PSIHOTERAPII DE ORIENTARE DINAMICĂ

Punctul de vedere dinamic în psihologie îsi are originea în fizica si porneste de la ideea ca orice fenomen psihic este
rezultatul interactiunii unor forte. Conform acestei conceptii fiinta uma 828f524i na este o structura complexa,
determinata de jocul agitatiei turbulente a unor forte intrapsihice aflate în conflict.

Psihoterapia dinamica reprezinta o forma de tratament psihologic, care abordeaza personalitatea din perspectiva
psihodinamica, exemplul cel mai ilustrativ reprezentându-l psihanaliza lui F r e u d. Exista unii autori care includ în
cadrul psihoterapiilor de orientare dinamica nu numai psihanaliza si terapiile derivate din aceasta, ci si alte sisteme
psihoterapeutice, de pilda cele de orientare existentiala. L a z a r u s (1976) a denumit acestea - terapii dinamice
sau terapii bazate pe insight (iluminare). Opinia noastra este ca desi în cadrul unor scoli de orientare existentialista
intervin elemente dinamice, iar insightul are un loc important, caracteristicile lor generale le fac sa apartina mai
curând orientarii experientiale în psihoterapie.

Terapiile psihodinamice pun accent pe descoperirea de catre pacient a variatelor procese psihologice de natura
inconstienta, procese ce stau la baza structurii personalitatii sale si a formarii mecanismelor sale adaptative. Aceste
descoperiri bruste si intuitive ale pacientului sunt curioscute sub denumirea de "insight" sau iluminare. Prin
intermediul insight-ului pacientul descopera de fapt sursele si motivele ascunse care stau la baza comportamentelor
si problemelor sale. In teoria freudiana se presupune ca aceste elemente s-au structurat în copilarie, sunt de natura
inconstienta si relativ inaccesibile persoanei.

Sarcina principala a terapiei dinamice este sa-l ajute pe pacient sa descopere ce se întâmpla cu el, sa obtina insightul
(limpezirea) propriilor sale probleme si sa utilizeze întelegerea obtinuta pentru a-si modifica stilul perturbat de a
reactiona si de a se comporta. Aceasta abordare îsi are originea în teoriile si practica psihanalizei freudiene, dar a
fost modificata si structurata si în diverse alte sisteme psihoterapeutice, fiecare din acestea având o anumita
conceptie despre natura umana si apartinând unui anumit întemeietor de scoala (de pilda Cari J u n g sau E r i c h F r
o m m, care au considerat sistemul lui F r e u d inadecvat sau incomplet), fn ciuda diferentelor, aceste sisteme
diverse de psihoterapie se aseamana prin aceea ca sunt de parere ca psihoterapia trebuie sa releve pacientului ce nu
este în regula cu viata sa psihica si, pornind de la aceasta, trebuie sa-l ajute sa elaboreze noi modele comportamen-
tale mai eficiente.

Aceste psihoterapii au cel putin doua trasaturi comune:

1. Toate utilizeaza discutia cu pacientul ca instrument de baza îh cadrul tratamentului psihologic si pacientul este
cel care decide în general despre ce anume se va vorbi. Terapeutul poate influenta deciziile sale în mod direct sau
indirect, dar majoritatea terapiilor bazate pe insight minimalizeaza rolul terapeutului, punând pacientul în centrul
psihoterapiei.

2. Desi exista si exceptii, în majoritatea terapiilor psihodinamice traditionale, cum ar fi, psihanaliza, psihoterapeutul
tinde sa adopte mai curând o atitudine profesionala decât una cu caracter personal, solicitând de la pacient date cu
privire la viata sa personala, fara a se comporta ca un prieten sau ca o cunostinta apropiata.

Exista numeroase diferente în ceea ce priveste strategia sau tactica abordarii psihoterapeutice. Astfel, de pilda,
psihanaliza ortodoxa impune pacientului între 3 si 5 sedinte pe saptamâna, sedinte ce se întind pe mai multi ani.
Neo-freuidienii si multi alti psihoterapeuti considera ca este necesara o perioada mai scurta de tratament, ajungându-
se uneori la câteva saptamâni sau luni, doar cu o singura sedinta saptamânal.

Psihoterapiile de orientare psihodinamica plaseaza deci responsabilitatea continutului despre care se va vorbi în
cursul psihoterapiei pe umerii subiectului, terapeutul intervenind cu rezerva în cadrul acestui proces si numai pentru
a ghida continutul comunicarii.