziţia culcat pe banca de gimnastică(picioarele în afara acesteia), cu braţele în
prelungirea corpului apucând cu mâinile marginea acesteia,
- deplasarea corpului pe bancă prin tracţiuni simultane cu ambele braţe,
- se înregistrează distanţa parcursă.
12. Săritura în lungime de pe loc.
- din poziţia stând înapoia unei linii, tălpile depărtate la nivelul umerilor, avântare prin îndoirea şi
extensia picioarelor simultan cu balansarea braţelor,,
- impulsie energică, săritură în lungime şi aterizare pe ambele picioare,
- se măsoară lungimea săriturii de la linie până la călcâie.
13. Elemente acrobatice izolate.
- se execută izolat elemente statice şi dinamice prevăzute în programă,
- se apreciază corectitudinea execuţiei.
14. Legări de elemente acrobatice.
- se execută legat, 2-3 elemente acrobatice însuşite,
- se apreciază cursivitatea şi corectitudinea execuţiei.
15. Procedee tehnice izolate din minijocul sportiv.
- se execută izolat,procedee tehnice însuşite,
- se apreciază corectitudinea execuţiei.
16. Structuri simple de joc.
- se execută legat 2-3 procedee tehnice,
- se apreciază cursivitatea şi corectitudinea execuţiei.

Repere conceptuale si metodice pentru realizarea

calitativa al actului motric.

Modul de realizare a demersului didactic la educatie fizica.

Pentru o realizare integrala si eficienta a demersului (actului) didactic, profesorii de educatie fizica
si sport trebuie sa cunoasca componentele acestuia, dupa cum urmeaza : proiectarea - predarea -
instruirea si evaluarea.
Acestea vor fi prezentate, pe schema: “Repere conceptuale si metodologice, penrtru realizarea
calitativa al actului didactic.”
Pentru o mai buna constientizare, este recomandat studierea in ordinea cronologica a acestor trei
componente.

PROIECTARE
Pentru o mai buna intelegere si interpretare, prof. de specialitate, ar trebui sa raspunda la cateva
intrebari, cum ar fi :
- Ce inseamna proiectarea didactica ?
- Care sunt documentele reglatoare, elaborate de M.E.C.
- Care sunt documentele de planificare al prof. de ed.fizica si sport ?
- Ce rol au aceste documente reglatoare si cum le utilizam in mod concret la elaborarea
documentelor de planificare ?
Pentru a veni in ajutorul profesorilor mai tineri, fara experienta didactica sau acelora - cei
care mai au neclaritati, vom prezenta un reper, un fel de scenariu de elaborare al acestor
documente.
Primul pas: cunoasterea cerintelor principale ale elaborarii:

1. Selectarea continutului de invatare care se vor realiza dupa urma-

toarele criterii:
a. Baza materiala a scolii-criteriu care se refera la inventarierea
conditiilor materiale, a mijloacelor existente in scoala, (baza sportiva, sala, teren mingi, aparate,
etc.)
b. nivelul de pregatire al elevilor, care constituie reper de porni
re in procesul de instruire. Se refera si se realizeaza prin anumite verificari –aprecieri, la fiecare
inceput de an scolar.
c. in functie de numarul orelor

2. Defalcarea continuturilor si al cerintelor didactice

Se refera la acele cicluri tematice (cicluri de lectii) care nu pot fi predate intr-o ingura lectie,
necesitand mai multe ore. Aceste vor fi planificate si distribuite in unitati didactice. Legat de
cerintele didactice, primul lucru ar fi constatarea nivelului de pregatire si stabilirea “nivelului de
performanta tinta”

3. Distribuirea, esalonarea unitatilor de invatare in functie de conditi-

le atmosferice (specifice anotimpului) a locurilor de instruire, apoi terminata cu proiectarea lor.
Selectarea si stabilirea unitatilor de invatare in functie de conditiile atmosferice se va realiza dupa
anotimpurile primavara-vara-toamna, iar in functie de locurile de instruire (baza materiala) : in aer
liber si sala.

4. Proiectarea unitatilor de invatare in urma efectuarii continuturilor.

Prin aceasta activitate rezulta elaborarea celui de-al treilea document de planificare, care de fapt
poarta denumirea de mai sus. Iata o schema de proiectare a unitatilor de invatare, care prezinta in
mod sugestiv elaborarea acestuia.
Evident ca pe langa aceste criterii prezentate pe schema, in lucrare, mai sunt prezentate si alte
aspecte practico-metodice, specifice proiectarii.
In concluzie, dupa ce s-a clarificat problematica privind interpretarea programei scolare in
adevaratul spirit din care nu lipseste autonomia acordata fiecarui profesor, se poate trece la
elaborarea documentelor de planificare care sunt prezentate, pe schema realizarii demersului
didactic.

PREDARE – INSTRUIRE, este urmatoarea corespondenta a actului

didactic.
Instruirea trebuie sa fie realizata prin respectarea intocmai a temelor prevazute in documentele de
plalificare conform prevederilor programei de educatie fizica. Acestea sunt insirate sub forma de
continuturi din care au fost selectate stabilite unitatile de invatare. Procesul de predare pretinde un
nivel ridicat de pregatire profesionala insotita de cea metodica.
 II. EVALUAREA este al treilea component al actului didactic. Proiectarea
activitatii de evaluare se realizeaza concomitent cu proiectarea demersului de predare-invatare si in
deplina concordanta cu aceasta.
In vederea unei proiectari obiective a probelor de evaluare este recomandabil de a pune cateva
intrebari utile si anume :
- Care sunt performantele minime, medii, superioare pe care le pot atinge elevii ?
- Cand si in ce scop evaluez ?
- Pentru ce tipuri de evaluare optez ?
- Cu ce instrumente vei realiza evaluarea ?

Pentru ca evaluarea sa asigure o evidentiere a progresului inregistrat de elevi, trebuie avut in vedere
modificarea raportului dintre evaluarea sumativa, care inventariaza, selecteaza prin nota si
evaluarea formativa, ce are drept scop valorificarea potentialului de care dispun elevii.
In functie de scopurile urmarite, se pot utiliza mai multe tipuri de evaluare :
a) Evaluarea predictiva (initiala) care se utilizeaza in scopul culegerii de
informatii despre stadiul in care se afla elevii din punct de vedere a dezvoltarii fizice, al gradului de
dezvoltare a calitatilor matrice.

b) Evaluarea formativa (continua) are ca drept scop o activitate de inves

tigare periodica privind participarea activa la exersare, atitudinea fata de disciplina, etc.
c) Evaluarea sumativa se realizeaza la incheierea unui ciclu tematic.
Trebuie sa facem precizarea ca evaluarile sumative sunt principalele furnizoare de note/
calificative, dar si cele care nu se finalizeaza cu note, ele fiind utilizate cu precadere pentru
predarea-invatarea ulterioara.
Cele trei tipuri de evaluare prezentate, fac parte din asa-numita evaluare interna, care se
desfasoara la nivelul scolii de catre fiecare profesor si capata un caracter unitar de exigenta, capabil
sa asigure sanse egale tuturor elevilor indiferent de scoala sau mediul in care au studiat (urban-
rural).
Pe baza unei conceptii unitare de abordare a evaluarii profesorii trebuie ca pentru fiecare clasa sa
desfasoara anumite activitati prin respectarea unor aspecte practico-metodice cum reiese din cele de
mai jos.

Aspecte practico-metodice specifice evaluarii

Pe baza unei conceptii unitare de abordare a evaluarii profesorii trebuie sa desfasoare pentru
fiecare clasa,urmatoarele activitati :
a) Sa stabileasca numarul total al probelor de control la care elevii vor
fi evaluati in anul scolar respectiv si repartizarea acestora de-a lungul celor doua semestre.
Ca urmare trebuie sa tina cont de urmatoarele :
- repartizarea lor sa fie relativ echilibrata numeric pe cele doua semestre, tinand
seama de durata diferita a acestora
- sa se realizeze la sfarsitul unitatii de invatare diferite
- sa nu fie plasata la intervalle apropiate de timp, sumative la doua unitati de invatare diferite
- sa evite pe cat posibil perioadele de solicitare intensa a elevilor la alte discipline
- sa nu fie plasate la inceputul sau la sfarsitul semestrelor.
- sa fie amplasate in minimum doua lectii din finalul ultimului ciclu tematic al unitatii de
invatare, oferind astfel posibilitatea elevilor de a reedita sustinerea probei de evaluare.
Sa elaboreze scale prorii de valori-pentru acordarea notelor 6-10 la pro-
bele masurabile prevazute in sistemul de evaluare. Sistemul national de evaluare stabileste doar
valorile echivalente notei 5 (cinci) la probele masurabile. Valorile echivalente celorlalte note le
stabileste fiecare profesor tinand seama de nivelul initial sau anterior de pregatire al elevilor
(determinat prin evaluari predictive).
b) Sa stabileasca criteriile de apreciere si notare pentru probele de evalu-
luare prevazute in sistemul national sau stabilite personal, care nu sunt masurabile.
Aceste probe sunt prevazute pentru capitolele de gimnastica si joc sportiv. Sugestiile de evaluare
sunt mentioante la Sistemul National Scolar de Evaluare, precum si Ghidul metodologic de aplicare
a programei de educatie fizica si sport.
c) Să prezinte elevilor fiecarei clase sistemul de evaluare.
La inceputul anului scolar sistemul complet de evaluare elaborat de profesor cuprinzand variantele
de instrumente de evaluare, trebuie sa fie prelucrat fiecarei clase şi sa fie afişat la vedere.
 Proces verbal

Privind protecţia muncii la lecţiile de educaţie fizică,activităţi sportive şi acţiuni turistice, întocmit
între profesorul de educaţie fizică(învăţător)……………….....
şi elevii clasei ………….
În vederea prevenirii şi înlăturării tuturor cauzelor care pot provoca accidentarea elevilor, se
stabilesc următoarele!
1.Cu privire la lecţiile de educaţie fizică.
- la fiecare început de an şcolar elevii au obligaţia să-şi controleze starea de sănătate şi să
comunice şi să comunice profesorului dacă este apt să participe la lecţii. Această stare va fi
confirmată prin adeverinţă medicală emisă de medic,
- elevii inapţi din punct de vedere medical, parţial sau pentru întreg anul şcolar,au obligaţia să
prezintă profesorului(învăţătorului) certificatul medical în care să fie specificată boala şi perioada
pentru care este eliberat. Toţi aceşti elevi au obligaţia să fie prezenţi la toate lecţiile, cu echipament
adecvat şi să îndeplinească toate sarcinile organizatorice date de profesor.
- elevii care se prezintă fără echipament la oră, vor fi trecuţi în evidenţa profesorului, iar în cazuri
repetate vor fi evaluaţi cu notă care se poate include în
sistemul de notare curentă,
- elevii au obligaţia de a se prezenta la lecţiile de educaţie fizică numai în echipament sportiv
adecvat stării atmosferice în care se desfăşoară activitatea,
- elevii nu au voie să intre în sala de sport şi să desfăşoară activităţi decât în prezenţa profesorului,
- pe timpul activităţilor practice nu au voie să poartă ceasuri, brăţări, inele, lănţişoare, etc.,
- în timpul de exersare elevii au obligaţia să anunţe profesorul despre orice defecţiuni apărute la
aparatele şi instalaţiile sportive la care lucrează şi să întrerupă activitatea până la remedierea
acestora,
- activităţile în aer liber se vor desfăşura numai pe terenuri special amenajate pentru acestea, în
condiţii igienico-sanitare cât mai bune,
- săriturile la atletism se vor efectua numai dacă în groapă nisipul este suficient săpat şi nivelat,
- pentru exersarea săriturilor la aparate şi a elementelor de gimnastică acrobatică la sol, elevii vor
folosi în mod obligatoriu saltele de gimnastică,
- exersarea aruncărilor(cu mingea de oină sau greutate) se efectuează numai sub directa
supraveghere a profesorului, asigurându-se spaţii de protecţie corespunzătoare,
- manevrarea aparatelor şi saltelelor de gimnastică se face în perfectă ordine şi sub directa
supraveghere a profesorului,
- este interzis elevilor accesul la instalaţiile electrice, sau alte instalaţii, care nu sunt necesare
activităţii pe care o desfăşoară şi nu au încuviinţarea profesorului.
 Proces verbal

Încheiat cu ocazia prelucrării normelor de protecţia muncii la educaţie fizică de către

profesor(învăţător)…………………………şi elevii clasei a …….- a …….

Anul şcolar
Nr. Numele şi
20__/20__ 20__/20__ 20__/20__ 20__/20__
crt. prenumele
Clasa ____ Clasa ____ Clasa ____ Clasa ____
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.
19.
20.
21.
22.
23.
24.
25.
26.
27.
28.
29.
30.
Data prelucrării
 Noţiuni de terminologie româno - maghiară

I.Exerciţii de front şi formaţii = rendgyakorlatok

adunarea = sorkozás
alinierea = igazodás
cadenţa = lépéstartás
desfăşurarea = fejlődés
deplasarea = vonulás
drepţi = vigyázz állás
formaţia = alakzat
întoarceri = testfordulatok
marş = menetmozgás
pas = lépéstartás
raportul = jelentésadás
repaus = pihenj állás
ritm = ütemtartás
ruperi de ritm = ütemszakadozás
ruperi de rând = szakadozás
rândul = sor
în linie pe un singur rând = egysoros vonal
cu faţa înainte = arcsor, vonalakzat
coloana = oldalsor, oszlopalakzat
interval = térköz
distanţă = távköz
măriri de distanţă = nyitódás
flancul drept = jobb szárny
flancul stâng = bal szárny
cercul = kör
cu faţa spre interior = arckör
cu faţa lateral = oldalkör
II. Terminologia gimnasticii = a gimnasztika szaknyelve
Poziţii = tartások

poziţii de mâini = kéztartások

cu palma în sus = alsó tartás apucat
jos apucat = alsó fogás
cu palma spre interior = orsó tartás
cu palma spre exterior = forditott kéztartás
Poziţii de braţe = Kartartások
Cu braţele întinse = egyenes kartarás
poziţia de bază = mélytartás
braţele înainte = mellső középtartás
braţele lateral = oldalsó középtartás
braţele sus = magastartás
Poziţia obligă a braţelor = rézsutos kartartás
oblig înainte sus = mellső rézsutos mély
oblig înainte jos = mellső rézsutos magas
oblig lateral jos = oldalsó rézsutos mély
oblig lateral sus = oldalsó rézsutos magas
oblig înapoi jos = hátsó rézsutos mély
Cu braţele îndoite = hajlitott kartartások
pe coapsă = combontartás
pe şolduri = csipőretartás
la piept = mellheztartás
pe umăr = vállhoztartás
la unghi drept = derékszögtartás
la ceafă = tarkóratartás
rotunjire = ivestartás
Cu braţele încrucişate = karkeresztezések
în sus = felső magas
în jos = alsó mély
încrucişat înainte = haránt
Mişcări de braţe = karmozgások
balansări = lenditések
legănări = lengetések
fluturări = lebegtetések
arcuiri = karhúzások
rotări = karkörzések
ridicări = karemelések
Poziţii şi mişcări de trunchi = törzymozgások
aplecare = törzsdöntés
extensie = tőrzshajlitás hátra
îndoire: = tőrzshajlitás
- înainte = előre
- înapoi = hátra
- lateral = oldalt
răsucire = törzsforditás
rotări = törzskörzés
Prize = fogások
sus apucat = zárt fogás
mixt apucat = vegyes fogás
cruciş apucat = kersztezett fogás
jos apucat = alsó fogás
Poziţii de sprijin a picioarelor = lábtámasz helxzetek
poziţia fundamentală = alapállás
pe loc repaus = pihenj állás
pe vârfuri = zártállás
pe călcâie = sarokállás
stând depărtat = terpeszállás
stând depărtat înainte = harántterpeszállás
stând ghemuit = guggoló állás
fandat = támadóállás
Mişcări de picioare = lábmozgúsok
incrucişări = kersztezések
foarfecări = ollózások
flotări = fekvőtámasz
 Poziţii de genunchi = Térdelőhelyzetek
sprijin pe genunchi = térdtámasz
cu genunchii depărtaţi = terpesztérdelés
cu şezuta pe călcâie = térdelőüllés
sprijin pe un genunchi = térdelőmérleg
Poziţia şezând = Ülőhelyzetek
şezând apropiat = nyújtott ülés
şezând ghemuit = hajlitott ülés
şezând fără sprijin = lebegő ülés
şezând încrucişat = török ülés
şezând pe coapsă = gátülés
Poziáia culcat = Fekvőhelyzetek
culcat facial = hasonfekvés
culcat dorsal = hanyatfekvés
culcat lateral = oldalfekvés

III. Gimnastică acrobatică = Talajtorna.

a. Exerciţii statice = Statikus gyakorlatok

cumpănă = mérlegállás
podul = hid
sfoara = spárga
stând pe omoplaţi = tarkóállás(gyertya)
stând pe cap = fejállás
stând pe mâini = kézállás
b. Exerciţii dinamice = Dinamikus gyakorlatok
îndreptare de pe cap = fejenátfordulás
îndreptare din stând pe cap = fejrőlátfordulás
răsturnare laterală = kézenátfordulás oldalra(cigánykerék)
răsturnare lentă înainte = kézenátfordulás előre
răsturnare înainte prin pod = kézenátfordulás előre hidon
rostogolire înainte cu genunchii îndoiţi = gurulóátfordulás előre(előre bukfenc
rostogolire înapoi din ghemuit în ghemuit = gurulóátfordulás hátra (hátrabukfenc)
rostogolire lungă = tigrisbukfenc
rostogolire cu picioarele depărtate = terpeszbukfenc
c. Săriturile cu sprijin = Ugrások támasszal
componenetele principale = fő összetevők(részek)
alergare = nekifutás
săritură pe trambulină = elugrás
bătaie = dobbantás
zborul prim = a repülés első ive
bătaia cu mâinile = támaszvétel
zborul al doilea = a repülés második ive
aterizarea = talajfogás, talajérintés
săriturile la ladă = szekrényugrás
săritura depărtată peste ladă = terpeszugrás a szekrényen
săritura depărtată peste capră = terpeszugrás a bakon
săritura cu rostogolire la ladă = gurulóátfordulás a szekrényen
săritură în sprijin = guggolóátugrás lebegő
 támasszal
ghemuit peste ladă = guggolóátugrás a ládán

IV. Atletism = Atlétika

a. Alergările = Futások
alergare cu obstacole = akadályfutás
alergare de viteză = gyorsfutás
alergare de garduri = gátfutás
alergare de ştafetă = váltófutás
calităţi motrice: = motorikus kápességek
- viteză = sebesség
- forţă = erő, izomerő
- rezistenţă = állóképesség
- îndemânare = ügyesség
comenzile de start: = indulási vezényszavak:
-,, Pe locuri !” = ,,Rajthoz’”
-,, Fi.ţi gata !” = ,,Vigyázz’”
-,, Start !” = ,,Start’”
alergare de fond = hosszútávfutás
frecveţa paşilor = lépésfrekvencia
joc de gleznă = bokajáték(taposó futás)
linia de start = rajtvonal
mişcare aciclică = aciklikus mozgás
mişcare ciclică = ciklikus mozgás
schimbări de ritm = váltakozó iram
semifond = középtáv
sosire = befutás, cél
start = rajt
start de jos = térdelő rajt
start din picioare = állórajt
viteza de deplasare = haladási sebesség
viteza de execuţie = mozdulat gyorsaság
viteza paşilor = lépésgyorsaság
viteza de reacţie = reagálási gyorsaság
viteza de repetiţie = mozgásgyorsaság

V. Jocurile sportive = Sportjátékok

1. Handbal
intercepţia mingii = labda megszerzés
intrerupere de joc = játék megszakitás
lupta corp la corp = test-test elleni küzdelem
marcaj = emberfogás, ütközés
oferirea mingii = labda átnyújtás
opriri şi schimbări de direcţii = megállás és irányváltoztatás
pasele = átadások, passzok
pasarea mingii = labdaátadás
pasa prin pronaţie = csuklópassz
pasa cu o mână deasupra capului = egxkezes átadás
pătrundere = betörés, áttörés
pivotul = beállós
plasament = helyezkedés
poziţia fundamentală = alapállás
prinderea mingii = a labda elfogása
reguli de joc = játékszabályok
retragere în apărare(repliere) = visszarendeződési védekezés
ritm de joc = játékritmus
scoaterea mingii = kisodrás (kéz)
schimb de locuri = helycserék
sistem de apărare = védekezési rendszer
tactică colectivă = csapattaktika
tactică individuală = egyéni taktika
ţinerea mingii = labda birtoklása
zid = sorfal
2. Fotbal = Labdarugás
aruncarea de la margine = bedobás
deposedarea = szerelés
jocul cu capul = fejelő játék
lovirea mingii: = a labda rugása
- cu interiorul = belsővel(belső csüddel)
- cu exteriorul = külső csüddel
- cu laba piciorului = teljes csüddel
preluarea mingii: = labdaátvétel
- cu talpa piciorului = talpal(toppolás)
- cu interiorul = belsővel
- cu exteriorul = külsővel
- cu pieptul = mellel
- cu coapsa = combbal

3. Baschet = Kosárlabda
ţinerea mingii = labdafogás
aruncările la coş: = kosárra dobások
- cu două mâini de la piept = kétkezes mellső dobás
- cu două mâini de jos = kétkezes alsó dobás
- cu o mână din mişcare = fektetett dobás
- de deasupra capului = fejfölötti dobás(tempó dobás)
conducerea mingii din mişcare = helyváltoztatás labdavezetéssel
conducerea mingii cu pornire şi oprire = megindulás és megállás labdavezetéssel
pasa cu două mâini de deasupra capului = kétkezes fejfeletti átadás
pasa cu o mână = egykezes átadás
pasa cu pământul = átadás földön pattintva
pasa de la piept = kétkezes mellső átadás
pasa de pe loc = átadás állóhelyzetben
pivotare = levállás
prinderea mingii = labdaátvétel
recuperarea mingii = labda visszaszerzés

1. Volei = Röplabda
Blocajul: = sáncolás
- individual = egyéni sáncolás
- blocaj în grup = csoportos sáncolás
Pasa: = továbbitás
- peste cap = fejfölötti
Lovituri de atac: = leütések
- lovitura plasată = gyenge ütés
- cu procedeul întors = leütés elforditással
- cu procedeul rotativ = horog ütés
- din blocaj = ütés a sáncra
Plonjonul: = vetődés
- plonjon înainte = előre vetődés
- plonjon lateral = oldalra vetődés
- plonjon pe spate = hátra vetődés
Preluările: = érintések
- de jos = alkar érintés
- de sus = magas érintés
- înainte = elülről érintés
Ridicări: = feladások
- ridicare din faţă = feladás előre
Serviciile: = nyitások
- de jos din faţă = alsó egyenes nyitás
- de jos lateral = alsó oldal nyitás
- înalt(lumânarea) = gyertya nyitás
Surse bibliografice

1.Báthori, Béla – A testnevelés elmélete és módszertana,Budapest,1991.

2.Buruian,L.- Educaţie fizică şi şcolarul mic ,S.C.Tipografia, Andra SRL, Tîrgu Mureş, 2003.
3.Crinu,I.,Nica,E.,Logel,D.,Dulică,D.- Educaţie fizică. Clasele I-IV.,Editura Carminis, 2oo1.
4.Fărcaş, Valeriu- Educaţia fizică în aer liber,Ed. Sport Turism, Bucureşti,1978.
5.Fărcaş,Valeriu- Didactica educaţiei fizice,Univ.,Petru Maior”,Tg. Mureş,2002.
6.Ghid metodologic de aplicare a programei de educaţiei fizice şi sportului,Bucureşti,2001.
7.Horváth, Tihamér- Testnevelés kézi könyv ,az általános iskola 1-2 osztály számára.(Manual de
educaţie fizică pentru clasele 1-2,) ,Apáczai Kiadó, Celdömölk,2006,Ungaria.
8.Horváth,Tihamér- Testnevelés kézi könyv, az általános iskola 3-4.osztály számára.(Manual de
educaţie fizică pentru clasele 3-4.),Apáczai Kiadó,Celdömölk,2006.
9.Horváth Tihamér- Játék gyüjtemény. Testnevelés és népi játékok 1-6 osztály.(Culegeri de
jocuri,clasele 1-6),Apáczai Kiadó,Celdömölk,2004.
10.Jeni,L.Bangă şi colab.- Metodica predării educaţiei fizice în ciclul primar,Craiova,2008.
11.Magyar György- Tetsnevelés módszertan ( Metodica educatiei fizice, clasele I-IV)Syryus Téka
Kiadó,Csikszereda,2002.
12.Makszim Imre- A testnevelés elmélete ás módszertana(Teoria şi metodica educaţiei
fizice),Dialog Campus, Budapest-Pécs,2002.
13.Makszim Imre- Testnevelő tanári kézikönyv(Manualul profesorului de educaţie fizică),Ábel
Kiadó,2006.
14.Nagy Sándor- Az oktatás folyamata és módszerei(Procesul didactic şi metodele)Budapest,1993
15.Péter Váry- Kézikönyv a tanároknak,edzőknek,játékosoknak,(Manual pentru profesori, antrenori,
jucători
Dialóg Campus Kiadó,Budapest-Pécs,2005.
16.Petrică,D.,Scarlat,E.-Educaţie fizică şcolară,Editura didactică şi pedagogică,RA.,Bucureşti,2004.
17. Programa şcolară de educaţie fizică pentru clasele I-IV,Bucureşti,2009
18.Săvescu,I.- Proiectarea demersului didactic la educaţie fizică pentru învăţământul primar,clasele
I-IV,
Aius PrintEd,Craiova,2008.
19.Scarlat, Eugeniu- Lecţia de educaţie fizică,metode şi mijloace,Editura Sport Turism,
Bucureşti,1981.
20.Sistemul Naţional Şcolar de Evaluare la disciplina educaţie fizică şi sport,Bucureşti,1999.
21.Stan,L.,Oancea,I., Oancea,M.,Cojocaru, Şt.- Educaţie fizică Ghid metodologic ,cl.I-IV.,Editura
Aramis Print,Bucureşti,2004.
22.Stoicescu,A.- ABC-ul învăţătorului pentru predarea exerciţiilor fizice. Editura Sport Turism,
Bucureşti,1981.