0 Fizica Gimnaziu PDF

PROF DRD BOGDAN CONSTANTIN
FIZICĂ
PENTRU EXAMENUL DE STIINTE
CLASELE VI – VIII
Partea I. Clasa a VI-a
1.Mărimi fizice
Clasificare. Ordonare. Proprietăţi.
Măsurare. Mărimi fizice.
Determinarea valorii unei mărimi fizice.
2. Fenomene mecanice
Mişcare. Repaus.
Inerţia. Masa. Densitatea.
Interacţiunea. Forţa. Tipuri de forţe.
3. Fenomene termice
Încălzirea. Răcirea.
Dilatarea.
4. Fenomene magnetice şi electrice
Magneţi. Interacţiuni magnetice.
Circuitul electric. Curentul electric.
Efecte ale curentului electric.
Tensiunea electrică.
Pericole legate de utilizarea instalaţiilor electrice.
5. Fenomene optice
Surse de lumină.
Propagarea luminii.
Reflexia luminii.
Oglinzi plane.
2
Partea a II-a. Clasa a VII-a
6. Lumină şi sunet
Refracţia luminii
Reflexia totală
Lentile
Ochiul. Ochelarii. Lupa
Dispersia luminii
Surse sonore. Percepţia şi propagarea sunetelor
7. Forţa – mărime vectorială
Mărimi scalare. Mărimi vectoriale
Efectul static şi dinamic al forţei
Compunerea forţelor
Compunerea vitezelor
Principiul acţiunii şi reacţiunii
Acţiuni de contact. Forţa de frecare
Presiunea
Acţiuni la distanţă. Forţa gravitaţională
Interacţiuni magnetice
8. Echilibrul mecanic al corpurilor
Echilibrul de translaţie
Echilibrul de rotaţie. Momentul forţei
Centrul de greutate
Mecanisme simple
9. Lucrul mecanic şi energia mecanică
Lucrul mecanic
Puterea mecanică
Randamentul
Energia mecanică
Echilibrul mecanic şi energia potenţială
10. Fenomene termice
3
Difuzia
Calorimetrie. Coeficienţi calorici
Combustibili
Motoare termice. Randamentul motoarelor termice
Partea a III-a. Rezolvări şi soluţii
R.1. Mărimi fizice

R.2. Fenomene mecanice
R.3. Fenomene Termice
R.4. Fenomene electrice şi magnetice
R.5. Fenomene optice
R.6. Lumină şi sunet
R.7. Forţa – mărime vectorială
R.8. Echilibrul mecanic al corpurilor
R.9. Lucrul mecanic şi energia mecanică
R.10. Fenomene termice
4
1.Mărimi fizice
Clasificare. Ordonare. Proprietăţi

1.1. Împărţirea corpurilor în grupe de corpuri care au o proprietate
comună se numeşte clasificare sau ordonare?
1.2. Repartizarea elementelor unei mulţimi în submulţimi pe baza

unei proprietăţi comune se numeşte clasificare sau ordonare?
1.3. O clasă de corpuri conţine corpuri care au aceeaşi proprietate.

Proprietatea care stă la baza alcătuirii unor clase este un criteriu
de ordonare sau de clasificare?
1.4. Proprietatea comună pe baza căreia se realizează clasificarea se

numeşte ordonare sau criteriu de clasificare?
1.5. Clasificarea reprezintă gruparea după un criteriu ales. După

unele criterii corpurile pot fi aşezate într-o anumită ordine.
Procedeul se numeşte clasificare sau ordonare?
1.6. Proprietatea care permite ordonarea exactă a corpurilor

constituie un criteriu obiectiv de ordonare. Alte proprietăţi nu
permit ordonarea în mod obiectiv. Gustul şi mirosul sunt criterii
de ordonare obiectivă?
1.7. Realizăm următoarea clasificare:

A.aerul din balon, gazul din brichetă
B.cerneala din stilou, laptele din cană
C.caietul, creionul
6
Care este criteriul obiectiv pe baza căruia s-a realizat clasificarea?
1.8. Forma corpurilor este un criteriu obiectiv de ordonare?
1.9. Realizăm următoarea clasificare:

A.vapor, barcă, minge
B.şurubelniţă, cleşte, ciocan
Care este criteriul obiectiv pe baza căruia s-a realizat clasificarea?
1.10. Care este criteriul pe baza căruia s-a realizat următoarea

clasificare:
A.Tîrgu-Jiu, Motru
B.Novaci, Tismana
C.Padeş, Polovragi
1.11. Ordonează după culoare creioanele colorate folosite la ora de

educaţie plastică.
1.12. Ce criteriu am folosit când am realizat următoarea ordonare:

pieton, biciclist, automobilist, pilot?
1.13. Realizăm următoarea ordonare: blocuri de locuit, copaci, plante,

muşchi de pădure.
Ce criteriu am folosit?
1.14. Realizăm următoarea ordonare a unor localităţi: Tîrgu-Jiu,

Tîrgu-Cărbuneşti, Novaci, Horezu, Râmnicu-Vâlcea, Piteşti,
Bucureşti. Identificaţi criteriul de ordonare folosit.
1.15. Proprietăţile se clasifică în clasa proprietăţilor care pot constitui

criterii de ordonare şi clasa proprietăţilor care nu pot constitui
7
criterii de ordonare. Enumerând unele proprietăţi cum ar fi
lungimea, durata, forma, înălţimea, greutatea, starea de
agregare, întinderea spaţială, culoarea, gustul, viteza, mirosul,
volumul, identifică pe cele care nu pot constitui criterii de
ordonare.
1.16. Corpurile şi fenomenele sunt caracterizate printr-un număr

foarte mare de proprietăţi. Unele sunt proprietăţi particulare, iar
altele sunt proprietăţi generale. Însuşirile cu ajutorul cărora le
deosebim pe unele de altele sunt proprietăţi particulare sau
proprietăţi generale?
1.17. Culoarea, mirosul, gustul, forma sunt proprietăţi particulare sau

proprietăţi generale?
1.18. Enumerăm următoarele proprietăţi: volumul, viteza, forma,

mirosul, durata, culoarea, gustul, starea de agregare, inteligenţa.
Care dintre acestea nu sunt proprietăţi fizice?
1.19. Cu ajutorul proprietăţilor fizice particulare deosebim corpurile.

Corpurile au următoarele proprietăţi fizice: sunt formate din
substanţe în stare solidă, lichidă sau gazoasă, ocupă un spaţiu,
au inerţie, interacţionează între ele şi sunt divizibile. Care dintre
acestea sunt proprietăţi fizice generale şi care sunt proprietăţi
fizice particulare?
1.20. Facem următoarele afirmaţii :

- porţiunea din spaţiu ocupată de un corp se numeşte volumul
corpului;
- interacţiunea este acţiunea reciprocă dintre două corpuri;
8
- divizibilitatea este proprietatea unui corp de a putea fi împărţit în
particule mai mici;
- substanţele sunt naturale sau artificiale.
Care dintre afirmaţii este falsă?
Măsurare. Mărimi fizice.

1.21. Cum se numesc proprietăţile fizice care constituie criterii de
ordonare?
1.22. Cum se numeşte o proprietate fizică ce poate fi măsurată (o

proprietate fizică măsurabilă) ?
1.23. Cum se numeşte procedeul (operaţia) prin care o mărime fizică

este comparată cu o altă mărime fizică de acelaşi fel, luată ca
unitate de măsură?
1.24. Nevoile ştiinţifice, economice şi comerciale au impus utilizarea

unor unităţi de măsură unice pentru exprimarea fiecărei
proprietăţi fizice măsurabile, alese prin convenţii internaţionale.
Cum se numesc aceste unităţi de măsură unice?
1.25. Ce am obţine dacă am măsura aceiaşi lungime (distanţă) cu

etaloane diferite?
1.26. Cum se numeşte dispozitivul (aparatul) cu ajutorul căruia

efectuăm măsurări?
1.27. Cum se notează (exprimă) rezultatul unei măsurări?
9
1.28. Valoarea numerică a unei mărimi fizice se poate obţine prin
măsurare sau prin calcul numeric?
1.29. Care este cel mai utilizat sistem de unităţi de măsură adoptat în
1960?
1.30. Care sunt unităţile de măsură, în Sistemul Internaţional (S.I.),

pentru lungime, masă şi durată?
1.31. Exprimă în metri lungimile de 1000 mm, 100 cm, 10 dm.
1.32. Exprimă în kilometri lungimile de 10 hm, 100 dam şi 1000 m.
1.33. Exprimă în hectometri lungimile de 0,1 km, 10 dam şi 1000 dm.
1.34. Exprimă în metri: 1 mm + 1 cm + 1 dm + 1 m = ? m
1.35. Exprimă în metri: 1 m + 1 dam + 1 hm + 1 km = ? m
1.36. Exprimă în metri pătraţi: 1 mm2 + 1 cm2 + 1 dm2 + 1 m2 = ? m2
1.37. Exprimă în metri pătraţi: 1 m2 + 1 dam2 + 1 hm2 + 1 km2 = ? m2
1.38. Exprimă în metri cubi: 1 m3 + 1 dm3 + 1 dam3 = ? m3
1.39. Exprimă în minute intervalul de timp de 1,25 zile. Dar în

secunde?
1.40. Exprimă în ore intervalul de timp de 90 min şi 5400 s.
10
Determinarea valorii unei mărimi fizice
1.41. O combinaţie de măsurări, estimări şi calcule constituie procesul

de determinare a unei mărimi fizice sau procesul de măsurare
directă?
1.42. Ce este un experiment?
1.43. Ce este lungimea unui corp?
1.44. Ce este aria?
1.45. Ce este volumul?
1.46. Ce este durata unui fenomen fizic?
1.47. Dacă o mărime fizică este măsurată de mai multe ori, rezultatele
de obicei nu sunt aceleaşi. Care este cel mai precis rezultat pe
care îl vom utiliza?
1.48. Ce este eroarea (eroarea de măsură) ?
1.49. Ce este eroarea medie?
11
1.50. În ce interval este cuprinsă valoarea reală a unei mărimi fizice
măsurate?
1.51. Măsurăm de cinci ori lungimea unei baghete şi înregistrăm

valorile : 28 cm, 32 cm, 27,5 cm, 28,3 cm, 27,8 cm. Să se
calculeze lungimea medie şi eroarea medie.
1.52. Cinci elevi măsoară independent durata mişcării unui corp şi

notează valorile: 49,5 s, 49 s, 50 s, 45 s, 48,5 s. Să se calculeze
eroarea absolută de măsurare în cazul ultimului elev şi eroarea
medie.
1.53. Măsurând de trei ori diametrul unei bile cu ajutorul unui şubler
s-au găsit valorile: 8,85 mm, 8,76 mm şi 0,879 cm.
În ce interval se găseşte valoarea exactă a diametrului?
1.54. Trei elevi determină independent suprafaţa unui teren agricol şi

găsesc valorile: 2,1hectare, 4,1 pogoane, 203 ari. Să se calculeze,
în metri pătraţi, eroarea medie a acestei măsurători.
1.55 Prin trei măsurători diferite, pentru volumul unui vas se găsesc
valorile: 4,2 hectolitri, 0, 41 metri cubi şi 412 litri. Să se
calculeze valoarea medie (în metri cubi) şi eroarea medie (în
decimetri cubi).
1.56 Dintr-o coală de tablă, dreptunghiulară, cu lungimea de 2,5 m şi

lăţimea de 10dm se decupează numărul maxim de plăcuţe
pătrate cu latura de 25 cm. Ce arie are suprafaţa de tablă
rămasă?
12
1.57 Dintr-o coală de tablă, de formă pătrată, cu suprafaţa de 4 m2 se
decupează plăcuţe dreptunghiulare cu lungimea de 30 cm şi
lăţimea de 25 cm. Care este numărul maxim de plăcuţe decupate
şi ce arie are suprafaţa de tablă rămasă?
1.58 Care este numărul maxim de bile sferice, având raza de 10 cm,
care se pot obţine prin secţionarea unui cub cu volumul de 8
dm3?
1.59 Care este numărul maxim de cuburi cu volumul de 8 cm3 care se

poate obţine prin secţionarea unui paralelipiped cu înălţimea de
8 cm şi baza un pătrat cu suprafaţa de 16 cm2 ?
1.60 La ora 14,00 un ceas este ”potrivit după robot”. A doua zi, la
ora 10,00 (după robot) ceasul arată ora 10 şi 5 minute. Ce oră va
arăta ceasul, a treia zi, la ora 20,00 (după robot) ?
13
2.Fenomene mecanice
Mişcare. Repaus
2.1 Precizaţi care din expresiile de mai jos reprezintă un corp şi care
reprezintă o substanţă: sticlă, vas de sticlă, balon, gaz, gazul
din balon, apă, apa din lac, uleiul din bidon, ulei, hârtie, carte,
lemn, copac.
2.2 Ce este un fenomen fizic?
2.3 Enumeraţi patru clase (tipuri, categorii) de fenomene fizice.
2.4 Enumeraţi trei exemple de fenomene mecanice.
2.5 Enumeraţi trei exemple de fenomene termice.
2.6 Enumeraţi trei exemple de fenomene electrice şi magnetice.
2.7 Enumeraţi trei exemple de fenomene optice.
2.8 Un scaun din sala de clasă este în mişcare sau în repaus?
2.9 Mişcarea şi repausul sunt absolute sau relative?
14
2.10 Ce este corpul de referinţă?
2.11 Când se află în repaus un corp?
2.12 Când se află în mişcare un corp?
2.13 Pentru localizarea în spaţiu (spaţială) a unui corp sunt necesare

un corp de referinţă şi un instrument pentru măsurat distanţe şi/
sau unghiuri. Ce este necesar pentru localizarea în timp
(temporală) a unui corp?
2.14 Cursurile încep la ora 8 dimineaţa. Care este momentul de

referinţă?
2.15 Care este momentul de referinţă folosit în concursurile de

atletism?
2.16 Ce este sistemul de referinţă (S.R) ?
2.17 Ce este punctul material?
2.18 Ce este mobilul?
2.19 Ce este traiectoria?
2.20 Traiectoria unui mobil, aflat în mişcare faţă de un sistem de

referinţă, poate fi rectilinie sau curbilinie (curbilinie deschisă sau
curbilinie închisă). Daţi exemple.
15
2.21 Traiectoria unui mobil aflat în mişcare poate fi punctiformă (un
punct), plană sau spaţială. Identificaţi câte un corp de referinţă
(reper) faţă de care traiectoria vârfului elicei unui avion aflat în
zbor este punctiformă, plană şi respectiv spaţială.
2.22 Un mobil parcurge distanţa de 100 m în 20 s. Calculează viteza

medie cu care se deplasează mobilul, în km/h.
2.23 Un mobil parcurge distanţa de 90 km în 5 ore. Calculează viteza

medie cu care se deplasează mobilul în m/s.
2.24 Un automobil trece prin dreptul bornei kilometrice 36 la ora 10

şi 45 min. şi prin dreptul bornei kilometrice 144 la ora 12 şi 15
min. Să se calculeze viteza medie cu care s-a deplasat mobilul, în
km/h şi îm m/s.
2.25 Exprimă, în m/s, următoarele valori ale vitezei: a) 54 km/h;

b) 90 km/h; c) 120 m/min.; d) 1,8 km/min..
2.26 Exprimă, în m/s, următoarele valori ale vitezei: a) 90 m/min.

b)1200cm/min.; c) 1200 m/h; d) 86,4 km/zi.
2.27 Exprimă, în km/h, următoarele valori ale vitezei: a) 360 km/zi;

b)200 cm/min.; c) 50 mm/s; d) 10 hm/min.
2.28 Un avion parcurge distanţa de 540 km dintre două aeroporturi

în 45 minute. Cu ce viteză medie se deplasează avionul?
2.29 Un autoturism străbate distanţa de 300 km, dintre două

localităţi, astfel: pleacă la ora 8 din prima localitate, la
jumătatea drumului face o pauză de 30 min după care îşi
16
continuă drumul şi ajunge la destinaţie la ora 12. Cu ce viteză
medie străbate automobilul distanţa dintre cele două localităţi?
2.30 Un autoturism străbate distanţa de 300 km, dintre două

localităţi, astfel: pleacă la ora 8 din prima localitate, la ora 10
ajunge la jumătatea drumului şi face o pauză de 30 minute după
care îşi continuă drumul şi ajunge la destinaţie la ora 12. Cu ce
viteză medie străbate autoturismul prima jumătate de drum şi cu
ce viteză medie străbate restul drumului?
2.31 Un autoturism străbate prima jumătate a distanţei dintre două

localităţi cu o viteză medie de 75km/h iar restul distanţei cu o
viteză medie de 100km/h. Care este viteza medie cu care
autoturismul parcurge întreaga distanţă?
2.32 Un autoturism parcurge primul sfert din drumul său cu o viteză

medie de 75 km/h iar restul drumului cu o viteză medie de 100
km/h. Care este viteza medie cu care autoturismul parcurge
întregul drum?
2.33 Un mobil străbate o treime din drumul său cu viteza de 4 m/s iar
restul drumului cu viteza de 8 m/s. Să se calculeze viteza medie
cu care străbate întreaga distanţă.
2.34 Un mobil străbate primul sfert din drumul său cu viteza de 4

m/s, următorul sfert de drum cu viteza de 6 m/s iar restul
drumului cu viteza de 8 m/s. Să se calculeze viteza medie cu care
străbate întreaga distanţă.
2.35 Un mobil străbate un drum astfel încât jumătate din timp se

deplasează cu viteza de 10 m/s iar restul timpului se deplasează
17
cu viteza de 5 m/s. Să se calculeze viteza medie cu care parcurge
întregul drum.
2.36 Un mobil străbate un drum astfel încât o treime din timp se

cu viteza de 5 m/s. Să se calculeze viteza medie cu care mobilul
străbate întregul drum.
2.37 Un mobil parcurge un drum astfel încât primul sfert din timp se
deplasează cu viteza de 10 m/s, următorul sfert din timp se
cu viteza de 5 m/s. Să se calculeze viteza medie cu care mobilul
parcurge întregul drum.
2.38 Un autoturism parcurge prima jumătate a distanţei dintre două

localităţi cu o viteză de 100 km/h. Cu ce viteză parcurge restul
drumului dacă autoturismul parcurge întreaga distanţă cu o
viteză medie de 85,7 km/h ?
2.39 Un autoturism parcurge primul sfert din drumul său cu o viteză

de 75 km/h. Cu ce viteză parcurge restul drumului dacă viteza
medie cu care autoturismul parcurge întregul drum este de 92,3
km/h ?
2.40 Un mobil parcurge două treimi din drumul său cu viteza de 8

m/s. Cu ce viteză parcurge restul drumului dacă viteza medie cu
care mobilul parcurge întregul drum este de 6 m/s ?
2.41 Un mobil parcurge primul sfert din drumul său cu viteza de 4

m/s iar următorul sfert de drum cu viteza de 6 m/s. Cu ce viteză
18
parcurge restul drumului dacă parcurge întregul drum cu o
viteză medie de 6 m/s ?
2.42 Un mobil străbate un drum astfel încât prima jumătate din timp
se deplasează cu viteza de 5 m/s. Cu ce viteză se deplasează în a
doua jumătate de timp dacă viteza medie cu care parcurge
întreaga distanţă este 7,5 m/s ?
2.43 Un mobil străbate un drum astfel încât o treime din timp se

deplasează cu viteza de 10 m/s. Să se calculeze viteza cu care se
deplasează în restul timpului dacă viteza medie cu care străbate
întreaga distanţă este 20 m/s ?
3
2.44 Un biciclist porneşte la ora 8 din Tîrgu-Jiu spre Motru cu viteza

de 5m/s. La ora 9 porneşte din Motru spre Tîrgu-Jiu un
automobilist cu viteza de 54 km/h. Dacă distanţa dintre Tîrgu-
Jiu şi Motru este de 45 km, la ce oră va avea loc întâlnirea şi în
ce localitate?
2.45 Din municipiul Tîrgu-Jiu pleacă spre oraşul Motru un biciclist

cu viteza de 12 km/h la o oră după ce din Motru a plecat spre
Tîrgu-Jiu un alt biciclist cu viteza de 7 km/h. Ştiind că
biciclistul care a plecat din Tîrgu-Jiu se întâlneşte cu celălalt
după ce a mers două ore, să se afle distanţa dintre cele două
oraşe.
(Olimpiadă, etapa pe localitate, 16.02.1991)
2.46 Un biciclist pleacă din Tîrgu-Jiu la ora 8 şi trebuie să ajungă la

ora 12 în Motru, care este situat la 45 km de Tîrgu-Jiu. După 30
km, după ce urcă dealul Bujorăscului, face o pauză de o
jumătate de oră. Cu ce viteză trebuie să-şi continue drumul
19
pentru a ajunge la timp la Motru dacă până la Bujorăscu s-a
deplasat cu viteza constantă de 15 km/h?
(Olimpiadă, etapa judeţeană, 18.02.1995)
2.47 Un biciclist se deplasează pe o şosea, în linie dreaptă, cu viteza

de 10 m/s şi trece pe lângă o coloană de elevi cu lungimea de 30
m, care se deplasează cu viteza de 2 m/s. În cât timp trece
biciclistul pe lângă coloana de elevi? (Discuţie)
2.48 Distanţa unui mobil faţă de un reper variază în funcţie de timp

conform tabelului:
t(s) 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
d(m) 0 2 4 6 6 6 9 12 10 8 6
Să se reprezinte graficul mişcării şi să se descrie mişcarea

mobilului.
2.49 Un observator urmăreşte dintr-un sistem de referinţă (SR)

mişcarea unui mobil şi înregistrează următoarea dependenţă
distanţă – timp:
t(s) 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
d(m) -4 -3 -2 -1 0 0 0 0 2 4 6
Să se descrie mişcarea mobilului şi să se traseze graficul mişcării.
20
2.50 Distanţa unui mobil faţă de un reper variază în funcţie de timp
conform tabelului:
t(s) 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
d(m) 4 4 3 2 1 0 -1 -2 -3 -4 -4
2.51 Un observator studiază mişcarea unui mobil şi înregistrează

următoarea dependenţă distanţă – timp:
t(s) 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
d(m) 60 50 40 30 20 10 0 0 0 30 60
2.52 Mişcarea unui mobil este descrisă de graficul din fig.2.52. Să se

reprezinte grafic viteza mobilului pe durata mişcării.
d(m)
12
11
10
9
8
7
6
5
4
21
3
2
1 t(s)
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
fig.2.52
2.53 Mişcarea unui mobil este descrisă de graficul din figura 2.53. Să
se reprezinte graficul vitezei mobilului pe durata mişcării.
d(m)
6
5
4
3
2
1
0
-1 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 t(s)
-2
-3
-4
fig.2.53
2.54 Să se reprezinte grafic viteza unui mobil a cărei mişcare este

descrisă de graficul din figura 2.54.
d(m)
4
3
2
1
0
22
-1 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 t(s)
-2
-3
-4
fig 2.54
2.55 Să se reprezinte grafic viteza unui mobil a cărui mişcare este
descrisă de graficul din figura 2.55.
d(m)
60
50
40
30
20
10
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 t(s)
fig.2.55
2.56 Se dă graficul din figura 2.56. Ce semnificaţie fizică atribuiţi

acestui grafic? Descrieţi mişcarea mobilului şi calculaţi distanţa
parcursă de acesta în 2,5 ore de la începutul mişcării.
v(km/h)
40
30
20
10
23
0
1 2 3 t(h)
fig.2.56
2.57 Se dă graficul din figura 2.57. Descrieţi mişcarea mobilului şi
calculaţi distanţa parcursă de acesta în 11 ore de la începutul
mişcării.
v(km/h)
40
fig. 2.57 20
t(s)
0
5 10 11
2.58 Se dă graficul din figura 2.58. Descrieţi mişcarea mobilului şi

calculaţi distanţa parcursă de acesta în 10 ore de la începutul
mişcării.
v(km/h)
80
60
fig.2.58 40
24
20
0
2 4 6 8 10 t(h)

2.59 Graficul variaţiei în timp a vitezei unui mobil este cel din figura
2.59.
a) să se reprezinte grafic deplasarea mobilului;
b) în care interval de timp mobilul staţionează?
c) în ce moment se schimbă sensul mişcării?
d) calculaţi viteza medie.
v(m/s)
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 t(s)
-2
fig.2.59
2.60 Un mobil se deplasează conform graficului din figura 2.60. Se

cere:
a) să se descrie mişcarea mobilului;
b) să se reprezinte grafic viteza mobilului;
25
c) să se calculeze distanţa parcursă de mobil între momentele
t1=7,5s şi t2=15s.
d(m)
60
40
20
0 5 10 15 20 t(s)
fig.2.60
26
Inerţia. Masa. Densitatea
2.61 Corpurile au proprietatea de a rămâne în repaus sau în mişcare

rectilinie şi uniformă (faţă de un sistem de referinţă considerat
fix) atâta timp cât asupra lor nu acţionează alte corpuri.
Totodată au proprietatea de a se opune la schimbarea stării în
care se află. Cum se numeşte această proprietate?
2.62 Inerţia corpurilor este un fenomen fizic sau o mărime fizică?
2.63 Care este mărimea fizică ce măsoară inerţia unui corp?
2.64 Ce este masa unui corp, cu ce se măsoară şi în ce se măsoară (în

SI) ?
2.65 Exprimă în kilograme următoarele mase: m1=0,5 tone; m2=50

grame; m3=5 chintale; m4=500 miligrame.
2.66 Exprimă în kilograme următoarele mase: m1=3 t; m2=3 q; m3=3

g; m4=3 mg.
2.67 Exprimă în grame:

1 mg + 1 cg + 1 dg + 1 g = ? g
27
2.68 Exprimă în kilograme:
1 g + 1 dag + 1 hg + 1 hg = ? kg
2.69 Măsurăm de cinci ori masa unui corp (cu ajutorul unei balanţe)
şi înregistrăm valorile: 28 g; 32 g; 27,5 g; 28,3 g şi 27,8 g. Să se
calculeze masa medie şi eroarea medie.
2.70 Cinci elevi măsoară independent masa unui corp şi notează

valorile: 49,5 g; 49 g; 50 g; 45 g şi 48,5 g. Să se calculeze eroarea
absolută de măsurare în cazul ultimului elev şi eroarea medie.
2.71 Măsurând de trei ori masa unei bile cu ajutorul unei balanţe s-au
găsit valorile: 8,85 g; 87,6 dg şi 0,879 dag. În ce interval se
găseşte valoarea exactă a masei?
2.72 Un cărucior şi un vagon se mişcă rectiliniu şi uniform cu viteza

de 2 m/s. Care poate fi oprit mai uşor şi de ce?
2.73 Ce proprietate impune ca sistemul de frânare al unui autoturism

să fie mai puternic decât sistemul de frânare al unei biciclete?
2.74 Ce rol are centura de siguranţă la autovehicule?
2.75 Ce s-ar întâmpla dacă Pământul s-ar opri brusc din mişcarea sa
de rotaţie în jurul axei proprii?
2.76 De ce prin lovirea unei crengi merele se desprind de pe aceasta?
2.77 De ce este mai uşor de aruncat sau de prins o minge decât o

cărămidă când au aceeaşi viteză?
28
2.78 În momentul în care ascensorul începe să urce avem senzaţia că
ni se înmoaie genunchii. De ce?
2.79 Când împănăm un ciocan este de preferat să lovim în coada

ciocanului sau în partea metalică?
2.80 Spargem lemne cu toporul pe un butuc. Dacă toporul rămâne

înfipt într-un lemn este preferabil să lovim cu lemnul în butuc
sau cu muchia toporului?
2.81 De ce iese praful din covorul lovit cu bătătorul ? Dar în cazul în

care scuturăm o pătură?
2.82 O balanţă cu braţele egale este în echilibru dacă pe un taler se

află un corp şi o masă marcată de 10 g, iar pe celălalt taler se
află trei mase marcate de 100 g, 50 g şi 20 g. Ce masă are corpul?
2.83 Având la dispoziţie o balanţă cu braţele egale, o masă marcată

de 100 g şi un pachet de zahăr, cum procedăm pentru a cântări
25 g zahăr? Dar pentru a cântări 75 g ?
2.84 Într-un coş cu masa de 250 g se află 2,5 kg portocale, 1750 g

banane şi 0,01 q mere. Care este masa totală care trebuie
transportată ?
2.85 Cum se poate determina masa unei picături de apă folosind

balanţa şi mase marcate?
29
2.86 Densitatea este mărimea fizică scalară, numeric egală cu masa
unităţii de volum. Care este unitatea de măsură, în SI, pentru
densitate?
2.87 Densitatea apei este 1 g/cm3. Care este densitatea apei în SI ?
2.88 Densitatea unui lichid este 1 kg/litru. Care este densitatea

lichidului în SI ?
2.89 Care unitate de măsură pentru densitate este mai mare: tona pe
metru cub sau gram pe centimetru cub ?
2.90 Un corp omogen de formă cubică cu latura de 10 cm are masa de

78 dg. Care este densitatea substanţei din care este confecţionat
cubul, în SI ?
2.91 Un borcan se umple cu 1 kg de apă. Ce masă de ulei umple

acelaşi borcan dacă apa are densitatea de 1 g/cm3, iar uleiul are
densitatea de 800 kg/m3 ?
2.92 O placă paralelipipedică din aluminiu are dimensiunile

25cm × 20cm × 1cm. Să se calculeze masa plăcii dacă densitatea
aluminiului este 2700 kg/m3 .
2.93 Motivele ornamentale ale unor edificii culturale se acoperă cu

foiţă de aur a cărei grosime este de 10 microni (1µ= 0,000001 m).
Ce suprafaţă poate fi acoperită cu 190 g aur ? ( ρ aur = 19000 kg/
m3)
30
2.94 O scândură cu grosimea de 2 cm şi lăţimea de 25 cm cântăreşte
10,5 kg. Ce lungime are scândura dacă densitatea lemnului este
700 kg/ m3 ?
2.95 Cuprul are densitatea 8900 kg/ m3. O bilă din cupru, cu aer în
interior, are volumul de 10 cm3 şi masa de 8,9 g. Ce volum ocupă
aerul din interior ?
2.96 Se amestecă mase egale din două lichide diferite (miscibile) cu

densităţile de 800 kg/ m3 şi 900 kg/ m3. Să se calculeze
densitatea amestecului.
2.97 Se amestecă volume egale din două lichide diferite (miscibile) cu

densităţile de 800 kg/ m3 şi 900 kg/ m3. Să se calculeze
densitatea amestecului.
2.98 Un aliaj din aur are n carate (k) dacă 24 grame din acel aliaj
conţin n grame de aur pur. O bijuterie de 18 k cu masa de 40 g
este confecţionată din aur roşu (aliaj din aur şi cupru).
Cunoscând densităţile pentru aur 19300 kg/ m3 şi pentru cupru
8930 kg/ m3, să se calculeze:
a) masa de aur şi masa de cupru din bijuterie;
b) volumul aurului şi volumul cuprului din bijuterie;
c) densitatea aliajului.
2.99 Într-un pachet sunt 1000 coli de scris, fiecare având

dimensiunile 210 mm şi respectiv 296 mm. Determinaţi masa
pachetului, fără balanţă, folosind notaţia de pe pachet: 70 g/
m2.
31
2.100 Ştiind că volumul cilindrului = ΠR2, h = Abază × înălţimea, iar g
= 10 N/ kg, pentru un cerc cu raza de 50 cm tăiat dintr-o tablă
de fier cu grosimea de 5 mm, să se calculeze:
a) volumul;
b) masa, ştiind că densitatea fierului este 7800 kg/ m3;
c) greutatea;
d) de câte ori creşte masa dacă se dublează
Interacţiunea. Forţa. Tipuri de forţe

2.101 Cum se numeşte acţiunea reciprocă dintre două corpuri ?
2.102 Toate corpurile din Univers au proprietatea de a interacţiona?
2.103 Interacţiunea dintre corpuri poate avea loc numai prin contact
direct sau şi de la distanţă ?
2.104 Un corp poate interacţiona cu mai multe corpuri în acelaşi timp?
2.105 Care sunt efectele interacţiunii mecanice dintre corpuri ?
2.106 În ce constă efectul static al interacţiunii dintre corpuri ?
2.107 În ce constă efectul dinamic al interacţiunii dintre corpuri ?
32
2.108 Cum se numesc fenomenele care apar în urma interacţiunii dintre
corpuri ?
2.109 Interacţiunile dintre corpuri pot fi comparate între ele prin

efectele pe care le produc. Efectele pot fi mai mari sau mai mici,
pot fi caracterizate cantitativ, deci sunt ordonabile. Cum se
numeşte mărimea fizică ce măsoară tăria unei interacţiuni ?
2.110 Ce este forţa, cu ce se măsoară şi în ce se măsoară (în SI) ?
2.111 Cum se numeşte o forţă care produce deformarea unui corp ?
2.112 Cum se numeşte o forţă care tinde să producă accelerarea unui

corp ?
2.113 Cum se numeşte o forţă care tinde să producă frânarea unui

corp?
2.114 Cum se numeşte o forţă care modifică caracterul rectiliniu al

mişcării ( curbează traiectoria ) ?
2.115 Un tren este format dintr-o locomotivă şi un vagon. Trenul

porneşte din staţie, în plan orizontal. Ce forţe au rolul de forţă
de tracţiune şi ce forţe au rolul de forţă rezistentă pentru:
a) locomotivă
b) vagon
c) tren (format din locomotivă şi vagon) ?
2.116 Ce este greutatea unui corp, cu ce se măsoară şi în ce se măsoară

(în SI) ?
33
2.117 Toate corpurile se atrag. Interacţiunile dintre ele se produc de la
distanţă prin intermediul câmpului gravitaţional. Cum se
numesc aceste forţe de atracţie ?
2.118 Greutatea unui corp este un caz particular de forţă de atracţie

universală ?
2.119 Forţa de atracţie universală dintre Pământ şi Lună este o forţă

de tracţiune, o forţă centripetă sau o forţă rezistentă ?
2.120 Masa şi greutatea unui corp sunt mărimi fizice ce exprimă

proprietăţi (însuşiri fizice) diferite. Ce însuşire fizică măsoară
masa ? Dar greutatea ?
2.121 În orice punct din preajma unei planete (ex. Pământul) sau din
preajma oricărui corp ceresc, masa şi greutatea unui corp sunt
G
mărimi direct proporţionale (g = = const.). În Univers, la
m
distanţe foarte mari de orice corp ceresc, un corp are greutate ?
Dar masă?
G N
2.122 La suprafaţa Pământului = 9,8 . Să se calculeze
m kg
greutatea unui corp cu masa de 0,5 kg şi masa unui corp cu
greutatea de 4,9 N.
2.123 Indicaţia unui dinamometru este 196 N când de acesta este

suspendat un corp cu densitatea de 2000 kg/m3. Să se calculeze
volumul corpului (g = 9,8 N/kg).
34
2.124 Care este greutatea mercurului ce poate fi turnat într-o sticlă cu
volumul de 20 cl dacă densitatea relativă a mercurului (faţă de
apă) este 13,6 iar acceleraţia gravitaţională în acel loc este 9,8
N/kg ?
2.125 Raportul volumelor a două corpuri este 2/3 iar raportul

densităţilor este 3/2. Care este raportul greutăţilor celor două
corpuri ?
2.126 Care este greutatea unui cub din fier (ρ = 7,8 g/cm3) cu latura de
1 dm ?
2.127 Două corpuri au aceeaşi greutate iar raportul densităţilor este

2/3. Care este raportul volumelor ?
2.128 Se amestecă alcool pur (ρ1 = 0,8 g/cm3) cu apă (ρ2 = 1 g/cm3)
astfel încât densitatea amestecului este ρ = 0,9 g/cm3 iar
greutatea acestuia este G = 8,82 N. Dacă g = 9,8 N/kg să se
calculeze volumele şi masele de alcool şi de apă folosite.
2.129 Alungirea maximă, pe scala de 5N a unui dinamometru, este de

10 cm. Să se calculeze forţa care corespunde unei alungiri de
4cm.
2.130 Un corp cu densitatea de 2000 kg/m3este introdus într-o

mensură, nivelul apei ridicându-se da la 75 cm3 la 85 cm3. Corpul
este apoi suspendat de un resort care se alungeşte cu 1 cm. Să se
N
calculeze constanta de elasticitate a resortului. (g = 9,8 ).
kg
35
2.131 Un cub din fier cu latura de 1 cm se suspendă de un resort a
cărui constantă de elasticitate este 7,8 N/m. Resortul se
alungeşte cu 9,8 mm. Să se calculeze densitatea fierului (g = 9,8
N/kg).
2.132 Un cilindru din aluminiu (ρ = 2,7 g/cm3) cu volumul de 1 l se

suspendă de un resort a cărui constantă elasticăeste 264,6 N/m.
Să se calculeze cu cât se alungeşte resortul (g = 9,8 N/kg).
2.133 Un corp este tras uniform (cu viteză constantă) pe o suprafaţă

orizontală prin intermediul unui resort a cărui constantă elastică
este 250 N/m. Să se calculeze forţa de frecare dintre corp şi
suprafaţa pe care se deplasează dacă resortul se alungeşte cu
10cm.
2.134 Un corp suspendat la capătul unui resort ideal produce

alungirea acestuia cu 4 cm şi produce alungirea altui resort cu 6
cm în aceleaşi condiţii. Ce alungire produce acelaşi corp celor
două resorturi legate în serie ?
2.135 Un corp suspendat la capătul unui resort ideal produce

alungirea acestuia cu 4 cm şi produce alungirea altui resort cu 6
cm în aceleaşi condiţii. Ce alungire produce acelaşi corp
suspendat de cele două resorturi legate în paralel ?
2.136 Două resorturi ideale identice având fiecare constanta de

elasticitate k = 5 N/cm sunt cuplate în serie. Un capăt este
suspendat de un suport fix iar la celălalt este agăţat un corp cu
masa m = 0,5 kg. Un corp identic se intercalează între cele două
resorturi. Să se calculeze alungirea totală a sistemului format
din cele două resorturi (g = 10N/kg).
36
2.137 De un resort ideal suspendăm pe rând trei corpuri şi vom
constata că alungirile sunt în relaţia: Δl1 : Δl2 : Δl3 = 2 : 4 : 8.
Ştiind că cele trei corpuri au împreună masa m = 560 g şi că
primul corp alungeşte resortul cu Δl1 = 4 cm, să se determine
constanta de elasticitate a resortului. Se va lua g = 10 N/kg.
2.138 Se dă sistemul din figura 2.138. Ridicând capătul A pe verticală

cu viteza constantă
V = 0,5 cm/s, să se calculeze după cât timp corpul de masă m = 2
kg se va desprinde de suprafaţa de sprijin. Se cunoaşte constanta
de elasticitate a resortului K = 400 N/m şi se va lua acceleraţia
gravitaţională g = 10 N/kg.
fig.2.138
2.139 Două discuri de mase m1 = 100 g şi m2 = 300 g sunt prinse între

ele cu un resort. Suspendând sistemul de discul superior (m1)
resortul are lungimea l1 = 40 cm, aşezându-l pe o masă cu discul
inferior (m2), resortul are lungimea l2 = 20 cm. Care este lungimea
resortului nedeformat ?
37
2.140 În figura 2.140, a) şi b) sunt reprezentate graficele de etalonare
pentru două resorturi (dinamometre).
a) Să se determine constantele elastice ale celor două resorturi în SI.
b) De câte ori se alungeşte mai mult un resort faţă de celălalt
atunci când se suspendă de fiecare câte un corp de masă m =
500g ?
c) Se leagă resorturile în serie. Stabiliţi constanta elastică a
resortului echivalent şi calculaţi alungirea dacă se suspendă
acelaşi corp cu masa m = 500 g.
Se dă g = 10 N/kg.
Δl (cm)
a) 4
0 10 20 30 G(N)
Δl (cm)
38
b) 2
0 20 40 60 G(N)
fig.2.140
(Olimpiada, etapa judeteana, 22.03.2003)
3.Fenomene termice
Încălzirea. Răcirea
3.1 Ce se înţelege prin starea de încălzire a unui corp (numită şi
stare termică) ?
3.2 Care este organul de simţ cu ajutorul căruia apreciem dacă un

corp este mai rece sau mai cald ?
3.3 Noţiunile de ”rece” şi ”cald” descriu o stare a corpurilor numită

stare de încălzire sau stare termică. Starea termică este o
proprietate fizică ce poate constitui un criteriu de ordonare ?
3.4 Senzaţia pe care o avem despre starea termică a unui corp este
obiectivă sau este subiectivă?
39
3.5 Senzaţia pe care o avem despre starea termică a unui corp poate
fi înşelătoare ?
3.6 Deoarece starea termică poate constitui un criteriu de ordonare,

aceasta poate fi exprimată cantitativ. Care este mărimea fizică
asociată stării termice ?
3.7 Care este mărimea fizică asociată fenomenului prin care se

modifică starea termică a unui corp ?
3.8 Ce este contactul termic ?
3.9 Ce este starea de echilibru termic ?
3.10 Măsurăm temperatura apei dintr-un vas cu ajutorul unui

termometru. Citim temperatura când între mercurul
termometrului şi apa din vas s-a stabilit contactul termic sau
echilibrul termic ?
3.11 Apa pură, la presiune atmosferică normală, fierbe la 1000C şi

îngheaţă la 00C. Cum se defineşte gradul Celsius ?
3.12 Cea mai mare temperatură înregistrată până azi, la umbră, a fost
în Mexic de +580C, iar cea mai mică temperatură a fost
înregistrată în Antarctica de -880C. Care este intervalul de
temperatură dintre cele două valori extreme înregistrate de
staţiile meteorologice ?
3.13 Un termometru etalonat greşit indică -60 la topirea gheţii şi

+1040 la fierberea apei. Care este temperatura reală când acest
termometru indică +50 ?
40
3.14 Unitatea de măsură, în SI, pentru temperatură este kelvinul (k).
Temperatura de 00C corespunde temperaturii de 273,15 k şi 1k =
10C. Să se exprime în scara kelvin temperatura de fierbere a apei
şi temperatura de -880C.
3.15 În unele ţări nu se foloseşte gradul Celsius (scara Celsius de

temperatură) ci se foloseşte gradul Fahrenheit, scara Fahrenheit
9
de temperatură, t(0F)= × t(0C)+35. Să se exprime în 0F
5
temperatura de topire a gheţii şi temperatura de fierbere a apei.
3.16 Să se exprime în grade Celsius şi în grade Fahrenheit

temperatura de 173,15 k.
3.17 Să se exprime în grade Celsius şi în kelvin temperatura de 620F.
3.18 Diferenţa de temperatură dintre două corpuri este 500C. Să se

exprime această diferenţă de temperatură în grade Fahrenheit.
3.19 Diferenţa de temperatură dintre două corpuri este de 1350F. Să

se exprime această diferenţă de temperatură în grade Celsius şi în
kelvin.
3.20 Temperatura unui corp este de 1350F. Să se exprime temperatura

corpului în SI, deducând relaţia directă de transformare.
41
Dilatarea
3.21 Cum se definaşte fenomenul de dilatare ?
3.22 Denumirea ”dilatare” se atribuie, în general, fenomenului de

modificare a volumului datorită variaţiei temperaturii,
indiferent dacă acesta creşte sau scade. Pentru cazul în care
volumul se micşorează, ce denumire mai este folosită ?
3.23 Se dilată numai corpurile solide sau se dilată şi corpurile lichide

şi gazoase ?
3.24 De cine depinde dilatarea unei substanţe ?
3.25 De cine depinde variaţia volumului unui corp atunci când

variază temperatura acestuia?
42
3.26 Prin încălzire volumul unui corp creşte. Cum variază densitatea
acestuia ?
3.27 Toate corpurile, indiferent de starea de agregare a substanţei din

care sunt făcute, îşi măresc volumul atunci când se încălzesc şi
îşi micşorează volumul atunci când se răcesc. În ce constă
”anomalia” apei ?
3.28 Cum variază densitatea apei prin răcire de la 40C la 00C ? Dar
prin răcire până la 40C ?
3.29 Turnăm într-un vas trei lichide nemiscibile (care nu se amestecă)

cu densităţi diferite (ex. mercur, apă şi ulei). În ce ordine se
aşează lichidele în vas?
3.30 De ce este importantă ”anomalia” apei pentru fauna şi flora

subacvatică din lacuri şi bălţi ?
3.31 Variaţia lungimii unei bare (Δl) depinde de variaţia temperaturii

(Δt) conform graficului din figura 3.31 (variaţia lungimii este
direct proporţională cu variaţia temperaturii). Să se calculeze
raportul dintre alungirea barei când temperatura acesteia
variază cu 450C şi alungirea barei când temperatura variază cu
150C.
Δl (mm)
2
1,5
1
0,5
43
0
10 20 30 40 Δt (0C)
fig. 3.31
3.32 Lungimea unei bare variază cu temperatura conform graficului

din figura 3.32. Să se calculeze:
a) Raportul dintre alungirea barei când temperatura variază de la
00C la 1000C şi alungirea barei când temperatura variază de la
500C la 1500C.
b) Cu cât la sută creşte lungimea barei când temperatura creşte de
la 00C la 1000C ?
l(mm)
103
102
101
100
0 50 100 150 t(0C)
fig.3.32
3.33 Variaţia volumului unui corp (ΔV) depinde de variaţia

temperaturii (Δt) conform graficului din figura 3.33. Să se
calculeze raportul dintre variaţia volumului când temperatura
variază cu 1500C şi variaţia volumului când temperatura variază
cu 500C.
ΔV (mm3)
44
6
4
2
0
50 100 150 Δt (0C)
fig. 3.33
3.34 Volumul unui corp variază cu temperatura conform graficului
din figura 3.34.
V(cm3)
106
104
102
100
0
50 100 150 t(0C)
fig.3.34
Se cere:
a) Volumul corpului la t0 = 00C
b) Raportul dintre variaţia volumului când temperatura variază de
la 00C la 1000C şi variaţia volumului când temperatura variază
de la 500C la 1500C.
c) cu cât la sută creşte volumul corpului când temperatura acestuia
creşte de la 500C la 1500C.
45
3.35 Două corpuri cu volume egale la 00C şi confencţionate din
substanţe diferite se dilată conform graficului din figura 3.35.
Care dintre corpuri se dilată mai mult pe acelaşi interval de
temperatură ?
V (1)
(2)
V0
0
t(0C)
fig.3.35
3.36 O bară din fier cu lungimea de 1m se dilată cu 0,012 mm când
temperatura sa creşte cu 10C. Să se calculeze cu cât creşte
lungimea unei conducte din fier cu lungimea de 500m, vara, când
temperatura acesteia creşte cu 600C.
3.37 Un corp cu masa de 0,27 kg are densitatea ρ = 2,7 g/cm3 la

temperatura t0 = 00C. Volumul corpului creşte cu 210 mm3 dacă
încălzim corpul la temperatura t1 = 400C. Să se calculeze:
a) cu cât la sută a crescut volumul corpului
b) la ce temperatură densitatea corpului ar deveni ρ2 = 2,695 g/cm3
c) la ce temperatură densitatea corpului ar deveni ρ3 = 2,705 g/cm3
3.38 La temperatura t0=00C un corp are volumul V0. Când

temperatura corpului variază cu Δt1 densitatea acestuia variază
cu Δρ1 iar când temperatura variază cu Δt2 densitatea corpului
variază cu Δρ2. Să se deducă raportul densităţilor în cele două
stări de încălzire (ρ2/ρ1).
3.39 Un corp din fier are masa de 7,8 kg şi densitatea de 7800 kg/m3
la temperatura de 00C. Prin încălzire, corpul s-a dilatat cu 1 cm3.
Să se calculeze variaţia densităţii corpului după încălzire
46
(Olimpiadă, etapa locală, 16.02.1991)
3.40 Un vas gol cântăreşte m1 = 200 g, iar plin cu apă cântăreşte m2

= 450 g. În vasul plin se introduce un corp solid cu masa m =
17,8 g. Cât va cântări vasul în acest caz ştiind că densitatea
corpului ar deveni 8,09 g/cm3 dacă s-ar încălzi corpul până când
volumul său ar creşte cu 10% (ρapă = 1 g/cm3) ?
4.Fenomene electrice şi magnetice
Magneţi. Interacţiuni magnetice
4.1. Prima menţiune despre observarea magnetismului unor roci a

fost făcută de către greci cu peste 500 de ani Î.Cr., în provincia
numită, în Antichitate, Magnesia, din Asia Mica. Cum se
numeşte şi ce conţine acest minereu ?
4.2. Care este proprietatea principală a magnetitei şi cum se

numeşte fenomenul ?
4.3. Ce este un magnet ?
4.4. Care sunt criteriile după care se clasifică magneţii ?
4.5. Cum se clasifică magneţii după modul de obţinere ?
47
4.6. Cum se clasifică magneţii după intervalul de timp cât îşi
păstrează proprietăţile magnetice (de a atrage unele corpuri) ?
4.7. Cum se clasifică magneţii după formă ?
4.8. Cum se numesc cele două zone distincte ale magnetului în care
atracţia se manifestă mai puternic ?
4.9. Pentru un magnet ce este polul nord şi ce este polul sud ?
4.10. Fie un magnet sub formă de bară. Dacă secţionăm (tăiem)

longitudinal magnetul obţinem doi magneţi mai subţiri, care îşi
păstrează fiecare cei doi poli (nord şi sud). Dacă secţionăm
transversal magnetul astfel încât să obţinem două jumătăţi (
părţi egale), o jumătate va fi polul nord iar cealaltă jumătate
va fi polul sud ?
4.11. Când un corp acţionează asupra altui corp cu o forţă numită

acţiune şi celălalt corp acţionează asupra primului corp cu o
forţă egală şi de sens contrar numită reacţiune. Spunem că cele
două corpuri interacţionează.
Cum interacţionează doi magneţi ?
4.12. Cum explicăm faptul că un magnet sub formă de bară (ex. acul
magnetic) se orientează pe direcţia geografică N-S a
Pământului (aproximativ) ?
4.13. Cum explicăm faptul că doi magneţi interacţionează între ei de

la distanţă ?
48
4.14. Dintre două cuie identice, unul este magnetizat? Cum putem
afla care este cuiul magnetizat?
4.15. Ce pol va atrage capătul liber al unui cui din fier care este lipit
cu celălalt capăt de polul nord al unui magnet?
4.16. Capetele libere, a două cuie lipite cu celelalte capete de unul

din polii unui magnet, se resping. De ce?
4.17. Un magnet sub formă de bară se ţine în poziţie orizontală. De

fiecare pol al magnetului se lipeşte cu un capăt câte un cui
suficient de lung. Cele două cuie vor sta verticale sau capetele
libere ale cuielor se vor respinge?
4.18. Carcasa busolei nu se confecţionează din substanţe

feromagnetice, ci se confecţionează din ebonită, mase plastice,
aluminiu, etc.. De ce?
4.19. Ce este câmpul magnetic?
4.20. Cum se poate pune în evidenţă spectrul câmpului magnetic?
49
Circuitul electric. Curentul electric
4.21. Care sunt elementele unui circuit electric?
4.22. Ce este un circuit electric?
4.23. Enumeraţi câţiva consumatori electrici de uz casnic?
4.24. Ce este un circuit electric simplu?
4.25. Ce este un generator electric? Daţi exemple.
4.26. Ce este un circuit electric închis? Dar un circuit electric

deschis?
4.27. Ce se înţelege prin întrerupător (comutator0 deschis? Dar prin

întrerupător închis?
50
4.28. Putem realiza un circuit electric închis (parcurs de curent
electric) fără să folosim un generator?
4.29. Putem să realizăm un circuit electric închis (parcurs de curent

electric) fără să folosim un consumator?
4.30. Când funcţionează un generator în scurt circuit?
4.31. Fie un circuit simplu format din generator (baterie),

conductoare (fire de legătură), întrerupător şi un bec. Cum este
circuitul dacă becul nu luminează? Dar dacă becul este aprins?
4.32. Generatorul electric este caracterizat de mărimea fizică numită

tensiune electrică (măsurată în volţi) şi are două borne: una
pozitivă şi una negativă. Care este sensul convenţional al
curentului electric prin circuit (prin consumator)?
4.33. Din punct de vedere electric, prin ce se deosebesc substanţele

conductoare de substanţele izolatoare?
4.34. În figura 4.34 este reprezentată schema unui circuit electric.

Să se precizeze cum funcţionează becurile (aprins/stins)
pentru:
a)k deschis
b)k închis
B2
B1
fig.4.34 k
+ -
51
E
4.35. În circuitul din figura 4.35, becurile B1, B2 şi B3 sunt aprinse.

Ce se întâmplă dacă unul din becuri se arde?
B1 B2 B3
fig.4.35
+ -
Efecte ale curentului electric
4.36. Ce sunt efectele curentului electric?
4.37. Care sunt efectele curentului electric?
4.38. În ce constă efectul termic al curentului electric?
4.39. În ce constă efectul magnetic al curentului electric?
4.40. Cum depinde efectul termic şi efectul magnetic de sensul

curentului electric?
4.41. Ce este un electromagnet şi ce este miezul electromagnetului?
4.42. Pe ce se bazează aplicaţiile practice ale curentului electric?
4.43. Pe ce efect al curentului electric se bazează funcţionarea

soneriei? Dar funcţionarea aspiratorului?
52
4.44. Pe ce efect al curentului electric se bazează funcţionarea
becului şi a fierului de călcat? Dar maşina de spălat rufe?
4.45. Este afectată indicaţia unei busole, dacă se află în preajma

unui conductor parcurs de curent electric?
4.46. Când este mai pronunţat efectul termic al curentului electric?

Când acelaşi curent electric trece printr-un conductor mai
subţire sau când trece printr-un conductor mai gros?
4.47. Când este mai pronunţat efectul magnetic al curentului

electric? Când acelaşi curent electric trece printr-un conductor
mai subţire sau când trece printr-un conductor mai gros?
4.48. Curentul electric circulă numai prin conductori metalici sau şi

prin lichide şi gaze?
4.49. De ce, în cuptorul cu microunde, se încălzeşte conţinutul unei

farfurii?
4.50. De ce, în cuptorul cu microunde, farfuria nu se încălzeşte?
53
Tensiunea electrică
4.51. Ce este tensiunea electromotoare (E) a unei surse (a unui
generator electric), în ce se măsoară şi cu ce aparat?
4.52. Ce este tensiunea electrică (U) între două puncte ale unui
circuit (la bornele unui consumator)?
4.53. Cum depinde tensiunea electromotoare a unui generator electric

de structura circuitului exterior pe care îl alimentează?
4.54. Ce este tensiunea nominală?
4.55. Când este subtensionat un consumator? Dar supratensionat?
4.56. În natură, totdeauna efectul este datorat unei cauze (cauza

precede efectul). Dintre curentul electric şi tensiunea
electromotoare care este cauză şi care este efect?
4.57. Efectul este proporţional cu cauza. Cum luminează un bec

subtensionat? Dar un bec supratensionat?
54
4.58. Un bec luminează mai slab sau mai tare în funcţie de
tensiunea electrică. Luminozitatea becului este rezultatul
efectului termic ce are drept cauză curentul electric (care este
efect al tensiunii electrice). Care este mărimea fizică ce
caracterizează curentul electric, în ce se măsoară şi cu ce
aparat?
4.59. Ce este intensitatea nominală?
4.60. Să se exprime în volţi tensiunea de 1500 mV şi în miliamperi

intensitatea de 0,12 A.
4.61. Cum sunt grupate becurile în circuitele din figura 4.61?
a) b) c)
fig.4.61
4.62. Cum sunt grupate sursele (generatoarele electrice) în circuitele

din figura 4.61?
4.63. Precizaţi în care din montajele prezentate în figura 4.63

aparatele de măsură nu sunt legate corespunzător.
55
V V
V A A
a) b) c)
fig.4.63
4.64. Ce măsoară voltmetrul în fiecare din montajele reprezentate în

figura 4.64?
k
k
V V V
a) b) c)
4.65. În circuitul din figura 4.65, ce măsoară ampermetrul pentru:

a) k deschis
b) k închis
I1 B1
I2 B2
k
I I3 B3
56
A
fig.4.65 fig.4.66
4.66. Pentru circuitul din figura 4.66 se dă: I = 6A; I1 = 2A; I2 =

1,5A. Să se calculeze I3.
4.67. În montajul din figura 4.67, voltmetrele indică: U = 12V;

U1=4V; U3=5V. Să se calculeze tensiunea indicată de
voltmetrul legat la bornele becului B2.
B1 B2 B3
V1 V2 V3
fig.4.67
4.68. În montajul din figura 4.68 sunt legate cinci becuri identice.
Să se precizeze care ampermetru şi care voltmetru indică o
intensitate, respectiv o tensiune mai mare.
A2
A1
57
V1 V2
fig.4.68
4.69. Să se efectueze următoarele operaţii:

a. 1kA + 1A + 1mA = ?A
b. 1kA + 1A + 1mA = ?mA

a) 1mV + 1V + 1kV = ?kV
b) 1mV + 1V + 1kV = ?V

a) 1kA + 1V + 1mA = ?
b) 1mV + 1A + 1kV = ?
4.72. Fie două becuri identice B1 şi B2. Care bec luminează mai
puternic dacă becului B2 i se aplică o tensiune U2 > U1 ? Prin
care bec intensitatea curentului este mai mare?
4.73. Trei becuri identice, B1, B2, B3, se leagă la bornele unui
generator de tensiune electrică, ca în figura 4.73. Care bec
luminează mai puternic şi de ce?
B1 B2
58
B3
fig.4.73
4.74 Pentru a conecta în acelaşi timp mai multe aparate la reţeaua

electrică se foloseşte un prelungitor cu mai multe prize.
Aparatele conectate astfel sunt grupate în paralel sau în serie?
4.75 In locuinţă avem mai multe prize la care conectăm diferite

aparate electrice de uz casnic. Aparatele astfel conectate sunt
grupate în serie sau în paralel?
4.76 Două becuri care au fiecare tensiunea nominală de 1,5 V sunt

legate în serie la bornele unei baterii cu tensiunea electromotoare
de 1,5 V. Luminează normal cele două becuri?

legate în paralel la bornele unei baterii cu tensiunea
electromotoare de 1,5 V. Luminează normal cele două becuri?

legate în serie la bornele unei baterii cu tensiunea electromotoare
de 4,5 V şi luminează normal. Cât este pierderea de tensiune în
interiorul bateriei (căderea de tensiune pe rezistenţa interioară a
bateriei)?
59
4.79 Două becuri care au fiecare tensiunea nominală de 3 V sunt
legate în paralel la bornele unei baterii cu tensiunea
electromotoare de 4,5 V şi luminează normal. Cât este pierderea
de tensiune în interiorul bateriei (căderea de tensiune pe
rezistenţa interioară a bateriei) ?
4.80 Circuitul electric din figura 4.80 conţine un bec B1 (3,5V; 0,2A),
un bec B2 (2,5V; 0,2A) şi două becuri B (3V; 0,1A).
B B
B1 B2
fig.4.80
Becurile funcţionează normal iar pierderea de tensiune în
interiorul bateriei (căderea de tensiune pe rezistenţa
interioară) este de 3V. Ce valoare are tensiunea
electromotoare a bateriei şi cât este intensitatea curentului
prin baterie?
4.81 O baterie ideală (se neglijează pierderea de tensiune în interior –

rezistenţă internă neglijabilă) are tensiunea electromotoare de
12V şi alimentează un circuit format din cinci becuri: B1 (5V;
0,2A), B2 (5V; 0,2A); B3 (7V; 0,2A); B4 (7V; 0,2A); B5 (12V;
0,3A). Becurile funcţionează normal. Să se deseneze schema
electrică a circuitului şi să se calculeze intensitatea curentului
prin baterie.
60
4.82 Se dă circuitul electric din figura 4.82. Să se precizeze poziţia
comutatoarelor k1 şi k2 pentru ca:
a) să se aprindă toate becurile;
b) să se aprindă numai becurile B1 şi B3;
c) să se aprindă numai becul B3.
k1 B2
B1
B3
k2
fig.4.82
4.83 In circuitul electric din figura 4.83, care becuri se aprind dacă:
a) k1 şi k2 închise
b) k1 închis şi k2 deschis
c) k1 deschis şi k2 închis
d) k1 şi k2 deschise
k1 B3
B2 B4 k2
B1
fig.4.83
61
4.84 La bornele unei baterii ideale (rezistenţa internă este neglijabilă)
cu tensiunea electromotoare de 24V se leagă patru becuri ca în
figura 4.84.
B1 B2
B3 B4
fig.4.84
Cunoscând valorile nominale: B1 (12V; 0,4A) şi B4 (8V; 0,1A) să

se precizeze valorile nominale pentru B2 şi B3 dacă toate becurile
funcţionează normal.
4.85 Şase becuri electrice: B1 (5V; 0,2A), B2 (11V; 0,1A); B3 (4V;

0,1A), B4 (4V; 0,1A), B5 (8V; 0,1A) şi B6 (11V; 0,1A) sunt
conectate ca în figura 4.85 şi alimentate la tensiunea electrică de
24V.
fig 4.85
Să se precizeze pe montajul electric fiecare din becurile B1 – B6
astfel încât toate să funcţioneze normal.
62
Pericole legate de utilizarea
instalaţiilor electrice
4.86 Efectele curentului electric sunt: efectul termic, efectul
magnetic, efectul chimic şi efectul biologic. Ce este efectul
biologic al curentului electric?
4.87 Ce se înţelege prin electrocutare?
4.88 Efectele curentului electric asupra organismului uman sunt

diferite în funcţie de intensitatea curentului. Pentru ce valori ale
intensităţii curentului electric se produc:
a) înţepături uşoare
b) contracţii ale muşchilor mâinii
c) contracţii ale muşchilor toracici
d) modificarea ritmului cardiac
4.89 Când tensiunea electrică este mai mare decât 24V şi corpul uman
face parte dintr-un circuit închis există riscul de electrocutare.
Care sunt cele mai simple norme de protecţie împotriva
electrocutării?
63
4.90 La scoaterea din priză a unui ştecăr, se ţine cu o mână de
capacul izolator al prizei iar cu cealaltă se trage de învelişul
izolator al ştecărului şi nu de firul conductor. De ce?
4.91 Regulamentele pentru construirea locuinţelor interzic instalarea

prizelor în baie, beci şi subsol. De ce?
4.92 De ce electricienii poartă cisme şi mănuşi din cauciuc şi folosesc

instrumente cu mânerul din materiale izolatoare?
4.93 Ce rol au prizele cu pământare?
4.94 Corpul omenesc este conductor sau izolator?
4.95 Dacă atingem simultan două puncte diferite ale unui circuit
electric (parcurs de curent) cu două părţi diferite ale corpului
nostru, există pericolul de electrocutare?
4.96 Prin scurtcircuitarea unui consumator al unui circuit închis,

intensitatea curentului creşte. De ce este periculos un
scurtcircuit într-o instalaţie electrică?
4.97 Cum se previne scurtcircuitul şi cum se preîntâmpină efectele

distrugătoare?
4.98 Siguranţele fuzibile au înscrisă pe ele o anumită intensitate. Ce

reprezintă această valoare?
64
4.99 Când se arde o siguranţă fuzibilă în tabloul electric sau la un
aparat electric (radiou, televizor, etc.) aceasta poate fi ”reparată”
folosind un fir metalic foarte subţire (”liţă”)?
4.100 Incendiul produs într-o instalaţie electrică (ca urmare a unui

scurtcircuit) nu se stinge cu apă. De ce?
5.Fenomene optice
Surse de lumină
5.1. Ce sunt sursele de lumină?
5.2. Ce sunt corpurile luminate?
5.3. Luna este o sursă de lumină?
5.4. Corpurile luminate împrăştie în jurul lor toată lumina primită

de la sursele de lumină?
5.5. Cum explicăm faptul că vedem o sursă de lumină?
5.6. Care este criteriul după care se clasifică sursele de lumină şi

cum se clasifică?
5.7. Ce sunt sursele artificiale de lumină? Dar sursele naturale de

lumină?
65
5.8. Luceafărul este o sursă naturală de lumină?
5.9. Ce este o sursă punctiformă de lumină?
5.10. Există surse punctiforme de lumină?
5.11. Fie succesiunea de corpuri: Luna, Soarele, Luceafărul,

planetele, stelele, sateliţii, licuricii, lumânarea, becul, tubul
fluorescent. Care sunt surse de lumină şi care sunt corpuri
luminate?
5.12. Să se identifice sursele naturale şi sursele artificiale de lumină

din următoarea înşiruire: Soarele, Luna, becul electric, flacăra,
fulgerul, Pământul (pentru cosmonauţi), laserul, stelele,
planetele, sateliţii, licuricii, farurile unei maşini, fereastra unei
camere privită de afară noaptea, dacă becul este aprins.
5.13. Să se enumere mai multe moduri de obţinere artificială a

luminii şi să se exemplifice.
5.14. Când, corpurile luminate pot fi considerate surse de lumină?
66
Propagarea luminii
5.15. Ce este fenomenul de propagare a luminii?
5.16 Lumina se propagă prin vid (spaţiu lipsit de substanţă). Se

propagă lumina prin toate substanţele (corpurile, mediile)?
5.17 Cum se clasifică corpurile din punctul de vedere al trecerii

(propagării) luminii prin ele?
5.18 Ce sunt corpurile (mediile) transparente?
5.19 Ce sunt corpurile (mediile) translucide?
5.20 Ce sunt corpurile (mediile) opace?
5.21 Daţi exemple de corpuri tarnsparente, corpuri translucide şi

corpuri opace.
5.22 Vidul este transparent pentru orice distanţă. Este valabilă

afirmaţia şi pentru mediile (corpurile) transparente?
67
5.23 Cum se explică faptul că un observator vede un corp luminat?
De ce observatorul nu vede corpul luminat aflat ”după colţ”?
5.24 Raza de lumina poate fi considerata ca fiind un fascicul de

lumină foarte îngust. Cum se defineşte raza de lumină şi cum se
defineşte fasciculul de lumină?
5.25 Cum se clasifică fasciculele de lumină şi cum se defineşte fiecare

tip de fascicul?
5.26 Ca o consecinţă a propagării rectilinii a luminii, în spatele unui

corp opac luminat se formează umbră şi penumbră. Ce este
umbra? Dar penumbra?
5.27 Un corp opac este luminat de o sursă punctiformă de lumină. În

spatele corpului se formează umbră şi penumbră, numai umbră
sau numai penumbră?
5.28 Un corp opac este luminat de o sursă reală de lumină

(nepunctiformă, cu o oarecare întindere spaţială). În spatele
corpului se formează umbră şi penumbră, numai umbră sau
numai penumbră?
5.29 Fenomenul de formare a umbrei şi penumbrei este cauza

producerii eclipselor. Ce este eclipsa de Soare (totală şi parţială)?
5.30 Cauza producerii eclipselor este fenomenul de formare a umbrei şi

penumbrei. Ce este eclipsa de Lună?
5.31 Lumina se propagă în vid (aproximativ şi în aer) cu viteza de

300.000 km/s. Distanţa dintre Pământ şi Soare este de 150
68
milioane kilometri. În cât timp vine lumina de la Soare la
Pământ?
5.32 De la cea mai apropiată stea din afara Sistemului nostru Solar,
lumina vine în 4,3 ani. La ce distanţă se află aceasta? (Se va
considera 1an = 365,25 zile)
5.33 Distanţa dintre Pământ şi Lună este de 60 ori mai mare decât
raza Pământului. (R = 6370km). Să se calculeze în cât timp
ajunge lumina de la Lună la Pământ.
5.34 Distanţa de la Pământ la Soare este 150 milioane kilometri iar
distanţa de la planeta Marte la Soare este 225 milioane
kilometri. Cât timp durează propagarea luminii (sau a unui
semnal radio) de la Marte la Pământ dacă distanţa dintre
acestea este cea maximă? Dar dacă distanţa dintre cele două
planete este minimă?
5.35 Distanţa parcursă de lumină într-un an se numeşte an-lumină.

Câţi kilometri reprezintă distanţa de 1 an-lumină?
69
Reflexia luminii
5.36 Reflexia luminii este un fenomen fizic sau o mărime fizică?
5.37 Ce este reflexia luminii?
5.38 Ce este fasciculul incident?
5.39 Ce este fasciculul reflectat?
5.40 Ce este raza incidentă?
5.41 Ce este raza reflectată?
5.42 Cum se numeşte punctul în care raza de lumină incidentă

întâlneşte suprafaţa de separare dintre două medii şi ce este
normala?
5.43 Ce este unghiul de incidenţă? Dar unghiul de reflexie?
5.44 Să se enunţe prima lege a reflexiei luminii.
5.45 Să se enunţe legea a doua a reflexiei luminii.
70
5.46 Un fascicul paralel de lumină se reflectă pe suprafaţa de
separare dintre două medii. Fasciculul reflectat este totdeauna
paralel?
5.47 Ce este reflexia difuză?
5.48 De ce ne ”bronzăm” mai bine într-o barcă ce pluteşte pe valurile

mării decât pe plajă?
5.49 Un fascicul de lumină se poate reflecta de mai multe ori?
5.50 Se reflectă lumina la trecerea din sticlă în aer (pe suprafaţa de

separare dintre sticlă şi aer)?
71
Oglinzi plane
5.51 Ce este o oglindă şi cum se obţine?
5.52 Cum se clasifică oglinzile?
5.53 Cum se clasifică oglinzile sferice?
5.54 În oglinzi se obţin imagini ale obiectelor. Care sunt

caracteristicile imaginii unui obiect real aflat în faţa unei oglinzi
plane?
5.55 Într-o oglindă plană se poate obţine o imagine reală (care să

poată fi proiectată pe un ecran)?
5.56 O rază de lumină cade pe suprafaţa unei oglinzi plane astfel

încât raza reflectată este perpendiculară pe raza incidentă. Ce
valoare are unghiul de incidenţă? Plasează două oglinzi plane
astfel încât o rază de lumină să urmeze parcursul din figura
5.56.
fig.5.56
72
5.57 Un observator se află în faţa unei oglinzi plane la distanţa de
1m de aceasta. Cu cât creşte distanţa dintre observator şi
imaginea sa în oglindă dacă observatorul se depărtează de
oglindă cu 50 cm?
5.58 Un observator se află iniţial la distanţa de 40 m de o oglindă

plană verticală şi aleargă spre oglindă cu viteza de 4 m/s. Se
cere:
a)după cât timp distanţa dintre observator şi imaginea sa în
oglindă devine 40 m;
b) cu ce viteză se apropie observatorul de imaginea sa în oglindă;
c) în ce condiţii ajunge observatorul la oglindă înaintea imaginii.
5.59 Un elev se află iniţial lângă un perete pe care se află o oglindă

plană. Elevul se depărtează de perete cu viteza de 4 m/s pe o
direcţie care face un unghi de 600 cu normala la perete. Să se
calculeze distanţa dintre elev şi oglindă şi distanţa dintre elev şi
imaginea sa în oglindă după 20 s de mişcare.
5.60 Un observator se priveşte într-o oglindă plană dreptunghiulară,

aşezată pe un perete vertical. Înălţimea observatorului este de
1,8 m iar ochii sunt la 0,1 m de vârful capului. La ce înălţime de
podea trebuie aşezată latura inferioară a oglinzii şi ce înălţime
minimă trebuie să aibă oglinda pentru ca observatorul să se vadă
în întregime în oglindă?
73
PARTEA A II-A. CLASA A VII-A
7. Forţa-mărime vectorială
8. Echilibrul mecanic
9. Lucrul mecanic şi energia

mecanică
74
10. Fenomene termice
Refracţia luminii
6.1 O rază de lumină se propagă perpendicular spre suprafaţa de

separare dintre două medii (transparente din punct de vedere
optic). La întâlnirea suprafeţei de separare dintre cele două medii
raza de lumină suferă:
a)numai reflexie
b)numai refracţie
c)reflexie şi refracţie
6.2 O rază de lumină se propagă spre suprafaţa de separare dintre

două medii (transparente din punct de vedere optic), sub un
unghi de 300 faţă de normala la suprafaţa de separare în punctul
de incidenţă. În punctul de incidenţă raza de lumină suferă:
a)numai reflexie
b)numai refracţie
c)reflexie şi refracţie
Unghiul limită este 520.
6.3 O rază de lumină se propagă perpendicular spre suprafaţa de

separare dintre două medii optic transparente. Pe ce direcţie şi în
ce sens se propagă raza refractată? Dar raza reflectată? Cum
depind răspunsurile de natura celor două medii?
75
6.4 O rază de lumină se propagă spre suprafaţa de separare dintre
două medii optic transparente. Unghiul de incidenţă este de 300,
mai mic decât unghiul limită. Pe ce direcţie şi în ce sens se
propagă raza refractată? Dar raza reflectată? Cum depind
răspunsurile de natura celor două medii?
6.5 Indicele de refracţie al unui mediu optic transparent (n) se

defineşte ca fiind raportul dintre viteza cu care se propagă
lumina în vid şi viteza cu care se propagă în acel mediu (se
numeşte indicele absolut de refracţie al acelui mediu). Să se
calculeze indicele absolut de refracţie al vidului.
6.6 Lumina se propagă prin sticlă cu viteza 200000 km/s. Să se

calculeze indicele absolut de refracţie al sticlei.
4
6.7 Indicele absolut de refracţie al apei este n = . Să se calculeze
3
viteza cu care se propagă lumina prin apă.
6.8 Lumina se propagă prin aer cu o viteză aproximativ egală cu cea

cu care se propagă prin vid. Cât se aproximează ca fiind indicele
absolut de refracţie al aerului?
6.9 Indicele relativ de refracţie se defineşte ca fiind raportul

indicilor absoluţi de refracţie ai celor două medii (n21 = n2/n1 =
n). Ce relaţie este între indicele relativ de refracţie al mediului al
doilea faţă de primul mediu şi vitezele cu care se propagă lumina
în cele două medii?
76
6.10 Să se deducă relaţia dintre indicele absolut de refracţie al unui
mediu şi indicele relativ de refracţie al acelui mediu faţă de aer.
6.11 Lumina se propagă prin apă cu viteza de 225000 km/s şi prin

sticlă cu viteza de 200000 km/s. Să se calculeze indicele relativ
de refracţie al sticlei faţă de apă şi indicele relativ de refracţie al
apei faţă de sticlă.
6.12 Legea a II-a a refracţiei ne spune că: ”raportul dintre sinusul

unghiului de incidenţă şi sinusul unghiului de refracţie este o
constantă, ce caracterizează cele două medii parcurse de raza de
lumină, egală cu indicele relativ de refracţie al mediului al doilea
faţă de primul:
sin i n2
= = n21 ”.
sin r n1
La trecerea razei de lumină din aer în sticlă, aceasta se apropie
sau se îndepărtează de normală? Dar la trecerea razei din sticlă
în aer?
6.13 O rază de lumină trece din aer într-un mediu al cărui indice de
refracţie este: n= 3 . Să se calculeze unghiul de refracţie dacă
1
unghiul de incidenţă este i=600. (sin 300= ;
2
2 3
sin 450= ; sin600= ).
2 2
6.14 O rază de lumină trece dintr-un mediu cu indicele de refracţie

n= 3 în aer. Să se calculeze unghiul de incidenţă dacă unghiul
de refracţie este 600.
77
1 2 3
( sin 30o = ;sin 45o = ;sin 60o = ).
2 2 2
6.15 O rază de lumină cade pe o lamă de sticlă cu feţele plan-paralele

sub unghi de incidenţă i ≠ 0o . Sub ce unghi (numit unghi de
emergenţă) iese raza de lumină din lamă?
6.16 O rază de lumină trece din aer într-un mediu cu indicele de

refracţie n = 2 sub un unghi de incidenţă i=450. Să se
calculeze unghiul dintre raza refractată şi raza reflectată.
6.17 O rază de lumină trece dintr-un mediu în alt mediu (optic

transparente) sub un unghi de incidenţă i=300. Unghiul dintre
raza refractată şi raza reflectată este =1050. Să se calculeze
indicele relativ de refracţie al mediului al doilea faţă de primul.
6.18 Pe fundul unui vas cu apă se află o oglindă plană. Pe suprafaţa

apei din vas cade o rază de lumină care se refractă la trecerea din
aer în apă, se reflectă pe oglinda plană şi se refractă la trecerea
din apă în aer astfel că la ieşirea în aer face un unghi de 150 cu
normala. Să se calculeze unghiul de incidenţă sub care raza de
lumină a intrat în apă.
6.19 O rază de lumină cade pe suprafaţa de separare dintre două
3
medii optic transparente cu indicii de refracţie n1 = şi n2.
2
Raza refractată este perpendiculară pe raza reflectată, iar
unghiul de refracţie este r=300. Să se calculeze indicele de
refracţie al mediului al doilea.
78
6.20 O prismă are pentru o secţiune dreaptă ABC, unghiurile
Α
ˆ = 90o şiBˆ = 75o . În planul acestei secţiuni drepte, o rază de
lumină cade pe faţa AB sub unghiul de incidenţă i. Să se
găsească relaţia dintre indicele de refracţie al prismei şi unghiul
de incidenţă dacă raza refractată face un unghi de 450 cu faţa
BC.
Reflexia totală
6.21 Când se poate produce reflexie totală: când raza de lumină trece
din aer în sticlă, când raza de lumină trece din sticlă în aer sau
în ambele cazuri?
6.22 O rază de lumină cade pe suprafaţa de separare a două medii

optic transparente sub un unghi de incidenţă de 300 iar raza
reflectată face un unghi de 600 cu raza refractată. Să se
calculeze unghiul limită (unghiul minim de incidenţăpentru care
raza de lumină nu mai trece în mediul al doilea).
6.23 O rază de lumină cade pe suprafaţa de separare dintre două

medii optic transparente sub un unghi de incidenţă de 450 iar
raza reflectată face un unghi de 450 cu raza refractată. Să se
calculeze indicele relativ de refracţie al mediului al doilea faţă de
primul (n21).
6.24 O rază de lumină cade pe suprafaţa de separare dintre un lichid

şi aer, venind din lichid sub unghiul de incidenţă i=600. Raza
reflectată face un unghi =300 cu raza refractată. Să se
calculeze indicele absolut de refracţie (n1) al lichidului.
79
6.25 Fie un jet subţire de apă (la o fântână arteziană) iluminat la
partea inferioară, în lungul acestuia. Lumina pătrunde în jetul
de apă sub un unghi de incidenţă mai mare decât unghiul limită.
Se produce reflexia totală şi lumina nu poate ieşi în aer.
Fenomenul se repetă şi, astfel, lumina urmează jetul, indiferent
de forma acestuia. Se constată acelaşi fenomen dacă jetul de apa
nu este în aer, ci într-un tub subţire dintr-un bloc masiv din
sticlă? ( naer = 1; n apă = 1,33; nsticlă = 1,5 )
6.26 Lumina poate fi ”prinsă în capcană” în fire subţiri de sticlă,

numite fibre optice. În ce constă acest fenomen?
6.27 Indicele de refracţie al aerului se aproximează ca având valoarea

1. În realitate naer>1 (dar apropiat de 1) şi variază în funcţie de
compoziţie, umiditate, densitate, temperatură. Cum se explică
fenomenul numit ”mirajul optic”?
6.28 Unghiul limită al sticlei faţă de aer este 420. O rază de lumină
cade perpendicular pe faţa AB a unei prisme din sticlă aflată în
aer. Pentru prismă se cunosc: unghiul B =600 şi unghiul C=900.
Să se calculeze dacă raza de lumină se va refracta sau se va
reflecta total dacă ajunge pe faţa AC, respectiv pe faţa BC a
prismei.
6.29 Unghiul limită al sticlei faţă de aer este 420 iar unghiul limită al
apei faţă de aer este 490. Ştiind că naer=1; nsticlă=1,5 şi napă=1,33
să se calculeze sin 420 = ? şi sin 490 = ?
6.30 De ce Soarele se vede răsărind înainte de a fi la linia

orizontului? Unde se află Soarele când îl vedem că apune? (în
80
condiţii de ”cer senin”). Pot fi puse, aceste fenomene, pe seama
reflexiei totale?
6.31 Ce este o lentilă şi care sunt elementele şi mărimile caracteristice

acesteia?
6.32 Să se calculeze convergenţa unei lentile convergente a cărei

distanţă focală este 25 cm.
6.33 Să se calculeze convergenţa unei lentile divergente a cărei

distanţă focală este 50 cm.
6.34 Să se calculeze, în centimetri, distanţa focală a unei lentile

convergente cu convergenţa de 2 dioptrii.
6.35 Să se calculeze, în centimetri, distanţa focală a unei lentile

divergente de 4 dioptrii.
6.36 În urma refracţiei prin lentilă, razele unui fascicul paralel cu

axa optică principală converg într-un punct de pe axă aflat la 6
cm de lentilă. Să se calculeze distanţa focală a lentilei.
6.37 În urma refracţiei printr-o lentilă, razele unui fascicul paralel cu

axa optică principală se constituie într-un fascicul divergent.
Prelungirile acestor raze se intersectează, într-un punct situat pe
axa optică principală, la 15 cm de lentilă. Să se calculeze
distanţa focală a lentilei.
6.38 În ce condiţii imaginea unui obiect (real) printr-o lentilă

convergentă este virtuală?
81
6.39 În ce condiţii obţinem o imagine reală printr-o lentilă
divergentă?
6.40 O lentilă convergentă are convergenţa de 5 dioptrii. La ce

distanţă de lentilă se află obiectul a cărui imagine reală se află
la 40 cm de lentilă?
6.41 O lentilă convergentă are convergenţa de 5 dioptrii. La ce

distanţă de lentilă se află obiectul a cărui imagine virtuală se
află la 40 cm de lentilă?
6.42 Un obiect luminos se află la 40 cm de o lentilă divergentă iar

imaginea sa virtuală se formează la 20 cm de lentilă. Să se
calculeze convergenţa lentilei.
6.43 Să se calculeze distanţa dintre un obiect şi imaginea sa reală

într-o lentilă convergentă, formată la dublul distanţei focale
faţă de lentilă.
6.44 La ce distanţă de o lentilă convergentă, a cărei distanţă focală

este 20 cm, trebuie aşezat un obiect pentru a obţine o imagine
reală de 4 ori mai mare decât obiectul şi la ce distanţă de lentilă
se formează?

reală de 4 ori mai mică decât obiectul şi la ce distanţă de lentilă
se formează?

82
virtuală de 4 ori mai mare decât obiectul şi la ce distanţă de
lentilă se formează?
6.47 La ce distanţă de o lentilă divergentă, a cărei distanţă focală

este 30 cm, trebuie aşezat un obiect pentru a obţine o imagine de
4 ori mai mică decât obiectul şi la ce distanţă de obiect se
formează imaginea?
6.48 O lentilă convergentă dă o imagine reală, înaltă de 20 cm, pentru

un obiect înalt de 5 cm. Dacă obiectul se îndepărtează de lentilă
cu 5 cm, înălţimea imaginii devine 10 cm. Să se calculeze
distanţa focală a lentilei şi convergenţa acesteia.
6.49 Două lentile convergente identice (cu distanţa focală de 15 cm

fiecare) sunt aşezate coaxial ( aceeaşi axă optică principală).
Distanţa dintre imaginea reală a primei lentile în lentila a doua
şi imaginea reală a celei de-a doua lentile în prima lentilă este
dublul distanţei dintre cele două lentile. Să se afle distanţa
dintre lentile.
6.50 Două lentile convergente cu convergenţele C1=4 dioptrii şi C2=5

dioptrii se aşează coaxial, distanţate la 45 cm una de cealaltă.
Un obiect înalt de 10 cm se aşează în faţa primei lentile. Să se
afle înălţimea imaginii finale, după refracţia luminii prin cele
două lentile.
83
Ochiul. Ochelarii. Lupa
6.51 Să se calculeze convergenţa unui sistem optic format din două
lentile convergente acolate (alipite) cu distanţele focale de 20 cm
şi respectiv 25 cm.
6.52 Să se calculeze convergenţa unui sistem optic format din două

lentile acolate (alipite) una fiind convergentă cu distanţa focală
de 20 cm iar cealaltă fiind divergentă cu distanţa focală de 25
cm.
6.53 Prin alipirea a două lentile convergente se obţine un sistem optic

convergent ce se comportă ca o lentilă a cărei distanţă focală este
mai mică sau mai mare decât o avea fiecare dintre cele două
lentile?
6.54 Dacă la o lentilă convergentă se alipeşte o lentilă tot

convergentă, distanţa focală a sistemului optic obţinut creşte
sau scade?
6.55 Dacă la o lentilă convergentă se alipeşte o lentilă divergentă,

distanţa focală a sistemului optic obţinut creşte sau scade?
6.56 Ce elemente asemănătoare identificăm la un ochi şi un aparat

fotografic clasic?
84
6.57 De ce se folosesc lentile divergente pentru a corecta miopia?
6.58 De ce se folosesc lentile convergente pentru a corecta

hipermetropia?
6.59 Un ochi normal vede clar obiecte aflate la distanţe diferite

datorită capacităţii de acomodare a cristalinului (cristalinul îşi
modifică curbura şi implicit distanţa focală astfel încât imaginea
obiectului se formează pe retină). Ce este prezbitismul?
6.60 Pentru un ochi normal, distanţa optimă la care se citeşte o carte

este de aproximativ 25 cm. Dacă simţim nevoia să apropiem
cartea mai mult avem miopie sau hipermetropie? Dar dacă
simţim nevoia să îndepărtăm cartea?
6.61 Prezbitismul se corectează cu lentile convergente. O persoană cu

acest defect de vedere trebuie să folosească două perechi de
ochelari (pentru ”distanţă” şi pentru ”citit”). Care ochelari au
lentilele cu distanţa focală mai mică (convergenţa mai mare)?
6.62 Un miop nu vede clar obiectele mai îndepărtate de 50 cm faţă de

ochi. Ce fel de ochelari trebuie să poarte şi ce convergenţă
trebuie să aibă lentilele pentru a vedea şi obiecte îndepărtate?
6.63 Un hipermetrop nu vede clar obiectele mai apropiate de 120 cm

faţă de ochi. Ce fel de ochelari trebuie să poarte şi ce convergenţă
trebuie să aibă lentilele pentru a putea citi la 30 cm de ochi?
6.64 Ce este lupa şi pentru ce se foloseşte?
85
6.65 De câte ori măreşte o lupă cu convergenţa de 20 dioptrii, pentru
un ochi normal?
Dispersia luminii
6.66 Să se definească prisma optică şi să se deseneze mersul unei raze

de lumină (paralelă, la incidenţă, cu baza prismei) prin prismă,
când prisma se află în aer şi cînd prisma este scufundată într-un
lichid transparent cu indicele de refracţie mai mare decât indicele
de refracţie al prismei.
6.67 Se poate confunda, în unele situaţii, fenomenul de dispersie a

luminii cu fenomenul de refracţie? Să se justifice răspunsul.
6.68 De ce diferă unghiul de refracţie pentru fasciculele de culori

diferite, pentru acelaşi unghi de incidenţă?
6.69 La ieşirea dintr-o prismă optică, situată în aer, lumina roşie este
deviată cel mai puţin iar lumina violetă este deviată cel mai
mult. În ce raport sunt vitezele de propagare ale celor două
radiaţii prin prismă? Să se generalizeze pentru tot spectrul
ROGVAIV.
6.70 Ce este curcubeul şi în ce poziţie trebuie să stea observatorul faţă

de Soare pentru a observa acest fenomen?
86
6.71 Trecând printr-o lentilă convergentă, razele unui fascicul paralel
se intersectează într-un punct numit focar. Coincide focarul
lentilei pentru radiaţia roşie cu focarul lentilei pentru culoarea
violetă?
6.72 Conturul unei imagini obţinută pe un ecran, folosind o singură

lentilă, este colorat. De ce?
6.73 Cum explicăm faptul că vedem un corp de culoare roşie când îl

privim în lumină albă? Dar un corp alb sau negru?
6.74 În pasta din care se obţine hârtia albă se adaugă colorant violet
în cantitate corespunzătoare. De ce?
6.75 De ce vara, în plină caniculă, geamurile unei clădiri nu se

încălzesc în timp ce tâmplăria şi zidurile se încălzesc?
87
Surse sonore. Percepţia şi propagarea sunetelor
6.76 Care este fenomenul fizic ce stă la baza producerii sunetelor şi

cum se numesc corpurile care produc sunete?
6.77 Ce este vibraţia şi care sunt mărimile fizice caracteristice unei

vibraţii?
6.78 O lamă de oţel vibrează, efectuând 200 de vibraţii în 10 secunde.

Să se calculeze în cât timp se efectuează o vibraţie completă
(perioada de vibraţie) şi numărul de vibraţii complete efectuate
în unitatea de timp (frecvenţa de vibraţie).
6.79 O coardă vibrează cu frecvenţa de 10 Hz. Să se calculeze

perioada vibraţiei?
6.80 Perioada vibraţiei unei surse sonore este 0,05s. Să se calculeze

numărul de vibraţii efectuate în 3 minute şi 20 secunde.
6.81 Frecvenţa vibraţiilor unei surse sonore este de 20Hz.. Să se

calculeze numărul de vibraţii efectuate în 2,5 minute.
6.82 Ce este sunetul (unda sonoră)?

88
6.83 Lumina se propagă în vid cu viteza de aproximativ 300.000
km/s. Cu ce viteză se propagă sunetul în vid?
6.84 Sunetul se propagă prin aer cu o viteză de 330-340 m/s. Ce sunt

avioanele supersonice?
6.85 De ce vedem întâi fulgerul şi mai târziu auzim tunetul?
6.86 O sursă sonoră vibrează cu frecvenţa de 20Hz, iar sunetul se

propagă cu viteza de 5000m/s (în oţel). Să se calculeze distanţa
parcursă de sunet în timp de o perioadă (lungimea de undă λ).
6.87 Suntem lângă calea ferată şi nu auzim că vine trenul. Dacă

punem urechea pe şina de cale ferată auzim zgomotul trenului.
Cum explicăm?
6.88 Reflexia şi refracţia sunt fenomene ce caracterizează atât

lumina (undele luminoase) cât şi sunetul (undele sonore). Cărui
fenomen se datorează ecoul?
6.89 Un semnal luminos persistă pe retina ochiului 0,04s. Două

semnale luminoase se văd distinct dacă se produc la un interval
de timp mai mare de 0,04s. Două semnale sonore se aud distinct
dacă se produc la un interval de timp mai mare de 0,1s. Să se
calculeze distanţa minimă dintre observator şi un obstacol
pentru ca observatorul să audă ecoul.
6.90 Viteza cu care se propagă sunetul prin apă este de aproximativ

1500m/s. Ce adâncime are un lac dacă ecoul pe fundul lacului al
89
unui semnal sonor scurt produs la suprafaţă este auzit după
0,5s?
6.91 Propagarea luminii pe distanţe mici se face practic instantaneu.

Un observator aude tunetul după 5s de la observarea fulgerului.
Să se calculeze la ce distanţă s-a produs fulgerul.
6.92 Un observator este scufundat în apă, aude un zgomot, scoate

instantaneu capul din apă şi aude acelaşi zgomot după 1,16s. La
ce distanţă, pe suprafaţa lacului, s-a produs zgomotul (explozia
unei bombe aruncată în apă)?
6.93 De ce un observator aflat sub apă nu aude ce i se strigă de pe

mal?
6.94 Un motociclist se deplasează cu viteză constantă spre un zid,

perpendicular pe acesta. La un moment dat clacsonează şi aude
sunetul reflectat după ce mai parcurge 1/9 din distanţa ce a
existat între el şi zid în momentul în care a clacsonat. Să se
calculeze viteza motociclistului ştiind că sunetul se propagă cu
viteza de 340m/s.
6.95 Doi elevi, A şi B, se află în unghiul format de zidurile

perpendiculare PM şi PN ca în figura 6.95. Elevul A se află la
distanţa x de PM şi la distanţa 2x de PN, iar elevul B se află la
distanţa 2x de PM şi la distanţa x de PN. La un moment dat, A
scoate un strigăt puternic, pe care B îl aude de trei ori: prima
oară la momentul t1, a doua oară la momentul t2 şi a treia oară
la momentul t3. Două sunete pot fi percepute distinct dacă se
90
succed la un interval de timp mai mare decât t0 = 0,1s, viteza
sunetului în aer are valoarea c = 340m/s.
a) denumiţi şi explicaţi fenomenul;
t 2 t3
b) calculaţi şi ;
t1 t1
c) calculaţi valoarea minimă a lui x pentru ca fenomenul să fie
posibil.
(Olimpiadă, etapa pe localitate, 20.01. 1996)
M P
x x
x
fig.6.95 A
B N
6.96 Doi observatori A şi B, se află, faţă de un perete plan vertical,

în poziţiile indicate de figura 6.96. Dacă în punctul A se
produce un sunet cu o durată foarte scurtă, fiecare dintre cei doi
observatori va recepţiona atât sunetul direct cât şi ecoul. Care
dintre cei doi observatori va recepţiona ecoul mai târziu?
Discuţie. Se va considera că AB = A0.
0 A B
fig 6.96
91
6.97 Un observator priveşte de la distanţă mare spre un om care taie

lemne cu toporul şi constată, cu surprindere, că aude de fiecare
dată zgomotul unei lovituri abia în momentul observării vizuale
a loviturii următoare. Să se determine distanţa dintre cei doi
oameni, dacă, din constatare vizuală, observatorul înregistrează
că loviturile se succed la intervale egale de timp Δt = 3s, ştiind că
viteza sunetului în aer este V ≅ 340m/s, iar viteza luminii în aer
este foarte mare (c = 300.000km/s).
6.98 Un avion aflat în zbor orizontal, rectiliniu şi uniform, la

înălţimea de 2km, având viteza egală cu viteza sunetului în aer
(340m/s) este văzut de un observator atunci când acesta este pe
aceeaşi verticală cu avionul. La ce distanţă de observator se află
avionul atunci când observatorul recepţionează zgomotul produs
de motoarele avionului în poziţia în care a fost observat?
6.99 Sonarul este un dispozitiv pentru măsurarea adâncimii mărilor

bazat pe reflexia sunetului. Un sonar se află într-un elicopter la
înălţimea h1 = 170m de suprafaţa mării. Din elicopter se emite
un semnal sonor care este recpţionat de sonar după 1,4s de la
emisie. Să se calculeze adâncimea apei sub elicopter ştiind că
viteza sunetului în aer este v1 = 340m/s şi în apă v2 = 1500m/s.
6.100. Un tren trece cu viteza v = 20m/s paralel cu un zid lung care

se află la o distanţă necunoscută x. Un călător din tren
92
descarcă o armă şi după trei secunde aude ecoul. Dându-se
viteza sunetului în aer c = 340m/s, să se determine distanţa x.
(Şcoala politehnică, Bucureşti, 1945)
7.Forţa – mărime vectorială
Mărimi scalare. Mărimi vectoriale
7.1 Ce sunt mărimile scalare? Daţi trei exemple de mărimi scalare.
7.2 Ce sunt mărimile vectoriale? Daţi trei exemple de mărimi

vectoriale.
7.3 Care sunt elementele caracteristice unui vector (unei mărimi

vectoriale)?
7.4 Ce sunt vectorii paraleli? Dar vectorii concurenţi?
7.5 Ce sunt vectorii alunecători?
7.6 Cum se compun doi vectori?
7.7 Cum se compun trei sau mai mulţi vectori?
93
7.8 Se poate folosi regula poligonului pentru a compune doi
vectori? Dar regula paralelogramului pentru a compune trei
sau mai mulţi vectori?
7.9 Doi vectori coliniari şi de acelaşi sens au modulele de trei

unităţi şi respectiv patru unităţi. Să se calculeze modulul
vectorului rezultant. Dar dacă cei doi vectori sunt coliniari şi
de sens contrar?
7.10 Doi vectori alunecători, ale căror drepte suport sunt

perpendiculare, au modulele de trei unităţi şi respectiv patru
unităţi. Să se calculeze modulul vectorului rezultant.
7.11 Prin compunerea a trei vectori coliniari se obţine un vector

rezultant orientat în sensul primului vector, cu modulul de
ur uur
cinci unităţi. Dacă V1 = 7 unităţi şi V2 = 4 unităţi să se
uur uur ur
calculeze V3 dacă V2 este orientat în sens contrar faţă de V1 .
7.12 Vectorii coplanari sunt vectorii ale căror drepte suport se află
în acelaşi plan. În ce condiţii rezultatul compunerii a trei
vectori coplanari este zero?
7.13 Rezultatul compunerii a trei vectori coplanari este zero. Dacă

doi vectori au dreptele suport perpendiculare între ele şi
modulele de 4 unităţi şi respectiv trei unităţi să se calculeze
modulul celui de-al treilea vector.
7.14 Un automobil se deplasează 8 km spre Est, apoi 4 km spre

Sud, apoi 3 km spre Vest. Să se calculeze modulul vectorului
deplasare.
94
7.15 La un taximetru plătim proporţional cu drumul parcurs sau
proporţional cu modulul vectorului deplasare?
Efectul static şi dinamic al forţei

ur
7.16 Forţa ( F ) este mărimea fizică ce măsoară interacţiunea dintre
corpuri. Ce este interacţiunea?
7.17 Deformarea plastică sau elastică a corpurilor este efectul static

al forţelor. Forţa elastică dintr-un resort deformat este forţă
deformatoare?
7.18 Modificarea stării de mişcare a corpurilor (modificarea direcţiei

de mişcare sau a mărimii vitezei) este efectul dinamic al
forţelor. În natură există interacţiuni prin care se produc
simultan efecte statice şi efecte dinamice?
7.19 În figura 7.19 sunt reprezentate două resorturi deformate,

unul prin alungire iar celălalt prin comprimare şi forţele
elastice corespunzătoare. Care dintre cele două resorturi este
alungit?
95
a) b)
fig 7.19
7.20 Un resort are constanta elastică 50 N/m. Care este valoarea

numerică a forţei care întinde resortul cu 4 cm şi care este
valoarea numerică a forţei elastice care apare în resortul
alungit?
7.21 Un corp cu masa de 10 kg se aşează pe două resorturi identice

cu constanta elastică 1000 N/m ca în figura 7.21. Să se
calculeze cu câţi centimetri se comprimă fiecare resort (g = 10
N/m).
fig.7.21
7.22 Să se calculeze constanta elastică echivalentă pentru sistemul

format din două resorturi identice cu constanta elastică 1000
N/m dispuse ca în figura 7.21.
96
7.23 Două resorturi cu constantele elastice 400 N/m şi respectiv
600 N/m sunt legate ca în figura 7.23. Corpul suspendat are
masa de 5 kg. Să se calculeze cu câţi centimetri se alungeşte
fiecare resort (g = 10 N/kg).
fig.7.23
7.24 Să se calculeze constanta elastică echivalentă pentru sistemul

format din două resorturi cu constantele elastice 400 N/m şi
respectiv 620 N/m dispuse ca în figura 7.23.
7.25 Se dau sistemele din figura 7.25. Ridicând capătul A, pe

verticală, cu viteza constantă v=0,5 cm/s, după cât timp
corpul cu masa 4 kg se va desprinde de pe suprafaţa de sprijin
în fiecare caz (a şi b). Se cunoaşte constanta elastică a fiecărui
resort k=400N/m şi acceleraţia gravitaţională g=10N/kg.
97
fig.7.25
7.26 Un satelit se roteşte în jurul Pământului. Viteza satelitului

rămâne aceeaşi sau se modifică continuu? Asupra satelitului
acţionează vreo forţă?
7.27 Ce se întâmplă cu viteza unui paraşutist în primele momente

ale căderii şi sub acţiunea cărei forţe?
7.28 Ce se întâmplă cu viteza unui paraşutist în primele momente

ale deschiderii paraşutei?
7.29 Dacă asupra unui corp acţionează o forţă, acestuia i se

imprimă o acceleraţie, pe direcţia şi în sensul forţei, direct
proporţională cu forţa şi invers proporţională cu masa corpului
ur
r F
(a = ) . Să se calculeze ce forţă imprimă unui corp o
m
acceleraţie de 12N/kg dacă o forţă de 21N imprimă aceluiaşi
corp o acceleraţie de 7N/kg.
98
7.30 Pentru sistemul din figura 7.30 se dau: m1=8kg; m2=4kg şi
F=24N. Să se calculeze forţa f cu care corpul m1 împinge
corpul m2.
m1
m2
ur
fig.7.30 F
Compunerea forţelor
7.31 Pentru a pune în mişcare un cărucior, două persoane împing de

acesta în acelaşi sens cu forţele de 60N şi respectiv 80N. Să se
calculeze forţa necesară pentru a pune în mişcare căruciorul.
7.32 Asupra unui corp de dimensiuni mici cu masa de 5kg

acţionează forţele de 80N şi respectiv 60N, pe aceeaşi direcţie
în sens contrar. Să se calculeze forţa rezultantă care
deplasează căruciorul şi acceleraţia imprimată acestuia.
7.33 Asupra unui corp de mici dimensiuni, cu masa de 5kg,

acţionează forţele de 60N şi respectiv 80N având dreptele
suport perpendiculare. Să se calculeze forţa rezultantă ce
deplasează corpul şi acceleraţia imprimată acestuia. Ce
acceleraţie ar imprima corpului fiecare forţă în absenţa
99
celeilalte forţe? Să se observe o relaţie între aceste acceleraţii şi
acceleraţia corpului când forţele acţionează simultan.
7.34 Două forţe concurente au rezultanta 10N. Dacă una din forţe
are valoarea 8N să se calculeze valoarea celeilalte forţe.
7.35 Să se calculeze rezultanta a două forţe de 6N şi 9N care fac

1
între ele un unghi de 600 (cos 600= ).
2
7.36 Să se calculeze rezultanta forţelor din figura 7.36 cunoscând:

F1=15N; F2=13N; F3=6N; F4=7N.
uur
F2
uur
F3 ) 600
uur
F1
uur
F4
fig.7.36
7.37 Forţele F1=400N, F2=300N, F3=200N şi F4=100N sunt

concurente şi orientate ca în figura 7.37. Să se găsească pe cale
uur
grafică şi pe cale analitică forţa F5 astfel încât rezultanta
celor cinci forţe să fie zero.
uur
F1
uur uur
F3 F4
100
uur
F2
fig.7.37
7.38 O forţă variabilă, a cărei valoare creşte, acţionează asupra

unui corp cu masa de 5kg, după o direcţie ce formează cu
orizontala un unghi de 300. Să se calculeze pentru ce valoare a
forţei corpul nu apasă pe suprafaţa orizontală (g=10N/kg).
7.39 Un sistem de forţe concurente este format din trei forţe

coliniare, două fiind de acelaşi sens F1=60N, F2=20N, a treia
de sens contrar F3=40N şi o a patra forţă F4=40N
perpendiculară pe direcţia primelor trei forţe. Să se determine
rezultanta sistemului de forţe.
( ) dau o rezultantă
uur uur
7.40 Două forţe concurente F1 şi F2 F1 > F2
minimă de 100N şi o rezultantă maximă de 700N. Să se
calculeze rezultanta celor două forţe dacă unghiul dintre
acestea este:
a) 900
b) 600
101
Compunerea vitezelor
7.41 Ne aflăm într-un autoturism care se deplasează cu viteza de

70km/h şi ni se pare că autoturismul care vine din sens invers
are o viteză de 120km/h. Care este viteza reală a
autoturismului care vine din sens invers? Viteza aparentă de
120km/h este o consecinţă a compunerii vitezelor?
7.42 Ne aflăm într-un autoturism care se deplasează cu viteza de

70km/h şi ni se pare că autoturismul care ne depăşeşte are o
viteză de 30km/h. Care este viteza reală a autoturismului care
ne depăşeşte? Viteza aparentă de 30km/h este o consecinţă a
compunerii vitezelor?
7.43 Se poate înota în sens contrar sensului de curgere al unui râu

astfel ca viteza faţă de maluri să fie zero?
102
7.44 Un tren se deplasează cu viteza de 72km/h. Un călător se
deplasează în tren, în sensul de mers al acestuia, cu viteza de
5m/s. Să se calculeze distanţa parcursă de călător în trei
minute faţă de:
a) tren;
b)terasamentul căii ferate.
7.45 Un tren se deplasează cu viteza de 108km/h. Un călător se

deplasează în tren, în sens contrar sensului de mers al acestuia
şi parcurge 50m în 10s. Să se calculeze distanţa parcursă în
acelaşi timp de călător faţă de terasamentul căii ferate.
7.46 Un avion zboară spre Vest cu viteza de 144km/h şi pătrunde

într-o zonă cu vânt puternic ce bate cu 30m/s spre Nord.
Încotro va zbura avionul şi care va fi viteza acestuia faţă de
Pământ dacă pilotul nu intervine pentru a reorienta avionul?
7.47 Un avion zboară spre Vest cu viteza de 50m/s şi pătrunde

într-o zonă cu vânt puternic ce bate cu viteza 108km/h spre
Nord. Cum trebuie să reorienteze pilotul avionul pentru ca
acesta să-şi continue drumul spre Nord şi cu ce viteză
traversează avionul zona cu vânt puternic?
7.48 O barcă străbate distanţa dintre două localităţi pe un râu, dus

şi întors. Durata mişcării împotriva curentului este de două ori
mai mare decât durata mişcării în sensul curentului. Să se
calculeze raportul dintre viteza bărcii şi viteza apei.
7.49 O barcă traversează un râu cu lăţimea l=50m. Viteza bărcii

faţă de apă este v1=5m/s, iar viteza de curgere a apei este
103
v2=3m/s. Să e calculeze timpul necesar bărcii pentru a traversa
râul:
a) pe drumul cel mai scurt;
b) în timpul cel mai scurt.
7.50 Un om aflat pe malul unui râu observă la un moment dat că

barca s-a dezlegat. După un timp se hotărăşte să înnoate şi să
prindă barca. Analizând figura 7.50 determinaţi la ce distanţă
de punctul de plecare, omul a ajuns barca, ştiind că înoată faţă
de mal (paralel cu acesta) cu viteza v1=5m/s. Considerând că
omului îi sunt necesare 30s să urce în barcă (timp în care
viteza bărcii nu se modifică), să pornească motorul şi să
orienteze barca perpendicular pe mal, să se determine timpul
după care ajunge pe malul opus. Lăţimea râului este
L=150 3 m=259,5m, iar viteza bărcii faţă de mal v2=18km/h.
Odată ajuns pe malul opus orientează barca în susul râului şi
se întoarce vizavi de punctul de plecare. Cu ce viteză faţă de
apă se va deplasa barca ştiind că va ajunge după încă
2,5minute?
d(m)
0 1 2 t(min)
fig.7.50

104
Principiul acţiunii şi reacţiunii
7.51 Un corp cu masa m=50kg se aşează pe o suprafaţă orizontală.

Să se calculeze reacţiunea suprafeţei de sprijin (normala). Se dă
g=9,8N/kg.
7.52 Capătul unui fir inextensibil şi de masă neglijabilă este legat

de un tavan. La celălalt capăt se leagă un corp cu masa de
2kg. Să se calculeze reacţiunea firului (tensiunea mecanică din
fir). Se dă g=9,8N/kg.
7.53 Capătul unui lanţ cu masa de 2kg este legat de un tavan. La

celălalt capăt se leagă un corp cu masa de 9kg. Să se calculeze
tensiunea mecanică dintre zalele aflate la mijlocul lanţului
(g=9,8N/kg).
105
7.54 O bară de masă m şi lungime l se suspendă de un tavan. Să se
deducă legea de variaţie a tensiunii mecanice printr-o secţiune
transversală a barei în funcţie de distanţa x faţă de capătul
inferior al barei.
7.55 Un pescar aflat într-o barcă împinge cu vâsla în mal pentru a

se îndepărta de acesta. Care este forţa care îndepărtează barca
de mal?
7.56 Pe o suprafaţă orizontală, fără frecare, două corpuri de mase

m1=4kg şi m2=6kg, legate printr-un fir inextensibil de masă
neglijabilă, se deplasează sub acţiunea unei forţe orizontale cu
modulul F=100N. Să se calculeze:
a) reacţiunea mesei pentru fiecare din corpuri;
b) tensiunea mecanică din firul de legătură.
7.57 Pe un plan înclinat cu =600 se află în repaus un corp cu masa

m=8kg. Să se calculeze reacţiunea suprafeţei planului înclinat
asupra corpului. Se va lua g=10N/kg şi se cunoaşte cos
600=1/2.
7.58 Pe un plan înclinat cu lungimea de 50 cm şi înălţimea de 30 cm

se află în repaus un corp cu masa de 5 kg. Să se calculeze
reacţiunea suprafeţei planului înclinat asupra corpului. Se va
lua g=10N/kg.
7.59 Sistemul, format din corpurile de mase m1=6kg şi m2=4kg şi

resortul cu constanta elastică k=1000N/m, este aşezat pe o
suprafaţă orizontală ca în figura 7.59.
106
Să se calculeze:
a)reacţiunea suprafeţei de sprijin;
b) comprimarea resortului; se va lua g=10N/kg.
7.60 Sistemul din figura 7.60 format din corpurile de mase m1=10kg
şi m2= 15kg aflate în contact se deplasează pe suprafaţa
orizontală ca urmare a acţiunii forţei orizontale F=100N care
împinge corpul m1. Corpul m1 împinge corpul m2. Să se
calculeze reacţiunea corpului m2 asupra corpului m1 în absenţa
forţelor de frecare. Se va lua g=10N/kg.
uur
N2
uur
N1
m1 m2
ur
F
uur uur
G1 G2
fig 7.60
107
Acţiuni de contact. Forţa de frecare
7.61 Un corp se deplasează rectiliniu şi uniform pe o suprafaţă

orizontală sub acţiunea a două forţe orizontale concurente
care fac între ele un unghi de 900 cu modulele F1=300N şi
F2=400N. Să se calculeze forţa de frecare dintre corp şi
suprafaţa orizontală.
7.62 Pe un plan înclinat cu lungimea l=50 cm şi înălţimea h=25 cm

urcă uniform un corp cu masa m=4kg sub acţiunea unei forţe
paralelă cu planul înclinat F=20N. Să se calculeze forţa de
frecare dintre corp şi suprafaţa planului înclinat. Se va lua
g=10N/kg.
108
7.63 Pentru a coborî uniform pe un plan înclinat un corp ţinem de
corp cu o forţă de 10N. Cunoscând masa corpului m=10 kg,
acceleraţia gravitaţională g=10N/kg, lungimea planului
înclinat l=2m şi înălţimea acestuia h=1,25m, să se calculeze
forţa de frecare dintre corp şi suprafaţa planului înclinat.
7.64 Forţa de frecare dintre un corp şi suprafaţa de sprijin este

direct proporţională cu forţa de apăsare normală
uur
(perpendiculară pe suprafaţa N ), coeficientul de
proporţionalitate μ fiind numit coeficient de frecare (Ff=μN).
Să se calculeze coeficientul de frecare dintre un perete şi un
corp cu masa de 3 kg ţinut lipit de perete prin apăsare cu o
forţă minimă perpendiculară pe perete de 300N. Se va lua
acceleraţia gravitaţională g=10N/kg.
7.65 Un corp de masă m=10kg se află pe un plan înclinat cu

l=40cm şi h=20cm legat prin intermediul unui resort ca în
figura 7.65. Alungirea resortului este x=5cm. Ştiind că forţa
de frecare dintre corp şi plan reprezintă a zecea parte din
apăsarea corpului pe plan (reacţiunea planului) să se determine
constanta elastică a resortului. Se va lua acceleraţia
gravitaţională g=10N/kg.
fig.7.65
109
7.66 Pe un plan înclinat cu lungimea 4m şi înălţimea 2m se află un
corp cu densitatea 8g/cm3 şi dimensiunile 5dm × 5cm × 2dm. Să
se calculeze forţa necesară pentru a urca corpul uniform pe
planul înclinat ştiind că forţa de frecare reprezintă 20% din
forţa cu care corpul apasă pe planul înclinat. Se va considera
7.67 În figura 7.67 este reprezentată dependenţa modulului forţei

de frecare de modulul forţei de apăsare normală pe suprafaţa
de contact. Să se determine valoarea coeficientului de frecare.
Ff (N)
fig 7.67 20
15
10
0 FN(N)
20 30 40
7.68 Pentru a deplasa pe orizontală un corp de masă m=20kg se

acţionează cu o forţă constantă F=100N ce formează cu
direcţia deplasării unghiul =450. Forţa de frecare reprezintă
f=0,1 din forţa de apăsare normală. Corpul este deplasat
(uniform) fie tras, fie împins. Se cere pentru fiecare caz:
110
a) forţa de apăsare normală;
b) forţa de frecare;
c) acceleraţia imprimată corpului.
2
Se va lua g=10m/s2 şi sin 450=cos450= =0,707
2
(Olimpiada, etapa pe localitate, 22.01.2000)
7.69 O scândură cu greutatea de 50N este lipită de un perete prin

ur
apăsare cu o forţă F care face un unghi =450 cu orizontala.
Coeficientul de frecare dintre perete şi scândură este 0,3. Să se
calculeze:
ur
a) valoarea minimă a forţei F pentru care scândura nu cade;
ur
b) valoarea minimă a forţei F pentru care scândura lunecă pe
perete în sus.
7.70 Un corp cu masa m=100kg este tras cu o forţă F=400N sub

un unghi =300 (figura 7.70). Considerând mişcarea corpului
rectilinie şi uniformă să se determine:
a) reacţiunea normală;
b) forţa de frecare;
c) coeficientul de frecare. 
fig.7.70
111
Presiunea
7.71 Presiunea (p) este mărimea fizică scalară numeric egală cu
forţa ce se exercită pe unitatea de suprafaţă, uniform şi
perpendicular. Ce reprezintă presiunea de un pascal (Pa)?
7.70 Pentru exprimarea presiunii, în practică se folosesc şi unităţi

de măsură ”tolerate” cum ar fi: torrul, atmosfera fizică (1 atm),
atmosfera tehnică (1 at). Să se exprime în SI aceste unităţi de
măsură tolerate.
7.71 Când se exercită o presiune mai mare asupra gheţii, când

mergem cu schiurile sau când mergem cu patinele pe gheaţă?
112
7.72 Pentru a traversa o baltă îngheţată e mai sigur dacă punem o
scândură şi trecem pe aceasta decât dacă călcăm direct cu
bocancii pe gheaţă. De ce?
7.73 Un corp cu masa de 15kg se aşează pe o masă. Baza corpului

are lungimea de 20cm şi lăţimea de 10cm. Să se calculeze
presiunea exercitată de corp asupra mesei. Acceleraţia
gravitaţională este g=9,8N/kg.
7.74 Să se calculeze presiunea exercitată de un cub cu latura de

10cm şi densitatea de 8100kg/m3 aflat în repaus pe suprafaţa
unui plan înclinat cu înclinarea de 600. Se va considera
g=10N/kg şi cos 600=1/2.
7.75 Pentru a bate un cui într-o scândură pe floarea cuiului se

exercită o presiune p1=106Pa. Floarea (capul) cuiului are
suprafaţa de 0,4cm2 iar vârful cuiuluiare suprafaţa de 0,2mm2.
Să se calculeze forţa cu care este lovit cuiul şi presiunea pe care
vârful cuiului o exercită asupra scândurii (p2).
7.76 Barajul unui lac de acumulare se construieşte mai lat la partea

inferioară şi mai îngust la partea superioară. De ce? Să se
calculeze presiunea exercitată de apă pe fundul unui lac de
acumulare cu adâncimea de 100m şi presiunea exercitată de
apă la jumătatea adâncimii lacului. Se cunoaşte densitatea
apei ρ=1000kg/m3 şi acceleraţia gravitaţională g=9,8N/kg.
7.77 Un torr este presiunea exercitată de o coloană de mercur înaltă

de 1mm. Cunoscând densitatea mercurului ρ=13600kg/m3 şi
acceleraţia gravitaţională g=9,8N/kg, să se exprime în SI
presiunea de 1 torr.
113
7.78 Presiunea atmosferică normală este P0=1atm=1,013·105Pa.
Cunoscând densitatea apei ρ=103kg/m3 să se calculeze
presiunea totală ce se exercită pe fundul unui lac de acumulare
cu adâncimea de 150m. (g=9,8N/kg)
7.79 Într-un vas paralelipipedic cu înălţimea de 20cm se toarnă apă

până la jumătate şi apoi se umple cu ulei. Densitatea apei este
ρ1=1g/cm3, densitatea uleiului este ρ2=0,8g/cm3, acceleraţia
gravitaţională g=9,8N/kg iar presiunea atmosferică
p0=1atm=1,013·105Pa. Să se calculeze presiunea exercitată de
lichide pe fundul vasului şi presiunea totală.
7.80 Un cub cu latura de 10cm confecţionat dintr-un metal cu

densitatea 2,7g/cm3 se deplasează cu frecare pe o suprafaţă
orizontală sub acţiunea unei forţe de 14N care face cu direcţia
deplasării un unghi de 300. Să se calculeze presiunea exercitată
de cub asupra suprafeţei pe care se deplasează. Se va lua
g=10N/kg.
7.81 Două cuburi identice cu latura de 5cm şi densitatea 8g/cm3

sunt legate între ele printr-un resort cu constanta elastică
500N/m. Sistemul se aşează vertical pe o suprafaţă orizontală
ca în figura 7.83. Să se calculeze presiunea exercitată asupra
suprafeţei de sprijin. Se va lua g=10N/kg.
114
fig.7.83
7.84. O cărămidă, aşezată succesiv pe cele trei feţe ale sale, exercită
sub ea presiunile de 1368Pa, 2581Pa, 5504Pa. Un perete cu
înălţimea h=4m, format (cum se practică uzual în construcţii)
din astfel de cărămizi suprapuse una peste alta, creează la baza
sa o presiune de 88200Pa. Să se determine:
a) masa unei cărămizi;
b) densitatea materialului din care sunt confecţionate cărămizile;
c) laturile unei cărămizi.
Se dă acceleraţia gravitaţională g=9,8N/kg.
7.85 Un corp de masă m=500g, aşezat pe platforma unui cărucior

aflat iniţial în repaus, este fixat de capătul unui resort vertical
de constantă elastică k=50N/m. Capătul superior al resortului
este fixat la înălţimea l0=3cm, resortul fiind nedeformat.
Deplasând căruciorul, pe orizontală (figura 7.85), cu viteza
constantă v=1cm/s, se constată că după 4s de la începerea
mişcării acestuia, corpul începe să alunece pe platforma
căruciorului.
a) calculează alungirea resortului în acest moment;
115
b) calculează raportul presiunilor exercitate de corp asupra
platformei la momentele t0=0 şi t=4s;
c) calculează coeficientul de frecare μ dintre corp şi platforma
căruciorului. (Se va lucra cu g=10N/kg).
fig.7.85
Acţiuni la distanţă.Forţe gravitaţionale
7.86 Oricare două corpuri se atrag. Interacţiunea dintre ele se produce

de la distanţă prin intermediul câmpului gravitaţional. Forţa de
atracţie gravitaţională dintre două corpuri punctiforme (de
dimensiuni mici în comparaţie cu distanţa dintre ele) este direct
proporţională cu produsul maselor celor două corpuri şi invers
proporţională cu pătratul distanţei dintre acestea. Cum se
116
modifică forţa de atracţie gravitaţională dintre două corpuri
dacă:
a) se triplează masa unui corp;
b) se triplează masele ambelor corpuri;
c) se triplează distanţa dintre corpuri.
7.87 În orice punct din apropierea oricărui corp ceresc (Soare, planete,
sateliţi naturali, stele), masa şi greutatea unui corp sunt mărimi
G
direct proporţionale (G~m; =g=const.). În Univers, la
M
distanţe foarte mari de orice corp ceresc, un corp are greutate?
Dar masă? Cum se numeşte starea în care se află corpul?
G N
7.88 La suprafaţa Pământului =9,8 . Să se calculeze greutatea
m kg
unui corp cu masa de 5kg şi masa unui corp cu greutatea de 49N.
G N
7.89 La suprafaţa Pământului =9,8 , iar la suprafaţa Lunii
m kg
acelaşi raport este de şase ori mai mic. Un corp cu masa de 12kg
este dus de pe Pământ pe Lună. Să se precizeze masa şi
greutatea acestui corp pe Lună.
7.90 Indicaţia unui dinamometru este 9,8N când de acesta este

suspendat un cub cu densitatea 8000kg/m3. Să se calculeze
latura cubului ştiind că acceleraţia gravitaţională în acel loc în
care se foloseşte dinamometrul este 9,8N/kg.
7.91 Câmpul gravitaţional la suprafaţa Pământului este de şase ori

mai intens decât câmpul gravitaţional creat de Lună la
suprafaţa acesteia. Să se calculeze cu cât se alungeşte resortul
117
unui dinamometru cu constanta elastică 490N/m atunci când se
măsoară cu acesta pe Lună greutatea unui corp cu masa de 3kg.
Acceleraţia gravitaţională la suprafaţa Pământului este
gp=9,8N/kg.
7.92 Raportul densităţilor a două corpuri este 3/2 iar raportul

volumelor acestora este 2/3. Ştiind că acceleraţia gravitaţională
la suprafaţa Lunii este de şase ori mai mică decât acceleraţia
gravitaţională la suprafaţa Pământului, să se calculeze care este
raportul greutăţilor celor două corpuri pe Pământ şi pe Lună.
7.93 Forţa gravitaţională cu care un corp este atras de către Pământ

spre centrul acestuia (numită greutate) este direct proporţională
cu produsul maselor (M × m) şi este invers proporţională cu
pătratul distanţei dintre corp şi centrul Pământului (aproximat
ca fiind de formă sferică). Să se calculeze la ce înălţime h,
deasupra suprafeţei Pământului, acceleraţia gravitaţională
scade la un sfert din valoarea acesteia la suprafaţa Pământului
(g0). Se va aproxima raza Pământului R=6400km.
Interacţiuni magnetice
7.94 Să se precizeze o modalitate prin care putem să identificăm polii
unui magnet nemarcat dacă avem la dispoziţie un magnet ai
cărui poli îi cunoaştem.
118
7.95 Polii magnetici a doi magneţi interacţionează între ei prin forţe
de atracţie sau de respingere numai când sunt puşi în contact sau
şi de la distanţă?
7.96 O bilă din fier cu masa de 173 grame este suspendată de un fir
inextensibil de masă neglijabilă şi formează un pendul.
Apropiind un magnet cu unul din polii acestuia de bilă, firul
deviază cu 300 faţă de direcţia verticală ca în figura 7.96. Să se
calculeze forţa magnetică ce acţionează asupra bilei. Se va
aproxima g=10N/kg şi se cunoaşte sin 300=0,5.
fig.7.96
7.97 Avem la dispoziţie doi magneţi în formă de bară, cu aceleaşi

dimensiuni. Cum putem afla dacă cei doi magneţi sunt la fel de
puternic magnetizaţi? Dacă cei doi magneţi nu sunt la fel de
puternic magnetizaţi cum putem afla care magnet este mai
puternic magnetizat?
7.98 Dacă apropiem un magnet de o busolă acul magnetic al busolei

deviază. Dacă punem între magnet şi busolă o placă mai groasă
din fier acul busolei deviază mai puţin (aproape deloc) deoarece
liniile câmpului magnetic se concentrează şi se închid în mare
119
număr prin placă astfel că la acul busolei ajunge un număr
foarte mic de linii de câmp. (fenomenul de ecranare)
În practică, pentru a stabili dacă o piesă din fier are fisuri sau
goluri, se magnetizează piesa şi se acoperă (se unge) cu petrol ce
conţine pilitură de fier (Metoda este numită de defectoscopie
magnetică). Cum credeţi că se constată zonele în care sunt fisuri
sau goluri?
7.99 Să se precizeze care dintre afirmaţiile formulate mai jos sunt

corecte.
a) Prin tăierea pe jumătate a unui magnet sub formă de bară
separăm polii magnetici;
b) Orice corp metalic poate fi magnetizat prin frecare cu un
magnet permanent;
c) Pilitura de fier se orientează la fel, indiferent de forma
magnetului;
d) Un aliaj care nu conţine fier este atras mai slab de un magnet
decât un aliaj care conţine fier;
e) Prin tăierea unui magnet obţinem doi magneţi;
f) Modul de obţinere a magneţilor constituie un criteriu de
clasificare.
7.100 Două bile metalice se resping. Precizaţi care dintre afirmaţiile

formulate mai jos sunt corecte.
a) Bilele nu conţin fier;
b) Numai o bilă este magnetizată;
c)Bilele sunt magnetizate şi au polii de nume diferite mai
apropiaţi;
d) Bilele nu sunt magnetizate;
e) Bilele sunt magnetizate;
f) Nici una din afirmaţii nu este corectă.
120
8.Echilibrul mecanic al corpurilor
Echilibrul de translaţie
121
8.1 Un corp se află în echilibru mecanic atunci când nu îşi schimbă
starea de mişcare sau de repaus sub acţiunea mai multor forţe.
Cum se defineşte mişcarea de translaţie pentru un corp solid?
8.2 Indiferent dacă un corp se mişcă în linie dreaptă cu viteză

constantă (se mişcă rectiliniu şi uniform) sau este în repaus,
rezultatul compunerii forţelor care acţionează asupra lui este
ur ur
zero ( R = ξi ⋅ F i = 0 ) . Cum se numeşte această stare a corpului?
8.3 Să se calculeze tensiunea mecanică din cablul unei macarale care

susţine un corp cu masa de 2 tone atunci când:
a) corpul este în repaus;
b) corpul este ridicat uniform;
c) corpul este coborât uniform;
Să se precizeze starea de echilibru în care se află corpul în fiecare
din cele trei cazuri. Se va considera g=10N/kg.
8.4 Pe o suprafaţă orizontală este deplasat rectiliniu şi uniform

(echilibru de translaţie) un corp cu masa de 50kg. Forţa de
frecare dintre corp şi suprafaţa pe care se deplasează reprezintă
10% din greutatea corpului. Să se calculeze reacţiunea suprafeţei
de sprijin şi forţa de tracţiune dacă aceasta este paralelă cu
suprafaţa pe care se deplasează corpul. Se cunoaşte acceleraţia
gravitaţională g=9,8 N/kg.
8.5 Pe o suprafaţă orizontală este deplasat rectiliniu şi uniform

(echilibru de translaţie) un corp cu masa de 50kg. Forţa de
frecare dintre corp şi suprafaţa pe care se deplasează reprezintă
10% din apăsarea exercitată de corp pe suprafaţa de sprijin. Să
se calculeze reacţiunea suprafeţei de sprijin şi forţa de tracţiune
122
dacă aceasta acţionează asupra corpului sub un unghi de 300
faţă de orizontală. Se dă g=9,8 N/kg şi 3 = 1, 73 .
8.6 Un corp cu masa de 10 kg se deplasează rectiliniu şi uniform

(echilibru de translaţie) pe o suprafaţă orizontală, sub acţiunea a
trei forţe coplanare şi paralele cu suprafaţa de sprijin care fac
între ele unghiuri de 450 şi au acelaşi modul F=10N. Să se
calculeze forţa de frecare dintre corp şi suprafaţa pe care se
deplasează şi coeficientul de frecare. Se va aproxima g=10N/kg.
8.7 Un fir inextensibil şi de masă neglijabilă este fixat la un capăt

iar la celălalt capăt este suspendată o bilă cu masa de 1kg. Firul
are lungimea de 1m şi asupra bilei se acţionează cu o forţă
orizontală egală cu greutatea acesteia. Să se calculeze la ce
distanţă de direcţia verticală a firului bila este în echilibru
mecanic şi tensiunea mecanică din fir. (g=10N/kg)
8.8 Un om cu greutatea de 750N ridică uniform un corp cu

greutatea de 400N, corpul fiind suspendat de un cablu trecut
peste un scripete (scripetele este suspendat de tavan iar omul
trage vertical în jos de capătul liber al cablului). Să se calculeze
forţa cu care omul apasă asupra podelei.
8.9 Pentru sistemul din figura 8.9 se dau m1=100g, m2=2m1,

m3=3m1, iar resorturile sunt identice şi au mase neglijabile. Să se
afle:
a) raportul alungirilor Δl1/Δl2 la echilibru mecanic;
b) modulul forţei cu care trebuie apăsat corpul de masă m1,
pentru ca acest raport să devină egal cu 1/2;
c) modulul reacţiunii suportului în cazul b).
123
fig.8.9
8.10 Pe o tijă orizontală pot aluneca două inele foarte uşoare prise la
extremităţile libere a două resorturi identice, fiecare cu constanta
elastică k=50N/m. Un fir are capetele prinse de inele iar la
mijlocul său se suspendă o sferă de masă m=1kg. La un moment
dat inelele se fixează ca în figura 8.10, fiecare resort alungindu-
se cu Δl=5cm. Să se determine:
a) forţa de frecare dintre inele şi tijă;
b)apăsarea exercitată de fiecare inel asupra tijei; se ia
g=10N/kg.
fig.8.10
124
Echilibrul de rotaţie. Momentul forţei.
8.11 Un corp se află în echilibru mecanic atunci când nu îşi schimbă
starea de mişcare sau de repous sub acţiunea mai multor forţe.
Cum se defineşte mişcarea de rotaţie pentru un corp solid?
125
8.12 Indiferent dacă un corp solid se roteşte uniform sau nu se
roteşte, rezultatul compunerii momentelor forţelor care
acţionează asupra corpului, faţă de axa de rotaţie este zero
uur
(ξi M uFur i = o) . Cum se numeşte această stare a corpului?
i00`
8.13 Capătul unei tije, cu lungimea l=1,5m, este fixat printr-o

articulaţie (o) iar la celălalt capăt, perpendicular pe tijă,
acţionează o forţă F=40N. Să se calculeze momentul forţei faţă
de articulaţie. Cât devine momentul forţei dacă forţa acţionează
în lungul tijei?
8.14 Trei forţe având modulele F1=F2=F3=10N acţionează la

periferia unui disc cu diametrul de 40cm ca în figura 8.14. Să se
calculeze momentul fiecărei forţe faţă de centrul discului (o).
uur uur
F1 F2
uur
F3
fig.8.14 300
8.15 Capătul unei tije, de masă neglijabilă, este fixat printr-o

articulaţie (0) iar la celălalt capăt, perpendicular pe tijă,
acţionează o forţă al cărei modul este F=80N. Să se calculeze
masa unui corp ce trebuie suspendat la jumătatea tijei pentru ca
aceasta să rămână în echilibru de rotaţie faţă de articulaţie.
(fig.8.15).
Se va aproxima g=10N/kg.
126
ur
F
0
fig.8.15
8.16 În două puncte periferice, diametral opuse, acţionează, tangent

la disc, două forţe cu acelaşi modul F1=F2=50N ca în figura
8.16. Cunoscând că diametrul discului este 80cm să se calculeze
rezultanta celor două forţe şi momentul total faţă de centrul
discului (0).
uur
F1
fig.8.16
0 uur
F2
8.17 Asupra discului din figura 8.17 acţionează patru forţe ce au

uur
acelaţi modul F1=F2=F3=F4=F. Punctele de aplicaţie pentru F1
uur
şi F2 sunt la periferia discului iar punctele de aplicaţie pentru
uur uur
F3 şi F4 sunt la jumătatea razei. Să se calculeze rezultanta
celor patru forţe şi să se argumenteze dacă discul este în
echilibru de rotaţie faţă de 0 sau nu.
uur
F1
127 uur
F3
uur
F4
fig.8.17
uur
F2
8.18 Un corp se roteşte neuniform în jurul axei sale de rotaţie sub

uur
acţiunea unei forţe F1 =24N al cărei braţ este b1=15cm. Ce
uur
mărime are braţul unei forţe F2 =40N care roteşte uniform
corpul în sens invers, fără a suprima acţiunea forţei F1?
8.19 Două forţe ale căror module sunt F1=40N şi F2=25N

acţionează asupra unui disc, în acelaşi sens de rotaţie, având
braţele b1=20cm şi b2=40cm. Ce mărime are braţul unei forţe
F3=20N care menţine discul în echilibru de rotaţie?
8.20 La cele două capete ale unei bare AB, de masă neglijabilă, se
aplică forţele paralele F1=60N şi F2=40N. La ce distanţă de
capătul A bara, de lungime l=2m, este sprijinită pe un suport
pentru a rămâne în echilibru.
8.21 Cinci cărămizi identice, cu lungimea de 30cm fiecare, se aşează

ca în figura 8.21. Să se calculeze lungimea maximă a sistemului
astfel construit.
128
Fig.8.21
8.22 În punctul A din figura 8.22 se suspendă un corp cu greutatea

de 40N. Să se calculeze momentul forţei de greutate în raport
cu punctele A,B şi C dacă AC =1m şi =600.
A B
fig.8.22
m
8.23 Un elev ţine de un capăt o grindă cu masa de 30kg, astfel

încât grinda să facă un unghi de 600 cu orizontala. Să se
calculeze mărimea forţei cu care elevul ţine grinda, dacă
direcţia forţei este:
a) verticală;
b) perpendiculară pe grindă.
Se va lua acceleraţia gravitaţională g=10N/kg.
8.24 Un corp de formă cubică cu masa m=6,4kg şi densitatea

ρ=0,8g/cm3 este aşezat pe o suprafaţă orizontală (figura 8.24).
În faţa corpului se fixează un prag de dimensiuni mici (A). La
ce înălţime trebuie să acţioneze o forţă orizontală F=32N
pentru ca, în punctul B, corpul să nu mai apese asupra
suprafeţei orizontale? Se va lua g=10N/kg.
ur
F
129
B
A B
fig.8.24
8.25 O grindă cu masa m1=50kg, înclinată cu 1=600 faţă de

orizontală este fixată cu ajutorul unui cablu AB înclinat cu
2=300 faţă de orizontală şi susţine un corp cu masa
m2=175kg ca în figura 8.25. Să se calculeze forţa de întindere
din cablu (tensiunea mecanică) dacă se aproximează acceleraţia
m2
1 C 2 B
fig.8.25
Centrul de greutate
8.26 Pentru sistemul rigid din figura 8.26 se cunosc F1=60N,
F2=40N şi b1=3cm. Să se calculeze greutatea sistemului (G) şi
braţul forţei F2 ştiind că sistemul este în echilibru de translaţie
şi în echilibru de rotaţie.
130
fig.8.26
8.27 Pe un pod cu deschiderea de 50m (distanţa dintre cele două

picioare ale podului) se opreşte o locomotivă cu masa de 300
tone la distanţa de 20m de unul din capetele podului. Să se
calculeze apăsările exercitate asupra fiecărui picior al podului
şi unde se află centrul de greutate al sistemului pod-locomotivă
în aceste condiţii dacă greutatea podului este de 8·106N. Se va
considera g=10N/kg.
8.28 Dintr-o grindă paralelipipedică cu secţiunea un pătrat se taie o

bucată de 1m. Cu cât se deplasează centrul de greutate al
grinzii rămase faţă de centrul de greutate al grinzii întregi?
8.29 Două sfere metalice sunt sudate în punctul de contact. Sferele

au razele egale R=30cm iar greutatea unei sfere este de două
ori mai mare decât greutatea celeilalte. Să se calculeze:
a) raportul densităţilor celor două metale din care sunt
confecţionate sferele (pline şi omogene);
131
b) la ce distanţă de centrul sferei cu greutatea mai mică se află
centrul de greutate al sistemului format din cele două sfere.
8.30 La capătul unei bare metalice cu greutatea de 60N se sudează

o bilă metalică cu greutatea de 15N şi raza de 4cm. Bara este
omogenă cu secţiunea pătrată şi are lungimea de 80cm. Să se
determine:
a) densitatea metalului din care este confecţionată bila;
b) poziţia centrului de greutate al sistemului astfel format faţă
de capătul liber al barei.
Se va lua g=10N/kg.
8.31 O bară metalică cilindrică şi omogenă are masa m şi lungimea l.

La capetele barei se sudează două sfere metalice cu masele m1
şi m2<m1 şi razele R1 şi R2. La ce distanţă de mijlocul barei se
află centrul de greutate al sistemului astfel format?
8.32 O placă pătrată omogenă este împărţită în patru pătrate egale.

Se taie şi se înlătură un pătrat. Să se determine poziţia
centrului de greutate al plăcii rămase dacă placa în forma
iniţială are latura l=2m.
8.33 O bară cilindrică omogenă cu lungimea l=50cm este făcută

jumătate din aluminiu (ρ1=2700kg/m3) şi jumătate din oţel
(ρ2=7800kg/m3). Să se calculeze la ce distanţă faţă de capătul
liber al părţii din oţel se află centrul de greutate al barei.
8.34 O placă metalică omogenă şi de aceeaşi grosime se decupează

astfel că la u capăt are formă triunghiulară (triunghi isoscel)
ca în figura 8.34. Centrul de greutate al piesei obţinute după
decupare este pe axul longitudinal, pe segmentul care separă
132
imaginar partea dreptunghiulară de partea triunghiulară. Să se
determine raportul dintre înălţimea părţii triunghiulare şi
lungimea părţii dreptunghiulare.
fig.8.34
8.35 Să se determine poziţia centrului de greutate (C) al unui disc

circular omogen cu grosimea uniformă şi diametrul D1=40cm,
din care s-a decupat un disc circular cu diametrul D2=20cm ca
în figura 8.35.
fig.8.35 01
02
Mecanisme simple
8.36 O bară rigidă, de masă neglijabilă şi lungime l=3m, este

ur ur
acţionată la capete de forţele F şi R ca în figura 8.36.
Punctul de sprijin al barei se află la 1m de punctul de aplicaţie
ur ur ur
al forţei R . Ce relaţie este între modulele forţelor F şi R
atunci când bara este în echilibru?
133
ur ur
fig.8.36 F R
8.37 O bară rigidă, cu greutatea de 20N şi lungimea l=3m, este

ur ur
acţionată la capete de forţele F şi R ca în figura 8.36.
Punctul de sprijin al barei se află la 1m de punctul de aplicaţie
ur
al forţei R al cărei modul este R=50N. Să se calculeze
ur
modulul forţei F atunci când bara este în echilibru.
8.38 O bară rigidă, de masă neglijabilă şi lungime l=3m, este

ur ur
acţionată de forţele F şi R ca în figura 8.38. Punctul de
sprijin al barei se află la 1m de punctul de aplicaţie al forţei
ur ur ur
R . Ce relaţie este între modulele forţelor F şi R atunci când
bara este în echilibru?
ur
F
fig 8.38
ur
R
8.39 O bară rigidă, cu greutatea de 20N şi lungimea l=3m, este
ur ur
acţionată de forţele F şi R ca în figura 8.38. Punctul de
ur
sprijin al barei se află la 1m de punctul de aplicaţie al forţei R
ur
al cărei modul este R=50N. Să se calculeze modulul forţei F
atunci cînd bara este în echilibru.
8.40 O bară rigidă, de masă neglijabilă şi lungime l=3m, acţionată

de o forţă activă F=100N, este folosită pentru a învinge o
134
forţă rezistentă R=500N. Să se determine poziţia punctului de
sprijin al barei.
8.41 O bară rigidă, cu greutatea de 50N şi lungimea l=3m,

acţionată de o forţă activă F=100N, este folosită pentru a
învinge o forţă rezistentă R=300N. Să se determine poziţia
punctului de sprijin al barei.
8.42 La capătul unui fir inextensibil, de masă neglijabilă, se leagă

un cub cu latura l=10cm şi densitatea ρ=8g/cm3. Firul este
trecut peste un scripete ideal fixat de tavan. Considerând
acceleraţia gravitaţională g=10N/kg, să se calculeze:
a) forţa ce acţionează la celălalt capăt al firului pentru a
ur
menţine corpul în echilibru ( F )
uur
b) forţa din furca scripetelui ( N ).
8.43 De furca unui scripete ideal se leagă un cub cu latura l=10cm

şi densitatea ρ=8000kg/m3. Un fir inextensibil, de masă
neglijabilă, se leagă cu un capăt de tavan şi se trece pe sub
scripete. Considerând acceleraţia gravitaţională g=10N/kg, să
se calculeze:
a) forţa cu care trebuie ţinut celălalt capăt al firului pentru a
ur
menţine corpul în echilibru ( F );
uur
b) forţa din furca scripetelui ( N );
c) forţa cu care firul trage de tavan.
8.44 Pentru sistemul din figura 8.44, corpul are masa m=10kg, firul
este inextensibil şi de masă neglijabilă iar scripeţii S1 şi S2 sunt
ideali. Considerând acceleraţia gravitaţională g=10N/kg, să se
calculeze:
135
ur
a) forţa F cu care trebuie tras de capătul liber al firului pentru
a menţine corpul m în echilibru;
b) tensiunea din fir;
uur uur
c) forţa N1 din furca scripetelui S1 şi forţa N 2 din furca
scripetelui S2;
d) reacţiunea tavanului N în punctul în care este legat firul.
fig.8.44
8.45 Un corp cu masa m=10kg este urcat uniform pe un plan

înclinat cu înălţimea 3m şi lungimea 5m, sub acţiunea unei
forţe de 100N, paralelă cu planul. Considerând acceleraţia
gravitaţională g=10N/kg, să se calculeze:
uur uur
a) valorile componentelor greutăţii corpului, Gt şi Gn ;
uur
b) reacţiunea planului N ;
c) valoarea forţei de frecare dintre corp şi plan;
d) valoarea coeficientului de frecare, μ.
8.46 Forţa de frecare dintre un corp şi suprafaţa pe care se

deplasează este direct proporţională cu forţa cu care corpul
apasă perpendicular pe acea suprafaţă, factor de
proporţionalitate fiind coeficientul de frecare (Ff=μ·N).
Cunoscând coeficientul de frecare dintre un corp şi suprafaţa
136
unui plan înclinat cu lungimea l=2m, μ=1/ 3 , să se calculeze
înălţimea planului înclinat dacă, corpul lăsat liber, alunecă
uniform
8.47 Un corp cu masa m=5kg, lăsat liber, alunecă uniform pe un

plan înclinat cu înălţimea h=1,5m şi lungimea l=3m.
Considerând acceleraţia gravitaţională g=10N/kg, să se
calculeze:
a) forţa minimă F1 ce trebuie să acţioneze în sus, paralel cu
planul, pentru a menţine corpul în repaus;
b) forţa F2, ce trebuie să acţioneze în sus, paralel cu planul,
pentru a urca uniform corpul;
c)coeficientul de frecare (μ) dintre corp şi suprafaţa planului
înclinat.
8.48 În absenţa frecărilor, un corp cu masa m1=4· 2 kg este

menţinut în repaus, pe un plan înclinat, de un alt corp cu masa
m2=4kg legat de un fir ce trece peste un scripete fix, ca în
figura 8.48. Aproximând acceleraţia gravitaţională g=10N/kg,
să se calculeze valorile componentelor greutăţii corpului de
masă m1 şi tensiunea mecanică din firul de legătură.
m2 m1
fig 8.48
8.49 O pârghie AB cu lungimea de 2m are punctul de sprijin în O la

mijlocul său. La jumătatea distanţei AO se aşează un corp cu
137
ur
masa de 1kg. Ce forţă F trebuie să acţioneze în punctul B
pentru ca pârghia să rămână în echilibru? Se va considera
8.50 Un corp cu masa m=2kg este menţinut în repaus pe un plan

înclinat cu =300 prin intermediul unui resort a cărui
constantă elastică este k=100N/m ca în figura 8.50. Forţa de
frecare dintre corp şi suprafaţa planului este 1/10 din
greutate. Considerând acceleraţia gravitaţională g=10N/kg să
se calculeze:
a) reacţiunea planului asupra corpului;
b) forţa care alungeşte resortul;
c) alungirea resortului;
d) coeficientul de frecare dintre corp şi plan.
fig.8.50
8.51 În sistemul din figura 8.51 scripeţii S1 şi S2 sunt ideali, firul

este inextensibil şi de masă neglijabilă iar =600. Să se
calculeze raportul m2/m1 pentru care sistemul este în echilibru.
S2
fig.8.51  
138
S1
m2
m1
8.52 Un corp cu masa M=100kg este menţinut în echilibru cu

ajutorul sistemului format dintr-un scripete ideal şi o pârghie
de masă m=2kg ca în figura 8.52. Punctul de sprijin al pârghiei
este la 4/5 din lungimea pârghiei, faţă de punctul de aplicaţie
ur
al forţei active F . Considerând acceleraţia gravitaţională
ur
g=10N/kg, să se calculeze modulul forţei F pentru care corpul
este menţinut în echilibru.
uur
F1
fig.8.52
M
8.53 La capetele unei scânduri AB cu masa m=5kg şi lungimea

l=4m se aşează câte un corp cu masa m1=10kg, respectiv
m2=5kg. Să se afle punctul 0 în care trebuie sprijinită scândura
(pârghie de gradul I) pentru a sta în echilibru.
8.54 Pe unul din talerele unei balanţe cu braţele neegale, aflată în

echilibru, se aşează un corp de masă m. Aşezând pe celălalt
taler un corp cu masa m1, balanţa se echilibrează. Repetăm
experienţa aşezând pe talerul pe care se află corpul de masă m
139
un alt corp de masă m3, iar pe celălalt taler, alături de corpul
de masă m1, un alt corp de masă m2 astfel că balanţa rămâne
echilibrată. Să se afle masa m cunoscând masele m1, m2, m3.
Aplicaţie numerică: m1=3kg, m2=2kg, m3=4kg.
8.55 Câte forţe acţionează asupra pârghieidin figura 8.55, ştiind că

acestea sunt echidistante şi egale (G=10F) iar pârghia este în
echilibru şi se neglijează masa acesteia?
fig.8.55
ur ur ur ur
F F F G
8.56 Fie sistemul din figura 8.56 în care corpul B are masa
m1=10kg. Ce masă m2 trebuie să aibă corpul C pentru a ridica
corpul B? Se dau OB =0,5m, AB =1,5m şi se neglijează
frecările.
140
m1
fig.8.56
B A
m2 C
8.57 Dintr-o scândură lungă de 4,5m se improvizează, de către cinci

copii, un balansoar. Scândura se echilibrează dacă trei copii
stau la un capăt al scândurii iar ceilalţi doi copii stau la
capătul celălalt. Punctul de sprijin al scândurii (0) este la 1,5m
depărtare de cei trei copii. Ştiind că cei trei copii ”cântăresc”
împreună 1400N, aflaţi greutatea celorlalţi doi copii separat,
dacă prin plecarea unuia dintre aceştia scândura se
reechilibrează prin deplasarea punctului de sprijin cu 0,5m spre
cei trei copii. Se va considera g=10N/kg.
8.58 Un corp cu masa m=10kg este aşezat pe o pârghie menţinută

orizontal în echilibru cu un resort ca în figura 8.58. Să se afle
pe ce distanţă x trebuie deplasat corpul m pe pârghie pentru ca
acesta să fie în echilibru după ce punctul A este ridicat în A '
pe o distanţă d=0,5m. Se cunosc: k=10N/m, 00 ' =1m şi
g=10N/kg.
141
fig.8.58
8.59 O pârghie de speţa I este în echilibru sub acţiunea unei forţe

rezistente mai mare decât cea activă cu ΔF=150N. Braţul
forţei rezistente este mai mic decât braţul forţei active cu
Δl=50cm, iar pârghia are lungimea de 2,5m. Să se calculeze
lungimile braţelor celor două forţe şi forţele (activă şi
rezistentă) ce acţionează asupra pârghiei.
8.60 Se dă sistemul mecanic reprezentat în figura 8.60, în care se

cunosc:m1=6kg, k1=200N/m, k2=250N/m. Masa scripetelui
mobil se neglijează. În starea iniţială din figură resorturile
sunt nedeformate. Ştiind că forţa de frecare dintre corpul m1 şi
suprafaţa orizontală este 20% din greutatea acestuia, să se
determine alungirile resorturilor dacă de scripetele mobil se
suspendă un corp cu masa m=4kg. Se va considera acceleraţia
142
fig.8.60
9.Lucrul mecanic şi puterea mecanică
143
Lucrul mecanic
9.1 Cât este lucrul mecanic efectuat de un halterofil când ridică o

halteră de 100kg de la podea la înălţimea de 2m? (g=10N/kg)
9.2 O forţă de 2kN acţionează asupra unui corp cu masa de 5kg şi îl

deplasează pe direcţia şi în sensul forţei pe distanţa de 5m. Să se
calculeze lucrul mecanic efectuat.
9.3 Un corp este deplasat uniform, pe o suprafaţă orizontală, de

către o forţă paralelă cu suprafaţa F=50N. Corpul se deplasează
pe distanţa d=20m. Să se calculeze:
a) Lucrul mecanic efectuat de forţa de tracţiune;
b) Lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare;
c) Lucrul mecanic total.
9.4 Un corp este deplasat uniform pe o suprafaţă orizontală de către

o forţă care acţionează pe direcţia şi în sensul deplasării şi
efectuează un lucru mecanic de 500J. Corpul se deplasează cu
viteza de 5m/s timp de 10s.
Să se calculeze:
a) Forţa care deplasează corpul;
b) Forţa de frecare dintre corp şi suprafaţa pe care se
deplasează;
c) Lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare pe durata
deplasării;
d) Lucrul mecanic total.
9.5 Un corp porneşte din repaus, fiind tras de o forţă care

acţionează pe direcţia şi în sensul mişcării. Corpul se deplasează
144
fără frecare şi atinge viteza de 10m/s în 50s, efectuându-se un
lucru mecanic de 50kj. Să se calculeze modulul forţei care
deplasează corpul.
9.6 Un cărucior este tras prin intermediul unui cablu care face un
unghi de 600 cu direcţia deplasării. Pentru deplasarea
căruciorului pe distanţa de 125m se efectuează un lucru mecanic
de 25kj. Să se calculeze forţa de întindere din cablu (sin
3 1
600= ;cos 600 = ).
2 2
9.7 Un corp cu masa de 50kg este tras pe o suprafaţă orizontală

prin intermediul unui cablu care face un unghi de 300 cu direcţia
deplasării. Forţa de întindere din cablu este jumătate din
greutatea corpului şi deplasează corpul pe distanţa de 20m.
calculeze:
a) Forţa de întindere din cablu;
b) Lucrul mecanic efectuat pentru deplasarea corpului;
c) Forţa cu care corpul apasă asupra suprafeţei de sprijin (sin
1 3
300= ; cos 300= ).
2 2
9.8 Un cărucior cu masa de 40kg este împins pe orizontală cu o forţă

egală în modul cu jumătate din greutatea căruciorului şi care
face un unghi de 300 cu direcţia deplasării ca în figura 9.8.
Căruciorul se deplasează pe distanţa de 20m. Aproximând
g=10N/kg, să se calculeze:
a) Forţa care împinge căruciorul;
b) Lucrul mecanic efectuat pentru deplasarea căruciorului;
c) Forţa cu care căruciorul apasă asupra suprafeţei de sprijin.
145
ur
fig.9.8 F m
(
9.9 Un corp cu masa de 20kg este deplasat uniform pe o suprafaţă

orizontală timp de 2,5 minute cu viteza de 9km/h de către o
forţă orizontală egală în modul cu1/5 din greutatea corpului.
Aproximând acceleraţia gravitaţională g=10N/kg, să se
calculeze:
a) Coeficientul de frecare dintre corp şi suprafaţa pe care se
deplasează;
b) Lucrul mecanic efectuat de forţa de greutate şi lucrul mecanic
efectuat de reacţiunea suprafeţei de sprijin pe durata
deplasării;
c) Lucrul mecanic efectuat de forţa de tracţiune şi lucrul mecanic
efectuat de forţa de frecare pe durata deplasării;
9.10 Un corp cu masa de 10 kg urcă pe un plan înclinat cu lungimea

de 4m şi înălţimea de 2m, fără frecare, sub acţiunea unei forţe de
75N paralelă cu planul. Corpul se deplasează de la baza
planului până în vârful acestuia. Considerând acceleraţia
a) Lucrul mecanic efectuat de forţa de tracţiune;
b) Lucrul mecanic efectuat de forţa de greutate;
c) Lucrul mecanic efectuat de reacţiunea suprafeţei de sprijin;
146
9.11 Un corp cu masa de 10kg alunecă liber, fără frecare, din vârful
unui plan înclinat cu lungimea de 4m şi înălţimea de 2m şi
ajunge la baza planului. Aproximând g=10N/kg, să se calculeze:
a) Lucrul mecanic efectuat de forţa de greutate;
b) Lucrul mecanic efectuat de reacţiunea suprafeţei de sprijin;
c) Lucrul mecanic total.
9.12 Un corp cu masa de 10kg se deplasează uniform pe o suprafaţă

orizontală sub acţiunea unei forţe orientată la 300 faţă de
orizontală (figura 9.12). Corpul se deplasează pe distanţa de
20m, coeficientul de frecare fiind μ=0,23. Aproximând
g=10N/kg şi 3 =1,73, să se calculeze:
a) Mărimea forţei aplicată corpului;
b) Lucrul mecanic efectuat de forţa aplicată corpului;
c) Lucrul mecanic total efectuat de cele patru forţe care
acţionează asupra corpului.
ur
fig.9.12 F

9.13 Un corp cu masa de 10kg urcă uniform pe un plan înclinat cu

lungimea de 5m şi înălţimea de 2,5m sub acţiunea unei forţe de
75N paralelă cu planul. Corpul se deplasează de la baza
planului până în vârful acestuia. Aproximând g=10N/kg, să se
calculeze:
a) Coeficientul de frecare dintre corp şi plan;
b) Lucrul mecanic efectuat de forţa de greutate;
c) Lucrul mecanic efectuat de reacţiunea planului;
d) Lucrul mecanic efectuat de forţa de tracţiune;
147
e) Lucrul mecanic efectuat de forţa de frecare;
f) Lucrul mecanic total;

g) Lucrul mecanic total efectuat pe durata alunecării corpului din
vârful planului înclinat până la baza acestuia dacă încetează
acţiunea forţei de tracţiune când corpul ajunge în vârful
planului.
9.14 Să se calculeze lucrul mecanic efectuat de forţa elastică atunci

când un resort alungit cu Δl =10cm este lăsat liber şi revine la
starea nedeformată, cunoscând constanta elastică a resortului
k=1000N/m.
9.15 Un resort cu constanta elastică k=200N/cm se alungeşte

uniform cu Δl = 5cm sub acţiunea unei forţe proporţională cu
alungirea. Să se calculeze lucrul mecanic efectuat de forţa
deformatoare şi lucrul mecanic efectuat de forţa elastică pe
durata alungirii resortului.
9.16 Pentru a întinde un resort cu 4cm se efectuează un lucru mecanic

de 50J. Ce lucru mecanic se efectuează pentru a întinde resortul
cu 4mm?
9.17 În figura 9.17 este reprezentată dependenţa alungirii unui resort

de mărimea forţei deformatoare. Să se calculeze constanta
elastică a resortului, lucrul mecanic al forţei deformatoare între
punctele de abscise 5cm şi 10cm şi să se interpreteze grafic.
F (N )
1000
148
fig.9.17 500
Δl (cm)
5 10
9.18 În figura 9.18, a şi b, sunt reprezentate dependenţele de

distanţă ale forţei F care acţionează asupra unui corp. Să se
calculeze lucrul mecanic La şi Lb al forţei în fiecare caz în
parte.
F(N) F(N)
40 40
20
0 2 6 d(m) 0 3 7 d(m)
a) b)
fig.9.18
9.19 Pentru a comprima un resort cu 4cm se efectuează un lucru
mecanic de 23,6J. Ce lucru mecanic trebuie efectuat pentru a
alungi acelaşi resort cu 4cm? Dar pentru a-l alungi cu 8cm?
9.20 Un corp se află în repaus şi se deplasează sub acţiunea unei

forţe ce acţionează pe direcţia şi în sensul deplasării, al cărei
modul variază în funcţie de distanţa faţă de poziţia iniţială
conform graficului din figura 9.20. Să se calculeze lucrul
mecanic efectuat pe durata acţiunii forţei.
149
F(N)
50
fig.9.20
25 d(m)
0 3 7 10
Puterea mecanică
150
9.21 Un muncitor transportă un sac de ciment de la parterul la
etajul unei clădiri în două minute, iar un alt muncitor
transportă tot un sac de ciment, de la parter la etaj, în patru
minute. Care muncitor dezvoltă o putere mai mare şi de ce?
9.22 Care este, în S.I., puterea unui motor de 120CP (Cal Putere)?
9.23 Câţi cai putere dezvoltă un motor care efectuează 73,6kwh în

2 minute?
9.24 O macara ridică o grindă de beton cu masa de 2 tone, la

înălţimea de 20m, în 25 secunde. Considerând acceleraţia
gravitaţională g=10N/kg şi neglijând frecările să se calculeze:
a) Forţa cu care acţionează macaraua asupra grinzii;
b) Lucrul mecanic efectuat de macara pentru a ridica grinda;
c) Puterea macaralei.
9.25 Un motor efectuează un lucru mecanic de 1MJ într-o jumătate

de oră, iar un alt motor efectuează un lucru mecanic de 1KJ în
două secunde. Care motor are puterea mai mare?
9.26 Un automobil se deplasează uniform pe autostradă cu viteza

de 108km/h. Dacă puterea dezvoltată de motor este 96CP, să
se calculeze forţa de tracţiune.
9.27 Un automobil se deplasează uniform pe o şosea orizontală pe

care întâmpină o forţă de frecare de 2500N. Să se calculeze
puterea dezvoltată de motor dacă automobilul se deplasează
cu 54km/h.
151
9.28 Forţa de frecare pe care o întâmpină un automobil, cu masa de
1,5t, pe o şosea orizontală reprezintă 20% din greutatea sa. Să
se calculeze viteza maximă pe care o poate atinge automobilul
dacă puterea motorului este 108CP (g=10N/kg).
9.29 Viteza maximă cu care un automobil, cu masa de 2 tone şi

puterea 60CP, poate urca o pantă de 10% este de 54km/h. Să
se calculeze forţa de frecare pe care o întâmpină automobilul în
timpul deplasării (g=10N/kg).
9.30 Un motor cu puterea P=10kw este folosit pentru a ridica

succesiv corpurile cu masele m1=500kg şi m2=1t la înălţimea
h=50m. Aproximând acceleraţia gravitaţională g=10N/kg, să
se calculeze în cât timp este ridicat fiecare corp.
9.31 Un remorcher trage un şlep cu viteza v=9km/h cu ajutorul

unui cablu care face un unghi =300 cu suprafaţa apei, întins
de o forţă F=50kN. Ce putere se consumă pentru remorcarea
şlepului?
9.32 O macara ridică în picioare, în 10s, un stâlp căzut la pământ a

cărui masă este 1t, tragându-l de un capăt cu viteza
v=45m/min. (figura 9.32). Să se calculeze puterea macaralei
(g=10N/kg).
fig.9.32
152
9.33 Un atlet aleargă suta de metri în 10 secunde. Pasul atletului
în timpul cursei fiind de 1,5m, masa acestuia de 75kg şi ştiind
că la fiecare pas îşi ridică centrul de greutate cu 20cm, să se
calculeze:
a) Puterea medie dezvoltată de atlet în absenţa forţelor de
rezistenţă;
b) Puterea medie dezvoltată de atlet dacă forţele de rezistenţă
reprezintă 1/4 din greutatea atletului (g=10N/kg).
(Olimpiada de fizică, etapa pe localitate, 8.02.1992)
9.34 Un corp cu greutatea G=100N este deplasat pe o suprafaţă

orizontală prin intermediul unui resort de constantă elastică
k=1000N/m. Ştiind că forţa de frecare ce se opune mişcării
reprezintă a 5-a parte din greutatea acestuia, să se calculeze:
a) Alungirea resortului în timpul deplasării uniforme a
corpului;
b) Puterea dezvoltată dacă în 5 secunde corpul parcurge
distanţa de 20m.
9.35 Un automobil cu masa m=1500kg are un motor de 85CP.

Pentru a se deplasa pe un drum orizontal cu viteza constantă
de 54km/h automobilul are nevoie de o putere de 20CP.
Presupunând că forţele de frecare rămân neschimbate, să se
calculeze panta cea mai abruptă pe care o poate urca
automobilul cu această viteză (h/l=?). Se va lua g=10N/kg.
153
Randamentul
154
9.36 Un corp cu masa de 50kg este ridicat uniform cu ajutorul unui
scripete fix ideal (fără frecări), ca în figura 9.36. Considerând
acceleraţia gravitaţională g=10N/kg, să se calculeze
randamentul scripetelui.
ur
fig.9.36 F
9.37 Scripetele fix din figura 9.36 este un scripete real (nu pot fi
neglijate frecările) şi pentru a ridica uniform un corp cu masa
de 50kg se acţionează asupra cablului cu o forţă de 625N.
calculeze randamentul scripetelui.
9.38 Un corp cu masa de 50kg este ridicat uniform, pe distanţe

mici, cu ajutorul unei pârghii ideale (se neglijează frecările şi
masa pârghiei) de speţa I. Să se calculeze randamentul
pârghiei.
9.39 Un corp cu masa de 50kg este ridicat uniform, pe distanţe

mici, cu ajutorul unei pârghii reale de speţa I (nu se neglijează
frecările şi masa pârghiei), acţionând la capătul liber al
pârghiei cu o forţă de 156,25N. Dacă raportul braţelor este
bR/bF=1/4 şi g=10N/kg, să se calculeze randamentul pârghiei.
9.40 Un corp este urcat uniform pe un plan înclinat ideal (în

absenţa frecărilor). Planul este înclinat faţă de orizontală cu
155
300 şi are lungimea de 5m. Să se calculeze randamentul
planului înclinat.
9.41 Un corp cu masa de 50kg este urcat uniform pe un plan

înclinat cu lungimea l=5m şi înălţimea h=3m. Pentru a urca
uniform corpul se acţionează asupra acestuia, paralel cu
planul, cu o forţă de 375N. Considerând acceleraţia
gravitaţională g=10N/kg, să se calculeze randamentul
planului înclinat.
9.42 Un corp cu greutatea de 500N este ridicat la înălţimea de 5m

cu ajutorul unui scripete fix al cărui randament este de 80%.
Să se calculeze lucrul mecanic efectuat de forţele de frecare.
9.43 Un corp cu greutatea de 500N este urcat uniform pe un plan

înclinat cu lungimea de 5m şi înălţimea de 3m, randamentul
planului înclinat fiind 80%. Să se calculeze lucrul mecanic
efectuat de forţele de frecare pe durata deplasării corpului
până la înălţimea de 1,5m şi coeficientul de frecare dintre corp
şi planul înclinat (g=10N/kg).
9.44 Să se calculeze forţa necesară pentru a ridica uniform un corp

cu greutatea de 50N folosind:
a) Un scripete fix cu randamentul 80%;
b) Un scripete mobil cu randamentul 80%;
c) O pârghie de speţa I cu lungimea l=1m şi braţul forţei
rezistente bR=20cm, randamentul pârghiei fiind 80%;
d) Un plan înclinat cu l=5m şi h=3m al cărui randament este
80%.
156
9.45 Un corp cu masa m=67,5kg este ridicat la înălţimea h=3m cu
ajutorul unui plan înclinat al cărui randament este η1=75% şi
care are lungimea l=5m. Corpul este tras cu o sfoară
inextensibilă şi de masă neglijabilă trecută peste un scripete fix
al cărui randament este η2=90%, instalat în vârful planului
înclinat ca în figura 9.45. Considerând acceleraţia
ur
a) Forţa F ce acţionează la capătul liber al sforii pentru a
deplasa uniform corpul;
b) Randamentul acestui dispozitiv de ridicare. Discuţie.
c) Forţa de frecare dintre corp şi planul înclinat şi valoarea
coeficientului de frecare.
uur ur
N T
uur ur
Ff F
ur
G
fig.9.45
9.46 La aceeaşi înălţime h se ridică un corp folosind două plane

înclinate cu unghiul 1=300 şi 2=600. Coeficientul de frecare
dintre corp şi fiecare plan înclinat este μ=0,2. Să se calculeze
pe care plan înclinat este mai economic să se ridice uniform
corpul (care plan înclinat are randamentul mai mare). Se
1 3
cunosc: sin 300=cos600= ; sin600=cos300= .
2 2
157
9.47 Să se calculeze forţa cu care trebuie acţionat la capătul liber al
unei pârghii al cărei randament este de 90%, pentru a ridica un
corp cu greutatea de 450N dacă braţul forţei active este de
cinci ori mai mare decât braţul forţei rezistente.
9.48 Se ridică uniform un corp pe un plan înclinat cu ajutorul

sistemului din figura 9.48. Dacă G=500N, Ff=300N,
OA l
= = 3 (l este lungimea planului înclinat, iar h este
OB h
înălţimea acestuia), iar randamentul pârghiei este 80%,
calculaţi valoarea numerică a forţei active F.
A B 0
m
ur
F
fig.9.48
9.49 Ce greutate are un corp dacă pentru ridicarea acestuia la

înălţimea h=20m într-un timp de 10s se consumă o putere de
400W? Pentru ridicarea corpului se foloseşte un scripete mobil
cu randamentul de 80%.
9.50 Într-un vas cu alcool se scufundă o piesă din cupru, cu

volumul V=857,3cm3, legată cu un fir de capătul unei pârghii
158
AB de lungime 90cm şi care are punctul de sprijin la cealaltă
extremitate. Să se calculeze ce masă trebuie să aibă un corp
legat de un fir, fixat la 40cm de capătul unde se află piesa din
cupru şi trecut peste un scripete fix cu randamentul de 80%,
pentru ca pârghia să stea în echilibru, ca în figura 9.50. Se dau
ρcu=8900kg/m3, ρalcool=800kg/m3, g=10N/kg şi forţa cu care
un corp scufundat într-un lichid este împins de jos în sus este
egală cu greutatea lichidului dislocuit (legea lui Arhimede).
fig.9.50
A C B
9.51 Ce putere are o hidrocentrală cu debitul apei de 2m3/s, dacă

apa cade de la 10m înălţime şi randamentul ei este 70%?
(ρapă=1g/cm3, g=10N/kg)
9.52 Pe un plan înclinat cu h=1m şi l=2m se află un corp cu

densitatea ρ=8g/cm3 şi dimensiunile 5dm × 0,5dm × 2dm . Să se
calculeze forţa necesară pentru a urca uniform corpul pe
planul înclinat şi randamentul acestuia, ştiind că forţa de
frecare este 50N, îndreptată în lungul planului în jos. Se va
considera g=10N/kg.
159
9.53 Determinaţi ce forţă trebuie aplicată roţii macaralei din figura
9.53 pentru a ridica un corp cu masa m=12kg, dacă diametrul
roţii este 0,75m iar raza arborelui este r=0,25m. Randamentul
instalaţiei este η=75% şi se va lua g=10N/kg.
r
fig.9.53
ur
F
9.54 Pentru sistemul fizic din figura 9.54, aflat în echilibru, se dau:
AO = BO ; k=1000N/m, F=100N, ηpârghie=90%, ηscripete=80% şi
g=10N/kg. Să se calculeze masa corpului m şi alungirea
resortului.
fig.9.54
9.55 Dintr-un bazin cilindric cu suprafaţa bazei de 30m2 se scoate

apă. Ştiind că adâncimea apei din bazin este de 1m, iar
distanţa de la nivelul apei până la locul unde trebuie ridicată
160
apa este de 4m, să se calculeze lucrul mecanic consumat pentru
scoaterea apei cu ajutorul unei pompe care are randamentul de
80%. Se va lua g=10N/kg şi ρapă=1g/cm3.
161
Energia mecanică
9.56 Un autoturism, împreună cu şoferul, are masa 1,5 tone şi se

deplasează cu viteza 72km/h. Să se calculeze:
a) Energia cinetică a autoturismului;
b) Energia cinetică totală, în cazul în care în autoturism au mai
urcat patru persoane având fiecare 75kg;
c) Energia cinetică a celor patru persoane faţă de şosea şi faţă de
autoturism.
9.57 Viteza unui motociclist creşte de la 36km/h la 54km/h. De

câte ori creşte energia sa cinetică?
9.58 Energia cinetică a unui motociclist se dublează. Să se calculeze

de câte ori a crescut viteza motociclistului.
9.59 Un tren se deplasează rectiliniu şi uniform cu viteza

V1=72km/h. Un călător cu masa m=75kg se deplasează în
lungul vagonului cu viteza V2=2m/s. Să se calculeze energia
cinetică a călătorului faţă de terasamentul căii ferate dacă
acesta se deplasează prin vagon:
a)În sensul în care merge trenul;
b)În sens contrar sensului în care merge trenul.
9.60 Să se calculeze lucrul mecanic efectuat de forţele de frecare

atunci când un autoturism cu masa 1,5 tone frânează de la
72km/h la 36km/h.
9.61 Un autoturism cu masa 1,5 tone porneşte din repaus şi atinge

viteza de 54km/h după 100m. Forţele de frecare reprezintă
162
20% din greutatea autoturismului. Să se calculeze lucrul
mecanic efectuat de motor. Se va considera g=10N/kg.
9.62 Un pescar traversează un râu care curge cu viteza V1=3m/s,

vâslind perpendicular pe maluri cu viteza V2=4m/s. Masa
bărcii împreună cu pescarul este 300kg. Să se calculeze energia
cinetică a bărcii faţă de apă şi faţă de maluri. Discuţie.
9.63 Podeaua laboratorului de fizică este la înălţimea de 5m faţă de

curtea şcolii. Un corp cu masa 2kg este aşezat pe catedră, a
cărei înălţime este 80cm. Considerând acceleraţia
gravitaţională g=10N/kg, să se calculeze energia potenţială a
corpului faţă de catedră, faţă de podeaua laboratorului şi faţă
de sol.
9.64 Considerând acceleraţia gravitaţională g=10N/kg, să se

calculeze lucrul mecanic ce trebuie efectuat pentru ca un corp
cu masa 10kg să fie ridicat la înălţimea de 4m. Ce lucru
mecanic efectuează forţa de greutate pe durata ridicării
corpului?
9.65 Un corp cu masa 1kg se află la o înălţime h1=10m faţă de

nivelul de referinţă ales. Corpul este lăsat să cadă liber
(g=10N/kg). Să se calculeze:
a) Energia potenţială şi energia totală a corpului la înălţimea h1;
b) Viteza corpului la înălţimea h2=8,2m;
c) Energia cinetică şi energia totală a corpului la sfârşitul
mişcării.
163
9.66 Un resort perfect elastic cu constanta elastică 1000N/m se
alungeşte cu 4cm. Să se calculeze energia potenţială acumulată
în resort şi lucrul mecanic efectuat pentru alungirea resortului.
9.67 Energia potenţială elastică acumulată într-un resort

comprimat cu 2cm este 0,5J. Să se calculeze constanta elastică
a resortului şi lucrul mecanic ce trebuie efectuat pentru a
alungi resortul cu 1cm.
9.68 Pentru alungirea unui resort cu 3cm se acţionează cu o forţă

maximă F=20N. Să se calculeze energia potenţială a resortului
alungit.
9.69 Un corp cu masa m=100g alunecă pe o suprafaţă orizontală

fără frecare. Corpul ciocneşte un resort pe care îl comprimă cu
Δl =5cm. Constanta elastică a resortului este k=40N/m. Să se
calculeze viteza corpului înainte de ciocnire.
9.70 Un vagon cu masa m=40 tone ciocneşte un obstacol cu viteza

v=2m/s. Resorturile tampoanelor se comprimă cu Δl =5cm. Să
se calculeze forţa maximă ce acţionează asupra obstacolului.
9.71 Un corp aflat în mişcare de translaţie cu viteza de 36km/h are

energia cinetică 250J. Câtă energie cinetică are corpul atunci
când viteza acestuia este 5m/s.
9.72 La înălţimea de 10m un corp are energia potenţială 100J şi

energia cinetică 250J. La ce înălţime are acest corp numai
energie potenţială?
164
9.73 Un fir de cauciuc întins cu 5cm are o energie potenţială
elastică de 7J. Să se calculeze energia potenţială elastică
acumulată în acelaşi fir alungit cu 10cm.
9.74 Un fir inextensibil, cu lungimea l=1m, se suspendă de un

tavan. La capătul liber al firului se leagă o bilă metalică cu
masa m=100g. Se ridică bila astfel încât firul deviază cu
1
=600, (cos 600= ), faţă de direcţia verticală şi se lasă liberă.
2
Să se calculeze energia totală a bilei în momentul în care trece
prin poziţia în care firul face cu direcţia verticală un unghi de
230. Ce viteză are bila în momentul în care trece prin poziţia
cea mai de jos (’=00). Se va aproxima g=10N/kg.
9.75 Un om rostogoleşte un corp de formă cubică cu masa 5kg şi

densitatea 5000kg/m3, de pe o faţă pe cealaltă, rotindu-l în
jurul unei laturi. Să se calculeze:
a) Lucrul mecanic efectuat de om;
b) Cu ce forţă orizontală ar trebui împins, fără a-l rostogoli,
pentru a-l aduce în noua poziţie, efectuând acelaşi lucru
mecanic şi deplasându-l uniform;
c) A câta parte din greutatea corpului reprezintă forţa de frecare
în cazul b)?
Se va lua g=10N/kg.
165
Echilibrul mecanic şi energia potenţială
9.76 În poziţia de echilibru instabil, comparativ cu poziţiile

alăturate, energia potenţială a sistemului corp-Pământ are
valoarea:
a) Cea mai mare;
b) Aceeaşi;
c) Cea mai mică.
9.77 În poziţia de echilibru indiferent, comparativ cu poziţiile

valoarea:
a) Cea mai mare;
b) Aceeaşi;
c) Cea mai mică.
9.78 În poziţia de echilibru stabil, comparativ cu poziţiile

valoarea:
a) Cea mai mare;
b) Aceeaşi;
c) Cea mai mică.
9.79 Un autocar are stabilitate mai mare atunci când bagajele

turiştilor sunt puse:
a) Pe un portbagaj fixat deasupra autocarului;
b) Într-un portbagaj situat la partea inferioară a autocarului.
166
9.80 Un corp solid şi omogen de formă paralelipipedică se aşează pe
o suprafaţă orizontală. În ce poziţie trebuie aşezat pentru a
avea energia potenţială maximă?
9.81 Un balon se umple cu hidrogen (gaz mai uşor decât aerul).

Balonul este ţinut în repaus la sol şi când i se dă drumul urcă
la o înălţime h. În care dintre cele două poziţii balonul are o
energie potenţială mai mare, la sol sau la înălţimea h?
9.82 Ce fel de energie are aerul comprimat într-o minge de fotbal?
9.83 Un corp solid şi omogen, de formă cubică, se aşează pe o

suprafaţă orizontală. Care sunt poziţiile în care cubul se află
în echilibru instabil?
9.84 Un corp solid şi omogen, de formă cilindrică având lungimea

3 m şi raza 50cm se aşează vertical pe o suprafaţă
orizontală. Să se calculeze unghiul maxim până la care poate fi
înclinat acest cilindru fără să se răstoarne.
9.85 Când clătinăm o găleată cu balast nisipul se aşează pe fundul

găleţii sau iese la suprafaţă deasupra pietrelor?
167
10.Fenomene termice
Difuzia
10.1 Moleculele unui corp pătrund printre moleculele altui corp, fără
intervenţia unei forţe externe, atunci când cele două corpuri sunt
în contact. Cum se numeşte acest fenomen?
10.2 În care dintre cele trei stări de agregare (gazoasă, lichidă, solidă)
se manifestă fenomenul de difuzie?
10.3 Difuzia între două gaze se produce mai repede decât difuzia
între două lichide, iar difuzia între două lichide se produce mai
repede decât difuzia între două corpuri solide bine şlefuite şi
puse în contact. De ce?
10.4 Fenomenul de difuzie este dependent de temperatură. Difuzia se

produce mai repede dacă temperatura este mai mare. De ce?
10.5 Dacă lăsăm o minge „la soare”, aceasta se întăreşte. Dacă lăsăm
mingea într-un frigider ea se „moaie”. De ce?
10.6 Injecţiile se fac intramuscular sau intravenos. În care din cele

două variante, răspândirea medicamentelor introduse prin
injecţii se bazează pe fenomenul de difuzie?
10.7 Fizicianul Brown a observat la microscop că particulele fine de

polen, aflate în suspensie într-un lichid (în apă), au o mişcare
dezordonată care nu încetează niciodată. Aceasta a fost numită
168
mişcare browniană. Mişcarea browniană este o mişcare de
agitaţie termică sau este o consecinţă a mişcării de agitaţie
termică?
169
Calorimetrie. Coeficienţi calorici
10.8 Proprietăţii unui corp de a avea o anumită stare de încălzire i se

asociază mărimea fizică scalară numită temperatură. Deci
temperatura este o mărime fizică de stare ce caracterizează
starea de încălzire a unui corp. Pentru măsurarea temperaturii se
folosesc mai frecvent scara Kelvin, scara Celsius şi scara
9
Fahrenheit: t(0F)= t(0C)+32 şi T(k)=t(0C)+273,15. Să se
5
calculeze în grade Fahrenheit temperaturile de 273,15k şi
373,15k.
10.9 Cantitatea de căldură (Q) este o mărime fizică de proces ce

caracterizează trecerea unui corp dintr-o stare de încălzire în
altă stare de încălzire, în urma contactului termic cu un alt corp.
Să se exprime în SI cantităţile de căldură Q1=50cal şi
Q2=50kcal.
10.10 Să se calculeze cantitatea de căldură absorbită de un corp din

plumb cu masa de 50g atunci când se încălzeşte de la -150C la
+350C. Căldura specifică a plumbului este c=120J/kg· k.
10.11 Cunoscând căldura specifică pentru plumb c=120J/kg k , să se

calculeze capacitatea calorică a unui corp din plumb cu masa de
120 grame.
10.12 Un corp cedează 286J prin răcirea cu 200C. Să se calculeze

capacitatea calorică a corpului.
170
10.13 Să se calculeze căldura specifică a apei dacă o cantitate de 10l de
apă absoarbe 8·105cal atunci când se încălzeşte de la 200C la
273,15k.
10.14 Un cub din fier cu latura de 10cm absoarbe 179,4kj şi se

încălzeşte de la -200C la 303,15k. Căldura specifică a fierului
este 460J/kg· k. Să se calculeze densitatea fierului.
10.15 Un cub din aluminiu cu latura de 10cm absoarbe 19 kcal şi se

încălzeşte de la 320F la 320C. Ştiind că densitatea aluminiului
este 2700kg/m3 să se calculeze căldura specifică pentru
aluminiu.
10.16 Să se calculeze capacitatea calorică a unui corp care, prin răcire

cu 50k , pierde 1kcal.
10.17 Un corp cu capacitatea calorică 20J/k şi temperatura 290k se

pune în contact termic cu un alt corp aflat la 320k şi care are
capacitatea calorică 30J/k. Neglijând pierderile de căldură în
exterior, să se calculeze temperatura de echilibru ce se stabileşte
în urma schimbului de căldură din corpuri.
10.18 Se amestecă 2kg de apă la temperatura 290k cu 3kg apă la

temperatura 320k. Să se calculeze temperatura amestecului.
10.19 Să se afle masele m1 şi m2 de apă aflate la temperaturile de 170C

şi respectiv 470C care trebuie amestecate pentru a obţine 50kg
apă la 350C.
171
10.20 Pentru pregătirea unei băi se amestecă apă caldă la 660C cu apă
rece la 110C şi se obţin 330 litri apă la 360C. Să se calculeze
cantităţile de apă caldă şi de apă rece utilizate.
10.21 Un vas, izolat termic de exterior, conţine 2 litri de apă la

temperatura de 600C. În apă se introduce un corp cu capacitatea
calorică 14kj/k, a cărui temperatură este 40C. După stabilirea
echilibrului termic se constată că temperatura apei a devenit
250C. Să se calculeze căldura specifică a apei.
10.22 Un vas din cupru cu masa 1kg conţine 4 litri de apă la

temperatura de 200C. Densitatea apei este 1g/cm3, căldura
specifică a apei este 4180J/kg· k , iar căldura specifică pentru
cupru este 380J/kg·k. Să se calculeze cantitatea minimă de
căldură necesară pentru a fierbe apa.
10.23 Pentru a încălzi o cantitate de apă cu 300C este necesară aceeaşi

cantitate de căldură ca pentru încălzirea aceleiaşi cantităţi de
petrol (aceeaşi masă) cu 600C. Cunoscând căldura specifică a apei
4180J/kg·k , să se calculeze căldura specifică a petrolului.
10.24 Un vas din aluminiu cu masa 1kg conţine 0,5 litri de apă la
temperatura 400C. În apă se introduce o bucată de cupru cu
temperatura 60C şi temperatura apei din vas devine 380C. Pentru
apă ρ=1000kg/m3 şi ca=4180J/kg·k , iar pentru cupru C=188J/k
. Neglijând pierderile de căldură, să se calculeze căldura specifică
a aluminiului.
10.25 Pentru a încălzi 20kg apă de la 200C la 700C se consumă

8,36MJ. Să se calculeze randamentul instalaţiei de încălzire
(ca=4180J/kg·k).
172
10.26 Să se calculeze câţi litri de apă pot fi încălziţi până la fierbere cu
o instalaţie de încălzire al cărei randament este 75% dacă se
consumă 22,4MJ. Densitatea apei este 1000kg/m3 iar căldura
specifică a apei este 4200J/kg·k şi apa se află iniţial la 200C.
10.27 Să se calculeze căldura specifică a unui aliaj (alama) format, în

procente de masă, din 60% cupru şi 40% zinc. Se cunosc
căldurile specifice pentru cupru 380J/kg·k şi pentru zinc
400J/kg·k .
10.28 O bucată de fier are masa 39kg şi densitatea 7800kg/m3. Să se

afle variaţia densităţii corpului, dacă prin încălzire corpul se
dilată cu un cm3.
10.29 Un corp din aluminiu are temperatura 00C şi densitatea

2700kg/m3. Prin încălzire îşi modifică densitatea cu 0,1g/cm3 şi
volumul cu 0,2cm3. Să se calculeze:
a) Volumul corpului la 00C;
b) Volumul corpului încălzit;
c) Greutatea corpului (g=10N/kg).
10.30 Un aliaj, a cărui căldură specifică este 388J/kg·k conţine 40%

zinc (czn=400J/kg·k) şi 60% cupru (în procente de masă). Să se
calculeze căldura specifică a cuprului.
173
Combustibili
10.31 Prin ardere completă a 50kg de lemn uscat s-au obţinut

0,415GJ. Să se calculeze puterea calorică a lemnului utilizat
drept combustibil.
10.32 Prin arderea completă a 50kg de turbă (cărbune inferior) s-au

obţinut 750MJ. Să se calculeze puterea calorică a cărbunelui
ars.
10.33 Prin arderea completă a 50kg de huilă (cărbune superior) s-au

obţinut 1,5GJ. Să se calculeze puterea calorică a cărbunelui ars.
10.34 Benzina are densitatea 700kg/m3. Prin arderea a 50l de benzină

se obţin 1,61GJ. Să se calculeze puterea calorică a benzinei în
J/l şi J/kg.
10.35 În condiţii normale de presiune (105N/m2) şi temperatură (273k),

gazul metan are densitatea 0,7kg/m3. Prin arderea a 50m3N
(normal) de gaz metan se obţin 1242,5MJ. Să se calculeze
puterea calorică a gazului metan în J/kg şi în J/m3N (normal).
10.36 Ce cantitate de gaz metan (m3N) trebuie arsă pentru umplerea

unei căzi de baie cu 300l apă la 370C dacă temperatura apei din
reţea este 70C. Pentru gazul metan puterea calorică este
35,5MJ/kg, pentru apă căldura specifică este 4185J/kg·k , iar
densitatea gazului metan, în condiţii normale de presiune (p0) şi
temperatură (T0), este 0,7kg/m3.
174
10.37 Ce cantitate de păcură, cu puterea calorică 42MJ/kg, se consumă
pentru a încălzi 100l apă de la 00C la 1000C dacă randamentul
arzătorului este 40%. Pentru apă căldura specifică este
4200J/kg·k , iar densitatea este 1g/cm3.
10.38 Pentru a încălzi 50kg de apă de la 200C la 1000C se consumă

21.08kg lemn uscat cu puterea calorică 8MJ/kg. Arderea
lemnului sub cazan se face la un randament de 10%. Cunoscând
căldura specifică pentru apă 4200J/kg·k , să se calculeze
capacitatea calorică a cazanului.
10.39 Ce cantitate de păcură este necesară, la un randament de 20%,

pentru a încălzi 40 litri de apă cu 500C. Puterea calorică pentru
păcură este 42MJ/kg , căldura specifică pentru apă este
4200J/kg·k , iar densitatea apei este 1g/cm3.
10.40 Pentru încălzirea unei locuinţe se consumă în centrala termică

lemn cu puterea calorică 8MJ/kg şi cărbune cu puterea calorică
15MJ/kg (turbă). Pentru încălzirea locuinţei în sezonul rece
sunt necesare 244GJ. Ştiind că se consumă 40% lemn şi 60%
cărbune, să se calculeze cantitatea de lemn şi cantitatea de
cărbune.
175
Motoare termice. Randamentul motoarelor termice
10.41 Un motor termic consumă 2kg benzină cu puterea calorică

46MJ/kg şi produce 27,6MJ. Să se calculeze randamentul
motorului.
10.42 Un motor cu ardere internă consumă într-o oră 3,6kg

combustibil cu puterea calorică 40MJ/kg şi dezvoltă o putere de
10CP. Să se calculeze randamentul motorului.
10.43 Un motor cu ardere internă având randamentul 25%, consumă 6

litri/oră benzină cu densitatea 0,6g/cm3 şi puterea calorică
46MJ/kg. Să se calculeze puterea dezvoltată de motor.
10.44 Un motor cu ardere internă, având randamentul 30%, consumă

8kg benzină cu puterea calorică 46MJ/kg şi funcţionează 4 ore.
Să se calculeze puterea motorului.
10.45 Un automobil cu puterea motorului de 100CP se deplasează cu

viteza de 72km/h. Să se calculeze forţa de tracţiune.
10.46 Un autoturism de teren are în rezervor 20 litri de benzină cu

puterea calorică 46MJ/kg şi densitatea 0,6g/cm3. Motorul
autoturismului are un randament de 25% şi dezvoltă o putere
medie de 75CP. Să se calculeze distanţa parcursă de autoturism
cu benzina din rezervor dacă se deplasează cu o viteză medie de
72km/h.
10.47 Un autoturism consumă 6 litri de benzină pe distanţa de 100km.

Randamentul motorului este 35%. Pentru benzină puterea
176
calorică este 46MJ/kg , iar densitatea este 600kg/m3. Să se
calculeze forţa de tracţiune a motorului.
10.48 Un motor termic cu randamentul 25% produce 27MJ în trei

sferturi de oră. Să se calculeze puterea motorului şi cantitatea de
căldură cedată sistemului de răcire.
10.49 Un motor termic cedează sistemului de răcire o cantitate de

căldură ce reprezintă dublul lucrului mecanic produs de motor.
Să se calculeze randamentul motorului.
10.50 În timpul funcţionării, un motor termic având randamentul

20%, cedează sistemului de răcire 20MJ. Să se calculeze
cantitatea de căldură dezvoltată prin arderea combustibilului şi
puterea motorului dacă durata funcţionării este 2,5 minute.
10.51 Un autoturism străbate distanţa de 75km consumând 10kg

benzină cu puterea calorică 46MJ/kg. Randamentul motorului
este 30% şi dezvoltă o putere de 50CP. Să se determine viteza
autoturismului.
10.52 O maşină termică efectuează 5kj atunci când primeşte de la

sursa caldă 20kj. Să se calculeze puterea maşinii dacă în 0,5 ore
consumă 4kg benzină cu puterea calorică 45MJ/kg.
10.53 Ce putere ar avea un motor termic ce ar primi în fiecare secundă

căldura cedată de 100kg apă (c=4180J/kg·k) prin răcirea cu 1k
dacă randamentul motorului ar fi 25%?
177
10.54 Un autoturism parcurge 15km cu viteza de 54km/h şi consumă
2kg combustibil cu putere calorică 42MJ/kg. Să se calculeze
puterea motorului dacă randamentul acestuia este 40%.
10.55 Cu ajutorul unei macarale, un corp cu masa 500kg este ridicat la

înălţimea de 10m în 2 secunde. Dacă randamentul motorului este
40% şi se neglijează alte pierderi de energie, să se calculeze masa
de combustibil, cu puterea calorică 40MJ/kg, consumată şi
puterea motorului (g=10N/kg).
178
PARTEA A III-A
REZOLVĂRI ŞI
SOLUŢII
179
R.1.MĂRIMI FIZICE
R.1.1 Clasificare;
R.1.2 Clasificare;
R.1.3 Un criteriu de clasificare;
R.1.4 Criteriu de clasificare;
R.1.5 Ordonare;
R.1.6 Nu;
R.1.7 Starea de agregare;
R.1.8 Nu;
R.1.9 Posibilitatea de a pluti pe apă;
R.1.10 Rangul localităţilor: municipiu, oraş, comună;
R.1.11 Culoarea nu este un criteriu obiectiv de ordonare;
R.1.12 Viteza de deplasare (crescător);
R.1.13 Înălţimea (descrescător);
R.1.14 Distanţa faţă de Tîrgu-Jiu (crescător);
R.1.15 Forma, starea de agregare, culoarea, gustul, mirosul;
R.1.16 Proprietăţi particulare;
R.1.17 Proprietăţi particulare;
R.1.18 Mirosul, gustul, inteligenţa;
R.1.19 Toate sunt proprietăţi fizice generale;
R.1.20 Toate sunt adevărate,
R.1.21 Proprietăţi măsurabile;
R.1.22 Mărime fizică;
R.1.23 Măsurare (a măsura);
R.1.24 Unităţi etalon;
R.1.25 Rezultate diferite;
R.1.26 Instrument de măsură;
R.1.27 Prin valoarea numerică urmată de simbolul unităţii de măsură;
R.1.28 Se obţine prin măsurare directă sau prin calcul numeric;
180
R.1.29 Sistemul Internaţional de Unităţi (S.I.);
R.1.30 Metru (m), kilogram (kg), secundă (s);
R.1.31 1m;
R.1.32 1 km;
R.1.33 1hm;
R.1.34 1,111m;
R.1.35 1111m;
R.1.36 1,010101m2;
R.1.37 1010101m2;
R.1.38 1001,001m3;
R.1.39 1800 minute; 108.000 secunde;
R.1.40 3 ore (h);
R.1.41 Determinerea unei mărimi fizice;
R.1.42 Provocarea unui fenomen în vederea studierii lui se numeşte
experiment;
R.1.43 Lungimea este mărimea fizică prin care se măsoară întinderea
unui corp pe o direcţie;
R.1.44 Aria este mărimea fizică ce exprimă măsura unei suprafeţe;
R.1.45 Volumul este mărimea fizică prin care se măsoară întinderea
spaţială a unui corp;
R.1.46 Durata este intervalul de timp dintre momentul în care începe
un fenomen şi momentul în care se sfârşeşte acel fenomen;
R.1.47 Media aritmetică a valorilor obţinute prin mai multe măsurări,
numită valoare medie;
R.1.48 Eroarea de măsură (eroarea absolută) este diferenţa dintre o
valoare măsurată şi valoarea medie;
R.1.49 Eroarea medie este media aritmetică a erorilor absolute (în
modul);
R.1.50 Valoarea reală=valoarea medie ± eroarea medie;
R.1.51 27,90cm, 0,25cm (valoarea de 32cm nu se ia în calcul fiind
foarte depărtată de celelalte-eroare grosolană);
181
R.1.52 -0,75s; 0,50s;
R.1.53 Între 8,77mm şi 8,83mm;
R.1.54 266m2;
R.1.55 0,414m3 şi 40dm3;
R.1.56 Zero;
R.1.57 48 plăcuţe; 0,4m2;
R.1.58 O bilă;
R.1.59 16 cuburi;
R.1.60 20h, 13min şi 30s;
R.2.FENOMENE MECANICE
R.2.46 -Corpuri: vas de sticlă, balon, gazul din balon, apa din lac,
uleiul din bidon, carte, copac;
-Substanţe: sticlă, gaz, apă, ulei, hârtie, lemn;
R.2.47 Fenomenul fizic este procesul prin care se modifică una sau
mai multe mărimi fizice caracteristice unui corp ca urmare a
interacţiunii acestuia cu alte corpuri;
R.2.48 Fenomene mecanice, fenomene termice, fenomene electrice şi
magnetice şi fenomene optice;
R.2.49 Mişcarea unui corp, echilibrul unui corp sub acţiunea altor
corpuri, deformarea unui corp etc;
R.2.50 Încălzirea sau răcirea unui corp, dilatarea unui corp, topirea
gheţii, evaporarea apei, etc;
R.2.51 Electrizarea unui corp, magnetizarea unui corp, trecerea
curentului electric printr-un corp, etc;
R.2.52 Propagarea luminii, reflexia luminii, refracţia luminii,
absorbţia luminii, etc;
182
R.2.53 Scaunul este în mişcare odată cu Pământul în jurul Soarelui şi
este în repaus faţă de masă, faţă de copacul din faţa şcolii,
faţă de pământ, etc;
R.2.54 Starea de mişcare şi starea de repaus sunt relative deoarece
depind de corpul de referinţă ales;
R.2.55 Corpul de referinţă este un corp nedeformabil, considerat fix,
faţă de care se raportează (se determină) poziţia corpului
studiat;
R.2.56 Un corp se află în repaus atâta timp cât ocupă aceiaşi poziţie
faţă de corpul de referinţă;
R.2.57 Un corp se află în mişcare atâta timp cât îşi modifică poziţia
(ocupă poziţii diferite) faţă de corpul de referinţă.
R.2.58 Pentru localizarea temporală a unui corp sunt necesare un
moment de referinţă şi un instrument pentru măsurarea
intervalelor de timp (cronometru, ceas, etc)
R.2.59 Momentul de referinţă este miezul nopţii anterioare (ora
”zero”);
R.2.60 Momentul ”zero” când se porneşte cronometrul;
R.2.61 Sistemul de referinţă (S.R.) este un ansamblu format din
corpul de referinţă, instrumentul pentru determinarea poziţiei
corpului studiat, momentul de referinţă şi instrumentul pentru
măsurarea intervalului de timp (duratei);
R.2.62 Punctul natural este un model folosit pentru reprezentarea
unui corp căruia îi neglijăm forma şi dimensiunile (nu şi
masa!);
R.2.63 Mobilul este in model folosit pentru reprezentarea unui corp
căruia îi neglijăm forma, dimensiunile şi masa;
R.2.64 Traiectoria este curba obţinuta prin unirea poziţiilor
succesive prin care trece mobilul în timpul mişcării faţă de
sistemul de referinţă ales ( locul geometric al punctelor prin
care trece mobilul );
183
R.2.65 - Traiectorie rectilinie: traiectoria descrisă de un avion pe pistă
până la decolare;
-Traiectorie curbilinie deschisă: traiectoria descrisă de o
piatră aruncată pe fereastră;
-Traiectorie curbilinie închisă: traiectoria descrisă de un atlet
care înconjoară stadionul;
R.2.66 Traiectoria vârfului elicei este punctiforma faţă de elice, este
plană faţă de pilot şi este spaţială faţă de aeroport;
R.2.67 vm = ΔΧ = 5 m = 18 km .
Δt s h
ΔΧ km m
R.2.68 vm = = 18 =5 ;
Δt h s
Δx 144km − 36km 108km

R.2.69 vm = = = =
Δt 12h15 min − 10h 45 min 1h30 min
108km km m
= = 72 = 20 .
1,5h h s
R.2.70 a) 15m/s; b) 25m/s; c) 2m/s; d) 30m/s;

R.2.71 a) 1,5m/s; b) 0,2m/s; c) 0,33m/s; d) 1m/s;
R.2.72 a) 15km/h; b) 0,12km/h; c) 0,18km/h; d) 60km/h;
ΔΧ
R.2.73 vm= = 200m / s
Δt
300km
R.2.74 vm= = 75km / h
4h
150km 150km
R.2.75 v1= = 75km / h ; v2= = 100km / h ;
2h 1,5h
184
d d d 2v v
R.2.76 vm= = = = 1 2 = 85, 7 km / h ;
Δt Δt1 + Δt2 d / 2 d / 2 v1 + v2
+
v1 v2
d d d 4v ⋅ v
R.2.77 vm= = = = 1 2 = 92,3km / h ;
Δt Δt1 + Δt2 d / 4 + 3d / 4 3v1 + v2
v1 v2
d d d 3v1v2
R.2.78 vm = = = = = 6m / s ;
Δt Δt1 + Δt2 d / 3 + 2d / 3 2v1 + v2
v1 v2
d d d
R.2.79 vm = = =
Δt Δt1 + Δt2 + Δt3 d / 4 + d / 4 + d / 2
v1 v2 v3
4v1v2 v3
= = 6m / s
2v1v2 + v2 v3 + v1v3
Δt Δt
v1 ⋅ + v2 ⋅
d d +d 2 2 = v1 + v2 = 7,5m / s ;
R.2.35 vm = = 1 2 =
Δt Δt Δt 2
Δt 2Δt
v1 ⋅ + v2 ⋅
d d +d 3 3 = v1 + 2v2 = 6, 66m / s ;
R.2.36 vm= = 1 2 =
Δt Δt Δt 3
Δt Δt Δt
v1 ⋅ + v2 ⋅ + v3 ⋅
d d1 + d 2 + d3 4 4 2 =
R.2.37 vm= = =
Δt Δt Δt
v + v + 2v3
= 1 2 = 8, 75m / s;
4
185
2v1v2 v ⋅v
R.2.38 vm= ⇒ v2 = 1 m = 75km / h ;
v1 + v2 2v1 − vm
4v1 ⋅ v2 3v ⋅ v
R.2.39 vm= ⇒ v2 = 1 m = 100km / h ;
3v1 + v2 4v1 − vm
3v1v2 v ⋅v
R.2.40 vm= ⇒ v2 = 1 m = 4m / s ;
v1 + 2v2 3v1 − 2vm
4v1 ⋅ v2 ⋅ v3 2v1 ⋅ v2 ⋅ vm
R.2.41 vm= ⇒ v3 = = 8m / s
2v1 ⋅ v2 + v2 ⋅ v3 + v1 ⋅ v3 4v1 ⋅ v2 − vm (v1 + v2 )
v1 + v2
R.2.42 vm= ⇒ v2 = 2vm − v1 = 10m / s ;
2
v1 + 2v2 3v − v
R.2.43 vm= ⇒ v2 = m 1 = 5m / s ;
3 2
R.2.44 v1=5m/s=18km/h;
d1+d2=d ⇒ v1(t-t01)+v2(t-t02)=d ⇒
d + v1 ⋅ t01 + v2 ⋅ t02
t= = 9,375h = 9h22 min 30s ;
v1 + v2
d1= v1 ⋅ Δt1 = v1 (t − t01 ) = 18 ⋅1,375 = 24, 75km
(Ciuperceni);
R.2.45 d=d1+d2; d1= v1 ⋅ t ; d2=v2(t+1); d= v1 ⋅ t + v2 (t + 1) ; d=45km;
d
R.2.46 Δ t= Δ t1+ Δ t2+ Δ t3; Δ t1=
; Δ t2=0,5h;
v1
D−d d D−d
Δ t3= ⇒ Δt = + Δt2 + ; Δ t=4h ⇒
v2 v1 v2
186
v2=10km/h. (d=30km);
R.2.47 Discuţie: coloana de elevi se deplasează în acelaş sens cu
viteza v=2m/s sau în sens contrar cu viteza v1= -2m/s;
L L
Δ t= = 3, 75s sau Δ t1= = 2,5s ;
v0 − v v0 − v1
R.2.48 La momentul iniţial, t0=0, mobilul porneşte din dreptul

reperului, se mişcă uniform cu viteza de 2m/s în primele trei
secunde, staţionează două secunde la distanţa de 6m faţă de
reper după care îşi continuă mişcarea uniformă în următoarele
două secunde cu o viteză de 3m/s. La momentul t=7s, la
distanţa de 12m, mobilul se întoarce, se mişcă uniform spre
reper următoarele trei secunde, cu viteza de 2m/s ajungând la
distanţa de 6m faţă de reper la momentul t=10s.
d(m)
12
11
10
figura.R.2.48 9
8
7
6
5
4
3
2
1
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 t(s)
187
R.2.49 La momentul iniţial, t0=0, mobilul este în stânga reperului la
4m de acesta şi porneşte spre reper cu viteza de 1m/s. După
patru secunde ajunge în dreptul reperului unde
staţioneză trei secunde şi apoi îşi continuă mişcarea în ultimele
3s cu viteza de 2m/s.
R.2.50 La momentul iniţial, t0=0, mobilul este în dreapta reperului la

4m de acesta, staţionează în prima secundă după care se
deplasează uniform spre stânga ( în sensul negativ), cu viteza
de 1m/s, în următoarele 8s. Ajunge în stânga reperului la 4m de
acesta şi staţionează în ultima secundă.
d(m)
6
5
4
3
2
1 t(s)
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
-1
-2
-3
-4
fig.R.2.49
188
d(m)
4
3
2
1 t(s)
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
-1
-2
-3
-4
fig.R.2.50
R.2.51. La momentul iniţial, t0=0, mobilul se află în dreapta

reperului la 60m de acesta şi se deplasează în
sensul negativ cu viteza 10m/s. După 6s ajunge în dreptul
reperului, staţionează 2s şi porneşte în sensul pozitiv cu
viteza 30m/s, parcurgând distanţa de 60m în cele 2s
(ultimele 2s de mişcare).
d(m)
60
50
40
fig.R.2.51 30
20
t(s)
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
189
Δd
R.2.52 v=
Δt
6
t ∈ [ 0,3] ( s ) ⇒ v1 = = 2m / s ;
3
0
t ∈ [3,5] ( s ) ⇒ v2 = = 0m / s ;
2
6
t ∈ [5, 7 ] ( s ) ⇒ v3 = = 3m / s ;
2
−6
t ∈ [ 7,10] ( s ) ⇒ v4 = = −2m / s ;
3
fig.R.2.52
Δd
R.2.53 v=
Δt
4
t ∈ [ 0, 4] ( s ) ⇒ v1 = = 1m / s
4
0
t ∈ [ 4, 7] ( s ) ⇒ v2 = = 0m / s
3
190
6
t ∈ [ 7,10] ( s ) ⇒ v3 = = 2m / s
3
fig.R.2.53
Δd
R.2.54 v=
Δt
0
t ∈ [ 0,1] ( s ) ⇒ v1 = = 0m / s
1
−8
t ∈ [1,9] ( s ) ⇒ v2 = = −1m / s
8
0
t ∈ [9,10] ( s ) ⇒ v3 = = 0m / s
1
fig.R.2.54
191
Δd
R.2.55 v=
Δs
−60
t ∈ [ 0, 6] ( s ) ⇒ v1 = = −10m / s
6
0
t ∈ [ 6,8] ( s ) ⇒ v2 = = 0m / s
2
60
t ∈ [8,10] ( s ) ⇒ v3 = = 30m / s
2
fig.R.2.55
R.2.56 Graficul din figura R.2.56 reprezintă variaţia vitezei unui

mobil în funcţie de timp. Mobilul se deplasează uniform cu
viteza de 40km/h în prima oră, uniform cu viteza de 30km/h
în cea de-a doua oră şi uniform cu viteza de 20km/h în ultima
jumătate de oră de mişcare.
d= d1 + d 2 + d3 = v1 ⋅ Δt1 + v2 ⋅ Δt2 + v3 ⋅ Δt3 =
= 40 ⋅ (1 − 0 ) + 30 ⋅ ( 2 − 1) + 20 ⋅ ( 2,5 − 2 ) = 80km
R.2.57 În primele 5 ore mobilul se mişcă uniform încetinit (viteza

scade uniform de la v1=40km/h la v2=20km/h. În următoarele
6 ore mobilul se mişcă uniform cu viteza v2=20km/h; d=d1+d2;
192
v1 + v2
d1=vm ⋅ Δ t1= ⋅ Δ t1=150km;
2
d2=v2 ⋅ Δ t2=120km ⇒ d=270km.
R.2.58 În primele două ore mobilul se mişcă uniform încetinit (viteza

scade uniform de la v1=80km/h la v2=40km/h); în următoarele
6 ore mobilul se mişcă uniform cu viteza v2=40km/h; în
ultimele două ore mobilul se mişcă uniform încetinit (viteza
scade uniform de la v2=40km/h la v3=0).
d=d1+d2+d3;
v1 + v2
d1=vm1 ⋅ Δ t1= ⋅ Δ t1=120km;
2
d2=v2 ⋅ Δ t2=240km/h;
v2 + v3
d3=vm3 ⋅ Δ t3= ⋅ Δt3 = 40km ⇒ d=400km.
2
R.2.59 a) t ∈ [ 0, 2] ( s ) ; v1=2m/s; d1=v1 ⋅ Δ t1=4m;

t∈ [ 2, 4] ( s ) ; v2=4m/s; d 2 = v2 ⋅ Δt2 = 8m;
t ∈ [ 4, 6] ( s ) ; v3=2m/s; d3=v3 ⋅ Δ t3=4m;
t∈ [ 6,8] ( s ) ; v4=0; d4=0 (mobilul staţionează);
t ∈ [8,10] ( s ) ; v5= -2m/s; d5=v5 ⋅ Δ t5= -4m.
t(s) 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
d(m) 0 2 4 8 12 14 16 16 16 14 12
193
d(m)
16
12
8
4 t(s)
0 2 4 6 8 10
fig.R. 2.59
b) t ∈ [ 6,8] ( s ) ; v4=0 ⇒ mobilul staţionează

c) t ∈ [8,10] ( s ) ; v5= -2m/s ⇒ în momentul t=8s se schimbă
sensul mişcării;
Δd d1 + d 2 + d3 + d 4 +
d)vm= =
2Δt 2
d1 + d 2 + d3 + d 4 + d5 20
= = 2m / s .
Δt 10
R.2.60 a) t ∈ [ 0,5] ( s ) -mobilul staţionează la distanţa de 60m de

reper(0)
t ∈ [5,10] ( s ) -mobilul se deplasează uniform spre reper
(până la 20m de 0 )
t ∈ [10, 20] ( s ) -mobilul se deplasează uniform de la 20m la
60m
0
b) t ∈ [ 0,5] ( s ) ; v1 = = 0 ;
5
20 − 40
t ∈ [5,10] ( s ) ; v2 = = −4m / s ;
10 − 5
60 − 20
t ∈ [10, 20] ( s ) ; v3 = = 4m / s ;
20 − 10
194
c) d = d1 + d 2 = v2 ⋅ st1 + v3 ⋅ st2 =
= 4 ⋅ (10 − 7,5 ) + 4 ⋅ (15 − 10 ) = 30m
V(m/s)
4
t(s)
0 5 10 15 20
-4
fig.R.2.60
R.2.61 Proprietatea unui corp de a se opune la schimbarea stării de

mişcare sau de repaus relativ în care se află se numeşte inerţie.
R.2.62 Inerţia este o proprietate a corpurilor ( nu este fenomen fizic
sau mărime fizică! )
R.2.63 Masa corpului este mărimea fizică ce măsoară inerţia acestuia
(se numeşte masă inerţială ).
R.2.64 Masa este mărimea fizică scalară ce măsoară inerţia corpului,
se măsoară cu balanţa în kilograme.
R.2.65 m1 = 500kg ; m2 = 0, 05kg ; m3 = 500kg ; m4 = 0, 0005kg ;
R.2.66 m1 = 3000kg ; m2 = 300kg ; m3 = 0, 003kg ; m4 = 0, 000003kg ;
R.2.67 1,111g
R.2.68 1,111kg
R.2.69 27,9g; 0,25g ( valoarea de 32g nu se ia în calcul fiind foarte
depărtată de celelalte – eroare grosolană ).
R.2.70 -0,75g; 0,50g;
R.2.71 Între 8,77g şi 8,83g.
195
R.2.72 Căruciorul are masa mai mică, deci are inerţia mai mică şi se
opune mai puţin schimbării stării de mişcare.
R.2.73 Inerţia unui autoturism este mai mare decât inerţia unei
biciclete.
R.2.74 Centura de siguranţă nu permite călătorilor, ca datorită
inerţiei să se deplaseze spre inainte şi să se lovească de diferite
părţi ale autoturismului în cazul unei tamponări sau în cazul
unei frânări bruşte.
R.2.75 Datorită inerţiei, corpurile de pe suprafaţa Pământului s-ar
pune în mişcare de la vest către est.
R.2.76 Prin lovire creanga se pune în mişcare, iar merele, datorită
inerţiei, tind să rămână în repaus şi codiţele se rup.
R.2.77 Pentru a pune în mişcare un corp sau pentru a-l opri, trebuie să
învingem inerţia corpului care este proporţională cu masa
acestuia. Mingea are o masă mai mică decât cărămida şi în
consecinţă, pentru a o pune în mişcare sau pentru a o opri este
necesară o forţă mai mică ( pentru a învinge inerţia ).
R.2.78 Când ascensorul începe să urce, din cauza inerţiei, corpul
nostru tinde să rămână în repaus. Podeaua ascensorului urcă
brusc şi apasă în sus, asupra tălpilor; totodată apasă, în jos,
greutatea corpului. Sub acţiunea ambelor acţiuni genunchii se
îndoaie puţin deoarece sunt supuşi la o forţă rezultantă mai
mare.
R.2.79 Este mai bine să lovim în coada ciocanului deoarece aceasta
are inerţia mai mică şi se pune mai uşor în mişcare, iar ciocanul
are inerţia mai mare şi rămâne pe loc în momentul lovirii.
R.2.80 Lemnul ce trebuie spart are inerţia mai mare decât toporul.
Lovim cu muchia toporului în butuc şi lemnul datorită inerţiei,
îşi continuă mişcarea şi se sparge.
R.2.81 Prin lovire covorul se pune brusc în mişcare ( în zona lovită ),
iar praful rămâne pe loc datorită inerţiei şi astfel iese din
196
covor. În cazul în care scuturăm o pătură prin oprirea bruscă a
acesteia praful îsi continuă mişcarea datorită inerţiei şi iese din
ţesătură.
R.2.82 m+10g=100g+50g+20g ⇒ m=160g.
R.2.83 Măsurăm 100g zahăr folosind masa mrcată. Apoi măsurăm
50g prin echilibrarea balanţei punând zahărul pe cele două
talere (cele 100g). Procedăm analog cu cele 50g şi câtărim
astfel 25g. Unim cantităţile rămase şi obţinem 75g.
R.2.84 m = 0,25kg+2,5kg+1,75kg+1kg=5,5kg.
R.2.85 Se măsoară masa unui pahar şi apoi se pun în acesta un număr
mare de picături (ex.100). Se măsoară masa pharului cu apă şi
prin diferenţă se află masa picăturilor, iar prin împărţire la
numărul de picături se află masa unei picături.
R.2.86 Desintatea, în SI, se măsoară în kg/m3.
g 0, 001kg 1kg
R.2.87 1 = = = 1000kg / m3
cm 3
0, 000001m 3
0, 001m3
kg kg 1kg
R.2.88 1 =1 3 = = 1000kg / m3
l dm 0, 001m 3
1000000 g
R.2.89 1t / m3 = = 1g / cm3
1000000cm3
m m 78dg 0, 0078kg
R.2.90 ρ= = 3= = = 7,8kg / m3
V l 1000cm 3
0, 001m 3
m m m m ρ
R.2.91 ρ = ⇒ V = ⇒ 1 = 2 ⇒ m2 = m1 ⋅ 2 = 800 g
V ρ ρ1 ρ 2 ρ1
R.2.92 ρ = m / V ⇒ m = V ⋅ ρ = L ⋅ l ⋅ h ⋅ ρ = 1,35kg
R.2.93 ρ = m / V ; V = s ⋅ h ⇒ ρ = m / s ⋅ h ⇒ s = m / ρ ⋅ h = 1m 2
m m m
R.2.94 ρ= = ⇒L= = 3m
V L ⋅l ⋅h ρ ⋅l ⋅ h
m
R.2.95 Vaer = V − Vcupru = V − = 9cm3
ρ
197
M 2m 2m 2ρ ⋅ ρ
R.2.96 ρ= = = = 1 2 = 847kg / m3
V V1 + V2 m
+
m ρ1 + ρ 2
ρ1 ρ 2
M m1 + m2 ρ1 ⋅V + ρ 2 ⋅ V
ρ + ρ2
R.2.97 ρ= = = = 1 = 850kg / m3
2V 2V 2V 2
18
R.2.98 a ) maur = ⋅ maliaj = 30 g ; mcupru = maliaj − maur = 10 g
24
m m
b ) Vaur = aur = 1,55cm3 ; Vcupru = cupru = 1,12cm3
ρ aur ρcupru
maliaj maliaj
c ) ρ aliaj = = = 14,98 g / cm3
Valiaj Vaur + Vcupru
masa m
R.2.99 70 g / m 2 = = ; S = N ⋅ S1
sup rafata S
m = 70 g / m 2 ⋅ 62,16m 2 = 4351, 2 g = 4,35kg ;
R.2.100 a) V = π R 2 h = 3925cm3 ;
b) m = V ⋅ ρ = 30, 6kg ;
c) G = m ⋅ g = 306 N ;
d) m2 = V2 ⋅ ρ = π R22 h ⋅ ρ = π ( 2 R ) ⋅ h ⋅ ρ = 4 ⋅ π R 2 hρ =
2
= 4 ⋅ m ⇒ de patru ori;
R.2.101 Acţiunea reciprocă dintre două corpuri se numeşte
interacţiune.
R.2.102 Da.
R.2.103 Interacţiunea dintre corpuri poate avea loc atât prin contact
direct, cât şi de la distanţă prin intermediul câmpului.
R.2.104 Da.
R.2.105 Efecte statice şi efecte dinamice.
R.2.106 Deformarea corpurilor: elastică, plastică, rupere alungire,
comprimare, răsucire.
198
R.2.107 Schimbarea stării de mişcare: pornire, accelerare, frânare,
oprire, schimbarea direcţiei de mişcare (curbarea traiectoriei).
R.2.108 Efectele interacţiunii.
R.2.109 Forţă.
R.2.110 Forţa este mărimea fizică ce măsoară interacţiunea dintre
corpuri, se măsoară cu dinamometrul în newtoni (N).
R.2.111 Forţă deformatoare.
R.2.112 Forţă de tracţiune.
R.2.113 Forţă rezistentă.
R.2.114 Forţă centripetă.
R.2.115 a) Forţa de tracţiune: forţa de frecare ce acţionează asupra
roţilor motoare din partea şinelor; Forţa rezistentă: tensiunea
mecanică din cuplajul cu vagonul, forţa de frecare cu şinele şi
cu aerul.
b) Forţa de tracţiune: tensiunea mecanică din cuplajul cu
locomotiva; Forţa rezistentă: forţa de frecare cu şinele şi cu
aerul.
c)Forţa de tracţiune: forţa de frecare ce acţionează asupra
roţilor motoare ale locomotivei din partea şinelor; Forţa
rezistentă: forţa de frecare cu şinele şi cu aerul.
R.2.116 Greutatea este forţa cu care un corp este atras de către
Pământ spre centrul acestuia, se măsoară cu dinamometrul în
newtoni.
R.2.117 Forţe gravitaţionale sau forţe de atracţie universală.
R.2.118 Da.
R.2.119 Forţa centripetă.
R.2.120 Masa măsoară inerţia corpului, iar greutatea măsoară forţa de
atracţie dintre corp şi planeta în preajma căreia se află (ex.
Pământul).
R.2.121 Greutatea corpului este practic zero, iar masa inerţială a
corpului este aceiaşi în orice punct din Univers.
199
R.2.122 G = m ⋅ g = 4,9 N ; m = G / g = 0,5kg ;
R.2.123 m = G / g = 20kg ; V = m / ρ = 0, 01m3 ;
R.2.124 G = m ⋅ g = V ⋅ ρ ⋅ g = V ⋅ ρ rel ⋅ ρ apa ⋅ g = 26, 656 N ;
R.2.125 G1 / G2 = m1 g / m2 g = V1 ρ1 / V2 ρ 2 = 1 ;
R.2.126 G = m ⋅ g = V ⋅ ρ ⋅ g = l 3 ⋅ ρ ⋅ g = 76, 44 N ;
R.2.127 G1 = G2 ⇒ m1 g = m2 g ⇒ V1 ⋅ ρ1 = V2 ⋅ ρ 2 ⇒ V1 / V2 =
= ρ 2 / ρ1 = 3 / 2
R.2.128 m = G / g = 0,9kg ; V = m / ρ = 0, 001m3 ;
m m + m2 V1 ⋅ ρ1 + V2 ⋅ ρ 2
ρ= = 1 = ;
V V V
V1 + V2 = V ⇒ V1 = 0,5dm3 şi V2 = 0,5dm3 ;
m1 = V1 ⋅ ρ1 = 0, 4kg şi m2 = V2 ⋅ ρ 2 = 0,5kg ;
F
R.2.129 K = F / Δl ; F1 = K Δl1 = ⋅ Δl1 = 2 N ;
Δl
R.2.130 K = F / Δl = G / Δl = mg / Δl = V ⋅ ρ ⋅ g / Δl = 19, 6 N / m ;
R.2.131 ρ = m / V = G / g ⋅V = K ⋅ Δl / g ⋅ l 3 = 7800kg / m3 ;
R.2.132 Δl = F / h = G / h = mg / h = V ⋅ ρ ⋅ g / h = 0,1m = 10cm ;
R.2.133 Ff = F = K ⋅ Δl = 25 N ;
G G
⋅
k1 ⋅ k2 Δl1 Δl2 G
R.2.134 K serie = = = ; dar
k1 + k2 G G Δ l + Δ l
+ 1 2
Δl1 Δl2
G
K serie = ⇒ Δl = Δl1 + Δl2 = 10cm ;
Δl
G G
R.2.135 G = Fe1 + Fe 2 ⇒ G = K1 ⋅ Δl + K 2 ⋅ Δl ⇒ G = ⋅ Δl + ⋅ Δl
Δl1 Δl2
Δl1 ⋅ Δl2
⇒ Δl = = 2, 4cm
Δl1 + Δl2
200
Fe1 Fe 2 2mg mg 3mg
R.2.136 Δl = Δl1 + Δl2 = + = + = = 3cm ;
K K K K K
mg mg
R.2.137 Δl1 = 1 ; Δl2 = 2 ;
K K
m3 g Δl1 m1 2
Δl3 = ⇒ = = ⇒ m2 = 2m1 ;
K Δl2 m2 4
Δl1 m1 2
= = ⇒ m3 = 4m1 ;
Δl3 m3 8
m1 + m2 + m3 = m ⇒ m1 = m / 7 = 80 g = 0, 08kg ;
R.2.138 Corpul se desprinde de suprafaţa de sprijin în momentul în care

resortul s-a alungit suficient de mult încât forţa elastică din
acesta anulează greutatea corpului: Fe = G ⇒ K Δl = mg ,
dar Δl = v ⋅ Δt ⇒ K ⋅V ⋅ Δt = mg ⇒ Δt = mg / KV = 10s ;
m2 g
R.2.139 l1 − l0 = ;
K
mg l −l m l m +l m
l0 − l2 = 1 ⇒ 1 0 = 2 ⇒ l0 = 1 1 2 2 = 25cm ;
k l0 − l2 m1 m1 + m2
R.2.140 a) K = G / Δl ⇒ K1 = 500 N / m şi K 2 = 2000 N / m ;

b)Δl1 / Δl2 = 4 ;
mg mg mg KK
c) = + ⇒ K s = 1 2 = 400 N / m ;
Ks K1 K 2 K1 + K 2
Δ l=mg/ks=1,25cm;
201
R.3.FENOMENE TERMICE
R.3.1 Despre un corp „rece” sau „cald” spunem că se află într-o

anumită stare de încălzire (stare termică), pe care o apreciem
subiectiv prin simţurile noastre.
R.3.2 Organul de simţ tactil.
R.3.3 Da.
R.3.4 Senzaţia pe care o avem despre starea termică a unui corp este
subiectivă deoarece diferă de la om la om.
R.3.5 Senzaţia pe care o avem despre starea termică a unui corp
poate fi înşelătoare. De exemplu: Într-o zi caniculară, în
cameră ne este foarte cald, iar când venim de afară în cameră
aceasta este răcoroasă.
R.3.6 Stării termice i se asociază mărimea fizică numită
temperatură.
R.3.7 Cantitatea de căldură. Corpul se încălzeşte când primeşte o
cantitate de căldură de la un alt corp (mediul exterior) şi se
răceşte când cedează căldură unui alt corp (mediul exterior).
R.3.8 Contactul termic este contactul dintre două corpuri care
permite schimbul de căldură între acestea şi deci evoluţia
stării termice (interacţiunea termică).
R.3.9 Două corpuri aflate în contact termic schimbă căldura între
ele (interacţionează termic) până când corpurile ajung în
aceeaşi stare termică (stare de încălzire) şi schimbul de
căldură încetează (evoluţia stării termice încetează); spunem
că cele două corpuri au ajuns în echilibru termic.
R.3.10 Citim temperatura după stabilirea echilibrului termic.
R.3.11 Un grad Celsius reprezintă a suta parte din intervalul de
temperatură cuprins între temperatura de topire a gheţii şi
temperatura de fierbere a apei, la presiune atmosferică
normală.
202
R.3.12 Δt = t1 − t2 = 58 − ( −88 ) = 1460 C
R.3.13 110 div(0)→1000C

11div(0)→t0C
11 ⋅100
t= = 100 C
110
1040 1000C
+50 t0C=?
-60 00C
R.3.14 T(k)=t(0C)+273,15 ⇒ T1=373,15k şi T2=185,15k;

R.3.15 t1=350F şi t2=2150F;
R.3.16 t= -1000C; t’= -1450F;
5
R.3.17 t(0C)= (t0F-35)=150C; T(k)=t(0C)+273,15=288,15k;
9
9
R.3.18 Δt (0 F ) = ⋅ Δt (0 C ) = 900 F ;
5
5
R.3.19 Δt (0 C ) = Δt (0 F ) = 750 C
9
ΔT (k ) = Δt (0 C ) = 75k ;
T (k ) = t ( 0 C ) + 273,15 = ( t 0 F − 35 ) + 273,15 =
5
R.3.20
9
= t ( F ) + 253, 7 = 328, 7 k ;
5 0
9
R.3.21 Dilatarea este fenomenul fizic prin care se modifică volumul
(dimensiunile)unui corp datorită modificării temperaturii.
203
R.3.22 Pentru cazul în care volumul se micşorează ca urmare a
variaţiei temperaturii, mai este folosită şi denumirea
„contractare”.
R.3.23 Modificarea temperaturii unui corp determină dilatarea
acestuia indiferent de starea de agregare în care se află.
R.3.24 Dilatarea unei substanţe depinde de natura substanţei, de
starea ei de agregare şi de variaţia temperaturii.
R.3.25 Variaţia volumului unui corp depinde de variaţia
temperaturii, de natura substanţei, de starea de agregare şi de
volumul iniţial al corpului.
R.3.26 Prin încălzire densitatea corpului scade (ρ=m/v).
R.3.27 Prin încălzirea apei de la 00C la 40C volumul apei scade, iar
prin răcirea apei de la 40C la 00C volumul acesteia creşte.
R.3.28 Prin răcirea apei de la 40C la 00C volumul acesteia creşte şi
deci densitatea apei scade. Prin răcire până la 40C volumul
scade şi deci densitatea creşte.
R.3.29 În partea de jos a vasului se aşează lichidul cu densitatea cea
mai mare (mercurul) iar deasupra se aşează lichidul cu
densitatea cea mai mică (uleiul), între cele două lichide fiind
apa.
R.3.30 Densitatea apei are valoarea cea mai mare la 40C (volumul cel
mai mic). Iarna, la temperaturi sub 00C, lacul îngheaţă la
suprafaţă iar apa cu densitatea cea mai mare se aşează pe
fundul lacului (deci la 40C, temperatură la care fauna şi flora
subacvatică rezistă).
R.3.31 Δl2 / Δl1 = 3
R.3.32 a) Δl1 = l1 − l0 = 2mm; Δl2 = l2 − l0' = 2mm ⇒ Δl1 / Δl2 = 1

( pentruΔt1 = Δt2 ⇒ Δl1 = Δl2 )
204
Δl l − l0 102 − 100 2
b) = = = = 2%
l0 l0 100 100
R.3.33 ΔV2 / ΔV1 = 3
R.3.34 a) V0=100cm3
ΔV1 104 − 100
b) = = 1( pentruΔt1 = Δt2 ⇒ ΔV1 = ΔV2 )
ΔV2 106 − 102
Δl l2 − l1 106 − 102 4
c) = = = = 3,92 %
l1 l1 102 102
R.3.35 Pe acelaşi interval de temperatură se dilată mai mult corpul
(1).
R.3.36 Creşterea lungimii prin dilatare este direct proporţională cu
variaţia temperaturii şi cu lungimea iniţială, adică:
Δl1 Δl2 l Δt
= ⇒ Δl2 = 02 2 ⋅ Δl1 = 36cm ;
l01Δt1 l02 Δt2 l01Δt1
ΔV1 0, 21
R.3.37 a) V0=m/ρ0=100cm3; = = 0, 21 %;
V0 100
m m m m ( ρ0 − ρ )
b) V2= ; ΔV2 = V2 − V0 = − = ; Creşterea
ρ ρ ρ0 ρ ⋅ ρ0
volumului prin dilatare este direct proporţională cu variaţia
temperaturii şi cu volumul iniţial, adică:
ΔV1 ΔV2 V −V V −V
= ⇒ 1 0 = 2 0 ⇒
V01 Δt1 V02 ⋅ Δt2 V0 ( t1 − t0 ) V0 ( t2 − t0 )
V1 − V0 V2 − V0 ⎛m ⎞
⇒ = ⇒ ΔV1 ⋅ t2 = ⎜ − V0 ⎟ t1 ⇒
t1 t2 ⎝ ρ2 ⎠
⎛m m⎞ t m ⋅ t1 ⋅ ( ρ 0 − ρ 2 )
⇒ t2 = ⎜ − ⎟ ⋅ 1 ⇒ t2 = ≅ 350 C ;
⎝ ρ 2 ρ0 ⎠ ΔV1 ρ0 ρ 2 ΔV1
205
mt1 ( ρ0 − ρ3 )
c) t3 = ≅ −350 C ;
ρ0 ρ3ΔV1
R.3.38 ΔV ∼ V0 ⋅ Δt ⇒ ΔV1 ∼ V0 ⋅ Δt1 şi

ΔV Δt V −V Δt
ΔV2 ∼ V0 Δt2 ⇒ 1 = 1 ⇒ 1 0 = 1 ⇒
ΔV2 Δt2 V2 − V0 Δt2
m / ρ1 − m / ρ0 Δt1 ρ Δρ 2 Δt1
⇒ = ⇒ 2 = ⋅ ;
m / ρ 2 − m / ρ 0 Δt2 ρ1 Δρ1 Δt2
R.3.39 Δρ = ρ − ρ 0 = m / V − m / V0 = m (V0 − V ) / V0 ⋅ V =
− mΔV / V0 (V0 + ΔV ) =
− ρ 0 ΔV / ( m / ρ0 + ΔV ) = − ρ 02 ΔV / ( m + ρ 0 ΔV ) = −7, 7922kg / m3
ΔV
R.3.40 Pentru corp: = 10% ⇒ V − V0 = 0,1V0 ⇒ m / ρ − m / ρ0 =
V0
0,1m / ρ0 ⇒ ρ 0 = 1,1ρ ⇒ Vcorp = m /1,1ρ ⇒ Vapă
1
= Vapă − Vcorp =
= ( m2 − m1 ) / ρ apă − m /1,1ρ ; şi
m’apă=V’apa·ρapa=m2-m1-mρapa/1,1ρ ⇒
mtotal=m1+m’apa+m=m2+m-mρapa/1,1ρ=465,8g.
R.4.FENOMENE MAGNETICE
R.4.1 Minereul se numeşte magnetită şi conţine oxizi naturali de

fier.
R.4.2 Magnetita atrage obiectele (corpurile) care conţin fier.
Fenomenul se numeşte magnetism.
206
R.4.3 Magnetul este un obiect (corp) care are proprietatea de a
atrage corpurile (obiectele) care conţin fier (ace, cuie, lame de
ras, unele monede etc.)
R.4.4 Magneţii se clasifică după modul de obţinere, după intervalul
de timp cât îşi păstrează proprietăţile magnetice şi după
formă.
R.4.5 După modul de obţinere magneţii se clasifică în: magneţi
naturali (aflaţi în natură sub formă de roci) şi magneţi
artificiali (obţinuţi pe cale industrială).
R.4.6 După durata cât îşi păstrează proprietăţile magnetice,
magneţii se clasifică în: magneţi permanenţi şi magneţi
tmporari (nepermanenţi).
R.4.7 După formă magneţii se clasifică în: magneţi în formă de
bară, magneţi în formă de potcoavă, magneţi în formă de disc,
magneţi în formă de ac magnetic etc.
R.4.8 Poli magnetici.
R.4.9 Pentru un magnet, polul nord este extremitatea care, lăsând
magnetul liber, se orientează aproximativ spre polul nord
geografic al Pământului iar polul sud este extremitatea care,
lăsând magnetul liber, se orientează aproximativ spre polul
sud geografic al Pământului.
R.4.10 Nu. Prin secţionarea transversală obţinem doi magneţi,
având fiecare polul nord şi polul sud, (fig.R.4.10).
fig.R.4.10 N S
R.4.11 Doi magneţi se resping cu polii de acelaşi nume (N-N, S-S) şi

se atrag cu polii de nume diferite (N-S).
207
R.4.12 Pământul se comportă ca un magnet (este un mare magnet) cu
polul sud magnetic situat aproximativ în polul nord geografic
şi cu polul nord magnetic situat aproximativ în polul sud
geografic. Acul magnetic se orientează pe direcţia
aproximativă N-S ca urmare a interacţiunii dintre cei doi
magneţi (acul magnetic şi Pământul ca magnet).
R.4.13 Fiecare magnet generează ceva în jurul său numit câmp
magnetic. Câmpurile magnetice ale celor doi magneţi
interacţionează, rezultatul interacţiunii fiind forţa cu care
acţionează fiecare asupra celuilalt.
R.4.14 Apropiem pe fiecare din cele două cuie de un al treilea cui
despre care ştim că este nemagnetizat. Cuiul magnetizat va
atrage pe al treilea cui sau suspendăm pe fiecare din cele două
cuie cu un fir subţire legat la mijloc (în echilibru orizontal).
Cel care se va orienta pe direcţia N-S este magnetizat.
R.4.15 Polul nord.
R.4.16 Cuiele se magnetizează. Capetele libere devin poli de acelşi fel
(nume).
R.4.17 Capetele libere ale celor două cuie devin poli magnetici diferiţi
şi se vor atrage.
R.4.18 Acul busolei ar reacţiona cu carcasa dacă aceasta ar fi
feromagnetică şi indicaţiile busolei ar fi eronate.
R.4.19 Câmpul magnetic este o formă de existenţă a materiei, din
preajma unui magnet sau a unui curent electric, care se
manifestă prin interacţiuni magnetice.
R.4.20 Sub o coală de hârtie aşezăm un magnet sub formă de bară,
iar pe coala de hârtie presărăm pilitură de fier. Liniile curbe
după care se aşează pilitura de fier reprezintă liniile câmpului
magnetic (spectrul magnetic).
R.4.21 Elemente de circuit: generatoare, consumatoare, conductoare
de legătură şi întrerupătoare.
208
R.4.22 Circuitul electric este un ansamblu de elemente de circuit
conectate astfel încât să poată permite funcţionarea
consumatorilor electrici.
R.4.23 Becul; Fierul de călcat; Fierbătorul, Motorul aspiratorului;
Ciocanul de lipit; Soneria; Motorul ventilatorului etc.
R.4.24 Circuitul format dintr-un generator, un consumator,
conductoare (fire) de legătură şi un întrerupător.
R.4.25 Generatorul electric este un dispozitiv care produce energia ce
este transferată consumatorului prin conductoarele (firele) de
legătură, de către curentul electric. Exemple: bateria,
acumulatorul, dinamul etc.
R.4.26 Circuitul electric închis este circuitul parcurs de curent
electric. Circuitul care nu este parcurs de curent electric se
numeşte circuit deschis.
R.4.27 Întrerupătorul este pe poziţia „deschis” când nu permite
trecerea curentului electric prin consumator (prin circuit) şi
este pe poziţia „închis” când permite trecerea curentului
electric prin circuit (prin consumator).
R.4.28 Nu.
R.4.29 Da.
R.4.30 Circuitul format din generator, conductoarele de legătură şi
întrerupătorul pe poziţia închis.
R.4.31 Dacă becul luminează, circuitul este închis, iar dacă becul nu
luminează, circuitul este deschis.
R.4.32 Sensul convenţional al curentului electric prin firele de
legătură şi prin consumator este de la borna pozitivă a sursei
(generatorului) către borna negativă
R.4.33 Substanţele conductoare permit trecerea curentului electric
prin ele, iar substanţele izolatoare nu permit trecerea
curentului electric.
R.4.34 a) B1 şi B2 sunt aprinse;
209
b) B1 aprins şi B2 stins.
R.4.35 Oricare bec se arde, celelate două becuri rămân aprinse.
R.4.36 Efectele curentului electric sunt fenomenele care se manifestă
la trecerea curentului electric.
R.4.37 Efectul termic, efectul magnetic, efectul chimic şi efectul
biologic.
R.4.38 Efectul termic constă în încălzirea unui conductor parcurs de
curent electric.
R.4.39 Efectul magnetic constă în apariţia unui câmp magnetic în
jurul unui conductor parcurs de curent electric (în jurul unui
curent electric; curentul generează în jurul său un câmp
magnetic).
R.4.40 Efectul termic nu depinde de sensul curentului electric.
Efectul magnetic depinde de sensul curentului electric
deoarece prin inversarea curentului se inversează sensul
câmpului magnetic (ex. se inversează polii unui
electromagnet)
R.4.41 Electromagnetul este un sistem fizic format dintr-un
conductor izolat, parcurs de curent electric, înfăşurat pe un
corp din fier. Corpul din fier se numeşte miezul
electromagnetului.
R.4.42 Aplicaţiile practice ale curentului electric se bazează pe
efectele acestuia.
R.4.43 Efectul magnetic.
R.4.44 Funcţionarea becului şi a fierului de călcat se bazează pe
efectul termic al curentului electric, iar maşina de spălat rufe
funcţionează pe baza efectului termic (încălzirea apei) şi pe
baza efectului magnetic (rotirea motorului).
R.4.45 Da. Acul busolei se va orienta pe o direcţie rezultantă ca
urmare a interacţiunii câmpului magnetic al acului magnetic
210
cu câmpurile magnetice terestru şi generat de curentul electric
ce parcurge conductorul.
R.4.46 Când trece printr-un fir mai subţire.
R.4.47 Efectul magnetic nu depinde de grosimea conductorului ci
doar de curentul electric.
R.4.48 Curentul electric circulă şi prin lichide şi gaze, în anumite
condiţii.
R.4.49 Ca urmare a efectului termic al curentului electric.
R.4.50 Deoarece este dintr-un material izolator (porţelan, material
plastic, sticlă, etc.)
R.4.51 Tensiunea electromotoare a unei surse este mărimea fizică ce
caracterizează capacitatea acelei surse de a stabili un anumit
curent într-un circuit, se măsoară în volţi (V) cu aparatul
numit voltmetru.
R.4.52 Într-un circuit electric simplu (fără ramificaţii), curentul
electric este acelaşi în orice punct (secţiune) şi nu se pot
diferenţia între ele diferite porţiuni ale circuitului. Acest
lucru devine posibil ataşând fiecărei porţiuni de circuit
mărimea fizică numită tensiune electrică (sau cădere de
tensiune pe acea porţiune de circuit).
R.4.53 Tensiunea electromotoare este o caracteristică a
generatoarelor electrice şi este independentă de structura
circuitului exterior.
R.4.54 Tensiunea nominală este tensiunea electrică la care un
consumator funcţionează normal – este o caracteristică a
consumatorului.
R.4.55 Un consumator este subtensionat când tensiunea electrică la
bornele acestuia este mai mică decât tensiunea lui nominală şi
este supratensionat atunci când tensiunea electrică la bornele
lui este mai mare decât tensiunea nominală.
R.4.56 Tensiunea este „cauza”, iar curentul electric este „efect”.
211
R.4.57 Un bec subtensionat luminează mai slab decât atunci când
este alimentat la tensiunea nominală şi luminează mai
puternic decât normal când este supratensionat (şi există
pericolul de a se arde!).
R.4.58 Intensitatea curentului electric se măsoară în amperi (A) cu
ampermetrul.
R.4.59 Intensitatea nominală este o caracteristică a fiecărui
consumator şi reprezintă intensitatea curentului electric ce
asigură funcţionarea normală a consumatorului.
R.4.60 1500mV=1,5V; 0,12A=120mA;
R.4.61 a) serie; b) paralel; c) mixt;
R.4.62 a) paralel; b) serie; c) mixt;
R.4.63 Nici un aparat în nici un montaj nu este legat corespunzător.
R.4.64 a) nimic; b) tensiunea electromotoare a generatorului (sursei);
c) tensiunea la bornele sursei (respectiv tensiunea la bornele
becului).
R.4.65 a) ampermetrul măsoară intensitatea curentului prin circuit
(prin bec şi prin sursă)
b) ampermetrul măsoară intensitatea curentului prin sursă în
regim de scurtcircuit.
R.4.66 I=I1+I2+I3 ⇒ I3=I-I1-I2=2,5A
R.4.67 U=U1+U2+U3 ⇒ U2=U-U1-U3=3V
R.4.68 În circuit nu există generator de tensiune (sursă). Aşadar, în
circuit nu există tensiune electrică şi, implicit, nici curent
electric. Deci aparatele nu au ce să măsoare.
R.4.69 a) 1kA+1A+1mA=1001,001A
b) 1kA+1A+1mA=1001001mA
R.4.70 a) 1mV+1V+1kV=1,001001kV
b) 1mV+1V+1kV=1001,001V
R.4.71 Nu se adună (sau se scad) decât mărimi fizice de acelaşi fel!
R.4.72 B2 luminează mai puternic. Dacă U2>U1 ⇒ I2>I1.
212
R.4.73 B3 luminează mai puternic deoarece acestuia i se aplică
tensiunea de la bornele sursei, iar celorlalte două becuri li se
aplică aceiaşi tensiune, deci fiecăruia i se aplică jumătate din
tensiunea la bornele sursei (becurile fiind identice).
R.4.74 În paralel.
R.4.75 În paralel.
R.4.76 Nu. Becurile luminează mai slab deoarece sunt subtensionate.
R.4.77 Nu. Tensiunea electrică la bornele unei baterii, în circuit
închis, este mai mică decât tensiunea electromotoare.
I1 B1 B3
R.4.78 E=U+u ⇒ u=E-U=E-2U1=1,3V;
R.4.79 E=U+u ⇒ u=E-U=E-U1=1,5V;
R.4.80 E=U+u=9V; I=I1+I2=0,3A;
R.4.81 I=I1+I2+I3;
a. I1=0,2A; I2=0,2A;
b. I3=0,3A ⇒ I=0,7A.
I1 B1 B3
I2 B2 B4
I3 B5
I
fig.R.4.81
R.4.82 a) k1 şi k2 închise;
b) k1 deschis şi k2 închis;
c) nu e posibil.
213
R.4.83 a) B1, B2 şi B3,
b) B1, B2, B3 şi B4,
c) B2 şi B3,
d) B2, B3 şi B4.
R.4.84 B2(12V, 0,3A); B3(4V, 0,1A)
R.4.85 B5 B1 B2
B3 B4 B6
fig.R.4.85
R.4.86 Efectul biologic este fenomenul prin care curentul electric

distruge ţesuturile vii.
R.4.87 Trecerea prin corp a unui curent electric periculos pentru
organism (uman sau animal) se numeşte electrocutare.
R.4.88 a) 1-4mA; b) 7-15mA; c) 25mA; d)40mA.
R.4.89 -nu se ating firele conductoare aflate sub tensiune;
-se respectă întocmai instrucţiunile de branşare şi de
exploatare a oricărui aparat electric;
-aparatele electrice se demontează numai după
deconectarea de la reţea;
-aparatele electrice cu carcasă metalică (frigider, maşină de
spălat etc.) se alimentează numai la priză cu pământare;
-se asigură protecţie specială instalaţiilor electrice care
funcţionează în medii umede etc.
R.4.90 Pentru a evita pericolul de electrocutare.
R.4.91 În medii umede pericolul de electrocutare este mult mai mare.
214
R.4.92 Pentru a se proteja împotriva electrocutării.
R.4.93 Prizele cu pământare leagă la pământ carcasa metalică a unor
aparate şi maşini electrice. Astfel un curent electric accidental
datorat unei izolaţii defecte nu trece prin corpul omului.
R.4.94 Corpul omenesc este conductor.
R.4.95 Da.
R.4.96 Creşterea intensităţii curentului din circuit produce, prin
efect termic, încălzirea puternică a celorlalte elemente de
circuit. Astfel se distruge instalaţia electrică şi se poate
produce incendiu.
R.4.97 Se izolează diferitele părţi ale circuitului şi conductoarele de
legătură. În tabloul electric se instalează siguranţe fuzibile
sau alte dispozitive de protecţie care decuplează tensiunea
electrică la creşterea intensităţii curentului electric.
R.4.98 Intensitatea maximă suportată de siguranţă.
R.4.99 Nu! Aceasta nu este calibrată şi nu va întrerupe circuitul la
intensitatea maximă şi se pot produce incendii.
R.4.100 Apa poate provoca scurtcircuit şi în alte puncte ale instalaţiei
şi astfel incendiul se amplifică. Prima măsură este să
decuplăm tensiunea electrică de la tabloul electric de
alimentare!
R.5.FENOMENE OPTICE
R.5.1 Corpurile care emit lumină sunt corpuri luminoase sau surse
de lumină.
R.5.2 Corpurile care împrăştie lumina primită de la sursa de lumină
se numesc corpuri luminate.
R.5.3 Nu. Luna este un corp ceresc luminat (de către Soare).
R.5.4 Nu. O parte este absorbită.
215
R.5.5 Lumina emisă de o sursă, respectiv lumina împrăştiată de un
corp luminat ajunge la ochi.
R.5.6 Sursele de lumină se clasifică după natura acestora în surse
naturale şi surse artificiale.
R.5.7 Sursele artificiale de lumină sunt creaţii ale omului iar sursele
naturale sunt creaţii ale naturii.
R.5.8 Nu. Luceafărul este o planetă (Venus). Planetele sunt corpuri
luminate de către Soare (care este o sursă naturală de lumină).
R.5.9 Dacă distanţa dintre sursa de lumină şi corpul luminat este
mult mai mare decât dimensiunea sa transversală, atunci
sursa poate fi considerată ca fiind punctiformă. De exemplu
un foc de tabără văzut de la o distanţă foarte mare.
R.5.10 Nu. Orice sursă de lumină, ca orice corp, are o anumită
întindere spaţială. Punctul este o noţiune geometrică fără
dimensiuni.
R.5.11 Surse de lumină: Soarele, stelele, licuricii, lumânarea, becul,
tubul flouorescent. Corpuri luminate: Luna, Luceafărul,
planetele, sateliţii.
R.5.12 Surse naturale de lumină: Soarele, fulgerul, stelele, licuricii.
Surse artificiale de lumină: becul, flacăra, laserul, farurile.
R.5.13 1) arderea (cu sau fără flacără) – cărbune, chibrit;
2) metal la incandescenţă – filamentul becului, rezistorul
reşoului;
3) ciocniri mecanice – lovirea a două pietre;
4) descărcări electrice – arcul electric.
R.5.14 Atunci când lumina emisă (împrăştiată) de un corp luminat
este suficient de intensă (ex. lună plină cu cer senin).
R.5.15 Propagarea luminii este fenomenul prin care lumina emisă de
o sursă ajunge la corpurile din preajma sursei trecând prin
toate punctele mediului.
R.5.16 Nu.
216
R.5.17 Corpuri transparente, corpuri translucide şi corpuri opace.
R.5.18 Corpurile transparante sunt corpurile prin care lumina se
propagă şi care permit observarea clară a obiectelor prin ele.
R.5.19 Corpurile translucide sunt corpurile prin care lumina se
propagă dar nu permit observarea clară a obiectelor (a
conturului obiectelor) prin ele.
R.5.20 Corpurile opace sunt corpurile care nu permit trecerea luminii
prin ele.
R.5.21 Corpuri transparente: aerul, sticla (necolorată), apa (pură),
ceolofanul (foiţă subţire), etc. Corpuri translucide: aerul când
este ceaţă, sticla mată, un pachet de foiţe de ceolofan, unele
materiale plastice, unele soluţii, etc. Corpuri opace: hârtia,
cartonul, metalele şi majoritatea corpurilor.
R.5.22 Nu. Transparenţa unui mediu scade cu creşterea distanţei pe
care o parcurge lumina prin el. Pentru o distanţă suficient de
mare acesta devine chiar opac.
R.5.23 Corpul luminat împrăştie în jurul lui o parte din lumina
primită de la sursă. Lumina se propagă şi ajunge la ochiul
observatorului dacă mediul este transparent. Nu vede corpul
luminat aflat „după colţ” deoarece lumina se propagă în linie
dreaptă şi nu ajunge la ochiul observatorului.
R.5.24 Raza de lumină este o noţiune geometrică ce indică direcţia şi
sensul de propagare a luminii. Fasciculul de lumină este „un
mănunchi” de raze de lumină.
R.5.25 Fascicul paralel: razele de lumină ce îl alcătuiesc sunt
paralele. Fascicul divergent: razele de lumină ce îl alcătuiesc
pornesc dintr-un punct. Fascicul convergent: razele de lumină
ce îl alcătuiesc se întâlnesc într-un punct.
R.5.26 Umbra este zona neluminată din spatele unui corp opac
luminat. Penumbra este zona slab luminată din spatele unui
corp opac luminat, cuprinsă între zona luminată şi umbră.
217
R.5.27 Se formează numai umbră.
R.5.28 Se formează umbră şi penumbră.
R.5.29 Eclipsa de Soare se produce atunci când Luna se află ântre
Pământ şi Soare. Pe o parte din suprafaţa Pământului
dinspre Soare se formează umbra Lunii, iar în jurul acesteia
se formează penumbra. Observatorul aflat în zona de umbră
este în întuneric şi observă fenomenul numit eclipsă totală de
Soare, iar observatorul aflat în zona de penumbră observă
fenomenul numit eclipsă parţială de Soare (vede o parte din
discul Soarelui).
R.5.30 Eclipsa de Lună se produce atunci când Pământul se află
între Lună şi Soare. Pe suprafaţa Lunii (toată sau o parte) se
formează umbra şi penumbra Pământului. Observatorul aflat
pe suprafaţa dinspre Lună a Pământului vede umbra şi
penumbra Pământului pe suprafaţa Lunii, deci fenomenul
numit eclipsă de Lună.
d 150000000
R.5.31 Δt = = = 500s = 8 min 20s ;
v 300000
R.5.32 d=40709,304 miliarde kilometri;
d 60 R
R.5.33 Δt = = = 1, 27 s ;
v v
R.5.34 Δt1 = 1250s; Δt2 = 250s ;
R.5.35 1an-lumină=300000km/s·365,25·86400s=9467,28miliarde
kilometri ≅ 9,47·1012km;
R.5.36 Reflexia luminii este un fenomen fizic.
R.5.37 Reflexia luminii este fenomenul prin care lumina se întoarce
în mediul din care a venit atunci când în calea propagării
întâlneşte suprafaţa de separare cu un alt mediu (diferit).
R.5.38 Fasciculul incident este fasciculul de lumină care se propagă
spre suprafaţa de separare dintre două medii.
218
R.5.39 Fasciculul reflectat este fasciculul de lumină care se formează
şi se propagă după reflexia pe suprafaţa de separare dintre
două medii.
R.5.40 Raza incidentă este o direcţie de propagare a luminii spre
suprafaţa de separare dintre două medii (o direcţie de
propagare a luminii din fasciculul incident)
R.5.41 Raza reflectată este o direcţie de propagare a luminii din
fasciculul reflectat.
R.5.42 Punct de incidenţă. Normala este perpendiculară, în punctul
de incidenţă, la suprafaţa de separare dintre cele două medii.
R.5.43 Unghiul de incidenţă este unghiul dintre raza incidentă şi
normala în punctul de incidenţă. Unghiul de reflexie este
unghiul dintre raza reflectată şi normala în punctul de
incidenţă.
R.5.44 Raza incidentă, normala şi raza reflectată se află în acelaşi
plan (sunt coplanare).
R.5.45 Unghiul de reflexie are aceeaşi măsură cu unghiul de
incidenţă.
R.5.46 Nu. Fasciculul reflectat este paralel (pentru un fascicul
incident paralel) numai dacă suprafaţa de separare dintre cele
două medii este plană.
R.5.47 Dacă suprafaţa de separare pe care se produce reflexia nu este
plană, fasciculul paralel de lumină nu rămâne paralel după
reflexie, lumina este împrăştiată sau difuzată. Acest tip de
reflexie se numeşte reflexie difuză.
R.5.48 Razelor de lumină incidente (de la Soare) li se adaugă şi
razele de lumină reflectate difuz de către suprafaţa ondulată
a apei (valuri).
R.5.49 Da, dacă întâlneşte, succesiv, suprafeţe de separare cu
diferite medii.
R.5.50 Da.
219
R.5.51 Oglinda este o suprafaţă care reflectă lumina şi se obţine prin
depunerea unui strat metalic subţire (ex.argint) pe o
suprafaţă (de obicei din sticlă).
R.5.52 Oglinzi plane când suprafaţa reflectantă este plană şi oglinzi
sferice când suprafaţa reflectantă este o porţiune dintr-o
sferă (aparţine unei sfere).
R.5.53 Oglinzi sferice convexe (faţă sferică exterioară) şi oglinzi
sferice concave (faţă sferică interioară).
R.5.54 Într-o oglindă plană imaginea unui obiect real este virtuală
(nu poate fi proiectată pe un ecran), simetrică cu obiectul ( se
formează în spatele oglinzii la egală distanţă) şi egală cu
obiectul (la fel de mare ca obiectul).
R.5.55 Da, dacă obiectul este virtual (o imagine obţinută într-un alt
dispozitiv optic ce s-ar forma în spatele oglinzii plane).
R.5.56 ∧ ∧ ∧ ∧ ∧
i +r =900; r = i ⇒ i= 450
450 O1
fig.R.5.56 450
450
O2
R.5.57 d=d1+d1`=2m; D=d2+ d2’=3m ⇒ D-d=1m.

R.5.58 a) Δ t=5s; b) v=8m/s; c) obiectul şi imaginea sa în oglindă
„ating” simultan oglinda.
R.5.59 AB=v· Δ t=80m ⇒ d=40m şi d+d ‘=80m
220
A A`
600 ( ) 600
fig.R.5.59
B B`
d d`
R.5.60 h=85cm; L=90cm.
A A`
O
fig.R.5.60 L
B B`
R.6.LUMINĂ ŞI SUNET
R.6.1 Reflexie şi refracţie.

R.6.2 Reflexie şi refracţie.
R.6.3 Raza refractată se propagă pe direcţia şi în sensul razei
incidente (trece nedeviată), iar raza reflectată se propagă pe
direcţia razei incidente şi în sens contrar, indiferent de natura
celor două medii.
R.6.4 Raza refractată îşi schimbă direcţia de propagare la trecerea
în mediul al doilea, apropiindu-se de normală sau
îndepărtându-se de normală în funcţie de natura celor două
medii. Raza reflectată se întoarce în primul mediu, pe o
221
direcţie coplanară cu raza incidentă şi normala, sub un unghi
faţă de normală congruent cu unghiul de incidenţă (indiferent
de natura celor două medii).
c c
R.6.5 c=300000km/s; n= ⇒ nvid = = 1 ;
v c
R.6.6 n=3/2=1,5;
c c
R.6.7 n= ⇒ v = = 225000km / s ;
v n
R.6.8 naer ≅ 1 ;
n c / v2 v1
R.6.9 n21 = 2 = = ;
n1 c / v1 v2
R.6.10 nrelativ=nabsolut;
ns va n v
R.6.11 nsticlă/apă== = 1,125 ; napă / sticlă = a = s = 0,889 .
na vs ns va
R.6.12 aer→sticlă: n2>n1 ⇒ sin i>sin r ⇒ i>r ⇒ raza de lumină se
apropie de normală;
sticlă→aer: raza de lumină se îndepărtează de normală.
sin i n 1
R.6.13 = ⇒ sin r = ⇒ r = 300 ;
sin r 1 2
sin i 1 sin r 1
R.6.14 = ⇒ sin i = = ⇒ i = 300 ;
sin r n n 2
R.6.15 ∧ ∧
i’= i
i
r
fig.R.6.15
r’
i
222
sin i n sin i 1
R.6.16 = ⇒ sin r = = ⇒ r = 300 ; α = ( 900 − r ) + ( 900 − i ) = 1050
sin r 1 n 2
n2 sin i 2
R.6.17 r=1800-i`-=450; n21 = = = = 0, 707;
n1 sin r 2
R.6.18 i=150;
sin i n2 sin i
R.6.19 i+r=900 ⇒ i = 600 ; = ⇒ n2 = n1 ⋅ = 1,5;
sin r n1 sin r
sin i
R.6.20 =1800-750-450=600; r=900-=300; = n ⇒ n = 2sin i ;
sin r
A
fig.R.6.20

B 750 450 C
R.6.21 Se poate produce reflexia totală cănd raza de lumină trece din
sticlă în aer (ns>na).
⎛∧ ⎞
R.6.22 l = 300 ⎜ r = 900 ⎟ ;
⎝ ⎠
R.6.23 i=45 ⇒ i`= 45 ; dar α = 450 ⇒ r = 900 ;
0 0
sin i n2 2
= = n21 ⇒ n21 = = 0, 707.
sin r n1 2
sin i n2 sin i 1 2
R.6.24 r=1800-i`-=900; = ⇒ = ⇒ n1 = .
sin r n1 2i n1 3
223
R.6.25 Nu se constată acelaşi fenomen chiar dacă sunt aceleaşi
condiţii iniţiale deoarece napă<nsticlă şi nu se poate produce
reflexia totală; lumina părăseşte jetul de apă şi trece în blocul
de sticlă pentru orice valoare a unghiului de incidenţă.
R.6.26 Prin reflexii totale, lumina este obligată să urmeze traseul
firului din sticlă (fibrei optice), oricât este de întortocheat.
R.6.27 Mirajul optic apare datorită refracţiilor succesive şi reflexiei
totale a luminii pe straturile de aer cu temperaturi diferite şi
implicit cu indici de refracţie diferiţi.
R.6.28 Pe faţa AC raza de lumină se refractă deoarece i=300<l, iar
pe faţa BC raza de lumină se reflectă total deoarece i=600>l
(fig.R. 6.28).
A 300
900
fig.R.6.28 C
B 600
sin i n2 sin l 1 1 1
R.6.29 = ⇒ = ⇒ sin l = ⇒ sin 420 = = 0, 66
sin r n1 sin 90 0
n n nsticla
1
şi sin 490 = = 0, 75 ;
napa
R.6.30 De la Soare, lumina se propagă prin spaţiul cosmic (vid) şi
pătrunde în atmosfera terestră (rarefiată şi mai densă spre
Pământ). Indicele de refracţie creşte şi razele de lumină se
224
refractă succesiv apropiindu-se de normală. În consecinţă,
Soarele se vede la orizont (la răsărit şi la apus) când el se află,
în realitate, sub linia orizontului cu circa şapte grade.
Fenomenul nu are legătură cu reflexia totală.
R.6.31 Lentila este un corp (un obiect) transparent din punct de
vedere optic, mărginit de două suprafeţe din care cel puţin
una este curbă. Elemente caracteristice: centrul optic;
vârfurile, axa optică principală, axe optice secundare,
focarele. Mărimi caracteristice: distanţa focală, convergenţa,
razele de curbură (ale feţelor).
1
R.6.32 C= = 4dioptrii (δ ) ;
f
1
R.6.33 C= = −2dioptrii (δ ) ;
f
1
R.6.34 f = = 0,5m = 50cm;
C
1
R.6.35 f = = −0, 25m = −25cm;
C
R.6.36 f=6cm;
R.6.37 f=-15cm;
R.6.38 Obiectul este situat între focar şi lentilă.
R.6.39 Obiectul este virtual.
x2 ⋅ f
R.6.40 x1 = = −40cm ;
f − x2
x2 ⋅ f 40
R.6.41 x1 = = − cm;
f − x2 3
225
R.6.42 x1=-40cm;x2=-20cm;
x1 ⋅ x2 1
f = = −40cm ⇒ C = = −2,5dioptrii;
x1 − x2 f
R.6.43 d=4 ⋅ f;
5f
R.6.44 x1= − = −25cm ; x2= -4x1=100cm;
4
x
R.6.45 x1= -5f= -100cm; x2= - 1 =25cm;
4
3f
R.6.46 x1= − = −15cm; x2=4x1= -60cm;
4
x
R.6.47 x1=3f= -90cm; x2= 1 = -22,5cm; d=(-x1)-(-x2)=67,5cm;
4
R.6.48 f=20cm; C=5dioptrii;
R.6.49 d=3f=45cm;
1 1
R.6.50 f1= =0,25m; =0,2m ⇒ f1+f2=d=45cm ⇒ sistem
f 2=
C1 C2
i f f
afocal (fig.R.6.50) ⇒ = 2 ⇒ i = o 2 = 8cm
o f1 f1
o
fig.R.6.50 F f2
f1 i
L1 L2
226
1 1
R.6.51 C=C1+C2= + = 9dioptrii ;
f1 f 2
1 1
R.6.52 C=C1+C2= + = 5 − 4 = 1dioptrie;
f1 f 2
1 1 1 f ⋅f
R.6.53 C=C1+C2 ⇒ = + ⇒ f = 1 2 ; dacă f1 şi f2 sunt
f f1 f 2 f1 + f 2
pozitive (C1>0 şi C2>0) atunci distanţa focală a sistemului
optic format este mai mică decât f1 şi decât f2.
1
R.6.54 Convergenţa creşte, deci distanţa focală scade. (f= ).
C
R.6.55 Convergenţa scade (C=C1- C2 ), deci distanţa focală creşte
1
(f= ).
C
R.6.56 Obiectivul aparatului fotografic este o lentilă convergentă
aşa cum este şi cristalinul ochiului.Ambele formează imagini
reale, mai mici şi răsturnate, obiectivul pe pelicula de film
(placa fotosensibilă) iar cristalinul pe retină. Diafragma
aparatului fotografic are diametrul variabil reglabil şi permite
să intre în aparat mai multă sau mai puţină lumină (flux
luminos mai puternic sau mai slab). Acelaşi rol îl are pupila
ochiului (o deschidere circulară cu diametru variabil a
membranei numită iris – cea care dă „culoarea ochilor”).
R.6.57 În cazul ochiului miop, imaginea unui punct luminos
îndepărtat (teoretic aflat la infinit) se formează în faţa
retinei. Deci distanţa focală a cristalinului este mai mică
decât distanţa de la cristalin la retină. Alipind o lentilă
divergentă micşorăm convergenţa, deci mărim distanţa focală
astfel că imaginea punctului îndepărtat se va forma pe retină
– astfel obiectele îndepărtate se văd clar.
227
R.6.58 În cazul unui ochi hipermetrop, imaginea unui punct luminos
îndepărtat (teoretic aflat la infinit) se formează în spatele
retinei. Deci distanţa focală a cristalinului este mai mare
decât distanţa de la cristalin la retină. Obiectele apropiate nu
se văd clar întrucât imaginea lor se formează în spatele
retinei, dincolo de focar. Alipind o lentilă convergentă mărim
convergenţa, deci micşorăm distanţa focală astfel încât
imaginea obiectelor să se formeze pe retină.
R.6.59 Prezbitismul este defectul de vedere ce apare la persoanele în
vârstă, datorită scăderii capacităţii de acomodare a
cristalinului (de modificare a curburii şi implicit a distanţei
focale). Se corectează cu lentile convergente ca şi
hipermetropia.
R.6.60 Dacă simţim nevoia să apropiem cartea avem miopie, iar dacă
simţim nevoia să îndepărtăm cartea avem hipermetropie (sunt
semne că trebuie să ne prezentăm la un medic oftalmolog!).
R.6.61 Ochelarii pentru citit au convergenţa mai mare (distanţa
focală mai mică), iar ochelarii pentru obiectele mai
îndepărtate au convergenţa mai mică (distanţa focală mai
mare) pentru ca imaginea să se formeze pe retină în ambele
cazuri (pentru aceeaşi persoană!).
R.6.62 Ochelarii cu lentile divergente cu convergenţa de -2 dioptrii.
1 1 1 1
+ = C şi + = C + C ' ⇒ C ' = −2δ
d 0,5 d ∞
R.6.63 Ochelarii cu lentile convergente cu convergenţa de
+2,5dioptrii.
1 1 1 1
+ = C şi + = C + C ' ⇒ C ' = +2,5δ
d 1, 2 d 0,3
R.6.64 Lupa este o lentilă convergentă (sau un sistem optic format
din mai multe lentile convergente) cu convergenţa foarte mare
228
(distanţa focală foarte mică) folosită pentru a vedea obiecte
mici şi foarte mici.
d optim 0, 25
R.6.65 G= = = 5ori ;
f lupa 1/ 20
R.6.66 Prisma optică este un mediu omogen şi transparent din punct
de vedere optic, mărginit de două suprafeţe plane şi
neparalele.
fig.R.6.66
R.6.67 Dispersia şi refracţia luminii sunt fenomene distincte şi nu se

pot confunda. Dispersia este fenomenul prin care un fascicul
de lumină albă se descompune, prin refracţie, în fascicule de
lumină colorate diferit de la roşu la violet, iar refracţia este
fenomenul prin care o rază de lumină (sau un fascicul
monocolor) îşi modifică direcţia de propagare la trecerea în alt
mediu.
R.6.68 Fasciculele colorate se propagă cu viteze diferite prin mediul
al doilea ceea ce echivalează cu indici diferiţi de refracţie
pentru diferite culori ⎛⎜ n = = ⎞
c sin i
⎟ şi implicit unghiuri
v sin r
⎝ ⎠
diferite de refracţie.
229
R.6.69 La ieşirea din prismă:
sin i n 1 1 v 1 1
= aer = = = ⇒ sin r ∼ ⇒ r ∼ ⇒
sin r nsticla n c / v c v v
⇒ vrosu > vviolet ⇒ vv < vi < v A < ve < vG < v0 < vR ; (viteza
creşte de la violet la roşu).
R.6.70 Curcubeul este rezultatul dispersiei luminii Soarelui prin
picăturile de apă din atmosferă. Picătura de apă se comportă
ca o prismă şi descompune lumina. Observatorul trebuie să
stea cu spatele la Soare pentru a observa curcubeul.
R.6.71 Lumina violetă se propagă prin lentilă cu viteză mai mică
decât lumina roşie şi va fi deviată mai mult. Deci fviolet<froşu
(focarele nu coincid).
R.6.72 Conturul este colorat datorită fenomenului de dispersie a
luminii albe. Lentila poate fi asemănată cu un ansamblu de
prisme.
R.6.73 Din spectrul luminii albe (ROGVAIV) corpul reflectă lumina
roşie şi absoarbe celelalte componente. Corpul văzut alb
reflectă întregul spectru, iar corpul văzut negru absoarbe
întregul spectru.
R.6.74 Pasta din care se obţine hârtia este galbenă. Violet şi galben
sunt două culori complementare şi puse împreună reflectă tot
spectrul luminii albe şi hârtia se vede albă.
R.6.75 Sticla absoarbe o mică parte din razele solare, o parte le
reflectă, iar o parte se reflectă. Celelalte componente absorb o
mare parte şi reflectă o mică parte.
R.6.76 Sunetele sunt produse de corpuri care vibrează numite surse
sonore.
R.6.77 Vibraţia (oscilaţia)este fenomenul de mişcare periodică, de o
parte şi de cealaltă a poziţiei de echilibru între două poziţii
extreme. Mărimi fizice caracteristice: perioada (T), frecvenţa
(υ), pulsaţia (ω), amplitudinea (A), şi elongaţia (y).
230
t N
R.6.78 T= = 0, 05s; υ = = 20 Hz;
N t
1
R.6.79 T = = 0,1s;
υ
t t
R.6.80 T = ⇒ N = = 4000vibratii;
N T
N
R.6.81 υ = ⇒ N = υ⋅ t = 3000vibratii;
t
R.6.82 Fenomenul prin care vibraţia se propagă în spaţiu,
îndepărtându-se de sursa sonoră.
R.6.83 Sunetul nu se propagă în vid. Sunetul se propagă numai în
medii materiale (solide, lichide, gazoase).
R.6.84 Avioanele care zboară cu o viteză mai mare decât viteza
sunetului prin aer se numesc avioane supersonice.
R.6.85 Pentru aceeaşi distanţă, durata propagării luminii produse de
fulger este mult mai mică decât durata propagării sunetului
produs de trăznet (viteza de propagare a luminii prin aer este
de aproape un milion de ori mai mare decât viteza sunetului).
v
R.6.86 λ = v ⋅T = = 250m;
υ
R.6.87 Sunetul se propagă cel mai uşor prin solide compacte, cu
viteza mai mică prin lichide şi cu viteză şi mai mică prin aer;
atenuarea fiind cea mai mare prin aer.
R.6.88 Ecoul se datorează refleziei undelor sonore (sunetului).
R.6.89 Sunetul parcurge distanţa d până la obstacol, se reflectă şi
parcurge aceeaşi distanţă d până la observator. Deci:
v ⋅t
2d = v ⋅ t ⇒ d = = 17m
2
(viteza de propagare a sunetului prin aer este de aproximativ
340m/s).
231
v ⋅t
R.6.90 2h = v ⋅ t ⇒ h = = 85m;
2
R.6.91 d = v ⋅ t = 340 ⋅ 5 = 1700m;
d
R.6.92 d = vapa ⋅ t1 şi d = vaer ⋅ t2 ⇒ t1 = şi
vapa
d d d v ⋅ v ⋅ Δt
t2 = ⇒ Δt = t2 − t1 = − ⇒ d = aer apa = 510m;
vaer vaer vapa vapa − vaer
R.6.93 Sunetul emis de pe mal se reflectă de suprafaţa apei aproape
integral.
D 8D 17 D cD c
R.6.94 = v ⋅ t şi D + = c ⋅t ⇒ = ⇒v= = 20m / s.
9 9 9 9v 17
R.6.95 a) reflexia sunetului; sunetul ajunge de la A la B direct în
timpul t1, prin reflexie pe peretele PM în timpul t2 şi prin
reflexie pe peretele PM şi apoi pe peretele PN în timpul t3;
x 2 x 5 3x 2 t t
b) t1 = ; t2 = ; t3 = ⇒ 2 = 5 şi 3 = 3;
c c c t1 t1
x 5 x 2
c) t2 − t1 > 0,1 ⇒ − > 0,1 ⇒ x > 41,363m;
c c
3x 2 x 5
t3 − t2 > 0,1 ⇒ − > 0,1 ⇒ x > 16,95m deci
c c
x > 41,363m.
2d
R.6.96 Fenomenul e posibil numai dacă AO > 17m; t1A=0; t2A= ;
c
d 3d
t1B= ; t2B= ⇒
c c
2d
⇒ t2 A − t1 A = t2 B − t1B = ⇒ cei doi observatori
c
recepţionează simultan ecoul.
232
R.6.97 d = v ⋅ Δt = 1020m;
R.6.98 x = h ⋅ 2 = 2828m;
h1 h2 h2 h1 v ( v ⋅ Δt − 2h1 )
R.6.99 Δt = + + + ⇒ h2 = 2 1 = 300m;
v1 v2 v2 v1 2v1
d D 1 t
R.6.100 t= = ; x= D2 − d 2 = c 2 − v 2 = 508m;
v c 2 2
d/2
x
fig.R.6.100 D/2
R.7.FORŢA – MĂRIME VECTORIALĂ
R.7.1 Mărimile scalare sunt mărimile fizice caracterizate complet

numai prin valoarea numerică. Exemple: masa, densitatea,
temperatura.
R.7.2 Mărimile vectoriale sunt mărimile fizice orientate (mărimile
fizice caracterizate complet prin valoarea numerică şi
orientare-direcţie şi sens). Exemple: forţa, viteza, deplasarea.
R.7.3 Dreapta suport, originea vectorului, vârful vectorului,
modulul (mărimea vectorului). Dreapta suport indică direcţia
vectorului, iar vârful indică sensul vectorului.
R.7.4 Vectorii paraleli sunt vectorii ale căror drepte suport sunt
paralele iar vectorii concurenţi sunt vectorii ale căror drepte
suport se intersectează.
233
R.7.5 Vectorii alunecători sunt vectorii ce pot fi deplasaţi pe
dreapta suport.
R.7.6 Regula paralelogramului: translatăm cei doi vectori cu
originea în acelaşi punct, prin vârful fiecărui vector trasăm
câte o paralelă la celălalt vector şi obţinem un punct de
intersecţie. Unim originea comună a celor doi vectori cu acest
punct de intersecţie şi obţinem vectorul rezultant cu vârful în
punctul de intersecţie (figura R.7.6).
V
ur
fig.R.7.6 R
ur
V1
uur
0 V2
R.7.7 Regula poligonului: translatăm fiecare vector cu originea în

vârful vectorului anterior şi unim originea primului vector cu
vârful ultimului vector obţinând astfel vectorul rezultant
(figura R.7.7)
uur
V2
fig.R.7.7
ur uur
V1 V3
ur
R
R.7.8 Da.
234
ur uur
R.7.9 R = 7unitati; R ' = 1unitate;
ur
R.7.10 R = 5unitati;
uur
R.7.11 V3 = 2unitati;
R.7.12 Rezultatul compunerii a trei vectori coplanari este zero
ur
( R = 0) dacă vectorul rezultant prin compunerea a oricare doi
vectori este egal şi de sens contrar cu al treilea vector.
uur
R.7.13 V3 = 5unitati ;
ur
R.7.14 d = 6, 4km;
R.7.15 Proporţional cu distanţa parcursă (modulul vectorului
deplasare poate fi şi zero dacă ne întoarcem în locul din care
am plecat).
R.7.16 Interacţiunea este acţiunea reciprocă dintre două corpuri ce se
realizează fie prin contactul direct dintre corpuri, fie de la
distanţă, prin intermediul câmpului.
R.7.17 Forţa deformatoare este o forţă externă ce acţionează asupra
resortului şi îl deformează. Forţa elastică nu este forţă
deformatoare ci este forţa care apare în corpurile elastice
deformate (o forţă internă) şi care se opune deformării şi
respectiv aduce corpul la forma iniţială când încetează
acţiunea forţei deformatoare.
R.7.18 Da. De exemplu prin lovirea unei mingi aceasta se deformează
şi în acelaşi timp îşi modifică starea de mişcare.
R.7.19 Este alungit resortul din figura 7.19 (b).
uur uur ur uur
R.7.20 Fe = − F ; F = Fe = k ⋅ x = 2 N ;
F G / 2 mg
R.7.21 x= = = = 0, 05m = 5cm;
k k 2k
R.7.22 kechivalent=k1+k2=2k=2000N/m;
235
uur uur ur mg mg
R.7.23 Fe1 = Fe2 = G = mg ⇒ x1 = = 12,5cm; x2 = = 8,3cm;
k1 k2
1 1 1 kk N
R.7.24 = + ⇒ kechivalent = 1 2 = 240 ;
kechivalent k1 k2 k1 + k2 m
R.7.25 Corpul se desprinde de pe suprafaţa de sprijin în momentul în
uur ur
care Fe = G ⇒
k
a) ⋅ x = mg ; x = v ⋅ t ⇒ t = 40s;
2
b) 2k ⋅ x = mg ; x = v ⋅ t ⇒ t = 10s;
R.7.26 Pământul interacţionează cu satelitul de la distanţă prin
intermediul câmpului gravitaţional. Asupra satelitului
acţionează forţa de atracţie spre Pământ şi curbează
traiectoria (un cerc), astfel se modifică permanent direcţia
vitezei (valoarea numerică rămâne constantă).
R.7.27 Sub acţiunea forţei de greutate viteza paraşutistului creşte
(mişcare accelerată).
R.7.28 La deschiderea paraşutei forţa de rezistenţă din partea aerului
este mare (mai mare ca greutatea) datorită vitezei mari şi
viteza paraşutistului scade (mişcare încetinită).
F1 F F ⋅a
R.7.29 a1 = şi a2 = 2 ⇒ F1 = 2 1 = 36 N ;
m m a2
F f F ⋅ m2
R.7.30 a= şi a = ⇒ f = = 8N ;
m1 + m2 m2 m1 + m2
ur uur uur uur uur
R.7.31 F = F1 + F2 ; F1 şi F2 sunt colineare şi de acelaşi sens
⇒ F = F1 + F2 = 140 N ;
ur uur uur uur uur
R.7.32 F = F1 + F2 ; F1 şi F2 sunt colineare şi de sens contrar
⇒ F = F1 − F2 = 20 N ;
F
a = = 4 N / kg ;
m
236
ur uur uur F
R.7.33 F = F1 + F2 ⇒ F = F12 + F22 = 100 N ; a= = 20 N / kg ;
m
F1
a1 = = 12 N / kg şi
m
F
a2 = 2 = 16 N / kg ⇒ a12 + a22 = a 2 ;
m
R.7.34 F = F12 + F22 ⇒ F2 = F 2 − F12 = 6 N ;
R.7.35 F = F12 + F22 + 2 F1 F2 cos α = 13 N ;
F= ( F1 − F3 ) + ( F2 − F4 ) + 2 ( F1 − F3 )( F2 − F4 ) ⋅ cos 600 = 13 N ;
2 2
R.7.36
F5 = R1234 = ( F1 − F2 ) + ( F3 − F4 ) = 100 2 = 141, 4 N ;

2 2
R.7.37
uur
F1
ur
fig.R.7.37 R1234
uur uur
F4 F3
uur uur
F5 F2
1 uur ur
R.7.38 α = 300 ⇒ Fy = F ; Fy = −G ⇒ F = 2 Fy = 2mg = 100 N
2
(fig.R.7.38)
uur ur
Fy F
fig.R.7.38 
ur
G
237
R= ( F1 + F2 − F3 ) + F42 ; R = 40 2 N (fig.R.7.39)
2
R.7.39
uur ur
F4 R
fig.R.7.39
uur uur uur
F3 F1 F2
R.7.40 F1 − F2 = 100 N şi F1 + F2 = 700 N ⇒ F1 = 400 N şi

F2 = 300 N ;
a) R = F12 + F22 = 500 N ;
b) R = F12 + F22 + 2 F1 F2 cos 600 = 608,3N ;
R.7.41 50km/h; Nu – viteza de 120km/h este o viteză relativă şi nu

rezultatul compunerilor vitezelor.
R.7.42 100km/h; Nu – viteza de 30km/h este o viteză relativă şi nu
rezultatul compunerii vitezelor.
R.7.43 Da, dacă viteza înotătorului faţă de apă este egală cu viteza
de curgere a râului.
R.7.44 a) d=v2·t=1500m;
b) d ’=(v1+v2)·t=7500m;
50
R.7.45 v0 = = 5m / s; d = ( v − v0 ) t = 250m în sensul în care merge
10
trenul.
238
R.7.46 Spre Nord-Vest; v= v12 + v22 = 50m / s;
r uur
v v2 ( N )
fig.R. 7.46
(V )
ur
v1
R.7.47 v1=50m/s; v2=30m/s; v= v12 − v22 = 40m / s; Pilotul

reorientează avionul spre Sud-Vest (sin =0,6).
uur
(N) v2
r
fig.R.7.47 v
(V) 
ur
v1
d
R.7.48 d = (Vb + Va ) ⋅ t1 ; d = (Vb − Va ) t2 ⇒ t1 = şi
Vb + Va
d
t2 = ;
Vb − Va
Vb
dar t2=2t1 ⇒ Vb + Va = 2 (Vb − Va ) ⇒ = 3;
Va
239
l l l
R.7.49 a) t = ⇒ t = = 12,5s ; b) t = = 10 s;
v v −v
2
1
2
2
v1
r
v
ur uur ur r
v1 v2 v1 v
uur
v2
a) b)
fig.R.7.49
R.7.50 d=v1(t2-t1)=300m;
d=va·t2 ⇒ va=2,5m/s;
d’=va·t’=75m;
L
t”= = 51,9 s;
V2
d”=va·t”=129,75m
d+d’+d”=(vx-va)t ⇒ vx=5,865m/s
vx-va v2
d d‘ va
d ‘’
fig.R.7.50
uur ur uur ur
R.7.51 R.7.51 N = −G; N = G = mg = 490 N ;
240
ur ur ur ur
R.7.52 T = −G; T = G = mg = 19, 6 N ;
R.7.53 M=9kg; m=2kg; T=(M+m/2)g=98N;
m mg ur uur
R.7.54 mx = ⋅ x ⇒ Gx = ⋅ x ; T = Gx = mgx / l l;m
l l
Obs.: pentru x=0 ⇒ T = 0 şi x=l ⇒ T = mg ;
x
R.7.55 Reacţiunea malului.
uur uur
R.7.56 a) N1 = −G1 ⇒ N1 = m1 g = 39, 2 N
uur uur
N 2 = −G2 ⇒ N 2 = m2 g = 58,8 N
ur ur r
b) F + T = m1 ⋅ a;
ur m2 F
T = m2 a ⇒ F − T = m1a; T = m2 a ⇒ T = = 60 N ;
m1 + m2
uur uur
R.7.57 N = −Gn ⇒ N = Gn = G cos α = mg cos α = 40 N .
uur
N
uur
Gz
uur
fig.R.7.57   Gn
ur
G
uur ur
R.7.58 N = −G n ⇒ N = Gn
G Gn G l 2 − h2
= ⇒ Gn = ⇒ N = mg l 2 − h 2 / l = 40 N ;
l l −h
2 2 l
241
uur
N
l
uur
fig.R.7.58 Gz  h
uur
 Gn
ur
G
uur uur uur uur uur
R.7.59 a) N = − ( G2 + Fe ) ; G1 = − Fe ; ⇒ N = G2 + Fe şi
G1 = Fe ⇒ N = G2 + G1 = 100 N ;
mg
b) Fe = G1 = m1 g ⇒ Δl = 1 = 6cm;
uur uur uurk uur
R.7.60 pe verticală: G1 + N1 = 0; G2 + N 2 = 0
ur uur r ur r
pe orizontală: F + N = m1 ⋅ a şi f = m2 ⋅ a ⇒ F − N = m1a şi
f = m2 a
uur ur
dar N = − f ⇒ N = f ⇒ F − N = m1a şi
F ⋅ m2
N = m2 a ⇒ N = = 60 N ;
m1 + m2
ur uur ur uur
R.7.61 G + N = 0 şi R + Ff = 0 ⇒ R − Ff = 0 ; dar
R = F12 + F22 ⇒ F f = F12 + F22 = 500 N ;
ur uur uur
R.7.62 F + Gt + Ff = 0 ⇒ F − Gt − Ff = 0
Gt G h h
= ⇒ Gt = G ⋅ ⇒ Ff = F − G ⋅ = 0.
h l l l
242
uur uur
R.7.63 Gn + N = 0 şi
ur uur uur
F + Gt + Ff = 0 ⇒ Gt − Ff − F = 0 ⇒ Ff = Gt + F ;
Gt G G⋅h mgh
dar = ⇒ Gt = ⇒ Ff = + F = 72,5 N ;
uur ur h l l ur uur l
R.7.64 Ff + G = 0 ⇒ Ff − G = 0; F + N = 0 ⇒ F − N = 0 , dar
Ff = μ N ⇒ Ff = μ F deci mg = μ F ⇒ μ = 0,1.
uur
Ff
ur
F
fig.R.7.64
ur
G
uur uur uur uur uur l 2 − h2

R.7.65 N1 = −Gn şi Fe + Ff + Gt = 0 ⇒ N1 = Gn = mg ⋅
l
h
şi Ff = Gt − Fe = mg − kx;
l
h l 2 − h2
dar Ff = 0,1N1 ⇒ mg − kx = 0,1⋅ mg ⇒
l l
⇒k =
mg
xl
( )
h − 0,1⋅ l 2 − h 2 = 827 N / m
R.7.66 V = L ⋅ l ⋅ h = 0, 005m3 ; m = V ⋅ ρ = 40kg ; G = mg = 400 N ;
243
l 2 − h2
Gn = G ⋅ = 346 N ;
l
h
Ff = 20% ⋅ Gn = 69, 2 N ; Gz = G ⋅ = 200 N ⇒ .
l
F = Gt + Ff = 269, 2 N
Ff
R.7.67 Ff = μ ⋅ FN ⇒ μ = = 0,5;
FN
R.7.68 a) N = mg ± F sin α ⇒ N1 = 129 N şi N1 = 129 N şi

N 2 = 271N ;
b) Ff = μ N = μ ( mg ± F sin α ) ⇒ Ff = 12,9 N şi
1
Ff2 = 27,1N ;
R F cos α − Ff
c) a = = ⇒ a1 = 2,9m / s 2 şi a2 = 2,18m / s 2 ;
m m
(1) (2)
fig.R.7.68
R.7.69 a) Ft + Ff = G ⇒ F1 sin α + μ F1 cos α = G ⇒ F1 =

G
= = 54, 6 N ;
sin α + μ cos α
b) Ft = G + Ff ⇒ F2 sin α = G + μ F2 cos α ⇒ F2 =
244
G
= = 101,3N ;
sin α − μ cos α
R.7.70 a) N = mg − F sin α = 780 N ;

b) Ff = Ft = F cos α = 346 N ;
Ff
c) Ff = μ N ⇒ μ = = 0, 44;
N
R.7.71 Un pascal reprezintă presiunea exercitată de o forţă de un
newton ce acţionează uniform şi perpendicular pe o suprafaţă
de un metru patrat (1Pa=1N/m2).
R.7.72 1torr=133,3Pa; 1atm=1,013·105Pa; 1at=0,98·105Pa;
R.7.73 Pentru aceeaşi forţă de greutate, în cazul patinelor presiunea
este mult mai mare deoarece suprafaţa de contact cu gheaţa
este mult mai mică.
R.7.74 Dacă călcăm pe scândură suprafaţa este mai mare şi presiunea
exercitată asupra gheţii este mai mică, deci riscul de a se sparge
gheaţa este mai mic.
F G mg
R.7.75 p= = = = 7350 Pa;
S S L ⋅l
F N G G cos α
R.7.76 p= = = n = = g ρ l cos α = 4050 Pa;
S S S S
F
R.7.77 F = p1 ⋅ S1 = 40 N ; p2 = = 2 ⋅108 Pa;
S2
R.7.78 Presiunea exercitată de apa din lac creşte cu adâncimea.
F G mg V ⋅ ρ ⋅ g
p= = = = = ρ gh ⇒ p1 = 9,8 ⋅105 Pa şi
S S S S
p2 = 4,9 ⋅105 Pa;
F G mg
R.7.79 p= = = = ρ gh = 133,3Pa;
S S S
245
R.7.80 p = p0 + papa = p0 + ρ gh = 15, 713 ⋅105 Pa;
h h h
R.7.81 p = ρ1 g + ρ 2 g = ( ρ1 + ρ 2 ) g = 1764 Pa;
2 2 2
ptotal = p0 + p = 1, 03064 ⋅105 Pa;
N G − F sin α l 3 ρ g − F sin α
R.7.82 p= = = = 2000 Pa;
S S l2
G + Fe 2mg
R.7.83 p= = = 2l ρ g = 8000 Pa;
S S
R.7.84
mg mg mg
a) p1 = = ρ cg ; p2 = = ρ ag ; p3 = = ρ bg ;
ab bc ac
N ⋅ mg h abc ρ g
p= = ⋅ = ρ gh
ab c ab
p pp p p
⇒ρ= ⇒ m = V ⋅ ρ = 1 3 2 4 3 = 4kg ;
gh ρ g h
p
b) p = ρ gh ⇒ ρ = = 2250kg / m3 ;
gh
p p p
c) a = 2 = 11, 71cm; b = 3 = 24,51cm; c = 1 = 6, 20cm;
ρg ρg ρg
 b
fig.R.7.84 c c
a) l = l02 + ( v ⋅ t ) = 5cm; Δl = l − l0 = 2cm;

2
R.7.85
246
mg mg − Fy p mg
b) t0 = 0 : p0 = ; t = 4s : p = ⇒ 0 = ;
S S p mg − Fy
Fy Fe k Δl ⋅ l0 p
= ⇒ Fy = = 0, 6 N ⇒ 0 = 1,14;
l0 l l p
k Δl l 2 − l02 / l
c) Ff = Fx ⇒ μ ( G − Fy ) = Fx ⇒ μ = =
mg − k Δl ⋅ l0 / l
k Δl l 2 − l02
= = 0,186;
mgl − kl0 Δl
fig.R.7.85
m1 ⋅ m2
R.7.86 F∼ ⇒ a) forţa creşte de trei ori;
d2
b) forţa creşte de nouă ori;
c) forţa scade de nouă ori.
R.7.87 Corpul are masă dar nu are greutate. Corpul este în stare de
imponderabilitate.
R.7.88 G = 49 N ; m = 5kg ;
9,8
R.7.89 m = 6kg ; GL = m ⋅ = 19, 6 N ;
6
247
G
R.7.90 G = mg = l 3 ρ g ⇒ l = 3 = 5cm ;
ρg
F G p mg p
R.7.91 x= = = = 1cm ;
k 6k 6k
G1 m1 g V1 ρ1
R.7.92 = = ⋅ = 1 (pe oricare corp ceresc);
G2 m2 g V2 ρ 2
R.7.93 La suprafaţa Pământului d=R, iar la o înălţime h, d=R+h
M ⋅m M ⋅m
F =k⋅ ⇒ mg 0 = k ⋅ 2 şi
d 2
R
( R + h) ;
2
Mm g
mg = k ⋅ ⇒ 0 =
( R + h) g R2
2
1
dar g = g0 ⇒ ( R + h ) = 4 R 2 ⇒ h = R = 6400km ;
2
4
R.7.94 Polii magnetici de acelaşi nume se resping iar polii magnetici de
nume diferite se atrag.
R.7.95 Magneţii interacţionează între ei de la distanţă prin
intermediul câmpului magnetic.
Fm mg
R.7.96 sin α = ⇒ G 2 + Fm2 = 4 Fm2 ; Fm = = 1N ;
G 2 + Fm2 3
fig.R.7.96 
uur
Fm

ur
G
248
R.7.97 Lipim cei doi magneţi astfel încât să suprapunem polii de nume
contrar şi îi apropiem de pilitură de fier. Dacă pilitura de fier
nu este atrasă înseamnă că cei doi magneţi sunt la fel de
puternic magnetizaţi şi polii de nume contrare se anulează
reciproc. Apropiem, la aceiaşi distanţă, succesiv cei doi magneţi
cu unul din poli de bila de fier a unui pendul şi comparăm
deviaţiile firului (se pot imagina şi alte modalităţi).
R.7.98 Pilitura de fier se concentrează în dreptul fisurilor şi al
golurilor, adică în dreptul acelor zone în care pilitura
constituie o cale pentru liniile câmpului magnetic.
R.7.99 e) şi f)
R.7.100 e).
R.8.ECHILIBRUL MECANIC AL CORPURILOR
R.8.1 Mişcarea de translaţie este mişcarea unui corp în care oricare

segment determinat de două puncte ale corpului se
deplasează paralel cu el însuşi.
R.8.2 Echilibru de translaţie.
R.8.3 a) T = G = 20kN ; stare de echilibru mecanic;
b) T = G = 20kN ; stare de echilibru de translaţie;
c) T = G = 20kN ; stare de echilibru de translaţie;
uur ur
R.8.4 N + G = 0 ⇒ N − G = 0 ⇒ N = 490 N ;
ur uur
F + Ff = 0 ⇒ F − Ff = 0 ⇒ F = 10%G = 49 N .
R.8.5 Corpul este în echilibru de translaţie. Deci
ur ur ur uur uur
R = 0 ⇒ F + G + Ff + N = 0 dar
ur uur uur uur uur ur uur uur uur uur
F = Fx + Fy ⇒ Fx + Fy + G + Ff + N = 0 ⇒ Fx + Ff = 0 şi
uur uur ur
Fy + N + G = 0
249
deci Fx − Ff = 0 şi Fy + N − G = 0
F cos α − 0,1N = 0 mg
sau ⇒F= = 53,55 N
F sin α + N − mg = 0 sin α + 10 cos α
şi N = 10 F cos α = 463, 2 N ;
uur ur
N F
uur
fig.R.8.5 Fy
uur uur
Ff Fx
ur
G
ur
R.8.6 R = 0 ⇒ N = mg şi F + F 2 = Ff ⇒ Ff = 24,1N şi
Ff
μ= = 0, 24 ;
N
uur
Ff 450
fig.R.8.6 450
ur ur ur ur ur ur
R.8.7 R = 0 ⇒ F + G + T = 0 ; F = G ⇒ T = mg 2 = 14,1N
x = l sin 450 = 0, 7m ;
250
ur
fig.R.8.7 T
ur
F
x
ur
G
R.8.8 F = 750 − 400 = 350 N ;

mg
R.8.9 a) m1 g = k Δl1 ⇒ Δl1 = 1 ;
k
Δl m1 1
Fe1 + G2 = Fe2 ⇒ 1 = = ;
Δl2 m1 + m2 3
b) F + m1 g = k Δl11 ; Fe11 + m2 g = Fe12 ;
Δl11 1
= ⇒ F = ( m2 − m1 ) g = 1N ;
Δl21 2
c) N = Fe2 + m3 g = 7 N ;
R.8.10 a) mg = 2T cos 600 = T ; Ff = T cos 300 − k Δl ; ⇒ Ff = 6,15 N ;
mg
b) N = = 5N ;
2
R.8.11 Un corp solid descrie o mişcare de rotaţie, în jurul unei axe
fixe (axa de rotaţie), atunci când oricare punct al corpului se
mişcă pe cerc sau arc de cerc cu centrul pe axa de rotaţie.
R.8.12 Echilibrul de rotaţie.
uur uuuur uur1
R.8.13 M F ;0 = F ⋅ b = F ⋅ l = 60 N ⋅ m ; M uur F ;0 = 0 ;
uuuuur uuuuur uuuuur

R.8.14 M uuFr ;0 = 0; M uur
F ;0
= 1Nm ; M uuFr ;0 = 2 N ⋅ m ;
1 2 3
251
uuuuur uuuuur l
R.8.15 M uFur ;0 + M Guur ;0 = 0 ⇒ M uFur ;0 − M Guur ;0 = 0 ⇒ F ⋅ l − G ⋅ = 0 ⇒ m = 16kg
2
ur ur ur ur
R.8.16 R = F 1 + F 2 ; R = R = F1 − F2 = 0;
uur uur uur
M F1 ;0 + M uur
F2 ;0 = M uur + M uur = F ⋅ d = 40 N ⋅ m ;
F1 ;0 F2 ;0
ur uur uur uur uur uur uur
R.8.17 R = F1 + F2 + F3 + F4 = 0; F1siF2 constituie un cuplu de forţe
uur uur
(
cu braţul cuplului egal cu diametrul M C1 = F ⋅ d iar F3 siF4 )
constitue un cuplu de forţe cu braţul cuplului egal cu
jumătate din diametrul ⎛⎜ M C = F ⋅ ⎞⎟ ⋅ M C > M C ⇒
d
⎝ 2
2⎠ 1 2
rotaţie neuniformă spre stânga.

(răspuns:Nu.)
F1 ⋅ b1
R.8.18 F2 ⋅ b2 = F1 ⋅ b1 ⇒ b2 = = 9cm ;
F2
R.8.19 F3 ⋅ b3 = F1 ⋅ b1 + F2 ⋅ b2 ⇒ b3 = 90cm;
F2 ⋅ l
R.8.20 F1 ⋅ x ⋅ cos α = F2 ( l − x ) ⋅ cos α ⇒ x = = 80cm ;
F1 + F2
R.8.21 Apăsările pe suprafaţa de sprijin sunt anulate de reacţiunile
acesteia şi astfel este îndeplinită condiţia de echilibru de
translaţie. Pentru a se asigura echilibru de rotaţie
(fig.R.8.21): x
fig.R.8.21
ur
G/2
ur
G
252
⎛l ⎞ G l ⎛ l⎞
G ⋅ ⎜ − x ⎟ ≥ ⋅ x ⇒ x ≤ ⇒ L ≤ 2 ⎜ l + x + ⎟ ⇒ Lmax = 110cm
⎝2 ⎠ 2 3 ⎝ 2⎠
R.8.22 M Guur , A = G ⋅ 0 = 0; M Guur , B = G ⋅ AB = G ⋅ AC ⋅ cos α = 20 N ⋅ m;
M Guur,C = G ⋅ AB = 20 N ⋅ m;
l G
R.8.23 a) M Guur , A = M uuFr , A ⇒ G ⋅ cos α = F1 ⋅ l cos α ⇒ F1 =
= 150 N ;
1
2 2
l G
b) M Guur,A = M uuu
r ⇒ G⋅
F2, A
⋅ cos α = F2 ⋅ l ⇒ F2 = = 75 N ;
2 4
fig.R.8.23
R.8.24 Corpul nu mai apasă în punctual B dacă momentele forţelor

ur ur
F şi G în raport cu punctual A sunt egale:
l G ⋅l
M uFur , A = M Guur , A ⇒ F ⋅ h = G ⋅ ⇒ h = ;
2 2F
mg m
G = mg şi l = 3 V = 3 m / ρ ⇒ h = ⋅ 3 = 0, 2m = 20cm;
2F ρ
l
R.8.25 M Guur ,C + M Guuur ,C = M Tur ,C ⇒ G1 ⋅ ⋅ cos α1 + G2 ⋅ l cos α1 = T ⋅ l ⋅ sin α 3 ⇒
1 2
2
253
⇒T =
( G1 + 2G2 ) cos α1 ;
2sin α 3
( m + 2m2 ) g cos α1 ;α = α − α ⇒ T = 2000 N ;
T= 1
2sin α 3
3 2 1
ur
A T
3
uur uur
G2 G1
1 2 B
C
fig.R.8.25
ur uur uur ur
R.8.26 Echilibru de translaţie: R = F1 + F2 + G = 0 ⇒ F1 + F2 − G = 0;
G = 100 N ;
Echilibru de rotaţie:
uur uur uur uur F ⋅b
M F1 ;0 + M uFur 2 ;0 = 0 ⇒ M uFur1 ;0 − M uFur 2 ;0 = 0 ⇒ b2 = 1 1 = 4,5cm;
F2
R.8.27 Din figura R.8.23 rezultă:
⎧ N1 + N 2 = G + G1
⎪
⎨⎛ G⎞ ⎛ G⎞
⎪⎜ N1 − 2 ⎟ x = ⎜ N 2 − 2 ⎟ ( l − x )
⎩⎝ ⎠ ⎝ ⎠
x = 20m ⇒ N1 = 6 ⋅10 N şi N 2 = 5 ⋅106 N ;
6
⎛l ⎞
G ⋅ y = G1 ⎜ − x − y ⎟ ⇒ y = 1,36m
⎝2 ⎠
(Centrul de greutate este la 1,36m de mijlocul podului, spre
locomotivă).
254
uur uur
N1 N2
fig.R.8.27
x 01 l-x
0
uur
G1
ur
G
L L−l l
R.8.28 x= − = = 0,5m;
2 2 2
ρ2
R.8.29 a) G2 = 2G1 ⇒ m2 = 2m1 ⇒ = 2;
ρ1
2 RG2 4R
b) G1 ⋅ x = G2 ( 2 R − x ) ⇒ x = = = 40cm;
G1 + G2 3
m2 G 3G2 kg
R.8.30 a) ρ 2 = = 2 = = 5598 3 ;
v2 g ⋅V2 4ΠR g
3
m
b) G1 ⎛⎜ x − ⎞⎟ = G2 ( R + l − x )( fig.R.8.30 ) ⇒
l
⎝ ⎠ 2
G l + 2G2 ( R + l )
⇒x= 1 = 48,8cm;
2 ( G1 + G2 )
255
C1 C C2
fig.R.8.30
x
uur
G2
uur
G1
⎛ l ⎞
R.8.31 M Guur ,C = M Guur ,C + M Guuur ,C ( fig.R.8.31) ⇒ G1 ⎜ R1 + − x ⎟ =
1 2
⎝ 2 ⎠
⎛ l ⎞
= G ⋅ x + G2 ⎜ R2 + + x ⎟
⎝ 2 ⎠
m ( 2 R + l ) − m2 ( 2 R2 + l )
şi x = 1 1 ;
2 ( m + m1 + m2 )
fig.R.8.31
x
ur uur
G G2
uur
G1
l 5
d = C1C2 = (l / 4) + (l / 2) =
2 2
R.8.32 ;
4
G G
C1C = x ⇒ ⋅ x = ⋅(d − x);
2 4
256
d l 5 5
x= = = m faţă de C1 pe segmentul C1C2 se află C.
3 12 6
0 C1
→ →
G C2 C G
4 2
fig.R.8.32
⎛ 3l ⎞ ⎛ l⎞ l
R.8.33 G1 ⎜ − x ⎟ = G2 ⎜ x − ⎟ ; G1 = m1 g = S ⋅ ρ1 ⋅ g ;
⎝4 ⎠ ⎝ 4⎠ 2
l
G2 = m2 g = S ⋅ ρ 2 g ⇒
2
⎛ 3l ⎞ ⎛ l⎞ l ( 3ρ1 + ρ 2 )
⇒ ρ1 ⎜ − x ⎟ = ρ 2 ⎜ x − ⎟ ⇒ x = + 18,93cm;
⎝4 ⎠ ⎝ 4⎠ 4 ( ρ1 + ρ 2 )
uur
G1
uur
G2
fig.R.8.33
L x
R.8.34 M Guur ,C = M Guuur ,C ; G1 ⋅
= G2 ⋅ ;
1 2
2 3
G1 = m1 g = V1 ρ g = L ⋅ l ⋅ h ⋅ ρ ⋅ g ;
l⋅x
G2 = m2 g = V2 ρ g = ⋅ hρ g ;
2
257
x
h=grosimea plăcii ⇒ = 3;
L
L x
l C1 C
C2
uur uur
G1 G2
fig.R.8.34
R.8.35 Notând cu h grosimea discului, greutatea discului nedecupat

ΠD12
este: G1 = m1 g = V1 ρ g = ⋅ hρ g , iar greutatea părţii
4
ΠD22
decupate este G2 = hρ g.
4
Prin decupare centrul de greutate se deplasează din 01 în C.
Sistemul este echivalent cu un disc nedecupat asupra căruia
ar acţiona vertical în sus o forţă F2=G2 în punctul 02 ca în
figura R.8.35. Deci:
⎛ D2 ⎞ D23 10
M Guur ,C = M uur ⇒ G ⋅ x = G ⎜ + x ⎟ ⇒ x = = cm;
F C
2 ( D1 − D2 ) 3
1 2
⎝ 2 ⎠
1 2 , 2 2
uur
F2
02 C
01 C
fig.R.8.35
x
uur
G1
258
R
R.8.36 M uur
F ,0
= M uRr ,0 ; F ( l − x ) = R ⋅ x ⇒ F = ;
2
⎛l ⎞
R.8.37 M uFur ,0 + M Guur ,0 = M uRr ,0 ; F ( l − x ) + G ⎜ − x ⎟ = Rx ⇒ F = 20 N ;
⎝2 ⎠
x
R.8.38 M uFur ,0 = M uRr ,0 ⇒ F ⋅ l = R ⋅ x ⇒ F = R = R / 3;
l
l
R.8.39 M uFur ,0 = M Guur ,0 + M uRr ,0 ⇒ F ⋅ l = G ⋅ + R ⋅ x ⇒
2
G ⋅ l + 2 Rx 80
⇒F= = N;
2l 3
⎧⎪ a ) F (l − x )= R⋅x⇒ x= F ⋅l =0,5m
R.8.40 M F ,0 = M R ,0 ⇒ ⎨
u ur ur F +R ;
b F ⋅l = R⋅ x ⇒ x = F ⋅l =0,6 m
⎪⎩ )
R
ur
F
0 x x 0
ur
F ur ur
R R
a) b)
fig.R.8.40
⎛l ⎞
R.8.41 M uFur ,0 + M Guur ,0 = M uRr ,0 ⇒ F ( l − x ) + G ⎜ − x ⎟ = R ⋅ x ⇒
⎝2 ⎠
⇒x=
( 2 F + G ) l = 0,83m;
2( F + G + R)
l
M uFur ,0 = M Guur ,0 + M uRr ,0 ⇒ F ⋅ l = G ⋅ + R ⋅ x ⇒
2
259
⇒x=
( 2 F − G ) l = 0, 75cm;
2R
ur
0 x F x 0
ur ur ur ur ur
F G R G R
a) b)
fig.R.8.41
uur ur
R.8.42 G=mg=Vρg=l3ρg=80 N F
ur
a)G-T=0;T=F ⇒ F=G=80N ˜ T
ur
b) 2T-N=0 ⇒ T
N=2T=2F=160N;
ur ur
T urT uur
R.8.43 m=l 3ρ=8kg; ~ F N ˜
ur
G=mg=80N T
ur
a) 2T=G; T=F ⇒ F=40N G
ur
b) N=G=80N G
c) T=F=40N;
fig.R.8.42 fig.R.8.43
G
R.8.44 a) F= =40N
2
b) T=F=40N
c) N1=G=80N; N2=2T=80N
d) N=T=40N;
260
mgh mg l 2 − h 2
R.8.45 a) Gt = = 60 N ; Gn = = 80 N ;
l l
b) N = Gn = 80 N ;
c) F = Gt + Ff ⇒ Ff = 40 N ;
d) Ff = μ N = μGn ⇒ μ = 0,5;
uur
N
ur
F
uur
fig.R.8.45 Gt ` h
uur
Ff
uur
Gn
ur
G
R.8.46 v=constant ⇒ Gt=FfFf=μN=μGn ⇒ Gt=μGn ⇒

mgh mg l 2 − h 2 μl
=μ ⇒ h = μ l 2 − h2 ⇒ h = = 1m;
l l 1+ μ2
R.8.47 a) Gt = Ff ⇒ F1 = 0;
b)v=constant ⇒ F2 = Gt + Ff = 2Gt = 2mgh / l = 50 N ;
Ff Gt h 1
c) Ff = μ N = μGn ⇒ μ = = = = ;
Gn Gn l −h
2 2
3
R.8.48 Sistemul este în repaus ⇒ G2 − T = 0 ⇒ T = 40 N ;
Gt − T = 0 ⇒ Gt = T = 40 N ;
Gt2 + Gn2 = G12 ⇒ Gn = G12 − Gt2 = 40 N ;
261
R.8.49 G = mg = 10 N ;
AO G ⋅ AO
M Guur ,0 = M uFur ,0 ⇒ G ⋅ = F ⋅ BO ⇒ F = = 5N ;
2 2 BO
R.8.50 a) N = Gn = mg cos α = 17,3N ;
mg
b) F = Gt − Ff = mg sin α − = 8N ;
10
F
c) F = k Δl ⇒ Δl = = 8cm;
k
mg /10 1
d) Ff = μ N ⇒ μ = = ;
mg cos α 5 3
R.8.51 2T cos α = G1 şi T = G2 ⇒ 2m2 g cos 600 = m1 g ⇒ m2 / m1 = 1;
l 4l 3l
R.8.52 2T = Mg ; M Tur ,0 = M uFur ,0 + M Guur ,0 ⇒ T ⋅ = F ⋅ + mg ⋅ ⇒
5 5 10
⇒F=
( M − 3m ) g = 117,5 N ;
8
⎛l ⎞
R.8.53 M Guur ,0 = M Guur ,0 + M Guuur ,0 ⇒ G1 ⋅ x = G ⎜ − x ⎟ + G2 ( l − x ) ⇒
1 2
⎝2 ⎠
⇒x=
( m + 2m2 ) l = 1,5m de capătul pe care se aşează
2 ( m + m1 + m2 )
corpul cu masa m1=10kg, respectiv la 2,5 m de capătul pe
care se aşează corpul cu masa m2=5kg.
R.8.54 M Guur ,0 = M Guur ,0 şi
1
⎧ m⋅b =m ⋅b
M Guur ,0 + M Guur ,0 = M Guur ,0 + M Guuur ,0 ⇒ ⎨ 1 1 2
⎩ ( m+ m3 )⋅b1 =( m1+ m2 )⋅b2
3 1 2
m m1 mm
⇒ = ; m = 1 3 ; m = 6kg ;
m+m m1 + m2 m
ur ur ur3 ur uur ur 2 ur
R.8.55 R = F + F + ⋅⋅⋅ + F = N ⋅ F ; T + G = 0 ⇒ T = G;
l
M Tur ;0 = M uRr ;0 ⇒ G ⋅ l = R ⋅ ⇒ N = 20 forte.
2
262
G2
R.8.56 La echilibru 2TA = G2 şi M Tur A ;0
= M Guur1 ;0 ⇒ ⋅ OA = G1 ⋅ OB
2
OB
⇒ m2 = 2m1 ⋅ = 5kg ⇒ m2 ≥ 5kg ;
OB + AB
R.8.57 l = 4,5m; d1 = 1,5m; d 2 = d1 − 0,5 = 1m; La echilibru:
M Guur1 ;0 + M Guur 2 ;0 + M Guur3 ;0 = M Guur 4 ;0 + M Guur5 ;0 şi
M Guur1 ;0' + M Guur 2 ;0' + M Guur3 ;0' = M Guur 4 ;0' ⇒ ( G1 + G2 + G3 ) d1 = ( G4 + G5 )( l − d1 )
şi ( G1 + G2 + G3 ) d 2 = G4 ( l − d 2 ) ⇒ m4 = 40kg şi m5 = 30kg.
R.8.58 La echilibru: mg ⋅ OB = k Δl ⋅ 00 '
şi mg ( OB + x ) = k ( Δl + d ) ⋅ 00 ' ⇒ x =
kd
⋅ 00 ' = 5cm;
mg
R.8.59 R = F + ΔF ; bR = bF − Δl ; bF + bR = l ; F ⋅ bF = R ⋅ bR ⇒
bF = 1,5m; bR = 1m; F = 300 N ;
şi R = 450 N ;
R.8.60 La echilibru:
mg T
2T = G ⇒ T = = 20 N ; Fe2 = T ⇒ Δl2 = = 8cm;
2 k2
Fe1 + Ff = T ⇒ k1Δl1 + 0, 2m1 g = T ⇒ Δl1 = 4cm.
R.9. LUCRUL MECANIC SI ENERGIA MECANICA
R.9.1 L = F ⋅ d ; F = G = mg ; d = h ⇒ L = mgh = 2kj;

R.9.2 L = F ⋅ d = 10kj;
R.9.3 a) L = F ⋅ d = 1000 J ; b) L f = − Ff ⋅ d = −1000 J ;
c) Ltotal = L + L f = 0
L
R.9.4 a) L = F ⋅ d ; d = v ⋅ t ⇒ F = = 10 N ;
v ⋅t
263
ur ur ur
b)V = const. ⇒ F + F f = 0 ⇒ F − Ff = 0 ⇒ Ff = 10 N ;
c) L f = − Ff ⋅ d = − Ff ⋅ v ⋅ t = −500 J ;
d ) Ltotal = L + L f = 0;
v0 + v v
R.9.5 Ff = 0 ⇒ v ≠ const. ⇒ vmedie = = ;
2 2
v ⋅t v ⋅t 2L
d = vm ⋅ t = ;L = F ⋅d = F ⋅ ⇒F= = 200 N ;
2 2 v ⋅t
L F
R.9.6 L = Ft ⋅ d ⇒ Ft = ;cos α = t = Ft = F cos α ⇒
d F
L L
F cos α = ; F = ; F = 400 N ;
d d cos α
ur
F
fig.R.9.6
ur
 Ft
1
R.9.7 a) F = mg = 250 N ;
2
b) L = Ft ⋅ d = F ⋅ d ⋅ cos α = 2500 3J ;
ur uur uur
c) G + Fn + N = 0 ⇒ G − Fn − N = 0;
3
N = G − Fn = mg − F sin α = mg = 375 N ;
4
264
uur
N
ur
uur F
fig.R.9.7 Fn
uur
Ft
)α
ur
G
1 1
R.9.8 a) F = G = mg = 200 N ;
2 2
b) L = Ft ⋅ d = F ⋅ d ⋅ cos α = 2000 3J ;
ur uur uur
c) G + Fn + N = 0; G + Fn − N = 0;
5
⇒ N = G + Fn = mg + F sin α = mg = 500 N ;
4
N
uur
fig.R.9.8 α( Ft
uur ur
Fn F
ur
G
R.9.9 a) Ff = μ N = μG = μ mg ;
1 1
v = const. ⇒ Ff = F = mg ⇒ μ = = 0, 2;
5 5
b) LG = G ⋅ d ⋅ cos 90 = 0; LN = N ⋅ d ⋅ cos 900 = 0;
0
265
1
c) L = F ⋅ d ⋅ cos 00 = mg ⋅ v ⋅ t ⋅ cos 00 = 15KJ ;
5
1
L f = Ff ⋅ d ⋅ cos1800 = − Ff ⋅ v ⋅ t = − mg ⋅ v ⋅ t = −15 KJ ;
5
d) Ltotal = LG + LN + L + L f = 0 (deplasare uniformă pe
orizontală);
R.9.10 a) L = F ⋅ l ⋅ cos 00 = 300 J ;

π
b) LG = G ⋅ l ⋅ cos ⎛⎜ + α ⎞⎟ = −G ⋅ l ⋅ sin α =
⎝ 2 ⎠
h
= −G ⋅ l ⋅ = − mgh = −200 J ;
l
c) LN = N ⋅ l ⋅ cos 900 = 0;
d) Ltotal = L + LG + LN = 100 J ;
uur ur
N F
900
fig.R.9.10 h
α
ur
)α G
π
R.9.11 a) LG = G ⋅ l ⋅ cos β = G ⋅ l ⋅ cos ⎛⎜ − α ⎞⎟ = mgl ⋅ sin α = 200 J ;
2 ⎝ ⎠
b) LN = N ⋅ l ⋅ cos 0 = 0;
0
c) Ltotal = LG + LN = 200 J ;
266
uur
N
uur
Gt
β
uur
α Gn
ur
G
fig.R.9.11
R.9.12 a) v = const. ⇒ Ft = Ff ; Ft = F cos α ;

Ff = μ N = μ ( G − Fn ) = μ ( mg − F sin α ) ⇒ F cos α =
μ ( mg − F sin α ) ⇒
μ mg
⇒F= ≅ 31N ;
cos α − μ sin α
b) L = F ⋅ d ⋅ cos α = 536,3J ;
c) Ltotal = L + L f + LN + LG = F ⋅ d ⋅ cos α + Ff ⋅ d ⋅ cos1800 +
N ⋅ d ⋅ cos 900 +
+G ⋅ d ⋅ cos 900 = Ft ⋅ d − Ff ⋅ d = ( Ft − Ff ) d = 0;
ur ur ur
R.9.13 a) v = const. ⇒ F + G t + F f = 0 ⇒ F = Gt + Ff ;
h
Gt = G ⋅ ;
l
l 2 − h2
Ff = μ N = μ Gn = μ G ⋅ , deci
l
h l 2 − h2 Fl − mgh
F = mg + μ mg şi μ = = 0, 29;
l l mg l 2 − h 2
267
π
b) LG = G ⋅ l ⋅ cos ⎛⎜ + α ⎞⎟ = −G ⋅ l ⋅ sin α = − mgh = −250 J ;
⎝2 ⎠
π
c) LN = N ⋅ l ⋅ cos = 0;
2
d) LF = F ⋅ l ⋅ cos 00 = 375 J ;
e) L f = Ff ⋅ l cos π = − Ff ⋅ l = − ( F − Gt ) l = − ⎜⎛ F − mg ⋅ ⎟⎞ ⋅ l =
h
⎝ l⎠
F ⋅ l − mgh = = − ( 350 − 250 ) = −125 J ;
f) Ltotal = LG + LN + LF + L f = 0;
g) L1total = LG + LN + L f ;
LN = N ⋅ l ⋅ cos 900 = 0;
LG = Gt ⋅ l = G ⋅ l ⋅ sin α = mgh = 250 J ;
L f = Ff ⋅ l ⋅ cos1800 = Ff ⋅ l = − μ N ⋅ l = − μ Gn ⋅ l
l 2 − h2
= −μG ⋅ ⋅ l = − μ mg l 2 − h 2 =
l
F ⋅ l − mgh
=− ⋅ mg ⋅ l 2 − h 2 = mgh − Fl = −125 J ;
mg l − h
2 2
L1total = +125 J ;
R.9.14 L = F ⋅ d ⋅ cos α ; α = 0 ⇒ cos α = 1; d = sl ;

ksl + 0 1 1
F = Fmedie = = ksl ⇒ L = ksl 2 = 5 J ;
2 2 2
R.9.15
F0 + F 0 + ksl 1 1
F sl ⇒ Fmedie = = = ksl ; L = Fmedia ⋅ sl = ksl 2 = 25 J ;
2 2 2 2
0 + ksl 1
Lel = Fel , medie ⋅ sl ⋅ cos1800 = − ⋅ sl = − ksl 2 = −25 J ;
2 2
1
R.9.16 L1 = ksl12 ;
2
268
2
1 ⎛ sl ⎞
L2 = ksl22 ⇒ L1 / L2 = sl12 / sl22 ⇒ L2 = L1 ⋅ ⎜ 2 ⎟ = 0,5 J ;
2 ⎝ sl1 ⎠
F
R.9.17 F = ksl ⇒ k = = 10.000 N / m;
sl
F1 + F2
L = Fm ⋅ d = ⋅ ( sl2 − sl1 ) = 750 ⋅ 0, 05 = 37,5 J ;
2
L = Aria trapezului;
R.9.18 La = 120 J ; Lb = 200 J ;
R.9.19 L = 23, 6 J ;
1 1 1
L1 = ksl1 = k ⋅ 4 sl 2 = 4 ⋅ ksl 2 = 4 L = 94, 4 J ;
2 2 2
R.9.20 L = L1 + L2 + L3 = 75 + 200 + 37,5 = 312,5 J ;
R.9.21 Dezvoltă o putere mai mare muncitorul care transportă sacul
mai repede. Lucrul mecanic efectuat este acelaşi în ambele
cazuri, dar durata efectuării lucrului mecanic este diferită.
⎛ L L ⎞
⎜ P1 = ; P2 = ; st2 > st1 ⇒ P2 < P1 ⎟ ;
⎝ st1 st2 ⎠
R.9.22 1CP = 736W ⇒ P = 88320W ;
L = 73, 6 KWh = 73, 6 ⋅103W ⋅ 3600 s = 26496 ⋅10 J ;
4
R.9.23
L
P = = 2208 ⋅103W ;
t
1CP = 736W ⇒ P = 3000CP;
R.9.24 a) F = G = mg = 2 ⋅104 N ;
b) L = F ⋅ d = 4 ⋅105 J ;
L
c) P = = 16 KW ;
t
L 106 5 1
R.9.25 P = ⇒ P1 = = ⋅103W ; P2 = ⋅103W ⇒ P1 > P2 ;
t 1800 9 2
269
L F ⋅d P
R.9.26 P= = = F ⋅ v ⇒ F = = 2355 N ;
t t v
L F ⋅d
R.9.27 P= = = F ⋅ v; v = const. ⇒ F = Ff ⇒ P = 37,5 KW ;
t t
R.9.28 Ff = 20%G = 3000 N ; Vmax = const. ⇒ F = Ff si
P
Vmax = = 26,5m / s;
F
P
R.9.29 P = F ⋅ v ⇒ P = Fmin ⋅ vmax ⇒ Fmin = ; dar Fmin = Gt + Ff
vmax
deoarece urcă uniform
h
⇒ Ff = Fmin − Gt ; Gt = G ⋅ = 0,1⋅ mg ;
l
⎛ h⎞ p
⎜ p = 10% = ⎟ ⇒ F f = − 0,1mg = 944 N ;
⎝ l⎠ vmax
L F ⋅h F ⋅h mgh
R.9.30 P= = ⇒t = ; F = G = mg ⇒ t = ; t1 = 25s
t t P P
şi t2 = 50s;
L F ⋅ d cos α
R.9.31 P= = = F ⋅ v ⋅ cos α = 108,125kw;
t t
mg
R.9.32 P = F ⋅ v; M uFur ,0 = M G ,0 ⇒ F ⋅ l = G ⋅ l / 2 ⇒ P = ⋅ v = 3, 75kw.
2
L N ⋅ L1 d
R.9.33 a) P = = ; N ( nr. pasi ) = ; L1 = F ⋅ sh = G ⋅ sh =
t t p
mgdsh
= mgsh ⇒ P = = 1kw;
p ⋅t
L L + L f L + Ff ⋅ d mgd
b) P1 = total = = = P+ = 2,875kw;
t t t 4t
1 G
R.9.34 a)v = const.; F = Ff ; F = kx si Ff = G ⇒ x = = 2cm;
5 5k
270
L G⋅d
b) P = ;L = F ⋅d ⇒ P = = 80W ;
t 5t
R.9.35 P = 85Cp; P ' = 20CP; P ' = F '⋅ v = Ff ⋅ v ⇒ Ff = P '/ v; P =
= F ⋅ v = ( Ff + Gt ) ⋅ v;
h ⎛ P' ⎞
Gt = ⋅ G = p ⋅ G ⇒ P = ⎜ + pG ⎟ ⋅ v ⇒
l ⎝ v ⎠
P − P'
p= ≅ 0, 21 = 21%;
mg ⋅ v
Lutil
R.9.36 η= ; Lutil = T ⋅ h = G ⋅ h = mgh;
Lconsumat
Lconsumat = F ⋅ d ; F = T = G;
d = h ⇒ Lconsumat = mgh ⇒ η = 1 = 100%;
L
R.9.37 η = util ; Lutil = T ⋅ h = G ⋅ h = mgh;
Lconsumat
mg
Lconsumat = F ⋅ d = F ⋅ h ⇒ η = = 0,8 = 80%;
F
Lutil
R.9.38 η = ; Lutil = G ⋅ bG ⋅ α ;
Lconsumat
G ⋅ bG M Guur ;0
Lconsumat = F ⋅ bF ⋅ α ⇒ η = = ; In conditii ideale:
F ⋅ bF M uFur ;0
M Guur ;0 = M uFur ;0 ⇒ η = 1 = 100%;
Lutil
R.9.39 η = ; Lutil = R ⋅ bR ⋅ α = G ⋅ bR ⋅ α = mgbR ⋅ α ;
Lconsumat
mgbR
Lconsumat = F ⋅ bF ⋅ α ⇒ η = = 0,8 = 80%;
F ⋅ bF
Lutil h
R.9.40 η = ; Lutil = T ⋅ l = Gt ⋅ l = G ⋅ sin α ⋅ l = mg ⋅ ⋅ l = mgh;
Lconsumat l
271
Lconsumat = F ⋅ l ; Corpul urcă uniform fără frecare
h
⇒ F = Gt = G sin α = mg ⇒
l
⇒ Lconsumat = mgh ⇒ η = 1 = 100%;
L
R.9.41 η = util ;
Lconsumat
h
Lutil = Gt ⋅ l = G ⋅ ⋅ l = mgh;
l
mgh
Lconsumat = F ⋅ l ⇒ η = = 0,8 = 80%;
F ⋅l
Lutil L
R.9.42 Lutil = G ⋅ h = 2500 J ; η = ⇒ Lconsumat = util = 3125 J ;
Lconsumat η
L frecare = Lconsumat − Lutil = 625 J ;
Lu L
R.9.43 Lu = mgh1 = 750 J ; η = ⇒ Lc = u = 937,5 J ;
Lc η
L f = Lc − Lu = 187,5 J ;
h1l
L f = Ff ⋅ l1 = Ff ⋅ ;
h
l 2 − h2 h1 2
F f = μ N = μ Gn = μ ⋅ G ⋅ ⇒ L f = μG l − h2 ;
l h
Lf ⋅ h
μ= = 0,1875;
Gh1 l 2 − h 2
G G
R.9.44 a) η = ⇒ F = = 62,5 N ;
F η
G G
b) η = ⇒F= = 31, 25 N ;
2F 2η
G ⋅ bR G ⋅ bR
c) η = ⇒F= = 15, 625 N ;
F ( l − bR ) η ( l − bR )
272
G⋅h G⋅h
d) η = ⇒F= = 37,5 N ;
F ⋅l η ⋅l
R.9.45 a) Pe planul înclinat: Lu = Gt ⋅ l = G ⋅ h; Lc = T ⋅ l;

Lu G ⋅ h mgh
η1 = = = ;
Lc T ⋅ l T ⋅ l
Pentru scripete: Lu = T ⋅ l ; Lc = F ⋅ l ;
L T T mgh
η2 = u = ⇒ F = = = 600 N ;
Lc F η2 η1 ⋅η2 ⋅ l
L G ⋅ l mgh
b)η = u ( plan ) = t = = 0, 675 = 67,5% ⇒ η = η1 ⋅η2 ;
Lc( scripete ) F ⋅ l F ⋅ l
mgh mgh
c)η1 = ⇒T = = 540 N ;
T ⋅l η1 ⋅ l
mgh
v = const. ⇒ T = Gt + Ff ⇒ Ff = T − ⇒ Ff = 135 N ;
l
l 2 − h2 Ff ⋅ l
Ff = μ N = μ Gn = μ mg ⋅ ⇒μ= = 0, 25;
l mg l 2 − h 2
Gt ⋅ l sin α
R.9.46 η= = ⇒
( Gt + Ff ) l sin α + μ cos α
η2 sin α1 + μ cos α1 sin α 2
= ⋅ ≅ 1, 21;
η1 sin α 2 + μ cos α 2 sin α1
η2 > η1 ;
G bR G b
R.9.47 η= ⋅ ⇒ F = ⋅ R = 100 N ;
F bF η bF
L R l R ⋅l
R.9.48 η= u = ⋅ ⇒F= ;
Lc F h η ⋅h
1⎛ h ⎞ G ⋅ h + Ff ⋅ l
R = ⎜ G ⋅ + Ff ⎟ ⇒ F = = 875 N ;
2⎝ l ⎠ 2η h
273
Lu G ⋅ h η ⋅ P ⋅t
R.9.49 η= = ⇒G= = 160 N ;
Lc P ⋅ t h
R.9.50 ( mg − Fa ) ⋅ AB = F ⋅ BC; F = η Mg ; Fa = V ⋅ ρalcool ⋅ g ;
V ( ρCu − ρ alcool ) ⋅ AB
m =V ⋅ρ ⇒ M =
Cu = 19,53kg ;
η BC
Lu P ⋅ t η mgh V
R.9.51 η= = ⇒P= ⇒ P = η ρ a gh = 140kw.
Lc G ⋅ h t t
h
R.9.52 F = Gt + Ff = G ⋅ + Ff ; G = mg = V ρ g ⇒
l
h
F = V ρ g + Ff = 250 N ;
l
L h 1
η = u = mg ⋅ ⋅ = 0,8 = 80%;
Lc l F
L mg ⋅ 2π r 2mgr 2mgr
R.9.53 η= u = = ⇒F= = 107 N ;
Lc F ⋅ 2π D / 2 F ⋅ D ηD
R F
R.9.54 η p = ⇒ R = η p ⋅ F ;η s = e ⇒ Fe = 2η s ⋅η p ⋅ F = 144 N ;
F 2R
Fe = G = mg ⇒ m = 14, 4kg ; Fe = ksl ⇒ sl = 14, 4cm;
Lu L ⎛ h⎞
R.9.55 η= ⇒ Lc = u ; Lu = G ⋅ ⎜ H + ⎟ ;
Lc η ⎝ 2⎠
G = mg = Shρ g ⇒ Lc = 1, 6875MJ ;
1
R.9.56 a) Ec = Mv 2 = 300kj;
2
1
b) Ec = ( M + 4m ) v 2 = 360kj;
2
1
c) Ec = ⋅ 4mv 2 = 60kj; Ec' = 0;
2
274
mv22 2
Ec2 2 ⎛ v2 ⎞
R.9.57 = = ⎜ ⎟ = 2, 25;
Ec1 mv12 ⎝ v1 ⎠
2
v2 Ec2
R.9.58 = = 2 = 1, 41;
v1 Ec1
1 1
a) Ec = m ⋅ v22 = 150 J ; Ec' = m ( v1 + v2 ) = 18,15kj;
2
R.9.59
2 2
1 2 1
b) Ec = mv2 = 150 j; Ec' = m ( v1 − v2 ) = 12,15kj;
2
2 2
m 2 2
R.9.60 L f = ΔEc = ( v2 − v1 ) = −225kj;
2
R.9.61 Ltotal = ΔEc ⇒ Lmotor + L frecare = ΔEc
1 2
⇒ Lmotor = ΔEc − L frecare = mv + 0, 2mg ⋅ d = 468, 75kj;
2
L frecare = − Ff ⋅ d ;
1 2
R.9.62 Ec = mv2 = 2400 j
2
Ec' = mv 2 = m ( v12 + v22 ) = 3750 j
1 1
2 2
(v = v12 + v22 )
R.9.63 E1 = mgh1 = 0; E2 = mgh2 = 16 j; E3 = mgh3 = 116 j;
R.9.64 L = E p − E p0 = mgh = 400 j; L ' = −G ⋅ h = − mgh = −400 j;
R.9.65 a) E p1 = mgh1 = 100 j; Et = E p + Ec = 100 j;
b) Et = const ⇒ E1 = E2 ⇒ E p1 + 0 = E p2 + Ec2 ⇒
Ec2 = E p1 − E p2 = mg ( h1 − h2 )
⇒ v2 = 2 g ( h1 − h2 ) ; v2 = 6m / s.
c) Et = const ⇒ Ei = E f ⇒ E pi + 0 = 0 + Ecf ⇒ Ecf = E pi = 100 j
275
Et = E pf + Ecf = 100 j;
1
R.9.66 Ep = k Δl 2 = 0,8 j; L = E f − Ei = E p = 0,8 j;
2
1 2E
R.9.67 E p = k Δl 2 ⇒ k = 2p = 2,5kN / m; L = 0,125 j;
2 Δl
0+ F
R.9.68 E p = L = Fm ⋅ sl = sl = 0,3 j;
2
mv 2 1 2 k
R.9.69 Ei = E f ⇒ = ksl ⇒ v = sl = 1m / s;
2 2 m
1 1 mv 2
R.9.70 E f = Ei ⇒ 2 ⋅ k Δl 2 = mv 2 ⇒ k = ;
2 2 2Δl 2
mv 2
F = k Δl = = 1, 6 MN ;
2sl
2
1 2 1 2 Ec2 v22 ⎛ v2 ⎞
R.9.71 Ec1 = mv1 ; Ec2 = mv2 ; = ⇒ Ec2 = Ec1 ⋅ ⎜ ⎟ = 62,5 j;
2 2 Ec1 v12 ⎝ v1 ⎠
Ep E p + Ec1
R.9.72 E p1 = mgh1 ; E p2 = Etotala = E p1 + Ec1 ⇒ 2 = 1 ⇒
E p1 E p1
E p1 + Ec1
h2 = h1 ⋅ = 35m
E p1
1 2 1
R.9.73 E p1 = ksl1 ; E p2 = ksl22 ;
2 2
2
E p2 sl 2 ⎛ sl ⎞
= 22 ⇒ E p2 = E p1 ⋅ ⎜ 2 ⎟ = 28 J ;
E p1 sl1 ⎝ sl1 ⎠
R.9.74 Etotal = const. = mgh = 0,5 j;
mv 2
E f = Ei ⇒ = mgh ⇒ v = 2 gh = 10 = 3,16m / s;
2
276
l α l–h
fig.R.9.74
R.9.75 a) Omul efectuează lucru mecanic pentru a roti cubul până

când diagonala (unei feţe a cubului) devine verticală după
care cubul se aşează pe cealaltă faţă sub acţiunea greutăţii.
Deci, efectuează lucru mecanic pentru a ridica centrul de
greutate cu:
d l l 2 −1 ( )
Δh = − =
2 2 2
1
; L = ΔE p = mgsh = mgl
2
( )
2−2 ;
l = V = m / ρ = 0,1m ⇒ L = 1, 035 j;
3 3
b) L = F ⋅ l ⇒ F = 10,35 N ;
Ff F
c)v = const. ⇒ F = Ff ⇒ = = 0, 207 = μ ;
G mg
R.9.76 a – cea mai mare;
R.9.77 b – aceeaşi;
R.9.78 c – cea mai mică;
R.9.79 La partea inferioară a autocarului; în cazul b) energia
potenţială a sistemului autocar-Pământ este mai mică decât în
cazul a) şi autocarul este mai stabil.
277
R.9.80 Într-un colţ, cu diagonala verticală astfel încât centrul de
greutate să fie situat la cea mai mare distanţă (înălţime) de
suprafaţa de sprijin.
R.9.81 Un corp (sistem fizic) are energie potenţială dacă, atunci când
este lăsat liber, este capabil să efectueze un lucru mecanic.
Deci, balonul are energie potenţială mai mare la sol.
R.9.82 Energie potenţială.
R.9.83 Cubul este în echilibru instabil dacă se aşează pe una din
laturi astfel încât diagonala feţei ( l 2 ) să fie verticală sau
dacă se aşează în unul din colţuri astfel încât diagonala
cubului ( l 3 ) să fie verticală.
R 1
R.9.84 tgα = = ⇒ α = 300 ;
l/2 3
R.9.85 Nisipul se aşează la partea inferioară a găleţii astfel încât
centrul de greutate să fie mai jos şi energia potenţială să fie
minimă.
R.10.FENOMENE TERMICE
R.10.1 Difuzia;
R.10.2 Fenomenul de difuzie se manifestă în toate stările de agregare.
R.10.3 Deoarece spaţiile intermoleculare la gaze sunt mult mai mari
decât la lichide iar la corpurile solide spaţiile intermoleculare
sunt mai mici decât la lichide.
R.10.4 Temperatura este o mărime fizică ce măsoară starea de agitaţie
termică (mişcarea moleculară). La temperatură mai mare
mişcarea moleculară este mai rapidă şi moleculele corpurilor în
contact se întrepătrund mai repede.
278
R.10.5 La temperatură mai mare agitaţia termică este mai mare,
moleculele de aer se mişcă mai repede, ciocnesc mai violent
peretele interior al mingii şi astfel presiunea este mai mare.
R.10.6 În ambele variante.
R.10.7 Este o consecinţă a mişcării de agitaţie termică.
R.10.8 t ( 0C ) = T ( k ) − 273,15;
t ( 0 F ) = t ( 0C ) + 32 = ⎡⎣T ( k ) − 273,15⎤⎦ + 32 ⇒
9 9
5 5
t1 = 32 F şi t2 = 212 F ;
0 0
R.10.9 1cal=4,18J ⇒ Q1=209J şi Q2=209KJ;

R.10.10 Q=mcst=300J;
R.10.11 C=mc=14,4J/K;
Q
R.10.12 C= =14,3J/K;
st
Q Q
R.10.13 c= = = 4180 J / kg ⋅ k ;
mst V ⋅ ρ ⋅ st
m Q
R.10.14 ρ= = 3 = 7800kg / m3 ;
V l ⋅ c ⋅ st
Q
R.10.15 c= 3 = 919, 2 J / kg ⋅ k ;
l ρ st
Q
R.10.16 C= = 83, 6 J / k ;
sT
C1T1 + C2T2
R.10.17 Qc = Q p ⇒ C2 (T2 − T ) = C1 (T − T1 ) ⇒ T = = 308k ;
C1 + C2
t = T − T0 = 350 C ;
R.10.18 Qc = Q p ⇒ m2 ⋅ c (T2 − T ) = m1 ⋅ c (T − T1 ) ⇒
m1T1 + m2T2
T= = 308k ; t=350C
m1 + m2
279
R.10.19 m1 + m2 = m şi m1c ( t − t1 ) = m2 c ( t2 − t ) ⇒ m1 = 20kg şi
m2 = 30kg ;
R.10.20 V1 + V2 = V şi V1 ⋅ ρ c ( t1 − t ) = V2 ⋅ ρ c ( t − t2 ) ⇒ V1 = 150l şi
V2 = 180l ;
R.10.21 Qcedat = Qabsorbit ⇒ mc ( t1 − t ) = C ( t − t2 ) ;
C ( t − t2 )
m =V ⋅ρ ⇒ c = = 4200 J / kg ⋅ k ;
V ⋅ ρ ( t1 − t )
R.10.22 Q = Q1 + Q2 = ma ca ( t f − t ) + mcu ⋅ ccu ( t f − t ) ; ma = V ⋅ ρ a =
4kg ; Q = 164,16kj;
ca st1
R.10.23 Q1 = Q2 ⇒ mca st1 = mc p st2 ⇒ c p = = 2090 J / kg ⋅ k ;
st2
R.10.24 Qcedat = Q primit ⇒ ( mAl ⋅ cAl + V ⋅ ρ a ⋅ ca )( ta − t ) = C ( t − tcu ) ⇒
C ( t − tcu ) − V ρ a ⋅ ca ( ta − t )
cAl = ; cAl = 918 J / kg ⋅ k ;
mAl ( ta − t )
Wutila Q mcst
R.10.25 η= = u = = 50%;
Wconsumata Qc Qc
W mcst V ⋅ ρ cst ηQ
R.10.26 η= u = = ⇒V = = 50l ;
Wc Q Q ρ cst
Q Q + Qzn mcu ccu st + mzn czn st mcu m
R.10.27 c= = cu = = ⋅ ccu + zn ⋅ czn =
mst mst mst m m
= 0, 6 ⋅ 380 + 0, 4 ⋅ 400 = 388 J / kg ⋅ k ;
m
R.10.28 ρ = ; t2 − t1 ⇒ V2 > V1 ⇒ ρ 2 < ρ1 ; Δρ = ρ 2 − ρ1 =
V
m m
− ρ1 = − ρ1 =
V2 V1 + ΔV
280
m ⎛ m ⎞
= − ρ1 = ⎜ − 1⎟ ⋅ ρ1 =
m
+ ΔV ⎝ m + ρ1ΔV ⎠
ρ1
ρ12 ΔV
− = −1,56kg / m3 ( scade ) ;
m + ρ1ΔV
R.10.29 a)V = V0 + ΔV ; ρ = ρ0 − Δρ ; m = V0 ρ0 = V ⋅ ρ ⇒
ΔV
V0 = ( ρ0 − Δρ ) ⋅ = 5, 2cm3 ;
Δρ
b)V = V0 + ΔV = 5, 4cm3 ;
c)G = mg = V0 ρ 0 g = 0,14 N ;
R.10.30 Qaliaj = Qzn + Qcu ⇒ mcst = mzn ⋅ czn st + mcu ccu st ⇒
mc − mzn czn
ccu = =
mcu
m
c − zn ⋅ czn
m c − 0, 4 ⋅ czn
= = = 380 J / kg ⋅ k ;
mcu 0, 6
m
Q 0, 415 ⋅109
R.10.31 q= = = 8,3 ⋅106 J / kg ;
m 50
Q 750 ⋅106
R.10.32 q= = = 15 ⋅106 J / kg ;
m 50
Q 1,5 ⋅109
R.10.33 q= = = 30 ⋅106 J / kg ;
m 50
Q 1, 61⋅109
R.10.34 qv = = = 32, 2 ⋅106 J / l ;
V 50
Q Q 1, 61 ⋅109
qm = = = = 46 ⋅106 J / kg ;
m V ⋅ ρ 50 ⋅10−3 ⋅ 700
281
Q Q
R.10.35 qm = = = 35,5 ⋅106 J / kg ;
m V ⋅ρ
Q
qv = = 24,85 ⋅106 J / m3 N ( normal ) ;
V
R.10.36 Qcedat = Qprimit ; Qc = m ⋅ qm = V ⋅ ρ ⋅ qm ;
Va ρ a ca st
Q p = Va ⋅ ρ a ⋅ ca ⋅ st ⇒ V = = 1,5m3 N ;
ρ ⋅ qm
W Q V ⋅ ρ ⋅ c ⋅ st V ρ cst
R.10.37 η= u = u = ⇒m= = 2,5kg ;
Wc Qc mq ηq
Wu ( C + m ⋅ c ) st 1
R.10.38 η = = ⇒ C = (η Mq − mcst ) = 800 J / k ;
Wc M ⋅q Δt
Q V ρ cst
R.10.39 η= u = ⇒ M = 1kg ;
Qc M ⋅q
R.10.40 Q = Q1 + Q2 = M 1 ⋅ q1 + M 2 ⋅ q2 ; M 1 = 0, 4M ; M 2 = 0, 4M ⇒
Q
M= = 20tone;
0, 4q1 + 0, 4q2
M 1 = 4t ( lemn ) ; M 2 = 12t ( carbune ) ;
L L
R.10.41 η = = = 30%;
Q1 m ⋅ q
L P ⋅t
R.10.42 η= = = 20,9%;
Q1 mq
η mq ηV ρ q
R.10.43 P= = 11,5kw;
t t
P ⋅t η mq
R.10.44 η= ⇒P= = 30, 6kw;
mq t
L F ⋅d P
R.10.45 P= = = F ⋅ v ⇒ F = = 4,18kN ;
t t v
P ⋅t v ⋅ V ρ qη
R.10.46 η= ; d = v ⋅t = = 50km;
V ⋅ρ ⋅q P
282
L F ⋅d P
R.10.47 P= = = F ⋅v ⇒ F = ;
t t v
Wu P ⋅t Pd η ⋅ v ⋅V ⋅ ρ ⋅ q η ⋅V ⋅ ρ ⋅ q
η= = = ⇒P= ⇒F= = 57
Wc V ⋅ ρ ⋅ q v ⋅V ⋅ ρ ⋅ q d d
L
R.10.48 P= = 10 KW ; Q2 = Q1 − L;
t
L L 1 −η
η = ⇒ Q1 = ⇒ Q2 = ⋅ L = 81MJ ;
Q1 η η
L L 1
R.10.49 η = = = = 33,3%;
Q1 Q2 + L 3
R.10.50
L Q1 − Q2 Q L η ⋅ Q1
η= = ⇒ Q1 = 2 = 25MJ ; P = = = 33,3KW ;
Q1 Q1 1 −η t t
L P ⋅t η mq d ⋅P
R.10.51 η = = ⇒t = şi v = = 72km / h;
Q1 mq P η mq
L η mq
R.10.52 η = = 25%; P = = 25KW ;
Q1 t
η mcst
R.10.53 P= = 104,5 KW ;
t
η mqv
R.10.54 P= = 33, 6 KW ;
d
mgh mgh
R.10.55 M= = 3,125 grame; P = F ⋅ v = = 25 KW .
ηq t
283
SFÂRŞIT
284

0 Fizica Gimnaziu PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

0 Fizica Gimnaziu PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROF DRD BOGDAN CONSTANTIN

Partea a III-a. Rezolvări şi soluţii

R.1. Mărimi fizice

Clasificare. Ordonare. Proprietăţi

1.2. Repartizarea elementelor unei mulţimi în submulţimi pe baza

1.3. O clasă de corpuri conţine corpuri care au aceeaşi proprietate.

1.4. Proprietatea comună pe baza căreia se realizează clasificarea se

1.5. Clasificarea reprezintă gruparea după un criteriu ales. După

1.6. Proprietatea care permite ordonarea exactă a corpurilor

1.7. Realizăm următoarea clasificare:

1.8. Forma corpurilor este un criteriu obiectiv de ordonare?

1.9. Realizăm următoarea clasificare:

1.10. Care este criteriul pe baza căruia s-a realizat următoarea

1.11. Ordonează după culoare creioanele colorate folosite la ora de

1.12. Ce criteriu am folosit când am realizat următoarea ordonare:

1.13. Realizăm următoarea ordonare: blocuri de locuit, copaci, plante,

1.14. Realizăm următoarea ordonare a unor localităţi: Tîrgu-Jiu,

1.15. Proprietăţile se clasifică în clasa proprietăţilor care pot constitui

1.16. Corpurile şi fenomenele sunt caracterizate printr-un număr

1.17. Culoarea, mirosul, gustul, forma sunt proprietăţi particulare sau

1.18. Enumerăm următoarele proprietăţi: volumul, viteza, forma,

1.19. Cu ajutorul proprietăţilor fizice particulare deosebim corpurile.

1.20. Facem următoarele afirmaţii :

Măsurare. Mărimi fizice.

1.22. Cum se numeşte o proprietate fizică ce poate fi măsurată (o

1.23. Cum se numeşte procedeul (operaţia) prin care o mărime fizică

1.24. Nevoile ştiinţifice, economice şi comerciale au impus utilizarea

1.25. Ce am obţine dacă am măsura aceiaşi lungime (distanţă) cu

1.26. Cum se numeşte dispozitivul (aparatul) cu ajutorul căruia

1.27. Cum se notează (exprimă) rezultatul unei măsurări?

1.30. Care sunt unităţile de măsură, în Sistemul Internaţional (S.I.),

1.31. Exprimă în metri lungimile de 1000 mm, 100 cm, 10 dm.

1.32. Exprimă în kilometri lungimile de 10 hm, 100 dam şi 1000 m.

1.33. Exprimă în hectometri lungimile de 0,1 km, 10 dam şi 1000 dm.

1.34. Exprimă în metri: 1 mm + 1 cm + 1 dm + 1 m = ? m

1.35. Exprimă în metri: 1 m + 1 dam + 1 hm + 1 km = ? m

1.36. Exprimă în metri pătraţi: 1 mm2 + 1 cm2 + 1 dm2 + 1 m2 = ? m2

1.37. Exprimă în metri pătraţi: 1 m2 + 1 dam2 + 1 hm2 + 1 km2 = ? m2

1.38. Exprimă în metri cubi: 1 m3 + 1 dm3 + 1 dam3 = ? m3

1.39. Exprimă în minute intervalul de timp de 1,25 zile. Dar în

1.40. Exprimă în ore intervalul de timp de 90 min şi 5400 s.

1.41. O combinaţie de măsurări, estimări şi calcule constituie procesul

1.42. Ce este un experiment?

1.43. Ce este lungimea unui corp?

1.44. Ce este aria?

1.45. Ce este volumul?

1.46. Ce este durata unui fenomen fizic?

1.48. Ce este eroarea (eroarea de măsură) ?

1.49. Ce este eroarea medie?

1.51. Măsurăm de cinci ori lungimea unei baghete şi înregistrăm

1.52. Cinci elevi măsoară independent durata mişcării unui corp şi

1.54. Trei elevi determină independent suprafaţa unui teren agricol şi

1.56 Dintr-o coală de tablă, dreptunghiulară, cu lungimea de 2,5 m şi

1.59 Care este numărul maxim de cuburi cu volumul de 8 cm3 care se

2.2 Ce este un fenomen fizic?

2.3 Enumeraţi patru clase (tipuri, categorii) de fenomene fizice.

2.4 Enumeraţi trei exemple de fenomene mecanice.

2.5 Enumeraţi trei exemple de fenomene termice.

2.6 Enumeraţi trei exemple de fenomene electrice şi magnetice.

2.7 Enumeraţi trei exemple de fenomene optice.

2.8 Un scaun din sala de clasă este în mişcare sau în repaus?

2.9 Mişcarea şi repausul sunt absolute sau relative?

2.11 Când se află în repaus un corp?