Psihoterapia interpersonală

Psihoterapia interpersonală (IPT) este o formă de terapie de scurtă durată. Aceasta a fost dezvoltată inițial pentru depresia majoră,

dar a fost ulterior adaptată și pentru alte tulburări psihice. Conform IPT, indiferent de cauza unei tulburări psihice, aceasta are loc

într-un context interpersonal: familie, prieteni, colegi de muncă etc.

IPT analizează modul în care persoanele deprimate fac față interacțiunilor și relațiilor sociale. Din perspectiva IPT, depresia este

legată de modul defectuos în care persoana funcționează în relațiile interpersonale, ipoteza psihoterapiei interpersonale fiind că

depresia este cauzată și susținută de probleme de relaționare și, în același timp, este o consecință a acestora.

Scopul psihoterapiei interpersonale este de a elibera persoana de simptomele depresive prin rezolvarea problemelor interpersonale

actuale. Terapeutul adună informații, face analiza și diagnoza relațiilor interpersonale ale persoanei deprimate pentru a identifica

interacțiunile sociale, de cuplu sau profesionale problematice. Ele constată manifestarea problemelor interpersonale și

identificarea modului în care acestea afectează persoana în cauză.

Urmează apoi lucrul efectiv cu problemele. Psihoterapia interpersonală identifică patru categorii de majore probleme care trebuie

abordate. Acestea sunt: suferința după decesul unei persoane dragi; conflicte interpersonale în cuplu sau cu alți membri ai familiei;

schimbări în rolurile interpersonale, de exemplu recent căsătorit/divorțat sau promovat/degradat în carieră; capacitate insuficientă

de a iniția și a menține relații interpersonale apropiate.

Această terapie are ca scop reducerea simptomelor depresive şi ameliorarea stimei de sine, ajutarea clientului să dezvolte strategii

mai eficiente pentru soluţionarea problemelor de relaționare și o mai bună ancorare în realitate. Nu se urmărește restructurarea

personalităţii clientului.

IPT este o formă de terapie individuală, dar a fost testată și ca terapie de grup.