Grile Rezolvate 1 488 - Tranzacții

1.
Momentele care au marcat evoluţia economiei mondiale sunt:
a. revoluţia industrială
d. marile descoperiri geografice.
Varianta corectă este: C = a + d
2. Principalele forme ale specializării internaţionale sunt: !! 5 !!!
a. specializarea intersectorială, interramură, tehnologică, organologică, pe baza proceselor de

producţie
3. Relatiile economice internationale reflectă:
a. legăturile şi interdependenţele care apar între economiile naţionale în cadrul schimbului de

mărfuri şi servicii
4. Fluxurile economice sunt caracterizate prin:
b. obiectul schimburilor, orientarea geografică şi frecvenţa fluxurilor de marfă
5. Principalele fluxuri internaţionale sunt:
b. fluxul comercial, fluxul financiar şi fluxul de cooperare
6. Factorii care influenţează evoluţia fluxurilor economice sunt:
a. creşterea preţului la produsele finite
b. apariţia unor crize economice la nivel mondial
c. adâncirea diviziunii mondiale a muncii
Varianta corectă este: A = a + b+ c
7. Fluxurile comerciale sunt caracterizate prin:
a. ritmul de creştere al comerţului este superior ritmului de creştere al producţiei
c. formarea celor trei mari blocuri economice
d. tendinţa de instituţionalizare a comerţului.

Varianta corectă este: C = a + c + d
8. Ponderea comerţului cu produse manufacturate în totalul comerţului mondial este:
c. peste 70%.
9. Fluxurile financiar – monetare au apărut:
c. după apariţia comerţului.
10. Fluxurile financiar – monetare cuprind:
b. relaţiile de plată, de finanţare şi de credit
11. Dezvoltarea economico-socială la nivel global este rezultatul:
a. afirmării interdependenţelor naţionale
b. consolidării entităţii naţionale
c. creşterii interdependenţelor politice, economice şi culturale dintre state şi agenţii

economici aparţinând acestora
Varianta corectă este: C = a + b + c
12. Factorii care au influenţat evoluţia economiei mondiale sunt:
b. marile descoperiri geografice
c. revoluţia industrială.
Varianta corectă este: B =b + c
13. Cine au fost primii „oameni de afaceri”?
b. fenicienii
14. Ca moment important în evoluţia economiei mondiale, manufacturile apar în

secolul:
b. XVI 16
15. Componentele de bază ale sistemului economiei mondiale sunt:
a. economiile naţionale
b. diviziunea internaţională a muncii
c. societăţile transnaţionale.
Varianta corectă este B = a + b + c
16. „Unitatea de diversitate” este caracteristică:
a. elementelor sistemului economiei mondiale
b. vieţii economiei mondiale
Varianta corectă este: A = a + b
17. „Noua ordine economică mondială” ar putea avea ca rezultat:
a. participarea echitabilă a tuturor ţărilor la circuitul economic mondial
18. Adaptarea la circuitul economic şi obţinerea unui câştig este rezultatul:
b. diviziunii mondiale a muncii
19. Specializarea organologică reprezintă:
b. specializarea în producţia şi exportul de subansamble încorporate într-un produs complex
20. Specializarea tehnologică presupune:
b. înlocuirea tehnologiilor mari consumatoare de materii prime şi energie cu tehnologii

moderne
c. consum de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice.
Varianta corectă este A = b + c
21. Tendinţa de specializare a statelor este rezultatul:
b. necesităţii obiective de participare a statelor la raporturile economice mondiale
22. Legăturile dintre economia naţională şi firme reprezintă:
a. relaţii economice internaţionale

23. Accentuarea tendinţei de instituţionalizare a schemei internaţionale este o
caracteristică a:
b. fluxurilor comerciale
24. Raporturile economice care se exprimă şi se desfăşoară prin intermediul mijloacelor

de plată şi de credit internaţional sunt:
c. fluxurile financiar-monetare.
25. Caracterul dinamic al fluxurilor internaţionale este dat de:
b. modificările semnificative ale fluxurilor internaţionale
26. Politica comercială reprezintă:
a. totalitatea reglementărilor adoptate de către stat, cu caracter juridic, administrativ, fiscal,

bugetar, financiar, bancar, valutar, etc. în scopul promovării sau restrângerii schimburilor
comerciale externe şi al protejării economiei naţionale de concurenţa străină
27. Politica comercială:
b. este inclusă de politica economică
28. Politica comercială are ca obiectiv:
b. stimularea dezvoltării şi modernizării structurii economiei naţionale
29. Principalele funcţii ale politicii comerciale sunt:
a. de promovare a r.e.i., de protejare a economiei naţionale, de echilibrare a balanţei

comerciale
30. Obiectivele politicii comerciale sunt:
a. sporirea veniturilor bugetare
b. asigurarea echilibrului balanţei comerciale şi de plăţi
d. stimularea dezvoltării economiei naţionale
e. controlul importurilor şi exporturilor de capital.

Varianta corectă este C = a + b + d + e
31. Principalele organizaţii care au marcat evoluţia comerţului mondial sunt:
a. GATT
b. OMC
Varianta corectă este: A = a + b
32. Protecţionismul presupune:
b. protejarea economiei naţionale faţă de concurenţa străină
d. protejarea produselor indigene prin restricţionarea intrării produselor străine pe piaţa

naţională
Varianta corectă este A = b + d
33. Politica protecţionistă trebuie analizată prin: !!! 5 !!!
b. sensul, întinderea, nivelul, durata, orientarea protecţiei
34. Corelaţia între întinderea şi nivelul protecţionismului este:
b. invers proporţională
35. La un nivel ridicat al taxei vamale este preferabil ca durata protecţiei să fie:
a. mai mică
36. La un nivel scăzut al taxei vamale este preferabil ca durata protecţiei să fie:
c. mai mare.
37. Protecţionismul economic presupune:
b. restricţionarea accesului produselor străine pe piaţa naţională
38. Taxele vamale de import se determină pe baza:
a. tarifului vamal de import

39. Autarhia se caracterizează prin:
c. eliminarea schimbului cu străinătatea
40. În perioada contemporană, autarhia poate fi instituită în
următoarele situaţii:
c. conflict militar, politic
d. stări de embargou.
Varianta corectă este D = c + d
41. Avantajele practicării protecţionismului sunt:
c. protejarea unor industrii naţionale
42. Practicarea unei politici de liber schimb presupune:
a. creşterea producţiei prin lărgirea pieţelor
c. modificarea producţiei şi consumului
d. o mai bună folosire a forţei de muncă
Varianta corectă este B = a + c + d,
43. Politica de liber schimb este avantajoasă pentru
b. firmele cu renume pe piaţa mondială
44. În perioada contemporană asistăm la un protecţionism ridicat pentru:
a. produsele agricole
45. Atenuarea protecţionismului la nivel mondial a fost rezultatul:
a. rundelor de negocieri din cadrul GATT
46. Principalele instrumente ale politicii comerciale sunt:
b. de natură tarifară, netarifară şi de promovare şi stimulare a exporturilor

47. Politicile cu caracter restrictiv sunt:
a. politica tarifară şi netarifară
48. Politica tarifară se regăseşte în practică prin:
a. procedura de vămuire
b. îndeplinirea formalităţilor vamale
c. impunerea vamală
Varianta corectă este B = a + b + c
49. Funcţiile politicii vamale sunt:
b. funcţia fiscală
c. funcţia protecţionistă
d. funcţia de negociere
e. funcţia de promovare a produselor naţionale în străinătate
Varianta corectă este D = b + c + d + e
50. Primele decenii ale secolului XX s-au caracterizat prin:
a. politică vamală rigidă
51. Principalele instrumente de politică vamală sunt:
a. taxele vamale
b. tariful vamal
c. teritoriu vamal.
Varianta corectă este C = a + c + b
52. Taxele vamale sunt suportate de:
a. exportator
c. consumatorul final
Varianta corectă este A = a + c
53. Taxele vamale pot fi plătite de:
a. importator
b. Exportator
Varianta corectă este B = a + b
54. Principalul rol al taxei vamale de import este:
b. de a ridica preţul mărfurilor importate, făcându-le mai puţin competitive în raport cu cele
indigene
55. Taxele vamale, ca instrument al politicii comerciale:
b. sunt suportate de consumatorul final (exportator)
c. sunt plătite de importator (mai rar de exportator).
56. După obiectul impunerii, taxele vamale se clasifică astfel:
a. taxe vamale de import, de export, de tranzit
57. Taxele de retorsiune:
a. se aplică ca răspuns (represalii) la politica comercială neloaială a unui stat
58. Taxele vamale de import:
a. se percep atunci când mărfurile importate trec frontiera vamală a ţării importatoare
59. Nivelul taxei vamale de export este redus:
a. pentru produsele cu un înalt grad de prelucrare
60. Prin aplicarea taxei vamale de export se urmăreşte:
a. ridicarea preţului pe piaţa mondială în situaţia în care ţara respectivă deţine monopolul la
produsul vizat
61. Taxele vamale de tranzit apar:
b. în situaţia în care se doreşte limitarea tranzitării unui teritoriu vamal
62. După modul de percepere taxele vamale se clasifică astfel:
c. taxe vamale specifice, ad-valorem şi mixte
63. Taxele vamale ad-valorem se calculează sub forma:
c. unei cote procentuale aplicate asupra valorii în vamă
64. Pentru importator avantajele taxei ad-valorem sunt:
c. dacă scade preţul mondial, ca urmare şi preţul de factură externă, şi taxa vamală plătită va
fi mai mică .
65. Dezavantajele taxei vamale ad-valorem sunt:
b. au o sensibilitate ridicată la fluctuaţiile de pe piaţa mondială
c. dacă preţul luat etalon înregistrează un trend descendent, încasările la bugetul de stat vor fi
mai mici.
66. Dezavantajele taxei vamale ad-valorem sunt:
a. posibilitatea apariţiei fenomenului de evaziune fiscală prin declararea unei valori în vamă
mai mici decât în realitate
b. dacă preţul luat etalon înregistrează un trend descendent încasările la bugetul de stat vor fi
mai mici
67. Taxa vamală ad-valorem se aplică frecvent:
a. la importul produselor prelucrate deoarece gradul de protecţie creşte pe măsura creşterii
preţului
68. Taxele vamale specifice sunt:
b. taxe vamale percepute ca o cotă fixă pe unitatea fizică de produs importat sau exportat
69. Avantajele taxei vamale specifice sunt:
b. oferă o protecţie tarifară mai ridicată decât taxa vamală ad-valorem mai ales la produsele
standardizate şi de bază
70. Datorită încărcării vamale diferite, taxele vamale specifice în raport cu cele ad-
valorem:
b. au un efect protecţionist mult mai ridicat când preţurile produselor importate scad
71. În practică taxe vamale mixte se întâlnesc sub următoarele variante:
a. taxa vamală ad-valorem ca taxă de bază plus o taxă vamală specifică (când preţurile au o
tendinţă de scădere)
b. taxa vamală specifică plus o taxă vamală ad-valorem aplicată la valoarea în vamă a
produsului.
Varianta corectă este A = a +b
72. Tariful vamal este:
b. un catalog ce cuprinde produsele supuse impunerii vamale şi nivelul protecţiei nominale
a fiecărui produs sau grupă de produse
73. Nomenclatorul vamal de la Bruxelles a fost elaborat din iniţiativa:
a. Acordului General pentru Tarife şi Comerţ (1950)
74. Datoria vamală este obligaţia de a plăti drepturile de import de către:
a. orice persoană fizică sau juridică.
75. Valoarea în vamă reprezintă:
b. valoarea determinată pe baza prevederilor din Acordul General pentru Tarife şi Comerţ
76. Când taxa vamală percepută la importul materiei prime este mai mare decât taxa
vamală asupra produsului finit (care are încorporată o astfel de materie primă din
import) atunci:
c. protecţia efectivă va fi mai mică decât protecţia nominală.
77. Nivelul protecţiei efective:
a. este invers proporţional cu nivelul taxei vamale nominale percepută asupra materiei prime
ce intră în componenţa produsului finit
b. este direct proporţional cu nivelul taxei vamale nominale percepută asupra produsului finit
78. Noţiunea de dispersie tarifară poate fi definită:
c. diferenţa dintre taxe vamale pe grupe de produse, în funcţie de gradul lor de prelucrare.
79. Teritoriul vamal poate fi:
a. egal cu teritoriul naţional
b. mai mare decât teritoriul naţional
c. mai mic decât teritoriul naţional.
80. Extinderea teritoriul vamal se concretizează în:
b. zona de liber schimb
e. uniune vamală.
Varianta corectă este D = b + e
81. Restrângerea teritoriului vamal se regăseşte în practică sub forma:
a. zonă liberă
c. antrepozit vamal
d. porto franco
Varianta corectă este D = a + c + d
82. Uniunea vamală se formează atunci când:
b. două sau mai multe state hotărăsc desfiinţarea barierelor tarifare şi netarifare în relaţiile
comerciale reciproce, iar în relaţiile cu terţii aplică o politică comercială comună
83. Uniunea vamală în care sunt eliminate taxele vamale la toate produsele care se
schimbă reciproc este:
c. uniune vamală perfectă.
84. Apariţia de noi fluxuri comerciale în cadrul uniunii vamale, care înlocuiesc sursele
(de materii prime, produse finite, servicii, etc.) mai puţin eficiente (mai scumpe), cu
surse mai eficiente (mai ieftine) din punct de vedere al costurilor de producţie, se
numeşte:
b. creare de comerţ
85. Eliminarea barierelor tarifare şi netarifare în relaţiile dintre două sau mai multe
ţări şi promovarea propriei politici comerciale în relaţiile cu terţii, determină:
c. zonă de liber schimb
86. Zona / teritoriul în care mărfurile sunt introduse fără plata taxelor vamale până la
precizarea ulterioară adestinaţiei lor şi care suportă taxe de depozitare este:
c. zonă liberă.
87. Mărfurile care au fost depozitate în zona liberă au ca destinaţie:
c. piaţa externă sau teritoriul naţional.
88. Produsele depozitate într-un antrepozit vamal vor suporta taxe vamale:
c. dacă sunt introduse în teritoriul vamal al ţării în cauză.
89. Principalele tipuri de antrepozite vamale sunt:
b. antrepozit real
d. antrepozit nominal.
Varianta corectă este A = b + d
90. Ansamblu de măsuri, reglementări, altele decât taxele vamale, impuse cu scopul de a
limita sau deforma fluxul internaţional de bunuri pentru a apăra piaţa naţională de
concurenţa străină şi pentru echilibrarea balanţei comerciale reprezintă:
c. politica netarifară
91. Barierele netarifare care implică o limitare cantitativă directă la import/export sunt:
a. interdicţia sau prohibiţia la import/export, contingentele, licenţele de import/export,
restricţiile voluntare la export şi acordurile privind comercializarea ordonată a

produselor
92. Sumele de bani pe care statul le acordă firmelor care produc pentru export, pentru
a le acoperi o parte din costurile de producţie astfel încât preţurile produselor
autohtone să devină mai mici decât preţurile produselor străine concurente reprezintă:
c. subvenţii directe la export
93. Sumele de bani acordate de stat unor firme exportatoare ca recompensă pentru un
anumit volum valoric sau cantitativ al exportului reprezintă:
c. prime directe de export.
94. Primele directe de export ca măsuri de stimulare a exportului au ca motivaţie:
d. modificarea structurii şi orientării fluxului comercial.
95. Măsurile de stimulare a exportului de natură fiscală sunt:
c. reduceri de impozite şi taxe acordate firmelor care exportă.
96. Măsurile de stimulare a exportului de natură fiscală sunt:
a. facilităţi fiscale acordate pentru mărfurile exportate
b. reduceri de impozite şi taxe acordate firmelor exportatoare

97. Măsurile de stimulare a exportului de natură financiar bancară cuprind:
c. creditele de export.
98. Măsurile de stimulare a exportului de natură valutară cuprind:
a. prime valutare de export
b. deprecierea monedei naţionale
99. Deprecierea valutară poate fi considerată o măsură de stimulare a exportului dacă:
b. deprecierea monedei naţionale se produce întrun ritm mai alert decât scăderea puterii de
cumpărare
c. cererea externă pentru mărfurile de export este elastică faţă de preţ
100. Politica tarifară ca şi componentă a politicii comerciale se caracterizează prin:
a. caracterul restrictiv faţă de fluxurile comerciale
b. asigurarea unei complementarităţi între export şi import
Varianta corectă este A = a + b
101. Politica promoţională şi de stimulare a exportului se caracterizează prin:
b. asigurarea unei complementarităţi între export şi import
c. asigurarea creşterii exportului.
Varianta corectăeste A = b + c
102. Licenţele de export - import folosite în legătură directă cu contingentele bilaterale,

precizându-se în mod obligatoriu ţara de provenienţă a exportului / importului sunt:
b. licenţe individuale
103. Ca măsură de stimulare a exporturilor, amintim:
c. primele valutare.
104. Ca măsură de promovare a exporturilor, amintim:
a. asigurarea de reprezentanţe comerciale în diferite ţări, cu scopul de a facilita contactul cu
piaţa, cu produsele şi cu firmele din străinătate
105. Deturnarea de comerţ presupune:
c. înlocuirea unor surse mai ieftine din afara uniunii vamale cu surse mai scumpe din
interiorul uniunii.
106. Zona de liber schimb presupune:
b. extinderea teritoriului vamal, desfiinţarea barierelor tarifare şi netarifare, iar în relaţiile cu

terţii fiecare instituie o politică proprie
107. Rezultatul unui proces complex care vizează alegerea unei alternative din suma
variantelor posibile şi stabilirii direcţiilor de acţiune şi a resurselor necesare,
reprezintă:
b. funcţia de decizie a conducerii şi organizării afacerilor economice internaţionale
108. Posibilitatea apariţiei unei pierderi în cadrul unei afaceri datorită modificării
cursului valutei de contract în intervalul dintre momentul încheierii contractului şi data
efectuării plăţii, reprezintă:
b. riscul valutar
109. Desfăşurarea activităţii de comerţ direct prezintă avantajul:
c. extinderea pieţelor de desfacere.
110. Firmele care cumpără pe cont şi în nume propriu mărfuri de pe piaţa unei ţări şi le
vând pe pieţe externe, se numesc:
c. firme de comerţ exterior.

111. Obiectivele managementului relaţiilor economice internaţionale sunt:
a. stabilirea mobilurilor de export sau import ale partenerilor
c. negocierea şi contractarea unor afaceri internaţionale.
112. Managementul internaţional prezintă următoarele caracteristici:
a. sferă largă de cuprindere
c. diversitatea elementelor implicate.
Varianta corectă este C = a + c
113. Riscurile cu conţinut economic care apar pe pieţele externe sunt: !!! PVMA !!!
a. riscul de preţ
b. riscul valutar
d. riscul de management
f. riscul administrativ.
Varianta corectă este D = a + b + d + f
114. Riscul de preţ presupune:
a. modificarea preţului mondial între momentul încheierii contractului şi momentul plăţii
115. Pentru importator riscul valutar apare când:
b. moneda naţională se depreciază în raport cu moneda de contract
116. Pentru exportator riscul valutar apare când:
a. moneda naţională se apreciază în raport cu moneda de contract
117. Pentru importator riscul de preţ se manifestă când:
a. preţul stabilit în momentul încheierii contractului este mai mare decât preţul etalon de
pe piaţa externă
118. Principalele dezavantaje ale schimburilor comerciale directe sunt:
b. cheltuieli mari de promovare şi vânzare pe pieţele externe
e. posibilitatea ca managerii firmei să-şi deplaseze în mod exagerat preocupările de la

producţie spre cele de comerţ exterior.
Varianta corectă este, B = e + b
119. Schimburile comerciale directe presupun:
a. crearea unor structuri organizatorice proprii în străinătate
120. Avantajele schimburilor indirecte sunt:
a. reducerea cheltuielilor de comercializare şi distribuţie
121. Caracterizarea pieţei sub aspectul coordonatelor sale generale, astfel încât să
scoată în evidenţă perspectivele pe care le are agentul economic pe acea piaţă, este
cuprinsă în:
b. studiul de conjunctură
122. Mixul de marketing cuprinde:
a. politica de produs, politica de preţ, politica de promovare şi de distribuţie
123. Dacă pe o piaţă există şanse de a vinde un produs fără a modifica preţul sau
condiţiile de comercializare, piaţa respectivă este:
b. Nesaturată
124. Preţurile care se formează pe baza unor clauze contractuale, care stabilesc modul
de fixare în viitor a preţului mărfii, având la bază preţul de piaţă al produsului la o
anumită dată sau dintr-o perioadă de timp determinabilă, sunt:
a. prețuri glisante
125. “Traseul” parcurs de mărfuri pe piaţă, până ajung la consumatori, se numeşte:
b. canal de distribuţie
126. Mixul promoţional include:
c. publicitatea, promovarea vânzărilor, relaţiile publice, vânzarea personală.
127. Elementele acorporale ale unui produs, cu impact pe piaţa externă sunt:
a. marca de produs
b. satisfacţia oferită cumpărătorului
128. Principalele strategii de promovare a produsului pe o piaţă externă sunt:
a. extensia directă, adaptarea şi crearea unui nou produs
129. Principalul dezavantaj al creării unui nou produs, ca strategie de promovare pe

piaţa externă este:
b. cheltuieli mari de producţie, promovare şi distribuţie
130. Principalele avantaje ale standardizării ca metodă de promovare pe o piaţă externă

sunt:
a. cheltuieli de producţie, comercializare şi promovare mai mici
b. posibilităţi de a recupera rapid investiţia
131. Pe piaţa mondială preţurile produselor finite au tendinţa de:
a. creştere
132. Preţurile de tranzacţie cuprind următoarele categorii: !!! I O C F !!!
a. preţ informativ I
b. preţ de ofertă O
d. preţ de contract C
e. preţ de facturare F
Varianta corectă este D = a + b + d + e
133. Preţurile limită apar ca şi rezultat al:
b. acordurilor comerciale
134. Preţurile de cartel / monopol le întâlnim în cadrul:
a. OPEC
135. Preţurile de transfer sunt practicate:
a. în politica societăţilor transnaţionale
136. Negocierea comercială internaţională poate fi definită ca:
b. proces de comunicare între doi sau mai mulţi parteneri din ţări diferite, care urmăresc
realizarea unei înţelegeri reciproc acceptate care sa se materializeze în semnarea unui contract
137. Finalitatea negocierii reprezintă:
c. o concesie privind problemele comerciale.
138. Negocierea este:
a. un fenomen social
b. un proces organizat
c. o comunicare între părți
Varianta corectă este C =a+ b + c,
139. Negocierea, ca proces cu finalitate precisă, presupune:
b. implicarea consensului de voinţă al părţilor

140. Negocierea comercială se caracterizează prin:
b. este un proces organizat după reguli şi uzanţe stabilite de părţi
c. este un proces de armonizare a intereselor comerciale prin realizarea unor acte de

cooperare.
141. Negociatorii trebuie să cunoască:
a. uzanţele comerciale internaţionale
b. obiectivele şi strategiile firmelor concurente;
c. politicile comerciale şi financiar-valutare practicate în ţările în cauză.
142. Negocierea internaţională poate fi definită:
b. ca un ansamblu de procese de analiză şi tratative între parteneri din ţări diferite cu scopul
realizării unor înţelegeri comerciale
143. Analiza negocierii scoate în evidenţă o serie de particularităţi ale acesteia:
a. negocierea este un proces cu o finalitate precisă
b. negocierea este un consens de voinţă
144. După gradul de angajare, negocierile comerciale se clasifică astfel:
c. cu participare largă şi cu participare restrânsă.
145. După gradul de angajare, negocierile pot fi clasificate astfel:
a. cu angajare largă
c. cu angajare restrânsă
Varianta corectă este D = a + c

146. După poziţia negociatorilor, negocierile pot fi clasificate astfel:
a. cu o poziţie activă în cadrul negocierilor
c. cu o poziţie pasivă
147. Principalele scopuri ale negocierilor comerciale sunt:
a. încheierea de înţelegeri, acorduri, contracte
b. lărgirea sau extensia unor acorduri şi tratate comerciale anterioare
c. finalizarea unor contracte de export – import
d. modificarea unor înţelegeri
Varianta corectă este D = a + b + c + d
148. Fazele negocierii sunt:
a. post – negocierea
b. Prenegocierea
c. negocierea propriu – zisă
d. proto – negocierea
Varianta corectă este D = a + b + c + d
149. Post – negocierea presupune desfăşurarea unor activităţi specifice:
c. în perioada dintre momentul semnării contractului şi momentul punerii în aplicare al
acestuia.
150. Proto – negocierea presupune:
c. desfăşurarea pe perioada contractului a unor activităţi de armonizare a intereselor şi a
punctelor de vedere ale părţilor

151. Prima etapă în pregătirea negocierilor, indiferent de forma de manifestare a
acestora, este:
b. întocmirea unor studii pe baza cărora să poată fi făcută o analiză a contextului în care se
desfăşoară tratativele
152. În orice tip de negociere, primul pas care trebuie făcut este cel legat de:
a. analiza contextului în care se vor desfăşura negocierile
153. Pregătirea actului de negociere debutează cu:
b. analiza contextului economic, social în care se vor defăşura alegerile
154. În cadrul pregătirii negocierilor stabilirea obiectivelor proprii:
a. vizează obiectivele în detaliu, luând în calcul şi obiectivele anticipate ale partenerului
155. Documentele scrise aferente negocierii sunt:
a. planul de negociere
b. dosarele negocierii
c. calendarul negocierii
156. Oferta de mărfuri este:
a. o propunere pentru încheierea unei afaceri de import – export
157. Oferta de mărfuri fermă presupune:
a. exportatorul se obligă să păstreze marfa pentru clientul căruia i-a ofert-o pe un termen de
opţiune
c. din punct de vedere juridic părţile nu au nici o obligaţie
Varianta corectă este B = a + c

158. Oferta de mărfuri facultativă presupune:
c. din punct de vedere juridic părţile nu au nici o obligaţie
d. exportatorul poate oferi aceeaşi partidă de mărfuri mai multor clienţi
Varianta corectă este C = c + d
159. După nivelul la care se desfăşoară, negocierile pot fi clasificate astfel:
a. negocieri purtate la nivel înalt
b. negocieri purtate la nivel de guverne
c. negocieri purtate la nivel de firme sau organizaţii.
160. Manifestarea de voinţă a unei firme de a cumpăra o marfă este cuprinsă în:
a. cererea de ofertă
161. Desfăşurarea unor acţiuni care sunt în contradicţie cu obiectivele urmărite, astfel
încât partenerul de negociere să fie derutat şi să facă anumite concesii pe care nu le-ar
face în alte condiţii, are la bază:
b. strategia răsturnării poziţiei
162. Cererea de ofertă reprezintă:
a. manifestarea de voinţă al unui importator de a cumpăra marfa
163. După numărul participanţilor, negocierile comerciale pot fi:
b. Bilaterale
c. multilaterale

164. Clasificarea negocierilor comerciale se face după criteriile:
a. după poziţia negociatorilor
b. după gradul de angajare
165. Etapele negocierii sunt, în ordinea desfăşurării:
b. prenegocierea, negocierea propriu-zisă, postnegocierea, protonegocierea
166. Protonegocierea presupune:
c. desfăşurarea în perioada contractului a unor acţiuni de armonizare a intereselor şi punctelor
de vedere.
167. Succesul sau insuccesul unei negocieri depinde de:
c. respectarea partenerului extern şi a intereselor acestuia.
168. În orice tip de negociere, primul pas care trebuie făcut este legat de:
b. analiza contextului
169. Avantajele elaborării unor documente scrise aferente negocierii sunt:
a. permite sintetizarea problematicii şi evitarea unor contradicţii în exprimare
170. Documentele scrise aferente negocierii sunt:
b. planul de negociere, dosarele de negociere, calendarul negocierii, cererea şi oferta de
mărfuri
171. Oferta de mărfuri este:
a. fermă sau facultativă
b. iniţiată de exportator
c. răspuns la cererea de ofertă.

172. Oferta de mărfuri fermă presupune:
c. exportatorul se obligă să păstreze marfa pentru clientul căruia i-a oferit-o, în termen de
opţiune
173. Cererea de ofertă reprezintă:
c. manifestarea de voinţă a unei firme de a cumpăra o marfă
174. Factorii determinanţi ai succesului negocierii sunt:
a. comunicarea, argumentaţia, compromisul şi concesia, obiecţiile partenerilor
175. Strategia de negociere reprezintă:
c. ansamblul obiectivelor urmărite, căile, modalităţile posibile de atingere acestora şi
resursele disponibile pentru realizarea lor.
176. Contractul reprezintă:

b. formã de materializare a acordului de voinţã între douã sau mai multe pãrţi pentru
realizarea unor obiective
177. Contractul de mandat este:
d. nici un răspuns nu este corect
178. Contractul de mandat presupune:
a. ca o persoanã fizicã sau juridicã sã se oblige faţã de o altã persoanã sã îndeplineascã
sarcina primitã în numele şi contul acesteia
179. În cadrul contractului de mandat, obligaţiile mandatarului sunt:

c. de executare a mandatului.
180. În cadrul contractului de mandat, obligaţiile mandantului sunt:

c. revocarea contractului.
181. Contractul de mandat mai este cunoscut şi sub denumirea de:

b. contract de agenţie
182. Mandatul comercial poate fi definit ca:
a. contractul prin care o persoană fizică sau juridică se obligă faţă de altă persoană
săîndeplinească sarcinile primite în numele şi pe contul acestuia
183. Înţelegerea scrisă între un comerciant şi un producător în care primul se angajează

să vândă sau să cumpere în nume propriu, dar în contul celuilalt,
contra unei retribuţii, se numeşte:
a. contract de comision
184. În cazul contractului de comision, dacă se apelează la depozitul comisionarului,

acesta:
a. este obligat să ţină evidenţa mărfurilor primite şi să le depoziteze separat de produsele unor
terţi
185. Contractul de comision

a. este o înţelegere dintre un comerciant, numit comisionar şi un alt comerciant sau
producător,numit comitent prin care comisionarul seangajează să vândă sau să cumpere în
numepropriu şi pe contul comitentului o cantitate de marfă
186. Avantajele pe care le generează un contract de comision sunt:

a. presupune valorificarea experienţei comisionarului
b. mai bună reprezentare a comitentului
187. Delcrederea reprezintã:

c. comisionarul poate obţine dreptul de a valorifica marfa pe credit, preluând riscul ce
decurge dineventuala neplatã.
188. Obligaţiile comisionarului sunt:

a. sã caute cumpãrãtori sau vânzãtori
b. sã rãspundã pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale
c. sã se conformeze instrucţiunilor comitentului
189. Obligaţiile comitentului sunt:
b. sã ramburseze avansurile, cheltuielile şi despãgubirile suportate de comisionar
190. Pãrţile contractului de concesiune sunt:

c. concedent şi concesionar.
191. Contractul de concesiune înceteazã în condiţiile:

b. la falimentul uneia dintre pãrţi
c. din cauza incapacitãţii concedentului de a-şi executa mandatul comercial.
192. Deosebirile dintre contractul de concesiune şi contractul de mandat sunt:

b. contractul de concesiune este pe o perioadã determinatã, nu pe operaţiune
c. concesionarul acţioneazã în nume propriu.
Varianta corectă este C = c + b
193. Deosebirile dintre contractul de concesiune şi contractul de comision sunt:a/b

a. concesionarul devine proprietarul mãrfii
b. riscurile sunt preluate de concesionar
c. exclusivitatea.
194. Principalele deosebiri care apar între contractul de concesiune comercială şi

contractul de vânzare –cumpărare sunt:
a. obligaţia concesionarului de a promova produsul concedentului
b. integrarea concesionarului în sistemul de comercializare
195. Principalele deosebiri care apar între contractul de concesiune şi cel de mandat
sunt:
a. concesionarul acţionează în nume propriu
b. contractul de concesiune este pe o perioadă determinată, iar mandatul pe o singură operaţie
Varianta corectă este C = a + b
196. În cazul contractului de franchising, una dintre obligaţiile franchisee-ului este:
a. de livrare a mărcii de fabrică sau de comerţ, cu toate elementele specifice
b. de garanţie a rentabilităţii investiţiei făcute de partener
c. să acorde remuneraţia partenerului: taxa iniţială de intrare în afacere şi redevenţele
(royalty), care pot fi un procent din cifra de afaceri sau o cotă fixă.
197. Obligaţiile franchisor-ului sunt:

a. exploatarea în bune condiţii a investiţiei partenerului
b. livrarea mãrcii de fabricã sau de comerţ cu toate elementele specifice
c. îngãduinţa.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b,C = a + c + b
198. Obligaţiile franchisee-ului sunt:

a. exploatarea în bune condiţii a investiţiei intelectuale a partenerului
b. sã acorde remuneraţia partenerului
c. sã acorde un procent din cifra de afaceri sau o cotã fixã partenerului
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b, C = a + c + b
199. Contractul de vânzare-cumpărare internaţională se caracterizează prin:

a. cumpărătorul pentru a deveni proprietar asupra mărfii trebuie să plătească un anumit preţ
b. implică existenţa şi acordul de voinţă a unei părţi
c. nu este un act oneros
200. Principalele elemente ale unui contract de export –import sunt:

a. părţile contractante, obiectul, preţul şi condiţia de livrare, condiţii de plată, termen de
livrare
b. obiectul, preţul şi condiţia de livrare, termenul de plată
c. părţile contractante, preţul, condiţia de livrare, condiţii de plată, condiţii de livrare,
valabilitatea contractului.
201. Caracteristicile contractului de vânzare-cumpãrare internaţionalã sunt:

a. act multilateral sau unilateral
b. act translativ de proprietate
c. act oneros.
202. Finalizarea contractului, ca etapã în realizarea oricãrui contract comercial:

a. se materializeazã prin semnarea actului contractual rezultat din negocierile purtate
b. presupune realizarea obligaţiilor contractuale ale pãrţilor implicate
c. presupune realizarea proiectelor de contract pe baza cãrora se vor desfãşura negocierile.
203. În contractele de export – import pentru mărfurile fungibile este necesară:

a. descrierea caracteristicilor tehnologice ale produsului
b. stipularea tipului de marfă conform uzanţelor comerciale
c. prezentarea unor prospecte, cataloage, mostre cu principalele caracteristici tehnice ale
produsului.
204. În contractele de vânzare – cumpărare internaţională mărfurile nefungibile pot fi

prezentate prin:
a. descrierea caracteristicilor tehnologice ale produsului
b. stipularea tipului de marfă conform uzanţelor comerciale
c. prezentarea unor prospecte, cataloage, mostre cu principalele caracteristici tehnice ale
produsului.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b,C = a + c + b, D = a + c
205. Într-un contract de export – import clauza referitoare la cantitatea mărfii presupune:
a. exprimarea cantităţii prin folosirea unor unităţi de măsură
b. precizarea locului unde se determină cantitatea
c. precizarea toleranţei admise pentru situaţia în care determinarea cantităţii nu se poate face
cu precizie
206. Determinarea cantităţii într-un contract de export – import se face:

a. numai la punctul de încărcare
b. numai la punctul de detinaţie
c. numai în punctul de frontieră
d. într-un punct oarecare convenit de părţi
207. Determinarea calităţii mărfii pe baza vizionării constituie metoda prin care:
a. importatorul examinează a văzut marfa înaintea încheierii contractului, declarându-se de
acord cu calitatea ei
b. importatorul pune la dispoziţia vânzătorului o mostră
c. importatorul examinează marfa şi îşi dă acordul pentru încheierea contractului.
208. Dacă încheierea contractului este condiţionată de acceptarea calităţii de către

cumpărător, care trebuie să se pronunţe într-un anumit timp asupra mărfii, atunci
acţionează:
a. “clauza văzut şi plăcut”
b. “clauza după încercare”
c. “clauza văzut”
209. Clauza „vãzut şi plãcut” înseamnã:

a. încheierea contractului este condiţionatã de acceptarea calitãţii de cãtre cumpãrãtor care
trebuie sã se pronunţe într-un anumit timp asupra mãrfii
b. importatorul a vãzut marfa înaintea încheierii contractului şi a acceptat-o fãrã sã se impunã
o descriere calitativã a mãrfii
c. importatorul a vãzut marfa dupã încheierea contractului şi a solicitat descrierea calitativã a
acesteia.
210. Noţiunea de „mostră sondă” desemnează:

a. mostra trimisă partenerului înainte de semnarea contractului
b. un eşantion extras din lotul de marfă care urmează să fie trimis importatorului
c. mostra depusă la o organizaţie de comerţ specializată
211. Clauza “comerţului cu secară” (rye terms) presupune că:

a. importatorul acceptă marfa aşa cum este, cu sau fără vizionare
b. importatorul nu va accepta marfa decât dacă aceasta soseşte la destinatar intactă, fără
degradări calitative
c. importatorul acceptă marfa chiar dacă soseşte la destinaţie cu unele deprecieri calitative
212. Condiţia „aşa cum este” (tel quel) presupune obligaţia cumpărătorului:
a. de a plăti întreaga cantitate de marfă, indiferent de starea în care se află
b. de a plăti numai marfa care corespunde calitativ
c. de a plăti marfa care corespunde calitativ la preţul convenit în contract, iar pentru
marfadeteriorată va beneficia de reduceri
213. Determinarea calitãţii pe bazã de tipuri şi denumiri uzuale presupune:

a. folosirea standardelor de calitate
b. folosirea mostrelor
c. folosirea unei game similare de produse.
214. Condiţia „aşa cum este” presupune:

a. importatorul nu va accepta marfa chiar dacã aceasta soseşte la destinaţie la calitate
aconvenitã
b. importatorul va accepta marfa chiar dacã aceasta soseşte la destinaţie cu unele deprecieri
calitative
c. importatorul acceptã marfa fãrã vizionare chiar dacă soseşte cu unele deprecieri calitative.
215. Importatorul poate cere despăgubiri sau reduceri de preţ exportatorului în

următoarele situaţii:
a. dacă marfa nu corespunde prevederilor contractuale
b. dacă marfa nu este livrată din vina transportatorului la termenul convenit în
contract
c. dacă marfa nu corespunde calitativ sau cantitativ şi exportatorul este înştiinţat în timp util
de importator asupra problemelor apărute.
216. În stabilirea preţului ambalajului, clauza bruto per netto înseamnă că:
a. vânzătorul nu pretinde un preţ pentru ambalaj, costul acestuia fiind cuprins în preţul mărfii
b. vânzătorul calculează separat preţul ambalajului
c. ambalajul este calculat la preţul unitar al mărfii
217. Clauza „ neto” presupune:
a. vânzãtorul nu pretinde nimic pentru ambalaj
b. vânzãtorul calculeazã separat preţul ambalajului
c. preţul ambalajului va fi acelaşi cu preţul unitar al mãrfii.
218. În cazul în care părţile semnatare ale unui contract convin asupra returnării
ambalajului, în contract se va stipula:
a. termenul de restituire şi suportarea cheltuielilor aferente
b. preţul ambalajului şi modalitatea de plată a acestuia
c. modalitatea în care se face returnarea.
219. Marcarea originară a unui ambalaj pentru export presupune:

a. produsul nu poartă nici un semn distinct privind ţara de origine
b. marfa este comercializată de către importator în ambalajul producătorului, purtând
marca originală a acestuia
c. marcarea se face cu însemnale importatorului.
220. Preţul determinat într-o operaţiune de export – import poate fi:

a. numai un preţ fix
b. un preţ fix şi unul mobil
c. determinabil
221. La încheierea contractelor pe termen lung al căror obiect îl constituie lucrări de

construcţii, realizarea de instalaţii complexe, se foloseşte:
a. preţul determinat
b. preţul determinabil
c. preţul fix
222. Din punctul de vedere al decontãrii, în contractele comerciale preţul poate fi:
a. determinat
b. determinabil
c. determinat sau determinabil.
223. Preţul determinabil:

a. se foloseşte în contractele pe termen lung şi se va stabili la nivelul preţurilor mondiale
existente la finalizarea lucrãrii sau la livrarea produsului
b. este stabilit în momentul încheierii contractului
c. poate fi fix sau mobil.
224. Scontul de reglementare este:
a. o bonificaţie
b. o reducere de preţ acordatã celor ce plãtesc marfa înainte de termenul de scadenţã
c. o reducere asupra preţului de vânzare convenitã în prealabil, din cauza unor deficienţe
calitative ale produsului.
225. Remiza este:

a. o bonificaţie
b. o reducere a preţului în funcţie de cantitatea vândutã
c. o marjã asiguratorie de preţ.
226. Corelarea valorii contractului de export cu o cantitate bine precizată de marfă se

face prin:
a. clauza de consolidare a preţurilor
b. clauza de rectificare a preţurilor
c. clauza valutară simplă.
227. Clauza de alegere a monedei de plată prevede:

a. posibilitatea exprimării sumei de plată într-o monedă forte în momentul negocierii
contractului, iar la scadenţă partenerul este obligat să plătească în moneda respectivă;
b. posibilitatea exprimării sumei de plată în mai multe valute în momentul semnării
contractului, iar la scadenţă partenerul poate să aleagă moneda de plată;
c. posibilitatea exprimării sumei de plată într-o monedă în apreciere în momentul
derulăriicontractului, iar la scadenţă partenerul este obligat să plătească în moneda respectivă.
228. Clauza de indexare se foloseşte pentru a contracara:
a. riscul valutar
b. riscul de preţ
c. riscul de neexecutare a obligaţiilor de plată.
229. Clauza de impreviziune presupune:
a. acoperirea riscurilor în cazul unor evenimente de orice naturã care fac imposibilã realizarea
obligaţiilor contractuale
b. posibilitatea exprimãrii sumei de platã în mai multe valute
c. contracararea diferitelor riscuri conjuncturale
d. pãrţile pot cere renegocierea totalã sau parţialã a contractului.
230. Înscrisul întocmit de deţinătorul mărfii sau un reprezentant al acestuia (de regulă,
comisionarul vamal) prin care se prezintă elementele necesare vămuirii, se numeşte:
a. declaraţie de încasare valutară
b. dosar vamal
c. declaraţie vamală.
231. Condiţiile de livrare se referă la:

a. transferul proprietăţii asupra mărfii de la exportator la importator
b. transferul riscurilor legate de livrare de la exportator la importator
c. transferul cheltuielilor legate de livrare de la exportator la importator
d. transferul cheltuielor şi riscurilor legate de marfă, de la exportator la importator.
232. Condiţiile de livrare stabilesc:

a. obligaţiile şi rãspunderile pãrţilor legate de cheltuielile de transport şi de riscurile
suportate
b. precizãri legate de transmiterea dreptului de proprietate
c. precizãri legate de ambalarea şi marcarea mãrfurilor.
233. Conform condiţiilor de livrare INCOTERMS:

a. vânzãtorul este obligat sã livreze marfa în cantitatea şi calitatea contractatã, la termenul şi
locul convenit, împreunã cu documentele specifice, iar cumpãrãtorul sã preia şi sã plãteascã
marfa la termenul convenit
b. cheltuielile de rambursare sunt suportate de vânzãtor
c. cheltuielile privind controlul cantitãţii şi calitãţii mãrfii sunt suportate de cumpãrãtor.
234. Conform regulilor din categoria D INCOTERMS:

a. vânzãtorul are obligaţia de a pune marfa la dispoziţia cumpãrãtorului la poarta fabricii
b. vânzãtorul are obligaţia de a suporta cheltuielile pânã la frontierã
c. vânzãtorul are obligaţia de a suporta cheltuielile şi riscurile pânã la destinaţie.
235. Deosebirile dintre regulile INCOTERMS şi RAFTD sunt:

a. INCOTERMS vizează actele de comerţ, în timp ce RAFTD vizează actele de cooperare
b. INCOTERMS sunt specifice Europei, în timp ce RAFTD sunt întâlnite în comerţul exterior
alSUA
c. nu există nici o deosebire
236. Condiţiile de livrare INCOTERMS au o abreviere consacrată formată din:

a. două literen b. patru literec. cinci litere
d. nici un răspuns nu este corect. (3 litere corect)
237. Categoria E din uzanţele INCOTERMS cuprinde:

a. EXW, DES, DEQ b. DES, DEQ, FCA
c. EXW.
238. Categoria F din uzanţele INCOTERMS cuprinde:

a. FCA, FAS b. FCA, FAS, CFR, CIF, CPT
c. FCA, FAS, FOB.
239. Categoria C din uzanţele INCOTERMS se deosebeşte de celelalte categorii prin:

a. suportarea cheltuielilor cu transportul şi asigurarea sunt separate de suportarea riscului
b. cumpărătorul suportă asigurarea şi riscul, iar vânzătorul suportă transportul
c. vânzătorul este obligat să asigure transportul şi asigurarea fără să suporte riscurile aferente
acestui transport.
240. Categoria D din regulile INCOTERMS cuprinde uzanţe:

a. franco
b. transport plătit până la
c. cost, asigurare, navlu.
241. FOB (free on board / franco la bord) presupune:

a. vânzătorul suportă toate cheltuielile până la punctul de destinaţie
b. vânzătorul suportă cheltuielile de transport, asigurare şi riscurile pe parcurs extern până în
momentul în care marfa ajunge la bordul navei
c. cumpărătorul suportă cheltuielile de transport, asigurare şi riscurile pe parcurs extern până
în momentul în care marfa ajunge la bordul navei.
242. CIP (carriage and insurance paid to / transport şi asigurare plătite până la) presupune:
a. vânzătorul are obligaţia de a suporta cheltuielile de transport, asigurare şi riscurile până
lapunctul convenit
b. vânzătorul are obligaţia de a suporta cheltuielile de transport şi asigurare până în punctul
dedestinaţie, riscurile suportându-le cumpărătorul
c. vânzătorul suportă costurile formalităţilor vamale necesare la export.
243. DAF (delivered at frontier / franco la frontieră) presupune:

a. vânzătorul are obligaţia de a suporta cheltuielilede transport şi asigurare până în punctul de
destinaţie, riscurile suportându-le cumpărătorul
b. vânzătorul are obligaţia de a suporta cheltuielile de transport, asigurare şi riscurile până la
punctul convenit
c. vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare când a suportat toate cheltuielile şi riscurile
până la frontiera convenită.
244. EXW (ex works / franco fabrică) presupune:

a. vânzătorul are obligaţia de a suporta cheltuielile de transport şi asigurare până în punctul de
destinaţie, riscurile suportându-le cumpărătorul
b. cumpărătorul suportă cheltuielile de transport, asigurare şi riscurile pe parcurs extern până
în momentul în care marfa ajunge la bordul navei
c. vânzătorul are obligaţia de a pune marfa la dispoziţia cumpărătorului şi de a
întocmiformalităţile vamale de export.
245. Clauza preţului escaladat este specifică:

a. contractelor de prestări de servicii
b. contractelor pe termen lung
c. contractelor pe termen scurt
d. contractelor cu livrări succesive
e. contractelor de cooperare.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b, C = a + c + b, D = b + d + e
246. Clauza preţului escaladat presupune recalcularea preţului după următoarea formulă:
a. Pe = Po (a M1/Mo + b L1 /Lo)
b. Pe = Po (a + b + c L1 /Lo)
c. Pe = Po (a + b M1 / Mo + c L1 /Lo)
d. Pe = Po + Po (a + b M1 / Mo + c L1 / Lo).
247. Clauza preţului escaladat mai este întâlnită şi sub denumirea de:
a. clauza generală de recalculare a obligaţilor beneficiarului
b. clauza de indexare
c. clauza de rectificare a preţurilor.
248. Aplicarea clauzei de indexare este condiţionată de:

a. găsirea unui etalon din punct de vedere al preţului convenabil pentru ambele părţi
b. certificarea acestui etalon de către o organizaţie de comerţ
c. preţul materiilor prime de pe piaţa mondială.
249. Clauza de consolidare a preţurilor se mai numeşte:

a. clauza marfă
b. clauza de indexare
c. clauza de rectificare.
250. În cazul contractelor buy-back, aplicarea clauzei de consolidare a preţurilor presupune:

a. indexarea preţului de contract
b. plata contractului se va face printr-o cantitate bine determinată de marfă
c. luarea în considerare a unui preţ etalon de pe piaţa mondială.
251. Clauza de rectificare a preţurilor presupune:

a. indexarea preţului cu un anumit procent
b. alinierea automată a preţului produsului la preţul mondial
c. desfăşurarea de noi negocieri între părţile contractante.
252. Clauza de revizuire a preţului presupune:

a. adaptarea preţului de contract la noile condiţii prin renegocierea acestuia
b. indexarea preţului cu un anumit procent
c. alinierea automată a preţului produsului la preţulmondial.
253. Legarea valutei de contract de o altă valutăconsiderată mai stabilă defineşte:

a. clauza multivalutară
b. clauza coşului valutar
254. În condiţiile în care moneda de contract s-a depreciat în raport cu moneda etalon,
potrivit clauzei valutare simple suma de plată va fi:
a. Sp = Si (1 + Kf )
b. Sp = Si (1 + / - Kf )
c. Sp = Si (1 - Kf ).
255. În condiţiile în care moneda de contract s-a apreciat în raport cu moneda etalon, potrivit
clauzei valutare simple suma de plată va fi:
a. Sp = Si (1 + Kf )
b. Sp = Si (1 + / - Kf )
c. Sp = Si (1 - Kf ).
256. Clauza coşului valutar are următoarele variante:

a. clauza coşului valutar simplu
b. clauza coşului valutar ponderat
257. Într-un contract de export – import termenul de plată poate fi:

a. anticipat
b. la vedere
c. la termen
d. prompt.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b, C = a + c + b, D = a + c + d
258. Documentele necesare încasării facturii externe sunt:

a. factura externă
b. documentul de transport
c. certificat de origine
d. certificat de garanţie.
259. În funcţie de natura şi complexitatea mărfurilor care fac obiectul contractului,

termenul de livrare poate fi:
a. termen de livrare cert
b. termen de livrare anticipat
c. termen de livrare orientativ
d. termen de livrare determinabil.
Varianta corectă este A = a + b + c, B = a + b, C = a + c + b, D = a + c + d
260. Ca parte a contractului comercial, condiţiile de platã se referã la:

a. documentele ce însoţesc marfa pânã la destinaţie
b. documentele necesare încasãrii facturii
c. moneda de decontare.
Varianta corectă este A = A + b + c, B = a + b, C = c + b
261. Termenul de platã prompt presupune:

a. garanţii acordate de cumpãrãtor prin plata unuiavans din care exportatorul va putea sã-
şirecupereze eventualele prejudicii
b. plãţi eşalonate şi efectuate în perioada de execuţie a unui obiectiv complex
c. plata se realizeazã dupã efectuarea livrãrilor sau prestarea serviciilor.
262. Legat de modalitatea de livrare, mãrfurile sau serviciile ce fac obiectul contractului pot
fi livrate:
a. numai global
b. numai în tranşe
c. global sau în tranşe.
263. În cazul litigiilor contractuale, dreptul aplicabil prevede:

a. aplicarea dreptului din ţara vânzãtorului
b. aplicarea dreptului din ţara cumpãrãtorului
c. aplicarea dreptului din ţara vânzãtorului, cumpãrãtorului sau a unui terţ.
264. Valabilitatea contractului se concretizeazã prin:
a. menţionarea unei date fixe ca moment al începerii derulării contractului
b. menţionarea duratei, modalitãţilor de prelungire şi a momentului încetãrii obligaţiilor
contractuale
c. menţionarea expresã a perioadei de valabilitate a contractului.
265. În relaţiile internaţionale casa de expediţii are următoarele funcţii:

a. alegerea rutei de transport
b. alegerea mijloacelor de transport
c. formarea partizilor optime de mărfuri în vedereat ransportării
d. realizarea transporturilor multimodale.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b,C = a + c + b, D = a + b + d
266. Finalitatea operaţiilor de export-import este:

a. descărcarea mărfii ce face obiectul contractuluide import-export
b. livrarea mărfii şi efectuarea plăţii
c. livrarea mărfii de la vânzător la cumpărător
267. Rolul casei de expediţii este:

a. alegerea formei care să asigure cea mai bună modalitate de transmitere a marfii de la
exportator la importator
b. alegerea mijlocului de transport adecvat
c. ambalarea mărfii.
268. Serviciile oferite de exeditor sunt:

a. acordarea de consultanţă după încheierea contractului de export-import
b. transmiterea de informaţii privind oferta de transport şi starea mijlocului de transport
c. livrarea mărfii.
269. Forwanding Agents Certificate of Receipt (FCR)este:

a. un document prin care importatorul certifică că a preluat marfa în bune condiţii de la
exportator
b. un document utilizat în condiţia de livrare EXW
c. un document ce face dovada că exportatorul şi-a respectat obligaţia faţă de importator de a
pune marfa la dispoziţia acestuia
270. Cererea de tonaj este:

a. un document sub forma unui conosament direct
b. un document eliberat de expeditor când acesta apreluat marfa în depozitele sale
c. un formular completat de către expeditor şi transmis firmei de expediţii, care în calitate de
navlositor trebuie să reţină spaţiul maritim necesar.
271. Dispoziţia de transport şi vămuire este:

a. un formular completat de expeditor şi trimis firmei de expediţii
b. o formalitate practicată la export prin care firma exportatoare însărcinează societatea de
expediţii cu organizarea transpotului până la frontieră şi cu efectuarea formalităţilor vamale
c. un document de transport.
272. Avantajele transporturilor maritime sunt:

a. preţ mai mic decât a celorlalte forme de transport
b. consum redus de combustibil pe unitatea deprodus
c. independenţă de condiţiile de mediu.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b,C = a + c
273. Dezavantajele transportului maritim sunt:

a. dependenţa de condiţiile naturale
b. necesitatea realizării unor construcţii
c. imposibilitatea realizării transportului între continente.
274. Tona registru net, ca unitate de măsură a capacităţiide transport a navei:

a. este o unitate de măsură pentru greutate şi este egală cu 2,83 m3
b. cuprinde capacitatea brută din care se scade spaţiul necomercial
c. reprezintă cantitatea de mărfuri ce poate fi transportată.
275. Tona deadweight (tdw):
a. este o unitate de măsură specifică pentru greutate
b. este o unitate de măsură a volumului egală cu 2,83 m3
c. cuprinde capacitatea brută a spaţiului comercial
276. După modalitatea de exploatare a navelor, există următoarele regimuri de navigaţie:

a. regim tramp b. regim special c. regim temporal
d. regim de linie e. regim independent.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b,C = a + c, D = a + d
277. Navele care acţionează în regim tramp se mai numesc:

a. nave independente
b. nave vagaboande
c. nave de deservire.
278. Ca modalitate de exploatare a navelor, navigaţia tramp:

a. este legată de o anumită zonă geografică de navigaţie
b. satisface nevoile unui singur armator
c. fiecare cursă are la bază un contract negociat între armator şi navlositor
279. Navigaţia de linie este:

a. navigaţie neregulată
b. se realizează pe o anumită rută conform unui grafic prestabilit
c. este obligată să aştepte în port o marfă care nu este gata de expediere.
280. Navigaţia de linie funcţionează după principiul:

a. „marfa aşteaptă nava”
b. „nava aşteaptă marfa”
c. marfa este încredinţată armatorului.
281. În situaţia în care, în navigaţia de linie, nava nu poate descărca marfa în portul stabilit:
a. marfa va fi adusă ulterior la locul stabilit,cheltuielile fiind suportate de către armator
b. marfa va fi adusă ulterior la locul stabilit,cheltuielile fiind suportate de către căpitanul
navei
c. marfa va fi adusă ulterior la locul stabilit, cheltuielile fiind suportate de către cumpărător.
282. Preţul navlului în cazul navigaţiei de linie:

a. nu este negociabil
b. nu este prevăzut în tariful respectivei linii denavigaţie
c. este prevăzut în tariful respectivei linii de navigaţie.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b, C = a + c
283. Navlosirea constă în:

a. totalitatea operaţiunilor şi acţiunilor specifice care au ca obiect negocierea şi încheierea
contractului de transport maritim
b. armatorul se obligă să pună la dispoziţia navlositorului nava, iar navlositorul se obligă să
plătească chiria (navlu)
c. armatorul se obligă să pună la dispoziţia navlositorului nava, iar armatorul se obligă să
plătească chiria (navlu)
284. Armatorul, ca parte implicată în contractul de transport maritim este:

a. proprietarul navei b. cărăuşul maritim
c. utilizatorul navei d. beneficiarul transportului.
285. Navlositorul, ca parte implicatăîn transportul maritim este:

a. proprietarul navei b. cărăuşul maritim
c. utilizatorul navei d. beneficiarul transportului.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b,C = a + c, D = c + d
286. Contractul de transport maritim îmbracă formele:
a. charter-party şi conosament
b. navlu c. conosament şi navlu.
287. Principalele tipuri de contracte de navlosire pentru navigaţia tramp:

a. contractul de călătorie, contractul pe navă, contractul pe spaţiu
b. voyage Charter-party, Charter by Demise
c. contractul de călătorie, contractul pe timp, contractul pe navă.
288. Time Charter Party este:

a. un contract care are ca obiect închirierea navei şi a serviciilor echipajului pe o perioadă
determinată de timp
b. oferă siguranţă şi stabilitate părţilor contractante
c. variantă a contractului de transport prin care navlositorul obţine posesia şi controlul
completal navei pe o perioadă determinată de timp,contra unei sume de bani.
289. Voyage Charter Party / contractul pe călătorie este:

a. contractul încheiat între armator şi navlositor, prin care primul se obligă să transporte cu
nava şi echipajul său o cantitate de marfă la o anumită destinaţie contra unui preţ numit navlu
b. contractul prin care armatorul închiriază nava şi echipajul pe o anumită perioadă de timp
c. un contract folosit în transpotul feroviar.
290. Variantele contractului pe călătorie sunt:

a. single voyage charter, round trip voyage charter, consecutive voyage charter
b. single voyage charter, round trip voyage charter
c. simplu, circular, consecutiv.
291. În cadrul contractului time-charter party:
a. armatorul păstrează posesia şi controlul navei, comandantul şi echipajul fiind la ordinele
armatorului
b. navlositorul obţine posesia şi controlul completal navei
c. cheltuielile legate de navă şi echipaj sunt în sarcina armatorului, care păstreazăîn întregime
controlul asupra navei.
292. În cadrul contractului charter by demise:
a. armatorul păstrează posesia şi controlulnavei,comandantul şi echipajul fiind la
ordinelearmatorului
b. navlositorul obţine posesia şi controlul complet al navei
c. cheltuielile legate de navăşi echipaj sunt însarcina armatorului, care păstreazăîn
întregimecontrolul asupra navei.
293. Stalia reprezintă:

a. timpul acordat de armator navlositorului pentru operaţiunile de încărcare – descărcare
b. suma de bani plătită de armator navlositoruluipentru timpul economisit
c. suma de bani acordată ca despăgubire de cătrearmator navlositorului pentru reţinerea navei
294. Stalia ireversibilă este:

a. timpul acordat global pentru operaţiunile deîncărcare – descărcare
b. timpul acordat separat pentru încărcarea şi descărcarea navei
c. suma de bani acordată ca despăgubire de cătrearmator navlositorului pentru reţinerea navei
295. Stalia reversibilă este:

a. timpul pentru încărcarea navei
b. timpul acordat global pentru încărcarea şi descărcarea navei
c. dotarea navei
296. Contrastalia este:

a. diferenţa de timp faţă de staliile stabilite în contract
b. suma de bani acordată ca despăgubire de către navlositor armatorului pentru reţinerea
navei dincolo de timpul alocat în contract
c. suma de bani plătită de armator pentru timpul de stalii economisit.
297. „Liner terms” se referă la:
a. armatorul suportă toate cheltuielile de încărcare, stivuire, descărcare a mărfii

b. armatorul suportă cheltuielile de încărcare-descărcare a navei
c. armatorul nu are nici o obligaţie.
298. Principalele avantaje ale transportului fluvial sunt:
a. capacitate mare de transport
b. cheltuieli mici pe unitatea de marfă trasportată
c. viteza mare de deplasare.
299. Principalele limite pe care le prezintă transportul rutier sunt:

a. viteză mică de deplasare
b. capacitate de transport mică
c. necesită dezvoltarea unei infrastructuri rutiere.
300. În funcţie de forma de achitare, navlu poate fi:

a. freight payable at destination / navlu plătit la destinaţie
b. freight prepaid / navlu plătit anticipat în portul de încărcare
c. freight prepaid at destination /navlu plătit anticipat la destinaţie
301. Navlu mort este:

a. cantitatea încărcată pe puntea vasului
b. suma plătită pentru transportul unei cantităţi de marfă lipsă
c. suma plătită pe unitatea de măsură a mărfii.
302. Preţul transportului feroviar cuprinde:

a. tariful de transport pe parcurs intern
b. tariful de transport plus toate taxele care intervin pe parcursul transportului, calculate în
conformitate cu reglementările ţării tranzitate
c. tariful de transport plus toate taxele care intervin pe parcursul transportului,calculate în
conformitate cu reglementările ţării destinatare.
303. Conosamentul poate fi definit ca:
a. documentul de transport specific transportului feroviar
b. documentul de transport specific transportului maritim
c. documentul de transport specific transportului aerian.
304. Conosamentul este:
a. documentul care atestă că marfa a fost încărcată în mijlocul de transport maritim
b. un titlu de proprietate
c. un document de credit folosit pentru încasarea contravalorii mărfurilor expediate
305. După modul de transmitere a dreptului de proprietate conosamentele se clasifică:

a. conosament curat
b. conosament la ordin c. conosament la purtător
d. conosament cu transbordare e. conosament murdar
f. conosament nominativ.
Varianta corectă este A = b + c + e, B = a + b,C = a + c + f, D = b + c + f
306. Conosamentul murdar este:

a. conosamentul eliberat în cazul transporturilor directe efectuate cu aceeaşi navă din portul
de încărcare până în cel de destinaţie
b. conosamentul care nu are stipulat numele proprietarului mărfii
c. conosamentul în care apar menţiuni referitoare la cantitate, calitate, etc şi care nu sunt
conforme cu contractul.
307. Conosamentul este:

a. eliberat de cărăuş
b. documentul prin care vânzătorul poate dovedi cumpărătorului că marfa a fost expediată
c. nu este o hârtie de valoare.
308. Scrisoarea de trăsură fluvială:

a. este documentul care atestă încheierea unui contract de transport fluvial
b. nu este o hârtie de valoare
c. poate fi transmisă prin gir sau andosare.
309. Scrisoarea de trasură rutieră CMR:
a. se mai numeşte carnet TIR
b. se întocmeşte pentru fiecare camion în parte
c. este o hârtie de valoare şi poate fi transmisă prin gir sau andosare.
310. CMR –ul reprezntă:

a. scrisoarea de transport rutier
b. scrisoarea de transport feroviar
c. scrisoarea de transport fluvial.
311. Transportul mărfurilor sub carnetul TIR înseamnă:

a. suportarea cheltuielilor de transport de către cumpărător
b. dovada încheierii unui contract de transport
c. trecerea mărfurilor exportate prin toate punctele de frontieră fără efectuarea controalelor
vamale
d. recunoaşterea plombei vamale în punctul de frontieră al ţărilor care au aderat la Convenţia
TIR.
312. Scrisoarea de transport feroviar / CIM se poate întocmi:

a. pentru fiecare vagon
b. pentru întreaga cantitate care este încărcată pentru un singur expeditor
c. pentru întreaga garnitură de tren.
313. În transportul maritim avaria comună apare:

a. când marfa este distrusă în totalitate
b. când se recurge la anumite măsuri de distrugere a mărfii pentru a salva nava sau echipajul
c. când marfa este distrusă într-o oarecare măsură.
314. Avaria comună apare atunci când:

a. bunurile sunt distruse doar într-o anumită măsură
b. bunul este abandonat din necesitatea de a salva nava şi echipajul
c. bunul este confiscat.
315. Obligaţiile asiguratorului sunt:
a. de a păstra în bune condiţii bunurile asigurate
b. să plătească daunele produse în limitele sumei asigurate
c. după plata despăgubirilor, în cazul avariei totale,dreptul de proprietate asupra bunului trece
la asigurator.
316. Vămuirea la export este realizată de:

a. exportator
b. una dintre părţile contractului, în funcţie de condiţia de livrare utilizată
c. de importator.
317. Procedura de vămuire cuprinde:

a. efectuarea controlului vamal şi plata taxelor vamale
b. pregătirea mărfurilor pentru vămuire, întocmirea declaraţiei vamale şi stabilirea regimului
vamal, controlul vamal şi plata taxelor vamale
c. pregătirea mărfurilor pentru vămuire, întocmirea declaraţiei vamale, stabilirea regimului
vamal şi expedierea mărfurilor.
318. Mijloacele de plată internaţionale reprezintă:
a. bani utilizaţi pe plan mondial pentru lichidarea datoriilor sau creanţelor provenite din
relaţii economice, financiare şi de credit
b. elementele primare ale relaţiilor de plăţi internaţionale
c. înscrisuri care mijlocesc mişcarea pe plan extern a monedelor scripturale.
319. Devizele reprezintă:
a. totalitatea mijloacelor de plată sub formă de metale şi pietre preţioase, unităţile monetare
ale statelor suverane, precum şi suma titlurilor de valoare care circulă ca mijloace de plată
sau care pot fi tezaurizate
b. totalitatea mijloacelor de plată sub formă de metale şi pietre preţioase, unităţile monetare
alestatelor suverane, precum şi suma titlurilor de valoare care circulă ca mijloace de plată dar
care nu pot fi tezaurizate
c. mijloace de plată ce circulă efectiv pe piaţa finaniară sub formă de monedă metalică sau
bancnote.
320. Valutele reprezintă:
a. hârtii de valoare
b. instrumente de plată
c. mijloace de plată care circulă efectiv pe piaţa finaniară sub formă de monedă metalică sau
bancnote.
321. Funcţiile DST sunt: !!! MIJLOACE !!!

a. mijloace de rezervă valutare
b. acordarea de credite ţărilor membre ale Bancii Mondiale
c. mijloace de plată.
322. Avantajele operaţiilor cu DST sunt:

a. o stabilitate mai mare a preţurilor
b. sunt legate de un anumit emitent putând echilibra astfel balanţa de plăţi externe
c. nu produc mobilizări de active financiare.
323. Viramentul este:

a. instrument de plată
b. operaţie efectuată de o bancă
c. ordin dat de importator băncii sale de a transfera din contul său în contul creditorului suma
de bani reprezentând contravaloarea marfii.
324. Instrumentele de plată internaţionale sunt:

a. valute de circulaţie internaţională
b. înscrisuri care mijlocesc circulaţia monedelor scripturale pe plan extern
c. cartele metalice sau din plastic.
325. Cambia reprezintă:
a. un înscris prin care trasul dă ordin trăgătorului de a plăti unei terţe persoane o sumă de bani
b. un înscris prin care trăgătorul dă ordin trasului de a plăti unei terţe persoane o sumă de
bani
c. hârtie de valoare cu rol de instrument de credit.
326. Funcţiile cambiei sunt: !!! Cambie- INSTRUMENT !!!

a. instrument de plată şi de credit
b. mijloc de plată
c. instrument de consolidare a modalităţilor de plată.
327. Cambia bancară presupune:

a. ca la plata sumelor înscrise să se prezinte un set de documente către beneficiarul plăţilor
b. trăgătorul este o bancă
c. trasul este o bancă.
328. Avalizarea cambiei reprezintă: !!! AVALIZARE – TERȚ !!!

a. transmiterea cambiei prin gir
b. apelarea la o garanţii din partea unui terţ
c. vinderea cambiei unor instituţii specializate.
329. Scontarea cambiei este: !! ÎNAINTE DE SCADENȚĂ!!!

a. operaţiunea prin care beneficiarul cambiei obţine de la o bancă, înaintea termenului
scadent, suma înscrisă pe cambie
b. operaţiunea prin care băncile comerciale vând cambia bancii centrale
c. operaţiunea de vindere a cambiei unor instituţii specializate care preiau riscul de neplată.
330. Biletul la ordin reprezintă:
a. un înscris prin care trăgătorul dă ordin trasului de a plăti unei terţe persoane o sumă de bani
b. înscris de valoare prin care emitentul se obligă să plătească o sumă de bani la scadenţă
sau la prezentarea beneficiarului
c. variantă a cambiei
331. Obligaţiunea convertibilă este:

a. un hibrid între acţiune şi obligaţiune
b. formă a obligaţiunii care asigură un venit fix sub formă de dobândă şi dreptul de a o
preschimba prestabilit în acţiuni ale firmei în numele căruia a fost lansat împrumutul
c. formată dintr-o obligaţiune clasică şi un certificat de depozit.
332. Modalităţile de plată internaţionale reprezintă:

a. valute de circulaţie internaţională
b. tehnici de plată
c. mecanisme prin care se efectuează operaţiuni bancare, inclusiv viramentul documentelor,
care asigură achitarea contravalorii mărfii.
333. Acreditivul bancar reprezintă:

a. o modalitate de plată simplă şi operativă care nu oferă garanţii
b. modalitate de plată prin care banca emitentă se angajează faţă de exportator să efectueze
plata
c. angajamentul asumat de o bancă, la ordinul şi în contul clientului sau de a plăti catre o altă
persoană o sumă de bani contra documentelor emise de exportator şi care fac dovada livrării
mărfii.
334. Domicilierea acreditivului indică:

a. locul în care urmează să se predea marfa cumpărată
b. locul unde urmează să se plătească documentele prin care vânzătorul atestă că a livrat
marfa
c. banca la care urmează să se predea documentele de către vânzător.
335. Valabilitatea acreditivului se exprimă prin:

a. termenul limită de utilizare a acreditivului
b. termenul de valabilitate, termenul de livrare şi termenul de prezentare a documentelor
la bancă
c. termenul de predare a documentelor la banca cumpărătorului
336. Valoarea acreditivului trebuie să coincidă cu:
a. datele contractuale
b. datele din factura emisă pentru cumpărător
c. cu o valoare minimă indicată de cumpărător.
337. Stingerea plăţii în acreditiv se face:

a. cu plata la vedere b. cu plata amânată
c. cu plata condiţionată
d. cu plată prin acceptare e. cu plata prin negociere.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b + d + e, C = a + c + e
338. Operaţiunile desfăşurate în cazul unui acreditiv sunt:

a. deschiderea acreditivului la ordinul importatorului, expedierea mărfii, prezentarea de
către exportator la bancă a documentelor care atestă expedierea mărfii, decontarea operaţiunii
de export
b. expedierea mărfurilor, deschiderea acreditivului la ordinul importatorului, prezentarea de
către exportator la bancă a documentelor care atestăexpedierea mărfii, decontarea operaţiunii
de export
c. expedierea mărfii, prezentarea de către exportator la bancă a documentelor care
atestăexpedierea mărfii, decontarea operaţiunii de export.
339. În cazul acreditivului, banca în care este domiciliat acreditivul este obligată:
a. să plătească orice factură prezentată de către exportator
b. să plătească numai facturile ale căror date corespund cu datele din contract
c. să plătească numai facturile ale căror date corespund cu datele din acreditiv.
340. Acreditivul poate fi plătit:

a. numai la banca exportatorului
b. numai la banca importatorului
c. numai la o terţă bancă numită de exportator şi importator de comun acord
d. numai la banca în care este domiciliat acreditivul.
341. După momentul efectuării plăţii, acreditivul este:
a. irevocabil sau revocabil
b. cu plată la vedere, la termen, prin negociere sau prin acceptare
c. parţial sau plătibil în tranşe.
342. Acreditivul documentar revocabil este:

a. acreditivul în care suma nu este stabilită în prealabil
b. acreditivul în care suma poate fi schimbată de către bancă la ordinul importatorului fără ca
vânzătorul să fie anunţat în prealabil
c. acreditivul în care suma nu poate fi revocată de către importator fără ca vânzătorul să fie
anunţat în prealabil.
343. Acreditivul documentar irevocabil este:

a. acreditivul în care suma nu poate fi revocată de către importator fără ca vânzătorul să fie
anunţat în prealabil
b. acreditivul care odată constituit nu poate fi modificat sau anulat de către banca emitentă
fără acordul ambelor părţi
c. acreditivul în care suma poate fi anulată sau revocată de o terţă persoană numită de către
importator.
344. Acreditivul cu plată la termen implică:

a. plata va fi făcută de către banca emitentă la un anumit termen de la depunerea
documentelor care să ateste că marfa a fost exportată
b. plata va fi făcută de către importator la un anumit termen prevăzut în contract
c. plata acreditivului va fi făcută la un anumit termen convenit între părţi, termen stabilit în
contract.
345. Acreditivul în care beneficiarul său iniţial poate să-şi substituie unul sau mai mulţi
beneficiari, numiţi beneficiari secundari este:
a. acreditiv cu plata diferatăb. acreditiv cu plata prin negociere
c. acreditiv parţial d. acreditiv transferabil.
346. Acreditivul plătibil în tranşe este utilizat:
a. atunci când exportatorul nu are toţi banii necesari pentru a plăti marfa importată
b. atunci când exportatorul acordă un credit furnizor cumpărătorului
c. atunci când contractul prevede livrarea în tranşe a mărfurilor exportate.
347. Acreditivul cu clauza roşie:

a. se utilizează pentru livrarea eşalonată a mărfii
b. este deschis numai pentru valoarea unei singure tranşe
c. presupune autorizarea băncii ordonatoare de către cumpărător de a efectua o plată în
avans către vânzător, înaintea livrării mărfii
348. Acreditivul reînnoibil reprezintă o variantă:

a. a acreditivului transferabil
b. a acreditivului plătibil în tranşe
c. a acreditivului cu plata amânată.
349. Acreditivul utilizat în cazul unui contract cu livrări în tranşe, deschis numai pentru
valoarea unei singure tranşe, urmând ca banca să-l reîncarce
automat este:
a. acreditivul parţial b. acreditivul transferabil c. acreditivul reînnoibil.
350. Acreditivul deschis de exportator, pe o piaţă naţională în favoarea producătorului de

mărfuri, pe baza unui acreditiv extern pe care l-a primit este:
a. acreditivul transferabil
b. acreditivul subsidiar
c. acreditivul back to back.
351. Acreditivul back to back este:

a. acreditivul utilizat în cazul unui contract cu livrări în tranşe, deschis numai pentru valoarea
unei singure tranşe, urmând ca banca să-l reîncarce automat
b. acreditivul în care suma poate fi anulată sau revocată de o terţă persoană numită de către
importator
c. acreditivul de import deschis pe baza unui acreditiv de export.
352. Acreditvul back to back este avantajos pentru:
a. firmele care intermediază vănzarea – cumpărarea de produse între firme din ţări diferite
b. pentru producătorii care exportă şi care îşi achiziţionează materiile prime din străinătate
c. pentru bănci.
353. Acreditivul back-to-back este:

a. acreditiv de import deschis pe baza unui acreditiv de export
b. acreditiv de import deschis pe baza unui acreditiv de export folosit de firmele care
intermediază cumpărarea-vânzarea de mărfuri între furnizori şi cumpărători străini care fac
operaţii de reexport
c. specifică operaţiilor în contrapartidă prin care se leagă efectuarea unui import de un export
dinţara importatoare în ţara exportatoare.
354. Scrisoarea de credit comercială reprezintă:

a. o modalitate de plată prin care banca emitentă se angajează în mod irevocabil faţă de
exportator să efectueze plata cu respectarea condiţiilor din scrisoare
b. angajamentul asumat de o bancă, la ordinul şi în contul clientului sau de a plăti catre o altă
persoană o sumă de bani contra documentelor emise de exportator şi care fac dovada livrării
mărfii
c. operaţiunea prin care beneficiarul cambiei obţine de la o bancă, înaintea termenului
scadent, suma înscrisă pe cambie.
355. Scrisoarea de credit comercială este domiciliată:

a. întotdeauna în străinătate, la banca importatorului
b. în orice ţară
c. numai în ţara exportatorului.
356. Incasso documentar:

a. începe să funcţioneze după livrarea mărfii
b. începe să funcţioneze înaintea livrării mărfii
c. oferă mai multe garanţii decât acreditivul documentar pentru vânzător.
357. Incaso-ul documentar este o modalitate de plată care oferă garanţii de respectare a
contractului:
a. numai importatorului
b. numai exportatorului c. ambelor părţi.
358. Principala deosebire dintre acreditivul documentar şi incasso-ul documentar apare
din:
a. titulatura oferită
b. numărul participanţilor la operaţiunea de export– import
c. garanţiile oferite partenerilor
d. numărul băncilor implicate.
359. Principalul dezavantaj al incasso-ului documentar este dat de:

a. termenul mare de derulare a operaţiunii de decontare
b. garanţiile inexistente pentru exportator că îşi va încasa banii
c. existenţa unor cambii trase asupra exportatorului.
360. Mecanismul de funcţionare a incasso-ului documentar presupune parcurgerea

următoarelor etape:
a. deschiderea la ordinul importatorului a unui cont bancar cu suma aferentă lotului de
marfăexpediat, expedierea mărfii, prezentarea de către exportator la bancă a documentelor
care atestăexpedierea mărfii, decontarea operaţiunii de
export
b. expedierea mărfurilor, prezentarea de către exportator la bancă a documentelor care atestă
expedierea mărfurilor, anunţarea importatorului, efectuarea decontărilor dintre băncii la
ordinul importatorului
c. expedierea mărfurilor, deschiderea acreditivului la ordinul importatorului, prezentarea de
către exportator la bancă a documentelor care atestăexpedierea mărfii, decontarea operaţiunii
de export.
361. Ordinul de plată reprezintă:
a. dispoziţia dată de ordonator unei bănci de a plăti o sumă de bani în favoarea beneficiarului
în vederea stingerii unei obligaţii băneşti
b. înscris prin care emitentul se obligă să plăteascăla scadenţă o sumă de bani
beneficiarului
c. modalitate de asigurare a riscului de neplată.
362. Scrisoarea de garanţie bancară este:
a. o condiţie de garantare prin bunuri imobiliare şi terenuri care se găsesc în patrimoniul
debitorului
b. înscris prin care o bancă se angajează irevocabil să plătească în locul debitorului
principal în cazul în care acesta nu va putea stinge obligaţia de plată către beneficiar la data
convenită
c. modalitate de garantare prin care bunurile se înstrăineazăşi se transmit creditorului până
când acesta îşi recuperează suma acordată cu împrumut debitorului
363. Scrisoarea de credit comercial reprezintă:

a. modalitate de plată prin care banca se angajează irevocabil faţă de exportator să
efectueze plata cu respectarea condiţiilor din scrisoare
b. document emis de banca importatorului, la cererea clientului său şi adresată exportatorului
pe care-l autorizează să tragă cambii la vedere asupra sa
c. este întotdeauna domiciliată în străinătate
364. Tranzacţiile în contrapartidă:

a. se deosebesc de cele clasice pentru că se bazează pe vânzare-cumpărare
b. sunt asemănătoare celor clasice
c. sunt afaceri ce se derulează după principiul marfă-marfă.
365. Avantajele care au determinat extinderea schimburilor în contrapartidă sunt:

a. depăşirea problemelor legate de instabilitatea monetară
b. necesitatea unei activităţi de marketing foarte intense
c. posibilitatea evitării barierelor protecţioniste.
366. Limitele comerţului în contrapartidă sunt:

a. eforturi investiţionale pentru parteneri mai mari
b. compensarea valorică a unor mărfuri poate fi greoaie
c. influenţa negativă asupra raportului de schimb.
367. Factorii de expansiune a afacerilor în contrapartidă sunt:
a. escaladarea unor bariere comerciale discriminatorii
b. nevoia de valută convertibilă
c. valorificarea unor stocuri de marfă uşor vandabile. !!! ATENȚIE !!!
368. Avantajele contrapartidei sunt:

a. permite sintetizarea problemelor apărute
b. evitarea creditelor internaţionale
c. permite evitarea barierelor protecţioniste.
369. Contrapartida poate fi definită ca:

a. operaţiunea în care afacerea se derulează după principiul marfa plăteşte marfa
b. operaţiunea în care exportatorul acordă un credit importatorului
c. tranzacţia în care o parte din marfă este plătităîn monedă străinăşi o parte în produse.
370. Inconvenientele comerţului în contrapartidă sunt:

a. influenţa negativă asupra raportului de schimb
b. compensarea valorică a mărfurilor poate fi dificilă
c. echilibrul care există între parteneri se poate deterioara în timp datorită faptului că volumul
de mărfuri de care dispune fiecare participant la contrapartidă poate fi inegal ca şi valoare şi
cantitate.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b, C = a + b + c
371. După numărul de participanţi, operaţiile în contrapartidă se clasifică:

a. compensaţii şi operaţiuni paralele
b. operaţii în contrapartidă bilaterale şi multilaterale
c. operaţii în contrapartidă simplă şi în contrapartidă dublă.
372. Compensaţiile se clasifică după mai multe criterii,dintre care:
a. după obiectul lor, după numărul partenerilor implicaţi şi nivelul la care se desfăşoară
b. după nivelul lor, după numărul de participanţi şi gradul de compensare
c. după obiectul lor, după modul de realizare şi nivelul la care se desfăşoară.
373. După gradul de compensare, operaţiunile în contrapartidă se clasifică astfel:

a. compensaţii şi operaţiuni paralele
b. compensaţii, operaţiuni paralele şi operaţiunicombinate
c. contrapartidă, operaţiuni paralele şi operaţiunicomerciale.
374. Operaţiunea în contrapartidă în care relaţia comercială presupune marfă contra marfă,
fără folosirea monedei ca mijloc de plată este:
a. compensaţie
b. operaţiune paralelă
c. operaţiune combinată.
375. Compensaţiile individuale simple se deosebesc de compensaţiile individuale progresive

prin:
a. numărul participanţilor
b. mecanismul lor de desfăşurare
c. gradul de implicare a statului.
376. Compensaţia individuală simplă presupune:

a. mărfurile circulăîntre cele douăţări, stingerea obligaţiilor de plată făcându-se în cadrul
fiecărei ţări în monedă naţională
b. compensarea între două firme din ţări diferite, fiecare fiind atât importator, cât şi
exportator, valorile celor două loturi de marfă fiind egale se compensează reciproc.
c. compensarea mărfurilor exportate şi importate de către ţările firmelor implicate.
377. Compensaţiile individuale progresive se practică în mai multe variante:
a. compensaţii individuale progresive simple
b. compensaţii bilaterale lărgite
c. compensaţii multiple.
378. Compensaţia bilaterală lărgită presupune:

a. folosirea unei singure monede naţionale
b. folosirea a două monede naţionale
c. excluderea monedei ca mijloc de schimb.
379. Compensaţiile multiple se caracterizează prin:

a. participarea a minimum 3 firme din mai multe state
b. stingerea obligaţiilor prin decontarea în interiorul fiecărei ţări, evitându-se decontările în
valută
c. participarea a 2 sau mai mulţi parteneri din partea fiecăreia din cele douăţări
380. Compensarea în care participă doi sau mai mulţi parteneri din două ţări diferite şi
stingerea obligaţiilor se face prin decontarea în interiorul fiecărei ţări în monedă naţională
între firmele proprii este:
a. compensaţie multiplă
b. compensaţie individuală simplă
c. compensaţie bilaterală lărgită.
381. Barterul este:

a. o formă a compensaţiei globale realizată la nivel de grupe de firme
b. o formă de compensaţie globală realizată pe termen lung
c. asemănător compensaţiilor simple ca sferă de cuprindere.
382. Clearing-ul se bazează pe un acord interrguvernamental care:

a. este încheiat de obicei pe termen scurt
b. cuprinde modalităţile de desfăşurare a acestuia, stabilirea oficiului de clearing, deschiderea
conturilor şi precizarea mărfurilor şi serviciilor
c. are ca element de bază stabilirea cursului monedei de clearing.
383. Clearingul cu două conturi presupune:

a. înfiinţarea unui singur oficiu de clearing întruna din ţări, dar care va avea două conturi
b. înfiinţarea în ambele ţări a câte un oficiu de clearing
c. fiecare partener va plăti în valută la oficiul de clearing din ţara parteneră
384. Clauza switch apare atunci când:

a. acordul de clearing este blocat datorită depăşirii creditului tehnic
b. se preîntâmpină influenţele unei devalorizări a monedei de cont
c. se înregistrează existenţa unei disparităţi între valoarea internă şi cea externă a monedei.
385. Trăsăturile operaţiunilor paralele sunt:

a. numărul partenerilor din cele douăţări participante este egal, valoarea partizilor de mărfuri
nu trebuie să fie egală
b. decontarea partizilor de mărfuri nu se face în valută
c. valoarea partizilor de mărfuri nu trebuie să fie egală.
386. Operaţiunea în care un lot de marfă exportat este plătit parţial cu o altă marfă şi parţial
cu monedă ca termen de schimb este:
a. operaţiune globală
b. compensare individuală
c. operaţiune paralelă.
387. Trăsăturile de bază ale operaţiunilor paralele sunt:

a. numărul partenerilor din cele două ţări care participă la operaţiune este egal
b. contravalorile celor două mărfuri sunt decontate în valută
c. valoarea celor două mărfuri nu trebuie să fie egală.
388. Cumpărările legate sunt specifice:
a. materiilor prime şi materialelor
b. produselor cu un înalt grad de prelucrare
c. serviciilor.
389. Cumpărările în avans sunt practicate:
a. pentru a crea capacitate de plată importatorului
b. pentru a folosi banii rezultaţi din cumpărările în avans pentru a importa tehnologie
c. pentru a stinge datoriile existente între parteneri.
390. Caracteristicile de bază ale unei cumpărări legate sunt:

a. se încheie două contracte separate unul de altul
b. mărfurile din cele două contracte sunt facturate separat
c. obligaţia de plată este exigibilă pe o perioadă de peste 10 ani.
391. Cumpărările în avans se mai numesc şi:

a. operaţiuni conexate
b. operaţiuni inuctimate
c. operaţiuni de reciprocitate
392. Baza contractuală într-o operaţiune buy-back este formată din următoarele instrumente
principale:
a. un acord-cadru
b. un contract de vânzare/export
c. un contract de cumpărare/import.
393. Operaţiunea buy – back poate fi definită:

a. ca o compensare în care participă doi sau mai mulţi parteneri din douăţări diferite şi
stingerea obligaţiilor se face prin decontarea în interiorul fiecărei ţări în monedă
naţionalăîntre firmele proprii
b. operaţiunea prin care exportatorul unor echipamente tehnologice se obligă să importe
produse finite realizate cu tehnologia respectivă de la beneficiarul acesteia
c. compensarea între două firme din ţări diferite, fiecare fiind atât importator, cât şi
exportator, valorile celor două loturi de marfă fiind egale se compensează reciproc
394. Operaţiunile buy – back se practică de obicei :

a. pe relaţia nord – sud
b. între firme aparţinând unor state dezvoltate şi firme din ţări cu o economie mai puţin
dezvoltată
c. între firme cu același nivel de dezvoltare.
395. Avantajele cumpărărilor de produse rezultate sunt:

a. lărgirea pentru exportator a pieţelor de desfacere (pentru echipamentele în cauză)
b. asigură depăşirea dificultăţilor de finanţare pentru exportatorul de echipamente
c. intervalul mic de timp pentru derularea operaţiunilor.
396. În funcţie de scopul care stă la baza realizării sale, reexportul este:
a. reexport realizat pentru obţinerea unui beneficiu
b. reexport destinat completării importului pe baza exportului
c. reexport pentru depistarea unor pieţe.
397. După mecanismul prin care se desfăşoară, reexportul se clasifică:

a. reexport intern şi reexport extern
b. reexport direct şi reexport indirect
c. reexport simplu şi reexport dublu.
398. În funcţie de gradul de prelucrare pe care îl suportă marfa care face obiectul
reexportului, acesta se clasifică:
a. reexport direct, reexport indirect
b. reexport cu prelucrare şi reexporturi fără prelucrare
c. reexport simplu, reexport dublu.
399. În cadrul reexportului, profitul se obţine:
a. din diferenţa de preţuri de pe piaţa naţională
b. din diferenţa dintre preţul cu care se cumpără marfa de pe o anumită piaţă externă (preţul
de import) şi preţul cu care se vinde marfa pe o altă piaţă (preţul de export)
c. din diferenţa dintre preţul cu care se cumpărămarfa de pe o anumită piaţă (preţul de import)
şi preţul cu care se vinde marfa pe aceeaşi piaţă(preţul de export).
400. Reexportul realizat pentru promovarea relaţiilor comerciale reciproce se

caracterizează prin:
a. producătorul mărfi şi cumpărătorul nu se cunosc, legătura este făcută de reexportator
b. apare în situaţia în care unul dintre parteneri are nevoie de mărfurile celuilalt, însă nu are
mijloace de plată
c. apare mai ales în cadrul operaţiilor în contrapartidă.
401. Reexportul destinat completării exportului pe baza importului din punct de vedere
vamal este cunoscut sub denumirea de:
a. operaţiune de lohn b. operaţiune de compensaţie
c. operaţiune de perfecţionare activăd. operaţiune de drawback.
402. Reexportul direct se desfăşoară prin următorul mecanism:

a. trece de la producător la importator fără să tranziteze ţara reexportatorului
b. trece de la producător la importator tranzitând ţara reexportatorului
c. mărfurile vor tranzita ţara reexportatorului fără să sufere nici o transformare.
403. Reexportul în lanţ sau multiplu presupune: ???? Nu reiese din curs
a. existenţa a două acte de vânzare-cumpărare
b. asocierea mai multor parteneri
c. obligativitatea reexportatorului de a aduce produsul în propria ţară.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b + c, C = a + c
404. Dintre avantajele reexportului amintim:
a. obţinerea unui profit
b. valorificarea la export a unor produse naţionale,
c. o mai mare flexibilitate în desfăşurarea acordurilor de clearing.
405. Riscurile pe care le presupune operaţia de reexport sunt:
a. pierderi din fluctuaţiile valutare ce pot să apară
b. nerespectarea obligaţiilor contractuale de către unul dintre parteneri
c. imposibilitatea negocierii preţurilor.
Varianta corectă este A = a + c, B = a + b + c, C = a + b
406. Modalităţi de acoperirea a riscurilor sunt:

a. valorificarea la export a unor produse naţionale care au încorporate în ele diverse produse
de import
b. verificarea bonităţii partenerilor
c. utilizarea unor clauze de indexare a preţurilor la cele două contracte.
Varianta corectă este A = b + a, B = a + c, C = a + b + c, D = b + c
407. Ce presupune o afacere bună de reexport?

a. practicarea unui management rigid
b. realizarea unei activităţi de marketing pe pieţe externe
c. corelarea strictă a prevederilor contractuale
408. Lohn-ul mai este numit şi:

a. operaţiune buy-back
b. manoperă la comandă
c. comerţ cu manoperă.
409. Tranzacţia efectuată între două firme din ţări diferite, în care una execută un produs
după modelele partenerului, încorporând în produsul finit numai manoperă poartă denumirea
de:
a. operaţiune de perfecţionare pasivă
b. operaţiune de perfecţionare activă
c. operaţiune de lohn
410. Operaţia de lohn se diferenţiază de operaţiunile clasice de export-import prin:
a. faptul că obiectul tranzacţiei îl constituie prelucrarea materiilor prime
b. operatorii de lohn urmăresc obţinerea de profit
c. necesitatea lansării comenzii.
411. Dintre avantajele ordonator/importator din contractul de lohn amintim:

a. creşterea cifrei de afaceri
b. utilizarea surplusului de materii prime
c. creşterea competitivităţii întreprinderii.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + c, C = a + c + b
412. Principalele avantaje ale executant / exportator în contractul de lohn sunt:

a. posibilitatea creşterii profitului
b. obţinerea unui tratament vamal preferenţial
c. creşterea volumului afacerilor fără investiţii în capacităţi de producţie.
413. Dintre riscurile la care este supus executantul în contractul de lohn amintim:
a. riscul de a pierde afaceri economice importante
b. riscul ca ordonatorul să renunţe la tranzacţie
c. întârzierile ce pot apărea în transportul materiilor prime şi materialelor.
414. Situaţiile favorabile apariţiei unor afaceri de lohn într-o anumită ţară sunt:
a. modernizarea tehnologiilor exportatorului
b. existenţa unor diferenţe mari în nivelul de salarizare practicat în diferite ţări
c. exportatorul are surplus de capacitate.
415. Operaţiunea de lohn s-a extins pe plan mondial datorită:
a. diferenţei dintre preţurile mondiale la produse finite
b. diferenţei dintre nivelurile de salarizare din diferite ţări
c. diferenţei dintre costul manoperei din diferite ţări.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b, C = a + c, D = a + b + c
416. Pentru executant, operaţiunea de lohn are efecte pozitive dacă este practicată:
a. pe perioade scurte de timp
b. pe perioade lungi de timp
c. pe o perioadă nedeterminată.
417. Practicarea lohn-ului pe o perioadă lungă de timp poate avea efecte negative pentru:
a. executant b. Ordonator c. ambele părţi.
418. Operaţiunea de swap poate fi definită:

a. tranzacţia efectuată între două firme din ţări diferite, în care una execută un produs
după modelele partenerului, încorporând în produsul finit numai manoperă
b. angajamentul dintre doi exportatori de mărfuri similare, situaţi la distanţă unul de
altul, în baza căruia una din părţi livrează bunuri unui terţ situat pe o piaţă apropiată, cealaltă
parte (titularul obligaţiei de livrare către terţul respectiv) livrând în schimb marfa sa unei alte
firme situate pe o piaţă apropiată
c. angajamentul dintre doi exportatori de mărfuri similare, situaţi la distanţă unul de
altul, în baza căruia una din părţi livrează bunuri unui terţ situat pe o piaţă apropiată, cealaltă
parte (titularul obligaţiei de livrare către terţul respectiv) plătind preţul transportului aferent.
419. Operaţiunile de swap constă în angajamentul dintre doi exportatori:

a. de mărfuri diferite, situaţi la distanţă unul faţă de altul
b. de mărfuri similare, situaţi aproape unul faţă de celălalt
c. de mărfuri similare, situaţi la distanţă unu faţă de celălalt.
420. Condiţia de bază pentru reuşita operaţiilor de swap este:

a. asigurarea omogenităţii calitative a celor două mărfuri
b. existenţa diferenţelor calitative între cele două produse
c. economisirea costului transportului.
421. Operaţiunile de switch îmbină:

a. elemente de contrapartidă cu raţiuni specifice reexportului
b. tranzacţiile în contrapartidă cu diverse operaţii financiar-valutare
c. forme de comercializare cu elemente ale clearingului.
422. Operaţiunea de transformare a unor disponibilităţi de clearing în devize libere poartă
denumirea de:
a. operaţiune de lohn
b. operaţiune de swap
c. operaţiune de switch.
423. Operaţiile de switch se clasifică după obiectul lor în:

a. operaţiuni aller şi operaţiuni de tip retour
b. operaţiuni de switch cu marfă şi operaţiuni de switch valutar
c. operaţiuni de switch comercial şi operaţiuni de switch financiar.
424. Operaţiunea de switch se declanşează:

a. când doresc cei doi parteneri
b. când este depăşit creditul tehnic al operaţiunii de clearing
c. când stabilesc guvernele celor două ţări implicate.
425. Operaţiunea de switch este iniţiată când:

a. s-a depăşit creditul tehnic stabilit prin acordul de clearing
b. una dintre ţări dispune de sume importante în contul de clearing şi nu le poate utiliza
pentru că ţara parteneră nu dispune de mărfurile de care aceasta are nevoie
c. o marfă este reexportată dintr-o ţară parteneră de clearing într-o ţară terţă cu
transformarea simultană a unor disponibilităţi de clearing în rezerve de devize.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b, C=a+c
426. Operaţiunea de switch cu marfă retour este iniţiată:

a. de către o firmă din ţară cu sold pasiv în acordul de clearing
b. de o firmă dintr-o ţară cu sold activ în acordul de clearing
c. când există dezechilibre în îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în acordul de clearing.
427. Operaţiunea de switch cu marfă aller este iniţiată de:

a. de către o firmă dintr-o ţară cu sold pasiv în acordul de clearing
b. de o firmă dintr-o ţară cu sold activ în acordul de clearing
c. când există dezechilibre în îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în acordul de clearing.
428. În cadrul acordului de clearing, când o firmă dintr-
o ţară cu soldul pasiv cumpără marfă de la un terţ cu plata în valută şi apoi o reexportă către
partenerul de clearing cu decontare în monedă de clearing, iniţiează o operaţiune de:
a. switch cu marfă aller
b. switch cu marfă retour
c. switch cu marfă aller retour.
429. În cadrul acordului de clearing, când o firmă dintr- o ţară cu soldul activ cumpără
marfă de la o firmă parteneră de clearing cu decontare în unităţi de
clearing şi apoi o reexportă către un terţ cu decontare în valută, iniţiează o operaţiune de:
a. switch cu marfă aller
b. switch cu marfă retour
c. switch cu marfă aller retour.
430. Piaţa internaţională a „inteligenţei” se caracterizează prin:
a. un grad înalt de concentrare
b. numărul exportatorilor de inteligenţă este mult mai mare decât al importatorilor
c. preţurile practicate sunt uniforme şi greu de cunoscut.
431. Funcţiile de bază ale brevetului sunt:

a. de transfer a dreptului de proprietate asupra invenţiei
b. de comercializare a bunurilor realizate pe baza invenţiei
c. de informare asupra stadiului atins în cercetarea ştiinţifică şi tehnică.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b, C=a+b+c
432. Modalităţile de comercializare a brevetului sunt:

a. cesiunea brevetului
b. licenţierea brevetului de invenţie
c. valorificarea indirectă a brevetului de invenţie.
433. Cesiunea poate fi:
a. totală şi parţială
b. definitivă şi temporară
c. directă şi propagată.
434. Abuzurile ce pot apărea în derularea operaţiei de cesiune a brevetului sunt:
a. plata unei redevenţe royalty
b. achiziţionări legate şi licenţe grupate
c. stabilirea unui preţ minim.
435. Licenţierea brevetului de invenţii presupune:

a. plata unei redevenţe, unui procent din preţul întregii producţii la care s-a folosit
brevetul în cauză
b. transmiterea dreptului de folosinţă a brevetului pe o perioadă limitată sau nelimitată
c. transmiterea documentelor, procedeelor, experienţei, etc care asigură
utilizarea în bune condiţii a brevetului.
436. Variantele în care se practică licenţierea sunt:

a. licenţiere exclusivă, simplă şi licenţieri legate
b. licenţiere totală şi parţială
c. licenţiere exclusivă şi neexclusivă.
437. Licenţierea simplă a unui brevet, invenţie presupune:
a. dreptul de folosinţă a invenţiei este transmis exclusiv licenţiatului
b. dreptul de folosinţă este transmis concomitent şi altor licenţiaţi, în condiţii identice
sau diferite
c. transmiterea reciprocă a dreptului de exploatare a unor invenţii brevetate.
438. Licenţierea legată a unui brevet, invenţie presupune:
a. dreptul de folosinţă a invenţiei este transmis exclusiv licenţiatului
b. dreptul de folosinţă este transmis concomitent şi altor licenţiaţi, în condiţii identice
sau diferite
c. transmiterea reciprocă a dreptului de exploatare a unor invenţii brevetate.
439. Factorii care determină creşterea rolului know- how-ului sunt:
!!! NU ESTE ÎN CURS !!!
a. dorinţa de păstrare a secretului invenţiilor
b. complexitatea activităţi de producţie
c. preferinţa pentru transferul de know-how.
440. După gradul de interferenţă contractele de know- how pot fi:
a. know-how pur, combinat sau complementar
b. know-how succesiv, la termen, pe perioadă determinată
c. know-how simplu, complet sau multiplu.
441. Contractul de know-how pur presupune:

a. transmiterea know-how-ului împreună cu brevetul de invenţii
b. transmiterea know-how-ului independent de restul elementelor sau operaţiilor
c. transmiterea know-how-ului împreună cu elementele altor afaceri.
442. Operaţiile de consulting-engeneering sunt:

a. analizele prealabile între parteneri
b. crearea de proceduri şi tehnologii noi şi punerea lor în aplicare
c. întocmirea caietelor de sarcini pentru licitaţiile internaţionale.
443. Principalele obiective urmărite prin creşterea cooperări economice sunt:

a. sporirea gradului de valorificare a resurselor
b. introducerea de noi tehnologii şi creşterea consumului de materii prime
c. creşterea productivităţii.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b,
C=a+c
444. Principalele avantaje oferite de programele comune de cercetare sunt:

a. reducerea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare
b. oferă garanţii ferme de realizare a obiectivului
c. măsurarea riguroasă a contribuţiei părţilor.
445. Formele programelor comune de dezvoltare- cercetare sunt:
a. antrepriza de lucrări tehnico-ştiinţifice
b. consorţiile tehnico-ştiinţifice
c. cercetarea autonomă.
C=a+c+b
446. Diferenţele dintre instituţiile sucursale şi instituţia autonomă constă în:
a. instituţia autonomă devine tot mai importantă odată cu dezvoltarea societăţii umane
b. instituţiile sucursale îşi desfăşoară activitatea pe bază de comenzi
c. instituţia autonomă are personalitate juridică proprie.
447. Schimbul de informaţii tehnico-ştiinţifice îmbracă două forme:

a. între instituţii specializate cu activităţi înrudite sau cu activităţi diferite
b. bilateral şi multilateral
c. prin sistemul de organisme ONU şi pe plan bilateral.
448. Principalele forme ale cooperării industriale sunt:

a. coproducţia
b. subproducţia
c. producţia la comandă.
449. Coproducţia organică presupune:

a. firmele implicate produc în mod independent componente, subansamble, piese pe care
şi le livrează reciproc cu scopul asamblării produsului finit
b. firmele implicate ajung la o înţelegere privind partajarea gamei de produse, fiecare
cooperant fabricând un anume nomenclator
c. firmele implicate îşi acordă reciproc asistenţă de specialitate.
450. Programul comun de producţie presupune:

a. firmele implicate produc în mod independent componente, subansamble, piese pe care
şi le livrează reciproc cu scopul asamblării produsului finit
b. firmele implicate ajung la o înţelegere privind partajarea gamei de produse, fiecare
cooperant fabricând un anume nomenclator
c. firmele implicate îşi acordă reciproc asistenţă de specialitate.
451. Coproducţia organică se caracterizează prin:

a. diviziunea de tip intraramura
b. implicarea a două ţări, fiecare producând subansamble pentru produsul finit
c. implicarea unor organisme specializate
452. Dintre avantajele coproducţiei amintim:
a. autonomia cooperanţilor
b. fluxul informaţional foarte bun
c. calitatea superioară a produselor realizate
453. Forma de cooperare în care participanţii deţin poziţii diferite, unul este ordonator, iar
celălalt este subproducător poartă denumirea de:
a. coproducţie organică
b. program comun de producţie
c. subproducţie
454. Ca şi formă a subproducţiei amintim sunt:

a. subproducţia organică
b. subproducţia de capacitate
c. subproducţia complementară.
455. Subproducţia de capacitate este determinată de: !! NU SCRIE ÎN CURS !!

a. lipsa de specializare a ordonatorului ???
b. capacităţilor de producţie insuficiente ale ordonatorului ??? CRED CĂ ASTA AR FI
c. acordurile guvernamentale care preved acest lucru.
456. Avantajele subproducţiei de capacitate pentru ordonator sunt:

a. poate satisface mai rapid cererea e pe piaţa externă
b. are garanţia vânzării bunurilor produse
c. este scutit de investiţii noi şi riscurile ce le însoţesc.
457. Realizarea de către subproducători, în urma unei specializări mai accentuate a unor
componente ce vor fi integrate în produsul finit la ordonator este:
a. coproducţie
b. subproducţie de specialitate
c. producţie la comandă.
458. Avantajele producţiei la comandă sunt:
a. creşterea competitivităţii produselor
b. ameliorarea asimetriei în repartizarea factorilor de producţie între ţări
c. riscul redus al comercializării.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b, C=a+b+c
459. Riscurile unei producţii la comandă, ca formă de cooperare sunt:

a. neparticiparea executantului la acte de comerţ pe pieţe externe
b. angajarea parţială a capacităţilor de producţie ale executantului
c. reducerea competitivităţii produselor proprii pentru executant.
Varianta corectă este A = b + c, B = a + b + c, C=a+c
460. Elementele de diferenţiere în luarea deciziei pentru finanţare pentru mediul
internaţional faţă de cel intern sunt:
a. deosebirile în ceea ce priveşte mecanismele şi instituţiile de finanţare
b. utilizarea a două sau mai multe monede naţionale
c. utilizarea de surse proprii şi surse atrase.
461. Formele creditului de export sunt:
a. avans în valută
b. creditul consorţial
c. avansul bancar prin cesiunea de creanţe.
462. Creditul de accept poate îmbrăca următoarele variante:
a. în favoarea exportatorului
b. în favoarea importatorului
c. este o formă a creditului de export.
Varianta corectă este A = a + b + c, B = a + b,
C=a+c
463. Tehnicile de finanţare pe termen mediu şi lung au următoarele forme:

a. creditul de accept
b. creditul furnizor
c. cofinanţarea.
464. Avansul bancar prin cesiunea de creanţe presupune:
a. acordarea de cãtre o bancã a unui împrumut în valutã firmei exportatoare în baza
creanţei acesteia faţã de clientul sãu din strãinãtate, creanţã valorificatã în monedã naţionalã
b. acordarea de cãtre o bancã a unui avans exportatorilor pentru reîntregirea fondurilor
avansate de aceştia în livrãrile de mãrfuri pe credit pe termen scurt, prin cesionarea
creanţelor deţinute asupra importatorilor strãini
c. credit acordat de cãtre o bancã unui exportator pe baza unor documente care atestã
existenţa mãrfii pregãtite pentru export.
465. În cazul creditului furnizor asigurarea creditului, şi implicit prima de asigurare este
suportată:
a. de exportator
b. de importator
c. de ambele părţi.
466. Creditul furnizor reprezintã:

a. credit bancar acordat exportatorului în situaţia în care acesta va acorda partenerului
sãu de contract o amânare pentru plata mãrfii livrate
b. o finanţare directã a importatorului de cãtre o bancã din ţara sa
c. o finanţare directã a importatorului de cãtre o bancã din ţara exportatorului.
467. În cadrul creditului cumpărător obligaţiile privind mobilizarea fondurilor revin:

a. exportatorului
b. băncii de intermediere
c. importatorului.
468. Cofinanţarea presupune:

a. existenţa unei grupări fără personalitate juridică formată dintr-o bancă principală şi
câteva bănci participante din diferite ţări
b. existenţa a două împrumuturi separate, unul cu Banca Mondială şi altul cu o altă
bancă comercială
c. existenţa unei convenţii de credit între importator şi banca exportatorului.
469. Forfetarea reprezintã:
a. formã de mobilizare a creditelor pe termen scurt prin vânzarea unui titlu de credit unei
bãnci înainte de scadenţã
b. formã de finanţare a unor proiecte economice de anvergurã
c. transmiterea creanţelor rezultate dintr-o operaţiune de export-import efectuatã pe
credit unei instituţii specializate care le plãteşte imediat urmând a recupera contravaloarea la
scadenţã de la importator.
470. Scontarea se caracterizează prin:

a. este o tehnică specială de finanţare
b. preluarea riscului de neplată de către bancă
c. vânzarea unei cambii unei bănci înainte de scadenţă.
C=a+c
471. Diferenţele dintre scontare şi forfetare sunt:

a. costul scontării este mai ridicat decât al forfetarii
b. instituţia de forfetare preia inclusiv riscul de neplată
c. în operaţia de scontare, beneficiarul va încasa valoarea cambiei diminuată cu taxa de
scont.
472. Factoring-ul poate fi definit astfel:

a. o tehnică prin care un organism specializat se însărcinează cu încasarea unor drepturi
de creanţă
b. o convenţie între un factor şi un aderent prin care factorul transferă creanţele sale
c. o convenţie între un factor şi un aderent prin care aderentul transferă creanţele sale.
473. În cadrul operaţiei de factoring, aderentul este:

a. importatorul
b. exportatorul
c. casa bancară specializată.
474. Funcţiile pe care le îndeplineşte un factor sunt:
a. creditare pe termen scurt
b. finanţarea exportatorului prin avansarea unor sume înainte de termen
c. creditare pe termen lung.
475. Operaţiunea prin care o instituţie specializată preia în proprietate creanţele unui
exportator prin plata contravalorii facturii, contra unei comision şi a unor dobânzi se numeşte:
a. forfetare
b. scontare
c. leasing
d. factoring.
476. Factoringul se deosebeşte de celelalte operaţiuni de finanţare prin:

a. societatea de factoring preia creanţele şi riscurile contra unui comision şi a unor
dobânzi
b. societatea de factoring preia numai creanţele contra unui comision şi a unor dobânzi
c. societatea de factoring oferă exportatorilor anumite credite până la încasarea
contravalorii facturilor.
477. Caracteristicile leasing-ului sunt:

a. afacerea se încheie pe un timp nedeterminat
b. utilizatorul plăteşte o taxă
c. este o formă specială de finanţare a investiţiilor.
478. Operaţiunea de finanaţare totală sau parţială prin care o societate de leasing pune la
dispoziţia unor beneficiari anumite bunuri mobile sau imobile contra unei taxe de leasing
este:
a. operaţiune de leasing
b. operaţiune de factoring
c. operaţiune de scontare.
479. Principalele obligaţii ale utilizatorului, în operaţia de leasing, sunt:
a. să nu aducă modificări bunului
b. să plătească rata de leasing
c. să asigure piesele de schimb necesare.
480. Principalele deosebiri care apar între leasing şi închiriere sunt:

a. în cazul leasingului, la sfârşitul perioadei de leasing utilizatorul poate deveni
proprietarul bunului contra unei valori reziduale
b. în timp ce chiria clasică reprezintă plata dreptului de folosinţă, rata de leasing va
include cote părţi din valoarea bunurilor închiriate
c. în timp ce chiria clasică reprezintă plata dreptului de folosinţă, rata de leasing va
presupune şi vânzarea unor cambii către societăţile de leasing.
481. În funcţie de poziţia furnizorului în contractul de leasing, avem următoarele tipuri

de leasing:
a. leasing brut şi leasing net
b. leasing direct şi leasing indirect
c. leasing funcţional şi leasing financiar.
482. În funcţie de conţinutul ratelor de leasing se cunosc mai multe tipuri de leasing
a. leasing brut şi leasing net
c. leasing funcţional şi leasing financiar.
483. În funcţie de particularităţile tehnicilor de leasing se disting mai multe tipuri de

leasing:
a. a. leasing brut şi leasing net
c. leasing funcţional şi leasing financiar
d. lease-back, time sharing, leasing hire şi renting.
484. Leasingul care presupune că proprietarul bunului, aflat în criză de disponibilităţi
financiare, îşi vinde produsul unei societăţi de leasing şi apoi îl închiriază printr-un contract
de leasing este:
a. leasing financiar
b. leasing funcţional
c. lease-back.
485. Operaţiunea prin care se închiriază bunuri mai multor firme beneficiare pe perioade
diferite în decursul unui an se numeşte:
a. leasing funcţional
b. lease-back
c. time-sharing.
486. Afacerea comercială prin care o firmă acordă altei firme dreptul de a utiliza marca sa
comercială, pe o anumită perioadă de timp şi într-un anumit spaţiu, contra unei sume fixe sau
procent din cifra de afaceri se numeşte:
a. leasing
b. factoring
c. franchising.
487. Variantele de garanţii care pot fi întâlnite sunt:
a. garanţia de participare la licitaţii
b. garanţia de bună execuţie
c. garanţia de efectuare a plăţi.
C=a+c
488. Leasingul time-sharing presupune:

a. închirierea de bunuri pe perioade scurte şi foarte scurte de timp, cuprinzând închirieri
cu ziua sau cu ora
b. vinderea produsului unei societãţi de leasing şi apoi închirierea lui printr-un contract
de leasing
c. închirierea aceluiaşi bun mai multor firme beneficiare pe perioade diferite în decursul
unui an.

Grile Rezolvate 1 488 - Tranzacții

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grile Rezolvate 1 488 - Tranzacții

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

Momentele care au marcat evoluţia economiei mondiale sunt:

2. Principalele forme ale specializării internaţionale sunt: !! 5 !!!

a. specializarea intersectorială, interramură, tehnologică, organologică, pe baza proceselor de

3. Relatiile economice internationale reflectă:

a. legăturile şi interdependenţele care apar între economiile naţionale în cadrul schimbului de

4. Fluxurile economice sunt caracterizate prin:

b. obiectul schimburilor, orientarea geografică şi frecvenţa fluxurilor de marfă

5. Principalele fluxuri internaţionale sunt:

b. fluxul comercial, fluxul financiar şi fluxul de cooperare

6. Factorii care influenţează evoluţia fluxurilor economice sunt:

a. creşterea preţului la produsele finite

b. apariţia unor crize economice la nivel mondial

c. adâncirea diviziunii mondiale a muncii

Varianta corectă este: A = a + b+ c

7. Fluxurile comerciale sunt caracterizate prin:

a. ritmul de creştere al comerţului este superior ritmului de creştere al producţiei

c. formarea celor trei mari blocuri economice

d. tendinţa de instituţionalizare a comerţului.

8. Ponderea comerţului cu produse manufacturate în totalul comerţului mondial este:

9. Fluxurile financiar – monetare au apărut:

c. după apariţia comerţului.

10. Fluxurile financiar – monetare cuprind:

b. relaţiile de plată, de finanţare şi de credit

11. Dezvoltarea economico-socială la nivel global este rezultatul:

a. afirmării interdependenţelor naţionale

b. consolidării entităţii naţionale

c. creşterii interdependenţelor politice, economice şi culturale dintre state şi agenţii

Varianta corectă este: C = a + b + c

12. Factorii care au influenţat evoluţia economiei mondiale sunt:

b. marile descoperiri geografice

Varianta corectă este: B =b + c

13. Cine au fost primii „oameni de afaceri”?

14. Ca moment important în evoluţia economiei mondiale, manufacturile apar în

b. diviziunea internaţională a muncii

Varianta corectă este B = a + b + c

16. „Unitatea de diversitate” este caracteristică:

a. elementelor sistemului economiei mondiale

b. vieţii economiei mondiale

Varianta corectă este: A = a + b

17. „Noua ordine economică mondială” ar putea avea ca rezultat:

a. participarea echitabilă a tuturor ţărilor la circuitul economic mondial

18. Adaptarea la circuitul economic şi obţinerea unui câştig este rezultatul:

b. diviziunii mondiale a muncii

19. Specializarea organologică reprezintă:

b. specializarea în producţia şi exportul de subansamble încorporate într-un produs complex

20. Specializarea tehnologică presupune:

b. înlocuirea tehnologiilor mari consumatoare de materii prime şi energie cu tehnologii

21. Tendinţa de specializare a statelor este rezultatul:

b. necesităţii obiective de participare a statelor la raporturile economice mondiale

22. Legăturile dintre economia naţională şi firme reprezintă:

a. relaţii economice internaţionale

24. Raporturile economice care se exprimă şi se desfăşoară prin intermediul mijloacelor

25. Caracterul dinamic al fluxurilor internaţionale este dat de:

b. modificările semnificative ale fluxurilor internaţionale

26. Politica comercială reprezintă:

a. totalitatea reglementărilor adoptate de către stat, cu caracter juridic, administrativ, fiscal,

27. Politica comercială:

b. este inclusă de politica economică

28. Politica comercială are ca obiectiv:

b. stimularea dezvoltării şi modernizării structurii economiei naţionale

29. Principalele funcţii ale politicii comerciale sunt:

a. de promovare a r.e.i., de protejare a economiei naţionale, de echilibrare a balanţei