ANALIZA DIMENSIONALĂ

Cuvinte cheie
Dimensional Analysis (Engleza)
Analyse Dimensionelle (Franceza)
Dimensionsanalyse (Germana)
Análisis dimensional (Spaniola)

OBIECTUL ANALIZEI DIMENSIONALE

Analiza dimensională reprezintă ansamblul de metode şi cunoştinţe utilizate pentru
tratarea problemelor de inginerie, având la bază ecuaţiile dimensionale ale mărimilor
fizice.
Prin intermediul analizei dimensionale se analizează şi studiază relaţiile analitice
care descriu fenomenele fizice.
Analiza dimensională este o metodă care se foloseşte în inginerie pentru reducerea
numărului şi complexităţii variabilelor în cadrul studiului unor procese, fenomene etc.
Analiza dimensională aplică teoremele aferente grupurilor pentru controlul
corectitudinii ecuaţiilor şi a metodelor de calcul utilizate în inginerie.
Analiza dimensională a pus bazele raţionalizării sistemelor de unităţi de măsură, fapt
pentru care mărimile fizice sunt notate fiecare printr-un simbol literal, care nu are
caracter de unitate de măsură.

Aplicaţiile analizei dimensionale:

– verificarea corectitudinii formulelor, din punct de vedere dimensional;
– deducerea naturii unor mărimi care intervin în unele relaţii;
– transpunerea formulelor între diferite sisteme de unităţi de măsură;
– stabilirea formei generale a relaţiilor analitice, care definesc un fenomen
oarecare.
ALFABETUL GREC
În simbolizarea anumitor mărimi fizice: viteză şi acceleraţie unghiulară,
randament, viscozitate dinamică şi cinematică etc., coeficienţi: de frecare, de rezistentă
opusă de mediu la deplasarea unui corp etc., precum şi în denumirea diferitelor
unghiuri caracteristice ale diferitelor scheme, se utilizează litere ale alfabetului grec,
prezentat mai jos:

MĂRIMI FIZICE
Desfăşurarea fenomenelor fizice sau starea unui sistem se descriu cantitativ şi
calitativ prin intermediul unui anumit număr de mărimi fizice (MF), care sunt
caracteristice fiecărui fenomen sau fiecărei stări, pe baza unor relaţii matematice între
acestea.
Caracteristica principală a mărimilor fizice este faptul că ele sunt măsurabile, adică

1 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

se pot determina şi evalua cantitativ prin intermediul unui mijloc de măsurare (au o
valoarea numerică).
Operaţia de măsurare presupune a compara mărimea fizică respectivă cu o mărime
etalon, considerată ca unitate de măsură (UM), şi care este o mărime fizică de aceiaşi
natură cu mărimea fizică măsurată.
Exemple de mărimi fizice şi unităţile lor de măsură: lungime (mm, m, km); masa (g,
kg, tonă), forţa (N - newton, dyna), timpul (s, minute, ani), intensitatea curentului electric
(A - amper), intensitate luminoasă (Cd - candela), energia (J - joule, caloria).
Rezultatul unei măsurători este prezentat prin ecuaţia fundamentală a măsurării:
MF=V⋅UM ,
în care: MF este simbolul mărimii fizice; V – valoarea numerică a măsurătorii; UM -
unitatea de măsură folosită. Exemple: viteza: v = 35 m/s; forţa: F = 20 N;
O mărime fizică este definită nemijlocit dacă se indică:
- procedeul de măsurare;
- unitatea de măsură - unitatea de măsură trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii: să fie uşor definită, determinată, păstrată şi reprodusă.
În funcţie de modul de definire, mărimile fizice sunt împărţite în două categorii:
- fundamentale;
- derivate.
A. - Mărimi fizice fundamentale (şapte la număr: lungime, masă, timp,
temperatura termodinamică, intensitatea curentului electric, cantitatea de substanţă,
intensitatea luminoasă).
Particularităţile mărimilor fizice fundamentale:
- sunt stabilite în mod convenţional;
- sunt considerate ca independente una faţă de alta;
- asigură descrierea consistentă şi neambiguă a tuturor mărimilor derivate.
Pentru definirea unităţilor de măsură ale mărimilor fizice fundamentale se
folosesc fenomene fizice reproductibile. Doar kilogramul este încă definit printr-un
obiect material degradabil.
Tabelul 2.1
Mărimile fizice fundamentale şi unităţile lor de măsură
Nr. MĂRIMEA FIZICĂ FUNDAMENTALĂ UNITATEA de MĂSURĂ
crt.  Denumire Simbol Denumire Simbol
1 Lungime L Metru m
2 Masă M Kilogram kg
3 Timp T Secundă s
4 Temperatura termodinamică Θ Grad kelvin K
5 Intensitatea curentului I amper A
electric
6 Cantitatea de materie N mol mol
7 Intensitatea luminoasă J candelă cd
MĂRIMI SUPLEMENTARE
1 Unghiul plan   radian rad
2 Unghiul solid   steradian sr

2 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 Unităţile de măsură ale mărimilor fizice fundamentale aparţin SISTEMULUI
INTERNAŢIONAL de UNITĂŢI de MĂSURĂ, abreviat prin sigla SI, indiferent de cum se
numeşte sistemul într-o anumită limbă.
Definiţia unităţilor mărimilor fizice fundamentale
• Metrul - Lungimea traseului egal cu 1 650 763,73 lungimi de undă în vid ale
radiaţiei care corespunde tranziţiei între nivelurile de energie 2p10 şi 5d5, ale
atomului de Kripton 86.
• Secunda - Durata egală cu 9.192.631.770 perioade ale radiaţiei
corespunzătoare tranziţiei între două nivele hiperfine ale stării fundamentale ale
izotopului Cesiu 133.
• Kilogramul - Masa prototipului internaţional de kilogram. (Singura unitate de
măsură definită printr-un obiect material degradabil şi singura dintre unităţile SI
fundamentale a cărei denumire conţine, din motive istorice, un prefix).
• Amperul - Intensitatea curentului electric, constant în timp, care străbătând doi
conductori rectilinii şi paraleli, cu secţiunea circulară neglijabil de mică, situaţi în
vid, la distanţa de 1 metru unul faţă de altul, produce între aceştia o forţă de
2×10-7 newtoni pe metru de lungime.
• Gradul Kelvin - A 273,16-a parte din temperatura termodinamică a punctului
triplu al apei.
În termodinamică, punctul triplu al unei substanţe este caracterizat de o anumită temperatură şi
presiune, la care cele trei faze ale substanţei (solidă, lichidă și gazoasă) pot coexista liber şi
simultan, aflate la echilibru termodinamic (proporţiile cantitative ale celor trei faze nu se
schimbă). La punctul triplu al apei, vaporii de apă, apa lichidă, şi gheaţa există simultan iar
proporţiile cantitative ale celor trei faze nu se schimbă. Este caracterizat de o valoare a
temperaturii de 0,01 grade Celsius sau 273,16 grade Kelvin, la presiunea vaporilor de 0,61173
kPa
• Molul - Cantitatea de substanţă a unui sistem care conţine atâtea particule câţi
atomi există în 0,012 kilograme de C 12.
• Candela - Intensitatea luminoasă, într-o direcţie dată, a unei surse care emite o
radiaţie monocromatică de frecvenţă 540 THz (tera hertz) şi a cărei intensitate
energetică este de 1/683 waţi / steradian.

• Radianul - Unghiul plan cuprins între două raze, care subîntind pe circumferinţa
unui cerc un arc a cărui lungime este egală cu raza (fig. 2.1,a).
• Steradianul - Unghiul solid care având vârful în centrul unei sfere, delimitează
pe suprafaţa sferei o suprafaţă egală cu aria unui pătrat având latura egală cu
raza sferei (fig. 2.1,b).

a. b.
Fig.2.1. Schemele modului de definire a radianului şi steradianului.

B. - Mărimi fizice derivate, sunt definite prin intermediul mărimilor fizice

fundamentale pe baza relaţiilor (ecuaţiilor) de definiţie.

3 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

Exemple: relaţiile de definiţie ale vitezei, acceleraţiei, forţei, presiunii, vâscozităţii etc.
Unităţile mărimilor fizice derivate sunt date de expresii algebrice formate prin
înmulţirea şi împărţirea unităţilor de măsură ale mărimilor fizice fundamentale, conform
relaţiilor de definiţie.
Exemple: unităţile de măsură ale vitezei, acceleraţiei, forţei, presiunii, vâscozităţii etc.
Unităţile de măsură ale mărimilor fizice derivate poartă denumirea de unităţi de
măsură derivate şi aparţin unui anumit sistem de unităţi de măsură : sistemul
internaţional (SI), sistemul imperial (utilizat în UK, SUA, Canada etc.), CGS (centimetru
–gram –secundă, care este un sistem de unităţi de măsură tolerat) etc.. Cu cele şapte
unităţi de măsură fundamentale se pot definii totalitatea unităţilor de măsură ale
mărimilor fizice derivate, care trebuie să acopere tot domeniul fenomenelor fizice
cunoscute.
MULTIPLI ŞI SUBMULTIPLI ZECIMALI AI UNITĂŢILOR DE MĂSURĂ
În tehnică, desfăşurarea diferitelor fenomene se realizează la scări diferite ale
unităţilor de măsură, în sensul că pentru anumite domenii unele unităţi de măsură sunt
fie prea mari fie prea mici pentru a exprima valoarea mărimilor fizice. Din acest motiv, în
diferite domenii se utilizează multiplii şi submultipli ai unităţilor de măsură a mărimilor
fizice fundamentale şi derivate.
Exemple: - viteza luminii (300.000 km/s) este utilizată pentru exprimarea
distanţelor interstelare (ani lumină);
- angstrom notat cu Ǻ este o unitate de măsură a lungimilor în fizica
atomică (1 Ǻ = 10-10 m, ordinul de mărime al distanţelor interatomice).
Ambele unităţi nu sunt relevante pentru cazul curgerii fluidelor prin conducte.
Modul de formare al multiplilor şi submultiplilor unităţilor de măsură, simbolul şi
denumirea lor este prezentată în schema de mai jos:

Fig. 2.2. Denumirea multiplilor şi submultiplilor zecimali ai unităţilor de măsură

Tabelul 2.2
Prefixele şi simbolurile utilizate pentru denumirea multiplilor
şi submultiplilor zecimali ai unităţilor de măsură

Factor Prefix Simbol Factor Prefix Simbol

1024 Yotta Y 10-1 Deci d
1021 Zetta Z 10-2 Centi c
1018 Exa E 10-3 Mili m
1015 Peta P 10-6 Micro m
1012 Tera T 10-9 Nano n

4 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 109 Giga G 10-12 Pico p
106 Mega M 10-15 Femto f
103 Kilo k 10-18 Atto a
102 Hecto h 10-21 Zepto z
101 Deca da 10-24 Yocto y

!!! Dacă se schimbă unitatea de măsură se modifică cifrele care indică

valoarea numerică a mărimii fizice.
Exemplu: Lungimea unui corp este: l = 2,20 m; dacă se alege decimetrul ca
unitate de măsură, aceiaşi lungime poate fi scrisă : l = 22 dm; dacă se alege
centimetrul ca unitate de măsură, aceiaşi lungime poate fi scrisă : l = 220 cm iar dacă
se alege milimetrul, aceiaşi lungime poate fi scrisă : l = 2200 mm.
În exemplul prezentat, dimensiunea corpului nu se modifică prin utilizarea unor
multiplii sau submultipli ai unităţilor de măsură. Se modifică doar valoarea numerică a
cifrelor care exprimă mărimea acelei mărimi fizice, exprimată cu ajutorul altor unităţi de
măsură.
Observaţie: Pe măsură ce valoarea unităţii de măsură scade, proporţional creşte
valoarea numerică a cifrelor care exprimă dimensiunea mărimii fizice şi invers. Cele
două sunt în relaţie de invers proporţionalitate.
În afara de SI, cele mai frecvent sistem de unităţi întâlnit în practică este şi
sistemul de unităţi imperial, utilizat în ţările anglo – saxone (Marea Britanie; SUA etc.),
iar pe lângă acestea mai sunt utilizate unităţi de măsură aparţinând unor sisteme de
unităţi tolerate, folosite fie pentru simplificarea scrierii rezultatelor în diverse domenii ale
fizicii, fie din raţiuni cultural/istorice, dintre care se amintesc sistemele de unităţi de
măsură:
CGS (centimetru - gram - secundă),
MKS (metru – kilogram – secundă)
MKfS (metru – kilogram forţă – secundă), care în locul masei utilizează ca
mărime fundamentală forţa, exprimată în kgf; 1 kgf = 9,81 N).
Observaţie: Legile fizicii, care exprimă relaţii între mărimi fizice măsurabile, sunt
aceleaşi indiferent de sistemul de unităţi utilizat pentru a le exprima.

Aplicaţii rezolvate.
1. Scrieţi numele prefixelor utilizate în Sistemul Internaţional de unităţi de
măsură pentru denumirea multiplilor şi submultiplilor unităţilor de măsură:
a. 106 mega
b. 10-1 deca
c. 103 kilo
d. 10-3 mili
e. 10-6 micro
2. Care sunt simbolurile pentru următorii multiplii şi submultipli ai unităţilor
de măsură:
a. 106 M
b. 10-1 d
c. 103 k
d. 10-3 m
e. 10-6 m
3. Care sunt denumirile pentru următoarele unităţi de măsură:
a. 106 m megametru

5 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 b. 10-1 L decilitru
c. 103 mol kilomol
d. 10-3 A miliamper
-6
e. 10 Pa micropascal
4. Scrieţi simbolurile pentru următoarele unităţi de măsură:
a. Miligram mg
b. Micromol mmol
c. Megaohm MW
d. Centilitru cL
e. Decametru dam
Observaţii privind scrierea simbolurilor unităţilor de măsură:
Simbolurile unităţilor de măsură se scriu cu minuscule( m, kg, s) , cu excepţia cazului când provin
dintr-un nume propriu al unui savant (Newton, Pascal, Kelvin, Watt etc.), când prima literă e majusculă
(ex. N, Pa, K, W );
Simbolurile nu sunt abrevieri, deci nu se pune punct după ele;
Valoarea numerică precede întotdeauna simbolul, care la rândul său este precedat de un spaţiu ex.
15 m; 25 kg etc.. Singura excepţie este pentru unităţile unghiurilor: ° (grad), ' (minut) şi " secundă(),
care se scriu imediat după valoarea numerică ex. 32315.
Simbolul temperaturii C este precedat de un spaţiu ex. 35 C.

SINTAXA RELAŢIILOR CARACTERISTICE ANALIZEI DIMENSIONALE

1. Relaţia de definiţie: are forma generală X = f(x1, x2, …xk), unde: f este o
funcţie de variabilele x1, x2, …xk care definesc un
fenomen şi care pot fi mărimi fizice fundamentale
şi/sau derivate;
2. Ecuaţia de definiţie sub formă dimensională a unei mărimi fizice derivate : are
forma generală:
a b c d e f g
X =k⋅L ⋅M ⋅T ⋅θ ⋅I ⋅N ⋅J ,
în care: membrul drept este un produs dintre un
coeficient numeric k (constantă, care în multe cazuri
are valoarea unitară) şi simbolurile mărimilor fizice
fundamentale, cărora le sunt ataşate exponenţii de
putere a, b, c,…g, care sunt numere raţionale;
a b c d e f g
3. Ecuaţia dimensională: are forma generală: [ X ] =L ⋅M ⋅T ⋅θ ⋅I ⋅N ⋅J ,
unde: în membrul stâng, simbolul mărimii fizice
derivate este pus în paranteză dreaptă iar membrul
drept este format dintr-un produs între simbolurile
mărimilor fizice fundamentale, cărora le sunt ataşate
exponenţi de putere, identici cu cei din ecuaţia de
definiţie;
4. Ecuaţia de unităţi de măsură: are forma generală:
⟨ X ⟩=ma⋅kg b⋅s c⋅K d⋅A e⋅mol f⋅cd g ,
unde: în membrul stâng, simbolul mărimii fizice
derivate este pus în paranteză unghiulară; membrul
drept este un produs dintre unităţile de măsură ale
mărimilor fizice fundamentale cărora le sunt ataşaţi
exponenţi de putere identici cu cei din ecuaţia de
definiţie sau dimensională.

6 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 Relaţia de definiţie a unei mărimi fizice derivate reprezintă o expresie a legăturii
existente între diferite mărimi fizice care definesc un anumit fenomen.
Ex. relaţia de definiţie a vitezei, acceleraţiei, a forţei, a presiunii etc.
Ecuaţia de definiţie sub formă dimensională a unei mărimi fizice derivate
Pentru o mărime fizică derivată, relaţia generală de definiţie are forma unui
produs dintre o constantă şi puteri ale simbolurilor mărimilor fizice fundamentale:
a b c d e f g
X =k⋅L ⋅M ⋅T ⋅θ ⋅I ⋅N ⋅J
în care:
• k este o constantă;
• L, M, T, q, I, N, J – simbolurile mărimilor fizice fundamentale;
• a, b, c, d, e, f, g – exponenţii puterilor simbolurilor mărimilor fizice fundamentale.
Ecuaţia generală de definiţie reprezintă un mod matematic de exprimare a
dependenţei mărimii fizice derivate de mărimile fizice fundamentale. Se determină prin
înlocuirea în relaţia de definiţie a mărimilor fizice prin simbolurile mărimilor
fundamentale:
1. Aria are relaţia de definiţie: A = l1 l2, iar ecuaţia de definiţie sub formă dimensională:
A = L 2;
Δs
v=
2. Viteza are relaţia de definiţie: Δt , iar ecuaţia de definiţie sub formă
L
v = =L⋅T −1
dimensională: T ;
Δv
a=
3. Acceleraţia are relaţia de definiţie: Δt iar ecuaţia de definiţie sub formă
−1
L⋅T
a= =L⋅T −2
dimensională: T ;
4. Forţa are relaţia de definiţie: F=m⋅a iar ecuaţia de definiţie sub formă
dimensională:
−2
F=M⋅L⋅T
⏟ =L⋅M⋅T −2
a .
În funcţie de domeniul de studiu, numărul mărimilor fizice fundamentale prin care
este definită o mărime fizica derivată este mai redus:
• pentru geometrie: se utilizează o singură mărime fizica fundamentală – lungimea
(fiind definite mărimile derivate: arie, volum, suprafaţă specifică – raportul dintre
aria şi volumul unui corp);
• pentru cinematică: două mărimi fizice fundamentale - lungime şi timp (fiind
definite mărimile derivate viteze şi acceleraţii);
• pentru dinamică: trei mărimi fizice fundamentale - lungime, masă şi timp (fiind
definite mărimile derivate ca forţa, momentul mecanic, lucrul mecanic, energia,
viscozitatea etc.);
• pentru termodinamică: patru mărimi fizice fundamentale - lungime, masă timp şi
temperatura termodinamică (fiind definite mărimile derivate ca: capacitate
termică, entropie) etc.
Ţinând cont de specificul fenomenelor din industria alimentară, relaţia de definiţie
sub formă dimensională a mărimilor fizice derivate, caracteristice fenomenelor specifice
industriei alimentare, mai frecvent întâlnită, are forma:

7 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 a b c d
X =k⋅L ⋅M ⋅T ⋅Θ .

Aplicaţii rezolvate. Pe baza relaţiei de definiţie, scrieţi ecuaţia de definiţie sub

formă dimensională pentru fiecare din următoarele mărimi fizice derivate:
Arie: A  l1  l 2  L2
Volum: V  a  b  c  L3
Δs
v= =L⋅T −1
Viteză: Δt ;
Δv
a= =L⋅T −2
Acceleraţie: Δt ;
Viteză unghiulară:    / t  L0 / T  T 1 ;
Acceleraţie unghiulară:    / t  T 2 ;

Viteza periferică: v p =R⋅ω=L⋅T −1 ;

Densitate:   m / V  L3  M ;
⏟2⋅L⋅T −1 = L3⋅T −1
Q V = A⋅v = L
⏟A
Debit volumic: v ;
L3⋅T −1⋅L−3 ¿ M = M⋅T −1
Q M =Q V⋅ρ = ⏟
⏟
Q V

Debit masic: ρ

⏟=L⋅M⋅T −2
F=m⋅a=M⋅L⋅T −2

Forţă: a ;
F
L⋅M⋅T −2⋅L−2= L−1⋅M⋅T −2
p= =⏟
A
⏟
F

Presiune: A ;
F
L⋅M⋅T −2⋅L−2 = L−1⋅M⋅T −2
σ = =⏟
A
⏟
F

Efort unitar: A ;
dv −1
η= τ / = L−1⋅M⋅T −2⋅ L⋅T −1⋅L−1 = L−1⋅M⋅T −−1
dy ⏟ ⏟

Viscozitate dinamică:
τ
(⏟ ) dv
dy
;
−1
−1
ν=η/ ρ=L⏟ L−3⋅M =L2⋅T −1
⋅M⋅T −1⋅ ⏟
Viscozitate cinematică: η
( ) ρ ;
−2 2 −2
M t =F⋅d=L⋅M⋅T
⏟⋅L=L ⋅M⋅T
Moment de torsiune: F ;
−2 2 −2
Lm=F⋅s=L⋅M⋅T
⏟⋅L=L ⋅M⋅T
Lucru mecanic: F ;
Energia potenţială a unui element elastic:
k⋅x 2 1 1
E p= = ⋅M / T 2⋅L2 = ⋅L2 ¿ M⋅T −2
2 2
⏟ 2
⏟
k
x2 ;
81⋅M⋅L⋅T −2⋅L =9 , 81⋅L2⋅M⋅T −2
E p =m⋅g⋅h= 9 , ⏟
⏟
m
⏟ g
Energia potenţială: h ;
2
m⋅v 1 2
Ec = = ⋅L ⋅M⋅T −2
Energie cinetică: 2 2

8 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 Lm 2
P= ⏟
=L ⋅M⋅T −2⋅T −1 =L2 ¿ M⋅T −3
t
Putere: Lm
.

Concluzie: Din aplicaţiile prezentate rezultă că relaţiile matematice ale mărimilor

fizice se pot simplifica dacă sunt transformate prin analiza dimensională.

Ecuaţia (formula) dimensională generală a unei mărimi fizice derivate

Are o alcătuire aproximativ identică cu ecuaţia de definiţie. Sunt două deosebiri
fundamentale:
- în membrul stâng, simbolul mărimii fizice derivate este pus în paranteză dreaptă,
mod de scriere care indică faptul că este vorba de dimensiunea mărimii fizice
derivate în raport cu mărimile fizice fundamentale;
- în membrul drept, constanta k fiind adimensională are valoarea 1 ([k] = 1).
În baza celor două deosebiri enunţate, ecuaţia (formula) dimensională generală a
unei mărimi fizice derivate are forma:

[ X ] =La⋅M b⋅T c⋅θd⋅I e⋅N f⋅J g .

Dimensiunea unei mărimi fizice derivate X , în raport cu o unitate de măsură a
unei mărimi fizice fundamentale este exponentul puterii simbolului acelei mărimi fizice
fundamentale.
În ecuaţia dimensională generală, dimensiunea mărimii fizice derivate X în raport
cu L (lungime), este a; în raport cu M (masă), este b; în raport cu T (timp), este c; în
raport cu Q (temperatura termodinamică), este d; în raport cu I (intensitatea curentului
electric), este e; în raport cu N (cantitatea de substanţă), este f; în raport cu J
(intensitatea luminoasă) este g.
Ex. În cazul forţei, care are ecuaţia dimensională de forma:
−2
[ F ] = [ m ]⋅[ a ] =M⋅L⋅T
⏟ =L⋅M⋅T −2
a
dimensiunea lui F în raport cu L este 1, în raport cu M este 1 iar în raport cu T
este -2. Acest lucru poate fi specificat într-un tabel de forma:
L M T  I N J
1 1 -2 0 0 0 0
Ecuaţia de unităţi de măsură
Pentru o mărime fizică derivată, ecuaţia generală de unităţi de măsură, are
forma:

⟨ X ⟩=ma⋅kg b⋅s c⋅K d⋅A e⋅mol f⋅cd g ,

în care în membrul stâng, simbolul mărimii fizice derivate este pus în paranteză
unghiulară iar membrul drept este un produs dintre unităţile de măsură ale mărimilor
fizice fundamentale, cărora le sunt ataşaţi exponenţii de putere, identici cu cei din
ecuaţia de definiţie sau dimensională.
Pentru întocmirea ecuaţiei de unităţi de măsură se pleacă de la ecuaţia
dimensională a mărimii fizice, în care simbolurile mărimilor fizice fundamentale sunt
înlocuite cu simbolurile unităţilor de măsură corespondente.
Reciproc, cunoscând o ecuaţie de unităţi de măsură se poate ajunge la ecuaţia
dimensională prim înlocuirea simbolului unităţilor cu simbolul mărimii fizice
fundamentale corespondente (a se vedea aplicaţia 3).
Exemple:

9 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 1. Dacă densitatea  are ecuaţia dimensională:
    m  /  V   L
3
 M;
ecuaţia de dimensiuni se obţine înlocuind simbolurile mărimilor fizice
fundamentale cu simbolurile unităţilor de măsură, în cazul de faţă L se înlocuieşte cu m
iar M se înlocuieşte cu kg:
  kg / m 3
2. În cazul forţei, ecuaţia dimensională are forma:
−2
[ F ] = [ m ]⋅[ a ] =M⋅L⋅T
⏟ =L⋅M⋅T −2
a ,
ecuaţia de dimensiuni se obţine înlocuind simbolurile mărimilor fizice
fundamentale cu simbolurile unităţilor de măsură:

⟨F ⟩=kg⋅m/s 2 =N (Newton).
3. Cunoscând ecuaţia unităţii de măsură a lucrului mecanic, Lm = J (Joule) =
Nm, unde N simbolizează unitatea de măsură a forţei (newton) N = kg m/s2, să se
determine ecuaţia dimensională a lucrului mecanic:
Lm = J (Joule) = Nm = kg m/s2m = kgm2s-2  [Lm] = ML2T-2
Aplicaţii rezolvate. Scrieţi ecuaţia dimensională pentru fiecare din următoarele
mărimi fizice derivate şi pe baza ei deduceţi apoi ecuaţia unităţii de măsură a acesteia.
Pe baza ecuaţiei dimensionale, într-un tabel de forma:
L M T  I N J

stabiliţi dimensiunea fiecărei mărimi fizice derivate în raport cu fiecare mărime fizică
fundamentală, prin scrierea în coloanele tabelului a valorii exponentului puterii ataşat
mărimii fizice fundamentale.

Aria:  A   l   l   L
1 2
2
⟨ A ⟩=m
2

L M T  I N J
2 0 0 0 0 0 0

Volum:  V   a    b   c  L 3
V  m3
L M T  I N J
3 0 0 0 0 0 0
[ Δs ]
[ v ]= = L⋅T −1 ;
Viteza: [ Δt ]  v  m  s 1
L M T  I N J
1 0 -1 0 0 0 0
[ Δv ]
[ a ]= =L⋅T −2 ;
Acceleraţie: [ Δt ]  a   m  s 2
L M T  I N J

Viteză unghiulară:      / t   L 0

/ T  T 1 ;    s 1

10 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 L M T  I N J
0 0 -1 0 0 0 0
Acceleraţie unghiulară:      / t   T 2
;    s 2
L M T  I N J

Viteza periferică:
 v    R      L  T
p
1
;  v p   m  s 1
L M T  I N J

Densitate:     m  /  V   L 3
 M;   kg / m 3
L M T  I N J
2 −1 3 −1
[ Q V ] = [ A ]⋅[ v ] = ⏟
L ⋅L⋅T = L ⋅T ;
⏟
A 3
Debit volumic: v
⟨Q V ⟩=m /s
L M T  I N J
3 −1 −3
[ Q M ]=[ Q V ]⋅[ ρ ]= ⏟
L ⋅T ⋅L ¿ M = M⋅T −1 ;
⏟
Q V
⟨Q M ⟩=kg /s
Debit masic: ρ

L M T  I N J
0 1 -1 0 0 0 0
−2
[ F ] = [ m ]⋅[ a ] =M⋅L⋅T
⏟ =L⋅M⋅T −2
Forţă: a ; ⟨F ⟩=kg⋅m/s 2 =N
L M T  I N J

[F ]
[ p ]= = L⋅M⋅T −2⋅L−2= L−1⋅M⋅T −2
[A] ⏟
⏟ F

Presiune: A ;

kg m kg⋅m 1
⟨ p ⟩= ⋅ = 2 ⋅ 2 =Pa
m⋅s2 m s m
L M T  I N J
-1 1 -2 0 0 0 0
F
τ= = L⋅M⋅T −2⋅L−2 = L−1⋅M⋅T −2
A ⏟ kg N
⏟
F ⟨ τ ⟩= 2
= 2 =Pa
Efort unitar: A ; m⋅s m
L M T  I N J

Viscozitate dinamică:
[ dv ] −1
[ η ] =[ τ ] / = L−1⋅M⋅T −2⋅ ⏟
L⋅T −1⋅L−1 = L−1⋅M⋅T −1
[ dy ] ⏟ τ
(⏟ )
dv
dy
;
kg m s kg⋅m 1 N
⟨ η⟩= ⋅ ⋅ = 2 ⋅ 2⋅s= 2⋅s=Pa⋅s
m⋅s m s s m m
L M T  I N J

11 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 −1
−1
[ ν ] =[ η ] / [ ρ ] =L⏟ L−3⋅M =L2⋅T −1
⋅M⋅T −1⋅ ⏟
Viscozitate cinematică: η
( ) ρ ;
 
m2
s
L M T  I N J

[ M t ]=[ F ]⋅[ d ] =L⋅M⋅T

⏟ −2
⋅L=L2⋅M⋅T −2
Moment de torsiune: F ;
⟨M t ⟩=N⋅m
L M T  I N J

L⋅M⋅T −2⋅L=L2⋅M⋅T −2
[ Lm ]=[ F ]⋅[ s ]= ⏟
Lucru mecanic: F ;
⟨Lm ⟩=N⋅m=J
(joule)
L M T  I N J

Energia potenţială a unui element elastic:

 E    k 2x   M
2

p  / T

2
L
  L MT
2 2 2

  k x 2
Ep  N  m  J
1 ;
L M T  I N J

 E    m   g    h   M
p   9,81
  LT
2
L
  L M T
2 2

 m  h
 1    Ep  J
Energia potenţială:  g ;
L M T  I N J

 E    m   v   L
2
2
 M  T 2
c
2
Ec  J
Energie cinetică: 1 ;
L M T  I N J

[ P ]=
[ Lm ] =L2⋅M⋅T −2⋅T −1 = L2 ¿ M⋅T −3 J
[t] ⏟ ⟨P ⟩= =W
Putere: [ Lm ] . s
(watt)
L M T  I N J

MĂRIMI ADIMENSIONALE (fără dimensiune)

Pentru ca o mărime să fie adimensională (fără dimensiune) este necesar ca în
ecuaţia dimensională toţi exponenţii puterilor simbolurilor mărimilor fizice fundamentale
să fie simultan egali cu zero:

12 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 Din ecuaţia dimensională generală: [ X ] =La⋅M b⋅T c⋅θd⋅I e⋅N f⋅J g . şi condiţia
de adimensionalitate: a=b=c=d=e=f =g=0 , rezultă forma generală a condiţiei
de existenţă a unei mărimi adimensionale:
 X  L  M
0 0
 T 0  0  I 0  N 0  J 0  1.
Exemple de mărimi adimensionale:
1. - valori numerice (p, e, numărul lui Avogadro N, valoarea acceleraţiei
gravitaţionale etc.);
[ π ] =1 ; ¿ ¿ etc.

2. - valorile funcţiilor:
a. - trigonometrice directe: (sinus(E(x)), cosinus(E(x)), tangentă(E(x)),
cotangentă(E(x)):
[sin(E(x))] = 1;
[cos(E(x))] =1 .....,
aceasta deoarece funcţiile trigonometrice sunt definite ca rapoarte între laturile unui
triunghi dreptunghic.
Şi argumentul funcţiilor trigonometrice este adimensional, deci:
[E(x)] = 1
deoarece unitatea de măsură a unghiului nu are dimensiune;
b. - trigonometrice inverse: (arcsinus(E(x)), arccosinus(E(x)) etc.:
[arcsin(E(x))] = 1; [arcctg(E(x))] = 1……..;
c. - logaritmice: logaE(x), cu condiţiile de existenţă a funcţiei logaritmice: a >0, a ¹1
şi E(x) > 0; rezltând:
[logaE(x)] = 1,
şi argumentul funcţiilor logaritmice este adimensional, deci:
[E(x)] = 1;
d. - exponenţiale: aE(x) cu condiţiile de existenţă a funcţiei exponenţiale: a >0 şi a ¹1
rezultând:
[aE(x)] =1,
şi argumentul funcţiilor trigonometrice este adimensional, deci:
[E(x)] = 1;
4. - expresiile analitice ale criteriilor de similitudine, definite ca relaţii dintre
mărimile fizice specifice fenomenului la care se aplică:
2
v⋅d v v⋅t
Re= ¿ ( Re ynolds ) ; ¿ Fr= ¿ ( Froude ) ; ¿ Ho= ¿ ( Homocromism ) ; ¿
ν g⋅d l
3
g⋅l Δρ a⋅t
2
g⋅l 3
Ar = 2 ⋅ ¿ ( Arhimede ) ; ¿ Ne= ¿ ( Newton ) ; ¿ Ga= ¿ ( Galilei ) ¿
ν ρ l ν2 etc.
în care: v este viteza, d – o dimensiune caracteristică (diametru);  - viscozitate
cinematică; g – acceleraţia gravitaţională; t – timpul; l – lungime caracteristică;  -
densitate;  - diferenţa dintre densităţi; a – acceleraţie.

13 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

Aplicaţii rezolvate:
1. Valori numerice:
[p] = [3.14] = 1; [e] = [2,71] = 1
2. Valori ale funcţiilor trigonometrice:
Să se verifice dacă relaţia: d⋅sin θ=n⋅λ este corectă din punct de vedere
dimensional, unde d este o distanţă, l - lungimea de undă, n – număr.
[ n ]⋅[ λ ] 1⋅L
[ sinθ ] = = =1
[d] L Adimensional
3. Să se verifice corectitudinea expresiilor care formează argumentul
funcţiilor trigonometrice, logaritmice şi exponenţiale. în care: p – presiune; F –
forţă; m - masă; t – timp; r – lungime (pentru fiecare mărime fizică se va utiliza ecuaţia
dimensională specifică).
  p    r
 pr   p  r   p   r  L  M  T  L
1 2

sin ; arg umentul functiei trigonometrice      T 3  1

 mt   m  t   m   t  MT
în concluzie; argumentul are dimensiuni, relaţia de definiţie a argumentului nu
este corectă din punct de vedere dimensional;
2
   F   t
 F t   F  t 2   F   t 2  L  M  T  2  T 2
log ; arg umentul functiei log aritmice    1
 mr   m  r   m   r   L
M 
m r

Concluzie: argumentul îndeplineşte condiţia de adimensionalitate.

   p    r t 2

 p  r  t 2   p   r    t 2 
 p r  t 2 

 m

 L1  M  T  2  L  T 2
 m   1
 
e ; arg umentul functiei exp onentiale
   m M

m
Concluzie: argumentul îndeplineşte condiţia de adimensionalitate.

4. Să se verifice corectitudinea expresiilor criteriilor de similitudine

v⋅d
Re=
a. Fiind dată expresia criteriului de similitudine Reynolds: ν , să se
verifice adimensionalitatea expresiei, unde: v este viteză, [v] = LT-1; d – diametru, [d] =
L, n - vâscozitatea cinematică, [n] = L2×T-2;
[ v ]⋅[ d ] ( L⋅T −1 )⋅( L )
[ Re ] = = =1
[ν] L2⋅T .
Concluzia: criteriul de similitudine Reynolds este adimensional.
2
v
Fr= ,
b. Fiind dată expresia criteriului de similitudine Froude: g⋅d să se
verifice adimensionalitatea expresiei, unde: v este viteză, [v] = LT-1; g – acceleraţia
gravitaţională, [g] = LT-2; d – diametru, [d] = L:

14 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 2
[ v 2] ( L⋅T −1 )
L ⋅T
2 −2
[ Fr ]= = = 2 −2 =1 ,
[ g ]⋅[ d ] L⋅T ⋅L L ⋅T
−2

Concluzia: criteriul de similitudine Froude este adimensional.

v⋅t
Ho=
c. Fiind dată expresia criteriului de similitudine de Homocromism: l ,
să se verifice adimensionalitatea expresiei, unde: v este viteză, [v] = LT-1; t – timp, [t] =
T; l – dimensiune caracteristică, l] = L:
[ v ]⋅[ t ] L⋅T −1⋅T L
[ Ho ]= = = =1 ,
[l] L L
Concluzia: criteriul de similitudine de Homocromism este adimensional.
g⋅l3 Δρ
Ar = 2 ⋅
d. Fiind dată expresia criteriului de similitudine Arhimede: ν ρ , să
se verifice adimensionalitatea expresiei, unde: g este acceleraţia gravitaţională, [g] =
LT-2; l –lungime caracteristică, [l] = L; n - vâscozitatea cinematică, [n] = L2×T-2;  -
densitate [] = L-3M;  - diferenţa dintre densităţi, [] = L-3M:
[ g ]⋅[ l 3 ] ( L⋅T −2 )⋅L3 L4⋅T −2
[ Ar ] = = = =1 ,
ν2 ( L2⋅T −1 )2 L4⋅T −2
Concluzia: criteriul de similitudine Arhimede este adimensional.
2
a⋅t
Ne=
e. Fiind dată expresia criteriului de similitudine Newton: l , să se
-2
verifice adimensionalitatea expresiei, unde: a este acceleraţie, [a] = LT ; t – timp, [t] =
T; l –lungime caracteristică, [l] = L:
[ a ]⋅[ t 2 ] ( L⋅T −2 )⋅T 2 L
[ Ne ] = = = =1 ,
[l] L L
Concluzia: criteriul de similitudine Newton este adimensional.
3
g⋅l
Ga= 2
f. Fiind dată expresia criteriului de similitudine Galilei: ν , să se verifice
adimensionalitatea expresiei, unde: g este acceleraţia gravitaţională, [g] = LT-2; l –
lungime caracteristică, [l] = L; n - vâscozitatea cinematică, [n] = L2×T-2:
[ g ]⋅[ l 3 ] ( L⋅T −2 )⋅L3 L 4⋅T −2
[ Ga ]= = = =1,
[ ν2] ( L2⋅T −1 ) 2 L 4⋅T −2
Concluzia: criteriul de similitudine Galilei este adimensional.

APLICAŢIILE ANALIZEI DIMENSIONALE

În practică analiza dimensională are următoarele 4 aplicaţii de bază:

• verificarea corectitudinii formulelor, din punct de vedere dimensional;
• deducerea naturii factorilor care intervin în unele relaţii;
• transpunerea formulelor între diferite sisteme de unităţi de măsură;
• stabilirea formei generale a ecuaţiilor, care definesc un fenomen oarecare.
PRINCIPIUL DE BAZĂ

15 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 Toate aplicaţiile analizei dimensionale se bazează pe principiul
omogenităţii dimensionale (introdus de Fourier): o relaţie matematică (algebrică,
diferenţială sau integrală) este omogenă din punct de vedere dimensional dacă
membrul stâng şi drept au aceleaşi dimensiuni (membri stâng şi drept ai ecuaţiei
dimensionale trebuie să conţină aceeaşi simboluri ale mărimilor fizice fundamentale iar
simbolurile de acelaşi nume să aibă aceleaşi puteri).
La modul general condiţia de omogenitate poate fi exprimată prin expresia:
a b c d e f g a b c d e f g
L ⋅M ⋅T ⋅θ ⋅I ⋅N ⋅J =L ⋅M ⋅T ⋅θ ⋅I ⋅N ⋅J
În cazul în care un membru se prezintă sub forma unei sume, fiecare termen al
membrului trebuie să fie exprimat în funcţie de aceleaşi dimensiuni ale mărimilor fizice
fundamentale. În baza celor enunţate, dacă:
A = B + C + D,
atunci:
[A] = [B] = [C] = [D].

1. VERIFICAREA CORECTITUDINII FORMULELOR, DIN PUNCT DE VEDERE

DIMENSIONAL
Cei doi membrii ai lor (stâng şi drept) ai formulelor mărimilor fizice derivate
trebuie să fie identici din punct de vedere dimensional, deci ambii membrii ai relaţiei
trebuie să fie exprimaţi în funcţie de aceleaşi dimensiuni ale mărimilor fundamentale
Limitele aplicaţiei: în cazul verificării omogenităţii relaţiilor de definiţie a
mărimilor fizice derivate nu se scot în evidenţă greşeli de semn, iar dacă într-un
membru, relaţia de definiţie se prezintă sub forma unei sume de termeni, nu se poate
pune în evidenţă omiterea vreunui termen al sumei.
Aplicaţii propuse spre rezolvare: Să se verifice omogenitatea relaţiilor de
calcul a :
2⋅¿⋅h ;
a - volumului cilindrului: V =π⋅R ¿ unde: R este raza bazei cilindrului, în m;
h - înălţimea cilindrului, în m.

b - vitezei v a unui corp în mişcare uniform accelerată:

v =v 0 + a⋅t ; unde v
0
este viteza iniţială, în m/s; a – acceleraţie, în m/s 2; t – timpul, în s.
2
a⋅t
s=v 0⋅t+ ;
c - spaţiului parcurs în mişcarea uniform accelerată: 2 unde v0
este viteza iniţială, în m/s; a – acceleraţie, în m/s 2; t – timpul, în s.
( p m)G =V⋅ ρ −ρ ⋅g ;
d - greutăţii aparente a unei particule: ap unde: V este
volumul, în m , p şi m – densitatea particulei respectiv a mediului lichid, în kg/m 3; g -
3

acceleraţia gravitaţională, în m/s2.

1 g 2 ρ p −ρm
v sl= ⋅ ⋅d ⋅ ;
e - vitezei de sedimentare în regim laminar: 18 ν ρm
unde: g -
acceleraţia gravitaţională, în m/s ;  - vâscozitatea cinematică, în m2/s; d – diametrul
2

particulei, în m; p şi m – densitatea particulei respectiv a mediului lichid, în kg/m 3.

16 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 g - diametrului particulei care se sedimentează într-un bazin de formă
ρm H
paralelipipedică:
ν
d l = 18⋅ ⋅
√
⋅ ⋅v
g ρ p −ρm L m ; unde:  este vâscozitatea cinematică,
în m2/s; g - acceleraţia gravitaţională, în m/s 2; p şi m – densitatea particulei respectiv a
mediului lichid, în kg/m3; H – înălţime, în m; L . lungime, în m; vm – viteză, în m/s.
4
π Δp⋅d
q= ⋅ ;
h - debitului volumic (în m3/s) de lichid printr-un por: 128 h⋅α⋅ν⋅ρ unde:
p este diferenţa de presiune, în Pa = kg m-1 s-2; d – diametru, în m; h – grosime, în m;
 - coeficient adimensional;  - vâscozitate cinematică, în m2/s;  - densitate în kg/m3
i - înălţimii H la care se ridică lichidul centrifugat în toba de separare:
2 2
ω ⋅R
H=
2⋅g , unde:  este viteza unghiulară, în rad/s; R – rază, în m; g - acceleraţia
gravitaţională, în m/s2;

2. DEDUCEREA NATURII FACTORILOR CARE INTERVIN ÎN UNELE RELAŢII DE

DEFINIŢIE
Se întâlnesc două situaţii:
- relaţia de definiţie se prezintă sub forma unui produs de factori;
- relaţia de definiţie are forma unei sume de termeni care la rândul lor se prezintă sub
formă de produse de factori.
A. când relaţia de definiţie este un produs de termeni, prin metoda analizei
dimensionale se poate stabilii ecuaţia dimensională a unui singur factor al produsului.
Forma dimensională a unei relaţii de definiţie care conţine un factor f necunoscut din
punct de vedere dimensional, are forma:

La⋅M b⋅T c⋅θ d⋅I e⋅N f⋅J g =[ f ]⋅Le⋅M i⋅T m⋅θ n⋅I o⋅N p⋅J q
din care rezultă că ecuaţia dimensională a factorului f:
[ f ]=L a−e⋅M b−i⋅T c−m⋅θ d−n⋅I e−o⋅N f − p⋅J g−q .

Aplicaţii:
1. Deduceţi natura constantei G din legea atracţiei universale:
m ⋅m
F1 =F 2=F=G⋅ 1 2 2
r .
Prin explicitarea lui G din relaţia de mai sus se
obţine:
F⋅r 2
G=
m 1⋅m 2 ,
după care ecuaţia dimensională a lui G are forma:
[ F ]⋅[ r 2 ] [ m ]⋅[ a ]⋅[ r 2 ]
[ G ]= = =L⋅T −2⋅L2⋅M −1 =L3⋅M −1⋅T −2
[ m1 ]⋅[ m2 ] [ m1 ]⋅[ m2 ]

17 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 2. Să se stabilească dimensiunea constantei numerice din faţa radicalului, din
ρ p −ρ m
relaţia:
v =5 , 47⋅ d⋅
√ ρm
, unde: [v] = LT-1; [d] = L; [p] = [m] = ML-3.
Prin explicitarea constantei, ecuaţia dimensională a acesteia este:
[v] L1⋅T −1 L1⋅T −1
[ 5 , 47 ] = = = 1/2 =L1/2⋅T −1
L−3⋅M 1 L
[√ d⋅
ρ p −ρm
ρm ]√L1⋅ −3 1
L ⋅M
B. În cazul în care relaţia de definiţie are forma unei sume de termeni:
A=B+C + D+.. . ,
în care: fiecare termen se poate prezenta sub forma unui produs sau cât de
factori. Pe baza principiului omogenităţii dimensionale, este necesar ca fiecare termen
al relaţiei de mai sus trebuie să aibă aceleaşi dimensiuni, deci trebuie să existe
identitatea:
[ A ] ≡[ B ] ≡[ C ] ≡ [ D ]≡. . .
Aplicaţii:
1. Se dă expresia:
E= AF + Bv2 + Ca,
care este omogenă din punct de vedere dimensional, în care: [E] = L2MT-2;
[F] = LMT-2; [v] = LT-1, [a] = LT-2. Să se determine natura coeficienţilor A, B şi C.
Conform principiului omogenităţii dimensionale, se pot scrie expresiile:
[E] = [AF] = [A]  [F];
[E] = [Bv2] = [B]  [v2];
[E] = [Ca] = [C]  [a].
Explicitând pe A, B şi C se obţin ecuaţiile dimensionale:
[ E ] L2⋅M⋅T −2
[ A ]= = =L;
[ F ] L⋅M⋅T −2
[ E ] L2⋅M⋅T −2 L2⋅M⋅T −2
[ B ]= 2 = = =M ;
[ v ] ( L⋅T −1 ) 2 L2⋅T −2
[E ] 2 −2
[ C ] = = L ⋅M⋅T =L⋅M .
[ a ] L⋅T −2

3. TRANSPUNEREA FORMULELOR ÎNTRE DIFERITE SISTEME DE UNITĂŢI DE

MĂSURĂ
Rezultatul unei măsurători este prezentat prin ecuaţia fundamentală a
măsurătorii:
A=V⋅⟨ A ⟩ ,
în care: A este simbolul mărimii fizice; V – valoarea numerică a măsurătorii; A -
unitatea de măsură folosită.
Exemple: forţa F = 12 N; presiunea p = 120 Pa. distanţa s = 134 m etc.

18 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 Pentru o aceiaşi dimensiune a mărimii fizice A, dacă se schimbă unitatea de
măsură se modifică valoarea numerică V a mărimii fizice A:
A=V 1⋅⟨ A 1 ⟩=V 2⋅⟨ A 2 ⟩ ,
unde V1 este valoarea mărimii fizice A în sistemul de unităţi de măsură dat (notat
cu indicele 1), A1 - unitatea de măsură a mărimii A în sistemul unităţi de măsură dat;
V2 - valoarea mărimii fizice A şi noul sistem de unităţi de măsură dat (notat cu indicele
2); A2 - unitatea de măsură a mărimii A în noul sistem unităţi de măsură.
Exemplu: Lungimea unui corp este: l = 2,20 m; dacă se alege decimetrul ca
unitate de măsură, aceiași lungime poate fi scrisă: l = 22 dm; dacă se alege centimetrul
ca unitate de măsură, aceiași lungime poate fi scrisă: l = 220 cm iar dacă se alege
milimetrul, aceiași lungime poate fi scrisă: l = 2200 mm.
În exemplul prezentat, dimensiunea corpului nu se modifică prin utilizarea unor
multiplii sau submultipli ai unităților de măsură. Se modifică doar valoarea numerică a
cifrelor care exprimă mărimea acelei mărimi fizice, exprimată cu ajutorul altor unităţi de
măsură.
: l = 2,20 m = 22 dm = 220 cm = 2200 mm
Observație: Pe măsură ce valoarea unității de măsură scade, proporțional crește
valoarea numerică a cifrelor care exprimă dimensiunea mărimii fizice și invers. Cele
două sunt în relație de invers proporționalitate.
În baza principiului omogenităţii dimensionale, a faptului că mărimea fizică A are
aceiaşi mărime, indiferent de sistemul de unităţi utilizat pentru a o exprima, factorul de
transformare  a unităţii de măsură din sistemul de unităţi notat cu indicele1 (cel dat)
în sistemul de unităţi notat cu indicele 2 (în care se doreşte a se transforma), trebuie să
satisfacă relaţia:
λ⋅⟨ A1 ⟩=⟨ A 2 ⟩
Pentru determinarea expresiei de calcul a factorului de transformare se
consideră relaţia de definiţie sub formă dimensională a mărimii fizice A:
a b c d e f g
A=f⋅L ⋅M ⋅T ⋅θ ⋅I ⋅N ⋅J .
Ţinând cont de faptul că factorul f este adimensional, ecuaţiile generale ale
unităţii de măsură ale mărimii A în cele două sisteme diferite de unităţi de măsură cu
indicele 1 (cel în care sunt date unităţile de măsură) şi cu indicele 2 (cel în care trebuie
transformate), au forma:
⟨ A 1 ⟩=⟨ L1 ⟩ a⋅⟨ M 1 ⟩ b⋅⟨T ⟩ c⋅⟨Θ1 ⟩ d⋅⟨ I 1 ⟩ e⋅⟨N 1 ⟩ f⋅⟨ J 1 ⟩ g
1 , unitatea de măsură dată;
a b c e d
f g
⟨ A 2⟩=⟨ L2 ⟩ ⋅⟨M 2 ⟩ ⋅⟨T 2 ⟩ ⋅⟨θ 2 ⟩ ⋅⟨I 2 ⟩2⋅⟨N 2 ⟩ ⋅⟨J 2 ⟩ , unitatea de măsură
căutată;
în care L1 şi L2; M1 şi M2; T1 şi T2; 1 şi 2; I1 şi I2; N1 şi N2; J1
şi J2 sunt respectiv, unităţile de măsură pentru mărimile fundamentale: lungime,
masă, timp, temperatură, intensitatea curentului electric, cantitatea de substanţă şi
intensitatea luminoasă în cele două sisteme de unităţi de măsură considerate.
Respectiv, în baza ecuaţiilor generale ale unităţilor de măsură ale mărimii A în
cele două sisteme diferite, expresia generală de definiţie a factorului de transformare
este:

19 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 a b c d e f g
⟨ A2 ⟩ ⟨L2 ⟩ ⟨ M 2⟩ ⟨ T 2 ⟩ ⟨ θ2 ⟩ ⟨ I 2 ⟩ ⟨N 2 ⟩ ⟨ J 2 ⟩
λ= =
( )( )( )( )( )( )( )
⟨ A1 ⟩ ⟨L1 ⟩
⋅
⟨ M 1⟩
⋅ ⋅
⟨ T 1 ⟩ ⟨ θ1 ⟩
⋅ ⋅ ⋅
⟨ I 1 ⟩ ⟨N 1 ⟩ ⟨ J 1 ⟩
.
deci valoarea coeficientului de transformare reprezintă un raport între unităţile de
măsură a mărimii fizice A din noul sistem de măsură şi cel iniţial. În relaţia de mai sus,
fiecare termen din relaţia generală de definiţie a factorului de transformare este un
raport între două mărimi echivalente din punct de vedere valoric.
Relaţii de echivalenţă în sistemul internaţional (SI) pentru:
Lungime Masă Timp
10 dm = 1 m 10 dg = 1 g 60 s = 1 min
100 cm = 1 m 100 cg = 1 g 60 min = 1 h
1000 mm = 1 m 1000 mg = 1 g 24 h = 1 zi
1000 m = 1 km 1000 g = 1 kg 365 zile = 1 an
1000 kg = 1 t

Aplicaţii:
1. Lungimea unei bare este de 250 mm. Să se găsească valoarea coeficientului
de transformare şi să se exprime lungimea barei în m.
L1 = mm; L2 = m
⟨ L2 ⟩ m ¿m
λ= =1 ; ⇒ V 2 , m=250 ¿ ¿ ¿ ¿
⟨ L1 ⟩ mm 1000 ¿ mm .
2. O cutie conţine 50.000 cg de sare. Să se găsească valoarea coeficientului de
transformare şi să se exprime masa în kg.
R. Se fac două transformări succesive: cg → g → kg; M1 = cg; M2 = g; M3 = kg
⟨ M 2⟩ ⟨ M 3⟩ ¿g ¿kg ¿kg
λ= ⋅ =1 ⋅1 =1 ⇒ ¿¿¿¿¿¿
⟨ M 1⟩ ⟨ M 2⟩ 100¿cg 1000¿ g 100.000¿cg

m 3⋅kg=50 . 000 ¿ ¿
3. Să se transforme 15 cl în ml.
R. Se fac transformările succesive: cl→l→ml; V1 = cl; V2 = l; V3 = l

⟨V 2 ⟩ ⟨V 3 ⟩ ¿l ¿μl ¿μl 10.000 μl

λ= ⋅ =1 ⋅1.000.000 =10.000 ⇒¿V 3⋅μl=15cl⋅ =150.000μl ¿¿¿
⟨V 1 ⟩ ⟨V 2⟩ 100¿cL 1¿L cL cl
¿
4. Să se găsească valoarea coeficientului de transformare şi să se exprime viteza
de 72 km / h în m / s:
−1
⟨ L ⟩ ⟨T 2 ⟩ ¿m
λ= 2 ⋅
( )
⟨ L1 ⟩ ⟨T 1 ⟩
=1000
1 ¿ km
⋅¿ ¿ ¿ ¿

v 2⋅m / s=72 ¿ ¿
5. Stabiliţi numărul de secunde din 4ani:

20 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS

 N ¿ ¿
6. Să se găsească valoarea coeficientului de transformare şi să se exprime
densitatea de 3600 kg/m3 în g/cm3 :
−3
⟨ L 2⟩ ⟨ M2 ⟩
λ=
( ⟨ L1 ⟩ ) ⋅
⟨ M1 ⟩
= ¿¿

1 g/cm 3
ρ2⋅g /cm3 =3600 ¿ kg /m3⋅ 3 3
=3,6⋅g /cm3 ¿
10 kg/m .
7. Convertiţi densitatea mercurului, dată în 13,6 g/cm 3 în Kg/m3.
−3
⟨ ρ2 ⟩ ⟨ L2 ⟩ ⟨ M 2⟩
λ=
⟨ ρ1 ⟩
=
( ⟨ L1 ⟩ ) ⋅
⟨ M 1⟩
=¿ ¿

ρ2 ¿ ¿ .
8. Transformaţi 3,5 CP (cai putere)în W (waţi). Calul putere (CP) este o unitate
tolerată de măsură a puterii (este utilizată în tehnică pentru exprimarea puterii
motoarelor termice) şi este definit ca lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei mase
de 75 kg la o înălţime de un metru, în timp de o secundă.
Pentru calculul coeficientului de transformare se pleacă de la formula de definiţie
a puterii: P = F v, în care F este greutatea corpului (F = m  g):
g v
m
⟨ P2 ⟩
⟨F 2 ⟩⋅⟨v 2 ⟩ ⟨M 2 ⟩⋅⟨ g⟩⋅⟨v 2 ⟩ ⏞ 2
¿ m/s ⋅1 ¿⏞
m/s
λ= = = =75 ⏞
¿ kg⋅9 , 81 =735 , 75W /CP ¿ ¿ ¿
⟨ P1 ⟩ ⟨P 1 ⟩ ⟨P 1 ⟩ 1CP .
P 2⋅W =3,5 ¿ ¿ .

Aplicaţii propuse spre rezolvare:

Exprimaţi 6,35 g în cg.
Convertiţi 54,3 mL în dL.
Transformaţi 176 dm în km.
Convertiţi 36,5 kg în Mg.
Exprimaţi 1,34 cL în mL.
Transformaţi 2,24 ml în m3, în cm3, în dm3.
Masa atomului de hidrogen este de 1,67x10 -24g. Exprimaţi masa în pg, în mg.
Diametrul atomului de carbon este de 182 pm. Exprimaţi în nm, în mm, în m.
Convertiţi 16,5 mg în mg kg, tone.
Transformaţi debitul de fluid 2,37 l/h, în ml/s, hl/zi.
Câţi dl sunt într-un m3.
Un biciclist străbate 500 m în 5 min. Calculaţi viteza în cm/s, dm/min, km/h.

21 Prof. univ. dr. ing. Florean RUS