Omul s-a născut o fiinţă liberă.

A avut și are libertatea

de a trăi după dorinţele sale, de a gândi în modul său
și de a se exprima liber. Dacă întrebăm un om pe
stradă: „ce înseamnă să fii liber?”, acesta va răspunde
că pentru el, libertatea înseamnă să nu stai în
închisoare și să trăiești după principii democratice.
Cu toate acestea, nici unul dintre noi nu suntem cu
adevărat liberi. Afirmaţia este pe cât de elogiată, pe
atât de controversată. Nu suntem liberi pentru că
suntem „înlănţuiţi” de vicii care ne conduc gândirea și
viaţa. Astfel, atunci când suntem dependenţi de vicii,
suntem mai condamnaţi decât pușcăriașii care,
paradoxal, de multe ori se simt liberi în acel
penitenciar. Fumatul, alcoolul, drogurile, sexul și
chiar și internetul sunt „droguri”care ne conduc,
lipsindu-ne astfel, de libertatea pe care noi credem că
o avem.

Suntem liberi atunci când nu suntem „conduși”, când

nu suntem constrânși și cel mai important, atunci
când nu îi corupem și pe ceilalţi să acţioneze ca niște
„condamnaţi”. Așadar, să fim liberi noi mai întâi, apoi
să îi ajutăm și pe cei ce au nevoie să-și găsească
libertatea interioară.