Grila-Tranzactii Final

Nicoleta Bugnar Liana Meşter
Tranzacţii Economice
Internaţionale
TESTE
GRILE
TESTE GRILĂ
1. Momentele care au marcat evoluţia economiei
mondiale sunt:
a. revoluţia industrială
b. p
c. p
d. marile descoperiri geografice.
C=a+d
2. Principalele forme ale specializării internaţionale

sunt:
a. specializarea intersectorială, interramură,
tehnologică, organologică, pe baza proceselor
de producţie
3. Relatiile economice internationale reflectă:

a. legăturile şi interdependenţele care apar între
economiile naţionale în cadrul schimbului de
mărfuri şi servicii
4. Fluxurile economice sunt caracterizate prin:

a. v
b. obiectul schimburilor, orientarea geografică şi
frecvenţa fluxurilor de marfă
5. Principalele fluxuri internaţionale sunt:

a. f
b. fluxul comercial, fluxul financiar şi fluxul de
cooperare
6. Factorii care influenţează evoluţia fluxurilor

economice sunt:
a. creşterea preţului la produsele finite
b. apariţia unor crize economice la nivel mondial
c. adâncirea diviziunii mondiale a muncii
Varianta corectă este: A = a + b+ c
7. Fluxurile comerciale sunt caracterizate prin:

a. ritmul de creştere al comerţului este superior
ritmului de creştere al producţiei
b. a
c. formarea celor trei mari blocuri economice
d. tendinţa de instituţionalizare a comerţului.
C=a+c+d
8. Ponderea comerţului cu produse manufacturate în

totalul comerţului mondial este:
a. .
b. .
c. peste 70%.
9. Fluxurile financiar – monetare au apărut:

a. .
b. concomitent cu fluxul comercial
10. Fluxurile financiar – monetare cuprind:

a. .
b. relaţiile de plată, de finanţare şi de credit
11. Dezvoltarea economico-socială la nivel global este

rezultatul:
a. afirmării interdependenţelor naţionale
b. consolidării entităţii naţionale
c. creşterii interdependenţelor politice, economice
şi culturale dintre state şi agenţii economici
aparţinând acestora
C=a+b+c
12.Factorii care au influenţat evoluţia economiei mondiale

sunt:
a.condiţiile naturale
b. marile descoperiri geografice
c. revoluţia industrială.
B =b + c,
13. Cine au fost primii „oameni de afaceri”?

a. b
b. fenicienii
c. g
14. Ca moment important în evoluţia economiei mondiale,

manufacturile apar în secolul:
a. X
b. XVI
c. X
15. Componentele de bază ale sistemului economiei

mondiale sunt:
a. economiile naţionale
b. diviziunea internaţională a muncii
c. societăţile transnaţionale.
B = a + b + c,
16. „Unitatea de diversitate” este caracteristică:

a. elementelor sistemului economiei mondiale
b. vieţii economiei mondiale
Varianta corectă este: A = a + b
17. „Noua ordine economică mondială” ar putea avea ca

rezultat:
a. participarea echitabilă a tuturor ţărilor la
circuitul economic mondial
18. Adaptarea la circuitul economic şi obţinerea unui câştig

este rezultatul:
a. .
b. diviziunii mondiale a muncii
19. Specializarea organologică reprezintă:

a. .
b. specializarea în producţia şi exportul de
subansamble încorporate într-un produs
complex
20. Specializarea tehnologică presupune:

a. .
b. înlocuirea tehnologiilor mari consumatoare de
materii prime şi energie cu tehnologii moderne
c. consum de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice.
Varianta corectă este A = b + c
21. Tendinţa de specializare a statelor este rezultatul:
a. .
b. necesităţii obiective de participare a statelor la
raporturile economice mondiale
22. Legăturile dintre economia naţională

şi firme reprezintă:
a. relaţii economice internaţionale
23. Accentuarea tendinţei de instituţionalizare a

schemei internaţionale este o caracteristică a:
a. .
b. fluxurilor comerciale
24. Raporturile economice care se exprimă şi se

desfăşoară prin intermediul mijloacelor de plată şi
de credit internaţional sunt:
a. .
b. .
c. fluxurile financiar-monetare.
25. Caracterul dinamic al fluxurilor internaţionale este

dat de:
a. .
b. modificările semnificative ale fluxurilor
internaţionale
26. Politica comercială reprezintă:

a. totalitatea reglementărilor adoptate de către stat,
cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar,
financiar, bancar, valutar, etc. în scopul
promovării sau restrângerii schimburilor
comerciale externe şi al protejării economiei
naţionale de concurenţa străină
27. Politica comercială:

a. este componentă a relaţiilor
economice internaţionale
b. este includsă de politica economică
c. este componentă a politicii vamale.
28. Politica comercială are ca obiectiv:

a. .
b. stimularea dezvoltării şi modernizării structurii
economiei naţionale
29. Principalele funcţii ale politicii comerciale sunt:

a. de promovare a r.e.i., de protejare a economiei
naţionale, de echilibrare a balanţei comerciale
30. Obiectivele politicii comerciale sunt:

a. sporirea veniturilor bugetare
b. asigurarea echilibrului balanţei comerciale şi de
plăţi
c. .
d. stimularea dezvoltării economiei naţionale
e. controlul importurilor şi exporturilor de capital.
C=a+b+d+e
31. Principalele organizaţii care au marcat evoluţia

comerţului mondial sunt:
a. GATT
b. OMC
Varianta corectă este: A = a + b
32. Protecţionismul presupune:

a. .
b. protejarea economiei naţionale faţă de
concurenţa străină
c. .
d. protejarea produselor indigene prin
restricţionarea intrării produselor străine pe
piaţa naţională
Varianta corectă este A = b + d
33. Politica protecţionistă trebuie analizată prin:

a. .
b. sensul, întinderea, nivelul, durata, orientarea
protecţiei
34. Corelaţia între întinderea şi nivelul

protecţionismului este:
a. .
b. invers proporţională
35. La un nivel ridicat al taxei vamale este preferabil

ca durata protecţiei să fie:
a. mai mică
36. La un nivel scăzut al taxei vamale este preferabil ca

durata protecţiei să fie:
a. .
b. .
c. mai mare.
37. Protecţionismul economic presupune:
a. .
b. restricţionarea accesului produselor străine pe
piaţa naţională
c. .
38. Taxele vamale de import se determină pe baza:

a. tarifului vamal de import
b. .
c. .
39. Autarhia se caracterizează prin:

a. .
b. .
c. eliminarea schimbului cu străinătatea
d. .
40. În perioada contemporană, autarhia poate fi

instituită în următoarele situaţii:
a. .
b. .
c. conflict militar, politic
d. stări de embargou.
Varianta corectă este
D=c+d
41. Avantajele practicării protecţionismului sunt:

a. .
b. .
c. protejarea unor industrii naţionale
d. .
42. Practicarea unei politici de liber schimb presupune:
a. creşterea producţiei prin lărgirea pieţelor
b. .
c. modificarea producţiei şi consumului
d. o mai bună folosire a forţei de muncă
e. .
Varianta corectă este, B = a + c + d, .
43. Politica de liber schimb este avantajoasă pentru

a. .
b. firmele cu renume pe piaţa mondială
c. .
d. .
44. În perioada contemporană asistăm la un

protecţionism ridicat pentru:
a. produsele agricole
b. .
c. .
45. Atenuarea protecţionismului la nivel mondial a fost

rezultatul:
a. rundelor de negocieri din cadrul GATT
b. .
c. .
d. .
46. Principalele instrumente ale politicii comerciale

sunt:
a. .
b. de natură tarifară, netarifară şi de promovare şi
stimulare a exporturilor
c. .
47. Politicile cu caracter restrictiv sunt:

a. politica tarifară şi netarifară
b. .
c. .
48. Politica tarifară se regăseşte în practică prin:

a. procedura de vămuire
b. îndeplinirea formalităţilor vamale
c. impunerea vamală
d. .
e. .
Varianta corectă este, B = a + b + c,
49. Funcţiile politicii vamale sunt:

a. .
b. funcţia fiscală
c. funcţia protecţionistă
d. funcţia de negociere
e. funcţia de promovare a produselor naţionale în
străinătate
f. .
,D=b+c+d+e
50. Primele decenii ale secolului XX s-au caracterizat

prin:
a. politică vamală rigidă
b. .
c. .
d. .
51. Principalele instrumente de politică vamală sunt:

a. taxele vamale
b. tariful vamal
c. teritoriu vamal.
Varianta corectă este, C=a+c+b
52. Taxele vamale sunt suportate de:

a. exportator
b. importator
c. consumatorul final
Varianta corectă este \, B = b + c,
53. Taxele vamale pot fi plătite de:

a. importator
b. exportator
c. .
d. .
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b,
C=a+c+b
54. Principalul rol al taxei vamale de import este:

a. .
b. de a ridica preţul mărfurilor importate,
făcândule mai puţin competitive în raport cu
cele indigene
c. .
55. Taxele vamale, ca instrument al politicii

comerciale:
a. .
b. sunt suportate de consumatorul
final
(exportator)
c. sunt plătite de importator (mai rar
de exportator).
Varianta corec tă este A = b + c, B = a + b,
C=a+c+b
56. După obiectul impunerii, taxele vamale se clasifică

astfel:
a. taxe vamale de import, de export, de tranzit
57. Taxele de retorsiune:

a. se aplică ca răspuns (represalii) la politica
comercială neloaială a unui stat
b. .
58. Taxele vamale de import:

a. se percep atunci când mărfurile importate trec
frontiera vamală a ţării importatoare
b. .
59. Nivelul taxei vamale de export este redus:

a. pentru produsele cu un înalt grad de prelucrare
b. .
60. Prin aplicarea taxei vamale de export se urmăreşte:

a. ridicarea preţului pe piaţa mondială în situaţia în
care ţara respectivă deţine monopolul la
produsul vizat
b. .
61. Taxele vamale de tranzit apar:

a. .
b. în situaţia în care se doreşte limitarea tranzitării
unui teritoriu vamal
c. .
62. După modul de percepere taxele vamale se

clasifică astfel:
a. .
b. .
c. taxe vamale specifice, ad-valorem şi mixte
d. .
63. Taxele vamale ad-valorem se calculează sub forma:

a. .
b. .
c. unei cote procentuale aplicate asupra valorii în
vamă
d. .
64. Pentru importator avantajele taxei ad-valorem sunt:

a. .
b. .
c. dacă scade preţul mondial, şi ca urmare şi preţul
de factură externă şi taxa vamală plătită va fi
mai mică .
65. Dezavantajele taxei vamale ad-valorem sunt:
a. .
b. au o sensibilitate ridicată la fluctuaţiile de pe
piaţa mondială
c. dacă preţul luat etalon înregistrează un trend
descendent încasările la bugetul de stat vor fi
mai mici.
Varianta corectă este A = b + c,
66. Dezavantajele taxei vamale ad-valorem sunt:

a. posibilitatea apariţiei fenomenului de evaziune
fiscală prin declararea unei valori în vamă mai
mici decât în realitate
b. dacă preţul luat etalon înregistrează un trend
descendent încasările la bugetul de stat vor fi
mai mici
Varianta corectă este, B = a + b,
67. Taxa vamală ad-valorem se aplică frecvent:

a. la importul produselor prelucrate deoarece
gradul de protecţie creşte pe măsura creşterii
preţului
b. .
68. Taxele vamale specifice sunt:

a. .
b. taxe vamale percepute ca o cotă fixă pe unitatea
fizică de produs importat sau exportat
c. .
69. Avantajele taxei vamale specifice sunt:

a. nu ţine cont de fluctuaţiile preţurilor de pe piaţa
mondială
b. .
70. Datorită încărcării vamale diferite, taxele vamale

specifice în raport cu cele ad-valorem:
a. .
b. au un efect protecţionist mult mai ridicat când
preţurile produselor importate scad
c. .
71. În practică taxe vamale mixte se întâlnesc sub

următoarele variante:
a.
taxa vamală ad-valorem ca taxă de bază plus o
taxă vamală specifică (când preţurile au o
tendinţă de scădere)
b. taxa vamală specifică plus o taxă vamală
advalorem aplicată la valoarea în vamă a
produsului.
c. .
Varianta corectă este A = a + b,
72. Tariful vamal este:

a. .
b. un catalog ce cuprinde produsele supuse
impunerii vamale şi nivelul protecţiei nominale
a fiecărui produs sau grupă de produse
c. .
73. Nomenclatorul vamal de la Bruxelles a fost

elaborat din iniţiativa:
a. Acordului General pentru Tarife şi Comerţ
(1950)
b. .
74. Datoria vamală este obligaţia de a plăti drepturile

de import de către:
a. orice persoană fizică sau juridică.
b. .
75. Valoarea în vamă reprezintă:

.
b. valoarea determinată pe baza prevederilor din
Acordul General pentru Tarife şi Comerţ
a.
c. .
d. .
76. Când taxa vamală percepută la importul materiei

prime este mai mare decât taxa vamală asupra
produsului finit (care are încorporată o astfel de
materie primă din import) atunci:
a. .
b. .
c. protecţia efectivă va fi mai mică decât protecţia
nominală.
77. Nivelul protecţiei efective:

a. este invers proporţional cu nivelul taxei vamale
nominale percepută asupra materiei prime ce
intră în componenţa produsului finit
b. este direct proporţional cu nivelul taxei vamale
nominale percepută asupra produsului finit
c. .
C=a+c+b
78. Noţiunea de dispersie tarifară poate fi definită:

.
b. .
c. diferenţa dintre taxe vamale pe grupe de
produse, în funcţie de gradul lor de prelucrare.
79. Teritoriul vamal poate fi:

a. egal cu teritoriul naţional
b. mai mare decât teritoriul naţional
a.
c. mai mic decât teritoriul naţional.
C=a+c+b
80. Extinderea teritoriul vamal se concretizează în:

a. .
b. zona de liber schimb
c. .
d. .
e. uniune vamală.
, D = b + e,
81. Restrângerea teritoriului vamal se regăseşte în

practică sub forma:
a. zonă liberă
b. .
c. antrepozit vamal
d. porto franco
e. .
,D=a+c+d
82. Uniunea vamală se formează atunci când:

.
b. două sau mai multe state hotărăsc desfiinţarea
barierelor tarifare şi netarifare în relaţiile
comerciale reciproce, iar în relaţiile cu terţii
aplică o politică comercială comună
c. .
a.
83. Uniunea vamală în care sunt eliminate taxele
vamale la toate produsele care se schimbă reciproc
este:
a. .
b. .
c. uniune vamală perfectă.
84. Apariţia de noi fluxuri comerciale în cadrul uniunii

vamale, care înlocuiesc sursele (de materii prime,
produse finite, servicii, etc.) mai puţin eficiente
(mai scumpe), cu surse mai eficiente (mai ieftine)
din punct de vedere al costurilor de producţie, se
numeşte:
a. .
b. creare de comerţ
c. .
85. Eliminarea barierelor tarifare şi netarifare în

relaţiile dintre două sau mai multe ţări şi
promovarea propriei politici comerciale în relaţiile
cu terţii, determină:
a. .
b. .
c. zonă de liber schimb
d. .
86. Zona / teritoriul în care mărfurile sunt introduse

fără plata taxelor vamale până la precizarea
ulterioară a destinaţiei lor şi care suportă taxe de
depozitare este:
a. .
b. .
c. zonă liberă.
87. Mărfurile care au fost depozitate în zona liberă au

ca destinaţie:
a. .
b. .
c. piaţa externă sau teritoriul naţional.
88. Produsele depozitate într-un antrepozit vamal vor

suporta taxe vamale:
a. .
b. .
c. dacă sunt introduse în teritoriul vamal al ţării în
cauză.
89. Principalele tipuri de antrepozite vamale sunt:

a. .
b. antrepozit real
c. .
d. antrepozit nominal.
Varianta corectă este A = b + d,
90. Ansamblu de măsuri, reglementări, altele decât
taxele vamale, impuse cu scopul de a limita sau
deforma fluxul internaţional de bunuri pentru a
apăra piaţa naţională de concurenţa străină şi
pentru echilibrarea balanţei comerciale reprezintă:
a. .
b. .
c. politica netarifară
d. .
91. Barierele netarifare care implică o limitare

cantitativă directă la import/export sunt:
a. interdicţia sau prohibiţia la import/export,
contingentele, licenţele de import/export,
restricţiile voluntare la export şi acordurile
privind comercializarea ordonată a produselor
b. .
92. Sumele de bani pe care statul le acordă firmelor

care produc pentru export, pentru a le acoperi o
parte din costurile de producţie astfel încât preţurile
produselor autohtone să devină mai mici decât
preţurile produselor străine concurente reprezintă:
a. .
b. .
c. subvenţii directe la export
d. .
93. Sumele de bani acordate de stat unor firme

exportatoare ca recompensă pentru un anumit
volum valoric sau cantitativ al exportului
reprezintă:
a. .
b. .
c. prime directe de export.
94. Primele directe de export ca măsuri de stimulare a

exportului au ca motivaţie:
a. .
b. .
c. .
d. modificarea structurii şi orientării fluxului
comercial.
95. Măsurile de stimulare a exportului de natură fiscală

sunt:
a. .
b. .
c. reduceri de impozite şi taxe acordate firmelor
care exportă.
96. Măsurile de stimulare a exportului de natură fiscală

sunt:
a. facilităţi fiscale acordate pentru mărfurile
exportate
b. reduceri de impozite şi taxe acordate firmelor
exportatoare
Varianta corectă este, B = a + b
97. Măsurile de stimulare a exportului de natură

financiar- bancară cuprind:
a. .
b. .
c. creditele de export.
98. Măsurile de stimulare a exportului de natură
valutară cuprind:
a. prime valutare de export
b. deprecierea monedei naţionale
c. .
Varianta corec tă este, B = a + b,
99. Deprecierea valutară poate fi considerată o măsură

de stimulare a exportului dacă:
a. .
b. deprecierea monedei naţionale se produce întrun
ritm mai alert decât scăderea puterii de
cumpărare
c. cererea externă pentru mărfurile de export este
elastică faţă de preţ
Varianta corectă este A = b + c, .
100. Politica tarifară ca şi componentă a politicii

comerciale se caracterizează prin:
a. caracterul restrictiv faţă de fluxurile comerciale
b. asigurarea unei complementarităţi între export
şi import
c. .
Varianta corectă este A = a + b,
101. Politica promoţională şi de stimulare a exportului

se caracterizează prin:
a. .
b. asigurarea unei complementarităţi între export şi
import
c. asigurarea creşterii exportului.
102. Licenţele de export - import folosite în legătură

directă cu contingentele bilaterale, precizându-se în
mod obligatoriu ţara de provenienţă a exportului /
importului sunt:
a. .
b. licenţe individuale
103. Ca măsură de stimulare a exporturilor, amintim:

a. .
b. .
c. primele valutare.
104. Ca măsură de promovare a exporturilor, amintim:

a. asigurarea de reprezentanţe comerciale în
diferite ţări, cu scopul de a facilita contactul cu
piaţa, cu produsele şi cu firmele din străinătate
105. Deturnarea de comerţ presupune:

a. .
b. ,
c. înlocuirea unor surse mai ieftine din afara
uniunii vamale cu surse mai scumpe din
interiorul uniunii.
106. Zona de liber schimb presupune:

a. .
b. .
c. exceptarea de la regimul vamal al unei zone.
107. Rezultatul unui proces complex care vizează
alegerea unei alternative din suma variantelor
posibile şi stabilirii direcţiilor de acţiune şi a
resurselor necesare, reprezintă:
a. .
b. funcţia de decizie a conducerii şi organizării
afacerilor economice internaţionale
108. Posibilitatea apariţiei unei pierderi în cadrul unei

afaceri datorită modificării cursului valutei de
contract în intervalul dintre momentul încheierii
contractului şi data efectuării plăţii, reprezintă:
a. .
b. riscul valutar
109. Desfăşurarea activităţii de comerţ direct prezintă

avantajul:
a. .
b. .
c. extinderea pieţelor de desfacere.
110. Firmele care cumpără pe cont şi în nume propriu

mărfuri de pe piaţa unei ţări şi le vând pe pieţe
externe, se numesc:
a. .
b. .
c. firme de comerţ exterior.
111. Obiectivele managementului relaţiilor economice

internaţionale sunt:
a. stabilirea mobilurilor de export sau import ale
partenerilor
b. .
c. negocierea şi contractarea unor
afaceri internaţionale.
Varianta corectă este A = a + c
112. Managementul internaţional prezintă următoarele

caracteristici:
a. sferă largă de cuprindere
b. .
c. diversitatea elementelor implicate.
C=a+c
113. Riscurile cu conţinut economic care apar pe pieţele

externe sunt:
a. riscul de preţ
b. riscul valutar
c. .
d. riscul de management
e. .
f. riscul administrativ.
D=a+b+d+f
114. Riscul de preţ presupune:

a. modificarea preţului mondial între momentul
încheierii contractului şi momentul plăţii
115. Pentru importator riscul valutar apare când:

a. .
b. moneda naţională se depreciază în raport cu
moneda de plată
116. Pentru exportator riscul valutar apare când:
a. moneda naţională se apreciază în raport cu
moneda de contract
c.
117. Pentru importator riscul de preţ se manifestă când:

a. preţul stabilit în momentul încheierii
contractului este mai mare decât preţul etalon de
pe piaţa externă
118. Principalele dezavantaje ale schimburilor

comerciale directe sunt:
a. .
b. cheltuieli mari de promovare şi vânzare pe
pieţele externe
c. .
d. .
e. posibilitatea ca managerii firmei să-şi deplaseze
în mod exagerat preocupările de la producţie
spre cele de comerţ exterior.
B=e+b
119. Schimburile comerciale directe presupun:

a. crearea unor structuri organizatorice proprii în
străinătate
120. Avantajele schimburilor indirecte sunt:

a. reducerea cheltuielilor de comercializare şi
distribuţie
121. Caracterizarea pieţei sub aspectul coordonatelor

sale generale, astfel încât să scoată în evidenţă
perspectivele pe care le are agentul economic pe
acea piaţă, este cuprinsă în:
a. .
b. studiul de conjunctură
122. Mixul de marketing cuprinde:
a. politica de produs, politica de preţ, politica de
promovare şi de distribuţie
123. Dacă pe o piaţă există şanse de a vinde un produs

fără a modifica preţul sau
condiţiile de comercializare, piaţa
respectivă este:
a..
b. nesaturată
124. Preţurile care se formează pe baza unor clauze

contractuale, care stabilesc modul de fixare în
viitor a preţului mărfii, având la bază preţul de
piaţă al produsului la o anumită dată sau dintr-o
perioadă de timp determinabilă, sunt:
a. preţuri glisante
125. “Traseul” parcurs de mărfuri pe piaţă, până ajung

la consumatori, se numeşte: a..
b. canal de distribuţie
126. Mixul promoţional include:

a. .
b. .
c. publicitatea, promovarea vânzărilor, relaţiile
publice, vânzarea personală.
127. Elementele acorporale ale unui produs, cu impact

pe piaţa externă sunt:
c.
a. marca de produs
b. satisfacţia oferită cumpărătorului
B = a + b,
128. Principalele strategii de promovare a produsului pe

o piaţă externă sunt:
a. extensia directă, adaptarea şi crearea unui nou
produs
129. Principalul dezavantaj al creării unui nou produs,

ca strategie de promovare pe piaţa externă este:
a.
b. cheltuieli mari de producţie, promovare şi distribuţie
130. Principalele avantaje ale standardizării ca metodă

de promovare pe o piaţă externă sunt:
a. cheltuieli de producţie,
comercializare şi promovare mai mici
b. posibilităţi de a recupera rapid investiţia
, B = a + b,
131. Pe piaţa mondială preţurile produselor finite au

tendinţa de:
a. creştere
132. Preţurile de tranzacţie cuprind următoarele

categorii:
a. preţ informativ
b. preţ de ofertă
c. .
d. preţ de contract
e. preţ de facturare
D=a+b+d+e
133. Preţurile limită apar ca şi rezultat al:

a. .
b. acordurilor comerciale
134. Preţurile de cartel / monopol le întâlnim în cadrul:

a. OPEC
135. Preţurile de transfer sunt practicate:

a. în politica societăţilor transnaţionale
c.
136. Negocierea comercială internaţională poate fi

definită ca:
a. .
b. proces de comunicare între doi sau mai mulţi
parteneri din ţări diferite, care urmăresc
realizarea unei înţelegeri reciproc acceptate care
sa se materializeze în semnarea unui contract
137. Finalitatea negocierii reprezintă:

a. .
b. .
c. o concesie privind problemele comerciale.
138. Negocierea este:

a.un fenomen social
b. un proces organizat
c.un proces de comunicare între părţi.
C=a+c+b
139. Negocierea, ca proces cu finalitate precisă,

presupune:
a. adaptarea intereselor părţilor
140. Negocierea comercială se caracterizează prin:

a. .
b. este un proces organizat după reguli şi uzanţe
stabilite de părţi
c. este un proces de armonizare a intereselor
comerciale prin realizarea unor acte de
cooperare.
141. Negociatorii trebuie să cunoască:
a. uzanţele comerciale internaţionale
b. obiectivele şi strategiile firmelor concurente;
c. politicile comerciale şi financiar-valutare
practicate în ţările în cauză.
C=a+c+b
142. Negocierea internaţională poate fi definită:

a..
b.
b.ca un ansamblu de procese de analiză şi
tratative între parteneri din ţări diferite cu
scopul realizării unor înţelegeri comerciale
143. Analiza negocierii scoate în evidenţă o serie de

particularităţi ale acesteia:
a. negocierea este un proces cu o finalitate precisă
b. negocierea este un consens de voinţă
,B=a+b
144. După gradul de angajare, negocierile comerciale se

clasifică astfel:
a. .
b. .
c. cu participare largă şi cu participare restrânsă.
145. După gradul de angajare, negocierile pot fi

clasificate astfel:
a. cu angajare largă
b. .
c. cu angajare restrânsă
D=a+c
146. După poziţia negociatorilor negocierile pot fi

clasificate astfel:
a. cu o poziţie activă în cadrul negocierilor
b. .
c. cu o poziţie pasivă
Varianta corectă este A = a + c
147. Principalele scopuri ale negocierilor comerciale
sunt:
a. încheierea de înţelegeri, acorduri, contracte
b. lărgirea sau extensia unor acorduri şi tratate
comerciale anterioare
c. finalizarea unor contracte de export – import
d. modificarea unor înţelegeri
D=a+b+c+d
148. Fazele negocierii sunt:

a. post – negocierea
b. prenegocierea
c. negocierea propriu – zisă
d. proto – negocierea
D=a+b+c+d
149. Post – negocierea presupune desfăşurarea unor

activităţi specifice:
a. .
b. .
c. în perioada dintre momentul
semnării contractului şi momentul punerii în
aplicare al acestuia.
150. Proto – negocierea presupune:

a. .
b. .
c. desfăşurarea pe perioada contractului a unor
activităţi de armonizare a intereselor şi a
punctelor de vedere ale părţilor
151. Prima etapă în pregătirea negocierilor, indiferent de
forma de manifestare a acestora, este:
a. .
b. întocmirea unor studii pe baza cărora să poată fi
făcută o analiză a contextului în care se
desfăşoară tratativele
152. În orice tip de negociere, primul pas care trebuie

făcut este cel legat de:
a. analiza contextului în care se vor desfăşura
negocierile
153. Pregătirea actului de negociere debutează cu:

a. .
b. analiza contextului economic, social în care se
vor defăşura alegerile
154. În cadrul pregătirii negocierilor stabilirea obiectivelor

proprii:
a. vizează obiectivele în detaliu, luând în calcul şi
obiectivele anticipate ale partenerului
155. Documentele scrise aferente negocierii sunt:

a. planul de negociere
b. dosarele negocierii
c. calendarul negocierii
C=a+c+b
156. Oferta de mărfuri este:

a. o propunere pentru încheierea unei afaceri de
import – export
157. Oferta de mărfuri fermă presupune:

a. exportatorul se obligă să păstreze marfa pentru clientul
căruia i-a ofert-o pe un termen de opţiune
b. .
c. din punct de vedere juridic părţile nu au nici o obligaţie
B=a+c
158. Oferta de mărfuri facultativă presupune:

a. .
b. .
c. din punct de vedere juridic părţile nu au nici o obligaţie
d. exportatorul poate oferi aceeaşi partidă de mărfuri mai
multor clienţi
C=c+d
159. După nivelul la care se desfăşoară negocierile pot fi

clasificate astfel:
a. negocieri purtate la nivel înalt
b. negocieri purtate la nivel de guverne
c. negocieri purtate la nivel de firme sau
organizaţii.
C=a+c+b
160. Manifestarea de voinţă a unei firme de a cumpăra o marfă

este cuprinsă în:
a. cererea de ofertă
161. Desfăşurarea unor acţiuni care sunt în contradicţie

cu obiectivele urmărite, astfel încât partenerul de
negociere să fie derutat şi să facă anumite concesii
pe care nu le-ar face în alte condiţii, are la bază:
a. .
b. strategia răsturnării poziţiei
162. Cererea de ofertă reprezintă:

a. manifestarea de voinţă al unui importator de a cumpăra
marfa
163. După numărul participanţilor, negocierile comerciale pot
fi:
a. .
b. bilaterale
c. multilaterale
164. Clasificarea negocierilor comerciale se face după
criteriile:
a. după poziţia negociatorilor
b. după gradul de angajare
B = a + b,
165. Etapele negocierii sunt, în ordinea desfăşurării:

a. .
b. prenegocierea, negocierea propriu-zisă, postnegocierea,
protonegocierea
166. Protonegocierea presupune:

a. .
b. .
c. desfăşurarea în perioada contractului a unor acţiuni de
armonizare a intereselor şi punctelor de vedere.
167. Succesul sau insuccesul unei negocieri depinde de:

a. .
b. .
c. respectarea partenerului extern şi a intereselor acestuia.
168. În orice tip de negociere, primul pas care trebuie făcut

este legat de:
a. .
b. analiza contextului
c. .
169. Avantajele elaborării unor documente scrise aferente

negocierii sunt:
a. permite sintetizarea problematicii şi evitarea unor
contradicţii în exprimare
170. Documentele scrise aferente negocierii sunt:
a. .
b. planul de negociere, dosarele de negociere,
calendarul negocierii, cererea şi oferta de
mărfuri
c. .
171. Oferta de mărfuri este:

a. fermă sau facultativă
b. iniţiată de exportator
c. răspuns la cererea de ofertă.
Varianta corectă este, C=a+c+b
172. Oferta de mărfuri fermă presupune:

a. .
b. .
c. exportatorul se obligă să păstreze marfa pentru clientul
căruia i-a oferit-o, în termen de opţiune
173. Cererea de ofertă reprezintă:

a. .
b. .
c. manifestarea de voinţă a unei firme de a cumpăra o
marfă
174. Factorii determinanţi ai succesului negocierii sunt:

a. comunicarea, argumentaţia, compromisul şi
concesia, obiecţiile partenerilor
b. .
175. Strategia de negociere reprezintă:

a. .
b. .
c. ansamblul obiectivelor urmărite, căile,
modalităţile posibile de atingere acestora şi
resursele disponibile pentru realizarea lor.
176. Contractul reprezintă:

a. .
b. formã de materializare a acordului de voinţã
între douã sau mai multe pãrţi pentru realizarea
unor obiective
177. Contractul de mandat este:

a. .
b. .
c. .
d. nici un răspuns nu este corect
178. Contractul de mandat presupune:

a. ca o persoanã fizicã sau juridicã sã se oblige faţã
de o altã persoanã sã îndeplineascã sarcina
primitã în numele şi contul acesteia
b. .
179. În cadrul contractului de mandat, obligaţiile mandatarului

sunt:
a. .
b. .
c. de executare a mandatului.
180. În cadrul contractului de mandat, obligaţiile mandantului

sunt:
a. .
b. .
c. revocarea contractului.
181. Contractul de mandat mai este cunoscut şi sub denumirea

de:
a. .
b. contract de agenţie
c. .
182. Mandatul comercial poate fi definit ca:

a. contractul prin care o persoană fizică sau
juridică se obligă faţă de altă persoană să
îndeplinească sarcinile primite în numele şi pe
contul acestuia
b. .
183. Înţelegerea scrisă între un comerciant şi un producător în

care primul se angajează să vândă sau să cumpere în nume
propriu, dar în contul celuilalt, contra unei retribuţii, se
numeşte:
a. contract de comision
b. .
184. În cazul contractului de comision, dacă se apelează la

depozitul comisionarului, acesta:
a. este obligat să ţină evidenţa mărfurilor primite şi să
le depoziteze separat de produsele unor terţi
185. Contractul de comision

a. este o înţelegere dintre un comerciant, numit
comisionar şi un alt comerciant sau producător,
numit comitent prin care comisionarul se
angajează să vândă sau să cumpere în nume
propriu şi pe contul comitentului o cantitate de
marfă
186. Avantajele pe care le generează un contract de comision

sunt:
a. presupune valorificarea experienţei
comisionarului
b. mai bună reprezentare a comitentului
c. .
Varianta corectă este, B = a + b
187. Delcrederea reprezintã:

a. .
b. .
c. comisionarul poate obţine dreptul de a valorifica
marfa pe credit, preluând riscul ce decurge din
eventuala neplatã.
188. Obligaţiile comisionarului sunt:

a. sã caute cumpãrãtori sau vânzãtori
b. sã rãspundã pentru neexecutarea obligaţiilor
contractuale
c. sã se conformeze instrucţiunilor comitentului
Varianta corectă este C = a + c + b
189. Obligaţiile comitentului sunt:

a. .
b. sã ramburseze avansurile, cheltuielile şi
despãgubirile suportate de comisionar
c. .
190. Pãrţile contractului de concesiune sunt:
a. .
b. .
c. concedent şi concesionar.
191. Contractul de concesiune înceteazã în condiţiile:

a. .
b. la falimentul uneia dintre pãrţi
c. din cauza incapacitãţii concedentului de a-şi
executa mandatul comercial.
192. Deosebirile dintre contractul de concesiune şi contractul

de mandat sunt:
a. .
b. contractul de concesiune este pe o perioadã
determinatã, nu pe operaţiune
c. concesionarul acţioneazã în nume propriu.
Varianta corectă este A = a + b + c, B = a + b, C=
c+b
193. Deosebirile dintre contractul de concesiune şi contractul

de comision sunt:
a. concesionarul devine proprietarul mãrfii
b. riscurile sunt preluate de concesionar
c.
194. Principalele deosebiri care apar între contractul de

concesiune comercială şi contractul de vânzare –
cumpărare sunt:
a. obligaţia concesionarului de a promova produsul
concedentului
b. integrarea concesionarului în sistemul
de comercializare
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b, C=a+
c+b
195. Principalele deosebiri care apar între contractul de

concesiune şi cel de mandat sunt:
a. concesionarul acţionează în nume propriu
b. contractul de concesiune este pe o perioadă
determinată, iar mandatul pe o singură operaţie
c.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b + c, C=
a+b
196. În cazul contractului de franchising, una dintre obligaţiile

franchisee-ului este:
a.
b.
c. să acorde remuneraţia partenerului: taxa iniţială de
intrare în afacere şi redevenţele (royalty), care pot fi
un procent din cifra de afaceri sau o cotă fixă.
197. Obligaţiile franchisor-ului sunt:

a.
b. livrarea mãrcii de fabricã sau de comerţ cu toate
elementele specifice
c. îngãduinţa.
c+b
198. Obligaţiile franchisee-ului sunt:
a. exploatarea în bune condiţii a investiţiei
intelectuale a partenerului
b. sã acorde remuneraţia partenerului
c. sã acorde un procent din cifra de afaceri sau o
cotã fixã partenerului
c+b
199. Contractul de vânzare-cumpărare internaţională se

caracterizează prin:
a. cumpărătorul pentru a deveni proprietar asupra mărfii
trebuie să plătească un anumit preţ
b.
c.
200. Principalele elemente ale unui contract de export – import

sunt:
a. părţile contractante, obiectul, preţul şi condiţia de
livrare, condiţii de plată, termen de livrare
b.
c.
201. Caracteristicile contractului de vânzare-cumpãrare

internaţionalã sunt:
a.
b. act translativ de proprietate
c. act oneros.
c+b
202. Finalizarea contractului, ca etapã în realizarea oricãrui
contract comercial:
a.
b. presupune realizarea obligaţiilor contractuale ale
pãrţilor implicate
c.
203. În contractele de export – import pentru mărfurile
fungibile este necesară:
a.
b. stipularea tipului de marfă conform uzanţelor
comerciale
c.
204
În contractele de vânzare – cumpărare internaţională
mărfurile nefungibile pot fi prezentate prin:
a. descrierea caracteristicilor
tehnologice ale produsului
b.
c. prezentarea unor prospecte, cataloage, mostre cu
principalele caracteristici tehnice ale produsului.
C = a + c + b, D = a + c
205. Într-un contract de export – import clauza

referitoare la cantitatea mărfii presupune:
a. exprimarea cantităţii prin folosirea unor unităţi de
măsură
b. precizarea locului unde se determină cantitatea
c. precizarea toleranţei admise pentru situaţia în care
determinarea cantităţii nu se poate face cu precizie
c+b
206. Determinarea cantităţii într-un contract de export –
import se face:
a.
b.
c.
d. într-un punct oarecare convenit de părţi
207. Determinarea calităţii mărfii pe baza vizionării

constituie metoda prin care:
a. importatorul examinează a văzut marfa înaintea
încheierii contractului, declarându-se de acord cu
calitatea ei
b.
c.
208. Dacă încheierea contractului este condiţionată de

acceptarea calităţii de către cumpărător, care trebuie să
se pronunţe într-un anumit timp asupra mărfii, atunci
acţionează:
a.
b. “clauza după încercare”
c. “
209. Clauza „vãzut şi plãcut” înseamnã:

a.
b. importatorul a vãzut marfa înaintea încheierii
contractului şi a acceptat-o fãrã sã se impunã o
descriere calitativã a mãrfii
c.
210. Noţiunea de „mostră sondă” desemnează:
a.
b. un eşantion extras din lotul de marfă care urmează să
fie trimis importatorului
c.
211. Clauza “comerţului cu secară” (rye terms) presupune

că:
a.
b.
c. importatorul acceptă marfa chiar dacă soseşte la
destinaţie cu unele deprecieri calitative
212. Condiţia „aşa cum este” (tel quel) presupune obligaţia

cumpărătorului:
a. de a plăti întreaga cantitate de marfă, indiferent de
starea în care se află
b.
c.
213. Determinarea calitãţii pe bazã de tipuri şi denumiri

uzuale presupune:
a. folosirea standardelor de calitate
b.
c.
214. Condiţia „aşa cum este” presupune:

a.
b. importatorul va accepta marfa chiar dacã aceasta
soseşte la destinaţie cu unele deprecieri
calitative
c. importatorul acceptã marfa fãrã vizionare chiar
dacă soseşte cu unele deprecieri calitative.
215. Importatorul poate cere despăgubiri sau reduceri de

preţ exportatorului în următoarele situaţii:
a. dacă marfa nu corespunde
prevederilor contractuale
b.
c.
216. În stabilirea preţului ambalajului, clauza bruto per

netto înseamnă că:
a.
b.
c. ambalajul este calculat la preţul unitar al mărfii
217. Clauza „ neto” presupune:

a. vânzãtorul nu pretinde nimic pentru ambalaj
b.
c.
218. În cazul în care părţile semnatare ale unui contract

convin asupra returnării ambalajului, în contract se va
stipula:
a. termenul de restituire şi suportarea cheltuielilor
aferente
b.
c.
219. Marcarea originară a unui ambalaj pentru export

presupune:
a.
b. marfa este comercializată de către importator în
ambalajul producătorului, purtând marca
originală a acestuia
c.
220. Preţul determinat într-o operaţiune de export – import

poate fi:
a.
b. un preţ fix şi unul mobil
c.
221. La încheierea contractelor pe termen lung al căror

obiect îl constituie lucrări de construcţii, realizarea de
instalaţii complexe, se foloseşte:
a.
b. preţul determinabil
c.
222. Din punctul de vedere al decontãrii, în contractele

comerciale preţul poate fi:
a.
b.
c. determinat sau determinabil.
223. Preţul determinabil:

a. se foloseşte în contractele pe termen lung şi se
va stabili la nivelul preţurilor mondiale existente
la finalizarea lucrãrii sau la livrarea produsului
b.
c.
224. Scontul de reglementare este:

a.
b. o reducere de preţ acordatã celor ce plãtesc
marfa înainte de termenul de scadenţã
c.
225. Remiza este:

a.
b. o reducere a preţului în funcţie de cantitatea vândutã
c.
226. Corelarea valorii contractului de export cu o cantitate

bine precizată de marfă se face prin:
a. clauza de consolidare a preţurilor
b.
c.
227. Clauza de alegere a monedei de plată prevede:

a.
b. posibilitatea exprimării sumei de plată în mai
multe valute în momentul semnării contractului,
iar la scadenţă partenerul poate să aleagă moneda de
plată;
c.
228. Clauza de indexare se foloseşte pentru a contracara:

a.
b. riscul de preţ
c.
229. Clauza de impreviziune presupune:

a.
b.
c. contracararea diferitelor riscuri conjuncturale
d. pãrţile pot cere renegocierea totalã sau parţialã a
contractului.
230. Înscrisul întocmit de deţinătorul mărfii sau un

reprezentant al acestuia (de regulă, comisionarul vamal)
prin care se prezintă elementele necesare vămuirii, se
numeşte:
a.
b.
c. declaraţie vamală.
231. Condiţiile de livrare se referă la:

a.
b.
c.
d. transferul cheltuielor şi riscurilor legate de
marfă, de la exportator la importator.
232. Condiţiile de livrare stabilesc:

a. obligaţiile şi rãspunderile pãrţilor legate de cheltuielile
de transport şi de riscurile suportate
b.
c.
233. Conform condiţiilor de livrare INCOTERMS:

a. vânzãtorul este obligat sã livreze marfa în
cantitatea şi calitatea contractatã, la termenul şi
locul convenit, împreunã cu documentele
specifice, iar cumpãrãtorul sã preia şi sã
plãteascã marfa la termenul convenit
b.
c.
234. Conform regulilor din categoria D INCOTERMS:

a.
b.
c. vânzãtorul are obligaţia de a suporta cheltuielile
şi riscurile pânã la destinaţie.
235. Deosebirile dintre regulile INCOTERMS şi RAFTD

sunt:
a.
b. INCOTERMS sunt specifice Europei, în timp ce
RAFTD sunt întâlnite în comerţul exterior al
SUA
c.
236. Condiţiile de livrare INCOTERMS au o abreviere

consacrată formată din:
a.
b.
c.
d. nici un răspuns nu este corect.
237. Categoria E din uzanţele INCOTERMS cuprinde:

a.
b.
c. EXW.
238. Categoria F din uzanţele INCOTERMS cuprinde:

a.
b.
c. FCA, FAS, FOB.
239. Categoria C din uzanţele INCOTERMS se deosebeşte

de celelalte categorii prin:
a. suportarea cheltuielilor cu transportul şi
asigurarea sunt separate de suportarea riscului
b.
c.
240. Categoria D din regulile INCOTERMS cuprinde

uzanţe:
a. franco
b.
c.
241. FOB (free on board / franco la bord) presupune:

a.
b. vânzătorul suportă cheltuielile de transport,
asigurare şi riscurile pe parcurs extern până în
momentul în care marfa ajunge la bordul navei
c.
242. CIP (carriage and insurance paid to / transport şi

asigurare plătite până la) presupune:
a.
b. vânzătorul are obligaţia de a suporta cheltuielile
de transport şi asigurare până în punctul de
destinaţie, riscurile suportându-le cumpărătorul
c. vânzătorul suportă costurile formalităţilor
vamale necesare la export.
c + b, D = a + c
243. DAF (delivered at frontier / franco la frontieră)

presupune:
a.
b.
c. vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare
când a suportat toate cheltuielile şi riscurile
până la frontiera convenită.
244. EXW (ex works / franco fabrică) presupune:

a.
b.
c. vânzătorul are obligaţia de a pune marfa la
dispoziţia cumpărătorului şi de a întocmi
formalităţile vamale de export.
245. Clauza preţului escaladat este specifică:

a.
b. contractelor pe termen lung
c.
d. contractelor cu livrări succesive
e. contractelor de cooperare.
c + b, D = b + d + e
246. Clauza preţului escaladat presupune recalcularea

preţului după următoarea formulă:
a. Pe = Po (a M1/Mo + b L1 /Lo)
b. Pe = Po (a + b + c L1 /Lo)
c. Pe = Po (a + b M1 / Mo + c L1 /Lo)
d. Pe = Po + Po (a + b M1 / Mo + c L1 / Lo).
247. Clauza preţului escaladat mai este întâlnită şi sub

denumirea de:
a.
b.
c. clauza de rectificare a preţurilor.
248. Aplicarea clauzei de indexare este condiţionată de:

a. găsirea unui etalon din punct de vedere al preţului
convenabil pentru ambele părţi
b.
c.
249. Clauza de consolidare a preţurilor se mai numeşte:

a. clauza marfă
b.
c.
250. În cazul contractelor buy-back, aplicarea clauzei de

consolidare a preţurilor presupune:
a. indexarea preţului de contract
b.
c.
251. Clauza de rectificare a preţurilor presupune:

a.
b. alinierea automată a preţului produsului la preţul
mondial
c.
252. Clauza de revizuire a preţului presupune:

a.
b. indexarea preţului cu un anumit procent
c.
253. Legarea valutei de contract de o altă valută considerată

mai stabilă defineşte:
a. clauza multivalutară
b.
c.
254. În condiţiile în care moneda de contract s-a depreciat

în raport cu moneda etalon, potrivit clauzei valutare
simple suma de plată va fi:
a. Sp = Si (1 + Kf )
b.
c.
255. În condiţiile în care moneda de contract s-a apreciat în

raport cu moneda etalon, potrivit clauzei valutare
simple suma de plată va fi:
a.
b.
c. Sp = Si (1 - Kf ).
256. Clauza coşului valutar are următoarele variante:

a. clauza coşului valutar simplu
b. clauza coşului valutar ponderat
B=a+b
257. Într-un contract de export – import termenul de plată

poate fi:
a. anticipat
b. .
c. la termen
d. prompt.
D= a+c+d
258. Documentele necesare încasării facturii externe sunt:

a. factura externă
b. documentul de transport
c. certificat de origine
C=a+c+b
259. În funcţie de natura şi complexitatea mărfurilor care

fac obiectul contractului, termenul de livrare poate fi:
a. termen de livrare cert
b. .
c. termen de livrare orientativ
d. termen de livrare determinabil.
D=a+c+d
260. Ca parte a contractului comercial, condiţiile de platã se

referã la:
a. .
b. documentele necesare încasãrii facturii
c. moneda de decontare.
C=c+b
261. Termenul de platã prompt presupune:

a. .
b. .
c. plata se realizeazã dupã efectuarea livrãrilor sau
prestarea serviciilor.
262. Legat de modalitatea de livrare, mãrfurile sau
serviciile ce fac obiectul contractului pot fi livrate:
a. .
b. .
c. global sau în tranşe.
263. În cazul litigiilor contractuale, dreptul aplicabil

prevede:
a. .
b. .
c. aplicarea dreptului din ţara vânzãtorului,
cumpãrãtorului sau a unui terţ.
264. Valabilitatea contractului se concretizeazã prin:

a. .
b. .
c. menţionarea expresã a perioadei de valabilitate a
contractului.
265. În relaţiile internaţionale casa de expediţii are

următoarele funcţii:
a. alegerea rutei de transport
b. alegerea mijloacelor de transport
c. .
d. realizarea transporturilor multimodale.
D=a+b+d
266. Finalitatea operaţiilor de export-import este:

a. .
b. livrarea mărfii şi efectuarea plăţii
267. Rolul casei de expediţii este:

a. alegerea formei care să asigure cea mai bună
modalitate de transmitere a marfii de la
exportator la importator
268. Serviciile oferite de exeditor sunt:

a. acordarea de consultanţă după încheierea contractului
de export-import
b. transmiterea de informaţii privind oferta de transport şi
starea mijlocului de transport
c. livrarea mărfii.
C=a+c+b
269. Forwanding Agents Certificate of Receipt (FCR) este:

a. .
b. un document utilizat în condiţia de livrare EXW
c. un document ce face dovada că exportatorul şi-a
respectat obligaţia faţă de importator de a pune
marfa la dispoziţia acestuia
270. Cererea de tonaj este:

a. .
b. .
c. un formular completat de către expeditor şi
transmis firmei de expediţii, care în calitate de
navlositor trebuie să reţină spaţiul maritim
necesar.
271. Dispoziţia de transport şi vămuire este:

a. .
b. o formalitate practicată la export prin care firma
exportatoare însărcinează societatea de
expediţii cu organizarea transpotului până la
frontieră şi cu efectuarea formalităţilor vamale
272. Avantajele transporturilor maritime sunt:

a. preţ mai mic decât a celorlalte forme de
transport
b. consum redus de combustibil pe unitatea de
produs
B=a+b
273. Dezavantajele transportului maritimsunt:

a. dependenţa de condiţiile naturale
274. Tona registru net, ca unitate de măsură a capacităţii de

transport a navei:
a. este o unitate de măsură pentru greutate şi este egală cu
2,83 m3
b. cuprinde capacitatea brută din care se scade spaţiul
necomercial
B=a+b
275. Tona deadweight (tdw):

a. este o unitate de măsură specifică pentru greutate
276. După modalitatea de exploatare a navelor, există

următoarele regimuri de navigaţie:
a. regim tramp
b. .
c. .
d. regim de linie
D=a+d
277. Navele care acţionează în regim tramp se mai numesc:
a. .
b. nave vagaboande
278. Ca modalitate de exploatare a navelor, navigaţia tramp:

a. .
b. satisface nevoile unui singur armator
c. fiecare cursă are la bază un contract negociat între
armator şi navlositor
279. Navigaţia de linie este:

a. .
b. se realizează pe o anumită rută conform unui grafic
prestabilit
280. Navigaţia de linie funcţionează după principiul:

a. „marfa aşteaptă nava”
281. În situaţia în care, în navigaţia de linie, nava nu poate

descărca marfa în portul stabilit:
a. marfa va fi adusă ulterior la locul stabilit, cheltuielile
fiind suportate de către armator
282. Preţul navlului în cazul navigaţiei de linie:

a. nu este negociabil
b. .
c. este prevăzut în tariful respectivei linii de navigaţie.
, C=a+c
283. Navlosirea constă în:
a. totalitatea operaţiunilor şi acţiunilor specifice
care au ca obiect negocierea şi încheierea
contractului de transport maritim
b. armatorul se obligă să pună la dispoziţia
navlositorului nava, iar navlositorul se obligă să
plătească chiria (navlu)
B=a+b
284. Armatorul, ca parte implicată în contractul de transport

maritim este:
a. proprietarul navei
b. cărăuşul maritim
B=a+b
285. Navlositorul, ca parte implicată în transportul maritim

este:
a. .
b. .
c. utilizatorul navei
d. beneficiarul transportului.
D=c+d
286. Contractul de transport maritim îmbracă formele:

a. charter-party şi conosament
287. Principalele tipuri de contracte de navlosire pentru

navigaţia tramp:
a. .
b. .
c. contractul de călătorie, contractul pe timp, contrtactul
pe navă.
288. Time Charter Party este:
a. un contract care are ca obiect închirierea navei şi
a serviciilor echipajului pe o perioadă
determinată de timp
b. oferă siguranţă şi stabilitate părţilor contractante
B=a+b
289. Voyage Charter Party / contractul pe călătorie este:

a. contractul încheiat între armator şi navlositor,
prin care primul se obligă să transporte cu nava
şi echipajul său o cantitate de marfă la o anumită
destinaţie contra unui preţ numit navlu
290. Variantele contractului pe călătorie sunt:

a. single voyage charter, round trip voyage charter,
consecutive voyage charter
291. În cadrul contractului time charter party:

a. armatorul păstrează posesia şi controlulnavei,
comandantul şi echipajul fiind la ordinele
armatorului
292. În cadrul contractului charter by demise:

a. .
b. navlositorul obţine posesia şi controlul complet
al navei
293. Stalia reprezintă:

a. timpul acordat de armator navlositorului pentru
operaţiunile de încărcare – descărcare
294. Stalia ireversibilă este:
a. .
b. timpul acordat separat pentru încărcarea şi descărcarea
navei
295. Stalia reversibilă este:

a. .
b. timpul acordat global pentru încărcarea şi descărcarea
navei
296. Contrastalia este:

a. diferenţa de timp faţă de staliile stabilite în contract
b. suma de bani acordată ca despăgubire de către
navlositor armatorului pentru reţinerea navei dincolo
de timpul alocat în contract
B=a+b
297. „Liner terms” se referă la:

a. armatorul suportă toate cheltuielile de încărcare,
stivuire, descărcare a mărfii
298. Principalele avantaje ale transportului fluvial sunt:

a. capacitate mare de transport
b. cheltuieli mici pe unitatea de marfă trasportată
B=a+b
299. Principalele limite pe care le prezintă transportul rutier

sunt:
a. .
b. capacitate de transport mică
c. necesită dezvoltarea unei infrastructuri rutiere.
A=b+c
300. În funcţie de forma de achitare navlu poate fi:
a. freight payable at destination / navlu plătit la destinaţie
b. freight prepaid / navlu plătit anticipat în portul de
încărcare
,B=a+b
301. Navlu mort este:

a. .
b. suma plătită pentru transportul unei cantităţi de marfă
lipsă
302. Preţul transportului feroviar cuprinde:

a. .
b. tariful de transport plus toate taxele care intervin
pe parcursul transportului,calculate în
conformitate cu reglementările ţării tranzitate
303. Conosamentul poate fi definit ca:

a. .
b. documentul de transport specific transportului
maritim
304. Conosamentul este:

a. .
b. un titlu de proprietate
c. un document de credit folosit pentru încasarea
contravalorii mărfurilor expediate
305. După modul de transmitere a dreptului de proprietate

conosamentele se clasifică:
a. .
b. conosament la ordin
c. conosament la purtător
d. .
e. .
f. conosament nominativ.
D=b+c+f
306. Conosamentul murdar este:

a. .
b. .
c. conosamentul în care apar menţiuni referitoare
la cantitate, calitate, etc şi care nu sunt conforme
cu contractul.
307. Conosamentul este:

a. eliberat de cărăuş
b. documentul prin care vânzătorul poate dovedi
cumpărătorului că marfa a fost expediată
B=a+b
308. Scrisoarea de trăsură fluvială:

a. este documentul care atestă încheierea unui contract de
transport fluvial
b. nu este o hârtie de valoare
B=a+b
309. Scrisoarea de trasură rutieră CMR:

a. .
b. se întocmeşte pentru fiecare camion în parte
310. CMR –ul reprezntă:

a. scrisoarea de transport rutier
311. Transportul mărfurilor sub carnetul TIR înseamnă:
a. .
b. .
c. .
d. recunoaşterea plombei vamale în punctul de
frontieră al ţărilor care au aderat la Convenţia
TIR.
312. Scrisoarea de transport feroviar / CIM se poate

întocmi:
a. pentru fiecare vagon
b. pentru întreaga cantitate care este încărcată pentru un
singur expeditor
B=a+b
313. În transportul maritim avaria comună apare:

a. .
b. când se recurge la anumite măsuri de distrugere a
mărfii pentru a salva nava sau echipajul
314. Avaria comună apare atunci când:

a. .
b. bunul este abandonat din necesitatea de a salva
nava şi echipajul
315. Obligaţiile asiguratorului sunt:

a. .
b. să plătească daunele produse în limitele sumei
asigurate
c. după plata despăgubirilor, în cazul avariei totale,
dreptul de proprietate asupra bunului trece la
asigurator.
316. Vămuirea la export este realizată de:

a. .
b. una dintre părţile contractului, în funcţie de
condiţia de livrare utilizată
317. Procedura de vămuire cuprinde:

a. .
b. pregătirea mărfurilor pentru vămuire, întocmirea
declaraţiei vamale şi stabilirea regimului vamal,
controlul vamal şi plata taxelor vamale
318. Mijloacele de plată internaţionale reprezintă:

a. bani utilizaţi pe plan mondial pentru lichidarea
datoriilor sau creanţelor provenite din relaţii
economice, financiare şi de credit
b. elementele primare ale relaţiilor de plăţi
internaţionale
B=a+b
319. Devizele reprezintă:

a. totalitatea mijloacelor de plată sub formă de
metale şi pietre preţioase, unităţile monetare ale
statelor suverane, precum şi suma titlurilor de
valoare care circulă ca mijloace de plată sau
care pot fi tezaurizate
320. Valutele reprezintă:

a. .
b. instrumente de plată
c. mijloace de plată care circulă efectiv pe piaţa
finaniară sub formă de monedă metalică sau
bancnote.
321. Funcţiile DST sunt:

a. mijloace de rezervă valutare
.
b. mijloace de plată.
C=a+c
322. Avantajele operaţiilor cu DST sunt:

a. o stabilitate mai mare a preţurilor
b. .
c. nu produc mobilizări de active financiare.
C=a+c
323. Viramentul este:

a. .
b. operaţie efectuată de o bancă
c. ordin dat de importator băncii sale de a transfera din
contul său în contul creditorului suma de bani
reprezentând contravaloarea marfii.
324. Instrumentele de plată internaţionale sunt:

a. valute de circulaţie internaţională
b. înscrisuri care mijlocesc circulaţia monedelor
scripturale pe plan extern
B=a+b
325. Cambia reprezintă:
a. .
b. un înscris prin care trăgătorul dă ordin trasului de a
plăti unei terţe persoane o sumă de bani
c. hârtie de valoare cu rol de instrument de credit.
326. Funcţiile cambiei sunt:

a. instrument de plată şi de credit
b. .
c. instrument de consolidare a modalităţilor de plată.
C=a+c
327. Cambia bancară presupune:

a. .
b. .
c. trasul este o bancă.
328. Avalizarea cambiei reprezintă:

a. .
b. apelarea la o garanţi din partea unui terţ
329. Scontarea cambiei este:

a. operaţiunea prin care beneficiarul cambiei obţine de la
o bancă, înaintea termenului scadent, suma înscrisă pe
cambie
330. Biletul la ordin reprezintă:

a. .
b. înscris de valoare prin care emitentul se obligă să
plătească o sumă de bani la scadenţă sau la
prezentarea beneficiarului
c. variantă a cambiei
331. Obligaţiunea convertibilă este:

a. un hibrid între acţiune şi obligaţiune
b. formă a obligaţiunii care asigură un venit fix sub formă
de dobândă şi dreptul de a o preschimba prestabilit în
acţiuni ale firmei în numele căruia a fost lansat
împrumutul
B=a+b
332. Modalităţile de plată internaţionale reprezintă:

a. .
b. tehnici de plată
c. mecanisme prin care se efectuează operaţiuni bancare,
inclusiv viramentul documentelor, care asigură
achitarea contravalorii mărfii.
333. Acreditivul bancar reprezintă:

a. .
b. .
c. angajamentul asumat de o bancă, la ordinul şi în
contul clientului sau de a plăti catre o altă persoană o
sumă de bani contra documentelor emise de
exportator şi care fac dovada livrării mărfii.
334. Domicilierea acreditivului indică:

a. .
b. locul unde urmează să se plătească documentele prin
care vânzătorul atestă că a livrat marfa
335. Valabilitatea acreditivului se exprimă prin:

a. .
b. termenul de valabilitate, termenul de livrare şi termenul
de prezentare a documentelor la bancă
336. Valoarea acreditivului trebuie să coincidă cu:

a. .
b. datele din factura emisă pentru cumpărător
337. Stingerea plăţii în acreditiv se face:

a. cu plata la vedere
b. cu plata amânată
c. .
d. cu plată prin acceptare
e. cu plata prin negociere.
B=a+b+d+e
338. Operaţiunile desfăşurate în cazul unui acreditiv

sunt:
a. deschiderea acreditivului la ordinul
importatorului, expedierea mărfii, prezentarea
de către exportator la bancă a documentelor care
atestă expedierea mărfii, decontarea operaţiunii
de export
339. În cazul acreditivului, banca în care este domiciliat

acreditivul este obligată:
a. .
b. .
c. să plătească numai facturile ale căror date corespund cu
datele din acreditiv.
340. Acreditivul poate fi plătit:

a. .
b. .
c. .
d. numai la banca în care este domiciliat
acreditivul.
341. După momentul efectuării plăţii, acreditivul este:

a. .
b. cu plată la vedere, la termen, prin negociere sau prin
acceptare
342. Acreditivul documentar revocabil este:

a. .
b. acreditivul în care suma poate fi schimbată de
către bancă la ordinul importatorului fără ca
vânzătorul să fie anunţat în prealabil
343. Acreditivul documentar irevocabil este:

a. .
b. acreditivul care odată constituit nu poate fi
modificat sau anulat de către banca emitentă
fără acordul ambelor părţi
344. Acreditivul cu plată la termen implică:

a. plata va fi făcută de către banca emitentă la un
anumit termen de la depunerea documentelor
care să ateste că marfa a fost exportată
345. Acreditivul în care beneficiarul său iniţial poate să- şi
substituie unul sau mai mulţi beneficiari, numiţi
beneficiari secundari este:
a. .
b. .
c. .
d. acreditiv transferabil.
346. Acreditivul plătibil în tranşe este utilizat:

a. .
b. .
c. atunci când contractul prevede livrarea în tranşe a
mărfurilor exportate.
347. Acreditivul cu clauza roşie:

a. .
b. .
c. presupune autorizarea băncii ordonatoare de către
cumpărător de a efectua o plată în avans
către vânzător, înaintea livrării mărfii
348. Acreditivul reînnoibil reprezintă o variantă:

a. .
b. a acreditivului plătibil în tranşe
349. Acreditivul utilizat în cazul unui contract cu livrări în

tranşe, deschis numai pentru valoarea unei singure
tranşe, urmând ca banca să-l reîncarce automat este:
a. .
b. .
c. acreditivul reînnoibil.
350. Acreditivul deschis de exportator, pe o piaţă

naţională în favoarea producătorului de mărfuri, pe baza
unui acreditiv extern pe care l-a primit este:
a. .
b. acreditivul subsidiar
351. Acreditivul back to back este:

a. .
b. .
c. acreditivul de import deschis pe baza unui
acreditiv de export.
352. Acreditvul back to back este avantajos pentru:

a. firmele care intermediază vănzarea – cumpărarea de
produse între firme din ţări diferite
b. pentru producătorii care exportă şi care îşi
achiziţionează materiile prime din străinătate
B=a+b
353. Acreditivul back-to-back este:

a. acreditiv de import deschis pe baza unui
acreditiv de export
354. Scrisoarea de credit comercială reprezintă:

a. o modalitate de plată prin care banca emitentă se
angajează în mod irevocabil faţă de exportator
să efectueze plata cu respectarea condiţiilor din
scrisoare
355. Scrisoarea de credit comercială este domiciliată:

a. întotdeauna în străinătate, la banca
importatorului
356. Incasso documentar:

a. începe să funcţioneze după livrarea mărfii
357. Incaso-ul documentar este o modalitate de plată care

oferă garanţii de respectare a contractului:
a. numai importatorului
358. Principala deosebire dintre acreditivul documentar şi

incasso-ul documentar apare din:
a. .
.
c. garanţiile oferite partenerilor
359. Principalul dezavantaj al incasso-ului documentar este

dat de:
a. .
b. garanţiile inexistente pentru exportator că îşi va încasa
banii
360. Mecanismul de funcţionare a incasso-ului documentar

presupune parcurgerea următoarelor etape:
a. .
b. expedierea mărfurilor, prezentarea de către
exportator la bancă a documentelor care atestă
expedierea mărfurilor, anunţarea importatorului,
efectuarea decontărilor dintre băncii la ordinul
importatorului
361. Ordinul de plată reprezintă:

a. .
b. înscris prin care emitentul se obligă să plătească la
scadenţă o sumă de bani beneficiarului
362. Scrisoarea de garanţie bancară este:

a. .
b. înscris prin care o bancă se angajează irevocabil
să plătească în locul debitorului principal în
cazul în care acesta nu va putea stinge obligaţia
de plată către beneficiar la data convenită
363. Scrisoarea de credit comercial reprezintă:

a. modalitate de plată prin care banca se angajează
irevocabil faţă de exportator să efectueze plata
cu respectarea condiţiilor din scrisoare
b. .
c. este întotdeauna domiciliată în străinătate
C=a+c
364. Tranzacţiile în contrapartidă:

a. .
b. .
c. sunt afaceri ce se derulează după principiul marfă-
marfă.
365. Avantajele care au determinat extinderea schimburilor

în contrapartidă sunt:
a. depăşirea problemelor legate de instabilitatea monetară
b. .
c. posibilitatea evitării barierelor protecţioniste.
C=a+c
366. Limitele comerţului în contrapartidă sunt:
a. .
b. compensarea valorică a unor mărfuri poate fi greoaie
c. influenţa negativă asupra raportului de schimb.
367. Factorii de expansiune a afacerilor în contrapartidă

sunt:
a. escaladarea unor bariere comerciale
discriminatorii
b. nevoia de valută convertibilă
B=a+b
368. Avantajele contrapartidei sunt:

a. .
b. evitarea creditelor internaţionale
c. permite evitarea barierelor protecţioniste.
369. Contrapartida poate fi definită ca:

a. operaţiunea în care afacerea se derulează după
principiul marfa plăteşte marfa
370. Inconvenientele comerţului în contrapartidă sunt:
a. influenţa negativă asupra raportului de schimb
b. compensarea valorică a mărfurilor poate fi dificilă
c. echilibrul care există între parteneri se poate deterioara
în timp datorită faptului că volumul de mărfuri de care
dispune fiecare participant la contrapartidă poate fi
inegal ca şi valoare şi cantitate.
C=a+b+c
371. După numărul de participanţi, operaţiile în
contrapartidă se clasifică:
a. .
b. operaţii în contrapartidă bilaterale şi
multilaterale
372. Compensaţiile se clasifică după mai multe criterii,

dintre care:
a. după obiectul lor, după numărul partenerilor implicaţi
şi nivelul la care se desfăşoară
373. După gradul de compensare, operaţiunile în

contrapartidă se clasifică astfel:
a. compensaţii şi operaţiuni paralele
374. Operaţiunea în contrapartidă în care relaţia comercială

presupune marfă contra marfă, fără folosirea monedei
ca mijloc de plată este:
a. compensaţie
375. Compensaţiile individuale simple se deosebesc de

compensaţiile individuale progresive prin:
a. numărul participanţilor
b. mecanismul lor de desfăşurare
B=a+b
376. Compensaţia individuală simplă presupune:

a. .
b. compensarea între două firme din ţări diferite,
fiecare fiind atât importator, cât şi exportator,
valorile celor două loturi de marfă fiind egale se
compensează reciproc.
377. Compensaţiile individuale progresive se practică în
mai multe variante:
a. compensaţii individuale progresive simple
b. compensaţii bilaterale lărgite
B=a+b
378. Compensaţia bilaterală lărgită presupune:

a. .
b. folosirea a două monede naţionale
379. Compensaţiile multiple se caracterizează prin:

a. participarea a minimum 3 firme din mai multe
state
380. Compensarea în care participă doi sau mai mulţi

parteneri din două ţări diferite şi stingerea obligaţiilor
se face prin decontarea în interiorul fiecărei ţări în
monedă naţională între firmele proprii este:
a. .
b. .
c. compensaţie bilaterală lărgită.
381. Barterul este:

a. o formă a compensaţiei globale realizată la nivel de
grupe de firme
382. Clearing-ul se bazează pe un acord inrguvernamental

care:
a. .
b. cuprinde modalităţile de desfăşurare a acestuia,
stabilirea oficiului de clearing, deschiderea
conturilor şi precizarea mărfurilor şi serviciilor
c. are ca element de bază stabilirea cursului
monedei de clearing.
383. Clearingul cu două conturi presupune:

a. .
b. înfiinţarea în ambele ţări a câte un oficiu de clearing
384. Clauza switch apare atunci când:

a. acordul de clearing este blocat datorită depăşirii
creditului tehnic
b. .
c. se înregistrează existenţa unei disparităţi între valoarea
internă şi cea externă a monedei.
C=a+c
385. Trăsăturile operaţiunilor paralele sunt:

a. .
b. .
c. valoarea partizilor de mărfuri nu trebuie să fie egală.
386. Operaţiunea în care un lot de marfă exportat este plătit

parţial cu o altă marfă şi parţial cu monedă ca termen de
schimb este:
a. .
b. .
c. operaţiune paralelă.
387. Trăsăturile de bază ale operaţiunilor paralele sunt:

a. .
b. contravalorile celor două mărfuri sunt decontate în
valută
c. valoarea celor două mărfuri nu trebuie să fie egală.
388. Cumpărările legate sunt specifice:

a. .
b. produselor cu un înalt grad de prelucrare
389. Cumpărările în avans sunt practicate:

a. pentru a crea capacitate de plată importatorului
390. Caracteristicile de bază ale unei cumpărări legate sunt:

a. se încheie două contracte separate unul de altul
b. mărfurile din cele două contracte sunt facturate separat
B=a+b
391. Cumpărările în avans se mai numesc şi:

a. .
b. operaţiuni inuctimate
392. Baza contractuală într-o operaţiune buy-back este

formată din următoarele instrumente principale:
a. un acord-cadru
b. un contract de vânzare/export
c. un contract de cumpărare/import.
C=a+b+c
393. Operaţiunea buy – back poate fi definită:

a. .
b. operaţiunea prin care exportatorul unor
echipamente tehnologice se obligă să importe
produse finite realizate cu tehnologia respectivă
de la beneficiarul acesteia
394. Operaţiunile buy – back se practică de obicei :
a. pe relaţia nord – sud
b. între firme aparţinând unor state dezvoltate şi firme din
ţări cu o economie mai puţin dezvoltată
B=a+b
395. Avantajele cumpărărilor de produse rezultate sunt:

a. lărgirea pentru exportator a pieţelor de desfacere
(pentru echipamentele în cauză)
396. În funcţie de scopul care stă la baza realizării sale,

reexportul este:
a. reexport realizat pentru obţinerea unui beneficiu
397. După mecanismul prin care se desfăşoară, reexportul

se clasifică:
a. .
b. reexport direct şi reexport indirect
398. În funcţie de gradul de prelucrare pe care îl suportă
marfa care face obiectul reexportului, acesta se
clasifică:
a. .
b. reexport cu prelucrare şi reexporturi fără
prelucrare
399. În cadrul reexportului, profitul se obţine: ?????

a. din diferenţa de preţuri de pe piaţa naţională
b. din diferenţa dintre preţul cu care se cumpără
marfa de pe o anumită piaţă externă (preţul de
import) şi preţul cu care se vinde marfa pe o altă
piaţă (preţul de export)
c. din diferenţa dintre preţul cu care se cumpără
marfa de pe o anumită piaţă (preţul de import) şi
preţul cu care se vinde marfa pe aceeaşi piaţă
(preţul de export).
400. Reexportul realizat pentru promovarea relaţiilor

comerciale reciproce se caracterizează prin:
a. .
b. .
c. apare mai ales în cadrul operaţiilor în
contrapartidă.
401. Reexportul destinat completării exportului pe baza

importului din punct de vedere vamal este cunoscut sub
denumirea de:
a. .
b. .
c. .
d. operaţiune de drawbck.
402. Reexportul direct se desfăşoară prin următorul

mecanism:
a. .
b. .
c. mărfurile vor tranzita ţara reexportatorului fără să
sufere nici o transformare.
403. Reexportul în lanţ sau multiplu presupune:

a. existenţa a două acte de vânzare-cumpărare
b. asocierea mai multor parteneri
c. obligativitatea reexportatorului de a aduce
produsul în propria ţară.
,B=a+b+c
404. Dintre avantajele reexportului amintim: ????
a. obţinerea unui profit
b. valorificarea la export a unor produse naţionale,
c. o mai mare flexibilitate în desfăşurarea acordurilor de
clearing.
C=a+c
405. Riscurile pe care le presupune operaţia de reexport

sunt:
a. pierderi din fluctuaţiile valutare ce pot să apară
b. nerespectarea obligaţiilor contractuale de către unul
dintre parteneri
C=a+b
406. Modalităţi de acoperirea a riscurilor sunt:

a. .
b. verificarea bonităţii partenerilor
c. utilizarea unor clauze de indexare a preţurilor la cele
două contracte.
D=b+c
407. Ce presupune o afacere bună de reexport?

a. .
b. realizarea unei activităţi de marketing pe pieţe externe
c. corelarea strictă a prevederilor contractuale
408. Lohn-ul mai este numit şi:

a. .
b. .
c. comerţ cu manoperă.
409. Tranzacţia efectuată între două firme din ţări diferite,

în care una execută un produs după modelele
partenerului, încorporând în produsul finit numai
manoperă poartă denumirea de:
a. operaţiune de perfecţionare pasivă
b. .
c. operaţiune de lohn
C=a+c
410. Operaţia de lohn se diferenţiază de operaţiunile clasice

de export-import prin:
a. faptul că obiectul tranzacţiei îl constituie prelucrarea
materiilor prime
411. Dintre avantajele executantului/exportatorului din

contractul de lohn amintim:
a. creşterea cifrei de afaceri
b. .
c. creşterea competitivităţii întreprinderii.
B=a+c
412. Principalele avantaje ale ordonatorului / importatorului

în contractul de lohn sunt:
a. posibilitatea creşterii profitului
b. obţinerea unui tratament vamal preferenţial
c. creşterea volumului afacerilor fără investiţii în
capacităţi de producţie.
C=a+b+c
413. Dintre riscurile la care este supus executantul în
contractul de lohn amintim:
a. riscul de a pierde afaceri economice importante
b. riscul ca ordonatorul să renunţe la tranzacţie
c. întârzierile ce pot apărea în transportul materiilor prime
şi materialelor.
B=a+b+c
414. Situaţiile favorabile apariţiei unor afaceri de lohn într-o

anumită ţară sunt:
a. .
b. existenţa unor diferenţe mari în nivelul de
salarizare practicat în diferite ţări
c. exportatorul are surplus de capacitate.
415. Operaţiunea de lohn s-a extins pe plan mondial

datorită:
a. diferenţei dintre preţurile mondiale la produse finite
b. diferenţei dintre nivelurile de salarizare din diferite
ţări
c. diferenţei dintre costul manoperei din diferite ţări.
D=a+b+c
416. Pentru executant, operaţiunea de lohn are efecte

pozitive dacă este practicată:
a. pe perioade scurte de timp
.
417. Practicarea lohn-ului pe o perioadă lungă de timp poate

avea efecte negative pentru:
a. executant
418. Operaţiunea de swap poate fi definită:

a. .
b. angajamentul dintre doi exportatori de mărfuri
similare, situaţi la distanţă unul de altul, în baza
căruia una din părţi livrează bunuri unui terţ
situat pe o piaţă apropiată, cealaltă parte
(titularul obligaţiei de livrare către terţul
respectiv) livrând în schimb marfa sa unei alte
firme situate pe o piaţă apropiată
419. Operaţiunile de swap constă în angajamentul dintre doi

exportatori:
a. .
b. .
c. de mărfuri similare, situaţi la distanţă unu faţă de
celălalt.
420. Condiţia de bază pentru reuşita operaţiilor de swap

este:
a. asigurarea omogenităţii calitative a celor două mărfuri
421. Operaţiunile de switch îmbină:

a. .
b. tranzacţiile în contrapartidă cu diverse operaţii
financiar-valutare
422. Operaţiunea de transformare a unor disponibilităţi de

clearing în devize libere poartă denumirea de:
a. .
b. .
c. operaţiune de switch.
423. Operaţiile de switch se clasifică după obiectul lor în:

a. .
b. operaţiuni de switch cu marfă şi operaţiuni de switch
valutar
424. Operaţiunea de switch se declanşează:

a. .
b. când este depăşit creditul tehnic al operaţiunii de
clearing
425. Operaţiunea de switch este iniţiată când:

a. s-a depăşit creditul tehnic stabilit prin acordul de
clearing
b. una dintre ţări dispune de sume importante în
contul de clearing şi nu le poate utiliza pentru că
ţara parteneră nu dispune de mărfurile de care
aceasta are nevoie
B=a+b
426. Operaţiunea de switch cu marfă retour este iniţiată:

a. .
b. de o firmă dintr-o ţară cu sold activ în acordul de
clearing
427. Operaţiunea de switch cu marfă aller este iniţiată de:

a. de către o firmă dintr-o ţară cu sold pasiv în acordul de
clearing
428. În cadrul acordului de clearing, când o firmă dintr-

o ţară cu soldul pasiv cumpără marfă de la un terţ cu
plata în valută şi apoi o reexportă către partenerul
de clearing cu decontare în monedă de clearing,
iniţiează o operaţiune de:
a. switch cu marfă aller
429. În cadrul acordului de clearing, când o firmă dintr- o

ţară cu soldul activ cumpără marfă de la o firmă
parteneră de clearing cu decontare în unităţi de
clearing şi apoi o reexportă către un terţ cu decontare în
valută, iniţiează o operaţiune de:
a. .
b. switch cu marfă retour
430. Piaţa internaţională a „inteligenţei” se caracterizează

prin:
a. un grad înalt de concentrare
431. Funcţiile de bază ale brevetului sunt:

a. de transfer a dreptului de proprietate asupra
invenţiei
b. de comercializare a bunurilor realizate pe baza
invenţiei
c. de informare asupra stadiului atins în cercetarea
ştiinţifică şi tehnică.
C=a+b+c
432. Modalităţile de comercializare a brevetului sunt:

a. cesiunea brevetului
b. licenţierea brevetului de invenţie
c. valorificarea indirectă a brevetului de invenţie.
C=a+b+c
433. Cesiunea poate fi: ?????

a. totală şi parţială
b. definitivă şi temporară
434. Abuzurile ce pot apărea în derularea operaţiei de

cesiune a brevetului sunt:
a. .
b. achiziţionări legate şi licenţe grupate
435. Licenţierea brevetului de invenţii presupune:

a. plata unei redevenţe, unui procent din preţul
întregii producţii la care s-a folosit brevetul în
cauză
b. .
c. transmiterea documentelor, procedeelor,
experienţei, etc care asigură utilizarea în bune
condiţii a brevetului.
C=a+c
436. Variantele în care se practică licenţierea sunt:

a. licenţiere exclusivă, simplă şi licenţieri legate
437. Licenţierea simplă a unui brevet, invenţie presupune:

a. .
b. dreptul de folosinţăeste transmis concomitent şi altor
licenţiaţi, în condiţii identice sau diferite
438. Licenţierea legată a unui brevet, invenţie presupune:

a. .
b. .
c. transmiterea reciprocă a dreptului de exploatare a
unor invenţii brevetate.
439. Factorii care determină creşterea rolului know- how-
ului sunt: ?????
a. dorinţa de păstrare a secretului invenţiilor
b. complexitatea activităţi de producţie
c. preferinţa pentru transferul de know-how.
C=a+b+c
440. După gradul de interferenţă contractele de know- how

pot fi:
a. know-how pur, combinat sau complementar
441. Contractul de know-how pur presupune:

a. .
b. transmiterea know-how-ului independent de
restul elementelor sau operaţiilor
442. Operaţiile de consulting-engeneering sunt:

a. analizele prealabile între parteneri
b. crearea de proceduri şi tehnologii noi şi punerea lor
în aplicare
c. întocmirea caietelor de sarcini pentru licitaţiile
internaţionale.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b C=a+c
443. Principalele obiective urmărite prin creşterea cooperări

economice sunt:
a. sporirea gradului de valorificare a resurselor
b. .
c. creşterea productivităţii.
C=a+c
444. Principalele avantaje oferite de programele comune de

cercetare sunt:
a. reducerea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare
445. Formele programelor comune de dezvoltare- cercetare

sunt:
a. antrepriza de lucrări tehnico-ştiinţifice
b. consorţiile tehnico-ştiinţifice
B=a+b
446. Diferenţele dintre instituţiile sucursale şi instituţia

autonomă constă în:
a. .
b. ,
c. instituţia autonomă are personalitate juridică proprie.
447. Schimbul de informaţii tehnico-ştiinţifice îmbracă

două forme:
a. .
b. bilateral şi multilateral
448. Principalele forme ale cooperării industriale sunt:

a. coproducţia
b. subproducţia
c. producţia la comandă.
C=a+b+c
449. Coproducţia organică presupune:

a. firmele implicate produc în mod independent
componente, subansamble, piese pe care şi le
livrează reciproc cu scopul asamblării
produsului finit
450. Programul comun de producţie presupune:

a. .
b. firmele implicate ajung la o înţelegere privind
partajarea gamei de produse, fiecare cooperant
fabricând un anume nomenclator
451. Coproducţia organică se caracterizează prin:

a. diviziunea de tip intraramura
b. implicarea a două ţări, fiecare producând
subansamble pentru produsul finit
c. implicarea unor organisme specializate
452. Dintre avantajele coproducţiei amintim:

a. autonomia cooperanţilor
b. .
c. calitatea superioară a produselor realizate
C=a+c
453. Forma de cooperare în care participanţii deţin

poziţii diferite, unul este ordonator, iar celălalt este
subproducător poartă denumirea de:
a. .
b. .
c. subproducţie
454. Ca şi formă a subproducţiei amintim sunt:

a. .
b. subproducţia de capacitate
455. Subproducţia de capacitate este determinată de: ????

a. lipsa de specializare a ordonatorului
b. capacităţilor de producţie insuficiente ale
ordonatorului
c. acordurile guvernamentale care preved acest
lucru.
456. Avantajele subproducţiei de capacitate pentru

ordonator sunt:
a. poate satisface mai rapid cererea e pe piaţa externă
b. .
c. este scutit de investiţii noi şi riscurile ce le însoţesc.
C=a+c
457. Realizarea de către subproducători, în urma unei

specializări mai accentuate a unor componente ce vor fi
integrate în produsul finit la ordonator este:
a. .
b. subproducţie de specialitate
458. Avantajele producţiei la comandă sunt:

a. .
b. ameliorarea asimetriei în repartizarea factorilor de
producţie între ţări
c. riscul redus al comercializării.
459. Riscurile unei producţii la comandă, ca formă de

cooperare sunt:
a. neparticiparea executantului la acte de comerţ pe
pieţe externe
b. angajarea parţială a capacităţilor de producţie ale
executantului
c. reducerea competitivităţii produselor proprii pentru
executant.
B=a+b+c
460. Elementele de diferenţiere în luarea deciziei pentru

finanţare pentru mediul internaţional faţă de cel intern
sunt:
a. deosebirile în ceea ce priveşte mecanismele şi
instituţiile de finanţare
b. utilizarea a două sau mai multe monede naţionale
B=a+b
461. Formele creditului de export sunt:

a. avans în valută
b. .
c. avansul bancar prin cesiunea de creanţe.
C=a+c
462. Creditul de accept poate îmbrăca următoarele

variante:
a. în favoarea exportatorului
b. în favoarea importatorului
B = a + b,
463. Tehnicile de finanţare pe termen mediu şi

lung au următoarele forme:
a. .
b. creditul furnizor
c. cofinanţarea.
464. Avansul bancar prin cesiunea de creanţe

presupune:
a. .
b. acordarea de cãtre o bancã a unui avans
exportatorilor pentru reîntregirea fondurilor
avansate de aceştia în livrãrile de mãrfuri pe
credit pe termen scurt, prin cesionarea
creanţelor deţinute asupra importatorilor strãini
465. În cazul creditului furnizor asigurarea

creditului, şi implicit prima de asigurare este suportată:
a. .
b. de importator
466. Creditul furnizor reprezintã:

a. credit bancar acordat exportatorului în situaţia
în care acesta va acorda partenerului sãu de contract o
amânare pentru plata mãrfii livrate
467. În cadrul creditului cumpărător obligaţiile

privind mobilizarea fondurilor revin:
a. .
b. .
c. importatorului.
468. Cofinanţarea presupune:

a. .
b. .
c. existenţa unei convenţii de credit între
importator şi banca exportatorului.
469. Forfetarea reprezintã:

a. .
b. .
c. transmiterea creanţelor rezultate dintr-o
operaţiune de export-import efectuatã pe credit unei
instituţii specializate care le plãteşte imediat urmând a
recupera contravaloarea la scadenţã de la importator.
470. Scontarea se caracterizează prin:

a. este o tehnică specială de finanţare
b. .
c. vânzarea unei cambii unei bănci înainte de
scadenţă.
C=a+c
471. Diferenţele dintre scontare şi forfetare sunt:

a. .
b. instituţia de forfetare preia inclusiv riscul de
neplată
c. în operaţia de scontare, beneficiarul va încasa
valoarea cambiei diminuată cu taxa de scont.
472. Factoring-ul poate fi definit astfel:

a. o tehnică prin care un organism specializat se
însărcinează cu încasarea unor drepturi de creanţă
b. .
c. o convenţie între un factor şi un aderent prin
care aderentul transferă creanţele sale.
, C=a+c
473. În cadrul operaţiei de factoring, aderentul

este:
a. .
b. exportatorul
474. Funcţiile pe care le îndeplineşte un factor

sunt:
a. creditare pe termen scurt
b. finanţarea exportatorului prin avansarea
unor sume înainte de termen
B=a+b
475. Operaţiunea prin care o instituţie specializată

preia în proprietate creanţele unui exportator prin plata
contravalorii facturii, contra unei comision şi a unor
dobânzi se numeşte:
a. .
b. .
c. .
d. factoring.
476. Factoringul se deosebeşte de celelalte

operaţiuni de finanţare prin:
a. societatea de factoring preia creanţele şi
riscurile contra unui comision şi a unor dobânzi
477. Caracteristicile leasing-ului sunt:

a. .
b. utilizatorul plăteşte o taxă
c. este o formă specială de finanţare a investiţiilor.
Varianta corectă este A = b + c.
478. Operaţiunea de finanaţare totală sau parţială

prin
care o societate de leasing pune la dispoziţia unor
beneficiari anumite bunuri mobile sau imobile
contra unei taxe de leasing este:
a. operaţiune de leasing
479. Principalele obligaţii ale utilizatorului, în

operaţia de leasing, sunt:
a. să nu aducă modificări bunului
b. să plătească rata de leasing
B = a + b,
480. Principalele deosebiri care apar între leasing

şi închiriere sunt:
a. în cazul leasingului, la sfârşitul perioadei
de leasing utilizatorul poate deveni proprietarul
bunului contra unei valori reziduale
b. în timp ce chiria clasică reprezintă plata
dreptului de folosinţă, rata de leasing va include
cote părţi din valoarea bunurilor închiriate
B=a+b
481. În funcţie de poziţia furnizorului în contractul

de leasing, avem următoarele tipuri de leasing:
a. .
b. leasing direct şi leasing indirect
482. În funcţie de conţinutul ratelor de leasing se
cunosc mai multe tipuri de leasing
a. .
b. .
c. leasing funcţional şi leasing financiar.
483. În funcţie de particularităţile tehnicilor de

leasing se disting mai multe tipuri de leasing:
a. .
b. .
c. .
d. lease-back, time sharing, leasing hire şi renting.
484. Leasingul care presupune că proprietarul

bunului, aflat în criză de disponibilităţi financiare, îşi
vinde produsul unei societăţi de leasing şi apoi îl
închiriază printr-un contract de leasing este:
a. .
b. .
c. lease-back.
485. Operaţiunea prin care se închiriază bunuri

mai multor firme beneficiare pe perioade diferite în
decursul unui an se numeşte:
a. .
b. .
c. time-sharing.
486. Afacerea comercială prin care o firmă acordă

altei firme dreptul de a utiliza marca sa comercială, pe
o anumită perioadă de timp şi într-un anumit spaţiu,
contra unei sume fixe sau procent din cifra de afaceri se
numeşte:
a. .
b. f.
c. franchising.
487. Variantele de garanţii care pot fi întâlnite

sunt:
a. garanţia de participare la licitaţii
b. garanţia de bună execuţie
B = a + b,
488. Leasingul time-sharing presupune:

a. .
b. .
c. închirierea aceluiaşi bun mai multor
firme beneficiare pe perioade diferite în decursul
unui an.

Grila-Tranzactii Final

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grila-Tranzactii Final

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nicoleta Bugnar Liana Meşter

2. Principalele forme ale specializării internaţionale

3. Relatiile economice internationale reflectă:

4. Fluxurile economice sunt caracterizate prin:

5. Principalele fluxuri internaţionale sunt:

6. Factorii care influenţează evoluţia fluxurilor

7. Fluxurile comerciale sunt caracterizate prin:

8. Ponderea comerţului cu produse manufacturate în

9. Fluxurile financiar – monetare au apărut:

10. Fluxurile financiar – monetare cuprind:

11. Dezvoltarea economico-socială la nivel global este

12.Factorii care au influenţat evoluţia economiei mondiale

13. Cine au fost primii „oameni de afaceri”?

14. Ca moment important în evoluţia economiei mondiale,

15. Componentele de bază ale sistemului economiei

16. „Unitatea de diversitate” este caracteristică:

17. „Noua ordine economică mondială” ar putea avea ca

18. Adaptarea la circuitul economic şi obţinerea unui câştig

19. Specializarea organologică reprezintă:

20. Specializarea tehnologică presupune:

22. Legăturile dintre economia naţională

23. Accentuarea tendinţei de instituţionalizare a

24. Raporturile economice care se exprimă şi se

25. Caracterul dinamic al fluxurilor internaţionale este

26. Politica comercială reprezintă:

27. Politica comercială:

28. Politica comercială are ca obiectiv:

29. Principalele funcţii ale politicii comerciale sunt:

30. Obiectivele politicii comerciale sunt:

31. Principalele organizaţii care au marcat evoluţia

32. Protecţionismul presupune:

33. Politica protecţionistă trebuie analizată prin:

34. Corelaţia între întinderea şi nivelul

35. La un nivel ridicat al taxei vamale este preferabil

36. La un nivel scăzut al taxei vamale este preferabil ca

38. Taxele vamale de import se determină pe baza:

39. Autarhia se caracterizează prin:

40. În perioada contemporană, autarhia poate fi

41. Avantajele practicării protecţionismului sunt:

43. Politica de liber schimb este avantajoasă pentru

44. În perioada contemporană asistăm la un

45. Atenuarea protecţionismului la nivel mondial a fost

46. Principalele instrumente ale politicii comerciale

47. Politicile cu caracter restrictiv sunt:

48. Politica tarifară se regăseşte în practică prin:

49. Funcţiile politicii vamale sunt:

50. Primele decenii ale secolului XX s-au caracterizat

51. Principalele instrumente de politică vamală sunt:

52. Taxele vamale sunt suportate de:

53. Taxele vamale pot fi plătite de:

54. Principalul rol al taxei vamale de import este:

55. Taxele vamale, ca instrument al politicii

56. După obiectul impunerii, taxele vamale se clasifică

57. Taxele de retorsiune:

58. Taxele vamale de import:

59. Nivelul taxei vamale de export este redus:

60. Prin aplicarea taxei vamale de export se urmăreşte:

61. Taxele vamale de tranzit apar:

62. După modul de percepere taxele vamale se

63. Taxele vamale ad-valorem se calculează sub forma:

64. Pentru importator avantajele taxei ad-valorem sunt:

66. Dezavantajele taxei vamale ad-valorem sunt:

67. Taxa vamală ad-valorem se aplică frecvent: