�COALA NA�IONAL� DE �TIIN�E POLITICE �I ADMINISTRATIVE

SOCIOLOGIA CUNOA�TERII
Lect. dr. ELENA BECA
Cuv�nt introductiv
Cursul de Sociologia cunoa�terii are ca scop s� pun� �n eviden��, pe de o parte,
modul de interpretare al realit�ii sociale specific sociologiei �i pe de alt�
parte, s� descrie mecanismele sociale care intervin frecvent �n procesul de formare
al cuno�tin�elor.
Am considerat cunoa�terea o activitate predilect� a fiin�elor umane, ale c�rei
aspecte intervin �n cele mai diverse situa�ii de via��.
�ncerc�nd s� p�str�m savoarea sociologic� am utilizat citate din operele capitale
ale sociologilor mari: Emile Durkheim, Max Weber, Karl Marx, Karl Mannheim, Georg
Simmel, Pitirim Sorokin.
Pentru interpret�ri am utilizat fragmente consacrate ale unor comentatori sociologi
ca: Robert Merton, Robert A. Nisbet.
Am avut de asemenea nevoie, s� ne sprijim pe contribu�ii cunoscute din textele
�tiin�ifice ale profesorilor rom�ni de sociologie, Septimiu Chelcea �i Ilie
B�descu.
Am apelat atunci c�nd am considerat necesar, la contribu�iile psihologiei sociale.
Am conturat astfel pentru studen�i, perimetrul unei sfere de interes particulare a
sociologiei p�str�nd �ns� tot timpul interesul pentru spiritul general al �tiin�ei
sociologice, astfel �nc�t s� concretiz�m obiectivul stabilit ini�ial al unei
introduceri �n sociologie.
Mul�umim pe aceast� cale conducerii �colii Na�ionale de �tiin�e Politice �i
Administrative pentru �ncrederea acordat� �i a�tept�m cu tot interesul �i
responsabilitatea, colaborarea cu studen�ii acestei facult�i, men�ion�nd ca fapt
cert, caracterul profund de cunoa�tere al acestei experien�e.
Lect.dr. ELENA BECA
Aprilie 2000

Curs 1

LIBERTATEA DE INTERPRETARE �N SOCIOLOGIE

Prima lec�ie de �tiin�� social� - scrie Wright Mills - pe care o dator�m

imagina�iei sociologice este ideea c� �individul nu-�i poate �n�elege propria
experien�� �i nu-�i poate f�uri destinul dec�t dac� se situeaz� �n epoc�. El nu-�i
poate cunoa�te �ansele �n via�� dec�t �n�eleg�ndu-le �i pe cele ale tuturor
indivizilor care se afl� �n acelea�i circumstan�e cu el". Imagina�ia sociologic�
este �n accep�iunea sociologului american �forma cea mai fertil� a con�tiin�ei de
sine". �Ea este o calitate intelectual� ce pare s� dea speran�e nelimitate
procesului de comprehensiune a realit�ii umane intime �n leg�tur� cu realit�i
sociale mai largi".
�mbin�nd reflec�ia �tiin�ific� cu spiritul critic, Wright Mills comenteaz� �n
lucrarea �Imagina�ia sociologic�", modul �n care reprezentan�ii americani a dou�
mari direc�ii de interpretare sociologic�, �valorific�" travaliul �tiin�ific.
Dincolo de aspectul critic �i chiar ustur�tor al comentariului, g�sim �n lucrarea
lui W. Mills dou� exemple ale unor modalit�i de interpretare sociologic� a
realit�ii justificate p�n� la un punct. Pledoaria lui W. Mills atrage aten�ia
tocmai asupra variet�ii modurilor de interpretare sociologic� a lumii tr�ite,
influen�ate decisiv de factori majori, de natur� social� �ntre care se eviden�iaz�
institu�ionalizarea sociologiei.
Cunoa�terea societ�ii se realizeaz� at�t prin orientarea cercet�rii spre
cunoa�terea nemijlocit�, empiric� a realit�ii, c�t �i prin constituirea unor
niveluri teoretice foarte abstracte.
F�r� s� minimalizeze importan�a cercet�rii empirice a societ�ii at�t de
caracteristic� vremii noastre, W. Mills propune dep�irea acesteia prin subordonarea
ei unor scopuri ale cunoa�terii de anvergur�. �n acela�i timp, el nu accept� nici
superteoria pe care o rezum� ca pur� �asociere �i disociere a conceptelor".
�n fond, consider� W. Mills superteoria dincolo de grandelocven�a ei, con�ine idei
excelente. Anumite dispropor�ii ar putea fi evitate �n m�sura �n care s-ar putea
�ti �ce dezvoltare reclam� expunerea unei idei pentru a fi clar� �i ce importan��
pare s� aib� aceast� idee: c�te experien�e elucideaz�, c�te probleme permite s� fie
rezolvate sau m�car s� fie puse".
�n ceea ce prive�te problematica, �Sistemului social" al lui Talcott Parsons este
un exemplu de abordare a ordinei sociale. Limitele explica�iei privesc neputin�a de
a l�sa loc - �n cadrul �Sistemului" - transform�rii sociale, istoriei �ns�i pe care
o las� �n suspensie, recomand�nd cercet�ri empirice.
�Cauza fundamental� a �nf�i��rii specifice a superteoriei - scrie W. Mills - o
constituie alegerea �nc� de la �nceput a unui nivel de g�ndire at�t de general,
�nc�t adep�ii ei nu pot �n mod logic s� se sprijine pe observa�ie. �n calitatea lor
de superteoreticieni, ei nu vor putea s� coboare niciodat� de pe culmile
generalit�ilor p�n� la probleme �n contextul lor istoric �i structural".
Reflect�nd asupra acestui neajuns, sociologul conduce demersul spre o posibil�
solu�ie. �O mare lec�ie care rezult� din lacuna sistematic� ce exist� �n opera
superteoreticienilor este aceea c� orice g�nditor chibzuit trebuie s� fie �n
permanen�� con�tient de nivelurile abstrac�iei la care lucreaz�, �i astfel s� le
st�p�neasc�".
Acest fapt ar presupune cobor�rea din abstrac�iile �nalte ale superteoriei �n
concretul istoric �n care conceptele monolitice �i singulare nu pot fi practic
utilizabile.
Revenind la problema ordinei sociale care este tema major� a lucr�rii lui Parsons,
W. Mills arat� c� aceasta a fost o problem� constant� �n sociologie, fapt pentru
care ea a fost mereu redefinit�. Se �nt�mpl� astfel, dat fiind faptul c� �nu se
poate da un singur r�spuns la �ntrebarea: �Care este principiul de coeziune a
structurii sociale?" �i nu poate fi un singur r�spuns pur �i simplu, pentru c�
structurile sociale nu au toate acela�i grad �i acela�i mod de coeziune. �n
realitate, tipurile de structur� social� trebuie �n�elese �n func�ie de modurile
diferite de integrare.
O analiz� pertinent� �tiin�ific va utiliza - �n consecin�� - un mare num�r de
modele teoretice, �n str�ns� conexiune cu marele num�r de structuri sociale
concrete cercetate, fie ele trecute sau prezente.
A�a se �nt�mpl� �n opera sociologilor clasici care printr-un demers �tiin�ific
bogat �mbin� concep�iile generale despre societate cu expunerea istoric� a
faptelor.
Contrast�nd cu exemplul superteoriei, acela al empirismului abstract, reprezentat
de opera lui Paul Lazarsfeld ancoreaz� interesul �tiin�ific �n utilizarea excesiv�
a unui tipar metodologic, devenit treptat stereotip. Se ajunge astfel la o tendin��
de a confunda obiectul cercet�rii cu metodele de lucru.
Focalizate pe aspectele �publicului" studiile empiri�tilor ar trebui s� beneficieze
- dup� p�rerea lui Mills - de o formulare mai adecvat� printr-o viziune structural�
asupra societ�ii. �n lipsa acesteia ele devin par�iale �i pu�in semnificative.
Interesul analizei f�cute de W. Mills empirismului abstract, rezid� �n modul �n
care se dimensioneaz� importan�a social� a acestei maniere de a lucra sociologic.
Accentul se mut� de la scopul cunoa�terii la scopul existen�ial care anim� o
categorie social� c�reia i se ofer� o �ans� de acces la �cariere a c�ror securitate
este analog� celor tradi�ionale �n mediile universitare dar f�r� a le mai pretinde
aceea�i calificare intelectual�". �n acela�i timp tendin�a apari�iei unui aparat
administrativ de mari propor�ii impune prin iner�ia specific� birocra�iei.
�n cadrul acestor preocup�ri se manifest� un raport inversat al demersului
�tiin�ific �n care metodologia este cea care determin� alegerea problemelor de
cercetare.
�n procesul cunoa�terii, empirismul abstract reduce realit�ile sociologice la
variabile psihologice, iar �teoria social� luat� �n ansamblul ei, apare ca o
colec�ie sistematic� de concepte sau mai bine zis de variabile utile �n
interpret�ri statistice.
Informa�iile ob�inute de cercet�rile empirice descriu o varietate mare de
comportamente care nu pot fi �n�elese �n afara surprinderii structurilor sociale
istorice �i comparate.
�nv��mintele care rezult� din critica empirismului abstract, privesc nivelul de
verificare al informa�iilor despre realitate la care trebuie s� se opreasc�
cercet�torii.
Discu�ia pune �n lumin� raportul �ntre exactitate �i adev�r. Exactitatea �i
precizia nu se confund� cu adev�rul.
Dac� vom sesiza probleme reale, a�a cum le genereaz� istoria �nsu�i, problema
adev�rului �i a semnifica�iei se va clarifica de la sine: de aceste probleme
trebuie s� ne ocup�m cu toat� grija �i cu toat� precizia de care suntem capabili.
�Ce trebuie s� �n�elegem prin cerin�a ca studiile noastre s� abordeze probleme
importante sau, a�a cum, de obicei se spune, semnificative?
Noi avem �n vedere - �n primul r�nd - c� ele trebuie s� aib� o leg�tur� autentic�
cu concep�ia noastr� despre structura social� �i cu ceea ce se �nt�mpl� efectiv �n
cadrul acestuia. Prin leg�tur� autentic� am �n vedere faptul c� studiile noastre
trebuie s� intre �ntr-o conexiune logic� cu aceste concep�ii. Iar prin conexiune
logic� vreau s� ar�t c�, at�t �n faza enun��rii problemei c�t �i �n cea explicativ�
se trece liber de la expuneri generale la informa�ia cea mai de detaliu �i de la
aceast� informa�ie la expuneri generale".
Cele dou� exemple folosite de sociologul american sunt menite s� ilustreze dou�
modalit�i de ceea cel el nume�te �abdicare de la sociologia clasic�". �n condi�iile
�n care: �este �n general admis c� orice tentativ� sistematic� de a �n�elege
socialul implic� o continu� alternare �ntre receptare (empiric�) �i asimilare
(teoretic�); c� ideile �i conceptele trebuie s� c�l�uzeasc� cercetarea faptelor,
iar cercet�rile de detaliu trebuie s� contribuie la verificarea �i reformularea
ideilor", cele dou� �abdic�ri" se �nf�i�eaz� fie ca o supraelaborare a metodei, fie
ca o supraelaborare a teoriei �n lipsa unei leg�turi ferme cu problemele de fond
ale realit�ii.
Ambele tendin�e absolutizeaz� c�te un cadru care ar trebuie s� reprezinte doar o
etap� a muncii �n �tiin�a social�. Acestor forme de abdic�ri de la marea sociologie
trebuie s� li se g�seasc� solu�ii cu ajutorul imagina�iei sociologice, o form� de
luciditate �n fa�a realit�ii, manifest� un mod exemplar �n operele sociologilor
clasici.
Marile realiz�ri ale sociologiei ce constituie tradi�ia sociologic�, s-au �mbog�it
prin contribu�ia unui mare �i variat num�r de activit�i intelectuale. �n mare ele
constau �n conturarea a trei direc�ii care pot suferi deform�ri prin modul
superficial de abordare.
Wright Mills sintetizeaz� aceste trei direc�ii dup� cum urmeaz�:
Teoria istoriei: ��n m�inile lui Comte, �n cele ale lui Max, Spencer, Weber,
sociologia este o tentativ� enciclopedic� ce implic� �ntreaga via�� social� a
omului. Ea are concomitent un caracter istoric �i sistematic; istoric - pentru c�
analizeaz� trecutul ale c�ror materiale le folose�te; sistematic - pentru c� �n
curgerea istorie �ncearc� s� discearn� etapele �i regularit�ile via�ii sociale.
Teoria istoriei umane se poate u�or transforma �n transistorie".
Teoria naturii omului �i a societ�ii: ��n lucr�rile formali�tilor, cu prec�dere
Simmel �i von Wiese, sociologia opereaz� cu concep�ii care consider� c� pot servi
la clarificarea tuturor rela�iilor sociale �i la revelarea tuturor tr�s�turilor
statice �i abstracte a componentelor structurii sociale la un grad de generalitate
foarte �nalt"� Aceast� teorie �devine repede un formalism arid �i complicat".
Teoria faptelor �i problemelor sociale contemporane: �Studiile asupra fenomenelor
contemporane pot deveni destul de u�or serii de fapte ale mediului necorelate,
adesea nesemnificative. Metodele devin metodologice".
�n r�ndul s�u, sociologia are o contribu�ie esen�ial� la �mbog�irea g�ndirii
moderne prin c�teva concepte ca acelea de �alienare, anomie, ra�ionalizare �i
dezorganizarea comunit�ii".
�n studiul s�u �Sociologia ca o form� a artei", sociologul Robert A. Nisbet
analizeaz� modul �n care au fost elaborate aceste concepte considerate culmi ale
g�ndirii sociologice.
Toate aceste idei produse de sociologia clasic� �nt�lnite �n lucr�rile lui
Tocqueville, Weber, Simmel �i Durkheim apar mai degrab� ca intui�ii dec�t ca
rezultat al unor cercet�ri de tip ra�ional.
Departe de a fi diferite, at�t preocup�rile cercet�torilor c�t �i ale arti�tilor au
ca scop s� �n�eleag�, s� interpreteze realitatea �i s� comunice lumii rezultatele
lor. Cit�nd pe Sir Herbert Read, Nisbet arat� c� �natura esen�ial� a artei este
realizarea unei reprezent�ri conving�toare a totalit�ii experien�ei". Ceea ce
artistul �ncearc� s� realizeze prin form�, cercet�torul �ncearc� prin structur�.
Astfel teoria �i teatrul au o r�d�cin� greceasc� comun�. Ele �nseamn� fundamental
contemplare. Puternic impregnat� de imagina�ie, reprezentarea �tiin�ific� este o
internalizare a lumii exterioare. C� este a�a reiese din modul �n care
matematicianul Marston Morse apreciaz� c� descoperirile matematice nu au o surs�
logic�. Acestea presupun �n schimb recunoa�terea frumuse�ii unor solu�ii. Modelul
care st� la baza lor r�m�ne incon�tient ��n umbra min�ii".
Sociologia este interesat� de probleme care izvor�sc din observarea empiric� la fel
ca �i de reflec�ia asupra lor. Ca �i artistul, cercet�torul caut� �n�elegerea,
descoperirea rela�iilor semnificative din realitate. Nu este suficient s� �tii o
metod� pe dinafar�, ci s� dispui de o capacitate de implicare creatoare �n
�n�elegerea lumii �nconjur�toare.
Sociologia a avut o contribu�ie distinct� la studiul societ�ii �i culturii. Ea a
sesizat cu sensibilitate faptul c� asocierile umane con�in procese endemice de
dezorganizare sau disfunc�ii. Apoi sociologii au mai atras aten�ia asupra
�nstr�in�rii omului. �n contrast cu formele de rela�ionare de tip ra�ional,
sociologii au descris perspectiva vie�ii comunitare. De asemenea, ei au atras
aten�ia asupra proceselor de ra�ionalizare care stau la baza structurilor societ�ii
moderne.
Aceste forme ale g�ndirii sociologice au ap�rut ca forme ale reac�iei fire�ti la
realit�ile vie�ii sociale. �n operele sociologilor clasici, aceste idei nu au
rezultat doar ca urmare a unor ra�ionamente asupra comportamentului uman, ci �i din
revolta g�nditorilor contra modelului ra�ionalist asupra omului �i a societ�ii.
�n secolul al XVIII-lea, b�t�lia contra viziunii clasiciste, ra�ionaliste relev�
dou� aspecte centrale: �nstr�inarea individului de caracterul tot mai impersonal �i
dezorganizat al societ�ii �i celebrarea sa �i a comunit�ii �n contrast cu
societatea individualist� �i contractualist� a filosofilor. Lucr�rile clasice au �n
ele un important con�inut intuitiv, sunt rezultatele imagina�iei creatoare care
reu�e�te s� se deta�eze de tipare.
Prelucr�nd tot ceea ce �tiin�a a oferit �nainte este de datoria cercet�torilor s�
mearg� mai departe, adic� s� asculte de nevoile prezentului. Exigen�a aceasta cere
o gra�ie de artist �i presupune ca zidirea operei s� coincid� cu zidirea vie�ii
personale �i a acelora cu care se comunic�.
Experien�a sociologic� este �n�eleas� de Nisbet - la fel ca �i de W. Mills - ca o
�mpletire �ntre via�� �i oper�. �M�estria profesional� constituie centrul eu-lui
vostru �i sunte�i personal implica�i �n fiecare produs intelectual la care a�i
lucrat. A spune c� pute�i avea experien��, �nseamn� �ntr-un fel, c� trecutul vostru
intervine �n prezentul vostru �i �l afecteaz� �i c� el determin� capacitatea
voastr� de a acumula experien�� viitoare".
�n felul acesta, imagina�ia sociologic� devine un mod de implicare, capabil s�
r�spund� la obiectul sociologiei. Sociologia �urm�re�te s� ne ajute s� �n�elegem
biografia �i istoria, ca �i raporturile acestora �n cadrul unor variate structuri
sociale".

Bibliografie
Mills, Wright - Imagina�ia sociologic�, Ed. Politic�, Bucure�ti, 1975.
Nisbet, Robert A.- Sociology as an idea System �n The sociological perspective,
Little Brown Co, Boston, 1968, pp.616-628.

�ntreb�ri

1. Ce se �n�elege prin imagina�ia sociologic� �n concep�ia lui Wright Mills?

2. Ce �n�elege R. Nisbet prin sociologie ca form� de art�?
3. Care sunt cele trei direc�ii mari �n care se grupeaz� realiz�rile clasice ale
sociologiei?
4. Cum se particularizeaz� punctul de vedere sociologic �n �ntreprinderea vie�ii �i
a lumii?

Curs 2

REPREZENT�RILE SOCIALE

Reprezent�rile sociale sunt o manier� de a g�ndi �i de a interpreta realitatea

cotidian�. Ele sunt substan�a sim�ului comun social elaborat� �i �mp�rt�it� de
oameni. Reprezent�rile sociale sunt o form� particular� de g�ndire simbolic�. �n
psihologie, prin reprezentare se nume�te o activitate simbolic� ce vizeaz� s� fac�
prezent un obiect absent. Este o treapt� intermediar� �ntre percep�ie �i concept.
Emile Durkheim este cel care a dat no�iunii un statut sociologic. (1898)
Reprezent�rile colective sunt considerate un subiect de studiu autonom. Ele nu sunt
reductibile la reprezent�rile individuale. Dimpotriv�, ele reprezint� momentul �n
care se afirm� primatul socialului asupra individualului. Universul reprezent�rilor
sociale este rezultatul elabor�rii comune pe care o f�ure�te societatea c�nd caut�
s� interpreteze mediul fizic �i s� dea sens organiz�rii sale. Pentru Durkheim �ns�,
reprezent�rile colective sunt o categorie foarte general�, �nglob�nd de o manier�
nediferen�iat� orice form� de g�ndire social�.
Lucrarea sa Formele elementare ale vie�ii religioase ap�rut� �n 1912, ultima mare
contribu�ie a sociologului este considerat� lucrarea cea mai profund� �i mai
original� a lui Durkheim, constituind o �mbinare de trei tipuri de studii:
1) descrierea totemismului din triburile australiene;
2) o teorie a esen�ei religiei;
3) o interpretare sociologic� a formelor de g�ndire uman�, adic� o sociologie a
cunoa�terii.
�n Concluziile la Formele elementare ale vie�ii religioase, Durkheim face o
discu�ie a raporturilor �ntre religie �i g�ndirea �tiin�ific�. �n principiu,
religia - scrie el - are ca scop de a �ntre�ine �i consolida sentimentele
colective.
Religiile sunt sisteme complexe care cuprind pe l�ng� cult - care este un sistem de
practici - �i un sistem de g�ndire. �ntre �tiin�� �i credin�a pe care se
construie�te religia, nu exist� un raport ireconciliabil cum s-ar putea crede.
Dimpotriv�, spune sociologul ��n ambele cazuri se pune problema stabilirii
leg�turilor dintre lucruri, a rela�iilor lor interne, a clas�rii, a
sistematiz�rii".
Ba mai mult se �ntreab�: �Cum ar putea oare �tiin�a nega o realitate? �n m�sura �n
care religia este ac�iune, un mijloc de a-i face pe oameni s� tr�iasc�, �tiin�a nu
ar putea s� o �nlocuiasc� c�ci dac� ea exprim� via�a, nu o �i creaz�; ea poate
�ncerca s� explice credin�a, dar atunci o presupune".
�i iat� cum se ajunge la reprezent�rile colective ca la un element ce �ine de
nevoile vie�ii curente atunci c�nd nici credin�a �i nici �tiin�a nu ar fi
suficiente.
�Oamenii nu ar oficia �ns� ceremonii ale c�ror ra�iuni le-ar r�m�ne nel�murite �i
nici nu ar accepta o credin�� pe care nu ar �n�elege-o de fel. Pentru a r�sp�ndi
sau pur �i simplu pentru a o men�ine, ea trebuie justificat�, adic� teoretizat� Dar
oric�t de importante ar fi �mprumuturile din �tiin�ele deja constituite, ele nu
sunt �i suficiente; credin�a este �n primul r�nd elan de a ac�iona, iar �tiin�a
oric�t de deoparte ar �nainta, r�m�ne totdeauna la distan�a de ac�iune. �tiin�a
este fragmentar�, incomplet�, ea progreseaz� lent �i nu este niciodat� �ncheiat�;
or via�a nu poate a�tepta�
Prin urmare, teoriile destinate a �ntre�ine via�a, ac�iunea, sf�r�esc prin a o lua
�naintea �tiin�ei, complet�nd-o prematur. Ele nu sunt posibile dec�t dac�
exigen�ele practicii �i necesit�ile vitale, a�a cum le intuim f�r� a le sesiza
deslu�it propulseaz� g�ndirea dincolo de afirma�iile formulate de �tiin��intui�iile
obscure ale senza�iei �i sentimentului �in adesea loc de ra�iuni logice".
La acest moment Durkheim abordeaz� frontal rolul societ�ii �n geneza g�ndirii
conceptuale. Aceasta este produsul colectivit�ii. Un sistem de concepte fixat �n
limbaj este ceva ce oamenii de�in �n comun �i pot s� comunice. Conceptul este ceva
impersonal, este stabil fa�� de percep�ii sau reprezent�rile individuale care sunt
fluide �i schimb�toare �n timp.
�No�iunile - spune Durkheim - corespunz�toare diverselor elemente ale limbii sunt
deci reprezent�ri colective".
�i iat� �n ce sens lucrurile sunt astfel: �Nu exist� cuvinte, chiar �i printre cele
pe care le folosim �n mod obi�nuit, a c�ror accep�ie s� nu dep�easc� cu mai mult
sau mai pu�in limitele experien�ei noastre personale. Un termen exprim� nu de
pu�ine ori lucruri pe care nu le-am perceput niciodat�, experien�e pe care nu le-am
f�cut sau la care nu am fost niciodat� martori. Chiar �i atunci c�nd cunoa�tem
unele dintre obiectele la care se refer�, ele nu ilustreaz� dec�t �n calitate de
exemple particulare, care, prin ele �nsele, nu ar fi niciodat� suficiente pentru a
o constitui. Cuv�ntul condenseaz� prin urmare o �ntreag� �tiin�� la care nu am
colaborat, o �tiin�� mai mult dec�t individual�". Reprezent�rile colective
�corespund manierei �n care societatea�g�nde�te lucr�rile propriei experien�e".
Reprezent�rile colective adaug� experien�ei noastre personale toat� �n�elepciunea
�i �tiin�a acumulate de colectivitate de-a lungul secolelor". A g�ndi astfel,
�nseamn� �n bun� m�sur� a g�ndi impersonal. �Impersonalitatea �i stabilitatea sunt
dou� caracteristici ale adev�rului."
Rolul reprezent�rilor colective este acela de a-i ajuta pe oameni s� se �n�eleag�
�ntre ei. �Ele au �n sine un soi de for��, de ascendent moral; �n virtutea c�ruia
se impun spiritele individuale". �O reprezentare colectiv� este �n mod necesar
supus� �i unui control repetat la infinit: cei care ader� la ea o verific� prin
propria experien��".
Prin reprezent�rile colective se ob�ine nu doar selectarea unor caracteristici
comune unui anumit num�r de obiecte, ci se realizeaz� mai mult �i anume variabilul
se subsumeaz� permanentului, iar individual socialului. De aici, suprema�ia
societ�ii �n g�ndirea comun�.
La 50 de ani dup� prezentare ideilor lui Durkheim, conceptul de reprezent�ri
colective avea s� devin� obiectul de studiu predilect al psihologiei sociale
europene.
Serge Moscovici a reformulat conceptul de reprezentare colectiv�, propun�nd pe
l�ng� un concept aproape nou �i un instrument de cercetare al modului �n care se
organizeaz� raporturile simbolice �n societ�ile moderne.
Reprezent�rile sociale desemneaz� un raport evaluator, o gril� de lectur� a
realit�ii, o interpretare proprie grupurilor dat� acestei realit�i. Ele nu sunt
nici elemente de g�ndire obiectiv� nici reflectarea afectiv� a realit�ii, ci o
refacere a mediului prin prisma concep�iei de via�� a indivizilor. O reprezentare
social� presupune prezen�a de spirit, starea de con�tiin�� a unui grup.
Reprezent�rile sociale contribuie la procesul de formare a conduitelor, �i de
orientare a comunica�iilor sociale. Av�ntul f�r� precedent al studierii
reprezent�rilor sociale este legat de interesul viu manifestat pentru imaginarul
social. Reprezent�rile sunt elemente care leag� realitatea social� a actorilor cu
modul lor de a o concepe , fapt ce las� loc de manifestare a afectivit�ii acestora.
Sensul includerii unei astfel de teme �n sociologia cunoa�terii st� �n eviden�ierea
rolului cunoa�terii comune �n atenuarea fricii pe care omul o are �n fa�a puterilor
realit�ii pe care nu le poate subsuma cu totul �n nici o �mprejurare.
�n aceste condi�ii, cunoa�terea care rezult� din prelucrarea de informa�ii,
genereaz� c�teva situa�ii care ar putea s� descump�neasc�. Iat� descrierea lor
f�cut� de Serge Moscovici:
- �Oamenii nu v�d totdeauna ce se afl� �n fa�a lor. Aceast� invizibilitate nu se
datoreaz� lipsei de informa�ie, ci unor sisteme de clasificare preexistente care
exclud aceste elemente de realitate.
- Pe de alt� parte, o alt� categorie de cuno�tin�e pe care le-am considerat certe,
se dovedesc a fi simple iluzii. Acest lucru se poate �nt�mpla pentru c� �n general,
cunoa�terea se mi�c� de la aparen�� la realitate prin intermediul unor no�iuni sau
imagini la care nu avem acces direct, de exemplu la Univers.
- Reac�iile noastre fa�� de evenimente, r�spunsurile la stimuli pe care �i
percepem sunt legate de o defini�ie comun� tuturor membrilor comunit�ii de acare
apar�inem.
Prin urmare - concluzioneaz� S. Moscovici - noi ne afl�m �n raport cu realitatea
�mbibat� de cuvinte de elemente de g�ndire care fac parte din mediul �nconjur�tor.
El introduce conceptul "g�ndire ca ambient".
Din acest punct de vedere, reprezent�rile sociale preiau dou� caracteristici ale
oric�rui mediu; pe de alt� parte o anumit� autonomie, pe de alta un caracter
constr�ng�tor.
Reprezent�rile sociale au �n primul r�nd un rol de conven�ionalizare a realului.
Transform� lucrurile din realitate �n categorii f�c�nd ca fiecare dintre ele s�
capete o identitate �s� �tim ce trece drept ce". Nici o minte nu este liber� de
efectele de cultur�! Kurt Lewin o exprim� f�r� echivoc: �Realitatea pentru individ
este �n mare m�sur� determinat� de ceea ce este social acceptat drept realitate".
Reprezent�rile sociale sunt prescriptive, adic� se impun irezistibil chiar de c�nd
ne na�tem �i lu�m cuno�tin�� cu lumea. Aceast� caracteristic� este exact ceea ce
spunea �i Durkheim. Reprezent�rile sociale sunt produsul unei secven�e �ntregi de
elabor�ri �i de schimb�ri care apar �n cursul timpului fiind rezultatul prelucr�rii
unor genera�ii succesive.
Scopul reprezent�rilor sociale definit de S. Moscovici este de a face ceva
nefamiliar sau chiar nefamiliaritatea �ns�i familiar. Ceea ce reprezint� ele sunt
spa�ii consensuale �n care oamenii vor s� se simt� asigura�i �mpotriva riscurilor
sau conflictelor.
Nefamiliarul este ceva care tulbur�, intrig�, alarmeaz�, amenin��. Prin actul
reprezent�rii se face transferul lucrului nelini�titor �ntr-un spa�iu de siguran��,
din exterior �n interior, din dep�rtare �n apropiere, dintr-o zon� necunoscut� �n
ceva cunoscut, o categorie deja definit�.
G�ndirea social� datoreaz� mult conven�iilor �i memoriei sociale, mai mult dec�t
percep�iei �ns�i.
De aceea g�ndirea social� las� s� prevaleze verdictul asupra judec�ii. Oamenii par
a fi �nclina�i s�-�i justifice prin ra�ionamente prejudec�ile mai degrab� dec�t s�
evalueze corect. A cerceta o reprezentare - �i acesta este un principiu metodologic
- �nseamn� a c�uta nefamiliarul care a motivat-o.
Re�ine�i deosebirea pe care Durkheim o face �ntre religie �i �tiin��. El aprecia c�
�n timp ce religia �l ajut� pe om s� tr�iasc�, �tiin�a nu se preocup� direct de
lucrul acesta. Reprezent�rile se afl� �ntre acestea dou�.
Serge Moscovici subliniaz� �n acest sens c� spre deosebire de reprezent�rile
sociale cele �tiin�ifice au ca scop de a face din familiar ceva nefamiliar. �tiin�a
demonetizeaz� percep�iile curente �i pune �n locul lor concepte care nu pot fi
atinse de sim�ul comun.
Cele dou� procese care genereaz� reprezent�rile sociale sunt ancorarea �i
obiectificarea.
Ancorarea este tocmai procesul de a transfera ceva str�in �i perturb�tor �n
sistemul nostru de categorii �i a compara acest element cu o paradigm� pe care o
consider�m potrivit�. A ancora �nseamn� a clasifica sau a numi ceva str�in. Abia
numit lucrul poate fi comunicat, afirmat. �n ancorare func�ioneaz� principiul de
care am vorbit - acela al g�ndirii sociale �n care verdictul are prioritate asupra
judec�ii. Prototipul este chintesen�a unei astfel de priorit�i.
Prin urmare, ancorarea presupune clasificare �i numire a unui obiect necunoscut din
realitate care �l transform� pe acesta �n ceva familiar, comunicabil cu sens pentru
un grup de indivizi.
Obiectificare satureaz� ideea de nefamiliaritate cu realitate, o transform� chiar
�n realitatea �ns�i. Fiecare reprezentare realizeaz� p�n� la un punct o alt�
realitate - un nivel diferit al realit�ii. A obiectifica �nseamn� a umple un
concept de imagine, de substan�� vie. Exemplul lui Moscovici este a-l compara pe
Dumnezeu cu un p�rinte. Societatea are imagini din acestea bune s� concretizeze.
Prin maxime de exemplu, se d� �n�eles unor situa�ii: Nu iese fum, f�r� foc. Unde
nu-i cap , vai de picioare, etc.
Aici intervine foarte pregnant rolul imaginarului �n g�ndirea social� curent�.
Realitatea se construie�te astfel mereu pe baza imaginarului care intr� �n
structura obiectelor �i care este un aspect al adapt�rii organismului la mediu.
Ne apropiem de exemplu, de cineva pentru c� ad�ug�m o cantitate de atractivitate
persoanei respective �i cu greu accept�m c� ea nu este a�a cum ne-o �nchipuim.
Suferim pentru asta.
Reprezent�rile sociale transform� deci, nefamiliarul �n familiar, deci depinde de
memorie. Densitatea memoriei le fere�te de anumite modific�ri neadaptate lor le
ofer� �n acela�i timp �i o cantitate de independen�� fa�� de evenimentele prezente.
Ancorarea �i obiectificarea sunt c�i de a trata memoria. Prima o �ine �n mi�care -
introduce �i extrage obiecte pe care le clasific�, le eticheteaz�. Obiectificarea
extrage obiecte din memorie �i le reproduce �n lumea exterioar� �i transform� ceea
ce era de cunoscut �n ceva cunoscut.

Bibliografie

Durkheim Emile - Formele elementare ale vie�ii religioase, Ed. Polirom, Ia�i,
1995.
Reprezent�rile sociale coordonator Adrian Neculau, Ed. �tiin�� �i tehnic� S.A.,
Bucure�ti, 1995.

�ntreb�ri

Da�i exemple de reprezent�ri sociale care s� se refere la:

a) practici �i situa�ii sociale;
b) fenomene naturale �i obiecte fizice;
c) crea�ii umane.
Ce sens d� Serge Moscovici conceptului de g�ndire ca ambient? Care sunt
caracteristicile reprezent�rilor sociale ce decurg din acest concept?
Care este scopul reprezent�rilor sociale �n concep�ia lui Serge Moscovici?
Care sunt cele dou� procese care genereaz� reprezent�rile sociale �i ce con�inut au
acestea?

Curs 3

MEMORIA SOCIAL�

�n opera sa sociologic� Maurice Halbwachs (1877-1945) afirm� de o manier� original�

interesul s�u pentru studierea vie�ii cotidiene. Sprijinindu-�i concluziile pe date
statistice, el se orienteaz� spre sociologia necesit�ilor �i metodologia social�.
Urm�nd calea deschis� de g�ndirea lui Emile Durkheim, Maurice Halbwachs �ntreprinde
cercet�ri asupra memoriei colective care se dovedesc a fi o contribu�ie esen�ial�
la �n�elegerea vie�ii grupurilor. �n concep�ia sa, memoria constituie �cunoa�terea
actual� a trecutului" ea nefiind o �conservare a imaginilor", ci o �reconstruc�ie a
imaginilor din trecut". Legat� de limbaj, memoria este o func�ie a g�ndirii
colective. Memoria individual� are nevoie de repere sociale, evocarea propriului
trecut neput�ndu-se lipsi de evocarea unor circumstan�e sociale: evenimente din
via�a familial�, momente din via�a �colar�, participarea �n diverse grupuri sau
organiza�ii.
Memoria colectiv� este un flux continuu sus�inut de g�ndirea grupurilor care nu
con�ine nimic artificial, �n opozi�ie cu istoria care este marcat� de hiatusuri ce
�in de �periodizare".
�n lucrarea �Jocul cu trecutul, istoria �ntre adev�r �i fic�iune", profesorul
Lucian Boia ilustreaz� modul �n care se contrapun istoria �i fluxul con�tiin�ei
colective.
Pornind de la un fapt ce poart� un nume universal celebru: C�derea Imperiului Roman
(476), istoricul se �ntreab� cum au resim�it contemporanii evenimentele survenite
�n urma n�v�lirii lui Odoacru, regele herurilor care l-a izgonit de pe tron pe
Romulus Augustulus, ultimul �mp�rat roman al Apusului.
��Contemporanii nu par s� fi observat ceva. Cum s�-�i imagineze de altfel c� �i-au
�ncheiat ziua �n Antichitate �i s-au trezit a doua zi �n Evul Mediu? Nu au sesizat
�ns� nici faptul mai prozaic al dispari�iei imperiului.
Oamenii de la 476 aveau motivele lor s� nu vad� nimic ie�it din comun. Herulii lui
Odoacru nu erau o prezen�� insolit�. De c�teva genera�ii frontierele �ncetaser� de
a mai fi impermeabile �i valuri de �barbari" se rev�rsau f�r� �ncetare �n lumea
contemporan�. Provinciile erau deja pierdute. Imperiul se divizase la 395. Acum,
Odoacru trimitea �nsemnele imperiale la Constantinopol, recunosc�nd autoritatea
unui singur �mp�rat. Ceea ce mai t�rziu s-a considerat a fi o pr�bu�ire a putut
p�rea �n epoc� drept reunificare. Imperiul devenea iar�i unul. De altfel,
principalele institu�ii romane au supravie�uit fatidicului an. Netulbura�i, vreme
de �nc� trei sferturi de veac, consulii au continuat s� se succead� la Roma,
�ntocmai ca sub imperiu sau, mai �nainte, �n timpul republicii; senatul, de
asemenea, s-a men�inut. Spre mijlocul secolului urm�tor, �mp�ratul de la
Constantinopol, Iustinian, �i-a extins autoritatea efectiv� asupra unei bune p�r�i
din Imperiul de Apus, chiar dac� nu pentru mult� vreme. De altfel, ceea ce erudi�ii
au numit mai t�rziu Imperiul Bizantin s- a numit, de fapt �i de drept, p�n� la
sf�r�it, p�n� la c�derea Constantinopolului sub turci, Imperiul Roman. �n Apus,
Carol cel Mare la anul 800 �i Otto cel Mare �n 962 au reconstituit acela�i imperiu.
Oficial, �Sf�ntul Imperiu Roman" a durat p�n� �n anul 1806, c�nd Napoleon, pe cale
de a ata�a Europa propriului s�u proiect imperial, a pus cap�t fic�iunii,
determin�ndu-l pe �mp�ratul �roman" s�-�i spun�, mai modest, �mp�rat al Austriei,
ceea ce �i era �n realitate. Se explic� astfel de ce �c�derea Imperiului Roman" a
fost descoperit� mult mai t�rziu".
Pentru Maurice Halbwachs, amintirile sunt legate de cadrele sociale �i evocarea lor
are loc tot �n condi�ii de interac�iune social�. Grupurile sunt depozitarii
evenimentelor trecute care le sprijin� �n confruntarea cu prezentul, le justific�
ac�iunile, le �ntre�in soliditatea. Ceea ce nu sluje�te vie�ii curente a grupurilor
cade �n desuetudine, este uitat. Amintirile au un puternic caracter normativ:
pentru grup, amintirile au rolul de exemplu, de �nv��tur�.
�n Topografia legendar� a Evangheliilor �n P�m�ntul Sf�nt (1941), dup� o anchet� �n
Palestina, sociologul francez arat� c� localizarea geografic� a episoadelor vie�ii
lui Isus a variat �n func�ie de genera�iile de cre�tini. Credin�ele europene au
contribuit la o continu� reconstruc�ie social� a imaginii itinerarului lui Isus.
Halbwachs formuleaz� trei legi care guverneaz� memoria grupurilor: legea
concentr�rii (tendin�a de localizare �n acela�i loc a mai multor evenimente f�r�
leg�tur� �ntre ele); legea diviz�rii (fragmentarea unei amintiri �n mai multe
elemente, fiecare element fiind diferit localizat; legea dualit�ii (acceptarea
plas�rii �n dou� localit�i a unuia �i acela�i eveniment trecut).
Analiz�nd pe baza acestor legi memoria colectiv� a rom�nilor ilustrat� de legenda-
mit despre Negru Vod�, profesorul Septimiu Chelcea aminte�te c� �palatul lui Negru
Vod� din apropierea comunei Cet�eni (jude�ul Arge�) este localizat at�t la Cet�eni
c�t �i la Stoene�ti - dup� legea dualit�ii. Apoi ilustreaz� legea fragment�rii:
�lupta lui Negru Vod� cu tatarii are mai multe episoade diferit localizate: �n
satul T�t�rani, unde rom�nii �i bu�esc lupt�ndu-se cu ei la chept pe D�mbovi�a - la
S�ritoarea lui Negru Vod�".
�n cele trei legi formulate de sociologul francez, profesorul S. Chelcea adaug� o a
patra lege pe care o nume�te legea similitudinii ac�iunilor care presupune
atribuirea aceluia�i mod de ac�iune original mai multor personaje din epoci
istorice �ndep�rtate. Ilustrarea acestei legi se face �n acela�i context al
analizei legendei lui Negru Vod�. ��i Negru Vod� �i Vlad �epe� �i Avram Iancu - �n
amintirea grupurilor - se slujesc de acela�i vicle�ug �mpotriva du�manilor:
potcovesc caii �de-a-nd�ratelea" cu col�ii potcoavelor �nainte.
Memoria se structureaz� �n func�ie de interesele prezente ale grupurilor. �n
studiul Memoria social� - organizarea �i reorganizarea ei, profesorul Septimiu
Chelcea citeaz� studiul psihologilor I.P. Vasilescu �i Irina Holdevici privind
distorsiunile mnezice ale evenimentelor din decembrie 1989. Ace�tia au putut s�
constate c� dup� o s�pt�m�n� de la noaptea 21-22 decembrie 1989, 28 de persoane
care participaser� la evenimente, re�inuser� c� atunci s-au strigat c�teva
expresii, printre care �i �Jos Ceau�escu", �Ceau�escu pic�".
Dup� zece luni de la acelea�i evenimente, adic� �n octombrie 1990, cei doi
psihologi relu�nd dialogul cu acelea�i persoane, au aflat c� ceea ce se strigase la
revolu�ie fusese pe l�ng� �Jos Ceau�escu" �i �Jos comunismul".
Autorul articolului Memoria social� consider� c� acest fapt dovede�te o
reorganizare a amintirilor �n sensul interesului social al momentului (1990) �i
explic� acest fapt cu ajutorul teoriei englezului Frederick Bartlett conform c�reia
�cultura contribuie la fixare semnifica�iilor evenimentelor gener�nd o anume
organizare a informa�iilor mnezice �n jurul unui element semnificativ".
Memoria social� constituie un model pentru prezent �i �n acela�i timp �i un model
al prezentului. Ca model pentru prezent, memoria social� ofer� orientarea cognitiv�
�i suport afectiv pentru realizarea scopurilor. Ca model al societ�ii, memoria este
un instrument sau o hart� pentru ac�iune. Maurice Halbwachs consider� c�
�amintirile se adapteaz� la ansamblul percep�iilor noastre actuale" memoria fiind
mereu o sintez� �ntre mai multe direc�ii care fac s� se intersecteze trecutul �i
prezentul.
Memoria colectiv� st� la baza constituirii identit�ii grupurilor. Amintirile
colective exemplare, ca �i h�r�ile cognitive ale spa�iilor de via�� a
colectivit�ilor constituie elementele esen�iale ale producerii �i men�inerii
sentimentelor identitare ale unor comunit�i.
Importan�a construc�iilor mentale legate de teritoriul na�ional este sugerat� de
ideea c� ��i amintirile se �nva��". Expresia �nu uita c� e�ti rom�n" cheam�
sentimentul identit�ii, generat at�t din experien�a personal� c�t �i din
�amintirile �nv�ate".
Preocuparea cercet�torilor rom�ni de a studia h�r�ile mintale ale teritoriului
na�ional la studen�ii rom�ni, au dezv�luit aspecte privind modul �n care anumite
prejudec�i, reprezent�ri stereotipe sunt �nv�ate de indivizi sub forma �amintirilor
identitare" care nu coincid cu realitatea ce ar putea fi relevat� de experien��.
Studiul experimental a avut ca scop evaluarea identit�ii na�ionale subiective a
rom�nilor. Pentru aceasta s-a recurs la analiza h�r�ilor mintale ale Rom�niei �n
cadrul Europei. Realizat �n 1997 pe un lot de 303 studen�i din trei institute de
�nv��m�nt superior din Bucure�ti, studiul a constat �n reprezentarea pe o hart� cu
conturul Europei a teritoriului Rom�niei �n grani�ele ei actuale. Nu s-a urm�rit
corectitudinea cu care era desenat conturul Rom�niei, ci doar m�rimea �i plasarea
ei pe hart�.
Pentru prelucrarea datelor s-a folosit un �ablon pe care era reprezentat� Rom�nia
�n grani�ele ei actuale pe o hart� a Europei care avea marcate meridianele �i
paralelele.
Concluziile au fost urm�toarele: exist� o tendin�� semnificativ� statistic din
partea subiec�ilor de a desena harta Rom�niei mai mic� dec�t este �n realitate
(peste 55 %). Num�rul persoanelor care o deseneaz� mai mic� este aproape dublu
dec�t al acelora care o deseneaz� mai mare �i de aproape trei ori mai mare dec�t
num�rul celor care o deseneaz� corect. La stabilirea orient�rii desenului fa�� de
harta geografic� real� s-a avut �n vedere tendin�a subiec�ilor de a plasa desenul
mai spre Nord sau mai spre Sud. O treime din subiec�i au conturat harta Rom�niei pe
teritoriul s�u actual, iar 19 % dintre subiec�i o plaseaz� mai spre Sud. S-au mai
constatat c� majoritatea celor care plaseaz� Rom�nia mai spre Est o reprezint� mai
mic� (63 %), iar cei care o plaseaz� mai spre Vest o deseneaz� mai mare (73,9 %),
dar cei care o plaseaz� spre Vest sunt mai pu�in numero�i fa�� de ceilal�i.
Desenul care reprezint� Rom�nia mai mic� �i a�ezat� mai spre Sud, sugereaz�
cercet�torilor c� studen�ii sufer� de o identitate negativ� a rom�nilor - ceva
�nv�at care nu concord� cu datele obiective ale pozi�iei �i statutului Rom�niei �n
Europa.
Societatea face eforturi de �corectare" permanent� a memoriei colective intervenind
activ �n reconstruirea ei permanent�. Acest lucru are loc prin �reactualiz�ri" ale
istoriei care valorific� evenimentele trecutului prin prisma nevoilor prezente. O
alt� form� de influen�� mai subtil� asupra memoriei este folosirea denumirilor
locurilor care reamintesc de personalit�i sau evenimente cu rezonan�� pentru
prezent.
�n fiecare societate se organizeaz� �sisteme de memorare" (S. Chelcea) care se
constituie �n muzee ce selec�ioneaz� din trecutul s�u elemente pentru sus�inerea
prezentului. ��nchisorile politice devin muzee: Muzeul de la �nchisoarea Sighetul
Marma�iei cinste�te memoria lupt�torilor anticomuni�ti la fel cum Muzeul de la
�nchisoarea Doftana cinstea memoria lupt�torilor comuni�ti". (S. Chelcea)
Ceremoniile comemorative sunt de asemenea privilegiul de organizare a memoriei
colective.
Locurile, timpul �i obiceiurile au ca func�ie organizarea �i reorganizarea memoriei
sociale.

Bibliografie

Chelcea Septimiu - Personalitate �i societate �n tranzi�ie, �tiin�� �i tehnic�

S.A., Bucure�ti, 1994, pag. 304-320.
Chelcea Septimiu - Memoria social� - organizarea �i reorganizarea ei �n:
Psihologie social�. Aspecte contemporane. Coordonator Adrian Neculau, Ed. Polirom,
Ia�i, 1996, pag. 109-122.
Halbwchs Maurice - Les cadres sociaux de la memoire, Paris, Felix Alcau,
1925.
Memorie social� �i identitate na�ional� - Coordonator Septimiu Chelcea, INI,
Bucure�ti, 1998.

�ntreb�ri

1. Care este deosebirea �ntre memoria colectiv� �i istorie �n concep�ia lui Maurice
Halbwachs?
2. �n ce fel este condi�ionat� memoria individual� de cadrele sociale?
3. Care sunt cele trei legi ale memoriei sociale formulate de Maurice Halbwachs?
4. Care este con�inutul celei de a patra legi a memoriei sociale formulate de
sociologul Septimiu Chelcea?
5. �n ce fel se organizeaz� memoria social� sub influen�a intereselor diverselor
grupuri?
6. Care sunt elementele vie�ii sociale care contribuie la organizarea �i
reorganizarea memoriei sociale?
7. Da�i exemple de modalit�i prin care societatea intervine �n procesul de
reorganizare a memoriei colective.

Curs 4

CONFORMISM �I CUNOA�TERE
INFLUEN�A SOCIAL� A MINORIT��ILOR
�n lucrarea sa Cele opt p�cate capitale ale omenirii, Konrad Lorenz, coment�nd
asupra receptivit�ii la �ndoctrinare face o demonstra�ie pe c�t de simpl�, pe at�t
de instructiv� asupra unei remarc� nu lipsite de unor a lui Oskar Heinroth: � Ceea
ce g�ndim e de cele mai multe ori fals, dar ceea ce �tim e adev�rat".
Consider�nd cunoa�terea ca pe un mecanism neelucidat de suprapunere a unei
regularit�i interioare a organismului viu cu o a doua regularitate ce guverneaz�
lumea exterioar�, el o descrie ca pe un proces �n doi timpi care �ia forma
presupunerii �i a confirm�rii care �i succede". Se �nt�mpl� ca unele presupuneri s�
nu reziste la confruntarea cu exemplele practice, dar ceea ce se confirm� printr-un
num�r de probe devine �tiut.
�n acest proces de confruntare cu realitatea, primul pas �l constituie considerarea
unor lucruri ca adev�rate, aceast� convingere put�nd fi asemuit� cu o credin��.
�Ipoteza c� anumite lucruri ar fi pur �i simplu adev�rate, se num�r� a�adar printre
procedeele indispensabile ale n�zuin�ei omului c�tre cunoa�tere. Totodat�
cercetarea uman� se bazeaz� pe premisa c� se sper� �n adev�rul presupunerii, �n
corectitudinea ipotezei". Acest fapt �l �ndrept�e�te p�n� la urm� s� aprecieze c�:
�Nu trebuie s�-i condamn�m pe cei care ajung s� cread� cu mai mult� t�rie" �n ceva,
dac� opinia lor este �mp�rt�it� �i de al�ii" chiar dac� este posibil ca: �Toate
aceste efecte care �nt�resc o anumit� convingere pot ap�rea din p�cate �i f�r� s�
fie �ndrept�ite".
Studiile de psihologie social� pun �n eviden�� importan�a de necontestat a
influen�ei sociale asupra cunoa�terii realit�ii fizice �i sociale.
Influen�a social� este �influen�a pe care oamenii o au fa�� de credin�ele sau
comportamentele celuilalt" (Aronson citat de Serge Moscovici).
�n experimentele sale Solomon Asch a vrut s� dovedeasc� faptul c�, fiecare om se
conformeaz� unei judec�i colective �i o accept� �n virtutea unor motive obiective.
Situa�ia experimental�, devenit� celebr� arat� c� �n anumite condi�ii, indivizii se
supun presiunii de grup, neglij�nd evident posibilit�ile de independen�� �i
rela�iile productive cu mediul. Ea a fost astfel g�ndit�, �nc�t s�-l pun� pe
individ �ntr-un conflict radical cu ceilal�i membrii ai grupului �n care a fost
plasat.
Cercet�torul propune unor subiec�i reuni�i �n grupuri, un exerci�iu de compara�ie a
lungimii �i anume, ei trebuie s� disting� dintre trei linii de lungimi diferite, pe
aceea egal� cu o linie etalon. Subiec�ii pot percepe u�or diferen�ele. �n cadrul
fiec�rui grup doar un singur subiect este naiv. Ceilal�i complici ai
experimentatorului sunt instrui�i s� dea r�spunsuri eronate de �apte ori din
dou�sprezece �ncerc�ri, la care este prezent subiectul naiv.
Rezultatul arat� c� circa 33 % dintre r�spunsurile subiec�ilor naivi se conformeaz�
opiniei exprimate de grup printr-un r�spuns eronat. Acest lucru sugereaz� c�
participan�ii la aceste experien�e sunt �nclina�i s� se comporte ca to�i ceilal�i
�i deci, s� r�spund� ca ei. Cei care se conformeaz� (circa 1/4 dintre subiec�i) o
fac din dou� motive: unii pentru c� ei cred c� majoritatea membrilor grupului dau
�ntr-adev�r estim�ri corecte, ceilal�i pentru c� nu vor s� se diferen�ieze de
membrii grupului. Subiec�ii sunt mai pu�in aten�i la sarcina de cunoa�tere �i se
intereseaz� mai mult de a nu devia �n raport cu grupul. Ei sunt con�tien�i de ceea
ce fac �i �tiu �i de ce o fac. Cele dou� maniere de comportament sunt dovada c�
indivizii nu sunt absolut liberi �n cunoa�tere. Ra�ionamentul care justific�
comportamentul lor este fie c� �mai multe perechi de ochi v�d mai bine dec�t una
singur�", fie c� urmeaz� majoritatea pentru a nu fi lua�i drept rebeli.
Acest fel de comportament poate p�rea ira�ional �n m�sura �n care se observ� c�:
- nici un individ atunci c�nd este l�sat singur nu alege gre�it linia egal� cu cea
etalon;
- este suficient ca s� dispar� consensul pentru ca manifestarea conformist� s�-�i
reduc� amploarea.
Manifestarea unei astfel de obedien�e �n fa�a autorit�ii sau a majorit�ii unui grup
ilustreaz� modelul supunerii publice. Acest model de comportament este valorizat
social �i se impune �n �coli �i organiza�ii pentru a genera o anumit� ordine.
O perspectiv� asem�n�toare a influen�ei de grup asupra form�rii normelor �i
atitudinilor o g�sim �n experimentele lui Muzafer Sherif.
Ipoteza lui Muzafer Sherif este: dac� �ntr-un c�mp de stimuli lipse�te punctul de
referin��, acesta se stabile�te de c�tre individ �n plan intern. Ce va face un grup
de persoane �n aceea�i situa�ie indefinit�?
Condi�iile care produc efectul autocinetic permit realizarea unei situa�ii �n care
lipsesc reperele. �n �ntuneric deplin, c�nd nu exist� nici o surs� de lumin� �n jur
o lumin� emis� de o surs�, absolut stabil�, are s� se deplaseze la �nt�mplare �n
toate direc�iile. Dac� �n mai multe �ncerc�ri se prezint� punctul luminos unei
persoane, acesteia i se va p�rea c� lumina se afl� �n puncte diferite ale locului.
Aceasta este cu putin��, deoarece �n obscuritatea total� a locului, experimental
nimeni nu poate s� localizeze nici un reper �n raport cu care s�-l poat� situa.
�n aceast� situa�ie, nu doar lumina stimul apare subiectului ca mi�c�ndu-se la
�nt�mplare, dar subiectul �nsu�i se simte nesigur �n ce prive�te orientarea sa �n
spa�iu.
�ntr-o a doua etap�, experimentul organizat pentru un grup de indivizi, a studiat
influen�a factorilor sociali ca sugestia �i situa�ia de grup asupra amplitudinii �i
direc�iei mi�c�rii punctului luminos.
Pentru a pune �n eviden�� influen�a situa�ie de grup asupra individului, se iau
pentru compara�ie dou� situa�ii:
1) dup� ce el avusese deja ocazia s� reac�ioneze la aceast� situa�ie;
2) el a fost mai �nt�i introdus �n grup f�r� a avea vreo cuno�tin�� asupra
situa�iei.
Rezultatele au demonstrat c� atunci c�nd individul percepe mi�c�ri f�r� nici un alt
termen de compara�ie, el stabile�te �n mod subiectiv un spa�iu de varia�ie �i un
punct de referin�� (considerat norm�) �n interiorul acestui spa�iu, care �i este
propriu individului atunci c�nd el evolueaz� singur.
Cum va percepe c�mpul de stimulare un individ aflat �n situa�ia de grup?
C�nd individul ce a fost mai �nt�i plasat �ntr-o situa�ie individual� �n care a
elaborat propriul spa�iu de varia�ie �i propria norm� este plasat ulterior �ntr-o
situa�ie de grup, �mpreun� cu al�i indivizi, av�nd ei �n�i�i propriile lor spa�ii
de varia�ie �i norme, se observ� c� spa�iile de varia�ie �i normele individuale
converg �i se apropie de o medie.
Dar convergen�a nu e la fel de accentuat� ca atunci c�nd subiec�ii �ncep cu
situa�ia de grup. �n acest caz, se stabilesc o norm� �i un spa�iu de varia�ie care
sunt specifice grupului.
Experimentul demonstreaz� c� normele sociale, ca de pild�: stereotipurile, moda,
obiceiurile se stabilesc ca urmare a form�rii cadrelor de referin�� comune
rezultate din contactele �ntre indivizi. Odat� ce sunt stabilite aceste cadre de
referin�� sunt preluate de indivizi. Ele contribuie ca factori importan�i la
determinarea �i modificarea reac�iilor acestora �n situa�iile �n care vor evolua
mai t�rziu �i aceasta mai ales �n acele situa�ii �n care c�mpul de stimuli nu este
bine structurat.
Aceste exemple ar �nclina s� ne fac� s� credem c� mul�i oameni se conformeaz� cu
pre�ul sacrific�rii propriei percep�ii asupra realit�ii. Influen�a este un fapt
real �i incontestabil �i ea are �i o alt� latur� de egal� valoare care prive�te
influen�a pe care minorit�ile disidente o au asupra grupului. Ipoteza cercetat� de
Moscovici �i Faucheux pune �n eviden�� partea incon�tient� a fenomenelor de
influen�� social� plec�nd de la no�iunea de conflict. Acest fapt - conflictul -
este inevitabil pentru o persoan� care dore�te s� exprime un punct de vedere
singular �n care crede cu t�rie. Exprim�nd propria judecat�, o astfel de persoan�
nu doar se opune majorit�ii, ci repune �n discu�ie �i o realitate cu care aceasta
pare s� fie de acord. La ce se refer� �n fapt aceast� realitate care �ncepe s� se
clatine? �n primul r�nd este vorba despre lucruri �tiut� de mai mult� vreme �i �n
care majoritatea continu� s� cread� �i apoi este puterea ata�amentului, a
leg�turilor care �i �ine pe oameni �n raporturi stabile purt�toare de valori
comune.
Lipsa de loialitate fa�� de societate, rezerva de a participa social sunt m�suri
pentru care individul este obligat s� pl�teasc� prin renun�area la comunicare �i la
conven�iile care de obicei �l protejeaz� �n cadrul societ�ii.
�n ciuda acestor fapte, o minoritate se poate impune �n con�tiin�a majorit�ii ca
urmare a func�ion�rii unor mecanisme incon�tiente care tind s� rezolve �n planul
con�tiin�elor, dizarmoniile rezultate din confruntarea cu pozi�ia minoritar�.
Conflictul interior al subiec�ilor apar�in�nd majorit�ii este cu at�t mai mare cu
c�t ace�tia se re�in mai mult de a adopta punctul de vedere minoritar. S-a
constatat c� acest conflict se rezolv� prin modificarea latent� a punctului de
vedere f�r� �tirea individului. Intensitatea �i natura conflictului determin�
nivelul con�tient sau incon�tient la care acesta este rezolvat. Dac� conflictul
este rezolvat la un nivel con�tient �i public, nu exist� o schimbare ulterioar� la
nivel particular �i incon�tient. Dac� nu este rezolvat la nivel con�tient �i
public, subiectul va avea nevoie s�-l rezolve la nivel particular �i incon�tient.
Pentru a produce un conflict intens �n con�tiin�a majorit�ii, minoritatea trebuie
s� �ndeplineasc� unele condi�ii. �n primul r�nd este nevoie de un comportament
con�tient din punct de vedere sincronic �i diacronic. Anumite indicii din
cercet�rile lui Solomon Asch conduc la aceast� concluzie. �ntr-adev�r, faptul c� �n
experimentul lui Solomon Asch complicii nu erau majoritari dec�t ca num�r, pozi�ia
lor fiind �n realitate minoritar� pentru c� rupe tiparele fire�ti ale evalu�rii
diferen�elor de lungime. Acest fapt �l face pe Serge Moscovici s� catalogheze
experimentul lui Asch ca unul ce demonstreaz� efectul influen�ei minoritare. A�a se
face c� experimentul �n c�teva dintre variantele sale este concludent pentru
demonstrarea efectului consisten�ei comportamentale a minorit�ii.
C�nd unanimitatea complicilor este rupt� de unul dintre ei, care d� r�spunsuri
diferite de a celorlal�i, influen�a asupra subiectului naiv se diminueaz�
considerabil, devenind chiar nesemnificativ�. Este validat astfel efectul
consisten�ei sincronice sau al consensului.
Pe de alt� parte, c�nd propor�ia de complici care dau r�spunsuri incorecte variaz�
�n raport cu num�rul celor care dau r�spunsuri corecte, rezult� c� influen�a este
cu at�t mai mare cu c�t ponderea r�spunsurilor incorecte este mai mare. Se
valideaz� astfel �i consisten�a diacronic� a comportamentului minoritar.
Prin sistemul s�u de r�spunsuri, minoritatea genereaz� un conflict maximalizat de
intransigen�� caracteristic� stilului s�u consistent de comportament. Minoritatea
afecteaz� consensul prin faptul c� propune o nou� norm� �n contradic�ie cu norma
majoritar�, �i infirm� astfel credin�a conform c�reia doar majoritatea ar fi sursa
normelor. Aceast� ruptur� este posibil� doar �n condi�iile consisten�ei diacronice
care presupune repetarea sistematic� a aceluia�i r�spuns.
O pozi�ie men�inut� f�r� concesii, devine alternativ� cu at�t mai mult cu c�t
minoritatea se afirm� sigur� pe pozi�iile sus�inute de ea. �n timp, conflictul �i
determin� pe subiec�ii majorit�ii s�-�i focalizeze aten�ia asupra punctului de
vedere minoritar �ntr-o activitate de verificare a acestuia, ajung�nd s�-l simt� �i
s�-l judece astfel. �ncerc�nd s� �n�eleag� ce vede minoritatea de fapt �n
realitatea sa, majoritatea ar �ncepe s� vad� incon�tient la fel.
Importan�a influen�ei sociale pentru cunoa�tere, st� �n aceea c� �n fa�a majorit�ii
predomin� punctul de vedere al acesteia cu rostul de a men�ine ordinea social�, �n
timp ce minorit�ile au facultatea de a declan�a o activitate cognitiv� prin care se
elaboreaz� solu�ii noi la probleme sociale, �n fa�a minorit�ii toate punctele de
vedere put�nd fi luate �n considerare �i folosite.

Bibliografie

Influen�a social�, Ed. Universit�ii Al. I. Cuza, Ia�i, 1996.

Lorenz Konrad - Cele opt p�cate capitale ale omenirii civilizate, Ed. Humanitas,
Bucure�ti, 1996.
Psihologia social� a rela�iilor cu cel�lalt, Coordonator: Serge Moscovici, Ed.
Polirom, Ia�i, 1998, p. 116-131.
�ntreb�ri

1. Ce este cunoa�terea �n descrierea lui Konrad Lorenz?

2. Cum demonstreaz� Konrad Lorenz faptul c� la baza oric�rei �tiin�e se afl� o
credin��?
3. Care este con�inutul �i ce concluzii se desprind din experimentul lui Solomon
Asch?
4. Ce adaug� interpretarea ulterioar� a experimentului lui Asch de c�tre Serge
Moscovici?
5. Cum se produce influen�a minorit�ilor asupra cunoa�terii realit�ii?
6. Care sunt efectele influen�ei sociale asupra cunoa�terii? Prin ce se deosebe�te
influen�a majorit�ii de influen�a minorit�ii?

Curs 5

G�NDIREA PARADIGMATIC�

Preocupat s� explice cum evolueaz� cunoa�terea �tiin�ific�, Thomas Kuhn observ� �n

prim� instan�� c� nu se poate vorbi �n mod strict de caracterul cumulativ al
procesului de dezvoltare �n �tiin��. Cunoa�terea pare s� se bazeze pe modalit�i de
a vedea lumea foarte diferite �i care se afl� �n competi�ie. De�i observa�ia �i
experien�a restr�ng punct cu punct diferen�ele dintre aceste crezuri �tiin�ifice,
c�te un element arbitrar, ceva ca un fel de accident istoric pare s� se impun� ca
ingredient �n toate modurile de g�ndire �tiin�ific�.

�n accep�iunea lui Kuhn, �tiin�a normal� este cercetarea bazat� ferm pe unele
realiz�ri ale �tiin�ei pe care o comunitate �tiin�ific� le consider� fundamentale
pentru practica �n continuare.
Acest lucru se realizeaz� �n condi�iile �n care aceste realiz�ri sunt suficient de
importante ca s� atrag� destui aderen�i de la interese de studiu care ar fi
competitive. Pe de alt� parte, aceste rezultate las� destul loc cercet�rii �n
continuare �n aceea�i direc�ie. A�a apar paradigmele care sunt realiz�ri
�tiin�ifice care pentru o perioad� de timp se constituie �n modele de solu�ii
pentru o comunitate �tiin�ific�. Ele confer� posibilitatea desf�ur�rii activit�ilor
�tiin�ifice �ntr-un cadru de reguli �i standarde bine stabilite. Existen�a
paradigmelor �ntr-o sfer� a cercet�rii este un semn de maturitate pentru
dezvoltarea �tiin�ei �n acel domeniu.
Modelul de evolu�ie al �tiin�elor este trecerea de al o paradigm� la alta prin
procesul revolu�iilor.
�n lipsa unei paradigme, toate faptele de observa�ie care pot contribui la
dezvoltarea unei �tiin�e par s� fie la fel de relevante.
Aceast� culegere de date a fost o caracteristic� pentru �nceputul activit�ilor
�tiin�ifice �n orice domeniu. Ceea ce era dificil �n continuare, �inea de
interpretare lor. Paradigma ofer� tocmai aceste condi�ii de selec�ie a faptelor,
evaluare �i judecare a lor.
Pentru a putea fi acceptat� ca paradigm� o teorie, trebuie s� se dovedeasc� mai
bun� dec�t celelalte posibilit�i de interpretare, chiar dac� niciodat� ea singur�
nu va putea explica sau interpreta toate faptele dintr-un anumit domeniu de studiu.
Orice nou� paradigm� aduce cu sine �ns�, o mai bun� definire a domeniului de
studiu. To�i cercet�torii care lucreaz� �ntr-un domeniu �n care exist� deja o
paradigm�, pot s�-�i desf�oare munca av�nd avantajul unor concepte deja definite.

Natura �tiin�ei normale

�n cadrul �tiin�ei normale, toate noile descoperiri �nseamn� articularea

fenomenelor observate �n cadrele deja trasate prin paradigm�. Paradigma for�eaz�
aprofundarea unui domeniu p�n� la detalii altfel inimaginabile.
Investigarea �tiin�ific� a faptelor �n cadrul �tiin�ei normale se concentreaz� �n
trei direc�ii:
�n primul r�nd este cercetat� clasa faptelor pe care paradigma le-a ales ca fiind
relevante �n mod deosebit pentru natura lucrurilor. Mijloace din ce �n ce mai
complicate sunt puse la lucru pentru a aprofunda realitatea acestor fapte.
�n al doilea r�nd se caut� legi cantitative care articuleaz� faptele �ntre ele.
�n al treilea r�nd se caut� regularit�i calitative �n natura lucrurilor. Paradigma
se va extinde la interpretare altor realit�i �i va genera noi arii de interes.
Proced�nd astfel, o mare parte din activitatea teoretic� const� �n folosirea
teoriei existente pentru prezicerea informa�iilor factuale de valoare real�, acest
fapt fiind �n realitate o mare dificultate.

�tiin�a normal� ca rezolvare de probleme

Rezolvarea de probleme necesit� ingeniozitate. Pentru ca aceast� ingeniozitate s�

se manifeste este necesar ca problema s� aib� solu�ii. Solu�ia st� tocmai �n
aplicarea paradigmei. Iar comunit�ile �tiin�ifice care de�in o paradigm� au de fapt
un criteriu de alegere a problemelor. To�i cei care ar �ncerca s� rezolve alte
tipuri de probleme care nu au deci solu�ii �n paradigma aleas�, vor fi descuraja�i,
iar problemele lor respinse.
T. Kuhn men�ioneaz� c�teva ra�iuni pentru care oamenii se lanseaz� cu pasiune �n
cercetarea �tiin�ific�: dorin�a de a fi util, pasiunea de a explora zone ale
cunoa�terii, speran�a de a g�si o ordine �n lucruri, tendin�a de a testa
cunoa�terea de-a gata sau preexistent�. De �ndat� �ns� ce intr� �n cercetare, nimic
nu-l mai tenteaz� pe om dec�t s� demonstreze c� are talentul de a rezolva
problemele, cum nimeni altul n-a mai f�cut-o p�n� atunci. O alt� condi�ie ca
problema s� fie considerat� �tiin�ific� este ca ea nu doar s� aib� solu�ie dar �i
ca solu�ia s� fie una acceptabil� �n termeni conceptuali �i teoretici. �n
principiu, cercet�torul trebuie s� fie capabil s� satisfac� cerin�ele conceptuale,
teoretice, instrumentale �i metodologice ale �tiin�ei pe care o sluje�te.

Prioritatea paradigmelor

Paradigmele �mp�rt�ite de o comunitate �tiin�ific� sunt cadre care ghideaz�

cercetarea f�r� ca ele s� con�in� reguli stricte pentru cercetare. Toat� lumea
�nva�� teoria ca atare dar nu to�i o aplic� �n acela�i fel. Ceea ce-i deosebe�te pe
speciali�ti �n practica lor este tipul de experien�� pe care li-l confer� modul �n
care utilizeaz� paradigma.

Anomalii �i apari�ia descoperirilor �tiin�ifice

Apari�ia unor probleme insolubile genereaz� con�tiin�a unei anomalii; este ca �i

cum natura ar fi �violat" a�tept�rile paradigmei care guverneaz� �tiin�a normal�.
Fa�� cu aceast� realitate, cercet�torii adun� date noi, �ncerc�nd s� �nve�e, s�
vad� natura �ntr-o alt� perspectiv�. Faptul anormal nu este considerat ca ceva cu
statut �tiin�ific.
Descoperirile necesit� un proces de conceptualizare care s� permit� asimilarea lor
teoretic�. Pentru aceasta �ns�, trebuie luptat �mpotriva rezisten�ei pe care o
manifest� paradigma care urmeaz� s� fie schimbat� sau extins�, pentru c� orice
noutate �n cunoa�tere �ntrece sau contrazice a�tept�rile presupuse de practica
paradigmei.

Criza �i na�terea teoriilor �tiin�ifice

Apari�ia noilor teorii presupune distrugerea unor paradigme preexistente �i

schimb�ri majore �n tipul de probleme �i tehnicile �tiin�ei normale. De aceea ele
sunt precedate de o pronun�at� insecuritate legat� de cunoa�tere, de un sentiment
al e�ecului �n activitatea de rezolvare a problemelor �n �tiin�a normal�. Noua
teorie apare ca o rezolvare a crizei. Astfel, o paradigm� existent� va fi declarat�
dep�it� doar �n condi�iile �n care o alta este preg�tit� s�-i ia locul. A respinge
o teorie �n lipsa alteia este a respinge �tiin�a �ns�i. Pentru ca o anomalie s�
induc� criza, trebuie �ndeplinit� �i alt� condi�ie. Ea prive�te num�rul mare de
solu�ii par�iale �i divergente care apar �n leg�tur� cu o problem�. Trecerea de la
o paradigm� la una nou� presupune construirea teoriei pe fundamente noi care s�
integreze aceste solu�ii.

Natura �i necesitate revolu�iilor �tiin�ifice

Inaugurarea revolu�iilor �tiin�ifice se face prin divizarea comunit�ii �tiin�ifice

cu privire la validitatea paradigmei. Alegerea paradigmelor �n competi�ie conduce
la o separare a membrilor comunit�ii �tiin�ifice asem�n�toare cu separarea �ntre
cei care au noduri diferite de a �n�elege via�a. Ceea ce aduce noua paradigm� este
un nou tip de predic�ie asupra faptelor care nu putea fi realizat de vechea
paradigm�.
Impactul revolu�ionar prive�te schimbarea semnifica�iilor conceptelor centrale ale
unei paradigme. Tot acum se schimb� �i problemele care pot fi acceptate de noua
paradigm�. Prelu�nd direc�ia unei noi paradigme, cercet�torul �i �nsu�e�te teoria,
metodele �i standardele cercet�rii �ntr-o mixtur� inextricabil�.

Revolu�iile ca schimb�ri �n concep�ia despre lume

La momentul schimb�rii paradigmelor �i a revolu�iilor �tiin�ifice, percep�ia despre

lume a oamenilor de �tiin�� se schimb� radical. Paradigmele determin� �n mare
m�sur� �i experien�ele prioritare ale speciali�tilor, de aceea schimbarea
paradigmelor trebuie s� duc� �i la schimb�ri �n practica vie�ii. Se poate aprecia
c� �n urma revolu�iilor �tiin�ifice oamenii de �tiin�� tr�iesc �ntr-o nou�
realitate.

Revolu�iile sunt invizibile

Dup� fiecare revolu�ie, �tiin�a este rescris�. Fiecare genera�ie �i caut�

rezolvarea problemelor cu care se confrunt� �ncep�nd printr-o prezentare
sistematic� a �tiin�ei care a premers. �n acest demers se selec�ioneaz� elementele
viabile �n lumina exigen�elor practicii actuale.

Demersul lui Thomas Kuhn are caracter sociologic. Aici cunoa�terea este �mp�rt�it�
de o comunitate care o �i legitimeaz� p�str�nd limitele intereselor �tiin�ifice �n
cadrul paradigmei.
�n ceea ce prive�te sociologia aceasta este considerat� o �tiin��
multiparadigmatic� - o �tiin�� care folose�te concomitent mai multe paradigme
pentru explicarea complexit�ii vie�ii sociale.
Alegerea �ntre mai multe paradigme nu se face �n func�ie de criterii obiective a�a
cum ar considera epistemologia, ci de criterii estetice legate de elegan�a,
sobrietatea, aspectul unic �i str�lucitor al teoriei. Dezvoltarea �tiin�ei se face
�n cadrul paradigmelor, iar acestea nu pot fi comparate �ntre ele. �n acest sens -
consider� Kuhn - progresul �tiin�ei nu are sens dec�t �n interiorul paradigmei.
�n domeniul sociologiei, Raymond Boudon identific� dou� familii de paradigme.
Pentru aceasta el porne�te de la dou� fapte diverse relatate �n ziare, privitoare
la accidentele de circula�ie.
1. �Dl. X, un industria� important, care dup� spusele martorilor, p�rea bine
ab�iguit c�nd a plecat de la restaurant dup� o mas� de afaceri, a lovit un arbore
cu ma�ina" (ziarele).

2. �Cei doi automobili�ti care se angajaser� fa�� �n fa�� pe banda central� a

�oselei cu trei benzi, dup� spusele martorilor, �i-a f�cut semne cu farurile. �ocul
frontal nu a putut fi evitat" (ziarele).
�n primul caz comportamentul conduc�torului care urma s� fac� accident este
explicat de jurnali�ti printr-un model de tip cauzal. Acest comportament se
datoreaz� st�rii de ebrietate a conduc�torului auto care f�r� �ndoial� �i-a pierdut
controlul reflexelor. �n privin�a st�rii de ebrietate �n sine, ea nu are nimic
surprinz�tor: mesele de afaceri sunt cunoscute pentru �ndestularea lor. Astfel,
explica�ia accidentului este ob�inut� printr-o punere �n rela�ie a accidentului cu
st�ri care l-au precedat: conduc�torul este un industria� important. Acest lucru
explic� faptul c� participa la o mas� de afaceri. Circumstan�a aceasta f�cea la
r�ndul ei posibil un exces de consum al b�uturilor alcoolice, care are drept urmare
sl�birea reflexelor �i cre�terea probabilit�ii de accident.
�n cazul al doilea, analiza implicit� a jurnalistului este �ntru totul diferit�.
Cei doi automobili�ti au f�r� �ndoial� serviciu, dar acesta nu este amintit. Ei vin
bine�n�eles de undeva. Dar trecutul lor imediat nu este men�ionat. Analiza
jurnalistului arat� c� accidentul este f�r� �ndoial� datorat �n acest caz faptului
c� fiecare dintre cei doi automobili�ti a �ncercat s� ias� �nving�tor dintr-un joc
stupid ar�t�nd prin apeluri cu farurile c� nu va accepta s� cedeze �i s� renun�e la
dep�irea �n care se angajase.
Cele dou� scheme de explica�ie sunt total diferite. �n primul caz, comportamentul
automobilistului este explicat printr-o schem� cauzal�. �n al doilea caz,
accidentul este explicat, dimpotriv�, printr-o schem� �n care inten�iile actorilor
�i reprezentarea pe care ace�tia o au despre mijloacele proprii pentru realizarea
acestor inten�ii, joac� un rol esen�ial.
Aceste exemple permit ilustrarea unei distinc�ii fundamentale: anumite teorii
sociologice folosesc un astfel de limbaj �nc�t fenomenul social pe care �l explic�
este descris ca rezultat al juxtapunerii sau compunerii unui ansamblu de ac�iuni.
�n cele ce urmeaz�, �n�elegem prin ac�iune un comportament orientat c�tre urm�rirea
unui scop. �n acest caz, vom spune c� o teorie sociologic� apar�ine familiei
paradigmelor interac�ioniste.
Alte teorii folosesc un astfel de limbaj �nc�t fenomenul social pe care-l explic�
este rezultatul unor comportamente care nu sunt ac�iuni �n sensul definit aici. �n
cazul acesta, comportamentele respective nu sunt descrise ca fiind orientate c�tre
scopuri pe care subiec�ii, de manier� mai mult sau mai pu�in con�tient�, s-ar
str�dui s� le ating�. Ele sunt descrise, dimpotriv�, ca rezult�nd exclusiv din
elemente anterioare comportamentelor respective.
Vom numi paradigme deterministe paradigmele caracterizate de faptul c� un fenomen
social este explicat ca rezultat exclusiv al comportamentelor �n sensul definit.
La r�ndul lor paradigmele interac�ioniste sunt �mp�r�ite �n patru tipuri
reprezentative.

Sub-tipul a: Paradigme interac�ioniste de tip marxian

�n aceste paradigme, ac�iunile subiec�ilor subiec�ilor sunt deschise ca depinz�nd

numai de liberul lor arbitru. Mai precis, se presupune c� libertatea de ac�iune a
fiec�rui subiect nu este �n nici un fel limitat� de angajamente, tacite sau
explicite, luate fa�� de altcineva. Cea de-a doua caracteristic� este c�
preferin�ele indivizilor sunt considerate ca date. Cu alte cuvinte, sunt
considerate ca variabile independente: ele joac� un rol esen�ial �n schema
explicativ�, dar nu sunt considerate ca trebuind s� fie �i ele analizate.

Sub-tipul b: Paradigme interac�ioniste de tip tocquevillian

�n acest sub-tip presupunem c� ac�iunile actorilor depind exclusiv de libera

apreciere a fiec�ruia: nimic asem�n�tor unui angajament, acord sau contract nu �i
leag� pe actori. Pentru a folosi limbajul secolului XVIII-lea, acest tip de context
rela�ional poate fi caracterizat prin expresia de stare de natur�.
Interac�iunea este caracterizat� de un context de stare de natur�, adic� de faptul
c� actorii au posibilitatea s� se ab�in� de la a considera efectele
comportamentului lor asupra celuilalt. Iat� acum tr�s�tura care distinge
paradigmele tocquevilliene de cele marxiane: �n paradigmele tocquevilliene,
preferin�ele, adic� finalit�ile aduse de actori, nu au statut de variabile
independente. Cu alte cuvinte, ele nu sunt considerate ca de la sine �n�elese, ci
ca necesit�nd explica�ii.

Sub-tipul c: Paradigme interac�ioniste de tip mertonian

Aici, ipoteza st�rii de natur� este abandonat�. Cu alte cuvinte, se iau �n

considera�ie ac�iuni caracterizate prin faptul c� agen�ii care le �ndeplinesc nu au
posibilitatea de a nu �ine cont de efectele lor asupra celuilalt.
Sub-tipul c se deosebe�te de cele dou� sub-tipuri precedente prin faptul c�
interac�iunea �ntre indivizi nu se efectueaz� �ntr-un context de stare de natur� ci
�n condi�ii de contract.
Pe scurt, �n teoriile ce apar�in paradigmelor din sub-tipul c, interac�iunea �ntre
actori este caracterizat� de un context de contract. Dup� caz, aceste teorii
consider� preferin�ele actorilor ca date imediat inteligibile nu ca fenomene ce se
cer aplicate.

Sub-tipul d: Paradigme interac�ioniste de tip weberian

�n acest caz, comportmentele actorilor sunt interpretate ca fiind dotate cu o

proprietate de interac�ionalitate �i prin urmare ca av�nd statut de ac�iuni. Dar
spre deosebire de paradigmele precedente, se introduce ipoteza c� anumite elemente
ale acestor ac�iuni (structura sistemului de preferin�e, alegerea mijloacelor
pentru ob�inerea scopurilor dorite, �ndem�nare �n punerea �n aplicare a
mijloacelor, etc.) sunt determinate de elemente anterioare ac�iunilor respective.
Fire�te, lucrurile stau mereu mai mult sau mai pu�in astfel: fiecare ac�iune
presupune st�p�nirea anumitor tehnici (tehnici de comunicare, tehnici corporale,
etc.) sau a anumitor cuno�tin�e a c�ror dob�ndire este obligatoriu anterioar�
ac�iunii. Dar aceste elemente pot juca un rol cu totul secundar �i pot fi neglijate
�n multe cazuri.
Sub-tipul d este interesant pentru c� introduce elemente de tip determinist (�n
sensul pe care l-am definit) �n schema explicativ� apar�in�nd familiei paradigmelor
interac�ioniste.
Amintim c� �n�elegem prin paradigme deterministe paradigmele care interpreteaz� un
comportament observat la un subiect social exclusiv pornind de la elemente
anterioare comportamentului �n cauz�. Paradigmele deterministe trateaz� cu alte
cuvinte toate actele ca pe comportamente: finalitatea dat� de subiect ac�iunilor
sale este considerat� de c�tre acest tip de paradigm� fie ca secundar� �i neav�nd
nici o virtute explicativ�, fie ca fals� (�n sensul �n care vorbim de con�tiin��
fals�). Amintim de asemenea c� prin determinism nu �n�elegem determinismul strict.
Cu alte cuvinte, propozi�iile emise �n limbajul paradigmelor deterministe sunt de
forma �A (anterior lui B) explic� B". �n cazul determinismului strict aceste
propozi�ii iau forme particulare: �A (anterior lui B) condi�ie necesar� a lui B";
�A (anterior lui B) condi�ie suficient� a lui B", �A (anterior lui B) condi�ie
necesar� �i suficient� a lui B". Dar nu avem aici �n vedere dec�t cazul general. �n
cazul general, cuv�ntul �explicat" din propozi�ia �A (anterior lui B) explic� B"
poate lua fie una dintre cele trei semnifica�ii corespunz�nd unei situa�ii de
determinism strict, fie sensul statistic. Propozi�ia este atunci echivalent� cu
�varia�ia lui A (anterior lui B) contribuie la a explica varia�ia lui B". �n cazul
�n care A �i B sunt atribute dihotomice, propozi�ia se poate traduce �i �n forma:
�Dac� atributul a este observat atunci atributul b este (mai frecvent) observat".
Nu are importan��, din perspectiva care ne preocup� aici, s� facem distinc�ia �ntre
aceste diferite semnifica�ii posibile.
�n schimb, este esen�ial s� re�inem c�, �n terminologia noastr�, paradigmele
deterministe se disting de paradigmele interac�ioniste prin aceea c� ele consider�
actele agen�ilor sociali ca integral explicabile pornind de la elemente anterioare
acestor acte (constr�ngeri structurale, proces de socializare, etc.)
Cele trei tipuri de paradigme deterministe pe care este util, cred, s� le distingem
pe motivul frecven�ei cu care apar �n literatura sociologic� pot fi numite
hiperfunc�ionalism, hiperculturalism �i realism totalitar.

Paradigmele hiperfunc�ionaliste

Reprezint� o reducere a paradigmelor de tip mertonian. Aceast� clas� de paradigme

apar�ine, ne amintim, clasei paradigmelor interac�ioniste. Ea prive�te structurile
de interac�iune caracterizate de un context de �contract". �n acest caz conceptele
de rol �i corelatele lui, conceptele de norm� �i de valoare sunt esen�iale pentru
analiz�: ele sunt indispensabile descrierii actelor individuale �i a sistemelor de
a�tept�ri reciproce care conduc situa�iile de interac�iune.
Paradigmele hiperfunc�ionaliste sunt cele care, inspir�ndu-se din paradigmele
interac�ioniste de tip mertonian, �terg pur �i simplu cele patru distinc�ii
esen�iale pe care tocmai le-am amintit. Cu alte cuvinte, hiperfunc�ionalismul poate
fi caracterizat prin axiomele urm�toare:

1) Orice ac�iune apare �ntr-un context de �contract" (cu alte cuvinte, nici o
ac�iune nu apare �ntr-un context de �stare de natur�").

2) Roles-sets-urile �i status-sets-urile sunt compuse din elemente complementare

necontradictorii.

3) Latitudinea de interpretare asociat� elementelor role-sets-urile �i status-sets-

urile este fie inutil� fie de interes redus.

Paradigmele hiperculturaliste

Paradigmele hiperculturaliste sunt o versiune reduc�ionist� a paradigmelor de tip

weberian. A�a cum am v�zut, explica�ia unei ac�iuni comport� mereu propozi�ii de
tip determinist.
Paradigmele hiperculturaliste corespund unei reduceri care face din ac�iune
rezultanta exclusiv� a unor elemente anterioare ac�iunii. Schema de analiz� este
atunci urm�toarea: ac�iunea prezent� a dlui X este rezultatul faptului c�, �ntr-o
anumit� perioad�, el a interiorizat anumite norme �i valori. Schemele de acest tip
sunt des folosite pentru a explica de ce indivizii se comport� �ntr-un mod aparent
contrar interesului lor. Sociologii le folosesc cu generozitate pentru a da seama
de greutatea statistic� a originilor sociale asupra viitorului individului.

Realismul totalitar

Expresia de �realism totalitar" este �mprumutat� de la Jean Piaget:

�(�) Printre tipurile de explica�ie sociologic�, se num�r� realismul totalitar:
�ntregul este o �fiin��", care-�i exercit� constr�ngerile, modific� indivizii (le
impune logica lui, etc.) �i r�m�ne deci eterogen pentru cuno�tin�ele individuale
a�a cum ar di ele independent de socializarea prin care trec".
Paradigma �realismului totalitar" poate fi considerat� o reducere a paradigmei
interac�ioniste de tip tocquevillien. �n acest tip de paradigme, structura
preferin�elor individuale depinde, a�a cum ne amintim, de date sociale care
caracterizeaz� sistemul �n care este situat individul: aceste date contribuie la
fixarea cadrului ac�iunii individuale �n m�sura �n care ele determin� structura
op�iunilor deschise �i valoarea relativ� a acestor op�iuni.
Conform acestei paradigme, o alegere, o ac�iune, un comportament de alegere sau de
decizie trebuie s� fie considerat ca produsul aparent al scopurilor alese �i ca
produsul real al determinismului exersat de structurile sociale asupra conduitelor
individuale �n cel mai r�u caz se ajunge astfel la vechile refrene care fac din
individ un exemplu suport al structurilor sociale, libertatea de alegere pe care
observatorul �naiv" ajunge s� o acorde actorilor fiind redus� pur �i simplu la o
iluzie.

Determinismul metodologic

O ultim� materializare a paradigmelor deterministe este singura acceptabil�.

Determinismul metodologic poate fi definit ca o paradigm� �n care sunt folosite
exclusiv propozi�ii care urmeaz� sintaxa determinist� (propozi�ii de tipul �A
(anterior lui B) explic� B") f�r� ca aceste propozi�ii s� fie interpretate ca fiind
incompatibile cu o interpretare interac�ionist�.
Dar aceast� propozi�ie este descriptiv� �n sensul �n care motivul rela�iei pe care
o exprim� r�m�ne obscur. �n ceea ce prive�te explica�ia acestei propozi�ii, ea
const� �n aplicarea unui model generator interac�ionist ce interpreteaz� rezultatul
ca efect de compunere.

Bibliografie

Kuhn Thomas - Structura revolu�iilor �tiin�ifice, Bucure�ti, 1976.

Boudon Raymond - Efecte perverse �i ordine social�, Eurosong and Book, Bucure�ti,
1998.

�ntreb�ri

1. �n ce const� caracterul sociologic al explica�iei pe care Thomas Kuhn o d�

revolu�iei �n �tiin��?
2. Ce este o paradigm�?
3. Ce este �tiin�a normal�?
4. Cum se produc revolu�iile �n �tiin��?

Curs 6

TEORIILE DISONAN�EI COGNITIVE

Teoriile disonan�ei cognitive privesc cunoa�terea �i rela�iile �ntre cuno�tin�e.

Dup� Leon Festinger elementele de cunoa�tere trebuie analizate cu ajutorul a ceea
ce el nume�te implica�ie psihologic�.
Implica�ia psihologic� se refer� la o leg�tur� optim� din punctul de vedere al
individului �ntre dou� cuno�tin�e luate separat, prezen�a uneia implic�nd �ntr-un
fel prezen�a celeilalte.
Implica�ia psihologic� permite definirea a trei tipuri de rela�ii �ntre cuno�tin�e:
consonant�, disonant�, neutralitate.
Consonan�a cognitiv� �ntre dou� elemente de cunoa�tere presupune c� unul dintre ele
poate fi ob�inut� prin implicare psihologic� a celuilalt. Exemplu: �mi-e sete" -
�beau ap�".
Disonan�a �ntre dou� elemente cognitive apare atunci c�nd unul se opune celuilalt
prin implica�ia psihologic�. De exemplu: �mi-e sete" - �trebuie s� nu beau".
Exist� o rela�ie de neutralitate atunci c�nd dou� cuno�tin�e intr�nd �n registre
diferite nu pot fi analizate cu ajutorul implic�rii psihologice, nici una
neimplic�nd-o pe cealalt�.
La fel ca �n teoriile echilibrului, Leon Festinger consider� c� o persoan� care are
�n universul s�u cognitiv dou� elemente ce nu sunt �n acord, nu va putea men�ine
acest dezacord (disonan�a), ci va �ncerca s�-l reduc�, modific�nd unul dintre
aceste elemente pentru a-l face s� se potriveasc� cu celelalte. A�a dac� persoanei
�i este sete �i �tie c� nu trebuie s� bea ap�, �i va spune c� de fapt nu-i este
chiar at�t de sete �n fond. Persoana caut� deci motive susceptibile s�-i justifice
ac�iunea de a nu bea.
Disonan�a produs� de dezacordul �ntre dou� elemente de cunoa�tere este greu de
suportat, gener�nd o tensiune care va determina o dinamic� cognitiv� orientat�
exclusiv spre reducerea disonan�ei. �Reducerea disonan�ei - spune Festinger -
constituie o r�splat�, la fel ca m�ncatul atunci c�nd �i-e foame".
For�a dinamicii cognitive depinde de m�rimea disonan�ei. Cu c�t disonan�a este mai
mare, cu at�t efortul de reducere va fi mai intens.
Teoriile disonan�ei cognitive se refer� la mijloacele de schimbare a atitudinilor.
Aceasta se �nt�mpl� ca o consecin�� a faptului c� un individ determinat s�
realizeze un comportament contrar convingerilor lui, �i transform� opiniile �n
direc�ia acestui comportament.
Fenomenele persuasive sunt o ilustrare a teoriei lui Festinger care d� seam� de
efectele inconsisten�ei cognitive. Aceasta poate avea patru surse:
- logic� (incongruen�a �ntre dou� idei sau credin�e)
- cultural� (incongruen�a �ntre un comportament �i o norm�)
- raport �ntre particular �i general (incongruen�a �ntre o opinie sau un
comportament �i o serie de opinii �i comportamente ale aceleia�i persoane)
- raport �ntre experien�a trecut� �i cea prezent� (�n congruen�a �ntre a�tept�ri �i
fapte)
Posibilitatea de a reduce disonan�e vine fie din modificarea elementului disonant,
fie din diminuarea importan�ei lui, fie din eliminarea lui propriu-zis�. C�nd
rezisten�a este prea important�, reducerea disonan�ei se face prin ad�ugarea de
elemente noi �n cunoa�tere care s� creasc� consonan�a.
Modul �n care este conceput�, face ca teoria lui Festinger s� fie considerat�
pertinent� din punct de vedere sociologic, permi��nd analiza eforturilor proceselor
de valorificare a op�iunilor sau a rezultatelor consecutive �i �n general pentru
�n�elegerea modului de interiorizare a normelor sociale.
�n teoria disonan�ei cognitive, rela�iile dintre dou� elemente de cunoa�tere nu
depind deloc de criterii logice pe care individul le-ar putea p�stra congruente.
Individul nu se conformeaz� pe baza unei analize a cuno�tin�elor, ci este �mpins la
aceasta de o nevoie psihologic�.
Una dintre aplica�iile teoriei disonan�ei cognitive teoretizate de Brehm (1956)
prive�te alegerea �ntre dou� obiecte, persoane sau situa�ii la fel de atr�g�toare.
�n acest caz, cel care face alegerea, valorific� obiectul ales �n detrimentul
celuilalt. Ceea ce se �nt�mpl� �n acest caz este disonan�a datorat� libert�ii
individului de a alege care genereaz� �sentimentul individual de responsabilitate,
de control �i de alegere atunci c�nd un individ ia o decizie".
�n acela�i mod se poate explica �i experien�a care rezult� din justificarea pe care
�i-o dau oamenii la �ndeplinirea unei sarcini nepl�cute.
�n condi�iile �n care motivarea extern� pentru realizarea unei astfel de sarcini nu
o justific� suficient, individul se simte nevoit s� o justifice prin sine �nsu�i.
O alt� aplica�ie a acestei teorii prive�te interac�iunea de grup �i se refer� la
modul �n care un individ �i modific� evalu�rile despre un grup �n m�sura �n care
este ini�iat s� participe la acesta. Cu c�t ini�ierea este mai avansat�, se
constat� c� evalu�rile sunt mai favorabile.
�Acordul for�at" este o alt� aplica�ie �i prive�te modificarea opiniilor unui
individ care este determinat s� spun� sau s� se comporte contrar opiniilor sale
obi�nuite. �n aceast� situa�ie se observ� c� dup� ce s-a comportat contrar
propriilor opinii, individul va �ncerca s�-�i modifice opiniile, astfel �nc�t
acestea s� se potriveasc� cu comportamentul manifest.
Teoriile disonan�ei cognitive presupun o explica�ie a modific�rilor produse �n
cuno�tin�ele sau credin�ele oamenilor prin conduite care comport� costuri ridicate.
De cele mai multe ori este vorba despre o schimbare atitudinal� consecutiv� unui
comportament de supunere.
Din punct de vedere sociologic, importan�a teoriei rezist� �n faptul c� atrage
aten�ia asupra unor categorii de actori sociali caracteriza�i printr-o puternic�
mobilitate social�. S-a propus ipoteza (Ostfeld �i Katz) c� este posibil ca
fenomenul de disonan�� s� fie tipic �claselor medii". Se poate de asemenea c�
acest fenomen de disonan�� ar fi apanajul unor indivizi afla�i �ntr-o situa�ie de
mobilitate social� �i convin�i de capacitatea lor de a-�i trasa propriile
traiectorii.
Ra�ionalizarea actelor cu mare relevan�� pentru destinul individual ar fi un act
tipic pentru persoanele care se concep ca autori ai reu�itelor sau e�ecurilor lor
sociale.
�n acest sens pledeaz� rezultatele experien�elor lui Aronson care raporteaz�
rela�ia �ntre elementele de cunoa�tere disonant� la imaginea despre ei a
indivizilor, la modul �n care ace�tia �i concep propriul eu. Conform teoriei lui
Aronson , imaginea de sine este cuno�tin�a care genereaz� fenomenul disonan�ei.
�Dac� disonan�a exist�, ea exist� deoarece comportamentul unui individ este
inconsistent cu ideea pe care o are despre el �nsu�i". Ra�ionalizarea la care
recurg indivizii este o �ncercare de a da dovad� de ra�iune, at�t fa�� de ceilal�i,
c�t �i fa�� de ei �n�i�i.
�n acest sens, disonan�a presupune violarea unor valori personale. Indivizii se
comport� diferit fa�� de disonan�� �n func�ie de trei criterii: toleran�a fa�� de
disonan��, modul de a o reduce �i ce anume deranjeaz� pe o anumit� persoan�.
Persoanele care sufer� cel mai mult din cauza disonan�ei sunt cele care au imagine
de sine pozitiv� sau care au o stim� de sine foarte �nalt�. Dac� nu beneficiaz� de
o astfel de stim� de sine, o persoan� nu va fi neap�rat deranjat� spun�nd lucruri
st�njenitoare.
La r�ndul lor, Brehm �i Wickhund (1962) concep implicarea indivizilor �n reducerea
disonan�ei prin intermediul no�iunii de responsabilitate: f�r� responsabilitate
personal� - consider� ei - elementele nu sunt pertinente pentru individ.
Pu�i �n situa�ia s� �ndeplineasc� sarcini costisitoare, oamenii pot prevedea
consecin�ele acestora sau nu. �n cazul �n care persoana nu prevede consecin�ele
faptelor sale, efectul nu produce disonan��, ci eventual surpriz� sau team�.
Dimpotriv�, consecin�ele prev�zute genereaz� un impact specific de disonan��
cognitiv�. �n prima situa�ie, responsabilitatea indivizilor nu este �n cauz�. Ea ar
putea totu�i s� fie prezent� �n m�sura �n care individul f�r� s� fi prev�zut
consecin�ele, �i imput� aceste consecin�e.
Aceast� perspectiv� este accentuat� �n lucr�rile lui Cooper �i Fazio care disting
dou� momente �n procesul de rezolvare al disonan�ei cognitive. Mai �nt�i -
consider� cercet�torii - este activat� disonan�a �i abia apoi impulsul motivant
declan�at de disonan��. Altfel spus, momentul activ�rii subiective este premers de
faptul c� individul percepe apriori un rezultat negativ unei conduite la care el a
aderat. Dac� persoana ar atribui ac�iunea unei situa�ii exterioare care nu a depins
de el, poate s� scape de responsabilitate �i disonan�a nu se va produce.
Schimbarea atitudinii nu este legat� �n cazul acesta de conduit�, c�t mai ales de
modul de a �n�elege consecin�ele acesteia. Reducerea disonan�ei se poate face doar
prin redarea unui sens mai pl�cut acestor consecin�e. Lucrul acesta se poate
realiza nu doar prin schimbarea atitudinii, ci �i prin deprecierea elementelor
cadrului situa�ional �n care individul a ac�ionat. �n acest proces destul de
complicat, impulsul care motiveaz� pe indivizi s�-�i schimbe atitudinile, nu se mai
datoreaz� at�t disonan�ei dintre elementele de cunoa�tere, c�t mai ales faptului
restabilirii echilibrului �ntre cuno�tin�ele obi�nuite ale acestora �i modul �n
care ei explic� unele comportamente disonante.
Importan�a unei alte teorii - apar�in�nd lui Beauvois �i Joule - rezid� �n modul �n
care pune �n eviden�� �nt�ietatea actelor indivizilor asupra ideilor. Pentru ace�ti
autori, producerea unei anumite conduite va genera o ra�ionalizare atunci c�nd
relativ la aceast� conduit� elementele de cunoa�tere disonante sunt superioare
elementelor consonante. Acest lucru se �nt�mpl� doar dac� comportamentul respectiv
este prezentat ca public, irevocabil, liber decis �i prin aceste caracteristici
angajant pentru cel c�ruia �i apar�ine. �ntr-o manier� foarte materialist�, autorii
acestor teorii subliniaz� modul �n care apar ra�ionaliz�rile actorilor sociali pu�i
�n situa�ii de disonan��.
Accentu�nd aceast� tendin�� de a acorda primat conduitei fa�� de atitudini
behevioristul radical Bem consider� c� indivizii manifest� atitudini care nu sunt
dec�t inferen�e - explica�ii la propriile lor comportamente.
Bem nutre�te convingerea c� exist� o simulare interpersonal� care �nseamn� c�
fiecare actor social se comport� ca un observator pentru a-�i forma cuno�tin�ele
despre el �nsu�i sau despre ceilal�i. Pentru Bem, circumstan�ele �i actele
persoanelor permit cunoa�terea unor st�ri interne precum sentimentele, opiniile �i
atitudinile. El concluzioneaz� deci, c� se poate modifica atitudinea cuiva
determin�ndu-l s� fac� ceva ce nu face �n mod obi�nuit. Conferind propriilor lor
acte o anumit� valoare, indivizii adopt� idei sau motiva�ii conforme cu ceea ce au
f�cut.

Bibliografie

Festinger, Leon -A theory of cognitive dissonance, Ewanstoon Row, Peterson an Co.,

1957.
Psihologie social�. Aspecte contemporane, Coordonator Adrian Neculau, Ed. Polirom,
Ia�i, 1996, p. 95-108.
Psihologia social� a rela�iilor cu cel�lalt, Coordonator Serge Moscovici, Ed.
Polirom, Ia�i, 1998, p. 194-198.

�ntreb�ri
1. Ce este disonan�a cognitiv� �n concep�ia lui Leon Festinger?
2. �n ce situa�ii pute�i sesiza modul �n care func�ioneaz� �n fapt disonan�a
cognitiv�?
3. Cum este implicat �n via�a concret� conceptul despre sine al unui individ �n
rezolvarea disonan�ei cognitive?
4. Cum intervine responsabilitatea �n situa�iile de disonan�� cognitiv�?
5. Cum putem determina pe cineva s�-�i schimbe ideile f�r� a utiliza elemente de
persuasiune?

Curs 7

MOTIVA�IA CUNOA�TERII

�n urm� cu aproape 40 de ani (1958), Fritz Heider public� �n SUA lucrarea despre
psihologia rela�iilor interpersonale (Psychology of Interpersonal Relations), �n
care inten�iona s� eviden�ieze �nsemn�tatea experien�ei cotidiene pentru ac�iunea
social�. Pun�nd bazele unui model de �n�elegere a procesului prin care �omul
cuprinde realitatea �i poate s� o prezic� �i s-o st�p�neasc�", Heider descrie
atribuirea ca pe o punte �ntre lumea exterioar� individului �i lumea interioar� a
acestuia.
Scopul acestei leg�turi este de o importan�� cov�r�itoare pentru individ, c�ruia �i
confer� sentimentul echilibrului interior, datorit� impresiei intime cu privire la
mediu ca fiind ceva stabil �i coerent.
�n concep�ia lui Heider, atribuirea care apar�ine indivizilor prive�te cauzele
evenimentelor neobi�nuite �n care ei sunt implica�i. Atribuirea r�spunde
�ntotdeauna nevoii echilibrului cognitiv.
Percep�ia naiv� este estimat� ca un demers spontan de c�utare a permanentului
dincolo de variabil, �n �ncercarea de ordonare a realit�ii, de estompare a unor
contradic�ii, amenin��toare pentru echilibrul psihic �i �n acela�i timp capabile s�
sl�beasc� ac�iunea prin inducerea unei st�ri derutante.
Un exemplu clasic de atribuire, datorat literaturii sociologice de la �nceputul
secolului nostru, ne ajut� s� �n�elegem importan�a acestui mod de a men�ine �n fr�u
laolalt� �ntr-un singur �n�eles orizontul l�untric �i lumea �nconjur�toare a
omului. Ne referim la Etica protestant� �i spiritul capitalismului, oper� a lui Max
Weber ap�rut� �n 1920.
�mbin�nd observa�ia cu o prodigioas� documenta�ie istoric� opera lui Max Weber
ofer� un model explicativ pentru �nclina�ia omului, marcat� �n protestantism, de a
�ti s�-�i conduc� via�a ra�ional. Teoria din Etica protestant� �i spiritul
capitalismului are caracter de model explicativ. Ea trebuie circumscris�, a�a cum a
�i inten�ionat autorul, regional �i istoric.
Max Weber demonstreaz� c� etica protestant� a fost un fenomen care a condus la
cre�terea ra�ionalismului �n diverse aspecte ale vie�ii sociale. Legat �n mare
m�sur� de dezvoltarea capitalismului, ra�ionalismul dezvoltat �n restul Europei a
favorizat cunoa�terea �tiin�ific�, observa�ia �i dezvoltarea metodelor
experimentale. La aceast� evolu�ie au contribuit �i ideile religioase care au avut
un impact marcant asupra organiz�rii vie�ii de zi cu zi a grupurilor protestante.
Protestantismul a marcat o diferen�iere evident� �n raport cu catolicismul. Pentru
protestan�i, faptul de a fi ales a lui Dumnezeu sau damnat, nu se leag� de m�sura
�n care individul respect� poruncile divine. Faptul de a fi ales sau damnat este
stabilit pentru totdeauna de la �nceputul timpurilor. Omul nu-�i poate negocia
m�ntuirea.
Doctrina protestant� produce de la �nceput o angoas�. Neput�nd s� p�trund� misterul
acestei decizii care-i marcheaz� destinul, individul tr�ie�te dramatic. �ncerc�nd
s� reduc� aceast� tensiune, Calvin ofer� solu�ia unei comport�ri care s� �nt�reasc�
credin�a c� poate fi unul dintre ale�i. Pentru a dep�i orice �ndoial�, omul se va
manifesta printr-o �inut� ascetic�, ne�ncet�nd s� serveasc� gloria divin� �n
fiecare clip� a vie�ii sale. Utilitatea muncii este judecat� dup� rezultatele
ob�inute, iar rezultatele bune pot fi semne ale gra�iei divine.
�n acest caz, protestantismul ca mi�care religioas� a influen�at dezvoltarea
culturii �i a imprimat o tendin�� capitalist� activit�ii oamenilor.
Oferind un suport �i o explica�ie �ra�ional�" comportamentului �ntreprinz�torului
capitalist, protestantismul a generat un sens vie�ii de zi cu zi a oamenilor,
d�ndu-le impresia unei coeren�e care leag� demersul interior al individului de
lumea exterioar�, ajut�ndu-l s� o cunoasc�.
�n concep�ia lui Max Weber ac�iunile sociale individuale sunt esen�iale, accentul
c�z�nd pe rolul �carierelor sociale", a c�ror orientare este dat� de interese,
valori �i tradi�ii. Imaginea sa cu privire la societate este aceea a unui dinamism
sus�inut de ac�iunea social�.
Interven�ia sensului �n orice ac�iune, a ra�ionalului sau ira�ionalului din orice
fapt� este �ns�i atribuirea, adic� �ncercarea actorului social de a explica
rela�iile interpersonale la care particip� sau asist� �n scopul de a reg�si de
fiecare dat� pe sine �ntr-o anumit� aparen�� de ordine.
Acest lucru se vede �n exemplul din Etica protestant�, �n care autorul descrie
trecerea de la modelul tradi�ional de munc� l acel capitalist.
Max Weber accentueaz� c� �Adversarul cu care trebuie s� lupte �n primul r�nd
spiritul capitalismului, �n sensul unui stil de via�� anumit legat de norme ap�r�nd
�n haina unei etici, a fost acel gen de sim�ire �i de comportare care ar putea fi
numit tredi�ionalism". Esen�ial, tradi�ionalismul se baza pe concep�ia c� �Omul
accept�, prin natura sa, s� c�tige nu bani mul�i �i tot mai mul�i, c� s� tr�iasc�
pur �i simplu, s� tr�iasc� a�a cum este obi�nuit �i s� c�tige at�t c�t are nevoie
pentru aceasta". A�a se pare c� �Pretutindeni unde capitalismul modern �i-a �nceput
opera de cre�tere a productivit�ii muncii omene�ti prin cre�terea intensit�ii s-a
izbit de rezisten�a extraordinar de tenace a acestui laitmotiv al muncii din
economia precapistalist�", scrie �n continuare Max Weber.
Concis spus, deoarece modelul tradi�ionalist de g�ndire nu permite omului s�
munceasc� pentru a ob�ine venituri ce-i dep�esc trebuin�ele, capitali�tii �ncearc�
se reduc� salariile, adic� s� produc� o s�r�cire a maselor.
�n aceste condi�ii doar schimbarea unei mentalit�i, a unghiului interior de
proiec�ie al individului poate s� produc� miracolul deta��rii omului de preocuparea
permanent� pentru c�tig �i transformarea muncii �ntr-o voca�ie, adic� �n scop de
sine.
Intervine un moment �n care orizontul interior al individului se contureaz� prin
interven�ia unei �ntregi dramaturgii, care va lua locul comport�rii fire�ti,
naturale. Max Weber scrie: �Dar o asemenea mentalitate - cu privire la munc� drept
voca�ie - nu este dat� de la natur�. Ea nu poate fi generat� �n mod direct nici de
salarii mari, nici de salarii mici, ci este numai rezultatul unui �ndelungat
proces educa�ional".
�n acest caz atribuirea face leg�tura �ntre dou� tendin�e aparent contradictorii:
ascetismul �ntreprinz�torului �i nevoia lui de a c�tiga mereu mai mult �i mai mult.
S� ar�t�m, urm�ndu-l pe Max Weber, c� �n orice epoc� exist� un punct de vedere etic
nu lipsit de contradic�ii care, accept�nd activit�ile comerciale �i industriale ca
legitime aduc�toare de profit, respinge �n acela�i timp �spiritul c�tigului
capitalist, consider�ndu-l turpitudo". A�a �nc�t, scrie el, �Pe noi ne intereseaz�
aici tocmai originea elementului nera�ional pe care �l con�ine conceptul de
voca�ie", adic� tocmai acel element capabil, dincolo de orice, s� restabileasc�
echilibrul �n interiorul individului, l�s�ndu-l dincolo de contradic�ii ancorat �n
realitatea social�.
Acest element are o natur� religioas� �i are sensul �unei misiuni date de
Dumnezeu". �Tocmai aceasta a avut drept consecin�� inevitabil� ideea c� munca laic�
de zi cu zi avea o semnifica�ie religioas� �i a produs pentru prima dat� acest sens
al conceptului de profesie. A�adar, �n conceptul de profesie �i g�se�te expresie
dogma central� a tuturor variantelor protestante�care cunoa�te ca singur mijloc de
a tr�i cum �i este pl�cut lui Dumnezeu nu o suprasolicitare a moralit�ii laice prin
asceza monahal�, ci exclusiv prin �ndeplinirea datoriilor laice, a�a cum rezult�
ele din pozi�ia �n via�� a individului �i care tocmai astfel devine Beruf
"(profesia sa).
Acest mod de ancorare a individului �n realitate s-a impus ca urmare a propag�rii
unor obiective cu caracter etic de c�tre persoane care nu inten�ionau nimic �n
leg�tur� cu ceea ce sociologul nume�te �spiritul capitalismului". Aceasta a fost
doar o urmare neprev�zut� �i foarte �ndep�rtat� a idealurilor Reformei.
Din textul lucr�rii putem desprinde �n continuare ce se �nt�mpl� �n sufletul
individului, cum lupta interioar� genereaz� ordinea exterioar� prin intermediul
unei atribuiri. Aceast� atribuire se refer� la o modalitate concret� de dep�ire a
limitei absolute specific� fiin�ei confruntat� cu finitudinea sa.
Max Weber se �ntreab� �n fapt cum a putut s� se �mpace utilitarismul calvinist cu
concep�ia despre profesie ca voca�ie ��ntr-o vreme �n care lumea de dincolo nu era
doar mai important�, dar �n multe privin�e �i mai sigur� dec�t interesele vie�ii
p�m�nte�ti".
Acest lucru a fost posibil, explic� el, datorit� nevoii oamenilor de a �ti dac�
erau mai presus de orice ale�ii lui Dumnezeu.
Toate faptele unei vie�i se fac pentru gloria lui Dumnezeu. De�i nu pot constitui
mijloace tehnice de a de�ine gra�ia divin�, ele r�m�n semne ale faptului de a fi
ale. Prin ele nu se cump�r� m�ntuirea, dar �ele sunt mijloace�pentru a sc�pa de
teama de a nu fi m�ntuit". �Practic vorbind - concluzioneaz� sociologul - aceasta
�nseamn� �n fond c� Dumnezeu �l ajut� pe acela care se ajut� singur".
R�m�nem �nc� la Max Weber doar pentru a ar�ta cum ia na�tere din toate acestea
ordinea social�. El scria: �C�ci numai printr-o schimbare fundamental� a sensului
�ntregii vie�i �n fiecare ceas �i �n fiecare fapt� se putea confirma efectul
gra�iei ca o �n�l�are a omului din status nature �n status gratiae". �i �n sf�r�it:
��n opozi�ie cu noile reprezent�ri populare, scopul era o via�� lucid�, con�tient�,
luminoas�, iar obiectivul cel mai urgent anihilarea naivit�ii pe care o d� bucuria
vie�ii instinctuale. Introducerea ordinii �n via�� a tuturor adep�ilor era
principalul mijloc al ascezei". �De aici a urmat pentru individ imboldul de a-�i
controla metodic starea de gra�ie a modului de via��".
La fel cum �n teoria lui Lerner, care prive�te credin�a �ntr-o lume dreapt�, nevoia
de securitate personal� �i teama de a fi supus unor multiple riscuri �i fac pe
oameni s� atribuie vinov�ii celor lovi�i de nenorocire, f�c�nd din atribuire o
legitimare a nenorocirii, �n teoria despre spiritul capitalismului a lui Max Weber
teama de finitudine duce la descoperirea muncii ca voca�ie �i la construirea pe
aceast� baz� a unei etici profesionale specifice burgheziei. �n virtutea acesteia,
�ntreprinz�torul burghez, av�nd con�tiin�a c� se bucur� de toat� gra�ia lui
Dumnezeu �i c� este vizibil binecuv�ntat de acesta, putea, dac� nu dep�ea limitele
corectitudinii formale �i morala sa era irepro�abil� �i dac� modul �n care �i
folosea bog�ia nu era condamnabil, s�-�i urm�reasc� interesele de c�tig �i era
chiar recomandabil s� o fac�.
Restabilirea echilibrului sufletesc �i ancorarea �n mediu sunt, conform exemplului
discutat, pe c�t de laborioase �i nea�teptate, pe at�t de productive, antren�nd a�a
cum se poate constata, transform�ri esen�iale ale realit�ii sociale.
Modelul de analiz� sociologic� folosit de Max Weber �n Etica protestant� a condus
la formularea primului principiu al sociologiei ac�iunii, acela al
individualismului metodologic. Acest principiu presupune c� pentru explicarea unui
fenomen social trebuie reg�site cauzele individuale, adic� �n�elese motivele pe
care le au actorii sociali de a face ceea ce fac sau de a crede ceea ce cred.
Individualismul metodologic nu presupune reprezentarea actorului social ca
suspendat �ntr-un social. Dimpotriv�, este recunoscut faptul c� actorul a fost
socializat �i este �n rela�ie cu al�i actori care ca �i el desf�oar� roluri
sociale. �n general, individualismul metodologic recunoa�te faptul c� indivizii se
mi�c� �ntr-un context care �n bun� m�sur� li se impune. Imaginea despre societate,
impus� de individualismul metodologic, nu este una atomist�, ci interac�ionist�.

Bibliografie

Beca Elena - Despre atribuire �n: Psihologie social� nr. 6, 1997, p. 6-8.
Kalberg Stephen - On the neglect of Weber's protestant ethic �n: Sociological
theory, vol 14, nr.1, 1996, p. 49-67.
Furnham Adrian - Belief in a just world, �n British Journal of Social Psihology,
28, 1989, pag. 365-381.
Weber Max - Etica protestant� �i spiritul capitalismului, Humanitas, Bucure�ti,
1993.

�ntreb�ri

1. Cum explic� Max Weber elementul ira�ional existent �n concep�ia capitalist� care
define�te conceptul de voca�ie? Contradic�ia �ntre ascetismul �ntreprinz�torului �i
nevoia sa de a c�tiga tot mai mul�i bani.
2. Cum explic� Max Weber �mp�carea �ntre utilitarismul calvinist �i concep�ia
despre profesie ca voca�ie?
3. Care este maxima cu caracter practic care se desprinde din concep�ia sociologic�
a lui Max Weber cu privire la spiritul capitalismului?
4. Cum se produce transferul de la subiectivitatea individului la sfera ac�iunii
sociale �i care este rezultatul acestui transfer pentru ac�iunea social�?
5. Care este motiva�ia cunoa�terii �n concep�ia lui Max Weber - din
lucrarea Etica protestant�?

Curs 8

DOU� MODELE DE REPREZENTARE A SOCIALULUI: MODELUL ORGANICIST (EMILE DURKHEIM),

MODELUL MECANICIST (G. SIMMEL)

�n lucrarea sa The fundamental forms of social thonght, W. Stark apreciaz� c� din

antichitate �i p�n� �n zilele noastre, at�t �tiin�ele sociale c�t �i practica
politic� opereaz� cu dou� tipuri de modele de reprezentare ale societ�ii: modelul
organicist �i modelul mecanicist.
�n modelul organicist grupul social are prioritate ca reprezentare, individul fiind
un derivat.
Modelul mecanicist concepe societatea ca pe un ansamblu de indivizi lega�i, cel mai
adesea �n mod incon�tient �i involuntar prin leg�turi mai mult sau mai pu�in
artificiale.
Aceste dou� puncte de vedere epuizeaz� posibilit�ile de reprezentare a socialului,
sunt descrieri complementare ale acestuia �i nu pot fi concepute simultan. Faptul
face ca �n timp, g�ndirea s� oscileze �ntre aceste dou� modele; �n perioada de
confuzie �i criz� se vehiculeaz� viziuni mecaniciste asupra societ�ii. Atunci c�nd
societatea este pus� �ns� �n situa�ie s�-�i apere integritatea, s� lupte contra
unor fenomene ce-i amenin�� identitatea, g�ndirea social� produce reprezent�ri
organiciste stimulate de cercetarea sentimentelor na�ionaliste care creaz� impresia
discontinuit�ii dintre societ�i, culturi, na�iuni.
Teoriile care ofer� modele de reprezentare a socialului sunt teorii privitoare la
ordinea societ�ii. Ordinea este un concept structural. Teoriile despre ordinea
social� nu epuizeaz� �i problema organiz�rii sociale. Organizarea este un concept
ac�ional. Din concep�ia de spre ordine decurg �ns� ideile despre organizarea
social�. Acesta este �i modul �n care Emile Durkheim descrie dou� tipuri de
organizare social� pornind de la descrierea modalit�ilor de solidaritate (ordine)
social�.
�n lucrarea sa Despre diviziunea social� a muncii, sociologul explic� modul cum
solidaritatea mecanic� genereaz� structuri de organizare segmentare, iar
solidaritatea organic�, structuri organizate.
C�ut�nd cauzele care determin� apari�ia structurii organizate, Durkheim observ� c�
pe m�sura cre�terii diviziunii muncii se dezvolt� �i o structur� organizat� a
societ�ii care pune �n umbr� structurile segmentare.
Primul tip de solidaritate de care vorbe�te Durkheim este o stare structural� a
c�rei coeziune rezult� exclusiv din asem�n�rile indivizilor. Aceast� stare d�
impresia unei �mase omogene ale c�rei p�r�i nu se disting una de alta�o protoplasm�
social� , germenul din care va ie�i tipul social urm�tor.
Acest stadiu primitiv caracterizeaz� societ�ile inferioare formate din simple
repeti�ii a unor agregate de acela�i fel. Membrii unor asemenea societ�i se
consider� �i chiar sunt �n majoritate consanguini. Ei sus�in rela�ii domestice. �n
cadrul lor func�ioneaz� structuri simple de putere �n care �efii clanurilor sunt
singurele autorit�i sociale.
O astfel de societate segmentar� e compus� din elemente similare formate la r�ndul
lor din alte elemente omogene. Condi�ia de existen�� a tipului segmentar de
societate este ca elementele sale s� fie suficient de asem�n�toare spre a sta unite
�i �ndeajuns de diferite spre a nu se pierde unul �n cel�lalt.
�n accep�iunea dat� de Durkheim, solidaritatea mecanic� este solidaritatea ce
rezult� din asem�n�ri, ea rezult� direct �i nemijlocit din caracteristicile
semenilor s�i. Aceste societ�i supravie�uiesc p�n� �n epocile moderne sub forma
tradi�iilor descenden�ei spirituale (comunit�ile).
��n realitate - scrie profesorul Ilie B�descu - solidaritatea bazat� pe asem�narea
membrilor corespunde fiin�ei colective din individ. Ea are o natur� dinamic�, adic�
se poate accentua sau diminua �n individ�poten�area acestei fiin�e colective
minimale din individ, chiar prin accentuarea tr�s�turilor similare, presupune o
intensificare a tr�irii colective �i abia astfel ia na�tere omul moral �i deasupra
lui, cel religios".
Tr�s�turile asociate cu tipul segmentar de solidaritate sunt: adeziunea unanim� la
credin�ele �i practicile colective, absorbirea individului de c�tre societate �i a
p�r�ii �n �ntreg, proprietatea colectiv�, omogenitate.
La acest nivel sunt foarte active sentimentele sociale.
Durkheim �ncearc� apoi s� explice evolu�ia societ�ii de la tipul de organizare
mecanic�, segmentar�, la societatea organic�.
Fenomenul care conduce la aceast� evolu�ie este diviziunea social� a muncii.
Aceast� diviziunea social� presupune integrarea social� pe baz� de diferen�iere
individual� reclamat� de specializarea sarcinilor. �n istorie, tipul societ�ii
mecanice intr� �ntr-un regres o dat� cu cre�terea diviziunii muncii, l�s�nd locul
expansiunii societ�ilor cu solidaritate organic�.
De re�inut faptul c�, accep�iunea pe care o d� diviziunii sociale a muncii, Emile
Durkheim are �n vedere cazurile �n care diferen�ierea economic� se suprapune peste
diferen�ierea social�. Cauza diviziunii sociale a muncii �i deci, a trecerii de la
solidaritatea mecanic� la solidaritatea organic� este ceea ce Durkheim nume�te
densitatea dinamic� - adic� densitate fizic� a popula�iei �i densitate moral�.
Densitatea �nseamn� contacte mai frecvente �ntre indivizi �i o �ngustare a zonei de
afirmare a individualit�ii �n raport cu aceea�i unitate de spa�iu.
Dac� societatea ar fi r�mas �n cadrul tipurilor de solidaritate mecanic�, cre�terea
densit�ii ar fi dus necesar la o cre�tere a agresivit�ii. Evitarea agresivit�ii,
deci alternativ� este apari�ia unui nou tip de solidaritate - cea organic�.
Prin densitatea dinamic� sau moral�, Durkheim nume�te apropierea �i comunicare
activ� care rezult� �ntre indivizi prin cre�terea diviziunii muncii. Densitatea
moral� �n sensul utilizat de Durkheim este deci, intensificarea comunic�rii.
�n opozi�ie cu punctul de vedere a lui Herbert Spencer care vederea �n cre�terea
popula�iei motivul cre�terii contactelor agresive, Durkheim vede posibilitatea
naturii umane de a r�spunde acestei situa�ii prin crearea unei diferen�ieri, adic�
a unui nou mod de via�� const�nd �n trecerea de la omogenizare �i competi�ie la
specializare �i contacte creatoare. Diferen�iindu-�i ocupa�iile, adic� deosebirile
�ntre ei, oamenii nu mai lupt� pentru a realiza complementaritatea sarcinilor
necesar� atingerii unui scop comun.
Diviziunea muncii care genereaz� contacte creatoare este deci, �i principiul care
st� la baza p�cii sociale, elimin�nd agresivitatea social�.
Durkheim a �ncercat s� stabileasc� o lege obiectiv� de evolu�ie a societ�ii de la
solidaritatea mecanic� la cea organic�. El elaboreaz� cu acest prilej �i un
indicator obiectiv al trecerii de la un tip de solidaritate la cel�lalt. Acest
indicator este tipul de drept care caracterizeaz� fiecare societate. Solidarit�ii
mecanice bazat� pe similitudinea indivizilor, �i corespunde dreptul represiv �n
timp ce solidaritatea organic� este men�inut� prin dreptul restitutiv care
valorizeaz� caracterul distinct al indivizilor �i nevoia organic� care-i leag� pe
indivizi unii de ceilal�i.
�n timp ce Durkheim �ncearc� s� formuleze o lege de evolu�ie a socialului, Georg
Simmel - sociolog german, ilustreaz� prin g�ndirea lui, modelul de reprezentare
mecanicist a societ�ii. El nu vede �n societate dec�t regularit�i microscopice. La
nivel macroscopic - crede Simmel - nu are rost s� c�ut�m regularit�i cu validitate
universal�, pentru c� aici avem a face cu sisteme de interac�iuni complexe, a c�ror
configura�ie variaz� la infinit. Explica�ia este doar o reconstruc�ie a realului
asupra c�ruia se proiecteaz� o form�. �n ansamblu, sociologia lui Simmel este
considerat� un exemplu de sociologie formal� �n care se �ntruchipeaz� de o manier�
explicit�, no�iunea modern� de model.
Un model este o reprezentare idealizat� care permite �n�elegere unor situa�ii reale
cu condi�ia de a con�tientiza simplific�rile pe care le introduce acesta. Modelul
are calitatea de a fi general �n m�sura �n care se aplic� �n contexte spa�io-
temporale diferite �i ideal pentru c� nu se aplic� textual nici unei societ�i
concrete. Fa�� de model, legea este o propozi�ie care ambi�ioneaz� s� reprezinte o
realitate empiric� �i s� fie valid� universal.
Simmel consider� c� socialul este format dintr-o mul�ime de ac�iuni individuale.
Pentru a explica o b�t�lie, ar trebui la limit� - consider� sociologul german - s�
explic�m comportamentul tuturor participan�ilor la r�zboi, ceea ce ar fi imposibil
�i n-ar fi de nici un interes.
�n analiza pe care o face societ�ii din timpul s�u, el vede indivizii ca pe ni�te
persoane abstracte, �ndeplinind func�ii �n procesele de produc�ie, cu roluri
specifice care fac posibil� func�ionarea societ�ii. Mecanismul economic nu prive�te
individul �n totalitatea sa. Rutina schimbului for�eaz� indivizii la specializare
�i comportamente ra�ionalizate impuse la limit�. Integrat �n sistemul capitalist,
omul este l�sat singur cu unicitatea sufletului s�u.
Experien�a societ�ii �l face �n acela�i timp pe individ dependent de un mare num�r
de al�i indivizi. El �nva�� astfel s� se perceap� pe sine ca pe o parte a unui grup
social mai larg.
�n societatea modern� Simmel vede indivizi �mpin�i �n izolare �i dependen�a de un
mediu social din ce �n ce mai rarefiat �n care ei �i manifest� noua individualitate
cre�nd o sintez� �ntre colectivism �i individualism. �n aceast� lume, produsele
omului pun st�p�nire pe el �i pe rela�iile lui. Sistemul capitalist ca imperiu
ra�ional al schimbului devine mediul de manifestare a libert�ii indivizilor.
Unicitatea personal� �i istoric� a fiec�rui individ este fundamentul societ�ii. La
r�ndul s�u, societatea este cadrul �n care se manifest� deplin calit�ile
rela�ionale ale indivizilor.
Un exemplu clasic de analiz� sociologic� este descrierea pe care Simmel o face
rolului str�inului.
Str�inul este definit printr-o unitate neobi�nuit� a caracterului hoinar combinat
cu stabilitatea spa�ial�. �Str�inul - scrie el - nu este hoinarul care vine azi �i
pleac� m�ine, ci acea persoan� care vine azi �i r�m�ne m�ine. El este astfel spus
doar un poten�ial hoinar".
Str�inul este a�ezat �n cadrul unui grup, pozi�ia sa fiind definit� de faptul c� el
nu a apar�inut mereu acelui grup �i care aduce aici calit�i ce nu au apar�inut
totdeauna grupului.
Str�inul este persoana care �ntrune�te unitatea �ntre apropiere �i dep�rtare
presupuse de orice rela�ii umane organizate. �n ceea ce prive�te rela�ia cu el,
distan�a �nseamn� c� el cel apropiat este totu�i departe, iar str�in�tatea sa
�nseamn� c� el cel de departe este actualmente aproape.
Str�inul genereaz� un tip specific de interac�iune social�. El este la fel ca
�du�manul interior" un element intrinsec al grupului.
Str�inul nu este proprietar de p�m�nt. El este de obicei comerciant fiind
caracterizat prin extraordinara sa mobilitate. Prin rolul s�u formal, vine des �n
contact cu membrii grupului, dar nimic din lucrurile esen�iale nu-l leag� de ei:
nici rudenie, nici loc �i nici ocupa�ie.
De aici, obiectivitatea neobi�nuit� a str�inului ca expresie a libert�ii sale care
�nseamn� lipsa obiceiurilor, a piet�ii sau a precedentelor.
El este legat de grup doar prin aspectele generale are rela�iilor sale cu membrii
grupului, fiind totu�i prin aceasta un membru al grupului.

Bibliografie

Durkheim Emile - De la division du travail social, Paris, PUF, 1986.

Wallisch-Prinz, B�rbel - A sociology of freedom, Georg Simmel's theory of modern
society, Bremen , 1977.
Wolf Kurt - The Sociology of Georg Simmel, The Free Pres, New York, 1950.
The meaning of Sociology A reader, Prentice Hall, New Jersey, 1990, p. 93-94.

�ntreb�ri

1. Care sunt caracteristicile societ�ilor cu solidaritate mecanic�?

2. Cum descrie Emile Durkheim trecerea de la solidaritatea mecanic� la
solidaritatea organic�?
3. Ce este densitatea moral� �n concep�ia lui Emile Durkheim?
4. Cum se realizeaz� pacea social� prin intermediul diviziunii sociale a muncii �n
societ�ile cu solidaritate organic�?
5. Ce deosebe�te descrierea societ�ii organice la Emile Durkheim, de imaginea
societ�ii �n concep�ia lui Georg Simmel?
6. Care sunt caracteristicile rolului str�inului descris� de Georg Simmel?

Curs 9

MODELUL DE G�NDIRE SUBSTAN�IALIST

�I MODELUL DE G�NDIRE NOMINALIST
Sociologia cunoa�terii reu�e�te s� pun� �n valoare un mod interpretativ de abordare
a realit�ii sociale. Acest fapt nu o scute�te de un anumit arbitrar care presupune
selec�ionarea �i accentuarea unor aspecte ale istoriei ideilor.
Interpret�rile pot fi mai mult sau mai pu�in juste, pot fi mai mult sau mai pu�in
consonante cu epoca �n care apar, dar nu pot fi judecate ca adev�rate sau false.
Acest fapt �ine de alegerea celui ce face interpretarea, alegere ce pare s�
privilegieze un anumit punct de vedere care nu poate s� exclud� �i alte puncte de
vedere egale �ndrept�ite.
Un exemplu �n acest sens este analiza pe care Georg Simmel o face g�ndirii �i
evolu�iei ei �n Filosofia banilor (1900). Sociologul german avanseaz� ideea c�, de-
a lungul istoriei se observ� o dispari�ie lent� a modului de g�ndire substan�ialist
�n avantajul nominalismului.
Substan�ialismul consider� c� la baza fenomenelor stau realit�i substan�iale, cu
existen�� real� ce pot fi definite prin calit�ile lor durabile. Pentru g�ndirea
substan�ialist�, lumea este populat� de entit�i care pot fi descrise �i
individualizate.
Nominalismul vede rela�iile dintre lucruri �i cuvinte ca rela�ii complexe.
Lucrurile �n sine nu pot fi asem�nate, ele au caracter singular. �ntre toate
lucrurile, nu exist� dec�t eventual asem�n�ri care prin selec�ia de g�ndire pot fi
clasificate �n categorii. Acestea �ns�, nu sunt dec�t cuvinte, nume, o construc�ie
mintal�.
Substan�ialismul va considera societatea ca o realitate tangibil�. Pentru
nominalism este �ns� vorba de o re�ea de rela�ii ce leag� indivizii apar�in�nd
aceluia�i ansamblu.
Lupta �ntre cele dou� modalit�i de g�ndire creaz� victime. Socrate a fost condamnat
- spune Simmel - pentru c� nominalismul s�u a scandalizat societatea greac�
impregnat� de substan�ialism.
�n Filosofia banilor, Georg Simmel d� o interpretare declinului substan�ialismului,
atribuind faptul cre�terii f�r� precedent a complexit�ii vie�ii economice ca urmare
a evolu�iei simbolurilor monetare. Banii, prin natura lor care face posibil
schimbul �ntre obiecte foarte diverse �i eterogene, sugereaz� c� lucrurile pot fi
g�ndite f�c�ndu-se abstrac�ie total� de singularitatea lor. Astfel se impun
tendin�ele nominaliste �i banii joac� un rol important �n dezvoltarea �tiin�ei
moderne.
�n economiile primitive, banii nu au generat ini�ial toat� seria de efecte. Mai
�nt�i pentru faptul c� o mare parte dintre schimburi mai r�m�neau �n sfera
trocului, apoi pentru c� primele simboluri monetare aveau o valoare �n sine fiind
de aur sau argint, fiind �nc� aspecte de schimb material. Odat� cu cre�terea
proceselor de schimb �n economie, banii iau forme din ce �n ce mai imateriale.
Al�turi de monede apar bancnote, cambii, cecuri. Ei �nseamn� din ce �n ce mai pu�in
un schimb material, l�s�nd loc mai mult rela�iilor �ntre persoane �i lucruri.
Introducerea banilor creaz� - dup� p�rerea lui Simmel - sentimentul libert�ii
indivizilor unii fa�� de al�ii, dar �n acela�i timp �i iminen�a unui conflict �ntre
ace�tia.
�n perioada medieval�, iobagul f�cea munci pentru st�p�n �i-i oferea bunuri �n
natur� ca s� poat� exploata un mic petic de p�m�nt. De �ndat� ce apare moneda,
rela�iile acestea se perturb�. Iobagul vede imediat avantajele ce ar putea decurge
din achitarea datoriilor lui �n bani. Acest fapt l-ar l�sa liber s� decid� singur
ce ar urma s� cultive pe p�m�nt. �n absen�a mijlocului de schimb simbolic, el este
constr�ns de c�tre st�p�n s� produc� anumite cantit�i de legume sau gr�u. Lucrul
este foarte convenabil pentru nobili �i de aceea ei au refuzat mult timp s� accepte
plata rentei funciare. Introducerea monedelor produce un efect nedorit �i nec�utat
de c�tre actorii sociali, nec�utat nici chiar de aceia care ar urma s� beneficieze
de pe urma lui. Banii contribuie la reducerea dependen�ei iobagilor fa�� de
proprietarii de p�m�nt. La fel ca �i Max Weber, Simmel consider� c� o analiz�
sociologic� trebuie s� se refere la ac�iunile �i reac�iile indivizilor afla�i �n
situa�ie. �n exemplul la care ne-am referit, introducerea banilor modific� rela�ia
dintre proprietarul de p�m�nt �i iobag, l�s�nd loc altor consecin�e de ordin
social.
Reciproc, aceste consecin�e sociale nu pot fi explicate dec�t dac� se �ncearc� s�
se analizeze reac�iile plauzibile ale actorilor sociali la schimbarea de situa�ie
adus� de apari�ia numerarului.
Pe scurt, banii ar impune, prin chiar existen�a lor, o viziune nominalist� asupra
lumii.
Substan�iali�tii v�d c� valoarea banilor se leag� de lucrurile propriu-zise.
Nominali�tii observ� c� valoarea unui obiect nu este dec�t efectul agregant al
compar�rii unor obiecte �ntre ele. �n aceast� concep�ie, atributul esen�ial al
oric�rui obiect, valoarea sa nu-i apar�ine propriu-zis, este ceva din afar�.
Pentru Karl Marx �ns�, care exprim� un punct de vedere substan�ialist, valoarea
unui bun rezid� �n calitatea �i cantitatea muncii necesare producerii sale. Aceasta
este teoria valorii munc�, iar lucrurile se schimb� �ntre ele tocmai pentru c� fac
s� fie comparate muncile �ntre ele.
Iat� ce scrie Marx �n carte �nt�i a Capitalului: �O marf� pare la o prim� vedere un
lucru trivial �i de la sine �n�eles. Analiza noastr� a demonstrat c� dimpotriv�,
este un lucru foarte complex, plin de subtilit�i�Ca valoare de �ntrebuin�are, ea nu
con�ine nimic misterios, fie c� satisface nevoile omului prin propriet�ile sale,
fie c� aceste propriet�i sunt produse de munca omului. Este evident c� activitatea
omului transform� materialele oferite de natur� astfel �nc�t s� le confere
utilitate� De unde provine a�adar caracterul enigmatic de produs al muncii din
clipa �n care ia forma unei m�rfi? (adic� intr� �n procesul schimbului n.n.). Cu
siguran�� tocmai de la aceast� form�. Caracterul de egalitate a activit�ilor umane
cap�t� forma de valoare a produselor muncii, �n fine raporturile �ntre produc�tori,
�n care se impun caracterele sociale ale muncii lor, cap�t� forma unui raport
social �ntre produsele muncii. Iat� de ce aceste produse se transform� �n m�rfuri,
adic� �n lucruri care sunt sau nu evidente�
Numai un raport social clar definit �ntre oameni poate lua forma fantastic� a unui
raport �ntre lucruri � �n general, obiectele utile nu devin m�rfuri dec�t pentru c�
sunt produse ale unor activit�i particulare, executate independent unele de
celelalte. Totalitatea acestor activit�i particulare formeaz� munca social�.
�ntruc�t produc�torii nu intr� din punct de vedere social �n contract dec�t prin
schimbul de produse, caracterele sociale ale activit�ilor lor particulare se afirm�
ini�ial �n limitele acestui schimb. Sau activit�ile particulare nu se manifest� �n
realitate ca diviziuni ale muncii sociale dec�t prin raporturile pe care schimbul
le stabile�te �ntre produsele muncii �i indirect �ntre produc�tori".
Aspectul schimbului care pare s� pun� �n ac�iune rela�ii imaginare �ntre lucruri
a�a cum v�d nominali�tii este criticat de Marx care vorbe�te despre feti�i�mul
m�rfii. Feti�i�mul nu este dec�t �forma fantastic� a unui raport �ntre lucruri. �O
analogie la acest fenomen trebuie c�utat� �n zona nebuloas� a lumii religioase.
Acolo, produsele creierului uman au un aspect de fiin�e independente, cu corpuri
distincte, comunic�nd cu oamenii �i �ntre ele. �n aceea�i situa�ie se afl� �i
produsele ie�ite din m�na omului �n lumea comercial�. Este ceea ce se poate numi
feti�i�m fa�� de produsele muncii, din clipa �n care acestea apar �n realitatea de
m�rfuri, feti�i�m inseparabil de acest mod de produc�ie".
Feti�i�mul �nseamn� a vedea �n raporturile de schimb nu raporturi sociale imediate
ale unor persoane care schim� munca �ntre ele, ci mai degrab� raporturi �ntre
lucruri. Faptul este facilitat de apari�ia pre�ului care nu are sens dec�t �n
raport cu moneda �echivalent general". Transformarea marf�-moned� constituie miezul
logicii capitaliste - profitul.
Analiza f�cut� de Simmel schimbului se situa tocmai la acest nivel, care
favorizeaz� �nclina�ia nominalist�.
�n acela�i fel procesul schimbului reinterpretat de Gossen �i Menger pune �n lumin�
faptul c� schimbul se refer� la bunuri a c�ror valoare subiectiv� este diferit�
pentru persoanele implicate �n schimb. Acest fapt presupune acceptarea paradoxului
conform c�ruia propriet�ile elementelor care se compar� pot s� nu le apar�in� de
fapt.
Exemplele ilustreaz� o tripl� posibilitate de interpretare a fenomenelor schimbului
pe pia�a, care las� loc de manifestare celor dou� modele de g�ndire substan�ialist
�i nominalist.

Bibliografie

Georg Simmel - La philosophie de l'argent, Paris, PUF, 1987, p.25-34.

Karl Marx - Capitalul - partea I. Procesul de produc�ie (despre feti�i�mul m�rfii),
Bucure�ti, Ed. Politic�, 1960.

�ntreb�ri

1. �n ce mod g�ndesc substan�iali�tii?

2. �n ce mod g�ndesc nominali�tii?
3. Cum explic� Simmel trecerea de la g�ndirea substan�ialist� la cea nominalist�?
4. ce calitate a banilor contribuie la apari�ia g�ndirii nominaliste �i cum anume?
5. �n ce fel se manifest� g�ndirea substan�ialist� �n teoria valorii muncii a lui
Karl Marx?

Curs 10

SCHIMB�RI MENTALE �N FUNC�IE DE CARCATERISTICILE SOCIET��ILOR

(PITIRIM SOROKIN)

�n lucrarea sa Dinamica social� �i cultural�, Pitirim Sorokin precizeaz� c� exist�

dou� aspecte: unul interior �i altul exterior al culturii.
Primul este cel al explica�iei interioare, domeniul spiritului, al valorilor �i
semnifica�iilor. Al doilea este domeniul fizic sau organic al obiectelor,
evenimentelor, procedeelor interioare. Aceste fenomene exterioare nu apar�in unei
civiliza�ii dec�t �n calitate de manifest�ri interioare.
�n realitate - spune Sorokin - orice interpretare a faptelor mentale sau sociale
implic� �n�elegerea aspectului lor intern �i nu este posibil� f�r� o astfel de
comprehensiune.
Exist� �i posibilitatea ca �ntr-un context cultural semnifica�ia pe care creatorul
o d� operei sale s� nu coincid� cu semnifica�ia social� a acesteia.
Interpretarea sociologic� are ca obiect fie rela�iile cauzale �i func�ionale �ntre
elementele componente ale unei culturi, adic� a �ti dac� componentele sunt logic
unite sau logic contradictorii �ntre ele, dac� exist� un principiu care une�te �i
impregneaz� tot sau nu. Ea vizeaz� s� ating� existen�a socialmente obiectiv� a
semnifica�iei.
�n lucrarea de care am amintit, contribu�ia esen�ial� a lui Sorokin la sociologia
cunoa�terii pune �n lumin� caracterul propriu fenomenelor sociale.
Domeniul socio-cultural este un domeniu cu legi proprii. Legea integr�rii -
presupune c� �n societ�ile care sunt conglomerate structurale, aceast� lege st� �n
juxtapunerea spa�ial� sau mecanic� a elementelor gener�nd un conglomerat de
elemente culturale. La un nivel mai �nalt, integrarea cere un factor extern comun.
Principiul schimb�rii imanente - prive�te ac�iunea sistemului �nsu�i ca suficient�
pentru transformarea acestuia. Temperat de principiul limitei, nici un sistem nu
poate ac�iona nelimitat. A�a c�, ori dispare �i repet� ceea ce s-a mai �nt�mplat
deja.
Sistemele sociale evolueaz� trec�nd prin trei faze: faza idea�ional�, idealist�,
sensualist�.
�n cultura idea�ional�, realitatea este conceput� ca o existen�� etern�,
imaterial�, nevoile �i scopul sunt mai ales spirituale, ele se satisfac la nivelul
cel mai �nalt, realizarea lor se face printr-o minimalizare sau eliminare a
nevoilor fizice. Aceste civiliza�ii sunt dominate de principiul binelui
suprara�ional; ele sunt cl�dite pe spiritualitate �i credin��.
Cultura sesualist� - are ca realitate ceea ce se prezint� �n fa�a noastr�, totul
este devenire, proces, schimbare, flux, evolu�ie, progres, transformare. Nevoile �i
scopurile sunt mai ales de ordin fizic �i tot ceea ce se caut� este maximum de
satisfac�ie a acestor nevoi.
Pentru mentalitatea idea�ional�, mentalitatea sensualist� nu este dec�t iluzie �i
blasfemie. Pentru mentalitatea sensualist�, mentalitatea idea�ional� nu este dec�t
prejudecat�, supersti�ie �i dereglare patologic�. Exist� �i posibilitatea unui
compromis �ntre acestea.
Cultura idealist� este o unire echilibrat� de elemente idea�ionale �i sensualiste
cu predominanta primelor. Aceste elemente sunt sintetizate �ntr-un tot armonios �i
coerent. Realitatea are mai multe fe�e. Ea este at�t o existen�� infinit� c�t �i
devenire, un schimb �ntre spiritual �i material. Scopurile urm�rite sunt deopotriv�
spirituale �i materiale cu o subordonare a materialului spiritualit�ii. Mijloacele
folosite sunt cele ale transform�rii interioare a persoanelor �i cele ale
transform�rii lumii exterioare.
Valorile idea�ionale sunt recunoscute ca valori supreme, dar lumea sensibil�,
departe de a fi privit� ca o iluzie are valoare pozitiv� �n m�sura �n care
sensibilul este �n leg�tur� cu idea�ionalul.
Orice sistem socio-cultural trece prin aceste faze �n ordine: idea�ional, idealist,
sensualist cu tranzi�ii intermediare. Apoi, ciclul se reia la infinit. A�a a fost
civiliza�ia greac� idea�ional� p�n� �n secolul VI �.d. Cristos. Apoi s-a afirmat
sensualismul, a �nceput compromisul idealist al civiliza�iei eleniste �ncep�nd cu
sec. V �.d. Cristos. Din sec. IV �.d. Cristos �i �n sec. III �.d. Cristos,
civiliza�ia greco-roman� a fost predominant sensualist�. O dat� cu triumful
cre�tinismului �ns�, tendin�ele idea�ionale au cuprins din nou for�ele generatoare
ale societ�ii �i civiliza�iei a r�mas idea�ional� p�n� �n sec. XII. O nou� ofensiv�
a for�elor sensualiste fac s� apar� civiliza�ia idealist� a sec. XIII �i sec. XIV.
Dar �ncep�nd din sec. XV, dezvoltarea �tiin�ei, tehnicii, industriei �i
secularizarea valorilor conduc din nou la o victorie a sensualismului. Acesta
dureaz� �nc�, dar criza actual� amenin�� deja domina�ia ei. Tendin�ele idea�ionale
devin din ce �n ce mai puternice �i o recunoa�tere idealist� este tot mai aproape.
Analiza pe care Merton o face g�ndirii lui Sorokin, subliniaz� c�teva aspecte demne
de a fi re�inute.
Teoria lui Sorokin �ncearc� s� derive toate aspectele cunoa�terii din mentalit�ile
culturale. A�a cum s-a observat de c�tre to�i comentatorii, la Sorokin variabila
independent� (cea care determin� cunoa�terea) este pozi�ia intelectual� referitoare
la realitatea ultim� �i valoarea ultim�. Premisele culturii sunt pozi�ii filozofie.
Dar fiecare tip de cultur� este distinct� prin elementele sale ontologice.
Convingerile ontologice devin la Sorokin premisele din care cultura eman� ca un
tot.
Ce sunt deci mentalit�ile culturale?
Ele se deosebesc prin ceea ce se consider� a fi natura ultim� a realit�ii �i
valorii. Prima este idea�ional� �i consider� realitatea ca ne-material�, existen�a
etern� care define�te nevoile umane �n primul r�nd ca spirituale �i caut�
satisfac�ii prin, minimalizare sau eliminare a nevoilor fizice.
Cultura idea�ional� adopt� adev�rul credin�ei.
La cealalt� extrem� se afl� mentalitatea sensualist� care limiteaz� realitatea la
ceea ce poate fi perceput prin sim�uri. Preocupat� mai ales de nevoile fizice,
aceast� cultur� are nevoie de satisfacerea lor nu prin modificarea sinelui, ci prin
modificarea mediului exterior. Aceast� mentalitate este orientat� spre �adev�rul
sim�urilor".
Intermediar se afl� un tip mixt de mentalitatea cultural�, cea idealist� care
reprezint� in echilibru �ntre aceste dou� tipuri extreme. Ea se bazeaz� pe
�adev�rul ra�iunii". Din aceste trei tipuri de mentalit�i - premise majore a
oric�rui fel de cultur�, Sorokin deriv� trei sisteme distincte de adev�r �i
cunoa�tere.
Aceste premise culturale sunt fundamentale pentru diferite tipuri de cunoa�tere
care se dezvolt� �n fiecare sistem socio-cultural.
Formele structurii sociale �i personalitatea care domin� �mp�rt�esc aceea�i
dependen�� de mentalitatea vremii.
Sorokim nu poate s� explice existen�a mai multor concep�ii aflate �n acela�i sistem
cultural. Analiza lui se refer� la societ�ile greco-romane �i vestice. Teoria are
aspect macrosociologic. Perioadele culturale idea�ional�, idealist� �i sensualist�
sunt caracterizate �n termenii tr�s�turilor lor dominante. Discriminarea unor
varia�ii ale g�ndirii �n fiecare cultur� sunt �n mare parte excluse pentru
men�inerea vederii generale teoretice.
Modul �n care teoria aproximeaz� realitatea �ine de ceea ce teoreticianul consider�
c� ar conta. Ce ne-ar putea ajuta �n sociologia lui Sorokin ca s� distingem
variabilitatea g�ndirii �n cadrul societ�ilor? El observ� de exemplu, c� e�ecul
sistemului adev�rului sensualist (empirismul) care a monopolizat cultura noastr�
sensualist�, dovede�te c� aceast� cultur� nu este suficient de integrat�.
�n cultura actual� sensualist�, materialismul este mai pu�in prevalent dec�t
idealismul. Sorokin nu urm�re�te varia�iile g�ndirii �ntr-o cultur�, ci merge doar
la dominanta temelor pe care o atribuie culturii ca ansamblu, ca �ntreg.
Oamenii de �tiin�� ai culturilor idealiste vor fi interesa�i s� studieze fenomenele
spirituale, mentale; cei din culturile sensualiste vor studia fenomenele pur
materiale, �.a.m.d.

Bibliografie

Pitirim Sorokin - Comment la civilisation se transforme, Librairie Marcel Riviere,

Paris, 1964.
Robert, K. Merton - The sociology of science theoretical and empirical
investigations, The University of Chicago Press, Chicago, London, 1973, p.142-172.

�ntreb�ri

1. Care sunt cele trei faze prin care trec sistemele sociale - �n g�ndirea lui
Pitirim Sorokin?
2. De unde deriv� aspectele cunoa�terii �ntr-o societate - �n concep�ia lui Pitirim
Sorokin?
3. Care este realitatea ultim� �n mentalitatea idea�ional� �i care este caracterul
cunoa�terii ce rezult� din aceasta?
4. Care este realitatea �n mentalitatea sensual� �i care este caracterul
cunoa�terii ce rezult� din aceasta.
5. Cum se caracterizeaz� faza intermediaz� �n evolu�ia societ�ilor?

Curs 11

RA�IONALITEA SUBIECTIV� (I)

No�iunea de sens al unei ac�iuni sau comportament este �n sine destul de confuz�. A
�n�elege sensul ac�iunilor actorilor sociali �nseamn� a g�si motivele pentru care
ace�tia fac ceea ce fac.
Principiul conform c�ruia ac�iunile indivizilor sunt considerate comprehensibile s-
a consolidat treptat, transform�ndu-se �ntr-un postulat de ra�ionalitate.
Sociologii �ncearc� s� �n�eleag� motivele ac�iunilor actorilor sociali �i �n sensul
acesta se poate spune c�, sociologia postuleaz� ra�ionalitatea actorilor sociali.
Aceasta nu �nseamn� c� pentru sociolog, omul este ra�ional. �n sociologie, no�iunea
de ra�ionalitate este mai larg� dec�t aceast� no�iune a filosofiei sau a economiei
clasice. �n sociologie, a spune c� un comportament este ra�ional, �nseamn� c�
exist� o explica�ie pentru un comportament, cu alte cuvinte, �n situa�ia �n care se
afla actorul social, avea motive �ntemeiate s� fac� ceea ce a f�cut.
Karl Popper (1967) propune o defini�ie a no�iunii de ra�ionalitate, consider�nd c�
un act poate fi ra�ional din momentul �n care actorul social poate s�-i precizeze
motivele, oricare ar fi natura acestora.
O defini�ie semantic� a ra�ionalit�ii este de tipul - este ra�ional orice
comportament despre care se poate spune: individul avea motive s� fac� ac�iunea pe
care a f�cut-o, deoarece �
Max Weber a elaborat o tipologie a tipurilor de ac�iune, identific�nd patru forme
ale acestora: ac�iuni ra�ionale �n sens teleologic, ac�iuni ra�ionale �n sens
axiologic, ac�iuni tradi�ionale �i ac�iuni afective.
Relu�nd formula deja enun�at�, se poate spune c� individul avea motive �ntemeiate
s� fac� ac�iunea pe care a f�cut-o, deoarece:
a) ac�iunea corespunde interesului sau preferin�elor lui. Acesta este un tip de
ra�ionalitate utilitar�;
b) ac�iunea era cel mai bun mijloc pentru individ de a-�i atinge scopul pe care �i
l-a fixat. Aceasta este o defini�ie implicit� a no�iunii de ra�ionalitate
teleologic� (a�a cum a definit-o Weber);
c) ac�iunea decurge dintr-un principiu normativ, iar individul credea �n acest
lucru �i avea motive s� cread� �n el. Acesta este exemplul de ra�ionalitate
tradi�ional�. Este vorba despre ac�iunile inspirate de tradi�ii, de faptul c�
oamenii au f�cut mereu a�a �i nu ar exista nici un motiv s� pun� �n discu�ie
aceast� practic�;
d) ac�iunea decurgea din teoria x, iar individul credea �n ea �i avea motive
�ntemeiate s� cread� �n ea. Acesta este un exemplu de ra�ionalitate care deriv�
ac�iunea din cuno�tin�e prealabile ei - o ra�ionalitate cognitiv�.

Oamenii manifest� �n via�a lor dou� tipuri de ra�ionalitate. Ra�ionalitatea

obiectiv� care presupune tendin�e de maximizare sau optimizare a rezultatelor. �n
practic�, lucrul acesta este foarte relativ, deoarece este foarte dificil s� se
precizeze chiar �i cu aproxima�ie care este cel mai bun mijloc pentru atingerea
unui scop. �n aceast� situa�ie, oamenii nu vor mai c�uta ceea ce este cel mai bine,
ci doar ceea ce este mai pu�in r�u, cu alte cuvinte ceea ce este satisf�c�tor. �n
mod curent, oamenii nu dispun de toat� informa�ia necesar� pentru realizarea unui
comportament ra�ional. De aceea, el recurge foarte adesea la compromisuri
acceptabile.
Ra�ionalitatea subiectiv� este cea care permite indivizilor care ac�ioneaz� �n
condi�ii de incertitudine sau informa�ie insuficient�, s� mobilizeze �n scopul
elabor�rii unei solu�ii tot felul de elemente a priori care le permit s� dea sens
situa�iei.
Ra�ionalitatea subiectiv� este departe de reprezentarea curent� a ac�iunii ca
alegere optim� sau chiar satisf�c�toare. O dat� cu aceasta, intr�m �ntr-un domeniu
�n care indivizii ac�ioneaz� pe baza unor principii deja cunoscute, aplicate �ns�
arbitrar.
Se presupune, de exemplu, c� �n prezen�a unei persoane necunoscute, un individ va
reac�iona, cel pu�in pentru �nceput, �ncerc�nd s� interpreteze comportamentul
necunoscutului prin propria sa psihologie, reac�ion�nd comprehensiv. Pentru
interpretarea comportamentului unui necunoscut, se folose�te deci o gril�, de�i nu
exist� nimic care s� ateste faptul c� aceasta se poate aplica �n situa�ia dat�.
Elementele apriorice folosite de actori �n interpretarea situa�iilor de
incertitudine, pot fi de natur� foarte variate: fie date de observa�ie -
cuno�tin�e, fie principii normative sau propozi�ii descriptive. De�i actorul le
aplic� pe acestea necritic �n situa�ii, comportamentul lui nu devine prin acesta
ira�ional.
Un exemplu clasic de ra�ionalitate subiectiv� este explica�ia pe care Durkheim o d�
magiei.
Ra�ionalitatea subiectiv� implic� o neadecvare a comportamentului la real. �n ce
condi�ii acest comportament poate fi considerat totu�i ra�ional? Durkheim explic�
magia �i practicile religioase folosind un enun� de tipul �actorii sociali au
motive �ntemeiate s� cread� �n rela�ii de cauzalitate false, deoarece �"
Iat� chiar formularea lui Durkheim: �unul din postulatele esen�iale ale sociologiei
este acela c� o intui�ie uman� nu se poate �ntemeia pe eroare �i minciun�, altfel
n-ar putea dura. Dac� nu s-ar �ntemeia pe natura lucrurilor, ar �nt�lni �n ele o
rezisten�� pe care n-ar putea s-o �nfr�ng�. C�nd deci, abord�m studiul religiilor
primitive, suntem siguri c� acestea �in de real �i c� ele �l exprim�Desigur c�
practicile �i credin�ele religioase par uneori deconcertante, �nc�t suntem tenta�i
s� le atribuim unui fel de abera�ie funciar�. Dar trebuie s� g�sim realitatea
ascuns� �n spatele simbolului care o figureaz� �i-i d� un �n�eles. Riturile cele
mai barbare sau bizare, miturile cele mai stranii traduc o necesitate omeneasc�, un
aspect anume al vie�ii individuale sau sociale. Motivele pe care credinciosul �i le
ofer� lui �nsu�i drept justificare pot fi, �i de cele mai multe ori chiar sunt
eronate. Dar, adev�ratele motive nu �nceteaz� s� existe �i treaba �tiin�ei este s�
le descopere.
�n ceea ce prive�te magia, aceasta este la fel ca religia alc�tuit� din credin�e �i
rituri, dar mult mai rudimentare. Magia nu se pierde �n specula�ii, urm�nd �ns�
tehnici foarte elaborate.
De exemplu, magia simpatic� are la baz� dou� principii: �Cel dint�i se poate enun�a
�n modul urm�tor: ceea ce afecteaz� un obiect, afecteaz� �i tot ce �ntre�ine un
oarecare raport de proximitate �i solidaritate cu respectivul obiect. Astfel, ceea
ce afecteaz� partea afecteaz� �ntregul". Explica�ia este �legea contagiunii" prin
care o calitate, o stare se comunic� prin contagiere de la un subiect la to�i cei
cu care acesta are rela�ii".
�Al doilea principiu se rezum� de obicei la formula: termenul asem�n�tor produce un
termen asem�n�tor. Figurarea unei fiin�e sau a unei st�ri produce acea fiin�� sau
acea stare". Exemplul tipic al vr�jitoriei este c� ea se reduce �n mare poate la
un fenomen de transfer. �Ideea de imagine este asociat� �n con�tiin�� cu cea de
model; prin urmare, efectele ac�iunii exercitate asupra statuetei se comunic� prin
contagiunea persoanei ale c�rei tr�s�turi le reproduce. Prin raportare la original,
imaginea joac� rolul p�r�ii �n raport cu �ntregul: este un agent de transmisiune,
etc."
Ceea ce diferen�iaz� cele dou� principii ale magiei a�a-zise simpatice este aceea
c� �n practicarea principiului �nt�i are loc doar o comunicare prin contagiune, �n
timp ce �n practicarea celui de al doilea principiu este vorba de produc�ie �i
crea�ie.
La fel, magia homeopatic� de exemplu, porne�te de la principiul c� lucrurile care
seam�n� sunt identice.
Practicarea riturilor are ca scop s�-i ajute pe membrii societ�ilor primitive s�
exprime pe de o parte propria lor calitate, pe de alt� parte de a asigura
reproducerea elementelor de sus�inere a existen�ei.
�Eficacitatea moral� a ritului - care const� �n producerea unei euforii, a unei
impresii de bun�stare indivizilor - �i prin aceasta este real�, a determinat
credin�a �n eficacitatea sa fizic� care este imaginar�; eficacitatea �ntregului a
determinat credin�a �n eficacitatea fiec�rei p�r�i, luate separat. Efectele cu
adev�rat utile pe care le produce ansamblul ceremoniei constituie un fel de
justificare experimental� a practicilor elementare din care este ea alc�tuit�,
de�i, �n realitate ele nu sunt deloc indispensabile succesului. Faptul c� pot fi
�nlocuite prin altele de natur� foarte diferit�, f�r� ca rezultatul final s� fie
modificat, dovede�te de altfel, c� ele nu ac�ioneaz� prin ele �nsele".
Natura subiectiv� a apriorului care justific� unele ac�iuni este recreat� �i de
comentariul asupra practic�rii ritualurilor de c�tre oamenii societ�ilor evoluate.
�Mai ales la popoarele �i mediile cultivate, se �nt�lnesc frecvent credincio�i
care, de�i au �ndoieli cu privire la eficacitatea special� pe care dogma o atribuie
fiec�rui rit �n parte, continu� totu�i s� practice cultul. Nu sunt convin�i c�
detaliile regulilor prescrise ar fi justificabile ra�ional; dar simt c� le-ar fi
imposibil s� le �ncalce, f�r� a �nfrunta riscul unei confuzii morale �n fa�a
c�ruia dau �napoi. �nsu�i faptul c�, �n cazul lor, credin�a �i-a pierdut r�d�cinile
intelectuale pune �n eviden�� ra�iunile profunde pe care se �ntemeiaz�. Iat� de ce
criticile formulate uneori de un ra�ionalism simplist la adresa prescrip�iilor
rituale �l las� �n general indiferent pe credincios pentru c� adev�rata justificare
a practicilor religioase nu se afl� �n scopurile aparent urm�rite, ci �n ac�iunea
invizibil� exercitat� asupra con�tiin�elor".
�Credin�a - mai scrie Durkheim - este �ntr-un sens impermeabil� la experien�e".
E�ecurile intermitente ale riturilor nu clatin� credin�a �n rituri, pentru c�
oamenii sunt ata�a�i de practici pe care le refac periodic, dac� le-ar nega
principiul - prin infirmare practic�, ar rezulta o perturbare la care �ntreaga
fiin�� se �mpotrive�te.
Observa�ia sociologului francez avanseaz� ideea c� mentalitatea religioas� care
este o mostr� exemplar� de ra�ionalitate subiectiv�, nu se deosebe�te radical de
celelalte forme ale mentalit�ii umane �ntre care el num�r� �i mentalitatea
savantului.

Bibliografie

Durkheim Emile - Formele elementare ale vie�ii religioase, Polirom, Ia�i, 1995.
Tratat de sociologie - coordonat de Raymond Boudon, Humanitas, Bucure�ti, 1997,
pag. 581-582.

�ntreb�ri

1. Ce �nseamn� ra�ionalitatea actorului social �n sensul defini�iei date de Karl

Popper (1967)?
2. Care este defini�ia semantic� a ra�ionalit�ii?
3. Da�i exemple de tipuri de ra�ionalitate pe care le cunoa�te�i.
4. �n ce condi�ii intervine ra�ionalitatea subiectiv� a actorilor?
5. Cum explic� Durkheim comportamentul credincio�ilor �i al magicienilor?

Curs 12

RA�IONALITATEA SUBIECTIV� (II)

�n via�a curent�, actorii sociali sunt confrunta�i cu situa�ii de decizie a c�ror

complexitate dep�e�te capacitatea lor de �n�elegere. �n aceste condi�ii, ei
folosesc c�teva strategii foarte cunoscute asem�n�toare credin�ei �n idei false sau
cel pu�in �ndoielnice.
Subterfugiul este o strategie care explic� par�ial fenomenele conformismului sau
supunerii fa�� de autoritate. C�nd nu exist� nici timp �i nici competen�� pentru a
r�spunde la o situa�ie, apare tendin�a de a face apel la opinia exper�ilor. Aceast�
strategie are o valoare de minimalizare a riscurilor �i costurilor ac�iunilor �i se
�ntemeiaz� pe urm�toarea presupozi�ie: �dac� a� �ncerca s�-mi formez o p�rere
asupra problemei prezente, a� putea s� acord acestui travaliu un timp ridicol de
scurt �n raport cu timpul pe care i l-a atribuit un specialist sau expert. Nu
exist� deci �anse ca opinia pe care mi-a� forma-o s� fie mai bine format� dec�t cea
a specialistului. Nu este deci deloc scandalos faptul c� eu cred ce spune expertul"
(R. Boudon). Acest tip de strategie este trecut de Raymond Boudon �n r�ndul
strategiilor euristice.
O alt� strategie cognitiv� prive�te a�a numita mobilizare a principiilor naturale.
O problem� care ilustreaz� folosirea acestei strategii este de natur� practic� �i
se refer� la verificarea unui enun� de tipul X este Y. Cum poate un individ s� se
conving� c� �ntr-adev�r un lucru este ceea ce se spune c� este? �n aceast�
situa�ie, indivizii se comport� lu�nd propozi�ia ca pe ceva de la sine �n�eles.
Sociologul american De Gr� a ilustrat acest aspect �ntr-o manier� experimental�. El
a a�ezat patru persoane �n jurul unei piramide ale c�rei fe�e erau diferit
colorate. Fiecare dintre persoane nu vederea din piramid� dec�t partea aflat� �n
fa�a sa. Subiec�ii au fost �ntreba�i ce culoare are piramida. Au fost date patru
r�spunsuri diferite. R�spunsul subiec�ilor a fost ghidat de principiul: pentru a
determina dac� X este Y se observ� c� X este Y. Acest principiu are o valoare
general� �i este clasificat de Raymond Boudon �n r�ndul strategiilor de
disponibilitate. Cu alte cuvinte, judecata pe care o fac subiec�ii experimentului,
�ine de faptul c� cer�ndu-li-se s� determine culoarea piramidei, ei infereaz� c�
piramida trebuie s� aib� aceea�i culoare peste tot. De asemenea, subiec�ii mai
infereaz� �n aceea�i ordine de idei, c� experimentatorul nu ar putea s� le cear� s�
r�spund� la o �ntrebare pentru care ei nu ar avea mijloace s� r�spund�. Cea de a
dou� presupozi�ie se deosebe�te prin natura sa de prima. Dac� prima este de natur�
cognitiv�, a doua are o nuan�� social� �i prive�te presupozi�ia de loialitate a
cercet�torului fa�� de subiec�ii participan�i la experiment. Ambele presupozi�ii se
dovedesc false. Aceasta �ns� nu-i �mpiedic� pe subiec�i s� cread� cu t�rie �n ele.
Un alt exemplu al aceluia�i �efect de pozi�ie" este ideea c� ma�inismul este
produc�tor de �omaj. Aceast� credin�� se bazeaz� �n general pe motive �ntemeiate. O
�nlocuire a muncii oamenilor cu ma�ini poate duce la eliminarea unor locuri de
munc�. Acest efect local nu este �n mod natural incompatibil cu existen�a unui
efect global �n sens invers. Cum noile ma�ini trebuie concepute, proiectate,
produse, �ntre�inute, utilizate, perfec�ionate, etc., ele duc la o cre�tere a
locurilor de munc�, cre�nd mai multe locuri de munc� dec�t desfiin�eaz�. Persoana
care vede �n ma�inism o cauz� a �omajului, nu s-a �n�elat �n ceea ce a v�zut.
Credin�a fals� care �l conduce �ns�, rezult� din �ncrederea cu care el
generalizeaz� experien�a practic�.
S-a observat at�t �n r�ndul persoanelor cu nivel de studii redus, c�t �i �n r�ndul
intelectualilor, proliferarea unor idei false bazate �ns� pe elemente diferite. �n
timp ce oamenii mai simpli cred cu t�rie �n unele lucruri pe care nu le pot
veridica, oamenii instrui�i cred altele miz�nd pe virtutea �ndoielii metodice.
Simplificarea este strategia ce ilustreaz� modul �n care se reconstruie�te memoria
colectiv�. Maurice Halbwachs arat� cum �n func�ie de epoci �i origini, pelerinii
situeaz� �n mod diferit anumite locuri men�ionate de Scriptur�. S-a observat c�
memoria colectiv� se leag� cu mult mai u�or de locuri mai accesibile sau care se
repet�.
Simplificarea este generatoare de idei false. A�a se �nt�mpl� de obicei c�nd se
vorbe�te de g�ndirea unui autor pentru a justifica doar una dintre ideile expuse de
acesta. Din cunoa�terea tuturor ideilor apar�in�nd unui autor, rezult� �ns� adesea,
c� unele dintre acestea se schimb� �n contextul �ntregii opere sau unele idei chiar
se contrazic.
�n ceea ce-i prive�te pe cei care �i sus�in astfel un anumit punct de vedere este
vorba despre o euristic� a disponibilit�ii care le apropie ideea autorului
respectiv, permi��ndu-le �ns� �i apelul la autoritatea acestuia.
Raymond Boudon consider� c� modelul tradi�ional al omului �sociologicus" se
�nt�lne�te �ntr-o tipologie de situa�ii cu structuri ambigui �n care alegerilor
optime sunt greu de presupus.
Se pot clasifica �n aceast� categorie numeroase situa�ii �n care avantaje pe termen
scurt sunt preferate cu pre�ul unei �ramburs�ri� pe termen lung. Procesul
intoxic�rii cu nicotin� a fum�torilor, presupune c� persoana ia �n considera�ie
doar riscul minim al unei intoxic�ri infinitezimale �n cazul �n care m�re�te
num�rul obi�nuit de �ig�ri fumate �ntr-o perioad� de timp.
Trocul este �ntre termenul lung �i termenul scurt. Chiar dac� fum�torul prevede
efectele ac�iunii sale pe termen lung, el poate totu�i s�-�i justifice ac�iunea
prezent� prin incertitudinea viitorului. Cel mai mare r�u nu-i niciodat� sigur.
O alt� serie de situa�ii sunt cele de alegere �n care op�iunile nu pot fi
controlate de cel care alege. Am prezentat deja situa�ia de alegere for�at�.
A�a cum se poate observa, analiza sociologic� comport� mereu un moment de
comprehensiune, de �n�elegere a sensului pe care autorul �l d� ac�iunii sale.
�n�elegerea ac�iunilor �n sociologie nu �nseamn� lipsa precau�iilor �tiin�ifice �n
observarea �i interpretarea empatic� a diverselor categorii de fapte.
No�iunea sociologic� de ra�ionalitate subiectiv�, modific� complet explica�iile
care se dau unor comportamente �i credin�e. De �ndat� ce un comportament pare greu
de �n�eles, ra�ionalitatea subiectiv� ne ajut� s� decel�m motivele actorului.
Sim�ul comun �n general tinde s� dea o interpretare ra�ional� a comportamentelor
care au un sens evident �i o interpretare ira�ional� comportamentelor a c�ror sens
�i scap� observatorului. �n primul caz, �tiin�ele umaniste nu au nimic de adus
sociologiei obi�nuite. Dar �n al doilea caz, prin detalierea analizei,
interpret�rile ira�ionale ale sim�ului comun pot fi transformate �n explica�ii
ra�ionale.

Bibliografie

Boudon Raymond - La logique du social, Hachette, Paris, 1981.

Tratat de sociologie coordonat de Raymond Boudon, Humanitas, Bucure�ti, 1997,
p.581-590.

�ntreb�ri

1. Care sunt principalele strategii ale ra�ionalit�ii subiective?

2. Care sunt situa�iile sociale �n care se manifest� ra�ionalitatea subiectiv�?
3. Ce aduce nou interpretarea sociologic� prin introducerea no�iunii de
ra�ionalitate subiectiv�?

Curs 13

EPISTEMOLOGIA �I SOCIOLOGIA CUNOA�TERII

Epistemologia este o parte a filosofiei care se constituie ca o teorie general� a

cunoa�terii. O problem� peren� a epistemologiei este stabilirea naturii adev�rului.
�n modul s�u de interpretare epistemologia opereaz� cu dou� metafore ale
cunoa�terii. Prima prive�te construirea cunoa�terii ca pe construirea unei piramide
care are nevoie de a�ezarea unei funda�ii solide. Acest punt de vedere pune
problema validit�ii cuno�tin�elor care trebuie fundamentate ra�ional pe o baz�
solid�, care urmeaz� s� sus�in� argumenta�ia.
Cea de a doua metafor� prive�te o barc�. Ea nu are nevoie de funda�ie, ci doar de
stabilitate. Aceasta se ob�ine din construc�ia care asigur� potrivirea �ntre
diferitele p�r�i componente. �n aceast� perspectiv�, cunoa�terea trebuie s� se
bazeze pe coeren�a elementelor care se �mbin� �i care trebuie s� dea impresia de
�ntreg.
Cunoa�terea �ntr-o accep�ie larg� este o credin�� care beneficiaz� de dou�
caracteristici. Este justificat�, poate fi argumentat� �i este adev�rat�, adecvat�
cu realitatea.
Conform concep�iei lui Platon, cunoa�terea poate s� se refere la o lume �n
schimbare, material� sau poate s� priveasc� o realitate de raporturi neschimb�toare
cum sunt propozi�iile matematice. Cunoa�terea care pretinde c� de�ine adev�rul,
poate fi subsumat� conceptual ansamblului acelor termeni pe care filosoful G. Ryle
(1949) �i calific� drept cuvinte de succes. Acestor cuvinte nu li se pot alipi
adjective negative f�r� a produce o contradic�ie. O idee considerat� fals� nu ar
putea trece �n mod obi�nuit drept cunoa�tere, iar o teorem� este �n principiu
considerat� adev�rat�.
Aceast� defini�ie este totu�i o �ngustare a sferei conceptului de cunoa�tere care
at�t �n sim�ul comun, c�t �i �n �tiin�� s-a asociat adeseori �i cu idei fragile sau
false p�n� la urm�.
�n general, sociologia cunoa�terii abordeaz� sensul larg al cunoa�terii
interes�ndu-se de orice idee care a f�cut la un moment dat obiectul adeziunii
colective a unui grup semnificativ de indivizi. Exist� idei care evolueaz� �n timp
�i care nu �in �n mod evident �ntr-un mod absolut de categoriile adev�rului sau
falsului.
Karl Mannheim folose�te un exemplu care pune �n eviden�� modul �n care se schimb�,
�n func�ie de evolu�ia vie�ii sociale, statutul unei idei.
Mannheim se �ntreab� de ce a disp�rut treptat tabuul �mprumutului cu dob�nd�. El
interpreteaz� aceast� erodare prin dezvoltarea schimburilor comerciale. At�t timp
c�t schimburile se realizau �ntre indivizi care se cuno�teau bine �ntre ei, cel
care d�dea cu �mprumut a�tepta ca cel ce luase �mprumutul s�-i fac�, dac� se ivea
ocazia, servicii echivalente cu acela f�cut prin acordarea �mprumutului. Odat� cu
apari�ia economiei de schimb, acest sistem bilateral se dovede�te a fi tot mai
rigid. Cel care acord� �mprumutul nu poate accepta s� r�spund� nevoilor financiare
ale unui client anonim dec�t dac� are garan�ia c� acesta �i va pl�ti �n plus, adic�
dob�nd�. Nevoia aceasta vine la �nceput �n contradic�ie cu credin�a �n caracterul
imoral al dob�nzii. Dar treptat, nevoia este cea care se impune, credin�a se
erodeaz�. Aici, comportamentul va determina schimbarea opiniilor. A�a se face c�
ast�zi, tabuul �mprumutului cu dob�nd� func�ioneaz� doar �n cadrul comunit�ilor
restr�nse.
�n analiza pe care o face, Mannheim d� sens schimburilor �n g�ndire pornind de la
observarea schimb�rilor care au loc �n societate.
�n domeniul sociologie cunoa�terii s-au conturat trei atitudini �n ceea ce prive�te
competen�a ei de a elucida acceptarea unor enun�uri de c�tre colectivit�ile de
oameni. �ntrebarea la care au vrut s� r�spund� sociologii privea m�sura �n care �i
revine sociologiei sarcina de a se interesa deopotriv� de enun�urile cu caracter
istoric �i de enun�urile matematice, irecuzabile.
Aceast� problem� de demarcare a dat na�tere la �trei pozi�ii canonice" �n
sociologia cunoa�terii.
Cea dint�i considerat� minimalist�, apar�ine lui Karl Mannheim care clasific�
enun�urile �n dou� categorii: enun�uri universale de tipul celor matematice 2 + 2 =
4 �i enun�uri rela�ionale care implic� �i o situare �ntr-un context cum ar fi
enun�ul ��ncasare de dob�nzi la �mprumuturi este un lucru bun". El �ns� nu
stabile�te �n acela�i timp �i criteriile de departajare a enun�urilor, dar
consider� c� sociologia trebuie s� se ocupe de enun�urile rela�ionale.
La r�ndul s�u, Robert King Merton (1949) afirm� de asemenea o atitudine pragmatic�.
El consider� c� sociologia ar trebui s� se intereseze de problema modului �n care
valorile sau institu�iile influen�eaz� producerea cuno�tin�elor - �n special al
celor �tiin�ifice. Sociologul nu trebuie s� �ncalce teritoriul epistemologului,
c�ruia �i revin problemele legate de validitatea enun�urilor.
O atitudine intermediar� este exprimat� de Emile Durkheim care sugereaz� c�
sociologia poate contribui la explicarea modului �n care iau na�tere conceptele
�tiin�ifice. El sus�ine ideea c� �tiin�a se dezvolt� fiind sus�inut� de elemente de
origine extra�tiin�ific�.
�Am v�zut c� p�n� �i no�iunile esen�iale ale logicii �tiin�ifice au o origine
religioas�. F�r� �ndoial�, pentru a le putea utiliza, �tiin�a le supune unei noi
elabor�ri, epuiz�ndu-le de orice fel de elemente circumstan�iale". �ntre religie �i
�tiin�� este perceput un conflict, dar acesta are o arie limitat�. �n fond, rela�ia
�ntre credin�� �i �tiin�� este mult mai profund� �i mai subtil�. �Credin�a este �n
primul r�nd elan de a ac�iona, iar �tiin�a, oric�t de departe ar fi �naintat,
r�m�ne totdeauna departe de ac�iune. �tiin�a este fragmentar�, incomplet�; ea
progreseaz� lent �i nu este niciodat� �ncheiat�; or via�a nu poate a�tepta.
Prin urmare, teoriile destinate a �ntre�ine via�a, ac�iunea, sf�r�esc prin a o lua
�naintea �tiin�ei complet�nd-o prematur. Ele nu sunt posibile dec�t dac� exigen�ele
practicii �i necesit�ile vitale, a�a cum le intuim, f�r� a le sesiza deslu�it,
propulseaz� g�ndirea dincolo de afirma�iile formulate de �tiin��intui�iile obscure
ale senza�iei �i sentimentului �in adesea loc de ra�iuni logice".
Iat� �i modul �n care societatea este responsabil� de apari�ia no�iunilor
fundamentale din �tiin��. �Dar dac� no�iunile fundamentale ale �tiin�ei sunt de
natur� religioas�, cum le-a putut religia genera? La o prim� vedere, natura
raporturilor dintre logic� �i religie este greu de descifrat. Din moment ce
realitatea exprimat� de g�ndirea religioas� este societatea, �ntrebarea poate fi
formulat� �n urm�torii termeni, care au avantajul de a scoate �n eviden��
complexitatea sa: ce a putu face din via�a social� un izvor at�t de important al
vie�ii logice?" Durkheim simplific�: �Materia g�ndirii logice este alc�tuit� din
concepte. A explica rolul societ�ii �n geneza g�ndirii logice se reduce deci la a
ne �ntreba �n ce mod a putut ea lua parte la formarea conceptelor?" Prin caracterul
general �i comunicabil, conceptele sunt opera comunit�ii. Ca exemplu: �Conceptul de
totalitate nu este dec�t forma abstract� a societ�ii: ea este totul care cuprinde
toate lucrurile, clasa suprem� �n care se afl� toate celelalte clase" apoi �Dac�
lumea este �n societate, spa�iul pe care-l ocup� se confund� cu spa�iul total" �i
�ritmul vie�ii sociale st� la baza categoriei de timp".
Cea de a treia pozi�ie canonic�, pozi�ia maximalist� este reprezentat� de
sociologul englez D. Bloor. Pentru acesta orice cunoa�tere poate face obiectul
sociologiei. �mprumut�nd ideea c� orice trecut este interpretat pornind de la
prezent, Bloor apreciaz� c� istoria �tiin�elor nu este de fapt o suit� de cuceriri
�i progrese, ci este vorba doar de cuno�tin�e diferite. Semnifica�ia lor poate fi
descoperit� doar prin raportarea lor la �ntreb�rile �i obiectivele ce reies din
raportarea lor la contextul social �n care apar.
Pozi�ia maximalist� a sociologiei cunoa�terii se bazeaz� pe ideea c� nu exist� o
diferen�� de fond �ntre conven�iile sociale �i convingerile �tiin�ifice. Toate fac
obiectul unei conven�ii, �n concep�ia lui D. Bloor existen�a unei �tiin�e
obiective, fiind o pur� iluzie.
Pentru Bloor, magia este cea care premerge �i preg�te�te demersul �tiin�ific. Din
moment ce no�iunile de adev�r �i obiectivitate sunt doar simple iluzii, atunci
toate cuno�tin�ele sunt deopotriv� interesante pentru sociologie �i pot face
obiectul ei de interes.

Bibliografie

Tratat de sociologie, coordonator Raymond Boudon , Humanitas, Bucure�ti, 1997, pag.

555-600.
Durkheim Emile - Formele elementare ale vie�ii religioase, Polirom, Ia�i, 1995,
pag. 380-408.

�ntreb�ri

1. Care sunt cele trei pozi�ii canonice �n sociologia cunoa�terii?

2. Care este pozi�ia exprimat� �n g�ndirea sociologic� a lui Emile Durkheim?
3. Cum descrie Emile Durkheim rela�ia �ntre religie �i �tiin��?

Curs 14

SOCIOLOGIA CUNOA�TERII DESPRE CUNOA�TEREA RELATIV�

Oricare ar fi sensul pe care �l d�m cunoa�terii, orientarea sociologiei cunoa�terii

este �n principiu aceea�i: ea prive�te rela�iile �ntre cunoa�tere �i al�i factori
existen�iali.
Sociologia cunoa�terii �i dob�nde�te pertinen�a �ntr-un complex definit de condi�ii
sociale �i culturale. Odat� cu manifestarea tot mai frecvent� a conflictelor
sociale, diferen�ele de valori, atitudini �i moduri de g�ndire care apar�in unor
grupuri , dovedesc din ce �n ce mai mult diferen�e care le fac incompatibile. �n
felul acesta, grupurile nu numai c� dezvolt� universuri de discurs distincte, dar
fiecare face din universul s�u o piatr� de �ncercare pentru validitatea �i
legitimitatea celorlalte. Coexisten�a acestor perspective de interpretare a lumii
conflictuale care se dezvolt� �ntr-o societate, conduc la o atitudine de
ne�ncredere reciproc� �ntre grupuri. Se pune �ntrebarea cum este posibil ca
modurile de g�ndire at�t de diferite despre lume s� poat� fi men�inute?
�n aceste condi�ii, g�ndirea este interpretat� �n func�ie de sursele de cunoa�tere
economice, sociale sau psihologie. Interpret�rile sunt explicate prin interese
speciale, motiva�ii, perspective ce �in de pozi�iile sociale.
O ipotez� revolu�ionar� �n istoria g�ndirii afirm� c� nu doar erorile sau iluziile
sunt marcate de un caracter neautentic, ci �i adev�rul �nsu�i este condi�ionat
istoric �i social.
Acesta a fost �i momentul �n care sociologia cunoa�terii �i-a confirmat
necesitatea.
�n ansamblul ei, foarte variat� �n ceea ce prive�te rezultatele, aparatul
conceptual �i argumenta�ia, sociologia cunoa�terii �ncearc� s� r�spund� c�torva
probleme fundamentale.
1. Unde se afl� localizat fundamentul existen�ial al produc�iilor mintale? Dup�
modul �n care r�spund teoriile se �mpart �n dou� categorii: unele consider� c�
acest fundament al cunoa�terii este clasa social�, gen, ocupa�ia, mod de produc�ie,
structura grupurilor, situa�ia istoric�, mobilitatea social�, structura de putere,
procesele sociale (competi�ie, conflict, etc.);
2. Ce produc�ii mentale sunt analizate? Sociologia cunoa�terii analizeaz� diverse
sfere ale g�ndirii: credin�ele morale, ideologiile, ideile, categoriile g�ndirii,
filosofia, credin�ele religioase, normele sociale, �tiin�a, tehnologiile, etc. La
acestea ea vizeaz�: modul �n care se orienteaz� g�ndirea, nivel de abstrac�ie al
explica�iilor, presupozi�iile, con�inutul lor conceptual, obiectele activit�ii
intelectuale.
3. �n ce fel sunt legate produsele mintale de bazele existen�ei indivizilor? �n
acest domeniu, sociologia descoper�:
a) rela�ii cauzale sau func�ionale: determinare, coresponden��, interdependen��
func�ional�, etc;
b) rela�ii simbolice: consisten��, armonie, coeren��, unitate, congruen��,
comprehensibilitate, etc;
c) rela�ii ambigui, neprecizate: reflectare, leg�tur�, etc.
4. Apoi sociologia cunoa�terii �ncearc� s� r�spund� de ce sunt legate produsele
mintale dintr-o societate de bazele ei existen�iale. R�spunsurile cele mai
frecvente sunt pentru: men�inerea puterii, promovarea stabilit�ii, canalizarea
comportamentului, controlul naturii, etc.
5. C�nd se manifest� aceast� leg�tur� evident� �ntre societate �i produsele
g�ndirii ei? Unele r�spunsuri privesc anumite societ�i sau contexte sociale
particulare, altele �ncearc� r�spunsuri generale cu caracter analitic.
Ideea c� sociologia cunoa�terii este o teorie sociologic� a cunoa�terii, vine din
distan�a dintre afirma�ia c� geneza g�ndirii nu are o leg�tur� necesar� cu
validitatea acesteia �i pozi�ia relativist� extrem� conform c�reia adev�rul depinde
de bazele sociale �i culturale ale vie�ii, c� el este fundamentat de consensul
social. Contribu�ii importante la sociologia cunoa�terii au adus �n lucr�rile lor:
Marx, Mannheim, Durkheim Weber, Simmel, Sorokin.
Recunoa�terea unei baze existen�iale a cunoa�terii este un element comun tuturor
modurilor de abordare �n sociologia cunoa�terii.
�n concep�ia lui Marx, profund marcat� de aceast� idee, �rela�iile de produc�ie
constituie baza pe care se a�eaz� suprastructura ideal� (de idei) a societ�ii.
�Modul de produc�ie al vie�ii materiale determin� caracterul general al proceselor
sociale, politice �i intelectuale ale vie�ii. Nu con�tiin�a determin� existen�a
oamenilor, ci dimpotriv�, existen�a lor social� determin� con�tiin�a lor".
Personalitatea indivizilor este ansamblul rela�iilor sociale, iar clasa de
apartenen�� determin� aspira�iile, temerile, constr�ngerile din via�a indivizilor.
Pentru Mannheim, care are o teorie ce porne�te de la ideile lui Marx, faptul
afilierii multiple a oamenilor, ridic� problema elementului determinant care se
impune �n cele din urm� g�ndirii. Spre deosebire de Marx, Mannheim nu crede c�
doar clasa social� este determinant� �n ultim� instan��. El observ� c� grupurile
integrate organic, concep istoria ca pe o mi�care continu� c�tre realizarea unui
scop, �n timp ce grupurile slabe integrate manifest� o intui�ie istoric� care
accentueaz� factorii �nt�mpl�rii �i surpriza. Prin cercetarea modului de
constituire a grupurilor se pot explica modalit�ile �n care func�ioneaz� g�ndirea
�ntr-o perspectiv� foarte variat�.
Durkheim vede geneza categoriilor g�ndirii �n structura grupurilor �i a rela�iilor
dintre oameni. Cunoa�terea este impregnat� de impresiile experien�elor
semnificative, �ntre care primordial� este experien�a vie�ii sociale.
Teoria lui Sorokin este idealist� �i deriv� aspectele cunoa�terii nu dintr-o baz�
existen�ial� a societ�ii, ci din diversele mentalit�i culturale. Aceste mentalit�i
se constituie �n premise majore ale modurilor de g�ndire idea�ional, idealist �i
sensualist.
�n ceea ce prive�te tipurile de cunoa�tere Marx �i Engels au recunoscut p�n� la
urm� c� exist� modalit�ii diferite de determinare a g�ndirii de c�tre baza
material� �i au folosit conceptul de �ultim� instan��". �n sensul c� influen�a
bazei economice asupra g�ndirii se manifest� �n ultim� instan�� �i este diferit� �n
�tiin�ele naturii �i �n �tiin�ele sociale. �n �tiin�ele naturii interesele de
cunoa�tere sunt determinate social, dar nu �i aparatul conceptual sufer� aceast�
influen��.
�tiin�ele sociale sunt �ns� insistent asociate sociologiei care are un pronun�at
caracter de clas�.
Mannheim la r�ndul s�u, recunoa�te importan�a determin�rii g�ndirii de c�tre via�a
curent� dar accentueaz� faptul c� determinarea situa�ional� a g�ndirii nu afecteaz�
valoarea de adev�r a cunoa�terii, ci fixeaz� doar limitele validit�ii.
Pentru Durkheim, originile sociale ale cunoa�terii nu afecteaz� valoarea ei �n ceea
ce prive�te �n�elegerea naturii. Elementele subiective ale reprezent�rilor sociale
sunt mereu verificate �n aplica�iile lor individuale, astfel c� �n cele din urm�
rezult� o adecvare din ce �n ce mai mare a cunoa�terii la realitate.
Pentru Sorokin �ns�, exist� criterii deosebite �n definirea adev�rurilor apar�in�nd
diferitelor tipuri culturale.
Rela�iile �ntre cunoa�tere �i fundamentele ei existen�iale constituie nucleul
�nsu�i al oric�rei teorii sociologice despre cunoa�tere.
Pentru Marx �i Engels, rela�iile �ntre sfera economic� �i cunoa�tere sunt de tip
cauzal. G�ndirea unei clase sociale reflect� pozi�ia social� a acesteia.
La Marx �nt�lnim conceptul de fals� con�tiin�� care pune �n eviden�� caracterul
incon�tient al ideologiei care ascunde motivele reale ale actorilor sociali,
construind �n termenii �intereselor obiective ale situa�iilor sociale care au ca
scop sus�inerea intereselor de clas�. Ele devin for�e sociale atunci c�nd sunt
adoptate de mase de indivizi c�rora le motiveaz� ac�iunile".
La Durkheim ideea leg�turii este o acceptare relativ necritic� a coresponden�ei
�ntre categoriile cunoa�terii �i tr�s�turile organiz�rii sociale ale grupurilor. De
exemplu, clasific�rile care includ ideea de ierarhie sunt derivate din experien�a
grupurilor sociale �i a stratific�rii acestora. Astfel, experien�a social� a
indivizilor este proiectat� �n concep�ia lor despre lume. �n rezumat, pentru
Durkheim, categoriile g�ndirii exprim� diferite aspecte ale ordinii sociale.
Pentru Sorokin, analiza se face statistic. El ajunge astfel la concluzia c�
empirismul domin� perioadele sensualiste (�n propor�ie de 53 % �n scrierile
importante).
Func�iile atribuite cunoa�terii de c�tre sociologie privesc fie men�inerea, fie
schimbarea societ�ilor. Marx consider� c� �tiin�a contribuie la dezvoltarea
for�elor de produc�ie �i prin aceasta la schimbarea ei.
Pentru Durkheim, sistemul categoriilor are rolul de a asigura un sistem comun de
existen�� pentru to�i membrii ei. Adev�rata autoritate a societ�ii se transfer�
diferitelor modalit�i de g�ndire care sunt condi�ii indispensabile pentru ac�iunea
comun� a tuturor. Aici, cunoa�terea joac� rolul unei minime conformit�i logice.
Acest sens este �i mai pregnant �n sociologia lui Sorokin �n care spa�iul �i timpul
au func�ii de integrare social�.
Caleidoscopic� �n modalit�ile de interpretare, sociologia cunoa�terii pune �n
lumin� �ntr-o form� specific�, modul �n care oamenii cunosc realitatea vie�ii lor.
Procesele cunoa�terii sunt procese de adaptare proprii fiin�elor, care �n societate
sufer� o influen�� radical� din partea structurilor de rela�ii care �i angreneaz�
pe indivizi, f�c�ndu-i s� cunoasc� ��n parte" adic�, �n func�ie de partea social�
ce le revine prin natura vie�ii lor.

Bibliografie

Robert K. Merton - The sociology of science, Theoretical and empirical

investigations, The university of Chicago Press, Chicago, London, 1973, pag. 7-40.

�ntreb�ri

1. �n ce mod relev� sociologia caracterul relativ al cunoa�terii?

2. Da�i dou� exemple �i comenta�i-le.

BIBLIOGRAFIE GENERAL�

Beca Elena - Despre atribuire, �n Psihologia nr.6, 1997, p.6-8.

Boudon Raymond - Efecte perverse �i ordine social�, Eurosong and Book, Bucure�ti,
1998.

Boudon Raymond - La logique du social, Hachette, Paris, 1981.

Chelcea Septimiu - Memoria social� - organizarea �i reorganizarea ei �n Psihologie

social�. Aspecte contemporane. Coordonator Adrian Neculau, Polirom, Ia�i, 1996.

Chelcea Septimiu - Personalitate �i societate �n tranzi�ie, �tiin�� �i tehnic�

S.A., Bucure�ti, 1994.

Durkheim Emile - De la division du travail social, PUF, Paris, 1986.

Durkheim Emile - Formele elementare ale vie�ii religioase, Polirom, Ia�i, 1995.

Festinger Leon - A theory of cognitive dissonance, Evanston Row, Peterson and Co.,
1957.

Furnham Adrian - Belief in a just world �n British Journal of Social Psychology,

28, 1989, p. 365-381.

Halbwachs Maurice - Les cadres sociaux de la memoire, Felix Alcan, Paris, 1925.

Influen�a social�, Ed. Universit�ii Al. Ioan Cuza, 1996.

Kalberg Stephen - On the neglect of Weber's protestant ethic �n Sociological

theory, vol 14, nr.1, 1996, p. 49-67.

Kuhn Thomas - Structura revolu�iilor �tiin�ifice, Bucure�ti, 1976.

Lorenz Konrad - Cele opt p�cate capitale ale omenirii civilizate, Humanitas,
Bucure�ti, 1996.

Marx Karl - Capitalul - partea I, Procesul de produc�ie, Ed. Politic�, Bucure�ti,

1960.

The meaning of Sociology. A reader, Prentice Hall, New Jersey, 1990.

Memorie social� �i identitate na�ional�, coordonator Septimiu Chelcea, INI,

Bucure�ti, 1998.

Merton Robert - The sociology of science. Theoterical and empirical investigations,

The University of Chicago Press, Chicago, 1973.

Mills Wright - Imagina�ia sociologic�, Ed. Politic�, Bucure�ti, 1975.

Nisbet Robert A. - Sociology as an idea system �n The sociological perspective,

Little Brown Co., Boston, 1968.

Psihologia social�. Aspecte contemporane, coordonator Adrian Neculau, Polirom,

Ia�i, 1996.

Psihologia social� a rela�iilor cu cel�lalt, coordonator Serge Moscovici, Polirom,

Ia�i, 1998.

Reprezent�rile sociale, coordonator Adrian Neculau, �tiin�� �i Tehnic� S.A.,

Bucure�ti, 1995.

Simmel Georg - La philosophie de l'argent, PUF, Paris, 1987.

Sorokin Pitirim - Comment la civilisation se transforme, Librairie Marcel Riviere,

Paris, 1964.

Tratat de sociologie, coordonat de Raymond Boudon, Humanitas, Bucure�ti, 1997.

Wallisch - Prinz, B�rbel - A sociology of freedom, Georg Simmel's theory of modern

society, Bremen, 1977.

Weber Max - Etica protestant� �i spiritul capitalismului, Humanitas, Bucure�ti,

1993.
Wolf Kurt - The sociology of Georg Simmel, The Free Press, New York, 1950.