Sunteți pe pagina 1din 20

1. Îmbinări libere de cuvinte.

2. Locuțiuni.
3. Termeni științifici.
***

4. Limbaj popular.
5. Variație regională a limbii
1. Îmbinări libere de cuvinte
• Îmbinările libere de cuvinte, care pot
trimite la un sens unitar, au tendința de a
se transforma în locuțiuni, fiind dificilă
delimitarea de acestea.

• De exemplu, aurul negru este o îmbinare


liberă de cuvinte cu sensul de „petrol“
Ex. turul orașului, pahar de plastic, joc în doi,
nori fumurii, magazin deschis
Îmbinările libere de cuvinte
sunt create de oricare vorbitor în procesul
exprimării, fiecare element păstrându-și
sensul propriu: vorbă sinceră, vorbe
înțelepte).

Componentele lor pot intra oricând în


alte combinații: vorbă dulce, rude înțelepte
2. Locuțiunile
• Locuțiunile sunt grupurile de cuvinte
cu sens unitar în cadrul cărora termenii
componenți își pierd sensul inițial, grupul
funcționând ca un singur cuvânt.
• Locuțiunile au valoarea morfologică a
cuvintelor cu care sunt sinonime.
Locuțiunile
reprezintă grupuri de cuvinte care prezintă un sens unitar
și se comportă gramatical ca o singură parte de vorbire
(a duce cu vorba – a păcăli).
În dicționar, locuțiunile sunt trecute în articolele
corespunzătoare cuvintelor ce le compun.

Există locuțiuni pentru toate părțile de vorbire, cu


excepția articolului:
• ƒ
locuțiuni substantivale: aducere aminte, părere de rău;
• ƒ
locuțiuni adjectivale: dus de nas, scos din fire;
• ƒ
locuțiuni verbale: a-i părea rău, a duce cu zăhărelul;
• ƒ
locuțiuni adverbiale: din când în când, din loc în loc.
Ex.1
• Alcătuiește enunțuri cu următoarele
locuțiuni: a-și băga mințile în cap, cine știe
cine, cu capul în nori, deschizător de
drumuri, învățare de minte, verzi și uscate.
Ex. 2
• Construiește un enunț în care grupul de
cuvinte a se linge pe bot să fie folosit ca
locuțiune.
Ex. 3. Indică, pentru fiecare locuțiune,
câte un sinonim:
a. a lua în bătaie de joc
b. a o rupe la fugă
c. a-și da seama
d. a se lăsa păgubaș
e. a scoate peri albi
f. nebăgare de seamă
g. punere la cale
h. (om) cu scaun la cap
i. (copil) luat de suflet
Ex. 4. Găsește răspunsurile corecte:

a. Seria următoare: a-și bate joc, fel de fel, în doi peri, dare de
seamă conține:
îmbinări libere de cuvinte locuțiuni cuvinte compuse

b. În seria următoare: fărădelege, zgârie-nori, albastru-deschis


există:
îmbinări libere de cuvinte locuțiuni cuvinte compuse

c. Următoarea serie: joc în doi, nori fumurii, magazin deschis


conține:
îmbinări libere de cuvinte locuțiuni cuvinte compuse
Termenii științifici

„Astăzi isprăvesc trigonometria, mâine până


la prânz învăț din algebră combinațiile,
binomul lui Newton și triunghiul lui Pascal.
După-masă sfârșesc algebra.“

„Romanul adolescentului miop”, M. Eliade


Termenii științifici
• Termenii științifici sunt cuvinte folosite în
diferite domenii științifice: în arheologie
(sit), biologie (citoplasmă), fizică
(densimetru), lingvistică (substantiv),
matematică (ecuație), medicină (incizie)
etc.
Termenii științifici
• Termenii științifici sunt cuvintele folosite în diferite
domenii ale științei (lingvistică, biologie, fizică,
chimie, matematică etc.), de exemplu: verb, pețiol,
electron, fotosinteză, congruent etc.

• Termenii științifici sunt utilizați cu sens propriu.


Majoritatea termenilor științifici sunt
monosemantici și nu permit sinonime, deoarece
fiecare prezintă o definiție proprie.

• Termenii științifici sunt adesea însoțiți de tabele,


diagrame și fotografii, pentru a înlesni înțelegerea.
Termenii științifici - Aplicații
1. Citește, cu atenție, enunțurile următoare, apoi rezolvă, în scris, cerințele de
mai jos:
A. Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă
observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca
rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru.

B. O dreaptă care intersectează două drepte paralele în două puncte distincte


se numește secantă.

C. Sintaxa este partea gramaticii care studiază modul combinării cuvintelor în


propoziții și modul combinării propozițiilor într-o frază.

a. Numește domeniile științei în care se încadrează fiecare din enunțurile date.


b. Selectează, din enunțurile date, cuvintele specifice fiecărui domeniu științific
descoperit.
c. Precizează tipul de sens cu care sunt folosiți termenii selectați la punctul b.
(propriu de bază, secundar sau figurat).
Limba scrisă
Limba scrisă este aspectul cel mai îngrijit al
limbii, corect din punctul de vedere al regulilor
descrise de lingviști. Vocabularul (lexicul) folosit
este unul nuanțat, adaptat diverselor situații de
comunicare:
• ƒtermeni specifici unor domenii precum
administrativ, economic, juridic, academic,
politic;
• tƒermeni monosemantici științifici sau tehnici;
• ƒtermeni polisemantici, folosindu-se în special
sensul figurat al cuvintelor, în textele literare.
Limba vorbită
• Limba vorbită este mai puțin controlată,
dar mai expresivă. Trăsăturile sale
caracteristice se observă în conversațiile
obișnuite, de zi cu zi:
• ƒ
termeni utilizați cu sens propriu;
• ƒ
prezența termenilor populari sau a celor
specifici anumitor regiuni;
• ƒ
prezența termenilor specifici vieții citadine.
Limbaj popular.
Variație regională a limbii
• Limbajul popular este limbajul vorbit cotidian în zonele
rurale. De exemplu: coșcogeamite – „foarte mare“, a
• umbla lela – „a umbla fără rost“. În sens larg, limbajul
popular se referă și la limbajul urban nonstandard.
Limbajul popular se realizează prin variante regionale.

• Variația regională se realizează prin pronunți regionale


(șinși – „cinci“), prin forme gramaticale (o făcut – „a
făcut“, ei mersese – „ei merseseră“), construcții
sintactice (ei s-a dus – „ei s-au dus“), prin cuvinte
specifice unei anumite zone: laibăr (vestă) – Ardeal,
blagă (bogăție) – Banat etc.
Limbajul popular

este varianta limbii care se realizează spontan, în


contextul comunicării orale, fiind dominat de
expresivitate. Limbajul popular are o circulație extinsă și
presupune: ƒ
• prezența unor locuțiuni și expresii populare: într-ales,
părere de bine;
• ƒ
prezența diminutivelor/ augmentativelor: drăguță de
trebușoară, buzișoare;
• ƒ
enunțuri exclamative: Hi, ei! Acu-i acu, Nică!;— Măi,
Păsărilă, iacătă-oi, ia!;
• ƒ
utilizarea unor termeni polisemantici.
Limbajul regional
• Limbajul regional are o arie restrânsă de circulație,
implicând cuvinte specifice unei anumite regiuni a unei
țări, al căror sens nu este cunoscut de către toți
vorbitorii limbii.
• Ex: ciușcă-ardei iute, ai-usturoi, lubeniță-pepene,
hulub, golumb-porumbel.
• ƒ
Specifică unei anumite regiuni poate fi și pronunțarea
unor cuvinte: mănâncă-mâncă (Ardeal); picior-
chișior (Moldova); frunte-frunce (Banat); pe -pă
(Muntenia).
• ƒ
În operele literare, acest limbaj redă culoarea specifică
regiunii despre care se scrie ori caracterizează în mod
indirect (prin limbaj) personajele.
Aplicații
• Stabiliți sensul următoarelor cuvinte din
diferite regiuni ale țării: barabulă, hulub,
lele, lubeniță, oleacă, păpăradă, a sudui.

• Caută în dicționar sensul următorilor


termeni regionali:
• scrob; chisăliță; perjă; crumpe;
gorgoaze; stacană; lepedeu; chișleag;
pălitură
2. Completează conform exemplului (gură, gură de apă, gura-leului),
folosind cuvintele piatră, floare, bine, alb, conform exemplului.

3. Asociază locuțiunile din primul rând cu sensul potrivit din cel


de-al doilea rând:
3.1. tragere de inimă; a lua pe nepusă masă; cetate de scaun; a
tăia frunză la câini; părere de rău; bătăi de cap
3.2. a surprinde; ardoare; necazuri; bucurie; regret; capitală; a
lenevi

4. Copiază locuțiunea care nu se potrivește în fiecare dintre


seriile următoare:
a. a da de veste, numai piele și os, a face rost, a da o mână de
ajutor, a prinde de veste;
b. bătător la ochi, cu capul în nori, cu ochii în patru, băgare de
seamă, pestriț la mațe;
c. a sta de veghe, venire pe lume, tragere pe sfoară, bătaie de
joc, ținere de minte;
d. zi de zi, de jur împrejur, a se da de-a dura, în grabă, cu chiu
cu vai.